Obiceiul este o mostenire de la stramosii nostril romani, care de 1 Martie,

prima zi a primaverii, celebrau sarbatoarea Matronalia, cand femeile primeau

diverse cadouri de la sotii lor. Purtatul martisorului coincide cu inceputul
primaverii, care se serba prin jocuri, cantece, petreceri, diferite obiceiuri si ritualuri,
astfel ca si martisorul facea parte din suita acestor ritualuri.
De altfel, cuvantul martisor este de origine latina (martius),numele
popular al lunii martie. Acest obicei este raspandit in toate provinciile tarii si incepe
cu ziua de 1 martie, cand este si prima baba, Dochia. In timpurile mai vechi , la
romani, martisorul consta dintr-o moneda de aur sau de argint legata la gatul
copiilor cu ajutorul unui fir rosu si alb, rasucite. Era credinta ca purtatul
martisorului aduce noroc.
Fetele purtau si ele martisoare din monede , pana la inflorirea trandafirului,
cand le scoteau de la gat. Cu firul martisorului legau tulpina pomului, iar cu banul
isi cumparau cas, pentru ca toata vara sa le fie fata frumoasa si alba.
Pana a nu deveni obiect de comert, fiecare fata isi lucre singura
martisorul : un fir de lana rosie si altul de lana alba, rasucite impreuna si pe care
insira o margica colorata. In unele parti ale tarii era obiceiul ca de 1 Martie firul de
martisor sa fie legat la mana sau la gat si purtat astfel toata luna martie. In ultima
zi a lunii, inainte de rasaritul soarelui, fetele il legau de o tufa de trandafir sau de o
creanga de copac, incredintate fiind ca li se vor incredinta toate dorintele .