ISTORIA NATO - ORGANIZATIA TRATATULUI ATLANTICULUI DE NORD

Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) este o alianta politicomilitara stabilita n 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat n
Washington
pe
4
aprilie,
1949.
Pe 17 martie, 1948 Benelux, Franta, si Regatul Unit au semnat Tratatul de la
Bruxelles care este o percuziune la ntelegerea NATO.
URSS si statele aliate ei au format Pactul de la Varsovia n 1955 pentru a
contrabalansa NATO. Ambele organizatii au fost forte oponente n razboiul rece.
Dupa caderea Cortinei de Fier n 1989, Pactul de la Varsovia s-a dezintegrat.
NATO si-a vazut primul angajament militar n Razboiul din Kosovo, unde a pornit
o campanie de 11 saptamni mpotriva statului Serbia si Montenegru ncepnd
cu 24 martie si terminnd cu 11 iunie, 1999.
Trei foste tari comuniste, Ungaria, Republica Ceha si Polonia, s-au alaturat
NATO n 1999 dupa ce au fost invitate pe 8 iulie, 1997. La ntlnirea la vrf de la
Praga (Republica Ceha) din 21 noiembrie - 22 noiembrie, 2002 sapte tari au
fost invitate spre a ncepe negocierile de aderare cu alianta: Estonia, Letonia,
Lituania, Slovenia, Slovacia, Bulgaria si Romnia. Tarile invitate s-au alaturat
NATO n 2004. Albaniei si Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei li s-a
comunicat ca nu ndeplinesc criteriile economice, politice si militare si ca vor
trebui sa astepte. Croatia a facut o cerere abia n 2002 si este abia la nceputul
procesului.
Decizia lui Charles de Gaulle de a revoca comanda militara franceza n 1966
pentru a-si dezvolta propriul program de descurajare nucleara, a necesitat
relocarea Centralei NATO din Paris, Franta la Bruxelles, Belgia pna la 16
octombrie, 1967. n timp ce centrala politica este amplasata n Bruxelles,
centrala militara si cea a Puterilor Aliate ale Europei (SHAPE), sunt localizate la
sud de Bruxelles n orasul Mons.
Pe 13 septembrie 2001, NATO a invocat, pentru prima data n istoria sa, un
articol din carta sa prin care se ntelege ca orice atac asupra unui stat-membru
este considerat un atac mpotriva ntregii aliante. Asta a venit ca un raspuns la
Atacul
terorist
de
la
11
septembrie
2001.
Mai jos este pasajul din Articolul V al Tratatului, care declara:
Partile convin ca un atac armat mpotriva uneia sau mai multora dintre ele,
n Europa sau n America de Nord, va fi considerat un atac mpotriva
tuturor si, n consecinta, sunt de acord ca, daca are loc asemenea atac

armat, fiecare dintre ele, n exercitarea dreptului la auto-aparare individuala

sau colectiva recunoscut prin Articolul 51 din Carta Natunilor Unite, va
sprijini Partea sau Partile atacate prin efectuarea imediata, individual sau
de comun acord cu celelalte Parti, a oricarei actiuni pe care o considera
necesara, inclusiv folosirea fortei armate, pentru restabilirea si mentinerea
securitatii zonei nord-atlantice.
Pe 10 februarie 2003 NATO a nfruntat o criza serioasa deoarece Franta si
Belgia au mpiedicat procedura de aprobare tacita n privinta momentului la care
s-ar lua masuri protective pentru Turcia n cazul unui posibil razboi cu Irakul.
Germania nu si-a folosit dreptul de veto, nsa a spus ca sustinea vetoul.
Pe 16 aprilie 2003, NATO a fost de acord sa preia comanda Fortei Internationale
de Asistenta pentru Securitate (ISAF) n Afganistan n august acelasi an. Decizia
a venit dupa cererea Germaniei si Olandei, cele doua natiuni care conduceau
ISAF la momentul ntelegerii. Ea a fost aprobata unanim de catre toti cei 19
ambasadori ai NATO. A fost prima oara n istoria organizatiei cnd a avut loc o
misiune n afara zonei atlantice. Canada a fost n original criticata pentru ca i-a
luat-o nainte ISAFei.
De-a lungul istoriei, NATO a avut 11 secretari generali. n prezent, secretarul
general al NATO este Jaap de Hoop Scheffer care activeaza n aceasta
functie din 2004.