Caini

Exist situaii de mbolnviri foarte severe, cnd injeciile trebuie fcute din 6 n 6 ore, aa cum sunt, de exemplu,
infeciile grave, cnd trebuie fcute antibiotice, sau ntoxicaiiie cu oxicumarin, cnd, n primele zile, fitomenadionul
trebuie fcut la 6 ore, i n cazul n care cinele bolnav nu poate fi prezentat la medic la intervale aa de scurte.
n aceste situaii limit, fiecare om poate nva s fac injecii subcutanate.
Injeciile subcutanate sunt singurele care pot fi facute de ctre o persoana necalificat. Medicul veterinar va pregti
dinainte dozele ce trebuie administrate i va nmna proprietarului serigile gata pentru utilizare.
Locul de elecie pentru injeciile subcutanate este toat zona toracelui, flancurile i spinarea. Cu ct ne apropiem de
coloan, cu att zona este mai puin sensibil, dei pielea este mai groas i acul intr ceva mai greu.
Locul ales se dezinfecteaz cu un tampon mbibat n alcool medicinal, cu care se freac bine pielea, n sensul invers
de cretere a firelor de pr.
Se face un pliu al pielii, se introduce acul la baza acestui pliu i se apas pe piston ; dup scoaterea acului, se repet
dezinfecia cu alcool.
In timpul injeciei, cinele este urcat pe mas i cineva i freac bine urechile la baza lor. Dac este vorba de un
animal mai sperios, mai nervos, este bine s fie legat la bot . Dup injecie se maseaz energic zona pentru a
favoriza difuzia substanei n esutul conjunctiv.

Cum s i vaccinezi cinele

Cum s i vaccinezi cinele
Prepararea vaccinului
1. Strngei acul pe sering i introducei-l n flaconul ce conine lichidul. Retragei tot lichidul trgnd
napoi de pistonul seringii.
2.Injectai lichidul din sering n fiola flaconul care conine poriunea solida sub form de pudr a
vaccinului.
3. ndeprtai seringa i acul din fiol i apoi scuturai flaconul pentru cteva secunde pentru a
amesteca bine coninutul.
4. Introducei acul napoi n lacon i retragei n ntregime coninutul amestecat. ndeprtai acul i
seringa din fiol flacon. inei seringa cu vrful acul ndreptat n sus. Dac exist aer n sering,
apsai uor pe piston pentru a evacua aerul prin ac. Acum suntei pregtit s facei vaccinul.
Injectarea
Majoritatea vaccinurilor pot fi administrate doar sub piele. Pentru cini, cea mai potrivit i puin
dureroas zon este pielea de pe greban. Ridicai pur i simplu pielea, introducei acul, tragei napoi
uor de pistonul seringii ca s v asigurai c acul nu a nimerit ntr-un vas de snge (dac se afl ntr-un
vas de snge, sngele va intra n sering pe msur ce retragei pistonul) i apoi administrai vaccinul.
Aceast metod este denumit vaccinare subcutanat (pe sub piele).
Unele vaccinuri pot fi de asemenea administrate intramuscular. Oricum, dac avei de ales, metoda
subcutanat descris mai sus este cea mai uoar i sigur pentru administrarea vaccinului.
Not: Dac avei un cine sensibil sau greu de controlat rugai pe cineva s v ajute s inei cinele
pn i facei vaccinul.

Utilizai ace i seringi de unic folosin

Cu orice vaccin sau medicaie injectabil, folosii ntotdeauna att un ac ct i o sering sterile pentru
fiecare injecie. Aruncai cu grij toate seringile i acele utilizate.
Consultai veterinarul n legtur cu vaccinurile care sunt potrivite pentru cinele dumneavoastr.
Recomandrile variaz n funcie de vrst, ras, starea de sntate a cinelui, posibilitatea s fi fost
expus unui animal care are boala, tipul vaccinului i ct de des ntlnit este boala n zona geografic
unde triete cinele sau pe care a vizitat-o.

Administrarea medicamentelor la pisici se face dupa indicatiile medicului veterinar.

Niciodata un proprietar nu va da unei pisici medicamente in doze calculate de el, sau
preluate de la alti proprietari care au avut si ei pisica bolnava, cu aproximativ aceleasi
simtome de boala. Trebuie tinut cont de faptul ca fiecare pisica face o anumita boala in
felul ei.
Administrarea medicamentelor nu este un lucru usor dar nici greu, depinde de persoana
care o face si de metoda adoptata pentru a convinge pisica sa accepte medicamentul.
Este foarte important ca stapanul sa-i vorbeasca tot timpul pisicii, pentru ca increderea
ei sa fie deplina in timpul cand medicamentul este administrat. La sfarsit pisica trebuie
mangaiata si laudata, pentru ca data viitoare ea sa fie si mai ascultatoare.
La pisici medicamentele pot fi administrate pe cale bucala, rectala, conjunctivala,
cutanata, respiratorie, in urechi, sub forma de perfuzii sau prin injectii.
Administrarea orala a medicamentelor la pisici:

Cel dintai trebuie vazut daca pisica poate inghiti corect.

La pisicile bolnave se dau medicamente pentru tratarea unor boli.

La pisicile sanatoase se dau vitamine sau vermifuge.

Daca tabletele sunt exagerat de mari, au gust si miros neplacut,

administrarea lor este aproape imposibila la pisici.

Tabletele trebuie fragmentate in bucatele mici.

Medicamentele cu miros si gust urat vor fi introduse in carne tocata sau unt.

Cand medicamentul se da fortat, se

deschide larg gura pisicii si se plaseaza comprimatul la baza limbii, pentru a fi

inghitit usor. Apoi se maseaza usor zona de sub barbie pentru a facilita
inghitirea.

Dupa administrarea comprimatului se asteapta cateva secunde pentru a

vedea daca pisica nu scuipa medicamentul. Daca medicamentul este dat afara
din gura, se repeta metoda pana va inghiti doza.

Cand pisica saliveaza permanent, trebuie indepartata saliva cu un tifon si abia

apoi se continua operatiunea.

Daca metoda nu da rezultate, capsulele, pulberile sau comprimatele se pot

dizolva in ceai de menta sau tei, in lapte sau supa, se introduce continutul
intr-o seringa fara ac si apoi, pe la comisura buzelor, se administreaza
medicamentul mult mai usor in gura pisicii.

Administrarea conjunctivala a medicamentelor la pisici:

Cel mai frecvent se administreaza medicamentele pentru indepartarea

secretiilor conjunctivale si infunzia de musetel care calmeaza si are rol
antiseptic pentru mucoasa conjunctivala.

Unguentele se administreaza in sacul conjunctival la unghiul intern al ochiului.

Daca ochiul pisicii lacrimeaza, el poate fi spalat cu putin ser fiziologic.

Administrarea rectala a medicamentelor la pisici:

Supozitoare se pastreaza intotdeauna la rece.

Se ridica usor coada pisicii, se introduce supozitorul in rect, apoi se tine coada
apasata pentru a evita riscul expulzarii supozitorului afara de catre animal.

Clismele se efectueaza tot pe cale rectala si sunt indicate in caz de

constipatie.

Se foloseste apa calduta, apa cu glicerina 1:10, cu ulei de ricin sau ulei de
parafina.

Pentru introducerea lichidului in rect se foloseste o seringa de plastic mai

mare, de cca. 20 cmc, fara ac, sau un irigator.

Medicul veterinar obisnuieste sa foloseasca inainte de a efectua clisma un

termometru veterinar pentru a fragmenta fecalele din colon si rect, desigur
fara a traumatiza pisica.

Cantitatea de lichid folosita pentru clisma poate varia intre 50-100 ml, in
functie de talia animalului.

Dupa introducerea lichidului, pisica trebuie lasata libera pentru a realiza actul
de defecare ce a fost provocat.

In cele mai multe cazuri, doar prin introducerea termomentrului in rect

problema constipatiei este rezolvata.

Administrarea medicamentelor in ureche:

Se face de multe ori in cazurile cu raie

auriculara.

Boala se recunoste usor, dupa crustele maronii negricioase de pe urechi si

dupa faptul ca pisica se scarpina exagerat cu propriile gheare in urechi, uneori
chiar pana la sange.

Medicamentele se administreaza dupa ce se curata in prealabil canalul

auricular extern.

Unguentul se aplica dupa ce au fost indepartate crustele maronii din zona

afectata.

Unguentele au rolul de a astupa ,,traheele parazitului scabiei, prin care el

respira, astfel acesta este distrus.

Tratamentul se aplica de mai multe ori si un timp indelungat, deoarece pisicile

au obiceiul sa se scarpine si sa se autoinfesteze permanent.

Administrarea medicamentelor la pisici pe cale cutanata:

Se face prin bai, unguente, comprese, pensulatii, irigatii si cataplasme.

Indiferent de metoda folosita, trebuie avut grija ca apoi pisica sa nu-si linga
medicamentul, pentru ca pot aparea complicatii destul de grave.

Unguentele se aplica pe regiuni tunse in prealabil si fara secretii purulente.

Baile externe se fac de catre persoane calificate, deoarece in caz contrar

exista riscul sa intoxicam animalul.

Irigatiile se fac cu un irigator si constau in pulverizarea unei solutii

medicamentoase pe o regiune inflamata cu scopul ameliorarii durerii.

Pensulatiile se fac cu solutii speciale (ex. tinctura de iod proaspata) care au

scop cicatrizant.

Compresele constau in aplicarea unor bucatele de tifon cu alcool sau alte

solutii pe regiunea bolnava, pentru reducerea durerii si inflamatiei.

Cataplasma se aplica direct pe piele, ea consta din intinderea unei panze cu o

solutie medicamentoasa pe regiunea bolnava.

Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie:

Se face sub forma de picaturi (care se introduc in orificiile nazale) sau sub
forma de inhalatii.

Inhalatiile se practica mai rar, in clinicile veterinare moderne acestea se fac

sub forma de aerosoli.

Injectiile:

Acestea pot fi: intradermice, intramusculare, subcutanate, intracardiace,

intravenoase, intraarteriale.

Injectiile se utilizeaza frecvent la pisici pentru administrarea unor

medicamente.

Se fac numai de catre persoane specializate.

Se utilizeaza instrumentar sterilizat sau de unica folosinta.

Locul unde se face injectia, se dezinfecteaza cu alcool sanitar sau tinctura de

iod, iar in unele cazuri regiunea se va tunde, pentru a se face o antiseptie mai
buna si a se vedea clar locul unde se face intepatura.

In functie de scopul urmarit, injectiile se fac cu solutii medicamentoase, cu

produse biologice, cu solutii nutritive etc.

Nu se folosesc niciodata flacoane sau fiole expirate, pastrate incorect, sau

care au continutul modificat.

Indiferent de metoda aplicata, comportamentul fata de pisica trebuie sa fie foarte

bland, in caz contrar ea se va speria, va deveni agitata, va zgaria sau va musca.