Acordul Sykes-Picot (1916)

„[...] 1. Franța și Marea Britanie sunt dispuse să recunoască și să apere un stat arab
independent sau o Confederație de stat arabe în zonele (A) și (B) indicate pe hartă [...], sub
suzeranitatea unui șef arab. În zona (A), Franța și în zona (B) Marea Britanie, vor avea un
drept de prioritate asupra întreprinderilor și împrumuturilor locale.
În zona (A) Franța, și în zona (B) Marea Britanie, vor fi singurele care vor da
consilierii sau funcționarii străini la cererea statului arab sau a Confederației Statelor Arabe.
2. În zona albastră, Franța, și în zona roșie Marea Britanie, vor fi autorizate să
stabilească acea administrație directă sau indirectă, sau acel control pe care ele le vor dori și
le vor socoti convenabile, pentru a stabili apoi înțelegerea cu statul sau Confederația de state
arabe.
În zona maro, va fi stabilită o administrație internațională a cărei formă va trebui să
fie hotărâtă după consultarea cu Rusia, și apoi de acord cu ceilalți aliați și reprezentanți ai
șarifului de la Mecca.
3. Vor fi acordate Marii Britanii:
1) Porturile Haifa și Acra; 2) garanția unei cantități fixe din apa Tigrului și Eufratului
în zona (A), pentru zona (B). Guvernul Majestății Sale, la rândul său, se angajează să nu
întreprindă niciodată negocieri în vederea cedării Ciprului unei a treia puteri, fără
consimțământul prealabil al guvernului francez.
4. Alexandria va avea regim de porto franco în ceea ce privește comerțul imperiului
britanic, și nu se vor stabili diferențe de tratament în drepturile părților, nici avantaje
particulare refuzate marinei sau negustorilor englezi; va fi liber tranzitul pentru negustorii
englezi prin Alexandria și pe calea ferată să traverseze zona albastră, dacă aceste mărfuri vor
fi destinate zonei roșii zona (B), zona (A), sau provin de acolo, și nu se va stabili nicio
diferență de tratament (direct sau indirect în detrimentul mărfurilor engleze pe calea ferată
care este, ca și în detrimentul mărfurilor sau vaselor engleze în toate porturile deservind
zonelor menționate).
Haifa va fi port francez în ceea ce privește comerțul Franței, coloniilor și
protectoratelor sale și nu va fi nicio diferență de tratament sau avantaj în drepturile de port
care ar putea fi refuzate marinei și mărfurilor franceze. Va fi liber tranzitul pentru mărfurile
franceze prin Haifa și pe calea ferată franceză ce străbate zona maro, din care aceste mărfuri
provin, sau au destinația zona albastră, zona (A) sau zona (B), și nu va fi nicio diferență de
tratament direct sau indirect în detrimentul mărfurilor franceze pe această cale ferată, ca și în
detrimentul mărfurilor sau navelor franceze în acele porturi care deservesc zonelor
menționate. [...]
6. În zona (A), calea ferată a Bagdadului nu va fi prelungită spre sud mai jos la
Mossoul și în zona (B) spre Nord mai jos de Samarra, până ce va fi terminată o cale ferată
unind Bagdadul cu Alep prin calea Eufratului, și aceasta doar cu concursul celor două
guverne.
7. Marea Britanie va avea dreptul de a construi, de a administra și de a fi singurul
proprietar al unei căi ferate unind Haifa cu zona (B). Ea va avea, pe de o parte, un drept
perpetuu de a transporta trupe, oricând, de-a lungul acestei linii. Trebuie înțeles de cele două
guverne că această cale ferată trebuie să ușureze joncțiunea Bagdadului și Haifei, și mai mult
că, dacă dificultățile tehnice și cheltuielile efectuate pentru întreținerea acestei linii de
legătură în zona maro face executarea impracticabilă, guvernul francez va fi dispus să ia în
considerație că numita linie poate traversa poligonul Barries-Klis, Maril-Siebrad-Tel, Hotsda-
Mesuire înainte de a atinge zona (B).
8. Pentru o perioadă de douăzeci de ani, tarifele vamale turcești rămân în vigoare pe
toată întinderea zonelor albastre și roșie, precum și în zonele (A) și (B), și nu se va putea face
nicio creștere a taxelor de drept sau schimbare a drepturilor ad valorem în drepturile
apreciabile, dacă nu există consimțământul celor două puteri. Nu va fi nicio vamă internă
între niciuna din zonele aici menționate. Drepturile de vamă prelevate asupra mărfurilor
destinate în interior vor fi supuse în porturi la intrare și transmise administrației zonei
destinate.
9. Se așteaptă ca guvernul francez să nu întrerupă niciodată nicio negociere pentru
cedarea drepturilor sale și să nu cedeze drepturile pe care le va poseda în zona albastră
niciunei alte a treia puteri, dacă aceasta nu este statul sau Confederația statelor arabe, fără
sentimentul prealabil al guvernului Majestății Sale, care, la rândul său, va da o asigurare
asemănătoare guvernului francez în ceea ce privește zona roșie.
10. Guvernele englez și francez, ca protectori, și statul arab se pune de acord pentru a
nu dobândi și a nu consimți la ceea ce o a treia putere dobândește din posesiunile teritoriale în
peninsula arabă, sau construiește o bază navală în insulele de pe malul estic al Mării Roșii.
Cele de aici totuși nu împiedică nicio rectificare a frontierei Adenului care va putea fi
considerată necesară în urma recentei agresiuni a dervișilor.
11. Negocierile cu arabii pentru frontierele statului sau ale Confederației Statelor
Arabe continuă prin aceleași mijloace ca și înainte în numele celor două puteri.
 12. Se așteaptă, pe de altă parte, ca măsurile de control pentru importul de arme pe
teritoriul arab să fie luate de cele două puteri.
Londra, 9 mai 1916”.
(Dictionnaire dilomatique, vol. II, Publie sous le direction de N.A.F.
Frangulis, Paris, [f.a.], pp. 892-893)