Psalmul 12

n versuri

Vino n ajutor, Doamne,

Cci pier cei evlavioi,
Se duc de tot dintre oameni
Acei ce sunt credincioi!
Oamenii i spun minciuni,
Cuvinte linguitoare,
Au inima prefcut,
S-nele pe fiecare.
Nimiceasc Domnul toate
Buzele linguitoare
i limba care vorbete
Umilind cu ngmfare;
Pe cei ce zic: Suntem tari
Cnd vorbim cu limba noastr,
Cci mereu este cu noi,
S ne-ajute, gura noastr;
Cine-ar putea stpni
Peste noi n ara noastr?!
Pentru c nenorocii
De oameni sunt asuprii,
Pentru c sracii gem
Zice Domnul, acum, Eu
M scol s-aduc mntuire
Celor din nenorocire!
Ale Domnului cuvinte
Sunt doar curate i sfinte,
Sunt un argint lmurit
n cuptorul de pmnt,
De apte ori curit.
Tu, Doamne, i vei pzi
De-acest neam; pentru vecie
Braul Tu va ocroti!

Pretutindeni miun
Cei ri, cnd ticloia,
ntre fii oamenilor,
Deine mpria.