TEORIA ATASAMENTULUI

CONCEPTUL DE ATASAMENT- Bauby

Atasamentul poate fi definit ca o legatura afectiva orientate spre o anumita
persoana. Atasamentul se formeaza in jur de 7-8 luni si coincide cu aparitia
anxietati de seaparare. Comportamentele specifice atasamentului sunt
cautarea si stationarea in apropierea persoanelor investite afectiv. De
asemenea in cazul conduitelor de atasament apare protestul atunci cand este
despartit copilul de persoana pe care copilul o investeste afectiv. Al 2-;ea tip
specific atasamentului este utilizarea subiectului investit cu atasament ca
baza de explorare fata de securitate in explorarea necunoscutului.
Relatia de atasament care se dezvolta intre copil si mama este baza afectiva
a relatiilor interpersonale affective de mai tarziu. Acest enunt Balby il face
formulant doua postulate:
atasamentul este o structura afectiva care se dezovlta in scopul
protectiei copilului
- toate comportamentele de atasament se structureaza in relatia mama
copil.
Studiile au valdat primul postulat atasamentul are rol de protectie. Cel de
al doilea postulat a fost infirmat dovedindu-se ca mama poate fi inlocita cu
diverse substitute, inlocuire care nu duce la dezvoltarea unei patologi
evidentiabila ,dar substitutele de mama asigura protectia de care are nevoie
un copil.
Copilul se simte protejat in raport cu orice alta persoana adulta care ii
ofera dragoste si stabilitate. Tipul de atasament al copilului, este dependent
sau determinat de calitaeta dragostei pe care o primeste.
In 1958 Bauby reformuleaza alte 3 postulate care justifica universalitaeta
sentimentelor de atasament.
- Daca o persoana are certutudinea ca este protejata in oriece moment in
sensul existentei neconditonate si constante a unui protector in imediata
apropiere el va fi mai putin inclinat sa dezovlte sentimente de teama,
angoasa, anxietate in relatiile cu ceilalti, avand mai multa incredere in
sine si implicit in ceilalti.
- Dezvltarea incerderii se construieste in perioada copilariei si
adolescentei si orice apropiere( asteptare , expectanta ) care se dezvolta
in acesti ani tinde sa persiste relativ neschimbata pe parcursul intregii
vieti.
- Patternurile de atasament ale adultilor sunt respectari relativ similare si
corecte ale exerientelor afective din copilarie.
1

Daca pe parcursul primilor ani de viata copilul se simte securizat de

raspunsurile, reactiile adultilor la comportaentele si asteptarile pe care le
dezvolta, atunci se va structura un tip de atasament sigur- atasament
securizant, ptr ca se simte protejat. Corespunde cu ceea ce Erickson
denumea incredere.
Daca pe parcursul primilor ani de viata copilul nu se simte securizat de
raspunsurile ,de reactiile adultlor la asteptarile si comportamentele sale
atunci va dezvolta sau se va structura un tip de atasament denumit anxios
care corespunde lipsei de incredere in teoria lui Erickson.
Encford care preia teoria lui Bauby adauga inca doua patternuri de
atasament= cel anxois evitant si nesigur ambivalent
- Patternul securizant prezent la 60-70% din cazuri se caracterizeasa prin
incerdere in persoana care-l ingrijeste si il sustine in activitatile sale,
incredere care se reflecta in conduita sa prin autonomie, siguranta, incredere
in relatiile cu alti adulti, in copilarie in relatiile cu straini are incredere in
perosanele investite cu atasament.
- Patternul anxios este caracterizat prin incredere in persoana care-l
ingrijeste si dependenta totala fata de aceasta persoana, Ca urmare copilul
are un comportament ezitant, comportament caracterizat prin anxietate in
relatiile cu ceilalti, strainii, in fapt este teama de separare de adultul investit
cu atasament. Comportaentul unui astfel de copil este asemanator cu al unor
personae lipsite de curiozitate.
- Patternul anxios evitant este caracterizat prin comportamente de
explorare, nonimplicare afectiva, acceptarea cu usurinta de adultul investit
afectiv si in acelasi timp acceptarea persoanelor necunoscute, a strainilor.
va iubesc pe toti si nu va iubesc pe nciunul- nu se astaseaza de nimeni.
- Patternul nesigur ambivalent este caracterizat prin comportamente si
atutudini contradictorii, comportamente secventiale, un astfel de copil acum
este fericit si se joaca, dupa care plange si este furios, exista si varianta
simultaentitati care este asociat cu agresivitatea.
Din punct de vedere al evolutiei, al sentimentuli de atasament cercetarile
au dovedit stabilitatea acestuia pe parcursul intregi vieti cu exceptia
cazurilor in care au aparut schimbari drastice in contextual familial.
SEPARAREA LA COPIL
Copilul ca si adultl se confrunta cu diverse situatii de seaparare de la cele
mai banale cum a fi lasarea copilului la gradinita, bona, bunica, pana la cele
dureroase si defintive cum este doliul sau disparitia fizica ( divort).
Experienta de separare se asociaza cu cea de pierdere si presupune
structurarea
unor
noi
legaturi
de
atasament.
Ba
2

uby considera ca separarea de mama inainte de 3 ani nu sunt dorite pentru

copil decat daca acesta este incredintat unei personae stabile afectiv si
proective care sa se comporte cu acesta ca o mama substitutiva pe parcursul
mai multor ani.
Incepand cu anii `70 tot mai multe mame isi reiau activitatea profesionala
imediat dupa nastere,ca urmare problemele nu sunt numai la copil ci si la
mame care tind sa dezvolte sentimente profunde de culpabilitate cautand
solutia optima ptr copil- renuntarea la viata profesionala ceea ce inseamna o
incarcatura negative a ei care se tranzmite in relatia cu copilul sau se accepta
riscurilor generate de separare si apeleaza la o gradinita, cresa, etc.
Studiile au demosntrat ca incredintarea copilor unor institutii prescolare au
un impact pozitiv asupra dezv copiilor.
Schteinberg sustine ca incredintarea copiilor mai mult de 20 de ore pe
saptamana si inainte de un an indiferent de calitatea servicilor oferite se
soldeaza cu tulburari afective , creste riscul dezvoltari unor structuri de
atasament nesigur asociat cu agresivitatea, care se manifeste intre 3 si 8 ani.
Acest risc este mai mare daca se asocieaza cu o serie de alti factori care
privesc
familia
din
care
face
parte
cum
ar
fi
ceea
ce se numeste familie defavorizata, schimbari de munca ale parintilor,
stabilitatea serviciilor cu ore multe de lucru.
Un studiu realizat in 201-2004 de institutul national ptr sanatetea copilului
si dezoltarea umana, studiul avand ca subiect efectele modalitatilor de
ingrijire precoce nonparentala asupra atasamentului a demonsrat ca aceste
efecte nu se datoreaza doar calitatii ingrijiri acordate dar si timpului petrecut
in institutii. Studiul a evidentiat daca parintii au incredere in institutie sau
persoana care se ocupa de copil in lipsa lor, sunt relaxati atunci copilul poate
dezvolta setimente de securitate de atasament securizant fata de o anume
persoana , doica, mama sociala, construind in acelasi timp legaturi solide cu
proprii parinti.
Separarea sau divortul parintilor influenteaza formarea structurilor de
atasament atat in perioada anterioara separi prin situatiile conflictuale severe
si durabile si ca eveniment in sine care prezinta un cortegiu de sentimente
negative prezente atat la mama cat si la tata, la toata familia in cazul in care
sunt prezenti ai alti membri, care influenteaza formarea sentimentelor
copiilor.
Capacitatea parintilor de a acorda sentimente de securitate si securizante in
perioadele de conflict sunt mult reduse. Existenta unor conflicte cronice intre
parinti creste riscul constitirii unor scheme de atasament anxios si nesigur la
copil. Cu cat aceste conflicte sunt mai violente cu atat creste riscul
constituirii unor structuri de atasament dezorganizant. Chiar daca acesti
3

copii nu sunt implicati direct in conflict, violentele parentale declanseaza

sentimente de frica care se asociaza cu adoptarea unor comportamete de
hipervigilenta. Separarea in sine este mult mai putin importanta ptr
dezvoltarea afectiva a copilului prin raportare la conflicte prelungite si
violente. Un studiu comparativ efectat pe doua grupuri de famili dintre care
unul alcatuit din parinti care s-au despartit fara sa prezinte conflicte
anterioare iar celalat care s-au despartit dupa o perioada de conflicte
violente, s-a constatat ca atasarea copilor de varsta scolara este mult mai
putin eficienta in grupul cu conflicte parentale grave unde apar simptome de
tipul depresie, si ADHD comparative cu grupul de copii divortati fara
conflicte unde nu sunt prezente tuburari de comportament si simptome
depresive.
Existenta unor interactiuni conflictuale cronice la parinti se asociaza cu
tendinta copiilor de a externaliza conflictele si de dezvoltarea unor
comportamente antisociale si necontrolate cu comportamente violente in
conditii de conflict.
S-a dovedit ca cu cat varsta copilor este mai mica, varsta la care ei sunt
supusi sau sunt pezenti in conflictele intrafamiliale, cu atat riscul
somatologic creste.
Impactul separari parintilor, care si ea poate avea efecte negative asupra
relatiei de atasament. Varsta este dpdv al teoriei atasamentului o variabila
importanta in structurarea variabilei separari, dar o alta variabila importanta
este durata/timp. O despartire poate dura mult si se asocieaza cu modificari
ale cotidianului, astfel separarea poate altera previzbilitatea in sensul de
anticipare a comportamentului de care copii se simt atasati, dar si
accesibilitatea, deschiderea la asteptarile si comportamentele copiilor care se
reflecta direct asupra trairilor de securitate ale acestora, copilul fiind expus
unor rutine modificate.
Ca reactie copii pot dezvolta sentimente de gelozie, furie, depresie, si alte
trairi conrtradictorii, acestea fiind in functie de gradul parintilor de a asigura
securitatea afectiva a copiilor. In aceste situatii pot aparea si buncii ca
personae prezente fizic in apropierea copiilor care va trebui sa se adapteze
acestei prezente si sa inteleaga ca este o ocaze de a-si forma noile relatii
de atasament. Indiferent de varsta copiilor separarea parintilor este un
moment de reorganizare a relatior de atasament, o incarcatura mare de risc,
structurarea unui pattern nesigur. O problema speciala o pune copilul mai
mic de 3 ani. Teoria atasamentului insista asupra imortantei nevoi de
securitate in primi ani de viata si existenta unei figure principale de
atasament, separarea de aceasta trebuie gandita in funcite de capacitatea de
dezvoltare a copilului , de calitatea coparentalitati si de conditile treceri
4

psihice de la un parinte la celalalt. Ptr a permite climatul securizant, amandoi

parintii trebuie sa aiba acces liber, neconditionat. Daca separarea parintilor
are loc in primul an de viata, in perioada in care se constituie atasamentul
fata de parinti si daca mama este figura principala de atasament, legatura
fizica cu aceasta trebuie pastrata asigurandu-se astfel constanta rutinelor de
viata. In acest context scopurile sunt doua: favorizarea legaturi de atasament
cu tatal ceea ce inseamna a se perimte un contact frecvent al acestuia cu
copilul pastrarea relatiei de atasament a mamei cu copilul prin prezenta cat
mai redusa a acesteia.
Noptile reprezinta o situatie de separare, copilul avand nevoie de prezenta
mamei si de sentumentul de securitate cu care a fost invatat. Un studiu
efectuat in 1999 asupra unui grup de parinti cu copii mai mici de 3 anipertecerea mai multor nopti cu tatal in conditiile in care figura de atasament
era mama a dus la destramarea relatiei de atasament cu aceasta dar nu a
inlocuit ca relatie de atasament cu tatal- comportament ezitant, anxos. Ceea
ce conteaza este sustinerea psihologica furnizata copilului de catre mama in
raport cu aceste separari ca si posibilitatea comunicari dintre mama si tata.
Daca in momentul separari , adica al preluari copilului de catre tata pe o
durata de cateva ore ,cand sistemele de atasament ale copilului sunt active,
parintii traiesc sentimente de depresie se constata ca aceste sentumente se
reflecta la copil, starile afective ale parintilor afecteaza strarile afective ale
copilului , adica frica de a nu fi rejectat. Din contra in situatile de separare
generate tot de preluarea copilului de catre tata sau de care cealat parinte
care reprezinta figura de atasamett, daca amandoip arintii snt relaxati copilul
nu va mai dezvolta sentimente de teama ca va fi parasit sau sentimente de
rejectie.
Teoria atasamentului este de asemenea utila in intelegerea problemelor
care apar in atasamentul familial, este o situatie care poate explica legaturile
de atasament care se constituie ulterior unei situatii de separare. Studii
recente au demosntrat ca in situatile de atasament familial, copii caracterizati
cu atasament anxios evitant prezinta un risc mai mare de dezvoltare a unor
tulburari psiho-patologice. Factorii de care rebuie tinuti sunt:
- motivele ptr care copii au ajuns in situatiile de plasament, abuz fizic sau
afectiv, nelijenta, toxicomanii, etc.
- timpul petrecut in familie pana la momentul plasamentului
- caracteristicile temperamentale ale copilului, au un impact in
adaptabilitatea si modalitatile de evitare a stresului cu care va fi confruntatvulnerabilitate bilogica.
- varsta la care se ralizeaza plasamentul are importanta capitala, in sensul in
care poate fi interpretata ca separare, plasamentul familial realizat anterior
5

varstei de 6 luni este favorabil dezvoltari unui atasament securizantplasamentul realizat ulterior se asociaza cu trairi de ruptura, de seaparare de
familia de origine , evidentiabile prin comportamente care sugereaza trauma
si doliul.
In cazul familiei de origine copilul si-a construt o reprezentare, o imagine
de sine, de obicei ca persoanele demne sa preimeasca dragoste si atentie,ca
persoane incapabile sa decalaseze la adult raspunsuri positive raportate la
trebuintele lor, daca nu ar fi fost asa nu ar fi ajuns in situiatie de plasament.
Acesta este motivul ptr care majoritatea copiilor au dificultati de a dezvolta
sentimente de siguranta in etapele initiale ale plasamentului.
Conditia ptr a depasi aceste traume este o admosfera de siguranta si
protectie.
Studiile au aratat ca mamele sociale caracterizate prin atasament securizant
sunt apte sa asigure o dezv afectiva optima din acest pct de vedere copiilor
aflati in plasament spre deosebire de mamele sociale anxioase.
Copilul adoptat copilul suporta diverse traume cu consecinte diferite, in
functie de varsta la care acestea s-au pertecut si in funcite de varsta la care sa desfasurat adoptia. Teoria atasamentulu distinge intre adoptia precoce
inainte de varsta precoce 6 luni- situatie in care parintii adoptivi devin fig de
atasament si adoptiile dupa 7 luni ( tardive ) cand copii experimenteaza un
nou tip de atasament- adoptiile tardive sunt mai frecvent asociate cu un
atasament nesigur ambivalent, alte tulburari afective cmparativ cu copii din
adoptiile precoce.
Adoptiile internationale prezinta o situatie speciala, avand in vedere
diferentele culturale si lingvistice dintre copii si parinti, cu cat copilul este
mai mare cu atat riscul de declansari unor mecanisme de mascare ale
fragiliatii si depresiei sunt mai mari.
Pierderea unui parinte Bauby utilizeaza terenul de doliu ptr a desemna
diferitele reactii la pierdere de la cele normale la cele patolgice. Reactiile
unui copil la pierderea unui parinte difera in functie de varsta. Important este
nivelul de atasament dintre parintele disparut si copil, este foarte importanta
informatia care se da copilului asupra disparitiei paritntelui, este imp daca
copilului I se permite sa participe la doliul familiei si la ritul funerar.
Prezenta unei figure substitutive in timp scurt dupa pierderea figuri initiale
de atasament este foarte importanta.
U alt factor este in ce masura parintele supravietuitor are disponibilitatea de
a-si ajuta copilul in exprimarea durerii si disperarii generate de pierderea
figuri de atasament. Cel mai frecent aceste situatii nu sunt respectate si
Bauby descrie variantele patologice ale doliului la copil, simptomatologia
este mai greu de intrepretat avand in vedere ca aceste simptome aparent nu
6

se asociaza cu situatia de doliu. Astfel este imp sa se explice cauzele morti

parintelui deoarece neexplicarea acesteia duce la culpabilizarea copilulu. De
asemenea neparticiarea la doliu familiar si la riturile funerare se poate
asocial mai tarziu cu incercari de regasire a parintelui disparut. De asemenea
a nu permite copilului sa-si exprime durerea si disperearea se asociasa cu
dezvoltarea unor comportamente agresive, axioase si destructive, intr-o
directie ce aparent nu are legatura cu doliu. In aceste situatii este necesar sa
se evalueze corect cauzele care genereaza angoasele evaluare ce poate
demosntra filiera de doliu. Mecanismul explicative al acestei manifestari
este cel de excluziune afectiva, i se refuza o figura pe care o poate investi cu
dragoste si securitate.
--------------------------------------------------------------------------Teoria lui Bauby nu este directionata ptr terapie ci a unui mod de
abordare.
Aplicatiile teraeutice sunt marcate de grija ptr experientele relationale si
evenmentele traumatice cu care s-a confruntat o persoana si care au avut ca
urmare structurarea unor patternuri de atasament disfunctionale. In aceste
conditii in reatia terapeutia, terapeutul reprezinta o experienta relatioala care
permite dezvltarea unor comportamente ( manifestarea unor comprtamente)
care sa permita schimbarea, modificarea unor patternuri de atasament
dezadaptative. De asemenea experentele relationale asimilate realitatii
externe reprezinta o modalitate importanta care va permite modificarea
modelelor interne operante. Terapiile care abordeaza conceptele teoriei
atasamentului si care se adreseaza adoescentilor sau acestei varste au o
evolutie foarte buna. Motivul ptr care lucrurile evolueaza in acest fel datorita
experientelor relationale si structurarii identitatii, modificarilor structurale
care au loc la nivel psihic.
Teoria atasamentului este preocupata de relatiile interpersonale si de
sentimental de securitate pe care aceste relatii le genereaza. In cadrul
terapiilor accentul se pune pe reprezentarile adolescentlor asupra relatilor
interpersonale, in special asupra relatilor cu parinti. Dar importanta este si
relatia cu terapeutul in masura in care terapeutul poate fi un model in
structurarea personalitatii respective.
Tinta principala este relatia adolescentilor cu parintii, experienta
intreruperii terapiei este de asemenea foarte importanta.
O terapie debuteaza in mod obligatoriu pe evaluearea stilului de atasament,
si a modalitatilor de structurare a acestuia ceea ce inseamna probe
diagnostice. In mod obisnuit comportamentele de atasament sunt activate,
7

tulburarile psihopatologice se asociaza cu trairile pozitive mai puternice

decat in exteriorul clinicii. Consultatia in sine, indiferent de tipul de terapie
cu care lucram, este o situatie stresanta, implica noutate, contact cu
necunoscutul. Spre deosebire de varstele anterioare unde comportamentele
sunt dierite, la adolescenti situatia este mult mai complicata deoarece el isi
poate masca trairile si trebuie sa se culeaga informatii cu privire la
comportamentele sale in diferite stuatii sociale anterioare terapiei. Putem
aplica chestionarul de evaluare a atasamentului dar ne bazam si pe discursul
clientului si pe datele de observatie de pe parcursul intalnirii terapeutice.
Specific ptr adolescenti este un pattern anxios, anxietatea este o
caracteristica a varstei care se asociaza cu tendinta de supraevaluare a
situatiei si cu nevoia acuta a relatiilor sociale. In relatia cu parintii
adolescentii alterneaza intre dependenta/independenta, dragoste si furie. In
relatiile exterioare familiei dragoste combinata cu victimizarea focalizat pe
trairile care i-au ranit si pe propriile lor emotii trec cu usurinta de la
autoctitica la o critica asupra celorlalti, sunt comportamnete clasice ale
adoescentilor caracterizate prin ostilitate, negare mergand pana la
comportamente autodistructive care au ca scop in marea majorit a cazurilor
doar atragerea atentiei parintilor, incearca sa-si atentioneze parintii, ceea ce
inseamna independenta si egalitate cu parintii. Specific ptr adolescenti cu un
pattern nesigur ambivalent sunt dificultatile relatiei terapeutice, deci nesigurambivalent, aceasta deoarece in relatia cu parintii acestia si-au reprimat ptr o
lunga perioada de timp trebuintele de atasament ca urmare ei vor dezvolta
caom si atitudini de autosuficienta. Mai mult de cat atat minimalizeaza
problemele si fac eforturi ptr a evoca emotiile negative, furia, mania,
deceptile, situatiile in care s-au simtit raniti, sentimentele de solitudine sunt
minimalizate, negate, banalizate, aceasta in relatiile cu un alt adult. In relatia
cu cei de aceeasi varsta dezvolta comportamente specifice regresiei,
solitudinea, detasarea, uneori ostilitate si agresivitate in special atunci cand
se incalca granitele impuse.
Relatiile sunt superficiale de scurta durata, furtunoase. Aceste dificultati de
relationare se compenseaza prin dorinta de a consuma alimente in exces sau
drog, alcool tutu, o intoarcere intr-o faza orala. Este necesar ca in evaluarea
stilului de atasament sa se utilizeze anamenza orientate sau tintita pe
evenimentele care au facut dificila structura unui pattern de atasament sigur.
Ca ex de situatii- spitalizari indelungate la varsta mica, ceea ce inseamna
separarea de parinti, separari emotonale, parinti sunt prezenti dar de fapt sunt
absenti, decesuri in familie sau divortul parintilor. Foarte traumatici si
practic greu de recuerat in terapie atunci cand aceste situatii au loc inainte de
6 ani, daca au loc inainte de 1 an pot sa aiba loc si tulburari cognitive nu
8

doar cele afective. Aceste situatii pot inflenta formarea stilului de atasament
la adolescent, direct separare fizica separare psihica sau indirect,nu este
separat dar unul dintre parinti a fost marcat de o asemnenea situatie si
relationeaza cu copilul conform acestui pattern, are loc o transmitere
transgenerationala.
Elementele cheie ale structurarii relatiei terapeutice sunt descrise de
McKeyn in 2003 ca fiind- cateva caracteristici ale terapeutului
Terapeutul trebuie sa prezinte o baza de securitate, sa incurajeze
adolescentul si sa il sustina in examnarea perceptiilor sale si asteptarile care
au rezultat sau rezulta din relatiile sale cu figurile de atasament. De
asemenea terapeutul trebuie sa-l sustina pe adolescent in modificarea
aspecetlor blocate ale patternurilor de atasament. Relatia terapeutica in sine,
modul in care aceasta evolueaza cu toate distorsiunilor sale furnizeaza
elemente ptr intelegerea stilului relational.
In relatia terapeutica pot fi implicati si parinti, acestia furnizeaza acesul la
figurile de atasament primare. Asadar, intr-o astfel de terapie se insista pe
conceptele de sustinere, constructie reconstructie a trecutului pe
interpretarea transferului ceea ce dovedeste radacinile sale psihanalitice.
Ptr Bauby elementele pe care se centreaza teoria atasamentulu sunt:
Conceptul de atasament, focalizarea pe experientele reale ale adolescetului
cu evitarea interpretarii fantasmei, orientarea spre atitudinle actuale,
prezente dar si pe atitudinile trecute ale parintilor ca raspusuri la trebuintele
de atasament ale adolescentului.
Ceea ce este absolut specific acestei terapii sunt intreruperile relatiei
terapeutice, deoarece aceste intrerupeiri ii permit terapeutului sa observe
modul in care adolescentul le interpreteaza si modul in care reactioneaza.
Cand se reia terapia adolescentul este sustinut de constientizarea acestor
reprezentari si a reactiilor generate de acestea.
Explorarea pe parcursul terapiei a avenimentelor marcante corelate stilului
de atasament este dificila ptr tot ceea ce se intampla intodeauna,
adolescentul omite situatii majore sau le falsifica. Astfel de situatii marcate
ptr stilul de atasament sunt cel mai frecvent:
Situatiile in care copilul a fost neglijat sau rejectat de catre parinti,
situatiile in care a fost amenintat cu abandonul, situatiile in care a asistat la
tentative de sinucidere a parntilor sau a persoanelor investite afectiv sau
cand a fost abuzat afectiv sau sexual.
Adoescentul a invatat ca astfel de situati reprezinta un secret si ca urmare
pastreaza secretul care se asociaza cu un sentiment de culpabilitate. Este
foarte important ca terapeutul sa stie daca astfel de situatii au un rol in
structurarea patternului de atasament. Scopul terapiei cu parintii nu este
9

acela ( macar o intalnire este obligatorie cu parintii) de a permite

adolescentului sa-I faca pe acestia responsabili de dificultatile cu care se
confrunta , ci sa-l ajute sa inteleaga in ce mod a perceput el aceste
evenimente si in ce masura aceste perceptii ca si interpretarile sunt sau nu
sunt corecte. Aceste constructii sunt marcate de nivelul de dezvoltare
specific varstelor mici, egocentrism si absenta capacitatilor de descifrare a
motivelor la care adultii au actionat intr-un fel sau altul. In adolescenta
maturizarea cognitiva si depasirea stadiului de egocentrism permite
reevaluarea constructelor structurate formate in copilarie. Adolescentul poate
sa reconstruiasca ipoteze mult mai complexe asupra comportamentului
adultului care reprezinta tipul de atasament, care ipotetic sunt mai putin
egocentrice si justificate de motivate neevidente ale comportamentului
acestuia.
Adoescentul poate sa-si explice o serie de experiente dureroase si situatii
dificile ale parintilor care au avut impact asupra afectivitati lor, care au avut
experiente traumatizante ptr adolescenti fiind in acelasi timp traumatizante si
ptr parinti. Se poate evalua corect si neutru experientele traumatzante,
comportamentele patologice atat ale adoescentilor cat si ale parintilor. Rolul
lor este de a permite si sustine evaluarea corecta a experientelor
traumatizante, reperarea, fixarea, dezvaluirea, cauzele realeale ale
comportamentelor si nu stigmatizarea acestora.
Motievle ptr care se lucreaza atat cu adolescentii si parinti sunt:
Parintii sunt si raman principalele fig de atasament
La adolescentii care prezinta tulburari afective relatia cu fig de atasament
primara este mai stransa si mai rigida ca urmare mai greu de remodelat. Ca
uramre intalnirea terapeutica in care participa atat parinti cat si adolescentii
permite terapeutului sa vada, sa observe relatiile exietente intre ei, observatie
foarte importanta in terapie. Mai mult decat comportamentele evidente in
timpul sedintei conteaza discursul pe care il au atat adolescentii cat si
parintii acestora referitor la propra lor copilarie, aceste discursuri dezvaluie
caracterul reatieil de atasament atat al celul care investeste cu atasament cat
si al celui care este investit cu atasament.
Se poate evalua astfel nivelul de sensiblitate al parintilor corelat cu
depresia, sentimentele de depresie pe care le dezv adolescentii. Povestind
experienta de viata , a parintilor- putem sa ne explicam - si adolescentul
poate sa inteleaga o serie de reactii ale acestuia. Altfel spus in acest tip de
terapie, fiecare se cunoaste unul pe celalalt in prezenta terapeutului, modul
de strucurare al atasamentului fiecaruia in urma trairilor traumatizante.

10

Cele mai intalnite situatii sunt cele in care parintii intleg problemele
copiilor lor dar nu au abilitatile necesare sau informatiile care sa le permita o
reactie adecvata.
O alta situatie frecventa este aceea in care parintii sunt localizati ei, si
atunci paseaza problema adoescentului asa cum au pasat problemele cu care
sau confruntat alcuiva.
Exista si o a treia situatie la fel de frecventa aceea in care parintii isi
investesc copii ca figura de atasament ( parintele anxios investeste cu figura
de atasament propriul copil) ca uramre copilul investit intampina dificultati
in formarea dentitatii( cine sunt eu copilul parintelui meu sau parintele
parintelui meu), iar in cazul parintilor care au copii la varsta adolescentilor
apar sentiente de perderi ale fig de atasament care genereaza cel mai
frecvent comportamente de abuz afectiv.
Planul terapeutic trebuie sa fie o baza de securitate atat ptr adolescenti cat
si ptr parinti intrucat acestia participa la depresia copilului lor ca urmare
sentimentele de atasament sunt activate, si modificate si au nevoia la randul
lor de un cadru de securitate in care sa exploreze in sensul de a intelege
trairile copilului dar in acelasi timp si propriile reactii si sa accepte
schimbarile care intervin. Separarea care este finalul actului teerapeutic
presupune o serie de modificari care sunt resimtite la fel de puternic atat de
parinti cat si de copii. Chiar daca terapeutul reprezinta baza de securitata ptr
adolescent parintii nu pierd acest rol, si ca urmare este de dorit ca terapeutul
sa intareasca rolul de figura de atasament al parintilor si nu sa-l preia ei. De
altfel parintii intra si ei tangential in terapie ceea ce face ca si ei sa preia o
parte din comportament de la teraeut.
Bauby considera ca acest tip de terapie se numeste parteneriat corijat ca
scop.
Separarea terapeutica este necesara atunci cand parintii nu mai pot juca
rolul de baza de securiate sau atunci cand activarea sistemului de atasament
impiedica explorarea analizei. separarea reprezinta o descalificare a lor din
rolul de protector, separarea este utilizata atunci cand este necesar sa rupem
un cerc vicios- depresia adolescentilor genereaza activarea
comportamentului de atasament care genereaza la randul lor cresterea
sentimentelor de anxietate la parinti, care genereaza comportamente de
rejectie la acestia ca urmare cresterea depresiei la adolscenti.
De asemenea mai utilizam separarea atunci cand provoaca o criza in
system. Cadrul therapeutic constituie o baza tranzitorie de securitate, prin
separare, adolescentul este obligat sa-si redirijeze ca om catre o figura noua
de atasament , anxietatea este astfel redusa si astfel analiza se poate relua.
Altfel spus cadrul therapeutic fiind o baza de securitate adolescentul este
11

tentat sa investeasca cu atasament terapeutul. Intreruperile din relatia

terapeutica sunt necesare ptr ca adolescentul sa investeasca sentimente de
atasament in alta perosana.
Se poate utiliza in spatiul terapiei atasamentului si grupuri, atuncic cand
adolescentul relationeaza dificil cu terapeutul, nepercepanad-ul pe acesta ca
o baza de securitate, ceea ce se intampla mai ales atunci cand furia si
angoasele generate de experientele anterioare sunt foarte puternice. In aceste
situatii grupul de aceeasi varsta poate crea un spatiu intre terapeut si
adolescent, aceasta medirre terapeutica poate fi interpretata in doua moduri
complementare :
Grupul reprezinta o baza de securitate si favorizeaza activarea sistemului
afiliativ care determina deschiderea sistemul de atasament, asta ptr ca
afilierea la grup este in mod obisnuit mediate de o peresoana care reprezinta
o baza de securitate. Pe de alta parte grupul reprezinta un sistem de
atasament distinc de atasamentul familial mult mai permisiv, la modul
general sistemul afiliativ este astfel mai probabl sa fie captivat si sistemul de
atasament neactivat. Grupul participant la terapie reprezinta o alaternativa
unde sentimentele de atsament si comportamentele associate nu sunt
constranse de prezenta adultilor. Atasamentul in raport cu un adult poate fi
reprimat dar este liber in raport cu cei din aceeasi generatie, ca urmare
comportamentul se dezvolta intr-un mediu care confera siguranta.
In construirea modelelor interne operante in mod inconstient sunt
reprezentari, reprezentarea de sine si reprezentarea de sine fizica este foarte
importanta in construirea modelelor de atasament. Ca urmare formarea unei
imagini de sine pozitiva sustine formarea unui nou tip de atasament in
conditiile in care acesta este negativa, in conditiile in care imaginea de sine
este negativa, parintii nesustinandu-si copilul in formarea unei baze fizice
pozitive.
------------------------------------------------------------------------------Bauby publica ptr prima oara teoria atasamentului in 1988 si a fost
preluata de catre terapeutii cu orientare psihodinamica si interpersonala,
acestia sunt interesati de modalitatile in care relatiile importante din istoricul
unei personae, modeleaza pozitia si afectivitatea cu reflex imediat in
comportamentul acestuia. La baza teoriei atasamentuli stau 4 principi:
1- terapia contrubuie la stabilirea , la constructia unei baze de securitate a
persoanei aflate in terapie
2- terapeutl insoteste sau sustine clientul in evaluarea evenimentelor
dureroase
12

3- terapeutul sustine relatiile de transfer ale pacientului

4- importante in demersul therapeutic sunt experentele clientului din
copilarie
Exista o strategie suplimentara demersului teraeutic propus initila
clinicianul poate evalua comportamentele anterioare si prezente ale
clientului in afara cadrului therapeutic ptr a stabili cauzele actuale ale
patternului de atasament, analiza porneste de la experinetele din copilarie
descries de client si care sunt considerate fapte. Aceasta este prima noutate
adusa de teoria atasamentului, experienta reala este la fel de importanta ca si
cea subiectiva. Negarea acestei realitati accentueaza trauma. Cand un client
relateaza despre experienta s-a cu o figura de atasament din copilarie trebuie
acceptat ca ceea ce evoca a avut loc in mod real si nu este o fantasma sau un
reflex al fanteziilor sale, distorsiuni , incoerente, negari, care apar in
discursul clientului sunt indicatori ai modelelor operante utilizate de acesta,
adica a raspunsurilor uzuale pe care el le-a primit de la presoanele investite
cu rolul de figura de atasamnet, raspunsuri la trebuintele integrative. Orice
incoerenta generata de memorie , actele ratate, uitarile, distorsiunile sunt
indicative ptr strategiile de protectie utilizate. Intelegergea atasamentului ca
un proces premite explicarea structurarii stilului de viata , care stil de viata
este mai mult sau mai putin adaptat, si permite construirea unei ipoteze
referitoare la cauzele disconfortului declarat.
Si in cazul adultului ca si la adolescent se activeaza sistemele de
atasament, terapeutul fiind investit cu pozitia de puternic. Astfel modalitatile
comportamentale prin care clientul cere ajutorul pot deriva din
comportamente de atasamnet din copilarie. Adica sisteme de atasament
activate, terapeutul investit cu putere -> regresie -> starile de atasament din
copilarie sunt active. Sistemele de atasament activate se activeaza in acelasi
timp si strategiile de protectie utilizate si reorganizate sub forma modelelor
interne operante,
Modelele interne operante sunt strategii dezvoltate de client sau de
persoana pe parcursul vietii pe de o parte ptr a satisface prpriile trebuinte de
protectie si pe de alta parte ptr a se adapta raspunsurilor pe care le primeste
de la persoanele investite cu atasament.
Valorizarea adaptativa a defenselor personale si valoarea lor asimilatoare
este o alta noutate in terapie, orice eveniment, experienta de viata poate
activa sistemul de atasament al clientului si astfel terapeutul poate fi
asimilat, perceput conform modelelor interne operante. Se activeaza
strategiile elaborate prin raportare la afectele negative determinate de o
prezenta negative din experienta sa. Astfel modelele interne opernate
13

influenteaza relatia transferentiala si putem spune ca organizeaza relatia cu

terapeutul.
Analiza transferului si a contratransferului prezenta in relatia terapeutica
permit terapeutului stabilirea experientelor corectoare necesare in actul
therapeutic.Baza de securitate permite clientului sa-si analizeze experientele
dureroase.
Existenta relatiei terapeutice si a terapeutuli care este deschis la orice
experienta si nevoi a clientului permit acestuia sa se situeze intr-o noua
relatie de atasament in care sa-si exprime trebuintele desigur nesatisfacute in
copilarie din pozitia de adult. Este foarte important ca atunci cand cream o
relatie terapeutica clientul sa fie foarte convins ca poate reveni oricand, ceea
ce inseamna ca se precizeaza acest amanunt. Relatia terapeutica perimite
stabilirea unor noi modele interne operante. Doua surse de modificare sunt
evidente in crearea de noi modele:
- Capacitatile sau abilitatile reflexive ale clientului care asigura
reintegrarea afectelor si a reprezentarilor.
- Elaborarea transferentiala care ii permite acestuia sa retraiasca
experinteele dureroase din copilarie, sa le reconsidere, sa le reintegreze
intr-un nou model adaptat.
Alianta terapuetica permite procesul de reconstructie in sensul de
reconstruire afectiva a legaturiler de atasament distorsionate si o relatie
pozitiva intre terapeut si client. Terapeutul este insotitorul care permite
descarcarea trairilor dureroase avand o atitudine activa, empatica si de
sustinere a autoanalizei si explorari experientelor trecute.
Terapia nondirectiva - Rogrers
Curs
. Reprezinta totalitatea experientelor traite si constientizate de
persoana , aceasta experienta este baza experientelor sale, a interpretarilor,
actiunilor si a cunostintelor sale in afara carora persoana nu se poate regasi.
Atunci cand clientul descrie o experinnta subectiva, atunci el va incerca sa
descrie
terapeutului
totalitatea
experineteelor
sale
asociate
comportamentelor si experientelor traite, traite intr-o situatie specifica si
bine determinate. Aceasta totalitate reprezinta o realitate intreinseca- propria
constientizare a sentimentelor asociate unor experiente.
De ex. Clientul spune.
14

- Acum .. sunt depresiv, sunt trist, ca urmare a unui divort, nu ma duc

nicaieri , nu vreau sa vad pe nmeni, m-am intalnit cu mai multe pers, m-am
intalnit cu prietenii dar sentimentele mele de singuratate si tristete continua
sa creasca.
< Depresia generata de o situatie bineprecizata de o experienta personala se
extinde asupra intregii sale experiente el continua sa spuna
- imi este frica de moarte cand ma intalnesc cu ei- prietenii-, nu ma simt
bine la slujba ptr ca lucrez intr-un atelier unde este lume multa, ca sa nu
mai spun ca este o teroare cand trebuie sa ma duc intr-o vizita. De
curand m-am simtit atras de o persoana dar cand mi-am dat seama mam speriat si am fugit.
- aceasta frica , sentimentul de frica pe care l-am avut atunci mi-a
amintit de ceea ce simteam fata de mama mea, cand venea seara in
camera mea si ma mangaia ma simteam vinovat si ma speriam.
Indentificarea cauzei care genereaza panica cauzalitateSituatia de atunci este o situatie care influenteaza reactia actuala generata
de divort- conflictul existent in copilarie intre el si mama se reactualizeaza in
relatia de divort, devine prezent- sentimentul de panica si in momentul
divortului, aceleasi sentimente se reitereaza.
Evocarea experientelor subiective presupune introspectie si reflexivitate,
iar experienta se caracterizeaza prin constientizare, interoritate si apartenenta
la individualitate. Experienta subiectiva trebuie sa fie constientizata imi
este frica sa ma apropii de o persoana de sex opus inerioritatea trairii, frica
fac experienta traumatizanta care apartine persoanei , exista in interiorul sau,
ea nu poate fii externalizata si evaluata. Frica este inlauntrul persoanei,
experienta sau trairea este absolut individuala in sensul in care este efectul
unei situatii si nu este repetabila.
Faptul ca experienta este individuala si irepetabila reprezinta baza sau
jstificarea actului de introspectie, care introspectie este o experienta
asemanatoare insghtului, procesul de retraire a experientei este de fapt o
noua experienta care nu este obligatoriu sa reprezinte o continuitate la
experienta enterioara. Introspectia permite nu doar constientizarea
experientei
subiective
ci
favorizeaza,
sustine
si
interiorizarea( reinteriorizarea acesteia ) dar ceea ce este mai important
experienta permite clientului sa aiba o imagine, sa vizualizeze propria sa
experienta ptr a putea vizualiza interioritatea, este necesar un demers
reflexiv.

15

Reflexivitatea consta in descrierea propriilor sale trairi, raportul inteligibil

ptr el insusi. O astfel de descriere presupune memorie, capacitatea de a
memora aceste descrieri ale interioritatii, capacitatea de a memora aceste
trairi exteriorizate care pot fi destabilizate, deformate sau alterate de efectele
de reflux ale constiintei. In timp experienta subiectiva a unui eveniment
poate fi reevocata
ca o informatie memorata obiectiv. Deci prin
metamorfozare se diferentiaza de experienta subiectiva prezenta in
momentul obiectiv. Ceea ce inseamna furia, tristetea, bucuria, pe care am
simtito saptamana trecuta exista in masura in care o pot reamint, o pot
identifica si ii pot atribui cauze si consecinte. Ea exista in acest moment in
constiinta mea si o pot compara cu lipsa de furie pe care o simt in acest
moment fata de aceeasi persoana.
Aceste experiente din care una este plasata in trecut, ceea ce am simtit
atunci ceea ce simt acum reprezinta o continuitate datorita capacitatii de
reflectie sau capacitate de reflecta asupra proprilor trairi, deigur capacitatii
de a memora. O experienta subiectiva nu poate fi relatata fara un preludiu
introspectiv.
Introspectia permite constientizarea experientei, interiorizarea acesteia si
constientizarea imposibilitatii de repetare a aceleiasi experiente( situatii ).
Odata parcursi acesti pasi clientul poate reveni asupra experientei sale si
pozitiona obiectul. Ptr a putea evoca o experienta este neccesar ca acesta sa
poata infrunta aspectele traumatizante si anxiogene implicate.
Rogers descrie retrairea experientelor in felul urmator aceste experiente
se modifica , se transforma, se metamorfozeaza in fapt. Experienta
reprezinta o constientizare care in analogie cu memoria putem spune ca este
o constientizare de scurta durata, terapeutul avand in acest context rolul de a
prinde aceste constientizari si a discuta despre ele. Experienta in sine este
imprevizibla, anormativa si cu un ritm de functionare propriu, in acest sens
ea este profound subiectiva, unica si dificil de comunicat din cauza
instabiliati continutului sau. Situatia in care are loc o experienta este
reproductibila, dar experienta subiectiva ca atare nu.
----------------------------------------------------------------Capacitatea de a evoca adecvat o experienta subiectiva presupune absenta
mecanismelor de aparare sunt cat mai putin prezente mecanismele de
aparare. In momentul in care mecanismele de aparare sunt cat mai putin
prezente nu va exista un accord intre experienta,- constientizarea acestei
experiente si memorarea actului de constientizare. Acest acord reprezinta o
unitate ce presupune sentiment de apartenenta, responsabilitate si capacitate
16

de a actiona in consecinta. Sentimental de apartenenta este corelativ cu

capacitatea de a cunoaste si a constientiza, cu sensul de a accepta, experienta
interiorizata si memorata ca apartinand siesi. < este experienta mea de
panica si nu a altuia>
Iubesc aceasta femeie se poate reformula , tinand cont de acest concept
de apartenenta ca fiind eu cel care iubesc aceasta femeie- in sensul in care
eu sunt acest sentiment, acest sentiment exista in interiorul meu si nu este al
altuia. Sentimental de apartenenta implica absenta unor granite intre
experienta, constientizarea experientei si memorarea experientei. Granitele
care se pot pune sunt in mod obsnuit mecanismele de aparare care impiedica
insusirea experientei, asumarea ei. Mie nu imi este frica de barbati, ei nu
fac 2 parale. Ca urmare experienta este negata, refulata, rationalizata, etc,
este alungata in afara.
Domnisoara de 55 ani care spune- eu nu am avut nici o relatie pana acum
ptr ca barbaii sunt josnci .
Atunci cand exista sentiment de apartenenta , aceasta se asociaza cu
atitudinea de responsabilitate sentimental, experiena este a mea si astfel
pot fi si responsabil in masura in care recunosc experienta ca find a mea.
Absenta responsabilitatii iubesc aceasta femeie ptr ca este senzuala
personajul apeleaza la un stereotip
Daca este o atitudine responsabila putem presupune ca barbatul acesta va
gandi despre aceasta femeie discursiv- eu sunt cel indragostit de aceasta
femeie asa cum este ea, si eu pot mentine si consolida acest sentiment.
Capacitatea de a actiona in consecinta sentimental apartenentei si
responsabilitatea unei experiente conduce la actiuni corespunzatoare, astfel
daca iubesc aceasta femeie si sunt intr-u totul responsabil ptr sentimentele
mele nu am alta alegere sa ma comport decat asa cum simt, ceea ce
inseamna sa-mi arat dragostea prin vorbe, gesturi, tandrete, etc.
Ptr a bloca mecanismele de apararare sunt necesare o serie de
caracteristici ;
- Capacitatea de a constientiza si interioriza experienta indiferent cat de
traumatizant este acest demers.
- Capacitatea de a evalua aceasta experienta in functie de un criteriu de
evaluare intrinsec.
- Capacitatea de a evolua corelativ modificarilor sau transformarilor noi
aparute, solicitari constientizate si ineriorizate.
Caracteristicile persoanelor defensive.
Defensivul este caracterizat prin refuzul constant de a-si constientiza si
interiorize propria experineta subiectiva.
17

Refuzul de a-si asuma responsabilitatea in raport cu aceasta exeperienta, el

va tinde sa-si exorcizeze Eul personal si il percepe, proiecteaza ca
exterioritate ca neapartenenta. Putem spune, defensivul este strain de propria
lui experineta. O experienta subiectiva deformata sau negat este cu necesiate
o experienta a caror elemente intrinseci sunt contrare sau disfunctionale prin
raportate la valorile ineriorizate la nivelul Eului ideal.
De exemplu; ma simt vinovat ca iubesc aceasta femeie- acest sentiment
se poate datora interiorizarii unor valori conform carora acesta femeie nu
este potrivita ptr mine si relatia noastra va fi un esec. Valorile respective care
interzic aceasta relatie si care sunt interiorizate si generaza acest discurs ar
putea fi relatia cu parinti sau de o credinta sociala care functioneaza la
nivelul unei comunitati.
La defensivul existential - introiectiile si interiorizarile integrate la niv
eului ideal pot fi multiple si diferite. Introiectiile sunt valori intrinseci
impuse social ele sunt preconcepute, sunt predeterminate, reprezinta
prejudecati care se asociaza uni Eu ideal neconstientizat si neinteriorizat,
ceea ce face neconfruntabile cu Eul personal care reprezinta o exterioritate.
In setul de introiectii
- O femeie responsabila ramane acasa si isi creste copii- Cuplurile interrasiale sau formate din 2 pers cu apartenente religoase
diferite nu sunt premise.
- A te casatori cu o femeie foarte desteapta si cu mai multi ani de scoala te
pune intr-o situatie de inferioritate si este mai bines a fie de evitat
- Este mai bines a fiu sarac decat bogat.
.. se declanseaza o serie de reacti de aparare deoarece este in pericol,
care bineinteles ca se asociaza cu sentimente de culpabilitate si de angoasa.
Ptr a reduce trairile negative solutia este deformarea propriei experiente prin
utilizarea mai multor mecanisme de aparare, negarea, refularea, proiectia,
etc.
Mecanismele de aparare nu reusesc sa blocheze total constiinta si ca
urmare sentimentele de culpabilitate se accentueaza, accesele de panica sunt
mai intense, eul ideal este traumatizat si evolueaza catre o patologie de tip
depresiva, etc.
In acest circuit in care mecanismele de aparare nu reusesc sa apere
persoana defensiva se epuizeaza, epuizare care se asociaza cu angoasa intr-o
prima etapa, urmata, daca este urmata de o etapa a doua caracterizata prin
ambvalenta si imobilism. Comportamentul sau exprima incapacitatea de a se
proteja de propria experienta subiectiva contrara valorilor eului ideal,
incapacitatea de a-si asuma eul propriu sau sinele.
18

In acest caz interventia terapeutica se bazeaza pe reexperimentarea

subiectiva care presupune sau consta in sustinerea persoanei defensive in
retrairea propriei experiente subiective care experienta presupune elemente
contradictorii generate de introiectii si interdicii, acestea, introiectile si
interdictiile reprezinta un pericol ptr eul ideal care este deformat prin
mecanismele de negare, proicectie sau refulare.
Retrairea expereintei trebuie sa-i perimta pacientului asumarea si
responsabilizarea acestuia fara ca in acest demers sa genereze sentimente de
panica, din contra sentimente de siguranta, ceea ce-i va permite pacientului
sa dezvolte comportamente adaptate. Astfel se restabileste independenta,
putem spune intr-un fel ca se indeparteaza eul ideal locul lui find luat de eul
personal, propriu.
Ptr a-i permite clientului sa retraiasca propria experienta, terapeutul face
apel la trei strategii acceptare neconditionata, incredere si empatie.
Acceptarea neconditionata- abilitatea terapeutului de a accepta
neconditionat, fara rezerve si retineri clientul.
Prin aceasta atitudine terapeutul isi suspenda propriile prejudecati,
interdictii, introiectii, contratransferuri, terapeutul este obligat sa accepte
defensivul asa cum este fara sa-l judece, moralizeze, evalueze. Terapeutul nu
este judecatorul unui acuzat ci mai degraba deliberatorul unui autoacuzat.
Deformarile au cauze multiple si sunt subtile
- Deformari datorate unei interpretati rationale terapeutul nu va putea
niciodata sa constientizeze ce i se intampla, nu este intelligent iar
capacitatile sale introiective sunt limitate
- Deformari sau interpretari de tip cultural- el nu va putea sa desfaca
nicodata introiectia care suna de felul acesta nu pot sa divortez, deci
este un catloc fervent- reexerimentarea nu este posibila
- Deformarea de tip sociologic el nu va putea niciodata sa
destructureze introiectia de tipul- la nivelul clasei noastre sociale
dominanta este dorinta de a-i stapanii pe ceilalti- este o pers care are
multiple rezistente, ca urmare nu este apt sa depaseasca aceasta
introiectie
- Deformari datorate reciprocitatii introiectilor ea este absolut convinsa
ca femeia dupa ce naste treuie sa devina casnica - si eu cred acelasi
lucru - prin urmare nu are nevoie de aceasta terapie.
- Deformari datorate de contaminare ea considera ca a intrerupe o
sarcina inseamna a face o crima - eu am trait aceeasi experienta, sunt
de accord cu ea - deformarea- determinata de contratransfer- clientul
meu ma face sa ma gandesc la tatal meu, nu pot lucra cu aceste
sentimente, introiecti, ptr ca sentimentele sunt intangibile.
19

---------------------------------------------------------------------Atitudinea de incredere inseamna, increderea in capacitatea clientului de a

se vindeca. Terapeutul trebuie sa accepte sa creada apriori in exietenta la
cient a resurselor care ii vor permite sa constientizeze sa interiorizeze si sa
exprime sentimente adecvate in raport cu propria experinenta subiectiva
deformata. Astfel increderea are ca urmare logica o acceptare
neconditionata.
Atitudinea empatica
Reprezinta activitatea de a percepe cu exactitate posibila activitate
intrinseca a clientului, manierea particulara intre care se misca intre
introiectii si interdictii ca si modul care blocheaza constientizarea realitatii
subiective consolidand trairile deformate defensiv. Tot empatic se pot
percepe si caile, posibile cai, ptr deblocarea mecansmelor de apararare.
Procesul de subiectiva care semnifica retairea experientei
conflictuale si care pesupune asa sum spune Rogers patru stadii.
1- comunicare superficiala
2- evocare a experientei traite in mod altruist si disociinduse de ea- ca si
cum experienta ar fi a altuia- aceasta disociere este inconstienta
3- etapa de constientizare partiala si restrictiva a experientei de contact
4- congruenta
intre
constientizare-interiorizare
si
exprimarea
sentimentelor ontologice referitoare la experienta subiectiva.
Clientul evita categoric si ferm sa evoce realitatea intrinseca. Aceasta
realitate este incarcata de introiecti si interdictii saturate de elemente
contradictorii, ca urmare eul ideal este traumatizat, sentimenele de
culpabiliate sunt blocate si acesta este motivul ptr care trairile nu pot fi
verbalizate.
Terapeutul este perceput ca o autoritate amenintatoare ca urmare clientul
se opune cu incrancenare constientizarii experientei subiective. nu pot sa
am grija de parintii mei batrani ptr varii motive
Evocarea altruista- clentul poate evoca relaxat experientele subiective crae
apartin altora dar si o serie de experiente poprii, experiente proprii ptr
trecutul foarte indepartat care nu au nici o egatura cu expeienta prezenta sau
legaturile sunt tangentiale mai mult prin prezenta acelorasi personaje
schemele de constientizare isi mai pierd opacitate, si este inca prezenta o
atitudine de refuz a experientele deformate.
20

Moment foarte important in depasiea acestor doua faze este atitudinea

terapeutului , felul in care structureaza relatia terapeutica si modul in care
inspira incedere,atitudine deschisa, empatica, toleranta.
Etapa a treia- incep sa se constientizeze experientele subiective deformate,
constientizare care are cu certitudine la baza evocarea experientelor proprii
din trecutul indepartat, ceea ce s-a intamplat in etapa dinainte- aceasta
constientiare este la inceput dezlanata, evitanta, si asociata cu trairi de
penibil, ptr ca evocarile sunt fleshuri de noncontinuitate in amintirea
experientei, si constientizaeza discursul ilegal, discontinu, aici trebuie
explicat ce gandesc , ce simt chiar daca nu are continuitatea unei compuneri.
Alta sursa a sentimentului de penibil este generata de insasi continutul
acestor exp relatate, ceea ce este constant ptr ca prima oara cand clientul se
confunta cu elemene experientiale contradictorii celor prezente la nivelul
eului ideal, ceea ce genereaza sentiente de vina sau de culpabilitate care se
asociaza cu neputinta in fata autoritati, sentimental de amenintare este
prezent.
Eul personal incepe sa-si faca loc intre diverse exp subiective deformate.
Ultima etapa este aceea de concordanta intre constientizarea-interioizarea
si exprimarea sentmentelor ontologice raportate la exp subiectiva si ea se
extinde essential aceasta concordanta de masura in care clientul se simte
acceptat si inteles de catre terapeut. Daca aceste conditii sunt indeplinite
atunci trairile introspective sunt mai puternice astfel incat exp deformate
sunt constientizate. Constientizarea lor este imaginata a fi experienta care o
avem in fata ochilor ca un tablou, si pasul urmator este de interiorizare si
avand eticheta de - ale mele, a mea experienta adica ca apartinand propiei
personae, ceea ce presupune comportamente , reactii corespunzatoae.
-Ex.< Pacienta cu pattern de atasament defensive/securizant - care cauta
sa-si descopere de ce fiint foarte atasata de mama- si povesteste ca in jur de
3-4 ani cand parinti s-au despartie si am stat cu bunici o perioada si asteptam
ca in week sa vina mama, si a fost o mare bucurie cand m-am intors acassa si
am ramas cu ea, intodeauna am vrut sa nu o jignesc sa nu o lovesc sa nu ii
fac rau. Ca uramre nu m-am casatorit, nu am plecat de acasa, am avut o
oferta de service in stainatate nu am onorato ptr a sta cu mama. In momentul
de fata se releva o depresie cu o structura dependenta. De fapt imi asum ca
mama m-a trimis la bunici dupa care a tinut sa raman cu ea. Ii este greu sa
constientizeze sa-si acuze mama ptr ceea ce s-a intamplat. -Acceptarea
propriei experiente subiective ca fiind personala premite dezvoltarea eului
personal ceea ce asigura o imagine corecta asupra capacitatilor sale.

21

Ex. < Barbat alb, indragostit de o femeie de culoare, ea are 35 ani, div si
nu are copii. El este celibatar, locuieste cu parintii si lucreaza intr-o
inteprinde privata. De cateva luni se simte defensiv, angoasant si are
somatizari multiple, prezinta migrene, tahicardii si tulburari digestive. Este
agresiv fata de membrii familiei cat si fata de colegii de munca este
nerabdator , agitat, iritabil, comportamente care sunt inexplicabile ptr el.
Prima etapa vine la psiho- este clar , nu stiu de ce am venit, totul este
bine, am venit din curiozitate
- T- terapeut insista ai venit sa ma intalnesti ptr ca esti curios ?
- C- da ptr ca sunt atatea lucruri pe care le faceti si care se spune ca se
pot intampla intr-un cabinet de psihologie, se pare ca aveti modalitati,
strategii prin care ajutati oameni sa-si resolve probemele.
- T- ce inseamna ptr tine problemele respective
- C- nu stiu , spre exemplu se pare ca puteti rezolva o serie de probelme
sexuale, se vb atat la tv, este atat de grav pe cat se spune !?
- T- ce anume este grav, puteti sa precizati, ce anume este grav ?
- C- saptamana trecuta s-a discutat despre homosexualitate, am gasit asta
f interesant, se spunea ca este normala, ca pers sufera de izolare etc.
refuza sa evoce experienta subiectiva- nu stiu de ce am venit aici, am
venit din curiozitate -mentine o atitidine defensiva intr-un mod f
elegant. Se angajeaza in mod brusc intr-un subiect complet strain
trairilor lui prezente.
- T- atitudine deschisa, empatica- incurajeaza acceptarea neconditionata
si increderea, scopul fiind acela de a reduce defensele si spaimele
clientului. ai venit sa ma vezi ptr ca esti curios , foloseste ca
procadura reformularea si o intrebare: Probleme? ai putea sa specific?
Atitudine de nonagresivitate.
Etapa a doua:
- T- ai spus ca la emisiunle tv homosexuali sunt marginalizati de catre
anturaj si ca acest lucru le declanseaza trairi de suferinta. Foarte
interesant, imi poti explica mai mult ?
- C- probabil este din cauza parintilor care nu accepta homosexalitatea
copiilor lor si din cauza valorilor societati, ei sunt marginalizati din
frica si ei(copii) se simt vinovati ca au aceste tendinte. In acelati timp
aceasta ii face agresivi ca nu sunt acceptati asa cum sunt, sa treci printro asemenea experienta este foarte gav.
- T- daca am inteles bine frica, vinovatia si agesivtatea le geneeaza
suferinta, ii face sa sufere.
- C- imi aduc aminte , odata cand eram foarte tanar, am simtit aceasta
suferinta,aveam 12 ani si am vrut sa fiu cercetas, mama si tatal meu nu
22

vroiau, ptr ei a fi cercetas insemna ca aceasta activitate era menita

copilor care nu erau atasati fata de parintii lor, si cu toata asta eu am
vrut sa fiu cercetas dar nu puteam sa fac ceva care lor nu le facea
placere, ma simteam vinovat si cam cum ma simt astazi, ce poate fi mai
rau decat sa te simti vinovat fata de proprii tai parinti evocarea
experientei trecute disociata fata de ce se intampla in prezent.
- T- ( continua atitudinea de acceptare si folseste o intebare) imi poti
spune mai mult despre asta?
Stadiul trei
- T- te simti vinovat in unele momente, chiar si acum si asta nu iti face
bine- terapeutul forteaza si il aduce in prezent.
- C- de cateva luni sunt destul de nervos, nu pot sta locului, am
insomnii, ma enervez din nimic si ma simt tensionat, nu stiu ce se
intampla cu mine.
- T- poti sa-mi explicit mai mult- sau in ce conditii apar aceste
sentimente de tensiune ?
- C- este cindat sa spun, uneori ma simt vinvat, asta este frustrant, am
sentimentul ca nu am control asupra mea, chiar in acest moment cand
va vb ma simt tensionat si angoasat, dar imi face bine ca va spun acest
lucru.
- T- Esti tensionat si simt ca pierzi controlul, cum se intampla acest lucru
?
- C-Tatal si mama mea ii simt tot timpul in spatele meu, imi respira in
ceafa si asta ma socheaza, am tipat la ei si asta m-a facut sa ma simt
vinovat, nu vor sa ma accepte asa cum sunt la varsta mea, este rusios,
as-i vrea atat de mult ca ei sa fie fericiti.
- T- Inteleg ca vei sa spui ca parintii tai nu te accepta asa cum esti si ca
asta te face sa te simti vinovati. Poti sa-mi spui un pic mai multe si mai
concret.
- C- Este o istorie ciudata, acum 6 luni am intalnit o femeie de culoare,
am iesit de cateva ori impeuna, cand parintii mei au aflat acest lucru a
fost o drama. In fond nu este decat prietenie, ma simt agresat si in
acelasi timp nu vreau sa-I fac sa sufere caci ei au fost buni cu mine.
( descrierea este ezitanta si nesigura).
Etapa a patra:
- T- ptr a aduce in prezent experienta, refolmuleaza mi se pare ca nu
este decat o relatie de prietenie intre tine si aceasta femeie, asa este, am
inteles bine ?
- C- ne place sa facem aceleasi lucruri, ne simtim bine, ne intelegem in
multe puncte de vedere, nu facem rau nimanui, este problema noastra.
23

- T- te simti bine atuci cand esti cu ea.

- C- da, nu simt cand trece timpul ,discutam despre tot, ne simtim foarte
bine impeuna.
- T- inteleg ca nu faceti alceva impreuna decat ca va petreceti timpul
impreuna ( acceptarea a ceea ce se intampla, deschidere )
- C- eee, nu chiar, recunosc ca ma atrage, zambetul, gesturile, modul de a
vorbi, ma fascineaza si atunci cand o parasesc nu ma gandesc ca trebuie
sa o revad. Ma simt ca un adolescent in momentul acela, si cand ma
intorc acasa ma simt foarte tensionat.
- T- atunci cand ajungi acasa iti spui ca ceea ce se intampla nu are nici un
sens si ca nu este acceptat de catre ceilalti ?
- C- a-si vrea sa stau impreuna cu ea dar am o multime de retineri\
- T- ce te retine, ce te inspaimanta, ce te opreste si ce te face sa eziti ?
- C- Este incredibil, dar la varsta mea imi este frica de parinti ma simt
vinovat, am vrut intodeauna sa le fac pe plac, dar ei au o serie de
comportamente care nu imi plac, in fond o iubesc pe aceasta femeie iar
relatia nu ii priveste pe ei.
Aceasta constientizare asigura interiorizarea , eu o iubesc pe aceasta
femeie si vreau sa stau cu ea - intai a fost nevoie de exteriorizare, deci de
constientizae.
A inteles corect sentimentele sale. Un alt rol este acela de incurajare a
clientului in identificarea, constientizarea si exprimarea sentimentelor si mai
ales a celora cu conotatie negativa. De asemenea refolmularea are ca scop sa
invete clientul cum sa se raporteze la propriile sentimente mai ales atunci
cand acestea sunt negative ( sentimente negative: manie, vinovatie, tristete,
etc.) tot refolmularea are ca scop sa precizeze sentimentele negative pe care
clientul le dezvolta fata de terapeut ptr a atenua astfel incat relatia teapeutica
sa poata continua.
Ptr a utiliza concret tehnica refolmlarii sentimentelor terapeutul trebuie sa
identifice corect cuvintele afective, adica acele cuvunte care denomineaza
sentimentele int-un mesaj verbal. De asemenea trebie ca terapeutul sa
identifice reactiile mimice si pantomimice, mesajele afective, apare
posibilitatea ca uneori sa existe contradictie inte mesajul verbal si mesajul
mimoco-pantomimic.- imi pare ca arati grozav, te-ai mai ingasat cateva Kgde asemenea terapeutul trebuie sa separe, sa discearna corect intre mesajele
atat la niel verbal cat si postular.
Sa aleaga corect cuvintele care exprima cel mai bine, concis, posibilele
sentimente pozitive sau negative, si in mod frecvent se utilizeaza formulari
de tipul : te simti, tu esti la inceputul frazelor care sunt refolmulari.
Ex.
24

Clientul am numai 15 ani, sunt f suparata presupun ca sunt insarcinata

T- esti anxiaosa, ptr ca presupui ca esti insarcinata la aceasta varsta ?
Cuvinte afective client- suparata
Cuvinte afective terapeut- anxioasa
Ex.
C - Sotia mea si cu mine am incercat indelung sa avem un copil. Este
descuajant, ma mai gandesc uneori la acest lucru dar este prea tarziu, incep
sa imbatranesc ea de asemenea
T- te simti dezamagit ptr ca ai incercat acest lucru fara nici un rezultat, si
mi se pare ca esti pesimst gandindu-te ca nu vei avea copii.
Cuvinte afective client- este prea tarziu
Cuvinte afective terapeut dezamagit, pessimist
Cele mai frecvente erori sunt :
Clientul sunt furios ptr ca patenera mea vrea sa ma paraseasca
Terapeut inteleg ca ea vrea sa te paraseasca nu se refera la afect,
confuzia dintre indee si sentiment. ( motivul- furia care este neidentificata )
Cleintul imi este frica de caini
Terapeutul- esti panicat atunci cand esti fata in fata cu un caine utilizarea
unui sentiment mai puternic, sau mai slab decat cel exprimat de catre client.
Este grav atunci cand se accentueaza ptr ca se induce, cand este invers
clientul se poate simti neinteles.
Clientul spune- imi este frica atunci cand intalnesc un caine
Teapeutul iti este frica atunci cand intalnesti caini seara, atunci cand sunt
mari si negri, si daca sunt netinuti in lesa- eroarea consta in utilizarea unei
refolmulari rezultante.
Clientul sunt trist ptr ca am picat la examen
Terapeut te simt frustrate ptr ca ai picat la exament refolmularea se
refera la alt sentiment decat cel specificat de client
Alta eraore- refolmularea intr-un moment nepotrivit
Patru regui:
1- Nu se utilizeaza la inceputul terapiei ptr ca poate genera sentimente de
aparare ptr ca relatia terapeutica nu este bine structuata
2- Refolmularea sentimentelr inseamna indemn la refolmularea
sentimentelor, ca urmare refolmulareea nu se utilizeaza daca clientul nu

25

este pregatit psihologic ptr a primi acest lucru , fie se afla intr-o
perioada cand isi supraevalueaza propriile trairi.
3- Este de dorit sa se reorienteze discursul spre subiecte mai putin
amenintatoare pt a reduce rezistentele.
4- Nu trebuie sa se foloseasca foate des, devine redundant, si se mai
utilizeaza aceasta tehnica a refolmulari tinand cont de obicetivele
intrevederii. Daca scopul este formarea sau sustinerea unor
comportamente atunci discutia despre sentimente este nepotrivita, nu
are ce cauta aclo. Da daca scopul este explorarea sentimentelor, atunci
refolmularile au sens.
Ex.
Sentimntele cel mai des intanite sunt: , tristete, bucurie, frica, nesiguranta,
agresivitate sinonime, sau expresii sinonime;
Ptr bucurie veselie, voie buna, vioi, desfatare, mangaiere, placere,
satsfactie
Ptr tristete mahnire, suparae, abatut, intristare, jale, posomoreala, durere
Ptr frica teama, speriat, scarab, tarseala, pasare
Ptr nesiguranta- neliniste, incertitudine, temere, ambiguitate
Ptr agresivitate ostilitate, manie, furie, violenta, brutal, neastamparat,
inversunat, provocare.
-------------------------------------------------------------------

Intrebarile de clarificare
Doua tipuri de clarificare - prin intrebare prin interpretare
Prin intrebare se utilizeaza atunci cand terapeutul are nevoie de mai multe
informatii cu privire la implicitul unui discurs, a unei fraze, cere inf
suplimentare, ceea ce iseamna sustinerea si exploarearea mai datailata a unor
trairi afective. Terapeutul are dreptul de a directiona discutia putand ramane
uneori doar la nivelul frazei explicite alteori mergand mai in profunzime.
Formula care se utilizeaza ati vrut sa spuneti ..sau se pare ca.. sau a
insemnat ptr tine., la care se adauga o formulare cat ai exacta posibila a
implicitului din ceea ce clientul a spus.
Ex :
C - Rezultatele mele scolare sunt slabe, nu stiu ce se intampla cu mine,
sunt trist, atat de trist incat tot ceea ce se intampla in jurul meu nu ma mai
intereseaza.
26

Sentimental de tristete ma simt trist

Implicitul, factorul generator de emotie.rezultatele scolare nu ma mai
intereseaza nimic
T- Intrebarea Vrei sa spui ca rezultatele tale scolare te intristeaza atat de
mult incat nu te mai intereseaza nimic.
A doua varianta - Se pare ca fiind trist datorita rezltatelor scolare nu te mai
interesaza nimic
A treia varianta- nestiind clar care sunt cauzele tristetii tale ti le expici prin
rezultatele scolare.
Terapeutul cere prin aceste trei variante explicitarea a trei directii implicite.
In prima varianta el cauta explicatii ptr impactul rezultatelor scolare asupra
gradului de interes/dezinteres.
In a doua varianta- terapeutul cerceteaza impactul tristetii asupra gradului
de interes/dezinteres
In a treia varianta cerceteaza impactul necunoasterii tristetii asupra
rezultatelor scolare.
Ex:
Nu mai vreau sa invat la statistica, urasc matematica si statistica, si nici nu
este important ptr mine. Psihologii nu au nevoie de matematica, de altfel nici
nu sunt performanti in acest domeniu.
Implicitul vrei sa spui ca urasti matematica ptr ca psihologii nu au nevoie
de ea? impactul neimportantei matematicii in meseria de psiholog
impactul datorat dificultatii pe care il au psihologii in a intelegie matematica
si ca urmare refuzul psihologi nu au nevoie de matematica si ca urmare
refuza sa lucreze nu pot intelege statistica si matematica , performantele
lor sunt mediocre ceea ce le aduce o stare de nemultumire, etc.
Al doilea tip de clarificare, clarificarea prin interpretare presupune
asociere si sugestie se utilizaza clarificarea prin asociere si clarificarea de
sugestie impreuna cu interpretari ale terapeutului.
Clarificarea asociativa- terapeutul sugereaza o cale posibila ptr a genera
asociatii de sentiment si idei ( gand si sentiment) sau doar asociatii intre
ganduri. In acest scop terapeutul la sfarsitul unei clarificari pune o intreare
ptr a verifica asociatia facuta.
Clarificarea asociativa are patru forme
1- clarificarea prin asimilitudine care presupune asocierea unor sentimente
cu altele terapeutul intreaba, ce simti in prezent fata de partenera ta
( agresivitate) se aseamana cu ceea ce simteai in trecut fata de mama
ta ? Ce crezi despre aceasta posibilitate terapeutul asociaza doua
27

sentimente si pune o intrebare pentru a lamuri sentimentele ( manifest

in doua relatii diferite mama si partenera) ce gandesti despre aceste
femei, avand in vedere ca sunt posesive si manipulatoare este
asemenator cu ceea ce gandeai tatal tau despre. Etc terapeutul
asociaza doua ganduri (idei) si pune o intrebare de verificare.
( gandurile- ce gandeste el despre femei si ce gandeste tatal despre
femei )
2- clarificarea prin asociere a aspectelor contradictorii ale gandurilor sau
sentimentelor terapeutul spune- ceea ce simti acum fata de tatal tau
( mila ) este sau pare contrar a ceea ce simti fata de mama ta
(dragoste)--- intrebarea de verificare: este correct. Sentimentele sunt
opuse, cere verificarea asocierii. - Ceea ce-mi spui acum referitor la
avortul sotiei tale, faptul ca este explicabil data fiind varsta este in
totala contradictie ceea ce-mi spuneai saptamana trecuta si anume ca
avortul este inacceptabil indiferent de circumstante, ce crezi despre
acest lucru- terapeutul asociaza gandurile opuse emise in doua situatii
diferite > asocierea se poate face si daca gandurile apar la distanta
diferita prin aducerea in prezent
3- clarificarea prin asociere temporara si partiala de fiecare data in
ultimul timp imi spui ca esti anxios ptr ca ramai singur acasa la sfarsitul
saptamanii se asociaza sentimental de anxetate cu singuratatea.
doresti sa devi pilot de asta vara de cand ai fost in Franta cu avionul,
este adevarat?: se asociaza dorinta cu o experienta. se pare ca in
acest moment esti frustrate cand te intalnesti cu X, resimti aceeasi
frustrare pe care o simeai fata de mama ta in copilarie, este adevarat? :
se asociaza doua sentimente cu doua momente de timp diferite ceea ce
inseamna clarificare prin asociere cu distanta temporala sau spatiala.
4- Clarificarea prin sugestie sau sugestiva cu interpretare, analitica
sugestiva si de evaluare. Clarificarea sugestiva cu interpretare este un
demers de orientare, terapeutul formuleaza explicit implicitul exprimat
de client si ii sugereaza acestuia o directie analiza de explorare.
clientul spune imi este greu sa discut despre despartirea de sotia mea.
Terapeutul poate exprima sugestiv si explicit doua seturi implicite si
anume: ar fi o modalitate de linistire si poate s-ar simti mai bine daca ar
discuta despre.. Implicitul este nevoia de a discuta despre despartire.
Clarificarea analitica sugestiva, are ca scop determinarea unei analize
de mai mare profunzime, o analiza tintita, dirijata : terapeut imi
povestesti despre problemele scolare despre dificultatile de a te
organiza si a te concentra, ma lasi sa inteleg ca nu stii sa te porti cu
fetele, ca exista probleme de ordin sexual, oare nu ti-ai dori sa discutam
28

mai mult despre

comportamentul tau sexual decat despre
dezorganizarea din activitatea scolara. Terapeutul exprima un implicit
care este mascat de esecul scolar, probleme de organizare, etc.
-Clarificarea sugestiva de evaluare terapeutul evalueaza printr-o
forma sugestiva ceea ce clientul exprima explicit si asociaza aceste
evaluari in termini de specialitate. In aceasta forma terapeutul va cere
obligatoriu confirmarea intelegerii acestui termen. Clietul spune - eu
retin sau simt o serie de rezistente, chiar simt ca cunt agresiv in relatia
cu tine terapeutule aceleasi sentimente le avem in relatia cu mama mea.
Terapeut - se pare ca sentimentele pe care le aveai fata de mama ta le ai
si fata de mine- se pare ca transferi sentimentele fata de mama ta fata
de mine terapeutul evalueaza cea ce clientul exprima explicit si
asocieaza un termen de specialitate respective transferul
Empatia in relatia terapeutica empatia permite terapeutului sa
patrunda in universul intrisec al clientului sa il inteleaga si tot datorita
empatiei ii poate comunica aceasta. Empatia in contextual unei
consilieri poate fi o atitudine fundamentala cu alte cuvinte o modalitate
de a fi in general care ii permite terapeutului sa sesizeze nuantele si
complexitatea universului interior. Terapia mai este un mod profesional
pe parcursul unei relatii terapeutice. Deoarece empatia este o abilitate
care se poate invata si dezvolta prin exercitii sustinute. Empatia
presupune dpdv ethnic doua fatete integrate, o fateta afectiva si o fateta
functionala.
Fateta afectiva inseamna a rezona, a resimti, a simti sentimentele
celuilalt, iar empatia functionala presupune abilitatea de a comunica
clientului sentimentele tale si de a explica clientului trairile si
comportamentele pe care le dezvolta.
Ex: Am fost la mai multi specialisit, nu m-am lamurit, nu am obtinut
nimic, nu stiu de ce contiui sa caut, dar ma simt tare rau. Va trebui sa
gasesc o slujba. Imi inchipui ca tebuie sa fac ceva.
Comportament am fost la mai multi specialisti- continui sa cauttrebuie sa-mi gasesc o slujba - comportament
Experienta nu am obtinut nimic
Sentiment/ afect nu stiu de ce- ma simt tare rau
Terapeutul nu este sigur, nu credeti ca pot sa va ajut sa gasiti o
slujba pe care sa o si pastrati, dar simtiti chiar daca aveti ezitari ca
trebuie sa faceti ceva.
Sentiment asociat cu incertitudinea nu este sigur, nu credeti?
29

Comunicarea unei experiente anticipate ca eu pot sa va ajut sa

obtineti o slujba comunicarea unei exp anticipatepe -care sa o si
pastrati.
Sentiment asociat cu nesiguranta dar simtiti chiar daca aveti ezitari.
Comunica un comportment pe care clientul il doreste ca trebuie sa
faceti ceva.
Terapeutul plecand de la discursul oferit de client, foloseste cuvintele
clientului oferind si o solutie. Solutie oferita din ceea ce se deduce din
discursul clientului. Rezonanta afectiva nu se poate realiza intodeauna.
Gasim cinci nivele ale empatiei in relatia de consiliere.
1- erapeutul nu comunica nu exterorizeaza, nu verbalizeaza trairile
pe care le percepe empatic. Reactiile sale sunt mai degraba
orientate spre a asigura clientului un context nonagresiv, spre a
asigura intelegere si toleranta
2- Terapeutul nu comunica sentimente si pastreaza discutia la nivel
cognitive nu este vb de empatie ci este vb de a intelege pe
celalalt partial, la nivel cognitiv, este important sentimentul,
afectul
3- Se caracterizeaza prin reactii empatice primare, terapeutul ii
comunica clientului faptul ca a simtit, a inteles trairile lui, ceea ce
inseamna empatie afectiva, dar si comportamentele si explicatiile
pe care clientul le-a tranzmis empatie functionala.
4- Presupune reactii empatice de nivel superior, terapeutul
interpreteaza corect sentimentele exprimate de client si sugereaza
o oarecare directie de actiune.
5- Presupune reactii empatice de profunzime, terapeutul interpreteaza
sentimentele, comportamentele si explicatile clientului si ii indica
o cale posibila ptr a intelege mai bine problemele cu care se
confrunta si I ofera in acelasi timp si indici de comportament.
Ex.
Am incercat sa ma inteleg cu tatal meu. Sunt descurajat, dar sunt
descurajat. Nu am reusit, este foarte aspru cu mine.
- Empatie de nivel unu- reactiile terapeutului orientate ptr a asigura
climatul de intelegere.- esti descurajat ptr ca nu te poti intelege cu tatal
tau acceptare de sentimente, comprtamente si securizarea.
- Empatie de nive doi discursul se pastraza la nivel cognitiv dar
chestionat- care sunt motivele ptr care crezi ca tata tau este atat de

30

aspru cu tine/ sau care crezi ca sunt motivele ptr care crezi ca nu te poti
intelege cu tatal tau.- nu se face referinta la sentiment
- Nivelul trei- se face referinta la sentiment- eu simt descurajarea ta ptr
ca nu te intelegi cu tatal tau, ai incercat dar nu ai reusit.
- Nivelul patru simt ca esti descurajat deoarece nu te intelegi cu tatal
tau. Ai incercat sa discuti cu el?
Empatia de nivel superior presupune interpretarea sentimentelor implicite
pe care sentimente terapeutul le sesizeaza si explicatia sentimentelor si
comportamentele explicite. Contrar tehnicilor de interpretare care implica
rationamente ipotetice asupra trairilor si care se everifica,- nui asa ca. interpretare asociata cu empatia reflecta realismul implicitului prezent la
nivelul universului interior al clinetului. Empatia trebuie sa raspunda in acest
context la o serie de probleme care se degaja din relatia terapeutica:
1- Empatia trebuie sa raspunda unei intrebari existente implicit in
discrursul clientului si sa exprime explicit acest discurs- In mod
obisnuit sotul meu se poarta convenabil cu mine. Devine furios si ma
bate doar cand ii pun prea multe intrebari sau cand aduc in discutie
anumite probleme. In aceste situatii isi pierde controlul , ma ameninta
si ma bate. Terapeutul intrebarea implicita- inteleg ca te invinovatesti
ptr comp agresiv al sotului tau. Mi se pare ca (simt) faptul ca te bate, il
meriti. Ma intreb cat de mult de iubesti pe tine avand acest sentiment
de culpabilitate.- Sotl tau actioneaza correct in momentul in care te
bate- sugereaza Te faci sa te simti multumta de tine avand acest
sentient?
2- Empatia trebuie sa perimita identificarea si explorarea temelor explicit
formulate de client. O tema poate fi un set de comportamente un set de
sentimente intercolerate traite de client cu o oarecare intensitate.
Experienta emotionala: Clientul Ma simt frustrat, ceilalti hotarasc
frecvent ptr mine. Ei hotarasc ceea ce face eu, imi aleg prietenii sunt
dezolant. Eu traiesc situatii pe care eu nu le-am decis- Problema
implicita : dependenta de ceilalti. Terapeutul Inteleg ca esti frustrat
cand ceilalti hotarasc ptr tine. Ce beneficii iti aduce, simti ca nu ai
responsabilitati?- Inteleg ca ceilalti hotarasc ptr tine, ptr ca asta
inseamna ca tu nu ai nici o responsabilitate si tu poti sa critici
hotararile lor.
3- Dependenta comportamentala- Tot ce am facut este un esec. Eu
insumi ma simt a fi un mare esec. Tot ceea ce am facut la scoala,
copilaria, casatoria, munca mea , am ratat tot. implicitul: sentimentul
de ratare. Terapeutul: Faptu ca tu gandesti despre tine ca nu valorezi
31

nimic iti permite sa nu actionezi ceea ce intr-un final reprezinta un esec

ptr ea.
4- Empatia trebuie sa reuneasca sentimentele, experientele si
comportamentele explicite din discursul clientului, si aflate intr-o
relatie de cauza efect. Cleintul: este rau ce se intampla cu mine, sunt
agresiv cu partenera mea, este o persoana foarte rece, am inceput sa
beau din ce in ce mai mult copii nostri sunt speriati sa ne vada intr-o
asemenea situatie. Raspuns terapeut: interpreteaza comportamentele
explicite descriind cauzele implicite ale acestuia, ganduri, sentimente
si comportamente.
5- Interpretarea se face ptr a ajuta clientul sa ajunga la o concluzie proprie
reunind sentimente, comportamente prezente la nivelul experientelor
explicite. Clientul spune: Eu nu sunt in stare sa suport felul in care se
poarta seful meu, este lipsit de maniere, vrea sa ma ajute subliniind in
fata intregi lumi greselile pe care le fac. Mi-ar place sa lucrez in
continuare aici dar stiti, ma simt prost. Nu stiu ce sa fac mai departe.
Terapeut: interpreteaza concluziile implicit atat la nivel afectiv cat si
comportamental Credeti ca daca a-ti vb cu seful despre situatia
conflictuala problema se poate rezolva?
6- Utilizarea empatiei in scopul sustinerii clientului in interpretarea si
intelegerea propriilor sentimente, comportamente, experiente explicate
vag sau intr-o maniera confuza. Clientul: Imi este dificil si inteleg cu
greu problema homosexualitati. Imi doresc sa inteleg care sunt
cauzele, care sunt implicatiile. Imi este usor sa discut cu homosexualii.
Sunt sensibili, sunt delicati si cultivati. Eu nu ii percep pe acesti
barbati asa cum ii vad parintii mei, este descurajant. Terapeut: Te simti
atras, te intereseaza, ai o atitudine deschisa fata de sexualitate, dar te
simti vinovat gandindu-te la ceea ce vor spune parintii tai.
In utiizarea empatiei se fac cel mai frecvent doua greseli.
- Utilizarea raspunsurilor neadecvate
- Falsificarea empatiei
Raspunsurile neadecvate pot fi :
1- Un raspuns la o replica tangentiala la replica clientului: stiu ca nr
homosexualilor a crescut dramatic in Romania in ultimii ani.
2- Un raspuns inrebare cu o incarcatura agresiva: D-le esti
homosexual sau nu.
3- Un raspuns cliseu: homosexualii sunt priviti negativ de catre
populatie- asa sunt toti parintii

32

4- O interpretare riscanta: parintii tai nu vor fi niciodata de acord cu

tine.
5- O directionare neadecvata cu implicatii de comportament: lasai
in pace pe parintii tai, nu ii baga in seama, comporta-te cum
doresti
Nici una din aceste reactii nu este o reactie empatica, fiecare ignora trairile
clientului , se refera situatii nesemnificative
Falisficarea empatiei:
1- raspunsul neadecvat: ai probleme sa te decizi asupra orientarii tale
sexuale si sa actionezi in consecinta
2- refuzul sau evitarea intelegerii empatice: da inteleg ca exsita niste
probleme de conflict cu parinti tai dar o sa treaca
3- repetarea mecanica a mesajului primt de la client: imi spui ca esti
interesat de homosexuali care sunt delicati, cultivati, si ca parintii
tai au o alta opine decat a ta, este adevarat?
Cateva indicatii practice de utilizare eficienta a empatiei. :
Concentrativa pe esenta mesajului clientului, altfe spus pe continutul
emotional si cognitiv dar si pe elementele de comunicare nonverbala.
Apelati la tacere ptr a putea intelege continutul verbal, emotional si
nonverbal al clientului.
Utilizati raspunsul echivalent dar nu identic ca modalitate de a reactiona la
mesajul primit pe orice canal.
Raspunsul este de dorit sa fie scurt, concis, fara ambiguitati si sa reflecte
adecvat trairile resimtite empatic.
Evitati discursurile, dialogurile si explicatiile inutile ptr a nu induce
clientului explicatiile voastre, solutiile voastre.
Utilizati intodeauna un limbaj similar celui folosit de client.
----------------------------------------------------------------------------------Teoria sociologica sau realist sociala
Conform acestei teorii individul , persoana este realmente sociala. Fiecare
persoana dispune de o serie de trasaturi caracteristici potentiale care
determina comportamentul. Adeptii acestei teorii considera trasaturile
potentiale determinante ptr dezvoltarea comportamentului validat social
( pozitive din pct de vedere al comunitati) comportamente care asigura un
statut de prestigiu si puternic. Trebuinta de putere este caracteristic umana
33

deoarece individual este imperfect si fragil. Aceasta fragilitate initiala care

este o conditie umana, este generatoare sau conduce la structurarea
complexelor de inferioritate.
Complexele de inferioritate determina aparitia mecanismelor de
compensare, care mecanisme de compensare permit depasirea complexelor
de inferioritate si implicit si a fragilitatii initiale.
Compensarea are ca scop autodepasirea si tinde sa asigure un statut de
superioritate prin raportare la ceilalti, la altii.
Interpretata astfel aceasta tendinta actioneaza ca o surssa de energie in
sensul in care impulsioneaza trecerea de la un stadiu inferior la unul
superior, metamorfozeaza complexul de inferioritate intr-unul de
superioritate si asigura dezvoltarea trebuintei de putere si de prestigiu social.
Aceasta evolutie are loc intr-un anume context social ceea ce inseamna ca
trebuinta de putere nu are o justificare personala de impunere a individului
ca valoare intrinseca ci o justificare sociala care inseamna ca individual
incearca sa se depaseasca pe sine ca un element al unui grup social.
Dorinta de putere se asociaza cu dezvoltarea unui stil de viata, unui anume
stil de viata care constituie o modalitate specifica originala si personala de
manifestare a influentelor care i-au modelat comportamentul.
Astfel stilul de viata este sensibil interpretat ca fiind un simbol al eului
constient si creativ, acest stil de vata asigurand depasirea complexelor de
inferioritate fiind orientat spre valorile sociale si comunicare.
Stilul de viata este un concept unitar si unificator, o unitate unitara si
coerenta care nu poate fi studiata decat ca unitate. Interpretand astfel stilul
uman, inconstientul si constientul sunt unitati indivizibile si
necondradictorii.
Inconstientul este acceptat ca o entitate separata in varianta de
nonconstient sau ca absenta constientizarii unor experiente. Absenta
constientizarii nu se datoreaza unor mecanisme de refulare, ci pur si simplu
unor deficiente de memorie si intelegere, conceptualizand astfel instanta
inconstientului se poate explica posibilitatea de planificare a
comportamentului si de stabilre a felurilor intr-un mod restrictiv. In acest
context persoana adaptata social prin actualizarea trebuintelor de sisteme
dezvolta comportamente legitimate social ceea ce ii aduce implicit
recunoasterea de catre comunitate a sa ca identitate cu valente positive, ca
este o persoana de success. Persoana dezadaptata social care nu reuseste sa
dezvolte comportamente legitimate social si ca urmare este caracterizat prin
dezechilibre afective si nonintegrare sociala ceea ce duce la constructia unei
imagini de sine negative, o identitate de esec.

34

Conform acestei teorii persoana poate opta ptr un comportament adaptat

sau dezadaptat. Astfel daca el este agresiv, violent, interiorizat si dezvolta
comportamente antisociale si dezadaptate aceasta este optiunea lui, el fiind
cel care hotareste propriul comportament, poate prin urmare sa-l modifice si
sa-l elimine. Acelasi rationament este valabl si ptr persoana adaptata social,
el este cel care opteaza ptr un comportament adaptat social si prin urmare il
poate sustine si elimina sau schimba cu unul dezadaptat daca este nevoie.
Intentionalitatea analitica strategii utilizate, doua strategii:
- intentionalitatea analitica
- restructurarea realitatii sociale
Intentionalitatea analitica are ca scop principal: Reeducarea stilului de
viata caracteristic persoanei dezadaptate. Aceasta tehinca are ca scop
modificarea schemelor comportamentale. Acest tip de interventie denumita
si reeducare sociala, este idiosincretica, demersul terapeutic incepand de la
particular evolund catre unul nivel general. In fapt ea consta in consilerea
persoanei dezadaptate, astfel incat aceasta sa-si identifice comportamentele
dezadaptate fundamentate, formate in baza unor reprezentari false si pe
convingeri aleatorii si inlocuirea lor cu comportanetnte mai adaptate sau
chiar adaptate. In acest scop consilierul analizeaza experientele din copilarie,
locul ocupat in familie, si visele in sensul de proiectia a vietii sale in viitor.
De asemenea se analizeaza rationamentele gresite si reprezentarile false ca
sunt sursele unui stil de viata nonasumat sau nonresponsabilizat. La baza
unui stil de viata neadecvat se gasesc cel mai frecvent trei categorii de
experienta: experienta rejectarii, o pozitie defavorizata in familie si proiectii
sau piste pozitive blocate de relatiile cu ceilalti membrii ai familiei.
Experienta rejectarii poate genera comportamente dezadaptate. Este clara
situatia in care copilul ptr a fi acceptat si iubit, protejat dezvolta o serie de
comportamente caracterizate prin negare, violenta, amenintare, tiranie,
manipulare si nu rareori somatizari, comportament care-l ajuta sa-si
depaseasca trairile defensive si sentimentele de inferioritate. Identificarea
experientelor din copilarie ii permit pers dezadaptate sa inteleaga ce anume
din realitatea sociala a lui a dus la structurarea unor comp neadecvate social.
Pozitia ocupata in famlie se refera la dinamica relatiei dintre parinti si copil.
Se pare ca primul nascutin in familie dezvolta un stil de viata conservator.
Cu alte cuvinte este mai socializat in timp ce al doilea nascut este mai
degraba rebel , altfel spus mai dezadaptat comparativ cu primul nascut.
Imagiena de viitor reprezinta un debuseu important a trairilor affective,
analiza acestor planuri de viitor ca si cauzele ptr care ele nu s-au realizat ca
si cauza la esec pot sa ofere informatii la cauzele comportamentelor
dezadaptate. Asadar utilizand aceste strategii terapeutul cauta sa identifice
35

perceptiile si reprezentarile false care au restructurat stilul de viata

dezadaptiv. Caracteristica acestei terapii este aceea ca: stabilirea etichetei de
reprezentare si perceptie falsa sau adevarata se face de catre consilier, acesta
fiind responsabil si ptr interpretarile acestor perceptii. Astfel dupa
identificarea reprezentarilor si a rationamentelor false , terapeutul urmeaza
un demers de interpretare a lor. Scopul este de a constientiza clientul
valoarea pozitva sau negativa a acestora. Terapeutul se consiera a fi o
oglinda fidela si necontaminata, interpretarile acestora il sustin pe client in
constientizareea faptului ca reactiile si comportamentele actuale se bazeaza
pe premise false. Constientizarea premiselor implica un mecanism
asemanator insightului cu alte cuvinte o descoperire la nivelul interioritatii
profunde. Aceasta constientizare ii perimte clientului sa-si inteleaga
comportamentele la nivel general-global fara distorsiuni, in continuare
terapeutul este cel care hotaraste daca sa intareasca si sa sustina aceste
constientizari , daca se hotaraste ca da, utlizeaza o serie de strategii
asemanatoare jocului de rol ( scaunul gol, etc.)
Restructurarea realitatii sociale care este asemenatoare cu ce a
intentionalitatii analitice dar se bazeaza pe o filozofie aparte.
Astfel se considera ca persoana se naste cu doua trebuinte bazale
1- de a iubi si de a fi iubit
2- de a respecta si de a fi respectat
Cele doua trebuinte sunt corelate. Ca urmare nerealizarea uneia inseamna
si nerealizarea celelalte, mai mult, impreuna ele formuleaza tebuinta de
identitate. Aceasta trebuinta de identitate are la baza motivatia de
individualitate, adica ceea ce intelegem prin nevoia de a fi diferiti de catre
ceilalti, ceea ce inseamna, trebuinta de a fi iubit ptr ceea ce este el ca
individualitate si trebuinta de a fi respectat din acelasi motiv.
Persoana care-si poate satisface aceste trebuinte se va simt valorizata, fiind
o pers adaptata, astfel isi structureaza identitatea adaptata, un stil de viata cu
accente pozitive.
La polul opus se situeaza cei care nu-si satisfac aceste nevoi si isi
structureaza o personalitate dezadaptativa, un stil de viata cu valente
negative si orientate catre esec.
Deosebirea dintre cele doua identitati se poate stabili apeland la o serie de
criterii specifice si anume:
1- Modalitatile in care este perceputa realitatea.
2- Gradul de responsabilitate
3- Modul de intelegerii a valorilor de bine si rau.

36

Realitatea se defineste prin prisma afectului social, altfel spus, realitatea

este societatea cu legile, normele, valorile si obiceiurile sale. Persoana
adaptata social invata si dezv comporamente care ii pot satisface cele doua
trebuinte bazale de iubire si respect. Satisfacerea acestei trebuinte implica cu
necessitate un grad de conformism. Persoana dezadaptata social se
caracterizeaza prin comportamente conformiste, adica comportamente care
respecta regulile comunitatii, grupului din care face parte. In cazul
persoanelor dezadaptate social, nonconformist, nonrespectator de reguli,
ceea ce inseamna incalcarea acestora, ceea ce are ca urmare conditionarea sa
intr-o margine sociala, izolare, reprezinta o minoritate. Fiind in aceasta
pozitie de marginalizare el nu va putea sa-si satisfaca trebuintele primare de
iubire si respect si dezvolta sentimente de esec.
Pentru a atenua trairile frustrante, chiar traumatizante si conflictuale aceste
persoane vor actiona impulsiv, ceea ce inseamna accentuarea unor probleme
de adaptare. Ca urmare dezadaptarea este traita manifest prin sentimente de
angoasa, depresie, somatizari multiple, inchidere in sine si izolare,
sentimente de persecutie si reactii de aparare.
Gradul de responsabilitate al comportamentelor se refera la nivelul in care
satisfacerea trebuintelor proprii nu au repercursiuni negative asupra altora.
Adaptarea sociala presupune echilibru intre cerinte si obligatii. Daca
persoana adaptata social respecta principiul dau ca sa primesc, iubesc ptr a fi
iubit, respect ptr a fi respectat, ceea ce in plan comportamental reprezinta
reactii conflictuale conforme cu atitudinile, valorile si asteptarile celoralti.
Pers dezadaptata social nu este apta sa se conforme respectand aceasta lege a
recirocitatii, ca urmare comportamentele sale sunt imature, caracterizate prin
egocentrism, lipsa de respect ptr trebuintele si asteptarile celorlalti. Ca orice
persoana imatura este foarte exigenta cu ceilalti, priveste in alb si negru, este
tiranic si utilizeaza toate metodele ptr a-si satisface propriile trebuinte. Este
agresiv, persuasiv, intrigant si calomniator, violent pana la a avea
comportamente cu incarcatura criminala. Astfel de comportamente duc la
marginalizarea sa si ca urmare trebuinta de a fi respectat si de a fi iubit nu
vor fi satisfacuta. Refuzand in continuare normele sociale, valorile sociale, el
se afunda in singuratate, inadaptare sociala si instabilitate afectiva. In fapt
instabilitatea afectiva este baza reactiilor violente fata de ceilalti si nu de
putine ori fata de sine insusi.
Tehnica restructurarii sociale are ca scop - restructurarea reprezentarii
celorlalti si a propriei reprezentari, a imaginii de sine. Astfel persoana
dezadaptata invata sa reactioneze realist si responsabil cu alte cuvinte in
respectul regulilor comunitare.
37

Demersul terapeutic este oarecum directiv, el presupune stabilira relatiei

terapeutice, constientizarea si anularea comportamentului actual si
interiorizarea unui nou comportament realist si adaptat. Terapeutul trebuie sa
dispuna de anumite abilitati, si anume, respect ptr client, acceptare, toleranta.
Terapeutul este implicat activ, ceea ce inseamna nu doar rezonarea cu trairile
clientului, nu doar dialog pe teme diverse dar si planificarea unui plan de
terapie. Acest plan se face de catre terapeut. Clientul discuta cu terapeutul
activitatile sale, activitatile cotidiene, exploreaza si analizeaza interesele,
identifica idealurile si descrie trairile anxioase, analizeaza opiniile si valorile
clientului. Terapeutul discuta, chiar acorda valori comportamentelor si
rationamentelor, fie sustinand-ule, fie nesustinand-ule prin expunearea de
idei contrare, ceea ce inseamna ca nu spune : este gresit ceea ce faci, ci in
aceasta situatie se poate face si altfel.
Prin expunerea propriilor rationamente, terapeutul consolideaza relatia cu
clientul si favorizeaza un climat deschis si de respect reciproc. Este foarte
important sentimentul de incredere care trebuie sa se formeze la client in
relatia cu terapeutul. Terapeutul trebuie sa demonstreze prin atitudinea sa ca
ceea ce nu este acceptat social este comportamentul pe care il dezvolta
clientul si nu clientul, el ca persoana: nu tu esti rau ci ceea ce faci tu este rau.
Cu alte cuvinte persoana dezadaptata social trebuie sa inteleaga ca ceea ce
trebuie sa modifice est un comportament si nu structura personalitatii lui.
Pentru a obtine aceasta schimbare terapeutul va avea o atitudine de refuz
net a comportamentelor ce duc la marginalizare ceea ce presupune
confruntarea acestor comportamente cu realitatea, verificarea contradictiilor,
a violentei, a agresivitatii, a lipsei de responsabilitate, etc.
In aceasta confruntare terapeutul permite sau doreste sa ajunga la situatia
in care persoana dezadaptata isi stabileste limitele schemelor sale
comportamentale. In acest scop el trebuie sa-si constientizeze limitele, sa
inteleaga propria dezadaptare si sa aiba deschidere catre schimbare.
Terapeutul ii cere clientului sa judece in termeni de bine si rau propriul
comportament ptr ca nu este sufucient doar sa aiba o reprezentare a proprilor
comportamente, sa isi constientizeze proprile comportamente fara sa le
acorde si aceasta valoare.
O astfel de evaluare atenueaza decizia de a reactiona in conformitate cu
cerintele sociale, altfel spus, care sa respecte principiul: ofer ca sa pot primi.
In aceasta etapa de autoevaluare a comportamentului clientul este apt sa-si
modifice comportamentul dar nu dispune de caile, de modalitatile prin care
sa faca aceasta schimbare, si atunci terapeutul are rol de mentor, indica
modalitatile, metodele, strategiile pe care sa le foloseasca astfelm incat
clientul sa poata adopta si integra noi comportamente. In fapt se formuleaza
38

o suma de actiuni, care trebuie respectate. Terapeutul va atentiona

nerespectarea conditiilor, nerespectarea conditiilor contractuale dar nu va
folosi pedeapsa niciodata ca metoda de represiune, deoarece este evident ca
pedeapsa va avea efecte negative, inarirea sentimentelor de esec si abandon.
Ca urmare se rediscuta planul de actiune. Etapele unei terapii sociologice
sunt cinci si anume:
1 crearea relatiei
2- concentrarea pe comportamentul actual, care prsupune pe de o parte
explorarea situatiilor generatoare de trairi negative ( adica a
comportamentelor altora) si pe de alta parte identificarea propriilor
comportamente generatoare de trairi negative
3- evaluarea comp dezadaptate
4- stabilirea unui plan de actiune
5- implicarea, angajarea in aceste actiuni
1- Terapeutul utilizeaza ascultarea activa si clarificarea ptr a se angaja in
relatie cu clientul.
2- Focalizarea pe comportamentul actual: terapeutul va explora situatiile
specifice asociate unor sentimente negative cum sunt- angoasa, depresia,
agresivitate, izolare, confuzie, incertitudine, etc. in acest scop terapeutul
vizeaza o serie de intrebari de tipul, raportat la -ce simti in anume fel.imi spui ca te simti deprimat atunci cand- ai putea sa descrii situatia in
care te-ai simtit. Clientul poate astfel descrie situatia in care se asociaza o
traire negative la scoala toata lumea ma ocoleste si ma simt singur, nu am
prieteni. Teapeutul nu discuta, nu abordeaza latura afectiva, trairea negativa
ci se focalizaeza exclusiv pe comportamentele celorlalti ca elemente
generatoare de discomfort- imi spui ca esti trist atunci cand ajungi la scoala,
ce se intampla?, cea ce inseamna intr-un fel .. ce fac ceilalti ptr a te intrista.
-Depistarea propriilor comportamente ( a doua etapa) terapeutul poate
pune urmatoarele intrebari- ai putea sa-mi spui ce s-a intamplat, cum te-ai
purtat tu in aceste situatii sau in situatii similare anterioare despre care am
discutat.- cum te porti tu, cum te-ai purta tu cu ei In acest moment
terapeutul se focalizeaza doar pe situatiile generatoare de discomfort, se cer
informatii despre comportamente nu despre afect, despre inlauntru--- ce ai
facut nu ce ai simtit tu. In mod obisnuit la sfarsitul acestei etape clientul
reuseste sa descrie comportamentele pe care le adopta in situatii generatoare
de discomfort. Disconfortul este generat de izolarea din mediul scolar - nu
fac nimic sa ma apropii de ei, uneori sar la bataie, incerc sa demosntrez ca
sunt superior. Este evident ca astfel de comp nu vor permite clientului sa-si

39

satisfaca trebuintele de socializare ceea ce explica si trairile negative, de

esec in relatie cu ceilalti.
3- Etapa a treia este o etapa de autoevaluare a comportamentelor
dezadaptative. Scopul acestei etape este de a sustine clientul in
autoevaluarea propriilor comportamente si constientizarea caracteristicilor
lor. Terapeutul poate intreba - imi spui ca-ti critici colegii sau ca sari la
bataie, ce urmari pot avea astfel de atitudini in relatiile cu ceilalti. Cum
reactioneaza ceilalti batandui, ironizand-ui?
Scopul acestei evaluari este constientizarea de catre client a faptului ca o
serie de comportamente sau o parte din comportamentele sale sunt
dezadaptate, faptul ca aceste comportamente nu ii vor permite sa
experimenteze sa aiba o identitate de success in relatiile interpersonale. In
acest context clientul constientizeaza efectele negative ale comportamentelor
sale in mod obisnuit prin mecanisme de tip insight- ma provoaca la bataie
ce ar trebui sa fac fata de ceilalti ca sa nu ma mai izoleze.
Urmaeaza stabilirea unui plan de actiune care se stabileste aunci cand
terapeutul constata prezenta constientizarii comportamentelor adaptative dar
mai ales a celor dezadaptate, dezadaptative. Este un program care are ca
scop dezvoltarea comportamentelor adaptate si inlocuirea celor dezadaptate.
Planul este de fapt o terapie de suport o terapie de sustinere. Terapeutul are
dreptul de a pune intrebari directe si sa sugereze conduite adecvate in sensul
precizarii, clarificarii unor idei exprimate de client. Atunci cand clientul isi
identifica reactiile adaptate ele vor fi sustinute de terapeut prin intrebari
referitoare la consectintele lor.
4- Planul de actiune este compus dintr-un ansamblu de comportamente
adaptate, comportamente noi exprimate practic si operational. Terbuie evitat
in aceasta etapa sa se propuna suite de comportamente de urmat, caci exista
riscul demobilizarii.
5- Etapa a cincea : atunci cand planul de actiune este operational terapeutul
cere explicit clientului sa-l respecte. Cerinta de a respecta acest plan nu este
una imperativa- asadar este de dorit sa faci. In momentul in care greseste
terapeutul nu isi analizeaza clientul, mai mult il sustine, cand greseste cere
precizarea cauzelor care nu iau permis sa actioneze sau sa dezvolte
comportamente pozitive adaptate.
-----------------------------------------------------------------------Elaborarea unui plan de actiune are ca scop schimbarea
comportamentului neadecvat cu un comp mai responsabil care sa-I permita
obtinerea a ceea ce-si doreste in acest moment ( nu ceea ce-si va dori).
40

Client: atunci in loc sa fur, as-I putea sa fac alte lucruri care sa-I
multumeasca pe parintii mei ca de ex, as-I putea sa ma intorc mai devreme
acasa, sa invat in loc sa stau pe strazi pana la miezul noptii.
Terapeut: La ce ora te intorci acasa?
Client: Nu ma intorc nicioata acasa mai devreme de 23.30, parintii mei
sunt furiosi si ar dor sa fiu acasa la ora 20 si sa invat.
Terapeut: Ce te impiedica sa vi acasa la ora 20? De ce este deteriorata
relatia cu parintii? In momentul in care te supara parintii tai tu ce faci/ce
simti?
Client: ma enervez, si eu imi spun ca nu ma iubesc, ma simt agresiva si
simt nevoia sa ma razbun pe ei.
Terapeut: Ce anume faci sa te razbuni pe ei? Ce alceva ai putea sa faci sa fi
iubita de parintii tai, sa se ocupe de tine, sa ai incredere in tine?
Client: O sa incerc sa ies doar de doua ori pe saptamana, martea si joia, o
sa incerc sa vin mai devreme de 23.30, celelalte seri le voi folosi ptr a invata
sau sa stau de vb cu familia.
Terapeut: Iti convine/ esti sigura ca vrei sa urmezi acest plan.
Client: Da, voi face ceea ce mi-am planificat.
Terapeut: Hai sa repetam ceea ce ti-ai propus.
Client: In primul rand nu o sa fur ptr a atrage atentia parintilor mei. In al
doilea rand nu o sa ies decat de doua ori pe saptamana, in celelealte seri voi
ramane acasa ca sa invat.
Terapeut: Ce vei obtine daca respecti acest plan?
Client: Parintii mei ma vor accepta, ma vor iubi.
Strategiile de tip analitic utilizate in scopul restructurarii realitatii sunt
interviul si modelarea.
Interviul: in cadrul interviului terapeutul poate utiliza patru tipuri de
intrebari.
1- Inchise
2- Deschise
3- Focalizate sau tintite
4- De investigare pe item, intrebari de tip cec-list.
Intrebarile deschise se utilizeaza atunci cand terapeutul doreste sa obtina
inf despre o situatie specifica, particulara. Intrebarea trebuie astfel formulate
incat sa nu permitsa un raspuns de tip DA sau NU, ceeea ce inseamna ca un
client va fi obligat sa explice si sa comenteze. Intrebarea trebuie sa debuteze
cu cuvintele: caci, unde, cum, cine, de ce.
41

Ex: T- Imi spui ca esti depresiv, ca nu mai mananci, si ca plangi foarte

mult. Cand te-ai simtit deprimat prima oara?
Ex: Imi spui ca ai facut totul ca sa te opresti sa nu mai plangi si ca a fost
foarte dificil. Poti sa-mi exlici ce ai facut/ poti sa-mi povestesti?
Ex: Mi-ai spus ca ai avut un atac de panica. Cum s-a intamplat, cum a
evoluat. Intrebarea neadecvata: mi-ai spsu ca ai avut un atac de panica, a
fost pe parcursul noptii.- inducerea raspunsului
O intrebare deschisa are mai multe scopuri si mai multe explicari:
1- Permie terapeutului sa diagnosticheze si sa evalueze pe un timp scurt
problema cu care se confrunta clientul.
2- Permite terapeutului sa obtina o informatie bine precizata, ii permite sa
afle cum s-a petrecut evenimentul respective.
Ex: Imi spui ca parintii tai se poarta urat cu tine. In ce situatie se comporta
urat cu tine, descriemi o situatie concreta.
3- Permite terapeutului sa obtina inf referitoare la sentimentele dezvoltate
de client. Ex: cum te-ai simtit cand ai aflat ca.. Ce ai simtit atunci cand
parinti tai te-au certat pe nederept sau pe drept
4- Permite terapeutului sa afle cauzele care au generat anumite sentimente,
trairi, actiuni, comportamente. Ex: ce anume.. De ce dup ce ti-ai pedepsit
copilul ai avut dificultati in a discuta cu sotia ta despre aceasta pedeapsa.
5- Permite clientului sa faca descrieri concrete , sa exemplifice ceea ce
simte. Ex: imi spui ca iti este greu sa ai o relatie cu barbat si o femeie, ce
simti?
6- Poate deschide sau orienteaza discutia la inceputul sedintei. Ex: despre
ce vrei sa discutam astazi atunci cand nu s-a abordat o problematica. Se
ordoneaza intr-un timp scurt probemele. Se da posibilitatea sa aleaga
clientului despre ce doreste sa vb.
Intrebarea inchisa: se utilzeaza cand terapeutul vrea sa obtina anumite inf
particulare. Intrebarea trebuie formulate incat posibilele raspunsuri sa fie Da
sau Nu. O intrebare inchisa incepe cu; vrei sa, poti sa, etc. Astfel de intrabari
se utilizeaza atunci cand cautam informatii specificie. Acest tip de info sunt
utile cleintului ptr a se intelege mai bine, aceste informatii se pot cauta la
nivel potential, sentimental, comportamental. La niv sentiemntelor>Ex:
acum cand iti aminteste despre.. esti trist. La niv comportamentelor> Ex: ai
discutat cu. despre problema X. La nielul experientei> Ex: in timpul
discutiei cu X ti-ai putut spune punctual de vedere?. La nielul intentiilor>
Ex; poti accepta ca nu poti sa . La nivelul actiunilor> Ex: sofezi, schiezi,
etc

42

Se utilizeaza intrebarea inchisa atunci cand din varii motive se doreste

schimbarea temei discutiei. Ex: Mi-ai povestit despre relatia cu sotia ta, a-si
dori sa discutam si despre alceva. Spre ex care sunt relatiile tale maternale.
Utilizam intrebarile inchise cand vrem sa ordonam discursul unui client
care sare de la o ide la alta. Ex: astazi mi-ai vb despre emotiile pe care la ei
al examen, despre suferinta pe care ai suferito ca prietena ta te-a parasit,
despre greutatile in a-ti face prieteni sau ca trebuie sa vb in public, in fine,
sunt usor dezorientat. Vrei sa discutam despre frustrarea generate de cearta
cu prietena ta( ce este de folos)
Intrebarile tintite sau focalizate: se doreste o descriere mai amanuntita a
unei experiente sau a unui comportament. Debuteaza cu ; a-ti putea sa.
Ex: imi spui ca suferi de un timp in coace, ca ai niste trairi depresive, oare
si alti membrii ai familiei tale au avut astfel de trairi, sunt inclinati catre
depresie.
Intrebarile de tip cec-list: ii permit terapeutului sa prezinte o serie de itemi
care pot fi: adjective, descrietri, etc, si il provoaca pe client sa aleaga una din
variante. De obicei se folosesc astfel de intrabari doar atunci cand clientul nu
poate raspunde la celelalte tipuri de intrebari cum ar fi, dificultatile de
verbalizare, un blocaj emotional, o stare depresiva acuta, dificultati la nivel
mintal de a asocia diferite fatete a unei actiuni.
Ex: esti trist ptr ca, te gandesti ca nu valorezi nimic, nu esti acceptat de
catre ceilalti, nu-ti place ceea ce faci, ai probleme sexuale, esti intr-o criza
financiara, nu iti place cum arati. sau sunt alte motive, sau nici unul din
aceste motive nu este real, ar putea fi alte motive?
Terapeutul ii ofera diverse variante si ii permite acestuia sa aleaga si alte
variante.
Erori se strategie in utilizarea interviului:
Sunt situatii in care clientul sa-si sustina propria opinie dar este mult mai
probabil sa accepte si sa reproduca raspunsul Indus prin intrebare ptr a
mentine sau a nu pierde increderea terapeutului investit cu autoritate. Exista
in aceasi timp riscul ca pacientul sa refuleze sentimentele negative si atunci
poate exista un demers rational care sa spuna in felul acesta: nu ma simt
bine, ma simt frustrat- caci terapeutul generalizeaza, in fapt nu intelege
nimic- ma simt ranit caci eu sunt cam gras si am facut tot ce se putea ptr a
slabi. Agrearea solutiei implicite induse de terapeut se asociaza cu trecutul
constructiei unui transfer negativ. Un raspuns oferit prin intrebare poate
atinge zone afective vulnerabile sau foarte vulnerabile.

43

Astfel un client care a incercat sa slabeasca o perioada fara a optine efecte

evidente, trebuie sa verbalizese sa exteriorizeze starile de furie pe care le
resimte.
Al diolea tip de intrebare eroare de tip asociativ: In demersul acestei
intrebari terapeutul asociaza un comportament, experienta, sentiment descris
de client cu un comportament, experienta, sentiment care apartine altei
personae. Ex terapeut- imi spui ca te doare stomacul. Mi-ai spus ca tatal
tau a mutrit de cancer duodenal, care este cam tot pe acolo, durerea pe care o
resimti este asemanatoare cu a tatalui tau. Este evident ca o asfel de intrebare
poate induce clientului ca are o boala grava, letala. Ceea ce se va asocia cu
trairi de tip negativ, anxietate, panica, depresie.
Al treilea tip de eroare intrebarea subiectiva de tip eticaparentala: o astfel
de inrebare are adresat la sfarsitul unui raspuns cu valoare etica: tigarea este
daunatoare ptr sanatate, nu ar trebui sa mai fumezi. Etc.
Modelarea : scopul acesteia este tot restructurarea realitati, a fost frecvent
utilizata de catre Bandura si presupune invatarea. Terapeutul il invata pe
client cum sa se comporte in anumite situatii. Invatarea presupune apelul sau
sesizarea unui model ca intermediar intre terapeut si client, si face apel la
capacitatea de a empatia a clientului. Utilizarea acestei tehnici presupune
cinci etape specifice:
1- conditionare verbala
2- exercitii3- repetarea exercitiilor
4- exerciti concrete
5- activitati in afara sedintelor de terapie
Ex: terapeut- in cursul ultimelor intalniri am facut exercitii de relaxare, ai
repetat aceste exercitii singur?
Cleient- da, acest lucru ma ajutat si am fost mai putin ajutat.
Etapa de conditionare:
Terapeut- in ultima sedinta mi-ai spus ca doresti sa fi mai activ la orele de
matematica. Iti voi propune un exercitiu care te va ajua sa fi mai activ in
clasa. Ca sa faci acest exercitiu nu ai nevoie decat de imaginatie
Se trece la etapa a doua aceea de exercitiu:
Terapeutul- atunci o sa exersam impreuna daca esti de accord. Te rog sa te
asezi confortabil, respira calm si destinde-te. Iti voi descrie o scena, incearca
sa-ti imaginezi cat mai mult amanunte ca si cum ar fi adevarate. O scena de
clasa, o situatie care are loc in clasa si incearca sa te simti acolo.
Imagineaza-ti ca esti la scoala intr-un loc bineprecizat, esti intr-o clasa si
44

clasa este goala. Te asezi intr-o banca, privesti in fata ta, cursul va debuta
intr-o jumatate de ora. Asculta zgomotele, incearca sa privesti lumina, cat de
luminata este sala, respira si calmeaza-te si iata, cineva deschide usa dar nu
te vede. Este unul din colegii tai si este timpul sa-l privesti. Uita-te la el cu
atentie, uita-te la figura sa, la experesia pe care o are si ea te recunoaste si-ti
surade. terapeutul face o pauza si ii cere clientului sa-I spuna ce si-a
imginat, ce ai simtit.
Clientul spune: sunt intr-o sala, pe intuneric, luminile nu sunt aprinse a
ramas o harta atarnata caci a fost o ora de geografie, o harta despre care am
discultat la ultimul curs.
Terapeutul spune daca ai vazut, imaginat ceva specific- ii cere detalii
asupra actiunii.
Clientul : am recunoscut un tip, o persoana amuzanta, face frecvent farse,
este impresionant, are parul negru, poarta ochelari de soare, pantaoni de
velur bej si un sacou verde.
Terapeut- il sustine si ii spune ca si-a imaginat corect scena si ii cere sa
reinceapa exercitiul, de data aceasta descriind mai mult atmosfera, zgomote,
umiditate, lumina. Practice I cere sa dea detali splimentare in aceasta
proiectie.
Clentul este sufocant, era sufocant pana in momentul in care colegul a
intrat, mi-a adus niste carti pe care le-a pus langa mine si era foarte linistit.
Se trece la o a treia etapa:
Terapeutul: identifica scene pe care tu le traiesti in clasa respectiva,
momente care te incurca, situatii cu care te confrunti in special la orele de
matematica. Vom lucra impreuna si am sa te rog sa-ti imaginezi aceste scene
asa cum am facut pana acum. Nu esti obligat sa fi personajl principal, poti
sa-ti imaginezi ca personajul principal este un coleg de clasa. Terapeutul ii
cere parerea despre ceea ce crede despre propunere, de fapt ii cere sa-si
fixeze un model din coegii din clasa.
Cleintul spune ca prefera sa fie el
Terapeut: care au fost situatiile in care ai vrut sa fi mai activ, sa spui mai
multe in cadrul orelor de matematica si nu ai putut.
Clientul: as-I vrea sa raspund cand profesorul pune o intrebari, de
asemenea imi doresc fiu mai activ, sa raspund la mai multe intrebari ale
profesorului. Mi-as dori sa am curajul sa cer explicatii, sa fiu relaxat cand
rezolv o problema in fata cleasei.
Se trece la etapa a patra.
Terapeut: bun sunt patru sitatii in care ti-ai dorit sa schimbi
comportamentul. Le vom lucra separat si ptr fiecare situatie in parte vom

45

analiza, vom vedea ce este de facut. Hai sa incepem cu prima. Profesorul

pune o intrebare, tu cum reactionezi?
Cleintul: ar trebui sa spun ceeea ce stiu, sa raspund la intrebare chiar daca
gresesc ptr ca nu este atat de rgav daca raspunsul nu este bun. Atunci cand
profesorul pune o serie de intrebari ceilalti colegi ridica mana, eu nu fac
acest lucru niciodata ca si cand nu as-I sti, arat ca nu stiu. De aici in colo a-si
putea sa ma ofer sa rspund la intrebarile profesorului mai ales cand stiu ca
raspunsul este correct.
In a treia situatie, cand se implange ca nu are curajul sa ceara explicatii:
voi cere explicatii profesorului de cate ori nu inteleg, caci de aceea este
professor.
In ultima situatie: referitoare la raspunsurile in fata clasei, va tebui sa ma
concentrez, sa nu im fuga gandurile la ce fac colegi mei in clasa
In continuare terapeutul ii cere clientului sa ordoneze in functie de
importanta cele patru situatii, ordonare in functie de gradul de dificultate.
Cleintul ordoneaza 3-1-4-2
Terapeutnl lucreaza pe situatia a treia: relaxeaza-te, inchide ochii,
imagineaza-te ca esti intr-o ora de matematica, profesorul va propune o
problema, tu nu intelegi o parte din problema. Rdici mana si ceri explicatiile
referitoare. Ii spui ca nu doresti o solutie la problema ci doar sa-ti explice
ceea ce tu nu intelegi.
Clientul este indemnat si sustinut sa continue
exercitiile ptr celelalte situatii acasa de unul singur.
Terapia cognitiv rationala
Conform aceste teori optiunea ptr un anume comportament se bazeaza pe
judecata de valoare la fel cum perceptia unui obiect presupune o judecata a
realitatii in sensul in care perceptia nu este o simpla imagine optinuta prin
intermediul aparatelor senzoriale ci o constructie cogntiva ce presupune
memoriile, limbaj, gandire, afect.
Doua concepte sunt esentiale in teoria cognitiva:
1- Tendinta spre rationalitate ceea ce inseamna concepte rational, ganduri
rationale
2- Tendinta spre irationalitate ceea ce inseamna ganduri irationale
Ambele tendinte sunt inascute, persoana se naste cu o poentionalitate care
ii permite sa controleze sau sa dezvolte ganduri rationale si reprezentari
comprehensive cat si potentialitate de a identifica fals realitatea, tendinta de
irationalitate care conduce la ganduri sau concepte irationale, incorecte,
nonconfrme cu realitatea perceptive, ganduri determinate esential de afect.

46

Se poate identifica astfel o atitudine ( in a doua situatie) nonrealista care

are ca urmare distorsiunea perceptiva a informatilor primite ceea ce
accentueaza caracternul negativ al acestora( informatilor) si care sunt
intretinute de un monolog interior neadecvat realitatii.
Un gand rational are la baza fapte vizibile si tangibile, fapte care pot fi
verificate iar gandurile sunt confirmabile de catre realitate si se refera la o
situatie bine determinate si traita.
Ex: M-am certat cu sotul meu ptr ca nu a dus gunoiul. As-I putea sa va
povestesc.
M-am certat cu sotul meu reprezinta un fapt real vizibil si tangibil, ptr ca a
facut sau nu a facut reprezinta contitie, induce motivul. Si as-I putea sa va
povestesc este faptul real confirmatoriu, este experienta care poate confirma
situatia.
Exasta mai mult formule prin care se pot exprima concepte rationale,
gandurile.
a) expresii ale cauzalitatii m-am schimbat slujba mai repede decat imi
doream ptr ca .
b) expresii ale finalitatii- in reorientarea mea profesionala am ca
scopuri.
c) Expresii ale evidentiei empirice- dupa impact am o pareza laterala, iata
rezultatele testelor mele.
d) Experesii ale unor sentiente evidente- sunt speriat, sunt anxios ptr ca
maine am un aexamen si nu ma simt pregatit.
e) Expresii ale unor comprtamente, ale unor evenimente factuale- mi-am
cumparat o masina ieri.
f) Expresii ale unor experiente personale- am citit evaluarea pe care mi-a
facuto seful meu. Una peste alta nu era rea.
g) Expresii denumite de intentionalitate proiectiva- as-I vrea sa-mi reiau
studiile anul viitor universitar.
h) Expresii denumite de coerenta logica- cercetarile au dovedit ca diabetul
este ereditar. Mama mea a avut diabet, tatal meu a avut diabet, prin
urmare sunt predisps a avea diabet.
Gandurile irationale reprezinta o expresie generala nesmecifica care nu se
bazeaza pe fapte concrete si care nu poate fi confirmata de realitate si nici nu
face referinta la o situatie binedeterminata, traita. Gandul irational are patru
caracteristici:
1- Este nediferentiat
2- Generalizat
3- Absolutist- sunt categorice
47

4- Prejudecata neexperientiala
Ex: Toti Romanii sunt hoti!
Ex: Femeile sunt mult prea emotive ptr a ocupa posturi care presupun
responsabilitate.
Evidenta sau posibilitatea neconfirmarii unor idei irationale permite
decuparea acestora si un demers therapeutic.
Conflictul iratonal difera din pct de vedera al continutului, sunt variate si
nelimitate.
Ex: Sunt mai prost decat sora mea din toate pct de vedere deoarece are
rezultate scoalre mai bune decat mine.
Ex: Sunt trist ptr ca nimeni nu ma iubeste. Toata lumea incearca sa ma
izoleze, sa ma puna la colt. generalizare.. toata lumea nu ma iubeste,
generalizare facuta cu sopul de a explica un sentiment.
Ex: Nu ma iubeste jumatate din familia mea ptr ca le-am luat averea--exista o cauzalitate
Gesturi iratonale denumite personalizate:
Ex: Sunt trista si nu am o relatie buna de cuplu ptr ca m-am certat cu
mama mea cand eram copil.- explica tristeatea generate de relatia de cuplu
prin personalizarea, cearta cu mama, se simte culpabilizata, este neclara
Ganduri irationale permanente
Ex: Nu mi-am luat examenul la isotorie, nu o sa-mi revin niciodata, totul sa terminat asigura experienta dureroasa si temporara, care inseamna
exament picat, o valoare de permanenta, nu o sa-mi mai revin, fatalista, totul
s-a terminat.
Ganduri irationale de perfectiune:
Ex: Eu trebuie sa am nota 10 la toate examenele mele daca nu voi fi foarte
trista, voi fi dezamagita.- expectante negative
Concepte denumite dependente embrionare:
Ex: Eu nu suport sa nu fiu iubita de catre ceilalti. Sunt foarte sensibila si
vulnerabla atunci cand simt ca cineva nu ma iubeste sau sta la distanta de
mine, ma simt vinovata si deprimata.- faptul de a nu fi acceptata de toata
lumea reprezinta un esec personal care genereaza afecte negative
Ganduri irationale denumite extensia consecintelor:
48

Ex; De fiecare data cand sotul meu intarzie ma gandesc ca m-a inselat.
Atunci cand inta pe usa fac o criza, fac scandal dupa care ma simt vinovata.asociaza evenimentul< a intarzia> cu o incarcatura afectiva.
Gandur dihotomice sau bipolare:
Ex: Nu reusesc niciodata sa imi sustin o ide cand sunt intr-un grup. A un
sentiment de inferioritate, nu sunt in stare sa ma organizez si sa imi planific
activitatile asa cum mi-as dori. Ma simt incompetenta.- poti fi competent
fara sa vb liber in public.
Concepte irationale denumite amplificarea erorilor si minmalizarea
reusitelor:
Ex: Imi este greu sa sustin/moderez o sedinta probabil ptr ca nu stiu sa
comunica si ptr ca modul in care relationez cu ceilalti este nepotrivit. Mai
mult saptamana trecuta nu am putut sa sustin un proiect, simt ca-mi pierd
memoria nu mai sunt in stare sa analizez, sa fac analize, nu ma pot afirma
nicaieri si nicicum, sunt foarte tulburat.
----------------------------------------------------------------Ex;
Client- intodeauna am vrut sa am o diploma universitara, sa fiu un
profesionist, avoct, consilier financiar. Dar nu sunt decat secretara. Sunt
trista. Familia mea este saraca, viata este nedreapta, trebuie sa ma invat cu
asta.
Gandurile irationale: Nevoia sa fie o persoana recunoscuta, puternica.
Justificarea: Este saraca. Viata este nedreapta- nu ea este de vina ci vata,
nemultumita de statutul pe care il are
-Aceste idei se denumesc idei irationale fatalisto-anticipate- ptr ca se
poate presupune ca esecurile ei se datoreaza saraciei, vietii nedrepte
- Idei arbitrare
Ex:
Client: Ma doare stomacul, probabil am cancer- atutudine arbitrara
Client: Patronul nu a raspuns la salutul meu de dimineata. Patronul trebuie
sa aiba ceva cu mine- se atribuie comp patronului o justificare- inferenta
arbitrara.
O astfel de conceptualizare provoaca simptome disfunctionale, agresivitate
proiectata, devalorizarea sinelui si incapacitate de a reactiona, descurajare,
panica, perceptie negative despre sine.
49

Ex: Barbat care vine si spune. Sotia mea m-a parasit, sunt blocat sunt trist,
nu o sa pot niciodata sa ma refac. Este ingrozitor. Viata mea este ca si
terminata. Eu nu sunt nimic fara ea. Speriat, anxios, nu mai dorm, ma doare
stomacul, si am senzatie de voma. Ma doare capul aproape constant. In fine
tot ce s-a intamlat este din cauza mea, eram foarte posesiv, gelos, dar in
acelsi timp sunt si furios. Ptr ca i-am dat tot.
- Discurs irrational- nu pot sa fac nimc sunt nimc fara ea.
- Ceea ce nu percepe el corect- o femeie/barbat are dreptul sa-si
paraseasca partenerul.
- Clientul reactioneaza irrational- el i-a oferit totul, ar fi trebuit sa fie
iubit asa cum este. Se asocaza cu sentimente emotionale, angoasa,
somatizari, furie, imobilism si devalorizare sistemica.
- emotiile negative nu sunt determinate de fapte, de cauze concrete ci de
conceptualizari rationale intretinute.
- In primul caz, nu esecul professional provoaca emotii negative si
distructive, ci mai dgraba conceptualizarea irationala de tipul: a fi
secretara este rusinos.
- In al doilea caz- nu plecarea sotitei declanseaza emotiile negative si
destructurante, ci conceptualizarea irationala: eu trebuie sa fiu
intodeauna iubit.
- Aceste doua situatii sustin urmatoarea axioma: nu evenimentul in
sine(A) genereaza la persoana respective consecinte emotionale si
disfunctionale(C), ci conceptualizarea iratonala(B) pe care o asociaza
evenimentului. Asadar nu A determina C, ci B determina C. Asadar, ptr
a elimina cosecinta emotinala si disfunctionala, deci pre a elimina C nu
exista alta solutie decat a elimina B, sa analizeze obiectiv si rational
situatia respective.
Strategia utilizata in demersul therapeutic este aceea de destructurare a
iratonalitatii- consta in elminarea sistematica si metodica a prenotiunilor
irationale associate unui eveiment trait de pers consiliata, ptr a contracara
simptomele disfunctionale.
Ex: asa cum crede ea ca este bine, ceea ce ma face uneori sa ma
simt agresiv. Dar niciodata nu exteriorizez aceasta agresivitate, si bineinteles
ma simt vnovat ca am aceste sentimente. In fapt mama mea ma impedica sa
traiesc. Eu nu pot sa iau deciziile pe care le doresc, caci imi este frica sa nu
o contrazic.
- Interiorizeaza- Ma simt complet dependent, dar mama mea este atat de
buna.
50

- Exista o dependenta a subiectului fata de mama sa, este constient de ea.

Se simte bine cu aceasta dependenta.
- Miza: el nu poate sa ia deciziile
- Nu se opune: ptr ca pierde protectia maternala (nu imi contrazic
mama ptr ca daca o contrazic s-ar putea sa nu ma mai iubeasca)- este o
protectie de care are nevoie, este un imago
- Structurile subectului nevrotic: agresivitate, sentimentele de inopozitie,
frica, indecizia, angoasa, dependenta, imobil, culpabilitate,
Terapeutul ptr a elimina aceste conceptualizari poate utiliza trei argumente
logice:
1) a imposibilitatii
2) a dreptului de a fi diferit
3) si al raului extreme
- Argumentul imposibilitatii Clientul spune Nu stiu ce sa mai fac.
Vreau ca mama sa fie fericita si multumita. In momnetul acesta fac
ceva ce ar putea sa-I prvoace nemultumiri. Am o prietena care se
cheama Ioana.
- Terapeut: Te simti angoasat ptr ca vrei sa ai o relatie si sa o impaci si pe
mama?
- Client: Da, la inceputul relatiei mele cu Ioana totul mergea bine. Mama
o aprecia si o accepta. Intr-o seara au avut o discutie contradictorie
referitoare la metodele contraceptive si la viata de cuplu. Mi-au cerut
parerea si am fost de accord cu ce spunea Ioana. Mama a actionat intrun mod incredibil. Din acel moment ma simt tulburat si ma
culpabilizez.
- Terapeut: Reactia mamei tale te-a facut sa te simti angoasat?
- Client: Da, ea mi-a spus ca eu o prefer pe Ioana, ca eu nu sunt
recunoscator ce a facut ea ptr mine din copilarie. Aceasta persoana nu
este ce-a potrivita ptr mine si ca nu ma merita.
- Terapeut: tu cum ai reactionat?
- Client: Ma simteam contradictoriu, agresiv si vinovat. Eram agresiv
fata de mama, ptr ca imi cere sa ma port asa toata viata, si vinovat pe
de alta parte ca vreau sa pastrez aceasta noua relatie. In acelasi timp ma
simt agresiv fata de Ioana care m-a bagat in aceasta dandana, dar pe de
alta parte o iubesc. Totul este amestecat.
- Terapeut: Asadar, ca sa inteleg ce se intampla cu tine, te simt anxios ptr
ca ai facut ceva ce mama ta nu era de accord, adica ai avut aceeasi
opine cu Ioana.
- Cleint: Da

51

- Terapeut: Te-ai simtit si in alte situatii anxios si vinovat raportat la

mama ta? Iti aduci aminte prima situatie in care te-ai simtit vinovat ca
faceai ceva ce mama ta nu ar fi acceptat?. Prima, prima cea mai veche.
- Client: A avut loc in copilarie dar si mai tarziu
- Terapeut: Din copilarie ai vrut sa fii pe placul mamai tale, si atunci
cand nu esti te simti vinovat si agresiv. Cred ca poti sa-I faci pe plac
intodeauna? Este posibil sa reactionezi in toata viata ta astfel incat sa
nu o superi?
- Client: este imposibil ptr ca am gusturi diferite, scopuri diferite, etc.
- Terapeut incearca de fapt sa-I constientizeze de fapt irationalitatea de a
fi pe placul mamei intodeauna. Si distruge acest ratonament spunandu-i
ca este imposibil sa fi pe placul cuiva intodeauna.
Drepul de a fi altfel( a doua tehnica0
- Terapeut: Atunci cand faci alceva ce nu iar place mamei tale te simti
vinovat. Este posibil ca tu sa te simti vinovat ptr ca consideri sa faci,
actionezi, gandesti intodeauna astfel incat ea sa nu se supere
- Client: Da. S-ar parea ca nu am dreptul sa o supar. Si privind inlauntrul
meu asa cum eu traiesc
- Terapeut: Si tu ce simti in momentul acesta?
- Client; Ma simt vinovat dar si agresiv
- Terapeut: Imi spui ca nu ai dreptul sa nu fi altfel decat isi doreste mama
ta. De ce ?
- Client: Ptr ca se supara, ptr ca s-ar putea supara.
- Terapeut: Ea nu se supara si din alte motive ?
- Client: Ba da
- Terapeut: Ea a facut vreodata lucruri care te-au suparat pe tine.
- Client: Da
- Terapeut:Daca ea are dreptul sa te supere atunci si tu ai acest drept.
In mod obisnuit constientizarea faptului ca nu exista comportamente care
sa nu sufere poate sa nu concorde cu opiniile celuilalt poate sa constituie o
bresa
Se continua cu argumentul raului extrem.
- Terapeut: Care ar fi lucurl cel mai rau ptr care mama ta s-ar putea
supara pe tine?
In aceasta argumentatie clientul se rupe de conceptul rational, acela de a fi
obligat sa fie pe placul mamei si nu ar dreptul sa nu fie pe placul ei.
Constientizeaza ca mama are drept solutie sa nu fie de accord cu el, ceea ce
permite ruptura unei dependente emotionale care bineinteles ca ruptra nu se
face dintr-o data si raman tot felul de rezistente.
52

--.-Demontarea gandurilor irationale.

In terapia rationala in afara de tehnicile bazale, mai exista si alte strategi:
- Martirul si victima: care se bazeaza pe argumentul irrational- Daca voi fi
iubit voi fi fericit, respectat, protejat.
Contraargumentatie rationala: Cu cit vei incerca, vei face tot ce-ti sta in
putinta ptr a fi iubit, cu atat vei fi mai expus, vei risca sa nu fi respectat. Vei
fi pus in situatia de a fi dominat, utilizat, si ca urmare risti sa te simti agresat,
frustrate, angoasat. Probabil tu nu fei fi iubit prea atat cat iti doresti
(expectante) si vei reactiona anulandu-te, renuntand la ceea ce esti tu ceea ce
determina la celalalt tendinta de a te exploata si teroriza tocami datorita fricii
tale de a nu fi rejectat. cele mai frecvente situati in relatia de cuplu sau in
relatia cu mama/tata dar aici patologia este mult mai complexa.
- Nesatulul: Daca sunt iubit mereu si ptr todeauna voi fi calm si fericit.
Contraargumentatia rationala cuvant cheie todeauna, cuvant prin care
clientul isi optine asigurarea. Cu cat vei incerca si vei face totul sa fi iubit
intodeauna, cu atat te vei simti mai tensionat. Vei fi mai nelnistit. Nu vei fi
iubit mereu si ca urmare te vei simti angoasat si nu vei mai putea fi iubit asa
cum esti. la examen unul din subiecte va fi asemanator cu unul dintre
primele doua subiecte.
- Maieutica , gandurile irationale sunt practic nelimitate. Terapeutul va
utiliza argumentele rationale in functie de conceptualizarile iratonale
prezente in discursul pacientului. Ex. Verificarea empirica: tu ai ajuns
la acesata concluzie in ceea ce priveste comportamentele, sentmentele,
etc. ale celuilalt. Fara sa ai dovezi, fapte care sa-ti sustina aceste
concluzi. In lipsa unor dovezi promo orice este posibil (discurs creativ).
Prin urmare este bine sa vedem daca aceste concluzii sunt bazate pe
fapte reale. Alta varianta mai scurta: se povesteste ceva despre alta
persoana.
C: Mi-a trimis mesajele ca sa ma pedepseasca, ptr ca stiu cum face
T: L-ai intrebat?
C: Nu
T: Intreabal, ce nu intelegi spune
- Desensibilizare onirica si acceptarea realitati prezente.
Ex. Aseara la tv era o d-na, care era foarte suparata ca, era somera.
Reportera : Ai fost la fortele de munca si ai gasit locuri de munca?
53

C: Da, am gasit. Dar standardele mele sunt mai inalte.

R: Da, dar este o scoala de croitorie.
C: Nu am nimic cu croitoria, dar standardele mele sunt mai inalte.
Clienta este somera si isi doreste o meserie conform standardelor ei.
Contraargumentatia rationala:.
T: esti nemultumita ptr ca nu ai obtinut ce ti-ai dorit
C: Sunt disperata
T: Esti nemultumita, plangandu-te continu ca nu ai ce ti-ai dorit nu obtii
nimic. Drumul acesta nu duce nicaieri. Sa-I acuzi pe altii sau ca trecutul
tau insemna un continuu esec, nu inseamna o schimbare ptr tine. Daca nu
poti deocamdata sa obtii ceea ce-ti doresti poti ramane asa cum esti, daca
nu ai o alta solutie bucurate de ceea ce simti.
Din acest moment se poate continua pe datele din anamneza intarind
toate rezultatele bune- aifacut asta, si asta si ai avut rezultate bune.
poate intra ca ex ptr sub de examen.
- Reconstructia cognitiva, consta in schimbarea unui gand defetist cu
unul realist constructiv si operational
Ex: Modificarea unui gand defetist cu generalizare, cu un concept
constructiv si realist de discriminare si intentionalitate. Se descriu doua
tipuri:
- Gandire defetista cu generalizare in functie de o particularitate,
amanunt. Ex: Nu mi-am luat acest examen. Nu sunt bun de nimic. Nu
fac nimic correct. examenul are rol de situatie particulara.
Generalizarea este nu sunt bun de nimic- T: Contraargumentatia
ratonala- Este singurul ex picat? Faptul ca ai pierdut acest examen nu
inseamna, ca nu esti bun de nimic. Inteleg ca esti foarte suparata ca ai
picat acest examen, dar te poti pregati foarte bine ptr celelalte examene.
- Gandirea defetista cu generalizare in functie de un resentiment
nediferentiat si absolut: Ex: Sunt deprimata, sunt trista ptr ca nu exista
nici un barbat care sa ma iubeasca sa fie atenta cu mine. Nu sunt nici
atragatoare nici sexy. Ma simt intru totul ignorata de lumea barbatilor.
Este ingrozitor. Sentimentul nediferentiat Nici un barbat nu imi
acorda atentie. Generalizarea Toti barbatii sunt neatenti cu mine
Se confruna gandurile irationale cu relatia de comunicare.
- Gandirea defetista sau autoevaluare negativa generalizata. Ex; Am fost
la interviu sin u am obinut postul pe care lam dorit. Eu sunt
incompetent, un incapabil, o persoana care nu stie cum sa se puna in

54

valoare cum sa-si demosntreze potentialul, care sa-si demonstreze

calitatile pe care le are.
Contraargumentatia rationala: poti sa gasesti o solutie prin care sa te
pui in valoare, sa pui in valoare calitatile care le ai?
- Gandire defetista permanenta: Ex: Este ingrozitor, ea m-a parasit. Nu voi
putea niciodata sa imi gasesc alta partenera, sunt sortit singuratatii. Nu voi
mai avea niciodata incredere in alta femeie. Este ingrozitor ceeea ce mi s-a
intamplat.
Permanenta niciodata
Contraargumentatia rationala: inteleg ca esti trist, indurerat, disperat. Va
trece un timp si lucrurile se vor aranja, mai incet sau mai repede (are timp
sa-si traiasca doliul). Te vei regasi si atunci lucrurile se vor aranja favorabil
ptr tine.
- Gandul irrational defrtist de perfectiune. Ex: Este ingrozitor. Eu cred ca
nu sunt in toate mintile. Nu reusesc sa termin nimic din ceea ce incep si
nimic din ceea ce-mi doresc. Nici studiile, nici cariera, nici relatia cu sotul
meu nici relatia cu copii. Nimic nu merge bine. Sunt panicata.
Perfectiunea obsedata generalizata nimic nu merge bine. Dorinta: buna
professional, toleranta, sa nu fiu obosita, mama, femeie de cariera, sa nu fiu
obosita, femeia perfecta.
Contraargmentatia rationala: reevaluarea prioritatilor.
- Gandul dihotomic bipolar- subiect de examen
- Gand irrational cu minimalizarea reusitelor: Ex. Seful meu mi-a oferit un
post ca urmare a recomandarii comisiei de selectie. Eu stiu ca el nu m-a ales
in acest post in functie ce competentele si experienta mea. In primul rand a
optat ptr min ca sunt femeie si ca are obligatia sa promoveze femeile in
serviciul administrative. Mai existau alti doi candidate propusi de alte doua
grupuri. A optat ptr mine ca o solutie de compromis. Si oricum este ceva
temporar.
Minimalizarea reusitei recomandarea comisiei
Contraargumentatia- in timpul pe care il ai la dispozitie poti demostra
competenta si experienta pe care o ai.
- Gand irrational centrat pe un amanunt nesemnificativ. Ma simt agresv dar
si torturat in acelasi timp. Sotia mea m-a inselat. Oricum ea s-a casatorit cu
mine doar ptr banii mei iar la divorti a luat chiar si o parte din pensie. In
55

fond de ce ma mir, toate femeile sunt la fel. Vor sa se casatoreasca doar ca sa

aiba mai multi bani dupa care div ca sa obtina ceea ce vor. Eu nu mai am
incredere in nici o femeie. Femeile nu merita sa fie iubite.
Gand irrational femeile divorteaza, toate femeile sunt asa
Contraargumentatia rationala: sotia ta nu reprezinta prototipul tuturor
femeilor.
In toate aceste exemple clientul a operationalizat concepte irationale si le-a
transformat in concepte rationale constructive si realiste. In mod obisnuit pe
parcursul acestor transformati descrie si identifica correct ceea ce urmeaza
sa faca. Reconstructia cognitiva este o tehnica ce presupune trei etape:
1) Identificarea ganduriloe irationale in situatii reale
2) Inlocuirea gandurilor irationale associate unor situatii cu ganduri
constructive si operationale
3) Intarirea repetitiva a gandurilor constructive, realiste si eficiente.
Prima etapa presupune identific gandurlor irationale, etapa in care
terapeutul resemnifica gandurile si situatiilor particulare ceea ce presupune
doua activitati:
- descrierea detaliata a situatiilor si formularea gandurilor irationale
associate. Se exemplifica situatia hai sa vb mai mult despre. Ptr a
simplifica identificarea sit asociate cu gandurile irationale se foloseste
tehnica jurnalului, si I se cere clientului sa descrie sit care se ascociaza
cu ganduri irationale sau defetiste.
- Este o etapa de inlocuire. Terapeutul intervine utilizand intrebari
dirijate discriminative, sugestia si ratonamentul logic. Ex. Doua
ganduri irationale associate unei sit ; am rezult slabe la mate deci sunt
lenes. Am luat o nota nica la mate , este ingrozitor, nu imi voi mai
reveni nicodata. Gandurile rationale constructive: am luat note bune la
celelalte materii. Pot sa ma adun, nu pot sa fiu perfect intodeauna, se
intampla oricui sa aba un esec. Terapeutul va sustine clientul sa
formuleze rationamente rationale
- Etapa a teia, in acesta etapa terapeutul conditioneaza clientul sa
asocieze gandurile constructive si realiste cu reactii comportamnete
irationale deja formulate. Acest scop ii cere ssa:
1) descrei cat mai exact situatia traita
2) sa repete ganduile irationale associate acestei situatii
3) sa verbalizeze ganduriel constructive si reliste ca si
comportamentele operationale
4) se descrie nivelul de angoasa asociata. Daca niv de angoasa se
mentine fazele se repeta. In mod obisnuit dupa cateva repetari
56

nivelul de angoasa scade. Aceasta repetare constitue un process

de eliminare sistematica si conditionata a gandurilor rationale.
Este imp de mentionat faptul ca terapeutul nu are voie sa se angajeze inr-o
situatie noua, in a explica o noua problema pana cand niv de angoasa asociat
sit respective nu scade.
Desensibilizarea sistemica se utilizeaza ca tehnica de contraconditionare in
contracararea efectului unui stimul prin introducerea sistematica a unui
stimul pozitiv ceea ce inseamna imagerie emotiva si relaxare musculara. Are
cinci etape:
1) conditionare verbala
2) identificarea sit emotionale
3) construirea ierarhiei a unor sit emotionale
4) selectarea si invatarea a unor simuli de contrainvatare
5) structurarea unor ierarhii a sit emotionale si a stimulilor de
contracondtionare
Ptr a determina sit concrete ascoiate unor emotii negatve se poate folosi
tehnica jurnalului sau un chestionar sau interviul. Ierarhizarea sit se face
impreuna cu terapeutul implicandu-se gradul de anxietate. In mod obisnuit
ierarhie este alcatuita din 10 20 sit emotionale cu scoruri intre 10 si 100. la
baza ierarhiei stau sit cele mai putin incarcate emotional.

57