S mi spunei cum putei: Ca o pasre la munte S fugii, s disprei!? Cci, iat, oamenii ri Potrivesc sgeata-n coard, Din ascuns, pentru cei buni, Ce au inim curat. i-n ziua-n care se surp Temelia de granit Ce ar mai putea s fac Omul cel neprihnit? Domnul este-n templul Lui, n locaul Lui cel sfnt, Domnete pe tronul Lui, Ce este n cerul sfnt. Ochii Domnului privesc i pleoapele-I cerceteaz Pe cei ce-n lume triesc i calea ce o urmeaz. Domnul, celui credincios, i ncearc vrednicia, Dar urte pe cel ru, Ce iubete silnicia. Peste cei ri vine ploaie De crbuni, foc i pucioas i un vnt dogoritor, Acesta-i paharul lor i rsplata ce li-e-ntoars. Cci Dumnezeu este drept, El doar dreptatea iubete i omul neprihnit Faa Domnului privete.