Pucioasa este un oraş din judeţul Dâmboviţa, Muntenia, România.

Este amplasat într-o zonă depresionară, pe cursul superior al râului

Ialomiţa, în regiunea dealurilor subcarpatice, subunitatea Subcarpaţilor
cuprinşi între râul Prahova şi râul Dâmboviţa, la circa 400 m deasupra
nivelului mării, pe o distanţă de 8,750 km lungime (de-a lungul văii râului
Ialomiţa) şi pe o lăţime de 7,375 km (între Pucioasa-Sat şi Malurile).

Localitatea este amplasată la 250 26’ 22’’ longitudine estică şi 450

05’ 07’’ latitudine nordică, în partea de nord a judeţului Dâmboviţa, la 81
km de limita sudică şi 42 km de cea nordică a acestuia. Se învecinează cu
oraşul Fieni şi comunele: Moţăeni, Brăneşti, Vulcana Băi, Vulcana
Pandele, Glodeni Deal şi Vîrfuri.
Localitatea este amplasată la circa 100 km de trei mari oraşe ale ţării:
Bucureşti (unde se află cel mai apropiat aeroport), Braşov şi Piteşti.
Accesul rutier este lesnicios, localitatea fiind situată pe drumul
naţional DN 71 Târgovişte – Pietroşiţa – Sinaia, întreţinut şi bine
semnalizat. Ca urmare, deplasările sunt posibile din toate zonele ţării, iar
pentru oraşe mari ca Ploieşti, Braşov şi Bucureşti, durata deplasării auto
este foarte scurtă, de 1 – 1,5 ore.
Accesul feroviar se realizează pe linia ferată Bucureşti – Titu –
Târgovişte – Pietroşiţa, cu gară în staţiune şi trenuri personale şi
accelerate(cu locuri rezervate) cu plecare din Bucureşti. În Pucioasa se pot
rezerva bilete cu locuri rezervate pentru toate destinaţiile din ţară.
Accesul aerian, pentru potenţialii turişti străini şi români se derulează
prin aeroporturile din capitală.

Din punct de vedere al regiunilor de dezvoltare, Pucioasa este situat în

Regiunea nr. 3 Sud – Muntenia, în care se mai găsesc localităţile din
judeţele Prahova, Argeş, Teleorman, Giurgiu, Ialomiţa, Călăraşi şi restul
judeţului Dâmboviţa.

Relieful

Din punct de vedere geomorfologic, oraşul Pucioasa aparţine zonei

dealurilor subcarpatice. Oraşul este situat pe trei terase, prima la nivelul
râului Ialomiţa şi ultima la baza dealului Patrana, într-o zonă depresionară,
fiind împrejmuită de o serie de dealuri, care îi asigură o protecţie naturală
împotriva intemperiilor de ordin climatic.

Oraşul este înconjurat de dealuri, cele mai înalte culmi din jur fiind
Măgura Bela (664,7 m) şi Dealul Glodeni (615 m).
 Clima

Datorită aşezării, oraşul se află la adăpost de curenţii reci din nord

(ceea ce se reflectă în iernile blânde de care avem parte), iar cantitatea de
precipitaţii este mai mare decât în alte localităţi.

Principalele caracteristici ale climei oraşului Pucioasa:

 Temperatura medie anuală: + 8,5 0C

 Temperatura minimă absolută a aerului: - 28 0C
 Temperatura maximă absolută a aerului: + 40 0C

Media anuală a precipitaţiilor: 700-800 mm/mp.

Hidrografia

Principalul ax hidrografic care culege toate paraiele si viiturile zonei

Pucioasa este raul Ialomita.Aceasta, la intrarea in zona ,scalda terasa
Serbanestilor si apoi pe cea a Pucioasei pana ce trece in hoatarul
Branestilor.

Un alt curs de apa.Bizdidelul,ce izvoraste din dealurile

Subcarpatilor,din apropierea asezarilor Talea si Muscelul,aduna in mersul
lui toate paraiele acestei zone.Taie in lungul lui asezarile Bezdead si
Magura intrand in Pucioasa,mai intai prin satele Diaconesti si Miculesti,ca
apoi apele lui sa fie primite de Ialomita exact la hotarul de sud al Pucioasei
cu Branesti.

Pucioasa a devenit cunoscută pe harta ţării prin apele ei tămăduitoare, intrate în

circuitul european, graţie academicianului Bernarth Lendwai Alfred, care le
popularizează cu ocazia Expoziţiei de la Viena, din anul 1873, staţiunea noastră ocupând
primul loc, înregistrând procentul cel mai mare de substanţe minerale la litru.

De la descoperirea acestor ape minerale, interesul pentru folosirea lor a crescut constant,
după ce despre ele au vorbit, într-o formă sau alta, o serie de medici şi chimişti sau
vizitatori români şi străini.

Mai întâi le descoperă ruşii la 1828, iar guvernatorul Ţărilor Române, Pavel Kisseleff, le
şi vizitează la Pucioasa.

Le confirmă existenţa Bois de Comte, în anul 1834, Eduard Thouvenel în 1840 şi I.A.
Vaillant, acesta din urmă prezentând şi primul pavilion al băilor numit "Bologan",
construit de boierul Ştefan Belu.

După cunoaştere sunt descrise sau analizate de medicii Episcopescu, Caillat, I. Popovici,
Ion Alinescu, Carol Davila, ultimul ordonă, în calitatea ce o avea de Director General al
Serviciului Sanitar din România, să se analizeze apele minerale şi să aducă permanente
îmbunătăţiri în exploatarea şi folosirea lor. Doctorul V. Vlădescu propune Consiliului
Judeţean Dâmboviţa formarea unei comisii " (...) care să se ocupe de îmbunătăţirea şi
facerea unui stabiliment modern", iar academicianul Matei Drăghiceanu, care reuşeşte să
facă săpături specializate captând 14 izvoare în anul 1887, a anticipat evoluţia pozitivă şi
devenirea Pucioasei staţiune balneoclimaterică.

O intuiţie care s-a materializat, Pucioasa înscriindu-se în circuitul staţiunilor

balenoclimaterice ale ţării, recunoscută prin apele ei deosebite.