Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Acoperisuri de Tip Sarpant
Acoperisuri de Tip Sarpant
NICOLAE BALCESCU
OLTENITA
PROIECT
pentru
EXAMENUL DE CERTIFICARE A
COMPETENELOR PROFESIONALE
PENTRU OBINEREA CERTIFICATULUI
DE CALIFICARE PROFESIONAL
NIVEL III
- 2008 _ 2009 -
CUPRINS
1. ARGUMENT
2 . ACORERISURI
2.1. Notiuni generale
2.2. Clasificarea acoperisurilor
3. ACOPERISURI CU SUPRAFETE PLANE NCLINATE (TIP SARPANTA)
3.1. Elementele caracteristice ale unui acoperis cu panta mare
3.2. arpante din lemn
3.3. Grinzi cu zabrele din lemn
4. NVELITORI PENTRU ACOPERIURI CU SUPRAFEE PLANE NCLINATE
4.1.nvelitorile ceramice
4.2. nvelitori din azbociment
4.3. nvelitorile din tabla
4.4 . nvelitorile bitumate
5. ACCESORII ALE INVELITORII
6. REABILITAREA TERMICA A ACOPERISURILOR CU POD
7. BIBLIOGRAFIE
8. ANEXA IMAGINI - ACOPERISURI SARPANTA
1. ARGUMENT
Acoperisurile sunt subansabluri constructive, amplasate la partea superioara a cladirilor,
care fac parte mpreuna cu peretii exteriori si cu unele elemente ale infrastructurii din
subsistemul elementelor de nchidere ale cladirii.
Rolul principal al acoperisurilor este de nchidere a cladirii si de creare a unui mediu interior
protejat fata de cel exterior, acoperisurile fiind elemente separatoare si n acelasi timp de
contact permanent cu mediul ambiant, ndeplinind rolul principal de bariera eficace contra
factorilor agresivi ai mediului exterior: variatii de temperatura, umiditate, ploaie si vnt,
zgomot, praf, noxe etc.
Pentru ndeplinirea acestor functiuni elementele structurale (de rezistenta) si nestructurala
ale acoperisurilor trebuie sa satisfaca o serie de exigente de performanta privind: stabilitatea
si rezistenta, durabilitatea, siguranta la foc, etanseitatea, confortul higrotermic si acustic etc.
Alcatuirea subansamblului acoperis se stabileste n corelare cu functiunile pe care trebuie sa
le ndeplineasca si cu exigentele de performanta impusa, tinnd seama de:
compartimentarea cladirii, structura de rezistenta a constructiei, aspectul arhitectural dorit,
cantitatea de precipitatii din zona etc.
Principial, subansamblul acoperis cuprinde urmatoarele elemente principale diferentiate prin
functiunile pe care le ndeplinesc:
nvelitoarea, cu rol de protectie hidrofuga poate fi din lemn, carton bituminat, ardezie,
materiale ceramice, metalice din tabla zincata, galvanizata, din aluminiu, plumb sau cupru,
materiale plastice s.a.;
termoizolatia, cu rol de protectie termica contra aportului de caldura, inclusiv datorita
nsoririi puternice din timpul verii si a pierderilor de caldura din timpul iernii;
bariere contra vaporilor, straturi sau canale de difuzie, pentru evitarea patrunderii vaporilor
de apa, prin migratie, n termoizolatie;
elemente accesorii, asociate acoperisului, cu rol de colectare si evacuare a apelor
meteorice, de nchidere perimetrala, de evacuare n atmosfera a vaporilor de apa, de
iluminare etc.
Clasificarea acoperisurilor se face n functie de urmatoarele criterii: comportarea
higrotermica, forma, panta adoptata, structura de rezistenta, natura nvelitorii etc. Din punctul
de vedere al comportarii higrotermice acestea pot fi (vezi tabelul ):
acoperisuri duble, ventilate, cunoscute si sub denumirea de acoperisuri reci;
acoperisuri ntr-un strat, neventilate, cunoscute si sub denumirea de acoperisuri calde.
Acoperisuri calde
necirculabile cu structura
clasica.
Acoperisuri calde,
necirculabile cu structura
ranversata
Acoperisuri calde
circulabile cu structura
clasica
Acoperisuri calde,
circulabile cu structura
ranversata
Acoperisuri reci ventilate,
n doua straturi
Acoperisuri speciale
Functiile acoperisurilor
Similar peretilor exteriori, acoperisul participa cu o pondere importanta la realizarea unui
microclimat artificial n cladirea pe care o izoleaza de mediul exterior. Cu ct suprafata
acoperisului este mai mare procentual din suprafata nchiderii constructiei, cu att
problemele de functionalitate (n special higrotermice) sunt mai deosebite n rezolvarea de
ansamblu si de detaliu a subansamblului acoperis.
Functionalitatea acoperisului este complexa, putnd fi exprimata sub forma unui set de
functiuni specifice ca:
functia de etanseitate la actiunea apei din precipitatii;
functia de protectie higrotermica;
functia de protectie acustica;
functia de iluminare;
functia de rezistenta.
Etanseitatea la actiunea apei din precipitatii
Apele meteorice actioneaza sub forma de ploaie si zapada; acoperisul trebuie sa realizeze
colectarea si ndepartarea lor, fara ca acestea sa patrunda n interior. Pentru satisfacerea
acestei functiuni, acoperisul se realizeaza de regula cu pante obtinute prin plane nclinate
sau suprafete curbe. Marimea pantei acoperisului, pentru a permite evacuarea rapida a
apelor meteorice, fara stagnarea lor pe acoperis, se alege n functie de:
natura materialului utilizat ca strat de etansare;
conditiile climatice ale regiunii (regimul de precipitatii si presiune a vntului), alegndu-se
pante cu att mai mari cu ct precipitatiile sunt mai abundente;
gradul de etanseitate pe care trebuie sa-l asigure acoperisul si care depinde n principal de
destinatia ncaperilor amplasate sub acoperis;
ncadrarea acoperisului n ansamblul constructiei, avnd n vedere participarea acestui
subansamblu la plastica cladirii.
Asigurarea n timp a etanseitatii acoperisurilor la actiunea apei din precipitatii se realizeaza
prin conceperea unor solutii de acoperisuri care sa permita un control sistematic, facilitnd
localizarea defectiunilor si repararea imediata a zonelor degradate ale nvelitorii si prin
realizarea unor protectii de tip greu sau cu folii de aluminiu a hidroizolatiei acoperisurilorterasa, pentru a evita suprancalzirea acestora, datorita radiatiilor solare n perioada de vara.
Protectia higrotermica
Analiza comportarii acoperisurilor numai din punct de vedere termic nu este suficienta. La
stabilirea unei solutii corecte trebuie sa se tina seama si de umiditatea sub forma de vapori,
care actioneaza asupra acoperisului.
5
Din punct de vedere higrotermic, acoperisului i se pun conditii mai severe fata de celelalte
elemente de constructie datorita efectului nsoririi directe din timpul verii, a pierderilor mari de
caldura prin acoperis din timpul iernii si a vaporilor de apa ce tind sa treaca din spatiul cu
presiune de vapori mari ridicata spre cel cu presiune mai scazuta (de obicei din interiorul
cladirii spre exterior).
Dintre elementele de nchidere ale unei cladiri, acoperisul este cel mai solicitat la actiunea
vaporilor de apa, avnd n vedere ca aerul umed, mai usor dect cel uscat (pentru aceeasi
temperatura), actioneaza n special pe verticala. Asigurarea functiunii de protectie
higrotermica a subansamblului acoperis se realizeaza prin:
prevederea unor structuri termoizolante, dimensionate n functie de conditiile de mediu
exterior si de microclimatul interior al ncaperilor de sub acoperis, de tipul de acopris adoptat,
lund n considerare si criteriile de eficienta economica;
prevederea unor bariere de vapori, eventual si a unor straturi de aer ventilat care sa
diminueze riscul de aparitie n structura sau pe suprafata inferioara a acoperisului a
fenomenului de condens;
adoptarea unor nvelitori etanse sau permeabile la aer, n functie de necesitatile de ventilare
ale acoperisului.
Protectia acustica
Acoperisurile trebuie sa contribuie la izolarea fonica a unitatilor functionale amplasate sub
aceste subansambluri de constructie mpotriva zgomotului aerian sau de impact datorat
caderii picaturilor de ploaie.
Protectia mpotriva zgomotului aerian se realizeaza prin nsasi structura compozita a
subansamblului acoperis. Aceasta structura se ia n considerare la stabilirea indicelui de
izolare la zgomot aerian care trebuie sa fie mai mare dect cel admisibil.
n general, necesitatea unei protectii acustice mpotriva zgomotului de impact datorat caderii
picaturilor de ploaie apare mai rar. n aceste cazuri speciale se evita nvelitorile metalice, si
se utilizeaza termoizolatii cu proprietati bune de izolare fonica si acolo unde este necesar, se
folosesc chiar plafoane fonoabsorbante.
Rezistenta
Ca ansamblu de rezistenta si de nchidere a cladirii, acoperisul trebuie sa preia toate
solicitarile mecanice rezultate din actiunile exterioare la care este supus si sa le transmita
structurii de rezistenta a constructiei.
ncarcarile verticale datorate greutatii permanente a straturilor de acoperis, procesului de
exploatare sau actiunilor climatice sunt preluate de structura de rezistenta a acoperisului (de
tip sarpanta sau planseu) si transmise elementelor verticale portante ale cladirii. Problemele
de rezistenta, stabilitate si rigiditate la aceste ncarcari sunt cele specifice structurii de
rezistenta a cladirii.
ncarcarile orizontale datorate actiunii vntului sau seismului sunt preluate de structura de
rezistenta a acoperisului. n functie de tipul acesteia se indica adoptarea unor structuri
spatiale, care au o comportare buna la actiuni orizontale, adoptarea unor structuri plane de
rezistenta, rigidizate prin saibe orizontale sau cu sisteme de contravntuire sau conceperea
planseului de la ultimul nivel ca un element rigid n plan orizontal, similar planseelor de la
nivelurile curente.
Solicitarile mecanice din variatii de temperatura, la care este supusa structura de rezistenta a
acoperisului (n special cnd acesta este planseul ultimului nivel), duc la aparitia unor
degradari, att n unele elemente ale acoperisului, ct si n structura de rezistenta verticala a
cladirii, n cazul n care alcatuirea de ansamblu si de detaliu al subansamblului acoperis nu
permite prelucrarea efectelor datorate variatiilor de temperatura.
Degradarile care pot aparea n urma solicitarilor mecanice pot fi fisuri orizontale la colturile
cladirii ntre atic si planseu si fisuri n peretii portanti verticali la ultimul nivel, n zonele
extreme ale cladirii, n special n cei longitudinali.
6
2 . ACOPERISURI
2.1. Notiuni generale
Acoperisul este subansamblul constructive care,,inchidecladirea sau parti din
cladire,la partea superioara cu scopul de a proteja mediul interior al cladirii de variatii de
temperatura, umiditate,vant,ploaie,etc.
Acoperisul este elementul de constructie ce realizeaz a inchiderea la partea superioara a
cladirii, avand rolul de a proteja contra actiunilor climatice
n functie de panta, acoperisurile se clasifica n:
acoperisuri cu panta mare a invelitorii;
acoperisuri cu pante reduse terase.
Una dintre cerintele importante aleacoperisului este aceea de a prezenta un inalt grad de
impermeabilitate la precipitatii. Acoperisul trebuie sa asigure colectarea si indepartarea
acestor ape .
Pantele de scurgere sunt in functie de: cerintele arhitecturale, cantitatea de
precipitatii locale, natura materialelor si considerente economice.
La zonele cu precipitatii abundente,pantele acoperisurilor vor fi accentuate, in vederea
indepartarii rapide a apei spre jgheaburi si burlane.
Aceeasi panta accentuata se mai recomanda si in cazul invelitorilor din elemente mici care,
prin asamblare, dau rosturi multe, creand o posibilitate in plus de patrundere a apei in
interior.
Forme de acoperisuri:
a)cu suprafete plane
b)bolti
c)cupole
d)conoizi
e)paraboloizi hiperbolici
Acoperisuri speciale:
a)copertine tip consola
b)structura tip peron
c)cupola cu placa cutata
d)acoperis suspendat
e)tip sa cu stalpi ancorati
f)panza precomprimata din beton
10
3. ACOPERISURI CU SUPRAFETE
PLANE NCLINATE _ TIP SARPANTA
Acoperisul cu suprafete plane inclinate este alcatuit din sarpanta, invelitoare si elemente
accesorii(jgheaburi si burlane).
Sarpanta este elementul portant cu rolul de a prelua incarcarile de la invelitoare (din
greutatea proprie,zapada si vant) si a le transmite la planseul sau la zidurile portante ale
cladirii. Sarpanta se poate executa din lemn, metal sau beton armat.
nvelitoarea este elementul de constructie care asigura etansietatea, fiind alcatuita din
materiale hidroizolante, care protejeaza cladirea contra actiunii directe a apei din
precipitatii.
Forma acoperisului cu suprafete plane inclinate trebuie sa fie cat mai simpla, deoarece intr-o
forma complexa de acoperis apar multe dolii portiuni cu etanseitate scazuta - iar iarna
seivesc aglomerarile de zapada, ceea ce sporeste incarcarea pe elementele componente ale
sarpantei.
La cladirile dreptunghiulare, acoperisurile se pot realiza cu unul pana la patru plane de
scurgere. n practica se mai intalnesc si alte forme de acoperisuri: acoperisurile-turn
sau piramidele, ori acoperisurile curbe, sub forma de bolti sau cupola .
Acoperisul boltit poate avea un profil sub forma de semicerc sau parabola, utilizandu-se la
acoperirea cladirilor cu forme dreptunghiulare in plan.
Acoperisul cupola se foloseste, in general, la cladiri cu forma rotunda in plan.
La acoperisurile cu suprafete plane inclinate, pentru determinarea configuratiei in plan se
traseaza linia de contur a stresinilor, iar in continuare dreptele de intersectie a planurilor de
scurgere. La cladiri compuse din corpuri de latimi diferite, se rezolva intai dreptunghiul cu
latimea cea mai mare, apoi se racordeaza succesiv cele cu latimea mai mica.
Structura de rezistenta a acoperisurilor din lemn poate fi astfel clasificata:
sarpante de lemn (max. 15 m) care transmit incarcarea prin intermediul unor
elemente ce reazema pe zidurile portante sau pe plansee din beton armat;
ferme cu zabrele din lemn (la cladiri cu o latime mai mare de 12m) o structura
ce se caracterizeaza prin aceea ca nu are reazeme intermediare, zidurile
exterioare fiind singurele reazeme.
12
arpantele cu capriori sunt alcatuite din capriori care impreuna cu grinda de lemn (coarda) a
planseului sau cu planseul din beton armat formeaza unsistem triunghiular nedeformabil in
plan transversal . n lungul acoperisului, rigiditatea este asigurata cu ajutorul unor
contravantuiri inclinate, care leaga grupuri de capriori.
Asteriala alcatuita din scanduri sau sipci va transmite incarcarile exterioare la capriori.
n cadrul sistemului triunghiular capriori-coarda, capriorii preiau la coama eforturi de
compresiune, coarda (talpa) preia eforturi de intindere. n capriori, componentele
perpendiculare ale incarcarilor dau nastere la eforturi de incovoiere.
Capriorii se aseaza la interax de 70- 90 cm, iar cei cu lungimi mari (>4,0 m) se rigidizeaza cu
ajutorul unor bare orizontale care micsoreaza deschiderea la inconvoiere a acestora.
Capriorii si rigidizarile (distantieri) se executa din rigle sau mai economic din dulapi, iar
contravantuirile din scanduri.
14
arpantele pe scaune au ca element principal de rezistenta scaunul alcatuit din popi, pane,
contrafise si talpi, pe care se reazema popii .
Solutiile sarpantelor pe scaune sunt numeroase, in functie de :
forma sectiunii transversale a acoperisului;
latimea cladirii;
dispozitia peretilor portanti interiori.
Sistemele de rezistenta plane sunt alcatuite din : popi (stalpi verticali) pe care reazema
panele, o pereche de capriori rezemati pe pane, si clesti un element orizontal ce leaga
capriorii la o cota intermediara. Acest element este format din doua sectiuni dreptunghiulare
din lemn, ce se pozeaza de o parte si de alta a capriorilor si popilor.
n lungul cladirii aceste sisteme de rezistenta plane se amplaseaza la o distanta de 3,5...5m
(aceasta distanta se stabileste din conditia folosirii optime a sectiunilor si lungimilor de livrare
a lemnului), iar ntre ele sunt prevazute numai panele si o pereche de capriori asezati la
70...90cm.
n lungul acoperisului, stabilitatea este asigurata de contrafise (bare inclinate la 45 ) care se
imbina cu popii si panele, prin chertare si elemente de prindere metalice.
ncarcarile se transmit de la invelitoare la elementele portante ale cladirii. Asteriala transmite
incarcarile permanente, din zapada si vant la capriori, care se descarca pe pane.
Aceste elemente orizontale transmit sarcinile, prin popi si talpi, la elementele portante ale
cladirii.
Pentru intarirea sistemului de rezistenta a sarpantei de lemn pe scaune, descris mai sus, se
introduce o bara inclinata, care se imbina cu talpa si popii arbaletrier .
Aceasta bara va forma, cu popii si talpa, doua sisteme triunghiulare de baza, care maresc
rigiditatea transversala a sarpantei. Aceasta rigidizare este necesara in cazul deschiderilor
marite (10...14 m) sau in zonele cu vanturi puternice, cand sistemul triunghiular format de
capriorisi cleste nu asigura nedeformabilitatea fermei.
Pentru a evita deplasarea laterala (sau smulgerea) a acestor sarpante, deformabile la
actiunea incarcarilor orizontale, ele se vor ancora cu piese metalice, in dreptul panelor de
streasina, in structura portanta a cladirii. La cladirile cu zid median portant sau cu doua ziduri
longitudinale portante simetrice, se pot folosi sarpante pe scaune cu popi inclinati si verticali.
Pentru a realiza economii de material lemnos, pot fi executate sarpante din lemn rotund si
ecarisat. n vederea facilitarii realizarii imbinarilor si in functie de natura solicitarilor, se va
folosi materialul rotund la piese comprimate, iar cel ecarisat la elementele incovoiate si la
cele cu rol de solidarizare.
Rezemarea acestor sarpante se face pe plansee din beton armat, eliminand talpa (coarda);
popii se descarca pe peretii longitudinali, prin intermediul unor talpi scurte .
Nodul de la coama va fi alcatuit din imbinarea capriorilor pe pana de coama. Clestii scurti vor
solidariza capriorii la partea superioara, cuprizand si popul. Din lemn ecarisat se executa
pana, capriorii si clestii, iar din lemn rotund popul si contrafisa. Legatura intre pana si pop
se realizeaza cu prindere metalica, iar cea intre contrafisa si pana - prin chertare cu prag
frontal, fiind asigurata suplimentar cu cate o prindere metalica.
n dreptul panei intermediare nodul este alcatuit din imbinarea capriorului, panei, clestilor si a
popului inclinat. Folosirea popilor inclinati se justifica prin aceea ca pozitia panelor nu
corespunde cu planul peretelui portant.
n clestii care leaga partea superioara a popilor comprimati, datorita sarcinilor verticale apar
eforturi de intindere. mbinarea contrafisei longitudinale (alcatuite din dulapi) se face la popi,
avandu-se in vedere faptul ca prinderea de pana ar fi dificila.
Rezemarea popilor pe planseul de beton armat, deasupra peretelui portant, se face prin
intermediul unor talpi scurte. Solidarizarea popilor pe talpa se realizeaza cu piese metalice,
iar intre popi si clesti cu contrafise.
Talpa scurta se ancoreaza pe planseu, pentru a evita deplasarea la forte orizontale
(cutremur, vnt puternic).
15
0
arpante cu macaz. Sistemul de rezistenta al sarpantei cu macaz este constituit din bare care
exterioare prin intermediul sistemului alcatuit din: montanti, arbaletrieri si traversa orizontala.
Prin aceste elemente comprimate (montantul pana la nivelul prinderii cu arbaletrierii),
se scurg eforturile spre elementele portante ale cladirii.
n lungul sarpantei, rigidizarea se realizeaza prin contrafisele intre montantul central si pana
de coama la macazul simplu, iar la cel dublu prin contrafisele intre panele intermediare si
montanti. n unele cazuri, la deschideri sporite, capriorii trebuie rezemati, in afara de
panele intermediare, si pe pana de coama . Popul central care preia sarcinile panei de
coama se va descarca impreuna cu panele intermediare in traversa orizontala. Sarcinile vor
ajunge la structura portanta prin intermediul arbaletrierilor.
Rezolvarea incheierii sarpantelor cu mai multe plane inclinate se face in functie de structura
de rezistenta a sarpantei .
Planul inclinat frontal are capriorii pozati dupa linia de cea mai mare panta. Capriorii se vor
intalni perechi pe linia de coama si dolie. Aceste linii sunt marcate pe grinzi (capriori de
coama sau dolie) pe care reazema capriorii. Capriorii de coama sau dolie sunt incarcati cu
sarcini de pe cele doua plane inclinate adiacente. Asadar, acesti capriori au deschideri si
incarcari mai mari decat capriorii curenti.
3.3. GRINZI CU ZABRELE DIN LEMN
Grinzile cu zabrele de lemn sunt elemente de constructie alcatuite din bare, care se
intalnesc in puncte denumite noduri.
Grinzile cu zabrele sunt alcatuite din bare pe contur (talpi), bare verticale (montanti) si bare
inclinate (diagonale). Distanta intre doua noduri consecutive defineste un panou al grinzii cu
zabrele. Barele grinzilor cu zabrele sunt solicitate, de obicei, la eforturi axiale de compresiune
si intindere. Forma conturului grinzii cu zabrele si sistemul de zabrele vor influenta asupra
naturii eforturilor (compresiune sau intindere) si asupra marimii lor.
Conturul grinzilor cu zabrele poate fi: sub forma de segment de cerc, poligonal, triunghiular si
dreptunghiular.
Fermele in segment de cerc prezinta avantajul ca eforturile din panourile talpii superioare au
valori apropiate (talpa superioara are conturul apropriat de forma curbei de presiune), iar in
zabrele eforturile sunt relativ mici.
Forma grinzilor cu zabrele triunghiulare si dreptunghiulare este dezavantajoasa, din cauza
variatiei mari a eforturilor din bare (talpa superioara se abate mult de la curba de presiune).
Spre exemplu: la grinzile triunghiulare, eforturile in talpi se micsoreaza mult de la margine
spre mijloc, iar cele dreptunghiulare invers. Eforturile in zabrele la grinzile triunghiulare vor
creste spre mijloc, iar cele dreptunghiulare invers .
Grinzile poligonale se situeaza, din punct de vedere al starii de eforturi din bare, intre grinzile
triunghiulare si cele dreptunghiulare. Panourile cele mai solicitate, la grinzile poligonale, sunt
cele de la mijlocul deschiderii.
17
18
incat sa rezulte o tesere; la asezarea simpla, rosturile normale pe creasta sunt acoperite prin
decalare de la un rand la altul, iar la asezarea dubla se decaleaza cele 2 straturi in cadrul
aceluiasi rand. Prinderea suplimentara a tiglelor solzi cu sarma zincata se realizeaza
atunci cand exista pericolul smulgerii lor de catre vant.
Olanele de coama se fabrica prin presare si se utilizeaza pentru inchiderea muchiilor
acoperisului. Aceste piese ceramice semitronconice care se suprapun, se fixeaza de tiglele
solzi cu mortar. Doliile se etanseaza cu tabla zincata care se pozeaza pe asteriala de
scanduri.
Tiglele profilate au forma dreptunghiulara. Sunt prevazute cu jgheaburi laterale, cu ajutorul
carora se imbina cu tiglele vecine, prin simpla petrecere a marginilor . Datorita sectiunii
cutate (modulul de rezistenta marit ), creste suprafata utila a tiglei, marind, prin urmare,
distanta dintre sipci la 32 cm si micsorand, in final, greutatea invelitorii (comparativ cu cea din
tiglele solzi). n plus fata de rezistenta sporita, aceste tigle profilate asigura o scurgere
foarte buna a apelor meteorice, prin jgheaburi formate de profile.
Olanele ceramice sunt piese semitronconice, care se fabrica pe cale umeda, prin presare in
tipare . Acest tip de invelitori grele se foloseste in zone cu vanturi puternice.
Panta invelitorii cu olane este cea mai redusa, privita comparativ cu panta invelitorilor
ceramice in general. Suprapunerea olanelor din randul superior (capace) peste cele din
randul inferior (jgheaburi) se realizeaza pe un strat de mortar .imbinarea olanelor se face
astfel ca partea ingusta a olanelor capace sa se suprapuna partii late, asezate spre
coama, a olanelor - jgheaburi.
20
mbinarea prin falturi a foilor de tabla are avantajul ca permite deplasarea, datorita variatiilor
de temperatura, si asigura evitarea perforarii tablei. Falturile orizontale (culcate spre
streasina), care permit scurgerea apei, se executa paralel cu creasta. Falturile verticale
paralele cu linia de cea mai mare panta sunt continue. Fixarea tablei de asteriala se
realizeaza cu ajutorul copcilor, care se introduc intre falturile verticale dupa fixarea de
asteriala si se indoaie impreuna cu faltul. La dolii si streasina, se recomanda folosirea
falturilor duble.
nvelitoarea din placi de tabla cutata sau ondulata se impune ca solutie avantajoasa din
punct de vedere tehnico-economic, datorita faptului ca realizeaza :
acoperis usor;
acoperisuri cu pante sub 20 %;
versanti foarte lungi. datorita sensibilitatii la medii agresive chimice.
Tabla ondulata sau cutata pentru invelitori se fabrica din foi de tabla zincata plana.
La executarea invelitorilor din tabla ondulata sau cutata, pentru fixarea lor pe pane si
asamblarea panourilor de tabla, vor fi folosite procedee de asamblare ce permit, in general
executia lucrarii de pe o singura parte,economisind schela interioara. Dintre aceste
procedee, amintim suruburile autofiletante.
nvelitorile de tabla cutata sau ondulata pot fi proiectate: neizolate termic sau termoizolate.
La cladirile industriale, se folosesc invelitorile din panourile de tabla cutata zincata
termoizolata . n afara de aceste straturi (suport si termoizolatie), panourile mai presupun:
protectia anticoroziva la suprafata superioara a panourilor, bariera contra vaporilor, sapasuport a hidroizolatiei, stratul de difuzie (caton bitumat perforat), hidroizolatia bitumata si
stratul de protectie a acesteia .
24
Panzele bitumate se obtin prin impregnare cu bitum a unor tesaturi cu fire organice sau
impaslitura cusuta din fibre cu polisteri. Aceste materiale se produc in mai multe tipuri, ce se
deosebesc dupa rezistenta la tractiune si modul de acoperire cu bitum.
mpaslitura din fibra de sticla bitumata se utilizeaza in locul cartonului bitumat, deoarece are
un suport imputrescibil. Suspensia de bitum filerizat cu var hidratat se prepara din bitum cu
punctul de inmuiere coborat, dispersat in apa cu ajutorul pastei de var.
Chitul de bitum filerizat cu var hidratat si de celuloza se prepara din suspensie de bitum
filerizat, la care se adauga fibre de celuloza.
Stratul suport al invelitorilorbitumate la acoperisuri poate fi: asteriala din scanduri, placa din
beton armat la acoperisurile in panta neizolate termic; betonul de panta; sapa-suport din
mortar de ciment nearmata sau armata, in functie de rezistenta stratului termoizolator; cu
conditia ca acesta sa suporte temperatura bitumului fierbinte fara a se degrada.
Executia invelitorilor bitumate se poate realiza dupa doua metode la cald si la rece.
Prin aplicare la cald, se inteleg lucrarile de hidroizolatii ce se executa prin topirea bitumului
si folosirea lui fierbinte la aplicarea directa sau atunci cand se lipesc cu el cartoane sau
panze bitumate. Aceasta metoda la cald este utilizata mai des datorita avantajelor pe
care le prezinta; durata de executie scurta, sudarea perfecta a straturilor care se aplica
succesiv, iar remedierele se executa usor si in timp scurt. Metoda la cald are si o serie de
dezavantaje, si anume: necesita masuri de protectia muncii la transportul si aplicarea
bitumului fierbinte, utilaje si combustibil pentru topirea bitumului. Aplicarea metodei la rece
la lucrari de invelitori bitumate inseamna intinderea cu peria a solutiilor sau a
suspensiilor de bitum la temperatura mediului ambiant. Stratul se considera finit in momentul
cand solventul din solutie sau apa din emulsie s-au eliminat complet.
Avantajele metodei constau intr-o siguranta mai mare la executie, pentru ca se lucreaza cu
materiale la temperatura normala si nu necesita utilaje speciale.
Dezavantajele sunt urmatoarele: necesitatea unor masuri speciale de depozitare a solutiilor
in solventi organici (benzina); durata mare de executie, avand in vedere faptul ca dupa
fiecare strat aplicat trebuie sa se astepte evaporarea solventului. La acoperisurile cu inclinare
redusa se utilizeaza procedeul la cald , iar la pantele mai mari se folosesc procedeele
la cald si la rece. La acoperisurile cu inclinare redusa, foile bitumate se pot aplica
perpendicular pe directia pantei, iar la inclinari mai mari aceste foi se aplica paralel cu
directia pantei si cu petrecerile in sensul directiei vanturilor dominante.
Dupa uscarea stratului de amorsaj, se trece la lipirea foilor bitumate. Pentru inlaturarea
suprapunerilor, petrecerile straturilor invelitorii bitumate se vor intercala cu acelea ale
straturilor lipite. n cazul acoperisurilor cu pante mari, sunt necesare masuri pentru
prevenirea alunecarii invelitorii:
se va folosi un mastic bituminos cu punctul de inmuiere mai ridicat;
cand stratul suport este din asteriala, foile bitumate se vor fixa cu sipci de lemn,
batute in cuie deasupra invelitorii; peste sipci se fixeaza cu mastic si banda de carton
bitumat;
foile bitumate trebuie sa aiba lungimi corespunzatoare, ajungand de la jgheab la
coama, unde se va depasi prin suprapunere.
Numarul straturilor de hidroizolatii se stabileste in functie de importanta cladirii si panta de
scurgere.
26
acoperisului cu rolul de a colecta apele provenite din precipitatii si de a le dirija, prin burlane,
la canalizare . Cel mai frecvent folosite sunt jgeaburile cu sectiunea semicirculara, care sunt
cele mai avantajoase pentru scurgerea apelor.
Sectiunea jgheabului se determina in functie de suprafata acoperisului pe care il deserveste.
n cazul jgheaburilor dreptunghiulare folosite in general din considerente
arhitectonice,suprafata corespunzatoare de acoperis se va majora cu 10 %. Jgheaburile sunt
prinse de streasina prin intermediul unor carlige, alcatuite din otel zincat.
Fixarea carligelor se face in asteriala sau capriori, la acoperisurile de lemn; la cele din beton,
fixarea se realizeaza prin intermediul diblurilor. Jgheaburile sunt realizate cu panta
longitudinala si cu rosturi de dilatatie.
27
Burlanele sunt tuburi verticale si inclinate, amplasarte la dolie sau la o distanta de maximum
20 m, confectionate din tabla zincata (exterioare) sau din tuburi de fonta (interioare), care
conduc apele din precipitatii la reteaua de canalizare .
Racordarea intre burlan (in general, are sectiunea circulara) si jgheab se realizeaza cu o
piesa speciala, independenta de burlan, pentru a nu impiedica deplasarile din variatiile de
temperatura. Burlanele se fixeaza pe pereti prin intermediul bratarilor inelare, alcatuite
din otel lat si o tija ascutita ce se introduce in pereti.
Sectiunea burlanului, care trebuie sa evacueze apa de pe o anumita suprafata de acoperis,
este functie de aria de acoperis deservita (in proiectie orizontala).
Se recomanda ca evacuarea apei din burlan sa se faca la reteaua de canalizare; in cazul in
care aceasta lipseste, evacuarea se face libera in rigole. Cladirile cu acoperis in panta
trebuie prevazute cu jgheaburi si burlane, pentru a evita deranjarea circulatiei pe langa
cladiri, ca si deteriorarea fatadelor.
28
7. BIBLIOGRAFIE
Constructii : Elemente generale pentru cadastru.
Autor : Gabriela Ecaterina Proca.
Editura : Matrix Rom,Bucuresti 2002
Constructii : Subansambluri constructive
Autor : Mirel Florin Delia
Editura : Matrix Rom,Bucuresti 2004
Constructii : Alcatuiri constructive ale principalelor subansambluri
Autor : Mihai Manole
Editura : Matrix Rom,Bucuresti 2001
Cum concepem constructiile civile
Autor : Alexandru Ciornei
Editura : Junimea
29
30
31
32
33