Toamn de jar

de Eleonora Stamate
Clipe de linite, de nlare, pastel de-nchinare ntr-a patra zi de toamn, cnd nc mai
ntrzie dup bunul lor plac razele de soare. Cu amintirile de chihlimbar, mi-a dori s
vieuiesc ascuns ntr-un ierbar de celofan cu vorbe nins. Scufundat n cuvinte nenumrate,
optite arar din departe, cu obrajii brumai de melancolie m-a lsa cernut de vreme n
frunzarul cu gene trzii, printre poeme, mi-a umple poala cu panicele gutui, puful auriu,
strop de colibri. De cnd m tiu am iubit felinarele plngnd n noapte, cnd psri cu aripi
de toamn intrau pe fereastra aspr din viaa mea.
Toamn de jar, ademenete-m cu fluturi tomnateci, zidete-m-n lutul crmiziu, pe
pragul apusului sculpteaz-mi trupul printre vitralii fosforescente, n fumul frunziului tors n
tihna toamnei. Ce n-a da s adorm pe o banc n parc, n balconul zorilor s m soarb roua,
iar n castele de cea, risipit peste ape, a ascunde n inima toamnei icoanele, semne ale
dumnezeirii s poarte lumina s m izvorasc iar i iar.