Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ORTODOXIA SI RELIGIA
VIITORULUI
Se nchin crestinii ortodocsi la acelasi Dumnezeu ca si necrestinii?
Care sunt fenomenele care asalteaz crestinismul n lumea contemporan?
Cum explic Biserica Ortodox fenomenele extraterestre?
Ce este "noua constiint religioas?" Cum pot crestinii ortodocsi s se pzeasc de
capcana apostaziei?
Rspunsul la aceste ntrebri precum si la altele asemntoare cu care se confrunt
Crestinismul n lumea contemporan vi-l ofer cele opt capitole ale crtii de fat.
Miscrile religioase de astzi sunt simptomele unei "noi constiinte religioase" care
vrea s pregteasc calea unei religii mondiale a viitorului. Fenomene precum Yoga,
Zen, Tantra, Meditatia Transcendental, Guru Maharaj-ji, Hare Krisna, OZN-urile,
Miscarea Harismatic sunt prezentate n lumina Sfintilor Printi ai Biserici
Ortodoxe fr de care nu le va fi posibil crestinilor s se mntuiasc n vremurile ce
se apropie ale lui Antihrist.
Cuvnt nainte
Prefata editorului la editia a patra
Prefata autorului
Introducere
1. "Dialogul cu religiile necrestine"
2. Ecumenismul "crestin" si cel necrestin
3. "Noua era a Duhului Sfnt"
4. Cartea de fata
I Religiile "Monoteiste". Avem acelasi Dumnezeu ca si necrestinii?
II Puterea zeilor pagni: Asaltul hinduismului asupra crestinismului
1. Atractia Hinduismului
2. Razboiul dogmelor
3. Locuri si practici hinduiste
4. "Evanghelizarea" Vestului
5. Scopul Hinduismului - "Religia Universala"
III. "Minunea" unui fachir si rugaciunea lui Iisus
IV. Meditatia orientala invadeaza crestinismul
1. "Yoga crestina"
2. "Zen-ul crestin"
3. Meditatia transcendentala
V. "Noua constiinta religioasa". Cultele orientale din America anilor '70
1. Hare Krishna la San Francisco
2. Guru Maharaj-ji pe Astrodomul din Houston
3. Tantra Yoga n muntii din New Mexico
4. Meditatie Zen n nordul Californiei
5. "Noua Spiritualitate" fata n fata cu Crestinismul
VI. "Semne din Cer" - Perspectiva Crestin-Ortodoxa asupra OZN-urilor
1. Atmosfera science-fiction
2. Aparitii ale OZN-urilor si investigarea lor stiintifica
3. Cele sase tipuri de ntlniri extraterestre
4. Explicarea fenomenelor OZN
5. Semnificatia fenomenelor OZN
VII. "Renasterea harismatica" - un semn al vremilor
1. Miscarea penticostala n secolul XX
2. Spiritul "ecumenist" al "Renasterii Harismatice
3. "Vorbirea n limbi"
4. Mediumismul "crestin"
5. nselaciunea diavoleasca
A. Atitudinea fata de experientele "spirituale"
B. Reactii fizice care nsotesc experienta harismatica
C. "Darurile Spirituale" care nsotesc experienta "harismatica"
D. Noua "revarsare" a Duhului Sfnt
VIII. Concluzie - Spiritul Vremilor de pe urma
1. "Renasterea harismatica" ca semn al timpurilor
A. O "Cincizecime" fara Hristos
B. Noul Crestinism
C. "Isus vine curnd"
D. Trebuie Ortodoxia sa se alature apostaziei?
E. "Copii, este ceasul de pe urma"
2. Religia Viitorului
Cuvnt nainte
Cartea de fat, intitulat "Ortodoxia si religia viitorului", pe care o publicm n traducere
romneasc, a fost scris n anul 1972, de Ieromonahul Serafim Rose (+1982), vestit
ascet si scriitor bisericesc, vietuitor din obstea Mnstirii Sfntul Paisie din nordul
Californiei.
Fr ndoial, cartea a fost scris pentru spatiul american, lipsit de traditie si cultur
patristic, cu o populatie foarte variat, etnic si religios, lovit de tot felul de rivalitti si
frmntri sectare, crestine si necrestine furibunde, duse uneori pn la crim.
nc de la nceput, cartea a avut un larg ecou n lumea crestin ortodox din Statele Unite
ale Americii, prin faptul c dezvluie, cu numeroase argumente biblice si stiintifice,
prozelitismul religios de toate nuantele, care a gsit un teren prolific ntr-o tar att de
vast, cu cel mai mare numr de confesiuni, secte si grupri religioase din toat lumea.
Autorul a urmrit, n general, dou aspecte principale.
nti, studierea si analiza exact a fenomenului religios autohton, n contextul
conglomeratului multinational specific.
Al doilea, constatarea unui crud adevr, c majoritatea gruprilor crestine neoprotestante,
ca si a celor necrestine, de origine oriental-asiatic, actioneaz si fac prozelitism sub
influenta mascat a duhurilor rele, demonice, fapt care tulbur mult si d de gndit
oricrui crestin adevrat, care crede cu trie n Hristos.
ntre acestea sunt amintite att organizatiile asiatice pgne, de tot felul, mai ales cele
hinduse, budiste, yoghine, zen si meditatie transcedental, care actioneaz cu forte
satanice oculte, ca: vrjitorie, magie, ocultism, hipnoz, bioenergie, satanism etc., ct si
gruprile sectare neoprotestante, cu tot felul de aberatii religioase.
Toate mpreun urmresc un singur scop: ndeprtarea crestinilor de la Biserica Ortodox
Apostolic si realizarea unei religii sincretiste universale, numit si "Noua Er", care va
trebui s cuprind toate confesiunile crestine si necrestine, n perspectiva asteptrii unui
nou "Mesia", care va fi, desigur, Antihrist, cum citim n Sfnta Scriptur.
Autorul acestei crti, fiind un suflet luminat si devotat lui Hristos, trage un puternic
semnal de alarm n America, ale crui ecouri au ajuns si n Europa, prin traducerea
acestei lucrri n cteva limbi de mare circulatie.
Desi n spatiul balcanic ortodox nu se ntlnesc attea grupri si organizatii sectare
neoprotestante si oriental pgne; ca n America de Nord, totusi asaltul sectar de toate
nuantele din ultimii ani atrage atentia tuturor.
Aceasta ne-a obligat si pe noi s traducem cartea de fat a Printelui Serafim Rose, pe
care o considerm cea mai bun, fiind bine documentat si mai realist n - ceea ce
Printele Serafim avea constiinta c trebuie s-i scuture pe contemporanii si din somnul
lenevirii si al nselrii de sine si s le indice calea adevrului. Aceast atitudine multi
cititori o apreciaz, altii n schimb o consider dur n mod inutil. Acestora din urm le
recomandm s citeasc si conferintele pastorale ale Printelui Serafim, aprute att n
volum cat si n publicatia "The Orthodox Word".*
* Vezi cartea sa God's Revelation to the Human Heart, (Platina California,1987 ) si
articolele "In Step with Sts. Patrick and Gregory of Tours"( in The Ortodox Word,
Platina, California, no.136), "Raising the Mind, Warming the Heart" (The Orthodox
Word, no. 126), "The Orthodox Word-View" (The Ortodox Word no. 105), si "Ortodoxy
in the USA" (The Orthodox Word, no. 94).
n aceste conferinte, tonul Printelui Serafim, desi "sever" n demascarea nselciunilor
demonice - care le anuleaz si celor mai bine intentionati, orice sans de mntuire -, si
pstreaz cu toate acestea o cldur plin de compasiune fat de cei crora le vorbeste.
La zece ani de la aparitia primei editii revizuite, Ortodoxia si religia viitorului ar putea
prea o lucrare depsit. Dar o carte despre miscrile religioase contemporane cu greu si
poate pstra noutatea. Multe celebritti religioase, asemenea stelelor de cinema, dispar
spre a face loc altora noi; unele dintre ele se mentin, schimbndu-si doar numele la
fiecare ctiva ani. Nu cu mult nainte de sfrsitul vietii sale, Printele Serafim a fost rugat
s mai adauge si alte capitole crtii sale, precum Sufismul. Dac ar mai fi trit, chiar
aceasta a sasea retiprire ar fi cunoscut lrgiri substantiale.
Desi unele dintre miscrile descrise n aceste pagini nu mai sunt poate att de la mod,
ele sunt totusi prezente, dar sub alte nftisri; cci manifestrile religioase noi nu sunt
altceva dect variante ale altora vechi. Astfel, observatiile Printelui Serafim sunt la fel
de valabile astzi ca si n ziua n care le-a formulat ntia oar. Mai mult. Trecerea
timpului nu a fcut dect s confirme exactitatea interpretrii lor. "Noua spiritualitate" s-a
conturat tocmai n directia descris de Printele Serafim.
n societatea american termenul de "New Age" este deja consacrat n limbajul cotidian si
acceptat de ctre societate. Faptul acesta a provocat un adevrat val de publicatii crestine
mai ales din directia Bisericilor Protestante - care semnalau pericolele noilor orientri.
Una dintre ele, care a devenit foarte repede cunoscut si care se intituleaz "The
Seduction of Christianity" (Seductia Crestinismului) d la iveal modul n care "noua
spiritualitate" se infiltreaz chiar n snul Bisericilor crestine principale.
Astfel de lucrri demonstreaz c societatea contemporan devine din ce n ce mai
constient de realitti pe care Printele Serafim le vzuse prefigurndu-se cu multi ani
nainte. ns, lipsa unei viziuni ortodoxe asupra existentei, singura care totalizeaz
ntreaga experient a crestinismului de-a lungul veacurilor, nu le permite din pcate
acestor autori s scoat convingtor n evident superioritatea nvtturii Mntuitorului
Iisus Hristos n fata acestei asa-zise "noi spiritualitti". Acesti autori indic just pericolele
care se ascund n practicile mistice necrestine, dar ei nu pot opune acestor practici
modelul unei vieti spirituale cu adevrat duhovnicesti, prin care persoana uman se poate
ridica pn la contemplarea lui Dumnezeu, asa cum ne apare descris n operele ascetice
ortodoxe (filocalice) si n Vietile Sfintilor.
Mai mult. Acesti autori nu sesizeaz c tocmai climatul de srcire spiritual a unui
crestinism diminuat si atenuat din lumea (mai ales) occidental este cel care a favorizat
aparitia acestei "noi constiinte religioase". n multitudinea curentelor religioase care de
care mai ispititoare se afl antrenate multe persoane de bun credint. Dar cel nsetat s
afle adevrul si sincer cu sine nsusi va trebui s aib curajul de a merge pn la capt n
acceptarea Adevrului, asa cum ni s-a descoperit el n Persoana lui Hristos.
Astzi n Rusia diferitele forme de pseudo-spiritualitate se bucur de o popularitate
uluitoare, lucru pe care l prevzuse deja Printele Serafim. Poporul rus, asfixiat de
atmosfera groas de materialism n care statul sovietic l-a silit s triasc, crede c orice
doctrin sau curent care si spune "spiritual" i si poate aduce mntuirea. Dar n atmosfera
actual "de deschidere" din interiorul Rusiei, se poart discutii aprinse, nu numai pe tema
noilor curente spiritualisto-religioase, ci si pe tema Ortodoxiei traditionale. La nivel
oficial avem de-a face cu un discurs ortodox patetic datorat faptului c ierarhii numiti de
Statul Sovietic sunt ei nsisi adeptii unui crestinism diminuat si confortabil ai unui
crestinism dispus la compromisuri, adic ai unui Crestinism lipsit de Crucea lui Hristos.
Acest fel de crestinism face si el parte din "religia viitorului", adic religia mondialuniversalist a lui Antihrist, al crui tel suprem este s incorporeze crestinismul n propria
sa doctrin, dar dup ce va fi eliminat din el, pe neobservate, nssi arma mntuirii
noastre, adic Sfnta Cruce a lui Hristos.
La un nivel care scap ochiului public si camerelor de luat vederi, exist oameni n Rusia
(ca si n ntreaga lume ortodox (n. tr.)), care predic cu adevrat cuvntul lui Dumnezeu
si multi care au o trire autentic n duhul curat ortodox. Credinciosii nseteaz dup
literatura religioas autentic si multi dintre ei au capacitatea duhovniceasc de a deosebi
adevrul de minciun. Acestia sunt oamenii care se hrnesc cu cele mai adnci nvtturi
ale Sfintei Traditii Ortodoxe la focul crora s-a lmurit si format si Printele Serafim
Rose.
Iesind cliti de pe urma terorii celor saptezeci de an de persecutii, acesti oameni sunt gata
s-L urmeze pe Hristos pe Golgota iar eroismul lor este un imbold si pentru noi, cei din
Occident, s rezistm si s luptm contra ispitelor care ne nconjoar si care sunt cel mai
adesea de o subtilitate pervers si subversiv.
n acest context cartea Printelui Serafim Rose poate fi socotit fr team o scriere
spiritual clasic a vremurilor noastre si credem c aceasta a sasea reeditarea va mai fi
urmat si de altele. Reactiile pe care tiprirea ei deja le-a suscitat sunt cu totul
remarcabile. Anul trecut de exemplu, doamna Constance Cumbey, avocat crestin,
autoare a crtii de mare popularitate: "Pericolele curcubeului" The Hidden Dangers of the
Rainbow*, ne-a scris c lectura crtii Ortodoxia si religia viitorului este comparabila, pe
lng alte lucrri din domeniu, cu tria unui izvor de ap vie. Ea a recomandat aceast
Prefata autorului *
* martie, 1979
Orice erezie si revendic propria "spiritualitate" si propria metod de practicare a vietii
religioase. Romano-catolicismul de exemplu a avut pn de curnd o not a sa distinctiv
concretizat prin "cultul inimii sacre", primatul papal, purgatoriul si indulgentele,
revelatiile diferitilor "mistici" si alte asemenea elemente, n care observatorul crestinortodox atent detecteaz tot attea manifestri practice ale erorilor teologice ale Romei n
cadrul spiritualittii romano-catolice contemporane.
Si protestantismul fundamentalist are propriul su mod de a practica rugciunea, cntrile
sale tipice si propria sa cale ctre o "renastere" spiritual, elemente care reflect si ele, la
rndul lor, erorile dogmatice fundamentale proprii protestantismului. n cartea de fat
ns, ne vom ocupa de "spiritualitatea" ecumenismului, erezia de cpetenie a secolului
XX.
n vara anului 1974, una din mnstirile Bisericii Ruse din Exil aflate n America a primit
vizita unui tnr care fusese ndreptat ntr-acolo (la chilia unui anumit monah) de ctre un
anumit "spirit" care l nsotea pretutindeni, neprsindu-l niciodat.
n timpul scurtei sale sederi la mnstire, monahii au aflat, din vorb n vorb, care era
povestea acelui tnr. Provenea dintr-o familie protestant de tip conservator a crei
atmosfer de uscciune spiritual l nemultumea profund. Deschiderea ctre experientele
cu adevrat "spirituale" i-a fost provocat prin intermediul bunicii sale penticostale. La
contactul cu Biblia druit de aceasta, el a primit brusc "daruri spirituale", dintre care mai
cu seam acel "spirit" invizibil care i ddea instructiuni precise referitoare la directia n
care s se ndrepte si n ce locuri s cltoreasc. Tot printre "darurile" primite se numra
si capacitatea de hipnoz a eventualilor interlocutori, crora le putea induce chiar
fenomenul de levitatie (cu care adeseori i teroriza, n glum, pe ateii din anturajul su).
Uneori i se ntmpla s se ndoiasc de provenienta divin a "darurilor" sale, dar aceste
ndoieli i erau spulberate la gndul c "uscciunea" sa spiritual dispruse, c prin
contactul cu Biblia el renscuse "spiritual" si c acum ducea o viat foarte bogat n
rugciune si n "spiritualitate".
n urma vizitei la acea mnstire ortodox si mai ales dup lectura articolului despre
"renasterea harismatic", acest tnr a admis c pentru ntia oar a aflat o explicare clar
experientelor sale "spirituale". El a mrturisit chiar c se prea poate ca "spiritul" care l
nsotea pretutindeni s fi fost unul malefic. Dar aceast constatare nu a prut s-l afecteze
si el prsi mnstirea fr s se fi convertit la Ortodoxie.
Doi ani mai trziu, cnd acest tnr vizit din nou mnstirea, el declar c renuntase la
activittile "harismatice" ca fiind prea primejdioase si c si gsise linistea sufletului n
meditatia Zen.
Aceast strns legtur dintre experientele spirituale "crestine" si cele orientale este o
caracteristic inconfundabil a spiritualittii "ecumenice" contemporane. La aceast a
doua editie la cartea de fat s-au adugat noi informatii de ultim or privitoare la cultele
religioase orientale si la un anume fenomen "secular" major care contribuie la formarea
unei "noi constiinte religioase", chiar si printre rndurile asa-zisilor atei.
Este adevrat c nici unul dintre aceste elemente nu are semnificatie hotrtoare n
orientarea spiritual a omului contemporan, dar fiecare dintre ele exemplific ntr-un mod
propriu setea cu care omul contemporan doreste aflarea unei ci sufletesti care s nu
semene cu crestinismul lipsit de vlag cu care l-a obisnuit protestantismul si catolicismul
din lumea occidental. Dar toate aceste elemente nsumate dau la iveal o
nspimnttoare unitate a demersului lor, iar scopul final si malefic al acestui demers
concertat luceste deja la orizont.
La scurt vreme dup publicarea acestui articol despre "renasterea harismatic", am
primit o scrisoare la redactia publicatiei "The Orthodox Word" prin care un teolog si
tritor recunoscut si respectat din ierarhia Bisericii Ortodoxe Ruse ne-a spus: "Ceea ce ati
descris n aceast carte nu este altceva dect religia viitorului, religia lui Antihrist".
Pe msur ce astfel de forme de fals spiritualitate pun stpnire pn si pe acei oameni
care si spun crestini ortodocsi, ne nspimntm de dimensiunile nselciunii care i
pndeste pe crestini neavertizati si nentriti duhovniceste.
Aceast carte se doreste a fi un semnal de alarm si un ndemn la trire n dreapta
credint a lui Hristos, constient si constientizat, mai ales n lumea posedat de duhuri
necurate n care trim. Cartea de fat nu este o tratare exhaustiv a noii religii, care nici
nu a atins de altfel faza sa final de dezvoltare. Ea este doar o explorare preliminar a
acelor tendinte spirituale care pregtesc doar drumul adevratei religii anticrestine, o
religie care si va mentine doar o fatad de crestinism, dar al crei continut se va baza pe
experiente "initiatice" de natur demonic.
Fie ca acest raport asupra activittilor satanice, care se duc din ce n ce mai evident si mai
pe fat, adeseori n chiar rndurile crestinilor ortodocsi, s-i fac pe acestia din urm s
nteleag c din nebgare de seam ei pot pierde harul Duhului Sfnt. Fie ca Duhul Sfnt
s-i ndemne, pe de alt parte, s nu se ndeprteze niciodat de adevratele izvoare ale
tririi crestine: Sfnta -Scriptur si nvttura Sfintilor Printi ai Bisericii Ortodoxe.
+
Strmt si ngust este calea care duce la viat si putini sunt cei care o afl.
Feriti-v de proorocii mincinosi, care vin la voi n haine de oi, iar pe dinuntru sunt lupi
rpitori. Dup roadele lor ii veti cunoaste...
Nu oricine mi zice "Doamne, Doamne", va intra n mprtia Cerurilor, ci cel ce face
voia Tatlui Meu Celui din ceruri.
Multi mi vor zice n ziua aceea: "Doamne, Doamne, au nu n numele Tu am proorocit si
nu n numele Tu am scos demoni si nu n numele Tu minuni multe am fcut?" Si atunci
voi mrturisi lor: Niciodat nu v-am cunoscut pe voi. Deprtati-v de la Mine cei ce
lucrati frdelegea.
De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele si le ndeplineste asemna se va brbatului
ntelept care a cldit casa lui pe stnc.
Introducere
"dialog" teologic oficial cu reprezentantii cultului mozaic, n cele dou zile de discutii s-a
ajuns la rezultate foarte precise care pot fi considerate simptomatice pentru rezultatele
viitoarelor "dialoguri cu religiile necrestine". "Teologii" greci au czui de acord cu
"revizuirea textelor lor liturgice referitoare la iudei si iudaism, atunci cnd ele sunt
negative sau ostile" (Religious News Service).
Mai poate exista vreo ndoial n ceea ce priveste intentia acestor "dialoguri"? n mod
evident ea este aceea de a "reformula" Crestinismul Ortodox asa nct el s nu mai creeze
senzatii de disconfort religiilor acestei lumi.
Acestea sunt evenimentele care au marcat nceputul "dialogului cu religiile necrestine" la
sfrsitul anilor 60 si nceputul anilor 70.
De atunci ncoace ele s-au ntetit, iar dialogurile si chiar rugciunile "crestinilor
ortodocsi" cu reprezentantii religiilor necrestine sunt acceptate ca un aspect normal si
cotidian al vietii contemporane. "Dialogul cu religiile necrestine" a devenit chiar moda
intelectual a zilelor noastre; aceast mod reprezint actuala faz de progres a
ecumenismului n drumul su ctre un sincretism religios universal. Dar s examinm
acum "teologia" si scopul acestui "dialog" accelerat si s vedem ce l distinge de
ecumenismul asa-zis crestin care a predominat pn acum.
2. Ecumenismul "crestin" si cel necrestin
n cel mai bun caz ecumenismul asa-zis crestin poate s reprezinte greseala neintentionat
si care, deci, se poate bucura de circumstante atenuante - prin care Bisericile Protestant
si Romano-Catolic nu si dau seama c Biserica lui Hristos exist deja si c ele fiinteaz
n afara ei. "Dialogul cu religiile necrestine" ns este cu lotul altceva, el nsemnnd o
ndeprtare constient si voluntar de o anumit constiint de sine a crestinului, constiint
de care nu se leapd nici unii dintre protestantii si catolicii de astzi (din ce n ce mai rar,
e drept). Acest dialog nu poate fi nicidecum socotit dialog al bunelor intentii, ci mai
curnd o "sugestionare" de tip demonic care nu poate prinde dect la cei care deja s-au
ndeprtat att de mult de nvttura crestin, nct au devenit practic pgni, nchintori
la "dumnezeul veacului acestuia" (II Cor. 4,4). Sau altfel spus "nchintori ai lui Satan si
urmtori ai feluritelor mode intelectuale pe care acest puternic dumnezeu este capabil s
le inspire".
Ecumenismul "crestin" se bazeaz mai ales pe sentimentul vag, dar care cuprinde un
smbure de adevr, c exist "un crestinism comun" mprtsit de multi insi, care nu
cuget prea mult la Biseric, sau care nu prea respect preceptele ei. Acest ecumenism
doreste cumva s "cldeasc" o Biseric care s-i cuprind pe toti acesti "crestini"
indiferenti. Dar atunci care este suportul comun pe care se bazeaz "dialogul cu
necrestinii"? Care ar putea fi terenul pe care s se realizeze o unitate orict de slab ntre
crestini si cei care, nu numai c nu cunosc pe Hristos, ci - asa cum este cazul tuturor
reprezentantilor religiilor necrestine care vin n contact cu crestinismul -, l resping
hotrt pe Hristos?
Toate acestea se constituie fr nici o ndoial ntr-o erezie care neag nssi natura
Sfintei Treimi si care nu are alt scop dect s submineze si s distrug ntreaga realitate si
semnificatie a Bisericii lui Hristos. De ce s fi ntemeiat Hristos o Biseric, dac Duhul
Sfnt actioneaz independent de ea si, nu numai de ea, dar chiar de Hristos nsusi?
Trebuie s recunoastem ns c erezia aceasta este prezentat deocamdat cu destul
prudent, desigur pentru a testa mai nti posibila reactie a altor "teologi" ortodocsi;
numai dup aceea si va permite ea s devin mai categoric n demersurile si formulrile
sale.
Adevrul este c "ecleziologia Duhului Sfnt" deja s-a scris, si chiar de un gnditor
"ortodox", unul dintre "profetii" recunoscuti ai miscrii asa-zise spirituale de astzi. S-i
examinm asadar ideile pentru a vedea ce perspectiv ne ofer el asupra naturii si
scopului miscrii "spirituale" mai largi, n care se ncadreaz si "dialogul cu religiile
necrestine".
3. "Noua er a Duhului Sfnt"
Nicolae Berdiaev (1874-1949)*, nu ar fi fost niciodat considerat un credincios al
Bisericii Ortodoxe n vremuri normale. El este de fapt un filosof umanist gnostic ce si-a
gsit inspiratia mai curnd n sectele "mistice" occidentale dect n izvoarele Ortodoxiei.
* Cunoscut publicului romn din numeroase articole aprute n reviste de cultur din
traduceri, intre care consemnm: Un nou ev-mediu, Arhidioceza Sibiu, 1936, trad. de
prof. Mria Vartic, editie reprodus la Editura Omniscop din Craiova n 1995; Sensul
creatiei, Humanitas, 1992, trad. din b. rus de Anca Oroveanu, Prefat, cronologie si
bibliografie de Andrei Plesu; Filosofia lui Dostoievski, Iasi, Institutul European, 1992,
trad. din B. rus de Radu Prput; Adevr si revelatie, Ed. de Vest, 1993, trad. din b.
rus, note si postfat de Ilie Gyurcsic.
Faptul c el este numit n unele cercuri ortodoxe - chiar pn n zilele noastre (1979, n.tr.)
- "filosof ortodox" si chiar "teolog", este o dovad trist a ignorantei religioase a fi
vremurilor pe care le trim. Vom cita n continuare din scrierile sale.*
* Dup G. Gregerson, "Nicholas Berdiaev, Prophet of a New Age", in Orthodox Life,
Jordanville, N.Y., 1962, no. 6, unde sunt date referinte complete (n. ed.)
Privind cu dispret la Sfintii Printi si la "duhul monahal ascetic al Ortodoxiei istorice" ct
si la ntregul "Crestinism conservator care ndreapt puterile sufletesti ale omului numai
ctre nfrnare si mntuire", Berdiaev este mai curnd interesat de "Biserica interioar",
de "Biserica Duhului Sfnt", de "acea viziune spiritual asupra vietii, care, n cursul
secolului XVIII, si-a gsit expresia si slasul n lojile masonice". "Biserica - crede el - , se
afl doar ntr-un stadiu potential", ea fiind "incomplet", Berdiaev asteptnd cu nerbdare
venirea unei "credinte ecumenice", a unei "plintti de credint" care s reuneasc nu
doar diferitele formatiuni crestine (cci "Crestinismul trebuie s fie capabil s existe ntro mare varietate de forme n Biserica Universal"), ci si "adevrurile partiale ale tuturor
ereziilor" si "toate activittile umanist-creatoare ale omului modern... ca experient
Cele prezentate pn acum constituie cadrul prezentei crti, care este un studiu asupra
"noului" duh religios al vremurilor noastre, duh care se afl la baz si constituie sursa de
inspiratie a "dialogului cu religiile necrestine" si asupra diferentei radicale dintre ele si
Crestinism, att n ceea ce priveste teologia, ct si n ceea ce priveste viata spiritual.
Primul capitol este un studiu teologic semnat de preotul Basile Sakkas despre
"Dumnezeul" religiilor din Orientul Apropiat cu care sper ecumenistii crestini s se
uneasc pe baza unui "monoteism" comun. Al doilea capitol se refer la cea mai puternic
dintre religiile orientale, hinduismul, si el se bazeaz pe ndelungata experient personal
a autoarei lui, care n final s-a convertit de la hinduism la Crestinismul Ortodox. Gsim
aici si o evaluare interesant a ceea ce nseamn "dialogul" cu crestinismul din
perspectiva hindus.
Al treilea capitol este o mrturisire personal a ntlnirii dintre un ieromonah ortodox si
un "fctor de minuni" din Extremul-Orient, adic a unei confruntri directe dintre
crestinism si "spiritualitatea" necrestin, n capitolele patru si cinci se examineaz "noua
constiint religioas", cu referire special la miscrile de "meditatie", care revendic
prezenta n mijlocul lor a multor "crestini" (si din ce n ce a mai multor "fosti crestini").
Capitolele cinci, sase si sapte sunt studii specifice asupra unora dintre cele mai
semnificative miscri spirituale ale anilor 1970. n capitolul sase se prezint implicatiile
spirituale ale fenomenelor contemporane nereligioase n aparent, dar care contribuie la
formarea "noii constiinte religioase", chiar n rndul celor care cred c nu sunt interesati
deloc de religie.
Capitolul sapte este o discutie amnuntit a celei mai controversate miscri religioase
"crestine" de astzi, "miscarea (sau "renasterea") harismatic" si n el se ncearc o
definire a acestei miscri n lumina nvtturii ortodoxe.
"Noua constiint religioas", cu semnificatia si scopurile sale, este examinat n paginile
din "Concluzie" (Capitolul opt) n lumina profetiilor crestine referitoare la vremurile de
pe urm. "Religia viitorului", ctre care se ndreapt aceast "nou constiint", este
analizat n contrast cu singura religie care se afl n conflict ireconciliabil cu ea:
Crestinismul autentic Ortodox. Pe msur ce ne apropiem de nspimnttoarea decad a
noua a acestui secol, "semnele timpului" devin cum nu se poate mai clare. Crestinii
ortodocsi si toti acei care vor s-si mntuiasc sufletele n vesnicie trebuie s ia seama la
ele si s actioneze.
I. RELIGIILE "MONOTEISTE"
AVEM ACELASI DUMNEZEU CA SI NECRESTINII?
"Evreii, mahomedanii si crestinii sunt trei expresii ale aceluiasi monoteism, iar glasul
traditiei lor autentice si strvechi este si cel mai cuteztor si mai plin de ncredere din
istorie. De ce nu ar fi posibil atunci ca, n loc s genereze opozitii ireconciliabile, numele
acestui unic Dumnezeu s duc la un respect reciproc, la ntelegere si coexistent
Fiul Cel de o fiint cu Sine: Zis-a Domnul Domnului Meu (Ps. 109,1; Fapte 2,34).
Aceasta a fost si credinta celor trei tineri din cuptorul de foc care au fost scpati de Fiul
lui Dumnezeu (Daniel 3,25); si tot aceeasi a proorocului Daniel care a vzut n duh cele
dou firi ale lui Iisus Hristos n taina ntruprii Sale atunci cnd L-a vzut pe Fiul Omului
ndreptndu-se ctre Cel vechi de zile (Daniel 7,13). De aceea spune Domnul, adresnduse posterittii (incontestabile) dup trup a lui Avraam: Dac ati fi fiii lui Avraam ati face
faptele lui Avraam (Ioan 8,39), iar aceste fapte sunt s credeti n Acela pe Care El L-a
trimis (Ioan 6,29).
Cine sunt deci urmasii lui Avraam? Fiii lui Isaac dup trup sau ai Agarci egipteanca? Sunt
Isaac sau Ismael, urmasii lui Avraam? Ce ne nvat pe noi Scriptura prin gura
dumnezeiescului Apostol? Fgduintele au fost rostite lui Avraam si urmasului su. Nu
zice: "si urmasilor" - ca de mai multi - ci ca de unul singur: "si Urmasului tu", Care este
Hristos. (Galateni 3,16) Si mai departe ...Iar dac voi sunteti ai lui Hristos, sunteti deci
urmasii lui Avraam, mostenitori dup fgduint (Galateni 3,29). Deci n Iisus Hristos a
devenit Avraam tat al multor neamuri (Facerea 17,5; Romani 4,17). Dup asemenea
fgduinte si asemenea adeveriri, ce nteles mai poate avea a fi urmas al lui Avraam dup
trup? Dup Sfnta Scriptur, Isaac este considerat smnt sau urmas, dar numai ca chip
al lui Iisus Hristos.
Spre deosebire de Ismael, fiul Agarei (Facerea 16,1 si urm.) Isaac s-a nscut din libertatea
miraculoas a unei mame sterpe si naintate n vrst. Deci, contrar legilor naturii,
ntocmai ca Mntuitorul, Care S-a nscut din Fecioar n chip minunat. El a fost urcat n
muntele Moria, ntocmai cum Iisus a urcat pe Golgota, purtnd pe umerii Si lemnul
Crucii.
Un nger l-a scpat pe Isaac de la moarte, dup cum tot un nger a prvlit piatra pentru
ca s putem noi privi mormntul gol si s vedem c Cel nviat nu mai este acolo. La
ceasul rugciunii, Isaac a ntlnit-o pe Rebeca n cmpie si a dus-o n cortul maicii sale
Sara, asa cum si Hristos si va ntmpina Biserica Sa pe nori pentru a o duce la slasurile
vesnice, n Noul Ierusalim, patria mult dorit.
Deci rspunsul este: Nu. Noi nu avem nicidecum acelasi Dumnezeu pe care l au si
necrestinii.
Conditia obligatorie de a-L cunoaste pe Tatl este Fiul: cel ce M-a vzut pe Mine a vzut
pe Tatl; nimeni nu vine la Tatl Meu dect prin Mine (Ioan 14,6-9). Dumnezeul nostru
este un Dumnezeu al ntruprii, pe Care L-am vzut cu ochii nostri si cu minile noastre
L-am pipit (l Ioan 1,1).
Nematerialnicul a devenit astfel material pentru mntuirea noastr, asa cum spune Sfntul
Ioan Damaschin, "...si ni S-a artat, purtnd chip ca al nostru..."
Dar oare cnd S-a artat El printre evreii si musulmanii de astzi, asa nct s
presupunem noi c si ei l cunosc pe Dumnezeu? Dac ei au o cunostint despre
Dumnezeu care este n afara lui Iisus Hristos, atunci nseamn c Hristos S-a ntrupat, a
murit si a nviat n zadar!
Nu. Ei nu-L cunosc pe Tatl. Ei au diverse conceptii despre Tatl; ns fiecare conceptie
despre Dumnezeu este un idol, pentru c este un rod al imaginatiei lor, o creatie dup
chipul si asemnarea lor. Pentru noi, crestinii, Dumnezeu este de necuprins, de nenteles,
de nedescris si nematerial, asa cum spune Sfntul Vasile cel Mare. Iar pentru mntuirea
noastr, El S-a fcut (n msura n care ne mprtsim de El) cuprins, descris si material
prin aceea c S-a artat n Taina ntruprii Fiului Su. A Lui fie slava n vecii vecilor.
Amin.
De aceea spune si Sfntul Ciprian al Cartaginei c cine nu are Biserica drept mam, nu-L
are nici pe Dumnezeu drept Tat!
Fie ca Dumnezeu s ne pzeasc de lepdarea de credint a Antihristului ce va veni, si ale
crui semne se nmultesc pe zi ce trece. Fie ca El s ne pzeasc de grozviile care nu lear putea ndura nici cei alesi dac prin harul lui Dumnezeu nu s-ar scurta acele zile. Si fie
ca El s ne pzeasc pe noi, "turma cea mic", "rmsita cea dup alegerea Duhului", asa
nct s ne putem si noi bucura
mpreun cu Avraam n lumina fetei Sale, prin rugciunile Preasfintei, de Dumnezeu
Nsctoarei si Pururea Fecioarei Mria, a dumnezeiestilor puteri si a multimii de
mucenici, prooroci, mrturisitori, ierarhi, apostoli si propovduitori care au fost
credinciosi pn la moarte, si care si-au vrsat sngele pentru Hristos, Care ne-a cstigat
pe noi prin Evanghelia Lui si prin apa Sfntului Botez. Noi suntem fiii lor - slabi,
pctosi si nevrednici, asa cum suntem; dar nu ne vom ntinde niciodat minile noastre
ctre un dumnezeu strin! Amin.
Printele Basile Sakkas
La Foi Transmise, 5 apr. 1970
II. PUTEREA ZEILOR PGNI
ASALTUL HINDUISMULUI ASUPRA CRESTINISMULUI
Toti dumnezeii neamurilor sunt idoli
(Psalm 95,5)
Articolul urmtor se bazeaz pe experienta unei femei, care, dup ce a urmat liceul ntrmnstire romano-catolic si a practicat hinduismul timp de douzeci de ani, s-a
convertit, prin mila lui Dumnezeu, la Credinta Ortodox, aflnd n ortodoxie limanul
cutrilor sale. Ea este n prezent membr a Bisericii Ruse din Exil. Fie ca mrturia ei s
deschid inimile acelor crestini ortodocsi tentati s-i urmeze pe teologii modernisti, care
si fac acum aparitia pn si n Biserica Ortodox si care intr orbeste "n dialog" cu nsisi
vrjitorii cultelor neopgne, care asalteaz Biserica lui Hristos, alturndu-se astfel lor
n nchinarea chiar la dumnezeii pgnilor.
1. Atractia Hinduismului
Aveam doar saisprezece ani cnd dou evenimente au schimbat cursul vietii mele. Unul a
fost cnd am luat hotrrea s urmez liceul la mnstirea catolic dominican din San
Rafael (California), n care am aflat prima dat despre crestinism! Al doilea a fost cnd,
n cursul aceluiasi an, am fcut cunostint si cu hinduismul n persoana unui clugr
hindus, un anume swami, care n scurt timp mi-a devenit guru (nvttor). A nceput
atunci o btlie de care nu aveam s-mi dau seama dect douzeci de ani mai trziu.
La mnstire ne nvtau adevrurile crestine de baz. Si n ele st tria celor smeriti dar si
poticnirea pentru cei mndri. Adevrat a scris Sfntul Apostol Iacob: Dumnezeu celor
mndri le st mpotriv, iar celor smeriti le d har (4,6). Si cu adevrat eram mndr! Nu
voiam s accept pcatul strmosesc si nici existenta iadului. M certam tot timpul,
aducnd argumente mpotriva lor. O sor dominican foarte blnd de acolo mi-a spus
lucrul cel mai important de care aveam nevoie: "Roag-te s ti se dea darul credintei".
Dar nvttura acelui swami se ntrise deja asupra mea si mi se prea culmea degradrii
s m rog cuiva pentru ceva, chiar dac acel cineva era Dumnezeu. Abia mult mai trziu
mi-am amintit de cuvintele ei. Dup ani ndelungati acea smnt a credintei crestine a
rodit n mine din mijlocul unui ocean nesfrsit de disperare.
Cu timpul la liceu mi-a descoperit ce fel de crti citeam, chiar dac le nveleam n coperti
ca s nu atrag atentia. Citeam Bhagavad Gita, Upanisadele, Vedantasara, Ashtavakra
Samhita. Nu m ndoiesc c surorile credeau c toate acestea mi vor trece, asa cum trec,
n general, mofturile intelectuale ale adolescentilor. Dar una dintre ele mi-a spus ntr-o zi
adevrul n fat, un adevr foarte neplcut, pe care rareori l mai auzim rostit astzi. Mi-a
spus c o s m duc n iad, dac m prinde moartea n hinduism, mai ales dup ce am
cunoscut adevrul crestinismului.
Sfntul Apostol Petru spune: Ceea ce te biruieste, aceea te si stpneste. Cci dac dup
ce au scpat de ntinciunile lumii, prin cunoasterea Domnului si Mntuitorului nostru
Iisus Hristos, iarsi se ncurc n acestea, ei sunt nvinsi. Li s-au fcut cele de pe urm
mai rele dect cele dinti. Cci mai bine era pentru ei s nu fi cunoscut calea drepttii,
dect, dup ce au cunoscut-o, s se ntoarc de la porunca sfnt, dat lor (II Petru 2,1921).
Ce-am mai dispretuit-o pe acea sor pentru bigotismul ei! Dar dac astzi ar mai tri i-as
multumi din inim. Nu mi-a convenit ce mi-a spus atunci, asa cum adevrul nu convine
niciodat; dar acest adevr m-a condus pe mine la plintatea Ortodoxiei. Marele avantaj
pe care l-am avut de la acel liceu catolic a fost c mi-a oferit un punct de reper, care, mai
trziu, avea s m ajute s descopr ce mare nseltorie este hinduismul.
Dar la ora actual situatia s-a schimbat. Dac atunci hinduismul nu era dect ceva izolat,
acum s-a transformat ntr-o epidemie. Acum este necesar foarte mult inteligent pentru
a ptrunde dogmatica hindus, mai cu seam dac vrem s-i punem in garda pe tinerii
crestini c prin apropierea lor de religiile orientale ei risc o sinucidere spiritual.
Seductia hinduismului este total. El ncnt toate faculttile sufletului, ca si toate
patimile lui, dar mai ales mndria. Si cum sufeream de o mare arogant, chiar dac aveam
doar saisprezece ani, am czut victima acestor seductii. Cel mai tare m frmntau
problemele legate de pcatul strmosesc si suferinta fizic si sufleteasc, care nu m
preocupaser mai de loc dinaintea venirii mele la acel liceu.
Dup aceea, constientizndu-le mai bine, clugrul hindus a fost acela care mi-a oferit
alternative "valide din punct de vedere intelectual", pentru cele mai incomode dintre
dogmele crestine. Iadul nu era dect o stare temporar a sufletului, produs de o karma rea
(actiuni rele) din viata prezent sau din vreo viat trecut. Iar o cauz finit n mod
evident nu poate s aib un efect infinit. Pcatul originar se transfera astfel cu
ingeniozitate n chiar interiorul Divinittii originare, Divinitate la care aveam astfel
dreptul prin nastere, si de care nimeni si nimic nu m putea lipsi, indiferent de faptele
mele. Eu eram de esent divin, eram chiar Dumnezeu; eram "Vistorul Infinit care
viseaz visuri finite".
Ct despre problema durerii, ea este rezolvat printr-un rationament foarte elegant n
cadrul sistemului filosofic hindus Vedanta: durerea nu este altceva dect Maya, adic
iluzie. Ea nu are nici o existent real, iar un advaitin pretinde chiar c poate dovedi
aceasta.
Hinduismul este si pe gustul acelora care nutresc respectabilul, dar eronatul sentiment al
perfectibilittii umane n sens evolutionist - si anume pe calea unei educatii n "sistem
guru" si pe baza conceptului de "evolutie", conform cruia exist o dezvoltare progresiv
a spiritualittii umane. Relativismul cultural si gseste si el locul su n cadrul acestui
sistem. Respectabilitatea sa este att de nedisputat, nct punerea la ndoial a oricrui
fel de relativism constituie o adevrat erezie, mai ales pentru cei care nu cred n dogmele
Bisericii Crestine.
Ce poate fi mai rational si mai rezonabil (spun ei) dect ca fiecare popor s aib propriul
su mod de a concepe si de a se nchina lui Dumnezeu? La urma urmelor Dumnezeu este
Acelasi pretutindeni, iar varietatea modurilor de nchinare nu face dect s contribuie la
"mbogtirea" armoniei religioase generale.
Dar atractia cea mai indiscutabil a hinduismului o constituie pragmatismul su.
Hinduismul este o religie eminamente pragmatic a crei ntreag constructie filozofic
este sustinut de instructiuni religioase, pe care discipolul le primeste n permanent de la
guru. Prin ele discipolul este continuu invitat s verifice noua filosofie prin propria
experient. Nimic nu este nevoie s fie acceptat pe baza credintei. Si contrar celor ce se
cred n general despre hinduism, el nu contine nici un fel de taine, sau mistere - ci doar un
imens material ezoteric -, asa nct credinta nu este ctusi de putin necesar.
Ti se spune doar att: "ncearc si vezi dac merge". Iar mentalitatea occidental este
evident sedus de acest fel de religie, pentru c ea apare att de "stiintific". Dar aici
urmeaz inevitabil o eroare tocmai de ordin pragmatic: dac aceste instructiuni se verific
ntr-adevr (si ele ntotdeauna se verific), atunci tnrul trage concluzia c sistemul este
adevrat si implicit bun. Concluzia final de "bun" nu are ns cum s se impun cu
necesitate, pentru c dac un sistem functioneaz nu nseamn c el este neaprat si bun.
n cazul respectivului sistem nu se poate afirma dect pur si simplu c el functioneaz, c
instructiunile sale se verific. Dar tnrul ucenic, nenvtat s deosebeasc notiunile, face
dintr-o verificare de ordin experimental-psihic o convingere si o religie.
Ajung acum si la ultima seductie hinduist, aceea a experientei spirituale. Acestea sunt
psihice si/sau demonice la origine. Novicilor ns, lipsindu-le un punct de referint solid,
nu le este posibil s deosebeasc ntre o experient spiritual autentic si una fals. Ceea
ce nu nseamn c ceea ce vd, aud, miros si ating ei este rezultatul unei stri mintale
aberante. Dimpotriv, ei se afl ntr-o situatie foarte concret, care, n traditia ortodox,
se numeste nselciune diavoleasc. Expresia este foarte important, pentru c ea descrie
exact conditia persoanei care trece prin "experiente spirituale" de tip hinduist.
Dar acest tip de nselciune acoper practic toat gama de experiente spirituale false: de
la simpla iluzie si ispitire, pn la starea propriu-zis de posedare demonic. Peste tot,
ceea ce este fals se ia ca fiind adevrat si real iar efectul global este acela al unei cresteri
accelerate a sentimentului de mndrie. Se instaleaz senzatia plcut a importantei
personale, iar cel care o ncearc, victima inconstient a nselciunii diavolesti, se simte
recompensat pentru toate austerittile si suferinta pe care a trebuit s le suporte pentru a
ajunge la aceste "performante".*
* n continuare despre nselciune, vezi mai jos, p. 189
n epistola ntia a Sfntului Apostol si Evanghelist Ioan se spune: Iubitilor, nu dati
crezare oricrui duh, ci cercati duhurile, dac sunt de la Dumnezeu... (4,1)
Sfntul Grigorie Sinaitul si avertizeaz si el ucenicii despre pericolele unor astfel de
experiente: "Pretutindeni, si mai ales pe lng cei nceptori si pe lng cei mndri, dracii
arunc ntotdeauna mrejele gndurilor si nchipuirilor celor rele si le pregtesc gropi prin
care s-i piard...".
Pe el l-a ntrebat un monah: "Ce va face clugrul, cruia dracul i se nftiseaz ca un
nger de lumin?". Iar Sfntul i-a rspuns: "Acel clugr are mare nevoie de dreapt
socoteal (discernmnt), ca s poat deosebi ntre bine si ru. Deci, nu fiti cu nebgare
de seam si nu v lsati miscati cu usurint de ceea ce vedeti; ci stati tari si puneti cu grij
totul la ncercare, tinnd ceea ce este bine si alungnd ceea ce este ru.
ntotdeauna trebuie s cercetati cu grij toate si numai dup aceea s le credeti. Si ca s
cunoasteti c lucrarea harului se simte ntotdeauna si c dracii, cu toate nselciunile lor,
nu o pot imita, aflati c ea se simte dup roadele ei, care sunt: blndetea, fata luminoas,
smerenia, ura fat de slava lumii acesteia, tierea patimilor si poftelor. Pe cnd roadele
lucrrii diavolesti sunt: mndria, nchipuirea, dispretul fat de altul si tot rul.
Acestea sunt roadele si lucrrile prin care ti vei da seama, dac lumina pe care o ai n
inim este de la Dumnezeu sau de la diavol. Frunza de salat se aseamn cu cea de
mustar, iar vinul are aceeasi culoare ca otetul; dar gustndu-le, vei sti ce mnnci. Tot asa
si sufletul are puterea sa de deosebire (discernmnt) si poate socoti drept, prin gustul cel
mintal, care sunt lucrri ale Duhului Sfnt si care sunt nselciuni si nchipuiri ale
satanei".
Cel mai vulnerabil fat de nselciunea diavoleasc este nceptorul care se afl sub rea
ndrumare sau cel care sufer de mndrie. El este cel mai susceptibil de lunecare ctre un
fals misticism, pe care hinduismul l transform cu mult succes ntr-un proces de durat.
Le-a fost foarte usor nenumratilor swami, care au proliferat n Occident n ultimele
decenii, s-i nsele pe tinerii setosi de "experiente mistice". Ei au sesizat imediat ce sans
imens de celebritate si mbogtire le ofer aceast piat de suflete deja existent si au
profitat de ea.
2. Rzboiul dogmelor
Crestinismul contemporan este luptat pe viat si pe moarte de ctre un dusman invizibil.
Metoda lui este de a ucide, dac i st n puteri, nainte de a-si declara numele. Acest
dusman este hinduismul, iar rzboiul care se d acum este un rzboi al dogmelor.
La nceputul secolului cnd s-au nfiintat primele societti Vedanta n Statele Unite,
preocuparea lor imediat a fost aceea de a lansa convingerea c nu exist nici o diferent
real ntre hinduism si Crestinism. Mai mult. Nu numai c ele nu se afl n conflict, dar
un bun crestin va deveni nc si mai bun, dac va studia cu srguint si va practica
Vedanta. De abia atunci va ajunge el la adevrata ntelegere a Crestinismului.
n primele lor conferinte, swami-i ncercau s arate c simbolurile fundamentale ale
Crestinismului - Logosul si Crucea -, si au de fapt originea n India. Si c acele idei
caracteristice hinduismului precum rencarnarea, transmigratia sufletului si samadhi
(fenomenul de trans) se gsesc de fapt si n Sfintele Scripturi, atunci cnd ele sunt
interpretate corect.
Cu aceast momeal au fost prinsi multi crestini bine intentionati dar ru ndrumati. Deci
prima preocupare a fost aceea de a lupta pentru discreditarea dogmelor asa-zis "nguste"
si "sectare", si pentru acreditarea unei religii "stiintifice", care s se bazeze pe studiul
comparativ al tuturor religiilor. Accentul initial a czut ntotdeauna pe ideea c nu exist
nici un element de separatie ntre cele dou religii. Totul este unul. Diferentele sunt
superficiale, iluzorii, relative, nicidecum reale. Acestea sunt ideile conferintelor publicate
la nceputul anilor 1900. Iar astzi pericolul n care ne aflm este cu att mai mare cu ct
ele au avut atunci un succes colosal.
ntr-adevr, n limbajul nostru cotidian cuvintele "dogm" si "dogmatic" au conotatii
puternic peiorative si chiar negative. Iar aceast atitudine plin de dispret n modul
folosirii lor nu putea s apartin celor care stiau c ele nseamn ceea ce are Biserica mai
sfnt. Oricum, odat mpmntenit aceast conotatie negativ, cei mai timizi, crora nu
le place niciodat s fac not discordant cu ceea ce este n general acceptat, au nceput
si ei s foloseasc termeni precum "dogme rigide", expresie depsit, dar care indic
atitudinea negativ a autorului fat de ele. Atitudinea aceasta a fost indus n mod
viclean, de criticii cu "vederi largi", care, fie nu stiau c dogmele expun esenta
Crestinismului, fie nu agreau Crestinismul.
n consecint, tendinta ulterioar a multor crestini de a bate n retragere n fata acuzatiei
de dogmatism a constituit un avantaj real pentru hinduisti.
Lucrul incredibil este c putini si dau seama c dogma crestin nu poate fi rsturnat,
dect de un sistem opus de dogme. Or, cele dou religii, crestin si hinduist, nu au cum
s se "mbine" si s se "mbogteasc" reciproc, pentru c ele sunt radical opuse.
Dac credinciosii sunt lmuriti s renunte la dogmele lor crestine sau s si le modifice ceea ce tactic este mult mai inteligent -, astfel nct s aib si ei un crestinism mai modern
sau mai "universal", atunci ei au pierdut tot, pentru c tria lor, ca si a hinduistilor,
provine din dogme. Iar dogmele hinduse sunt o respingere direct a dogmelor crestine.
Ceea ce ne conduce la urmtoarea concluzie uluitoare: Ceea ce ortodocsii crestini cred c
este ru, hindusii cred c este bine, si invers: ceea ce hindusii cred c este bine, crestinii
cred c este ru!
Iar adevrata lupt aici st: c ceea ce constituie cel mai mare pcat pentru crestin este
cea mai mare realizare a hindusului. Acest pcat recunoscut ntotdeauna ca fiind cel mai
mare, din care ies toate celelalte, este mndria. Iar prototipul ei este Lucifer, care spune:
Ridica-m-voi n Ceruri si mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aseza
tronul meu! Sui-m-voi deasupra norilor si asemenea cu Cel Preanalt voi fi (Isaia 14,1314). Iar la niveluri subordonate, tot mndria este cea care transform pn si calittile
omului n pcate. Dar pentru hindus, n general, si mai cu seam pentru advaitin sau
vedantin, cel mai mare "pcat" este acela s nu crezi n propriul tu "sine" si n
"umanitate", ca n nsusi Dumnezeu. Iat ce spune Swami Vivekananda, cel mai mare
apologist modern al filozofiei Vedanta: "Voi nc nu ntelegeti India! Noi indienii suntem
de fapt nchintori ai Omului! Dumnezeul nostru este Omul! Iar doctrina mukti (a
mntuirii) este urmtoarea: "Omul trebuie s devin divin prin nfptuirea n sine a
Divinului".
Este deci limpede pentru oricine vrea s vad c Hinduismul si Crestinismul, n esenta lor
dogmatic, se afl ntr-un conflict ireductibil ce priveste aspecte fundamentale, precum
natura dumnezeiasc si natura uman si scopul vietii omului pe pmnt.
Dar dac cei ce-si spun crestini accept propaganda hinduist, conform creia nu se d de
fapt nici o btlie, c diferentele dintre crestinism si hinduism sunt de suprafat si n-au
legtur cu realitatea, atunci idei inamice Crestinismului au cale liber s se desfsoare n
interiorul su si el pierde btlia, fr s-si dea seama mcar c btlia a si avut loc. Iar
rezultatul este dezastruos, cci puterea de corupere spiritual a hinduismului este de
neimaginat.
n propriul meu caz, n ciuda educatiei destul de solide pe care am primit-o la mnstire,
cei douzeci de ani de hinduism au reusit s m aduc pn n pragul iubirii rului.
Vedeti, n India, "Dumnezeu" este adorat si ca Ru, n persoanei zeitei Kali. Voi vorbi
despre ea n sectiunea urmtoare care se refer la practicile hinduiste.
Si de fapt nchinarea la ru constituie telul final al Hinduismului. Mrturisesc aceasta din
proprie experient, ca una ce m-am nchinat zeitei Kali, att n India ct si n America.
Din experienta personal am cunoscut c, cu ea, care este Satan, nu este de glumit. Dac
renuntm la nchinarea la Dumnezeul Cel viu, locul Lui nu are cum s rmn gol.
3. Locuri si practici hinduiste
n 1956 am fcut parte dintr-o expeditie de teren mpreun cu un grup de jurnalisti
reporteri n insulele Filipine. M interesau religiile primitive, mai cu seam cele din asa
zisele zone de "ne-aculturatie* ", religii care s nu fi fost semnificativ expuse activittilor
de misiune crestin.
* Aculturatie: preluare de ctre o populatie a unor elemente de cultur material si
spiritual sau a ntregii culturi a unui popor aflat pe o treapt superioar de dezvoltare. Din fr. acculturation (DEX) (n. tr.)
La ora la care am psit n interiorul tribului Ifuago nu credeam n magie neagr, dar la
plecarea mea de acolo am crezut. Preotul tribului (un munbaki) pe nume Talupa a devenit
prietenul meu cel mai bun. El mi ddea toate informatiile. Cu timpul am aflat c era
faimos pentru miestria cu care practica magia neagr. Ceremonia lor ritual, "baki", are
loc aproape n fiecare sear n anotimpul recoltatului si pentru ea se strng ntr-o colib n
jur de doisprezece vraci (preoti).
Pe parcursul ntregii nopti se invoc diferite zeitti si strmosi, se bea vin de orez si se
aduc ofrande n fata a dou mici figurine numite "bulol". Ofranda const n snge de pui
colectat ntr-un vas. Sngele este folosit mai nti la ghicirea viitorului pe baza mrimii si
numrului bulelor cere se formeaz n el, si a timpului necesar pentru coagulare. Viitorul
se mai ghiceste si dup configuratia si culoarea organelor din puiul sacrificat.
n acest snge se mbiaz apoi cele dou figurine, ceea ce constituie momentul propriuzis al ofrandei. Iar eu, n fiecare noapte cu lun luam notite cu constiinciozitate. Nu voi
intra ns n detaliile de magie neagr practicat de tribul Ifuago.
Ideea principal este c eu venisem cu prejudecata c magia de orice fel poate fi explicat
stiintific. Or, la plecarea mea de acolo, vzusem cu proprii mei ochi o att de mare
varietate de fapte si incidente supranaturale c orice explicatie stiintific a lor era virtual
imposibil. Cauza pentru care am prsit acel trib, eu nefiind deloc o persoan care se
sperie usor, nu a fost ns aceea c am constatat efectul incontestabil al ritualurilor lor, ci
c l-am constatat cel putin de dou ori manifestndu-se asupra mea.
Unsprezece ani mai trziu am fost ntr-un pelerinaj la Pestera Amarnath din muntii
Himalaya. Este locul de nchinare la zeul Shiva si considerat cel mai sfnt de traditia
hindus, n el se spune c zeul se arat celor care l slujesc cu credint, acordndu-le n
acelasi timp si daruri. Cltoria pn la pester este lung si anevoioas, n ea
traversndu-se culmea Mahaguna printr-o trectoare de 5200 de metri altitudine, care, pe
o anumit portiune, este practicat peste un ghetar.
n timpul acelei lungi cltorii petrecute n tcere total (cluza mea nevorbind engleza
iar eu nevorbind hindusa) speram cu sinceritate c zeul, cruia m nchinasem si la care
meditasem attia ani, mi se va arta n sfrsit si mie.
Dar chipul lui Shiva din pester este el nsusi o curiozitate: este o formatiune de gheat
alctuit prin picurarea apei, care creste si descreste odat cu fazele lunii. Cnd este lun
plin, mrimea natural ajunge pn la nivelul pesterii - aprox. 4, 5 m nltime -, iar cnd
luna este ntunecat nu mai rmne aproape nimic din ea. Si asa creste si descreste n
fiecare lun. Din cte stiu, nimeni nu a dat pn acum o explicatie stiintific acestui
fenomen.
Eu ajungeam ntr-o perioad potrivit. Statuia era la mrimea ei maxim. Eram pregtit
cu nuci verzi de cocos, cu tmie, cu bucti de textile rosii si albe, cu nuci, stafide si
zahr, adic toate cele prescrise pentru jertf. De emotie mi erau ochii plini de lacrimi.
Dar mi este greu s povestesc ce a urmat.
Atmosfera din pester vibra ntr-un mod care numai n noptile de magie neagr din tribul
Ifuago mi mai fusese dat s o simt. Practic, de cum am pus piciorul nuntru, m-a izbit o
senzatie inexplicabil de ru n atmosfer si am iesit cu convulsii de vom nc nainte de
a termina preotul s ard jertfa mea marii imagini de gheat.
Credinta mea n hinduism primise o lovitur la Pestera lui Shiva, dar a mai trecut timp
pn s m eliberez total de ea. A fost o perioad n care ncercam s gsesc ceva care s
sustin edificiul care ncepea s se prbuseasc, dar nu gseam nimic. Privind
retrospectiv, am prerea c ne dm seama c ceva e cu adevrat ru cu mult nainte de a
ne veni s-o credem, iar lucrul acesta a fost valabil pentru mine cu privire la "practicile
spirituale" si "locurile sacre" hinduse.
La nceputul initierii sale de ctre guru, novicelui i se d o "mantr sanscrit" (o formul
magic personal), si practici religioase speciale, care sunt n ntregime ezoterice si nu se
gsesc dect n traditia oral. Mentionarea lor n scris este interzis si nici un initiat nu
are voie s le dezvluie, secretul lor fiind pzit prin sanctiuni extrem de dure. Aceste
practici sunt ns dezvluite progresiv de guru nvtcelului su, care este invitat s le
"verifice" conform filosofici pragmatice hinduse de care am vorbit mai sus. Si aceste
practici dau ntr-adevr rezultate, nvtcelul dobndeste anumite puteri, "siddhis", cum
ar fi citirea gndurilor, puterea de a vindeca sau a distruge, de a produce obiecte, de a
prezice viitorul si asa mai departe, adic toat gama celor mai periculoase experiente
psihice.
Lucrul cel mai grav ns este c discipolul cade invariabil ntr-o stare de prelest
(nselciune diavoleasc), cnd ia nseltoria drept realitate. Aceasta nu nseamn c
"experientele" pe care le ncearc nu sunt reale, ci c ele nu provin nicidecum de la
Dumnezeu. Este vorba de senzatii extrem de plcute, de viziuni de zeitti n lumin etc.
(s tinem minte c si Satan se poate transforma n nger de lumin), care se sustin foarte
bine cu afirmatiile filosofici hinduse, totul rezultnd ntr-un sistem practic si teoretic
foarte compact
n realitate ns, Hinduismul nu este att o preocupare intelectual ct un sistem de
practici care nu nseamn, nici mai mult nici mai putin, dect magie neagr. Adic dac
faci gestul x, obtii lucrul y; nimic mai mult, dect un simplu contract. Termenii acestui
contract ns nu sunt niciodat lmuriti clar si rareori noul initiat este curios s afle care
este originea acestor experiente si de unde i vin lui puterile "miraculoase". Situatia este
clasic faustian si ceea ce practicantul nu stie este c pretul pentru toate acestea l
constituie chiar propriul su suflet nemuritor.
Aria acestor practici este foarte vast, capabil s satisfac orice temperament. Zeitatea
poate s aib forma unui zeu sau a unei zeite, sau poate s fie lipsit de form
-"brahmanul absolut". Tipul de relatie cu acest "ideal" ales, variaz si el n functie de cum
este identificat acest ideal -copil, mam, tal, prieten, iubit, slug -, sau, n cazul
sistemului Advaita Vedanta, "relatia" nssi fiind socotit identitate. Gurul nu numai c i
indic novicelui mantra personal si practicile pe care trebuie s le urmeze, dar i
hotrste si cum trebuie s-si triasc viata personal si care trebuie s-i fie programul
zilnic.
n cadrul sistemului Vedanta (monistic), de exemplu, discipolii care nu sunt cstoriti,
nici nu mai au voie s-o fac; toate fortele lor sunt directionale n sensul atingerii
performantelor de ordin practic. Este interzis si consumul de carne, pentru c el distruge
acuitatea perceptiei. Gurul este literalmente nsusi "dumnezeul" si "mntuitorul"
respectivului discipol.
Aceste practici att de diverse se reduc de fapt la cteva tipuri generale. Este vorba, n
primul rnd, de o idolatrie. Persoana se nchin la o statuet sau la o imagine, aducndu-i
jertf lumnri, camfor, tmie, ap si dulciuri. De asemenea, zeittii alese i se face vnt
cu un evantai din coad de iac, i se face baie, este mbrcat si dus la culcare.
Toate acestea par copilrii, dar ele se constituie n tot attea experiente psihice al cror
efect este bine s nu-l subestimm. Idolatria Vedanta, pe de alt parte, ia forma adulrii de
sine, fie ntr-un mod interior, mental, fie n mod exteriorizat, cu toat recuzita ritual.
Proverbul indian "So Ham, So Ham" sau "Eu sunt el, eu sunt el", ilustreaz aceast
adulare de sine.
"Japa" este repetarea mantrei sanscrite desemnate de la nceput fiecrui discipol. Este, de
fapt, incantarea unei formule magice.
imediat steaua saloanelor din nalta societate bostonian si new-yorkez iar filozofii de la
Harvard erau impresionati de el la culme, n scurt vreme si-a creat un nucleu foarte
puternic de discipoli si partizani pentru planul su grandios de evanghelizare hinduist a
ntregii lumi occidentale mai ales din perspectiva hinduismului vedantic (monist).
S-au stabilit astfel societti Vedanta n marile orase americane si europene, ns aspectul
cel mai important al activittii lui a fost acela c a reusit s-si introduc ideile n marele
circuit al gndirii si practicii universitare.
Scopul su acesta era! S-si fac cunoscute ideile ct mai rapid si ct mai eficace. Putin
conta pentru Vivekananda dac ele erau crezute sau nu, ct vreme mesajul lor ajungea
pretutindeni. De multe ori el chiar spunea: "Bateti la fiecare us. Spuneti-le tuturor c toti
sunt de natur divin".
Astzi prti si ecouri ale mesajului su se gsesc n orice librrie, n mii de exemplare
ieftine, iar autorii lor sunt: Christopher Isherwood, Somerset Maugham, *Aldous Huxley,
Teilhard de Chardin si chiar Thomas Merton.
* Scriitori englezi de mare popularitate ai secolului XX, amplu tradusi si comentati si n
cultura romn. Acel aspect al operei lor, la care se face aluzie in acest studiu, este ins
mai putin familiar publicului romnesc. De ex. Aldous Huxley (1894-1963), stabilit n
California n 1937, public ntre altele Time Must Have a Stop (Timpul trebuie s aib un
sfrsit, 1944) n care autorul ncearc s evoce starea psihic a unei persoane n
momentul mortii si imediat dup aceea; si The Doors of Perception (Usile perceptiei,
1954)- n care se avanseaz ideea c "sublimele stri mistice" nu sunt altceva dect
functii ale glandelor suprarenale excitate prin consumul anumitor droguri, in calitate sa
de agent britanic, Somerset Maugham (1874-1965)a trebuit s prseasc intempestiv
Franta numai cu o valiz si sa se refugieze n S.U.A. unde rmne timp de sase ani (19401946). America este si pentru acest scriitor tara aventurilor mistice, care si gsesc
expresie n cartea The Razor's Edge ("Pe lam de cutit", sau "La marginea realittii",
1945). Christopher Isherwood (1904-?), scriitor prolific si foarte activ si in lumea
filmului si a scenei, emigreaz in 1939 in California spre a lucra ca scenarist la
Holywood. Este cel care a tradus, mpreun cu Swami Prabhavananda, Bhagavad-Gita
(1944) n limba englez. In colaborare cu acelasi a mai scris Shan-Kara's Crest-Jewel of
Discrimination (1947), si How to Know God; the Yogi Aphorisms of Patanjali (Cum s-L
cunoastem pe Dumnezeu; aforismele yoghine ale lui Palanjali, 1953), dup CHAMBERS
BIOGRAPHICAL DICTIONARY, Chambers, 1990 (n.tr.).
Thomas Merton este, fr discutie, cazul cel mai special si n acelasi timp mai periculos,
pentru c el avanseaz ideile lui Vivekananda de pe pozitiile unui monah crestin iar
crtile lui, afectnd institutia vital a crestinismului occidental, au dat o lovitur puternic
Romano-Catolicismului n ansamblu. Cu putin nainte de moartea sa, printele Merton a
scris un studiu foarte apreciativ ca introducere la o nou traducere a Bhagavad Gitei, care
este manualul spiritual sau "biblia" hindus si piatra de temelie a monismului sau Advaita
Vedanta.
Trebuie s nu pierdem nici un moment din vedere c Gita se opune pas cu pas tuturor
nvtturilor crestine fundamentale. Cartea sa Maestrii Zen, publicat postum, este de
asemenea, demn de mentionat pentru c se bazeaz n ntregime pe o eroare foarte
insidioas: premisa c toate asa numitele "experiente mistice" din indiferent ce religie
sunt adevrate. Lucrurile ns nu stau deloc asa, si o persoan de talia lui Thomas Merton
ar fi trebuit s-o stie. C ele nu stau asa o afirm si o dovedeste prin fapte Sfnta Scriptur
si ntreaga traditie a Sfintilor Printi.
Personal cunosc o mnstire catolic din California unde clugrii experimenteaz
practici religioase hinduse, sub ndrumarea unui indian care a devenit preot catolic. Si
cred c dac terenul nu ar fi fost deja pregtit, asemenea lucruri nu s-ar fi putut ntmpla.
Dar prin sosirea sa n Vest, Vivekananda aceasta a si fcut, a pregtit terenul.
Mesajul vedantic al lui Vivekananda este foarte simplu de fapt. El pare mai mult dect
este din cauza unui jargon sanscrit care face impresie si datorit structurii sale filosofice
mai complexe. Dar mesajul lui esential este acesta: Toate religiile sunt adevrate dar
Vedanta reprezint adevrul ultim. Diferentele sunt doar o chestiune de "nivele de
adevr". Avem de-a face, deci, cu mai multe "nivele ale adevrului". Sau n cuvintele lui
Vivekananda: "Progresia omului nu este de la fals la adevrat, ci de la ceea ce este
adevrat, la ceea ce este si mai adevrat, de la adevruri inferioare la altele superioare.
Ceea ce este materie astzi devine spirit mine. Viermele de astzi este si dumnezeul de
mine. "Vedanta se bazeaz pe convingerea c omul este Dumnezeu. Deci, omul este cel
care se mntuieste singur. Vivekananda a formulat astfel: "Cine s aib puterea de a ajuta
Infinitul? Chiar mna care ti vine n ajutor pe ntuneric trebuie s fie propria ta mn".
Vivekananda era ns destul de orientat, nct s-si dea seama c o Vedanta prezentat n
toate implicatiile ei si dintr-o dat ar fi fost prea mult pentru mentalitatea crestin.
"Nivelurile de adevr" ns erau o notiune cum nu se poate mai potrivit pentru a asigura
puntea de legtur ctre ecumenismul ideal: acela n cadrul cruia nu se iveste nici un
conflict pentru c toat lumea are dreptate.
Sau cum afirma swami: "Dac una singur din religii este adevrat, atunci toate celelalte
trebuie si ele s fie adevrate. Astfel credinta hindus este a tuturor - deci si a voastr -,
tot att de mult pe ct este si a mea. Noi hindusii nu numai c tolerm, dar ne unim chiar
cu toate religiile, rugndu-ne la moschee cu mahomedanul, nchinndu-ne focului
mpreun cu zoroastrul si ngenunchind la piciorul crucii mpreun cu crestinul. Noi stim
c toate religiile, n mod egal, de la cel mai primitiv fetisism, pn la cel mai nalt
absolutism, sunt tot attea ncercri ale sufletului omenesc de a cuprinde Infinitul. Deci
noi suntem cei care strngem toate aceste flori ntr-un minunat buchet, cruia, legndu-l
cu panglica iubirii, ne nchinm plini de ncntare".
Cu toate acestea, toate religiile nu sunt considerate n hinduism dect trepte ctre
adevrata si suprema religie, care este Advaita Vedanta. Vivekananda, n realitate,
dispretuia Crestinismul pe care l considera "un adevr de ordin inferior", dualist, n
conversatiile lui particulare spunea c numai un las ar fi capabil s ntoarc si cellalt
obraz. Si orice ar fi apreciat la celelalte religii, ntotdeauna revenea la necesitatea
Advaitei Vedanta. "Arta, stiinta si religia - spunea el -, nu sunt dect cele trei ci diferite
care exprim un singur adevr. Dar ca s ntelegem acest lucru trebuie s fi ptruns mai
nti n teoria Advaitei".
Atractia pe care o exercit aceste idei asupra tineretului de astzi este incontestabil.
Vedanta declar libertatea absolut a fiecrui suflet de a fi el nsusi. Ea neag orice
distinctie ntre sacru si profan, ntre ceea ce este sfnt si ceea ce nseamn lumea
obisnuit. Aceste dualitti nu reprezint dect ci de exprimare diferit a unui singur
adevr. Si singurul scop al religiei este acela de a satisface nevoile de absolut ale tuturor,
indiferent de temperamentul lor: un dumnezeu si o nchinare pe placul fiecruia, ntr-un
cuvnt, religia este "f ceea ce-ti convine".
V voi arta ct a fost de eficace n a introduce aceste idei hindu n romano-catolicism,
unde succesul su a fost cel mai impresionant.
Swami Vivekananda a sosit pentru prima oar n America ca reprezentant al
Hinduismului n "Parlamentul Religiilor" (1893). n 1968 s-au srbtorit 75 de ani de la
acel eveniment, ocazie cu care a avut loc un "Simpozion al Religiilor", sub auspiciile
Societtii Vivekananda Vedanta din Chicago. Romano-Catolicismul era reprezentat de un
teolog dominican de la Universitatea De Paul, preotul Robert Campbell. Swami
Bhashyananda a deschis lucrrile cu un mesaj de bune urri din partea a trei mari
personalitti, ntre care un cardinal american.
n sesiunea de dup amiaz, Campbell a vorbit despre conflictul dintre traditie si
modernism n Catolicismul contemporan. El a spus: "La universitatea n care lucrez
testele de opinie arat c studentii catolici manifest de cinci sau sase ani ncoace
atitudini vdit mai liberale dect s-a putut constata n trecut. Si sunt convins c marele
Swami Vivekananda nsusi ar fi privit favorabil cele mai multe miscri n directia unei
liberalizri a Crestinismului". Confuzia pe care o fcea preotul Campbell ns era c
tendintele manifestate de studenti si numite de el "crestine", nu erau n realitate deloc
crestine; ele erau pur si simplu atitudini si practici Vedanta.
Si ca s nu se iveasc nici o ndoial n privinta acestei interpretri, voi cita cuvintele
acestui preot romano catolic referitoare la pozitia modernistilor asupra a cinci aspecte de
credint, asa cum au fost ele formulate n trei reviste de specialitate internationale:
Prabuddha Bharala, publicat la Calcuta; Vedanta Kesheri, publicat la Madras, si
Vedanta and the West (Vedanta si Occidentul), care apare la Londra.
Despre dogme: "Adevrul este o notiune relativ, doctrinele si dogmele acestea (adic
natura lui Dumnezeu, scopul vietii pe pmnt, natura sufletului) nu sunt lucruri imuabile,
ci schimbtoare, oamenii aflndu-se mereu n situatia de a nega astzi ceea ce ieri
afirmau c sunt adevruri sfinte".
Despre Dumnezeu: "Este adevrat c Iisus este divin, dar oricare dintre noi poate fi divin.
De fapt cred c atitudinea crestin liberal se misc foarte clar n directia filozofiilor
orientale - att n ceea ce priveste conceptia despre un Dumnezeu impersonal, ct si n
reconcilieze stiinta si credinta religioas". Iar modul n care a reusit el aceasta, adaug eu,
este prin fundamentarea unei noi religii.
Iat ce spune Theillard nsusi: "Noua religie nu va fi a altceva dect vechiul nostru
crestinism, dar mbogtit cu un suflu nou ce provine din evolutia fireasc si legitim a
dogmelor sale n contactul lor cu noile idei ce apar n societate". S examinm n aceast
lumin "Religia Universal" a lui Vivekananda, alturi de "Noul Crestinism" al lui
Theillard. Asa cum este ea propus de Vivekananda, "Religia Universal" trebuie s aib
cinci caracteristici.
n primul rnd trebuie s fie stiintific si construit pe principiul legilor spirituale, adic
va fi o religie adevrat si stiintific. Cci ntr-adevr, att Vivekananda, ct si Theillard
folosesc scientismul teoretic ca articole de credint.
n, al doilea rnd, fundamentul su este , unul evolutionist. Sau, n cuvintele lui Theillard:
"O form religioas necunoscut pn acum, una pe care nimeni nu a putut pn n
prezent s o imagineze sau s o descrie, Pentru c universul nu era destul de larg si de
organic s o ncap. O nou form de religie ia fiint acum n inimile oamenilor, dintr-o
smnt semnat de ideea de evolutie". Si n continuare: "Pcatul originar... este un
concept care ne leag de mini si de picioare si ne goleste sngele din vene" pentru c
,"asa cum este el formulat acum apare ca un concept static, ce reprezint un anacronism
pentru sistemul nostru evolutionist de gndire".
Este locul s afirmm aici c acest concept pseudoreligios de "evolutie" pe care
Crestinismul l-a respins ntotdeauna, este de milenii un concept constitutiv al gndirii
hinduse si el nu lipseste din nici una din aplicrile ei practice.
n al treilea rnd, "Religia Universal" nu prezint n centrul ei nici o personalitate
unificatoare, ci ea este fondat de niste "principii eterne". Theillard este n mod cert pe
drumul spre un Dumnezeu impersonal, cnd scrie: "Hristos mi devine din ce n ce mai
indispensabil... dar n acelasi timp, persoana istoric a lui Hristos mi devine din ce n ce
mai lipsite de substant si mai indistinct". "Viziunea mea despre El m poart din ce n
ce mai sus pe axa ortodoxiei".
Ne pare ru s spunem, dar acest spirit al unui "Hristos" nonistoric este "ortodoxie"
hindus, nu crestin.
n al patrulea rnd, scopul principal al "Religiei Universale" este acela de a satisface
nevoile spirituale ale diferitelor tipuri de caractere umane; lucru ce nu poate fi oferit de
asa zisele religii individualiste si sectare. n viziunea lui Teillard de Chardin, Crestinismul
nsusi este o astfel de religie, pentru c el nu rspunde tuturor tipurilor de aspiratii
religioase. Iat cum si exprim el nemultumirea sa: "Crestinismul rmne n continuare
oarecum un refugiu. E1 nu mai mbrtiseaz sufletul, nu-l mai satisface, sau, ntr-un
anumit fel, nu mai este n stare s cluzeasc viata omului modern".
n al cincilea si ultimul rnd, n cadrul "Religiei Universale", sau al "Noului Crestinism",
noi ne ndreptm cu totii ctre aceeasi destinatie, indiferent de traditia religioas din care
provenim. Pentru Teillard de Chardin aceast destinatie este "Punctul Omega" situat
dincolo de posibilitatea oricrei reprezentri. Pentru Vivekananda aceast destinatie este
ntruchipat de "OM": "ntreaga umanitate se ndreapt ctre poalele acelui loc pe care se
afl nltat simbolul care nu este simbol, numele care este mai presus dect toate
sunetele".
Unde se va sfrsi aceast deformare a Crestinismului si triumful hinduismului? Vom avea
pe "OM* " sau vom avea pe Omega (adic pe Hristos)?
1) n text "OM" nu este luat n ntelesul de om ca persoan, ci ca silaba sacr a hindusilor.
sau afacerile lor din colonia indian, erau vioi si nerbdtori s vad pmntul de vis pe
care l aveau n fat, insula misterioas ale crei basme minunate le ncntaser copilria.
nc nu se vedea insula, cnd vasul era deja nvluit de mireasma grea si mbttoare
adus de briz, a arborilor aromati de la trm.
La un moment dat un nor albastru cuprinse orizontul, mrindu-se din ce n ce mai mult pe
msur ce vasul se apropia. Deja ncepeau s se vad cldirile de la trm ngropate n
verdeata palmierilor maiestuosi si se vedea si multimea multicolor care astepta sosirea
vasului.
Pasagerii, care deja se mprieteniser n timpul cltoriei, duceau conversatii animate
admirnd peisajul insulei de poveste care se desfsura n fala ochilor lor. Vaporul se
legna ncet, pregtindu-se s ancoreze n portul orasului Colombo.
Aici vasul se oprea s ncarce crbune, asa nct pasagerii aveau timp suficient s ias la
trm. Ziua era att de canicular, nct multi se hotrser s nu ias din cabin pn
seara, cnd fierbinteala zilei avea s fie nlocuit cu o rcoare plcut. Asa nct, spre
sear, un grup de opt persoane, crora m-am alturat si eu, ghidati de colonelul Elliot,
care mai fusese la Colombo si cunostea bine orasul si mprejurimile, a pornit la
explorarea frumusetilor insulei.
Colonelul chiar a fcut o propunere foarte ispititoare: "Doamnelor si domnilor, ce-ati
spune de o vizit la cteva mile n afara orasului spre a-i vedea si noi pe vestitii fachiri
magicieni de prin prtile locului? Poate vom avea posibilitatea unor experiente
interesante!" Toti au acceptat cu entuziasm propunerea colonelului.
Pe cnd strzile zgomotoase ale orasului rmaser mult n urma noastr, seara se lsase
deja de-a binelea iar drumul nostru serpuitor prin jungla minunat era luminat de
milioane de licurici. La un moment dat drumul s-a lrgit brusc si ne-am aflat deodat n
interiorul unui luminis nconjurat de jungl. La marginea lui se afla un copac nalt sub
care se vedea o colib si un om subtire, btrn, cu turban pe cap, ce sedea turceste si
privea fix la un foc mic ce ardea n fata lui.
n pofida sosirii noastre zgomotoase, btrnul nu s-a clintit din nemiscarea sa si nu ne-a
acordat nici cea mai mic atentie. De undeva a aprut un tnr care s-a ndreptat ctre
colonel si l-a ntrebat ncet ceva. Imediat dup aceea a adus cteva scaune pe care grupul
nostru s-a asezat n semicerc nu prea departe de foc. Am simtit n jurul nostru un miros de
fum plcut parfumat. Btrnul era n aceeasi pozitie, neobservnd pe nimeni si nimic, din
cte puteam s ne dm noi seama. Ptrarul de lun care rsrise mai mprstia ntructva
ntunericul noptii si n lumina aceea fantomatic toate contururile cptau un aer ireal.
Toti au tcut fr s vrea, asteptnd s vad ce o s se ntmple.
Miss Mary a soptit la un moment dat cu nsufletire:
"Priviti acolo sus, pe copac!". Ne-am uitat cu totii ntr-acolo. Si ntr-adevr, vrful
coroanei copacului sub care sttea fachirul parc se topea n lumina moale a lunii si
copacul pur si simplu disprea treptat de sub ochii nostri, sters parc de o mn nevzut,
pn cnd nu a mai rmas nici o urm de copac si n fata noastr a aprut marea. i
vedeam valurile rostogolindu-se unele dup altele si rndurile de spum alb; pe cerul,
devenit deodat albastru, pluteau nori usori. Eram uluiti.
Apoi la orizont a aprut un vapor alb. Din cele dou hornuri ale sale iesea un fum gros.
Se apropia cu repeziciune de noi, tind valurile. Spre uluirea noastr am vzut c este
propriul nostru vas, cel cu care sosiserm la Colombo! Un murmur a trecut printre noi,
cnd am citit la pupa chiar numele vasului nostru, "Luiza", cu litere mari, aurii. Dar lucrul
cel mai uluitor a fost c pe vapor ne vedeam chiar pe noi nsine! V reamintesc c la acea
or nu se pomenea de cinematografie, si asemenea efecte nu erau de conceput.
Deci fiecare dintre noi se vedea pe el nsusi pe punte, printre oamenii care rdeau si
conversau unul cu cellalt. Dar lucrul cel mai uluitor era c ne vedeam nu numai pe noi,
ci pn si cele mai mici detalii de pe punte, ca si cnd ne-am fi aflat ntr-un elicopter ceea
ce hotrt c nu era n realitate. Eu de exemplu m-am vzut pe mine printre pasageri, pe
marinari lucrnd la captul cellalt al vasului, pe cpitan n cabina sa si pn si pe
maimutica Nelly, favorita tuturor, mncnd banane pe catargul mare. Toat lumea
comenta n soapt si era emotionat la culme de ceea ce vedea.
Eu aproape c uitasem cu totul de mine, de faptul c eram la urma urmei un preot monah
ortodox si c n-ar prea fi fost locul meu acolo, ntr-o asa situatie. Vraja era att de
puternic, nct inima si mintea mea erau ca paralizate. Pulsul mi s-a accelerat deodat,
ca n fata unei primejdii, si m-a cuprins o spaim de moarte.
Am nceput s-mi misc buzele si s rostesc: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-m pe mine pctosul!". M-am simtit deodat usurat. Parc s-ar fi
desfcut si ar fi czut de pe mine niste lanturi grele, invizibile. Rugciunea mea a devenit
mai concentrat si odat cu ea sufletul meu s-a linistit. Priveam n continuare copacul,
cnd, deodat, tabloul mrii dispru, suflat parc de vnt. Nu se mai vedea dect copacul
scldat de lumina lunii, fachirul seznd tcut lng foc si nsotitorii mei, care continuau
s priveasc marea, ce pentru ei nc nu dispruse. Dar la un moment dat fachirul nsusi
pti ceva: se rsturn ntr-o parte si tnrul, alarmat, alerg s-l ridice. Spectacolul se
ntrerupse brusc.
Adnc miscati de ceea ce vzuser, spectatorii se ridicar, mprtsindu-si cu nsufletire
impresiile si nentelegnd de ce totul se terminase att de brusc si de neasteptat. Tnrul a
explicat c din cauza epuizrii fizice a fachirului, care acum sedea ca si mai nainte, cu
privirea ndreptat n jos si neacordnd nici o atentie celor prezenti.
Dup ce l-am rspltit cu generozitate prin intermediul tnrului, multumindu-i pentru c
ne dduse ocazia acestui uluitor spectacol, si cnd deja ne porniserm cu totii s plecm,
mi-am ntors fr s vreau capul pentru a-mi imprima mai bine ntregul tablou. Atunci am
ntlnit privirea plin de ur a fachirului. Nu a durat dect o secund, pentru c imediat sia ntors capul n pozitia obisnuit; dar acea privire de o secund, mi-a fost de-ajuns pentru
a ntelege odat pentru totdeauna a cui fusese puterea care produsese acel "miracol".
chemati.
Toate acestea le sunt clare si evidente crestinilor ortodocsi, care sunt constienti de
adevrul descoperirii dumnezeiesti si fii credinciosi ai Bisericii lui Hristos. Dar multi
dintre cei care se consider crestini, nu-si dau seama de diferenta radical si ireductibil
dintre Crestinism si toate celelalte religii pgne. Si chiar cei care si dau seama de
aceast diferent, nu au discernmntul duhovnicesc de a deosebi ntre diferitele
"experiente spirituale", discernmnt despre care se vorbeste n scrierile ortodoxe
patristice si n Vietile Sfintilor - numit acolo "dreapt socoteal" -, pe care Sfnta Biseric
Ortodox l-a avut si l are de aproape 2000 de ani.
In absenta acestei constiinte si a acestui discernmnt, prezenta din ce n ce mai
intensificat a religiilor orientale n mijlocul maselor occidentale si, de asemenea, est
europene (n.tr.), seamn confuzie si n mintile multora ce si zic crestini. Cazul lui
Thomas Merton este izbitor! Convertit sincer la catolicism si devenit apoi clugr catolic
- n urm cu aproape patruzeci de ani (1940), cu mult nainte de inovatiile radicale ale
Conciliului Vatican II -, el si-a sfrsit zilele, proclamnd egalitatea dintre experientele
crestine si cele ale budismului Zen si ale altor religii pgne.
Ceva "a ptruns n atmosfer" cam n ultimii douzeci de ani, care a erodat si ultimile
rmsite ale unei mentalitti crestine sntoase, rmase n Bisericile Protestant si
Catolic. Acest ceva atac acum si adevrata Biseric, adic Sfnta Ortodoxie. "Dialogul
cu religiile necrestine" este mai curnd rezultatul dect cauza aparitiei acestui nou "duh".
n capitolul ce urmeaz vom examina cteva din aceste miscri religioase orientale care
au avut o influent covrsitoare asupra Vestului prin anii 1970, oprindu-ne cu deosebire
asupra ncercrilor de dezvoltare a unui sincretism ntre crestinism si religiile orientale
care s-a manifestat mai ales n zona "experientelor spirituale".
n cadrul acestor ncercri s-a mers pn la ndrzneala de a afirma c traditiile filocalice
ale Ortodoxiei si au, de fapt, originea n Extremul Orient si c de acolo ne vine si
rugciunea lui Iisus si contemplatia mistic ortodox!
Dup ce vom fi lmurit statutul unor astfel de afirmatii, vom putea s artm clar ce
diferent, ca de la cer 'la pmnt, exist ntre "experientele spirituale" crestine si cele
necrestine, ct si extremul pericol care se ascunde n filosofia religioas, care st la baza
acestui sincretism mincinos.
1. "Yoga crestin"
Yoga hindus este cunoscut n Vest de mai multe decenii, ea dnd nastere, mai ales n
America, nenumratelor secte si mai ales nenumratelor forme de fizioterapii, care nu-si
afirm nici un continut religios.
Acum aproape douzeci de ani, un clugr francez benedictin si-a notat experientele
ncercate, pe cnd se strduia s fac din Yoga o practic crestin. Descrierile ce urmeaz
sunt luate din cartea lui.*
* J.M. Dechanet, Christian Yoga; Harper & Row, N.Y., 1972, prima trad. englez a aprut
n 1960
Yoga hindus este o practic ce presupune o viat disciplinat pn la ascez, care
include controlul respiratiei si anumite pozitii fizice, ce produc o stare de relaxare, stare
ce favorizeaz efortul de meditatie. Cu ajutorul "mantrelor" si diferitelor rostiri de
formule sacre se obtine o concentrare psihic mai bun.
Esential n yoga nu este att disciplina n sine, ct meditatia la care trebuie s se ajung.
Autorul are dreptate, atunci cnd scrie: "Scopurile pe care le urmreste yoga hindus sunt
strict spirituale. A uita acest fapt si a retine doar aspectul fizic al acestei discipline
strvechi, prin care s se urmreasc doar frumusetea si sntatea fizic, echivaleaz cu o
trdare". Trebuie ns s se stie c cel care nu urmreste dect aspectul fizic al practicii
Yoga, se predispune deja ctre anumite atitudini spirituale si chiar experiente, de care nici
mcar nu este constient, dup cum se va vedea n continuare.
Acelasi autor spune mai departe: "Arta unui yoghin este aceea de a obtine tcerea total,
de a se goli de orice gnduri si iluzii, de a elimina si uita toate ideile pe care le-a nutrit
vreodat, cu exceptia uneia: c sinele adevrat al omului este de natur divin, c el
(omul) nsusi este Dumnezeu si c restul este tcere".
Binenteles c aceasta nu este o idee crestin, ci una pgn. Cci scopul "Yogi crestine"
este de a folosi tehnica yoga sub numele de "meditatie crestin", pentru a obtine efecte de
relaxare, multumire si pasivitate mental, care s favorizeze receptarea fr impedimente
a ideilor si experientelor cu finalitate demonic. "De ndat ce veti executa respectiva
"mudra" sau "asana" (pozitii yoga) corpul dumneavoastr se va relaxa si v va cuprinde o
senzatie general de bine".
Exercitiile produc "un efect de un calm exceptional". "Relaxarea general se instaleaz
nc de la nceput, cu o senzatie foarte durabil de bine si chiar euforic. Dac nervii ne
sunt tensionati si surmenati, ei, prin aceste exercitii, se calmeaz si oboseala dispare n
scurt timp". "Scopul eforturilor unui yoghin este acela de a-si amuti sinea gnditoare si de
a nchide ochii n fata tuturor ispitelor".
Starea euforic pe care o produce yoga "se poate numi foarte bine: o stare de sntate,
care ne ngduie s facem mai mult si mai bine pe plan fizic mai nti, apoi pe planul
spiritual al religiei crestine. Cuvntul cel mai apt s descrie aceast stare, este acela de
multumire; o multumire att trupeasc, ct si sufleteasc, care ne predispune...la o viat
spiritual".
Aceast stare schimb ntreaga personalitate a celui ce o ncearc: "Hatha Yoga
influenteaz caracterul n bine. Dup cteva sptmni de exercitii, persoana adult
admite c nu se mai recunoaste pe sine, si oricine va putea constata schimbri n modul
Orice persoan, ct de putin avizat asupra tririi duhovnicesti ortodoxe, vede c acest
biet "yoghin crestin" este victima unor demoni mai mrunti, care i pndesc pe cuttorii
de "experiente spirituale". El nici mcar n-a vzut un "nger de lumin", ci a czut prad
propriilor sale "nchipuiri religioase", produse de o minte bolnav si de o inim total
nepregtite pentru purtarea unui rzboi nevzut contra nselciunilor diavolesti.
Astfel de "meditatii" se practic astzi ntr-un numr important de mnstiri romanocatolice.
Faptul c aceast carte se ncheie cu un articol semnat de traductorul francez al
Filocaliei, dndu-se chiar si cteva fragmente de texte filocalice, nu demonstreaz altceva
dect prpastia care i desparte pe acesti diletanti de adevrata spiritualitate ortodox,
spiritualitate ce rmne cu desvrsire ascuns de ochii "nteleptilor" contemporani, care
nu i pricep nici mcar limbajul.
O indicatie suficient pentru incompetenta autorului de a recepta corect mesajul
Filocaliei, este c el numeste "rugciune a inimii", gestul facil de a recita silabe n ritmul
btilor inimii. Or, n traditia patristic ortodox rugciunea inimii este una din cele mai
nalte forme de rugciune, dobndit foarte rar de monahi, dup multi ani de nevointe
ascetice si sub ndrumarea unui duhovnic ncercat.
Vom comenta pe larg pericolul practicrii acestei yoga asa-zise crestin, cnd vom vedea
c are trsturi comune cu alte forme de meditatie oriental, care li se ofer credinciosilor
crestini din zilele noastre.
2."Zen-ul crestin"
Cartea preotului catolic irlandez William Johnston Christian Zen (Harper & Row, New
York, 1971) descrie mai pe ntelesul tuturor o alt practic religioas oriental. Acest
autor porneste, ca si autorul crtii "Yoga crestin" din acelasi punct: un sentiment de
adnc nemultumire Fat de crestinismul occidental, n general, si dorinta de a-l mbogti
cu dimensiunea unei contemplatii pierdute. "Foarte multi, pierznd legtura cu vechile
forme de rugciune, si care, n acelasi timp, nu mai sunt multumiti de pietatea trecutului,
caut ceva care s satisfac aspiratiile sufletului modern".
"Contactul cu spiritualitatea Zen... a deschis noi ci, descoperindu-mi c exist n
crestinism posibilitti la care nici nu visasem". O persoan poate "s practice Zen-ul ca pe
o modalitate de a-si lrgi si adnci propria credint crestin".
Tehnica zen-ului japonez este foarte asemntoare cu yoga indian - din care de fapt si
deriv -, desi este cu mult mai simpl. Este vorba tot de o postur corporal (dar lipseste
varietatea posturilor fizice din yoga), de o tehnic a respiratiei, de repetarea unei formule
"sacre" dup dorint, precum si alte mici detalii caracteristice zen-ului.
Scopul lor este, ns, identic cu cel din yoga: Prsirea gndirii rationale si atingerea unei
stri de liniste si de meditatie calm. Pozitia seznd "mpiedic ratiunea discursiv si
acestei crti.
*
Modul si motivele pentru care Ortodoxia respinge aceste practici sunt aceleasi ca si n
cazul yogi asa-zis crestine. Deosebirea ntre "Zenul crestin" si "Yoga crestin" este c,
primul este mai popular si nu att de ezoteric ca cea de-a doua. Iar persoanele capabile s
afirme c experientele agnostic-pgne, de tip Zen, pot constitui "baza unei rennoiri
mistice crestine", sunt cu totul strine de adevrata si marea traditie patristic ortodox,
care presupune o credint arztoare, convingeri adevrate si lupt intens ascetic.
Vedem ns cum acest autor ignorant al traditiei filocalice nu ezit s trasc Filocalia si
"marile scoli ale Ortodoxiei" n paginile crtii sale, zicnd c si ele ajut la obtinerea unei
stri de "liniste si pace contemplativ" si c sunt tot attea exemple de "practici Zen din
interiorul traditiei crestine". El recomand chiar si rostirea rugciunii lui Iisus n timpul
meditatiei Zen, pentru cei care doresc.
Dar aceast ignorant devine cu deosebire periculoas atunci cnd ea se slsluieste n
cineva chemat s instruiasc pe altii si care, la cursurile sale, recomand studentilor si s
experimenteze "misticismul seznd n pozitie zazen, timp de patruzeci de minute n
fiecare sear".
Toate acestea se ntmpl pentru c trim vremuri cnd proorocul mincinos se afl si n
persoana cte unui ins bine intentionat dar ignorant, care, cu convingerea c lupt pentru
fericirea aproapelui, nu face altceva dect s-l mping la dezastrul psihic si spiritual.
3. Meditatia transcendental
Tehnica de meditatie oriental cunoscut sub numele de "Meditatie Transcendental" (sau
pe scurt MT), a atins n putini ani un asemenea grad de popularitate, mai ales n America,
si este propovduit prin mass-media ntr-un mod att de zgomotos, nct orice persoan
care vrea s studieze serios curentele religioase contemporane, este tentat s o lase la o
parte, considernd-o un produs supradimensionat al industriei publicitare americane.
Tentatie care ar constitui o greseal, pentru c n aspectele sale de baz MT nu difer
semnificativ de Yoga sau de Zen, iar la o privire mai atent, se dovedeste chiar a fi mai
autentic "oriental", dect oricare din formele sincretice si artificiale ale "yogi crestine"
sau "zenului crestin".
Potrivit unui manual, devenit deja clasic despre aceast miscare * , "meditatia
transcendental" (MT) a fost adus n America (unde a avut un succes spectaculos) de un
yoghin indian destul de "neortodox", pe nume Maharishi Mahesh Yogi, ncepnd s
capete un puternic avnt mai ales dup 1961. n 1967 publicitatea sa a ajuns la apogeu
cnd binecunoscutul grup de muzic "Beatles" s-a convertit la MT, renuntnd astfel la
droguri; dar grupul a abandonat n scurt vreme miscarea (continund ns s mediteze) si
Maharishi a intrat astfel n declin, cu att mai tare cu ct turneul su american din anul
urmtor, de data aceasta efectuat mpreun cu un alt grup de cntreti convertiti (pe nume
"Beach Boys") s-a dovedit a fi un dezastru financiar.
* Toate citatele din acest capitol sunt extrase din cartea lui Jhan Robbins si David Fisher
Tranquility Without Pills - All about Transcendental Meditation (Calm fr pastile meditatia transcendental de la A la Z), Peter H. Wyden, Inc; N.Y.,1972
Totusi miscarea a continuat s creasc: pn n 1971 existau cam 100.000 de "meditatori"
si 2000 de instructori calificati, ceea ce o fcea de departe cea mai important miscare de
"spiritualitate oriental" din America. n 1975 miscarea a atins apogeul, cu aproape
40.000 de cursanti n fiecare lun si cu peste 600.000 de simpatizanti. n toti acesti ani ea
s-a folosit intens n cadrul armatei, n nvtmntul de stat, n nchisori, spitale, anumite
grupuri religioase, si chiar n interiorul unor parohii ale Arhiepiscopiei grecesti din
America, fiind considerat o form neutr de "terapie mental", compatibil cu orice
practic sau credint religioas.
Cursurile MT sunt, trebuie s-o spunem, parc special croite pentru modul de viat
american, ele fiind chiar numite cu simpatie "cursuri despre cum s fii fericit fr s
ncerci cu adevrat". Maharishi nsusi le numeste tehnici care sunt la fel de usoare
"precum splatul pe dinti". Maharishi a fost chiar aspru criticat de alti yoghini hindusi pe
motivul c vulgarizeaz vechea traditie indian Yoga si c pune la ndemna maselor,
pentru bani, practici ezoterice milenare (n 1975 taxele pentru un curs erau de 125 $, 65 $
pentru studenti, si progresiv mai ieftine pentru elevi de liceu, elevi de gimnaziu si
prescolari).
n scopurile, premisele si rezultatele sale, MT nu difer semnificativ de "Yoga crestin"
sau de "Zen-ul crestin"; sau difer doar printr-o simplificare extrem a tehnicilor si a
ntregii sale filosofii, prin usurinta cu care se ajunge la rezultatele dorite.
Ca si ele, MT nu necesit nici un fel de convingeri, capacitate de ntelegere sau coduri
morale si nici mcar s fii de acord cu filosofia sau ideile sale". Ea este pur si simplu o
tehnic, care "se bazeaz pe tendinta natural a mintii de a cuta fericirea si plcerea... n
timpul meditatiei transcendentale mintea cursantului trebuie s urmreasc exact lucrul
care i se pare mai firesc si mai plcut n acel moment".
"Meditatia transcendental este n primul rnd o practic si numai dup aceea o teorie. Si
este esential ca la nceput persoana s nu-si foloseasc deloc capacitatea de gndire
intelectual".
Tehnica conceput de Maharishi este aceeasi n toate centrele MT din lume: Dup dou
cursuri introductive, persoana plteste taxa si apoi merge la "initiere", ducnd cu sine o
colectie aparent bizar de obiecte, dar invariabil aceeasi: trei varietti de fructe dulci, cel
putin sase flori proaspete, si o batist curat.
Aceste articole sunt puse ntr-un cos si introduse n "camera de initiere" care este foarte
mic si n care se afl o mas cu portretul guru-lui lui Maharishi deasupra; pe aceast
mas, pe care arde tmie si pe care se afl o lumnare aprins n permanent, se plaseaz
si cosul cu ofrande. Discipolul se afl singur n acea ncpere mpreun cu nvttorul
su, care trebuie s fi fost si el obligatoriu initiat si instruit de Maharishi personal.
Ceremonia din fata portretului dureaz o jumtate de or si const dintr-o intonare usoar
a unei melodii n cuvinte sanscrite (al cror nteles rmne necunoscut initiatului) si, de
asemenea, din intonarea numelor "maestrilor" yoga din trecut. La sfrsitul ceremoniei,
initiatului i se desemneaz o "mantra", adic un cuvnt sanscrit secret, care trebuie repetat
fr ntrerupere n timpul meditatiei si pe care nu are voie nimeni s-l cunoasc n afar
de maestrul celui n cauz.
Traducerea englez a acestei ceremonii nu este niciodat dezvluit celor ce se initiaz;
ea este cunoscut doar de nvttori si de cei care sunt ei nsisi initiatori. Ea exist ns
ntr-un manual nepublicat, intitulat "The Holy Tradition" (Sfnta Traditie) iar textul su a
fost tiprit mai nou ca pamflet separat de "Spiritual Counterfeits Proiect" (Dosarul Falsuri
Spirituale) din Berkeley.
Aceast ceremonie nu este nimic altceva dect traditionalul ritual hindus de nchinare la
zeii (puja), n care se includ guru zeificat al lui Maharishi (Shri Guru Dev) si ntregul sir
de "maestri", prin care el nsusi si-a primit initierea.
Ritualul se ncheie cu o serie de douzeci si dou de "ofrande" aduse n fata guru-lui lui
Maharishi (adic a portretului su), dup fiecare ofrand adus rostindu-se cuvintele "M
plec n fata lui Shri Guru Dev". La ncheierea ceremoniei, initiatorul se pleac pn la
pmnt n fata portretului lui Shri Guru Dev si l invit si pe cel ce se initiaz (novice) s
fac la fel; numai dup acest moment se cstig statutul de initiat. (Plecciunea nu este
obligatorie pentru initiat, dar ofrandele sunt).
Iat cum este introdus agnosticul modern, de cele mai multe ori pe nesimtite, n sfera
practicilor hinduiste; el este condus spre a executa un gest la care strmosii si crestini nu
ar fi consimtit niciodat, prefernd s fie mai curnd ucisi n cele mai sngeroase torturi.
Acest gest se numeste nchinare la idoli. n plan spiritual, explicatia succesului
spectaculos al meditatiei transcendentale const n "simpla" comitere a acestui pcat
capital si nu neaprat n respectarea tehnicii psihice n sine.
Odat initial, practicantul meditatiei transcendentale mediteaz cte douzeci de minute
de dou ori pe zi (exact timpul recomandat si de "Yoga crestin"), lsndu-si mintea s se
desfsoare liber si repetnd "mantra" ct mai des consider el necesar; experientele care
apar sunt supuse frecvent controlului maestrului.
Foarte curnd persoana ncepe deja s ptrund ntr-o nou stare de constiint, care nu
este nici de somn si nici de veghe. Ea este starea de "meditatie transcendental". Cci
"meditatia transcendental produce o stare de constiint, care nu se poate compara cu nici
o experient trecut a persoanei respective sau care se poate compara doar cu starea de
meditatie Zen la care se ajunge ns dup ani ndelungati de practic intens".
"Spre deosebire de tehnicile orientale de tip yoga, care cer eforturi de ani de zile pentru a
se ajunge la o performant, practicnd meditatia transcendental, se ajunge practic la
aceleasi rezultate ntr-un interval de minute". Din unele mrturii personale aflm c este
vorba de o "stare de mplinire", asemntoare senzatiei din urma consumului de droguri.
Dar Maharishi prefer s o descrie n termeni hindusi mai traditionali: "Cnd individul a
atins performanta de a-si constientiza permanent aceast stare, se cheam c a atins
nivelul constiintei cosmice, telul oricrui adevrat meditator". n strile avansate de MT
se trece la executarea de pozitii yoga, dar acestea nu sporesc neaprat calitatea tehnicii de
baz; si nici nu sunt cerute exercitiile de disciplin fizic obisnuite.
Odat "starea de existent transcendental" atins, nu se mai cer dect cele patruzeci de
minute de meditatie zilnic, cci MT nu este destinat pentru o viat dus n recluziune,
ca n India, ci se adreseaz (n America) celor cu o viat activ n societate. "Meritul" lui
Maharishi const, asadar, n aceea c el a pus la ndemna tuturor practici care pn
atunci fuseser rezervate doar ctorva alesi.
Aceste mase gseau n MT rezolvarea tuturor problemelor lor: Drogatii reuseau s se lase
de droguri, familiile se refceau, toat lumea devenea mai fericit si mai sntoas; fetele
instructorilor MT erau n permanent zmbitoare si plesnind de bucurie. Cci MT nu
nlocuieste alte religii, ci "le ntreste" pe cele care exist deja, indiferent de credinta lor.
"Crestinii" protestanti sau catolici gsesc si ei c aceast practic le adnceste propria
religie si le-o mbogteste cu noi ntelesuri.
Succesul facil si spectaculos al MT, desi simptomatic pentru pierderea progresiv a
valorilor si a mentalittii autentic crestine n omenirea contemporan, a fost in acelasi
timp cauza declinului meditatiei transcendentale nssi. Poate mai mult dect oricare alta
din miscrile de "spiritualitate oriental", MT a avut caracterul unei "mode", iar ambitia
proclamat de Maharishi de a "initia" ntreaga omenire este n mod evident condamnat
la esec.
Dup anul de vrf 1975, nscrierile la cursuri MT au sczut stabil si att de dramatic nct
n 1977 organizatia a anuntat deschiderea unei noi serii de cursuri pentru "avansati" cu
scopul vdit de a recstiga popularitatea pierdut. Ele ambitionau s-i nvete pe initiati
cum s dobndeasc "siddhis" sau "puteri supranaturale", adic cum s treac prin zid,
cum s devin invizibili, cum s leviteze si s zboare n aer, si asa mai departe.
Noul program a fost ntmpinat cu cinism, n pofida faptului c brosura sa publicitar
afisa pe copert un "meditator" n plin "levitatie" (vezi revista Time, 8 aug.1977). Dac
aceste cursuri (care cost pn la 3000 de dolari) vor produce sau nu rezultatele pretinse care tin de recuzita fachirului din Ceylon (vezi mai sus) - nu stim. Dar n orice caz, MT
este dovedit a fi o faz a interesului pentru ocultism, manifestat de societatea uman n
a doua parte a secolului XX. Iar rezultatele acestui interes sunt si ele gritoare. S-au dat
publicittii multe cazuri de instructori si discipoli MT, care au fost loviti de maladiile
obisnuite ale celor care se ocup cu practici oculte: boli mintale si nervoase, sinucideri,
tentative de crim, posedri de natur demonic.
n 1978, Curtea Federal a Statelor Unite a luat pn la urm hotrrea c MT este ntradevr de natur religioas si deci predarea ei n scoli este interzis *: textul complet al
deciziei federale n cazul Malnak contra Maharishi Mahesh Yogy **. Aceast decizie va
limita fr ndoial si mai mult influenta "MT" n care multi vor continua poate s vad o
form de meditatie compatibil cu crestinismul; atitudine care, din pcate, exist si
constituie si ea un trist semn al vremilor.
* Vezi MT in court "MT n fata instantei"
** Spiritual Counterfeit Project (Dosarul Falsuri Spirituale), P.O. Box 4308, Berkeley,
Ca., 94704
bine s tin seama; cci astzi multimi de tineri si caut un dumnezeu la care s se
nchine si cad astfel ntr-o idolatrie care nu pare s-i tulbure deloc.
2. Guru Maharaj-ji pe Astrodomul din Houston
Pn n toamna lui 1973 un numr de guru orientali din scoala mai nou condus de
Maharishi Mahesh Yogi cu a sa meditatie transcendental fcuser deja n Vest un numr
imens de prozeliti, devenind - desigur, pentru1 un foarte scurt timp - regii efemeri ai
spectacolelor publicitare.
Guru Maharaj-ji a fost cazul cel mai extravagant si poate mai revolttor, n vrst de
cincisprezece ani, el fusese deja proclamat "dumnezeu" iar familia lui (compus din
mam si trei frati) era "sfnta familie"; organizatia lui, "Misiunea Luminii Divine", avea
comunitti (ashram-uri) n ntreaga Americ. Cei 80.000 de prozeliti ai lui, ca si cei ai lui
Krishna, trebuiau s renunte la plcerile lumesti si s mediteze n scopul de a obtine
starea de constiint "lrgit" (sau "extins") care s le aduc pacea desvrsit, fericirea si
"extazul" - adic o stare n care totul n jur este minunat si perfect exact asa cum este. Cu
ocazia unei initieri speciale n care ei "primesc stiinta", discipolilor li se arat nuntrul
lor o lumin foarte intens si nc trei semne pe baza crora mai trziu pot s-si continue
meditatia singuri (The New Religious Consciousnes). Pe lng aceast "stiint", discipolii
acestia mai sunt uniti si n credinta c Maharaj-ji este "Stpnul Universului", care a venit
s instaureze o nou er (new age) de pace pentru ntreaga omenire.
Timp de trei zile n noiembrie 1973 "Misiunea Luminii Divine" a nchiriat Astrodomul
din Houston (o baz sportiv imens n ntregime acoperit), cu scopul de a organiza
acolo "evenimentul cel mai sfnt si mai semnificativ din istoria omenirii". Prozelitii din
ntreaga lume (cu totii foarte tineri si n marea lor majoritate adolescenti) aveau s vin
acolo pentru a se nchina "zeului" lor si pentru a ncepe convertirea Americii (prin
intermediul mass-mediei pe care organizatorii avuseser deja grij s-o invite); toti aveau
s fie uniti n aceast nchinare, punnd astfel un nou nceput noii epoci (new age, n
engl. n orig.) a omenirii. Evenimentului i s-a ales titlul potrivit de "Mileniul 73".
Un exemplu tipic de prozelit Maharaj-ji care actioneaz din convingere a fost Rennie
Davis, agitator politic de stnga si unul dintre "Cei 7 din Chicago" acuzat de a fi incitat la
revolt n timpul Conventiei Democratice Nationale din 1968. Vara anului 1973 si-a
petrecut-o tinnd conferinte de pres si discursuri pentru oricine voia s-l asculte, mesajul
lui ctre America fiind urmtorul: "Guru Maharaj-ji este cel mai mare eveniment din
istoria omenirii si noi habar nu avem... mi vine s urlu pe strzi. Dac am sti cine este,
ne-am tr n patru labe din toate colturile Americii ca s ne odihnim la picioarele lui". *
* Robert Greenfield, The Spiritual Supermarket, -Piata de idei religioase. Saturday
Review Press. New York. 1975. D. 43
Cci ntr-adevr asa i se si nchinau prozelitii lui Guru Maharaj-ji: prosternndu-se cu
fruntea pn la pmnt si rostind o expresie sanscrit de adorare. Aparitia lui la "Mileniul
73" a fost primit cu ovatii colosale, n timpul spectacolului el stnd pe un tron nalt si
avnd pe cap coroana de aur "a lui Krishna". Pe tabelele de afisaj electronic ale
astrodomului aprea n flasuri cuvntul "D-U-M-N-E-Z-E-U". Masele de tineri ajunse la
un paroxism isteric plngeau de bucurie; numeroase grupuri dansau pe scen iar orchestra
cnta 'The Lord of the Universe" (Stpnul Universului) - cu textul si muzica adaptate
dup un imn protestant. *
* ibid, pp. 80, 94
Toate acestea, s retinem, ntr-o Americ totusi "crestin". Evenimentul relatat depseste
deja sfera nchinrii la "dumnezei" pgni. Pn acum ctiva ani o asemenea adulare a
unei persoane n viat ar fi fost de nenchipuit n orice tar civilizat (i. e. crestin); dar
acum el este un fapt obisnuit pentru multi dintre cei care-si "caut" o religie n lumea
occidental de astzi. Ceea ce am descris mai sus nu este dect o "vizionare " a nchinrii
la Antihrist ce va fi la sfrsitul timpului, de nchinare adic la cel care se va "nlta mai
presus de tot ce se numeste Dumnezeu, dndu-se pe sine drept dumnezeu" (II Tes 2, 4).
"Mileniul 73" pare s fi atins culmea celebrittii lui Maharaj-ji, desi la eveniment nu au
participat dect 15000 de persoane, cu mult mai putine dect s-a scontat. In plus, nu s-au
produs nici un fel de "minuni" sau semne extraordinare care s demonstreze c "noua
er" (new age) a nceput. Un eveniment care a depins att de mult de eforturile
publicitare si de gustul unei anumite generatii nu putea s dureze (muzica pentru
"Mileniul '73 " a constat dintr-un aranjament al melodiilor lansate de asa-numita "contra cultur" si foarte populare n anii '60); iar recenta cstorie (raportat la anul 1979, n. tr. ) a
lui Guru Maharaj-ji cu secretara lui i-a slbit si mai mult popularitatea de "dumnezeu".
Alte miscri "spirituale" nu mai pot fi ns considerate apanajul unor mode pasagere, ele
indicnd fr gres marea putere de influent a religiilor orientale n lumea occidental.
3. Tantra Yoga n muntii din New Mexico
Pe un platou situat la o altitudine de 2250 m nltime n Muntii Jemez din nordul statului
New Mexico s-au strns o mie de tineri americani (cei mai multi ntre 20 si 25 de ani)
pentru a petrece zece zile de exercitii spirituale; era perioada solstitiului de var din iunie
1973. Se sculau la ora 4 dimineata n fiecare zi si se adunau la un loc nainte de rsritul
soarelui (nfsurati n pturi cci diminetile erau nghetate) pentru a sedea n siruri, direct
pe sol, n fata unei estrade n aer liber. Ei si ncep ziua rostind o mantra n limbaj Punjabi
(varietate de sanscrit) pentru a "se nclzi" n vederea exercitiilor ce urmeaz.
Mai nti era vorba de mai multe ore de yoga kundalini, adic niste exercitii fizice extrem
de obositoare, de cntri si meditatie, cu scopul de a atinge un control constient al
proceselor fizice si mentale din propriul corp, care astfel s devin pregtit pentru "o
revelatie interioar a lui Dumnezeu".
Apoi are loc ceremonia nltrii celor dou drapele: al celui american si al celui care
reprezint "natiunea Vrstorului" - aceast "natiune" fiind de fapt poporul "Epocii
Vrstorului" sau al "mileniului" pentru care se pregteste acest cult; n timpul nltrii
atmosfera unui "festival rock" de "adorare entuziast" sau "rugciune vesel" prin care
Yogi Bhajan se strduieste s fac din aceast religie o religie "tipic american". *
* The New Religious Consciouness, pp 8-l8.
Religia descris mai sus este o adaptare modern a religiei Sikh ** din India de nord,
combinat cu o serie de practici yoga.
** Populatia Sikh din India se caracterizeaz prin aceast mentalitate practic, ea
constituind mai ales clasa negustorilor.
Supranumit "Organizatia celor 3H" (Healthy-Happy-Holy Organization - Organizatia
Sntate-Fericire-Sfintenie), ea a fost fondat n 1969 la Los Angeles de Yogi Bhajan care
venise initial n America pentru a preda ntr-o universitate si doar din ntmplare a
devenit lider religios; sau mai curnd printr-un concurs de mprejurri: a remarcat
interesul pe care cursurile sale de yoga l strniser tinerilor "hippie" din California de
Sud. Combinnd setea de "spiritualitate" a acestora cu propriile sale cunostinte despre
religiile indiene, el a pus bazele unei religii "americane" care difer de cele mai multe din
religiile indiene prin accentul pe care l pune pe aspectul practic al vietii n aceast lume.
Tuturor membrilor acestei religii li se cere s aib o viat de familie stabil, un loc de
munc serios (nu o sinecur) si o implicare n viata social.
De la nfiintarea ei n 1969, "3HO" (Org. celor 3 H) s-a extins la peste 100 de ashram-uri
(comunitti ce servesc ca locuri de ntruniri pentru nerezidenti) n orase americane si de
asemenea n Europa si Japonia. Desi la suprafat ea este foarte distinct de noile culte
orientale (membrii plini trec ulterior n mod formal la religia Sikh prin aceea c arboreaz
turbanul si mbrcmintea alb), "3HO"se identific totusi cu ele prin aceea c scopul
declarat (prin care i si cstig pe tinerii "hippie") este acela de a atinge starea de
constiint "lrgit" sau "universal", sau "transcendental", vzndu-se pe sine ca
"avangarda" ce va schimba fata lumii n sensul grbirii noii epoci (new age) milenariste
(al crei simbol astrologie este considerat de cele mai multe grupuri a fi "Epoca
Vrstorului").
Pe lng cultele hinduiste care promoveaz n mod evident o mentalitate bazat pe
autosugestionarea sistematic c lumea e minunat asa cum e ea, "Organizatia celor 3 H"
este si ea un "semn al vremilor", prin faptul c militeaz pentru o Americ "sntoas,
fericit si sfnt" din care ns Hristos lipseste cu desvrsire. Nu mai exist nici o
ndoial c, atunci cnd auzim pe cte un american "fericit" vorbind. cu convingere si
senintate despre Dumnezeu si ndatoririle lui religioase fr nici cea mai vag referire la
Hristos, epoca "post-crestin" nu mai este o exagerare sau o figur de stil, ci o realitate de
netgduit.
4. Meditatie Zen n nordul Californiei
n muntii mpduriti din nordul Californiei, la poalele muntelui Shasta - munte "sfnt" al
vechilor triburi de amerindieni, devenit apoi centru al unor activitti si asezri oculte ce
se afl acum din nou n plin avnt - functioneaz din 1970 o "mnstire" Zen budist, n
orasele mai mari de pe Coasta de Vest pe care se afl stabilite comunitti de japonezi
existaser temple Zen si nainte de 1970, dup cum existaser si ncercri de a nfiinta
"mnstiri" Zen n California; Dar "Mnstirea Shasta" (cci despre ea este vorba) este
primul succes n materie de mnstiri n care se practic zen-ul american, (n zen budism
"mnstire" nseamn scoala n care se pregtesc "preoti" zen, att brbati, ct si femei).
La "mnstirea" Shasta domneste o atmosfer de ordine si profesionalism. Vizitatorilor li
se permite accesul doar ntre anumite ore si doar nsotiti de un ghid, nu si stabilirea de
contacte personale cu cei dinuntru. "Clugrii" de la Shasta poart traditionala
mbrcminte neagr si au capetele rase; ei au n permanent lucruri clare de fcut, pe
care le execut cu o vizibil seriozitate si simt al datoriei.
Programul de la Shasta este foarte strict si dureaz cinci ani sau mai mult. Absolventii
devin "preoti" sau profesori de Zen si obtin certificate pe baza crora pot organiza si
conduce ceremonii budiste. Ca la orice scoal si la Shasta se pltesc taxe ce includ cazare
si mas (175 de dolari pe lun, care se pltesc n avans - la nceputul fiecrei luni - deci o
metod clar de a descuraja candidatii neseriosi, cci suma nu se mai ramburseaz celor
care se rzgndesc).
Programul n sine este unul de complet ascez si austeritate, nu unul obisnuit studentesc.
Exist reguli de mbrcminte si comportament, hrana este complet vegetarian si se
consum n tcere n cadrul meselor comune, nu se admit vizitatori si nici conversatii ce
ar putea primi calificativul de "desarte"; centrul de greutate l constituie sala de meditatie
unde cursantii dorm si mnnc, pe lng faptul c mediteaz. De asemenea, sunt
interzise practicile religioase care nu sunt Zen. Viata la Shasta este foarte intens si
riguroas si orice eveniment al zilei (inclusiv splatul si mersul la toalet) este nsotit de o
rugciune budist specific, care este rostit mental.
Desi "mnstirea" apartine unei secte Soto Zen "reformate", pentru a sublinia
independenta ei fat de Japonia si adaptarea ei la conditiile de viat american,
ceremoniile si ritualurile ei sunt n traditia Zen-ului japonez. Exist ceremonii legate de
convertirea la budism, ritualuri ale echinoctiului ce serbeaz "transformarea luntric a
persoanei", ceremonialul "hrnirii stafiilor flmnde" (adic comemorarea mortilor),
ceremonia "Zilei Fondatorului" care exprim recunostinta fat de cei care au mentinut vie
traditia Zen pn la actualul maestru, festivalul iluminrii lui Buda, si altele. Semnul de
cinstire este acela al plecciunilor n fata icoanei lui Buda, dar accentul principal cade pe
ideea c fiecare om poart n sine "natura lui Buda". *
* deci nu este vorba de o notiune personal de "chip", ci de cea impersonal de substant,
"natura" (n. tr)
Actualmente maestrul de Zen de la Shasta este o femeie occidental, practica budist
permitnd acest lucru; este vorba de englezoaica Jiyu Kennet, nscut n 1924 din printi
budisti, si care si-a primit educatia n Extremul Orient (n mai multe traditii budiste) si a
fost "hirotonit" la o "mnstire" Soto Zen din Japonia. Ea a sosit n America n 1969 si a
organizat n chiar anul. urmtor comunitatea budist Shasta cu ctiva tineri adepti. De
atunci comunitatea s-a dezvoltat rapid, atrgnd mai ales tineri si tinere ntre 20 si 25 de
ani.
Cauza acestui succes - n afara atractiei explicabile pe care o exercit Zen-ul asupra unei
generatii scrbite de rationalism si de o educatie care rmne de ordin exterior,
neafectnd interiorul persoanei - pare s constea n mistica unei "transmiteri autentice" a
experientei si traditiei Zen, pe care o ntruchipeaz "stareta", prin educatia si certificrile
ei japoneze. De asemenea, calittile ei personale de strin (de britanic n teritoriu
american), de persoan care s-a nscut n religia budist si n acelasi timp de om
occidental cunosctor al mentalittii contemporane (posednd evident mult admiratul
simt practic "american") par s asigure acestei maestre de zen o influent de nezdruncinat
n rndurile tinerei generatii de americani care se converteste la budism.
Scopul cursurilor Zen de la Shasta este acela de a umple ntreaga viat a acelora care le
frecventeaz de un "Zen pur". Meditatiile zilnice (care pot s ajung de la opt pn la
zece ore pe zi) sunt expresia unei intense vieti religioase care n mod ideal trebuie s
conduc la o stare "durabil de, pace si armonie a trupului si a mintii"; publicatiile de la
Shasta - un jurnal bilunar si mai multe crti scrise de "staret" - avertizeaz chiar
mpotriva falsei spiritualitti si a sarlatanismului. Comunitatea se opune adoptrii
obiceiurilor nationale Japoneze (privite n opozitie cu cele budiste); semnaleaz
pericolele trecerii de la un guru la altul, ct si al idolatrizrii maestrului de Zen; interzice
astrologia, ghicirea viitorului (chiar si cartea IChing), cltoriile astrale si orice alt fel de
activitti psihice si ocultiste; priveste cu dispret abordrile teoretice si intelectualiste ale
doctrinei Zen (ca alternativ la cele experimentaliste) si pune accentul pe munca
riguroas si sustinuta, de lupt contra iluziilor si nchipuirilor mintii, si pe "viata
spiritual". Stilul dezbaterilor "spirituale" la care particip "preotii" Zen, asa cum se
desprind ele din paginile Jurnalului care se public la Shasta, seamn izbitor, prin aerul
de competent si prin realismul lor cu tonul discutiilor ntre tineri convertiti la Ortodoxie
sau ntre monahi ortodocsi care dezbat cu convingere diferite aspecte ale vietii
duhovnicesti.
Tinerii crestini ortodocsi ar putea afirma cu ndrepttire astfel: "Dac nu m-ar fi pzit
harul lui Dumnezeu, eu nsumi m-as putea afla acum acolo"; att de autentic si de
convingtoare pare viziunea spiritual a acestei "mnstiri", care ofer tnrului nsetat
de religie de astzi, tot ceea ce crede c-si poate dori, n afar de un singur lucru: viata
vesnic si fericit pe care numai singur Hristos Adevratul Dumnezeu poate s o dea.
Comunitatea budist Shasta nvat c budismul nu este o "disciplin distant si rece", ci
una plin de "iubire si compasiune". Contrar celor cunoscute n general despre budism,
"stareta" sustine c esenta credintei budiste nu este topirea final n "nimicul nirvanic" ci
un "dumnezeu" viu (esent identificat de ea cu credinta ezoteric budist): "Secretul
nvtturii Zen... este s cunosti cu certitudine si n mod personal c Buda cel cosmic
exist. Adevratul maestru (sau adevrata maestr) este cel (cea) care nu ezit nici o clip
n aceast convingere c Buda cel cosmic exist, si n iubirea total pentru el. Eu m-am
simtit coplesit de bucurie cnd n sfrsit am fost convins c el exist; iubirea si
cei care practic meditatia zen-budist, n pofida eforturilor lor de a trata cu precautie
"experientele spirituale", vorbesc si ei despre ntlniri cu aceste spirite (n care se
amestec binenteles si o anumit doz de imaginatie), pretinznd c nu se las n nici un
fel "contaminati" de ele **.
* Vezi episcopul Ignatie Briancianinov cu expunerea lui despre nvttura ortodox
asupra perceptiei senzoriale si mintale a spiritelor si asupra deschiderii portii simturilor
omului in The Orthodox Word, no. 82, 1978
** Vezi Jiyu Kennet, How to Grow a Lotus Blossom, Shasla Abbey, 1977 - relatarea
viziunilor din pragul mortii ale unei maestre de Zen
3. Partea cea mai periculoas a acestor "initieri" const n aceea c ele scap controlului
constient al vointei omului; astfel, odat "initiat" n aceste "culte de constiint", este
adesea cu neputint s te mai opui participrii la experiente psihice nedorite.
Rezult c "noua constiint religioas" este un dusman al Crestinismului cu mult mai
puternic si mai periculos dect au fost vechile erezii din trecut. Deoarece atunci cnd se
pune accentul pe experient n detrimentul doctrinei, atunci nssi nvttura dup care
putem distinge si identifica binele de ru cade sau devine inoperant, iar duhurile
necurate au cale liber de atac, datorit pasivittii si "deschiderii" pe care le exalt toate
aceste noi culte; ele nu fac altceva dect s transforme persoana uman n unealt pasiv
a manifestrilor demonice.
Faptul acesta este demonstrat de numeroasele studii care s-au fcut asupra acestor "culte
de constiint". Ele dau n vileag evolutia progresiv a acestor experiente, care la nceput
sunt "bune" sau "neutre", pentru a deveni n final ciudate, terifiante si n ultim instant
indubitabil demonice. Chiar latura strict fizic a unor discipline psihice, precum Yoga
este periculoas, pentru c aceasta deriv din ea si predispune la atitudini si experimente
psihice care sunt de fapt scopul initial si permanent al practicii Yoga.
Puterea de seductie a "noii constiinte religioase" este att de mare nct ea se poate
nstpni chiar si asupra acelora care afirm cu trie c sunt crestini. Nu este vorba aici
doar despre cei care se complac n sincretismele sau combinatiile artificiale dintre
crestinism si cultele orientale la care ne-am referit mai sus; ci, mai grav, este vorba si
despre cei care se consider pe ei nsisi niste crestini nflcrati. Profunda ignorare a
autenticei triri crestine din zilele noastre creeaz conditiile proliferrii unei false
"spiritualitti" crestine, a crei natur este strns nrudit cu "noua constiint religioas".
n capitolul VII vom studia ndeaproape cel mai rspndit curent de "spiritualitate
crestin" de astzi. Din el se desprinde clar spectrul terifiant si ameninttor al "noii
constiinte religioase" care si recruteaz victimele mai ales dintre rndurile crestinilor
bine intentionati, chiar ortodocsi, la o scar att de ntins, nct este cu neputint s nu
vedem n acest fenomen un alt semn apocaliptic al vremilor, n care nselciunea va fi att
de mare, nct ea va cuprinde aproape ntreaga omenire. Asupra acestui subiect vom
reveni la sfrsitul crtii de fat.
important pentru noi s ntelegem cadrul general n limitele cruia s-au interpretat n
general fenomenele OZN (de ctre cei care au crezut n existenta lor, desigur), nc de pe
vremea primelor lor manifestri la sfrsitul anilor '40. Ce anume erau oamenii pregtiti s
vad pe cer? Rspunsul la aceast ntrebare se poate afla aruncnd o privire rapid asupra
literaturii "stiintifico-fantastice" de mare popularitate.
1. Atmosfera science-fiction
Originile acestui gen de literatur sunt ndeobste plasate la nceputurile secolului XIX.
Unii prefer s-l considere precursor pe Edgar Allan Poe, care combin un stil de un
realism foarte persuasiv cu o substant narativ atins ntotdeauna de "misterios" si de
"ocult". Altii o consider precursoare a literaturii stiintifico-fantastice pe contemporana
lui Poe, scriitoarea Mary Wollstonecraft Shelley (sotia celebrului poet), care, n cartea sa
"Frankestein, or the Modern Prometheus" (Frankestein sau Prometeul modern, tradus
recent si n romneste, n. tr.) combin stiint fantezist si ocultism ntr-un mod ce
caracterizeaz multe scrieri stiintifico-fantastice de atunci ncoace.
Povestirea stiintifico-fantastic tipic avea s apar ns la sfrsitul secolului XIX si
nceputul secolului XX, odat cu Jules Verne si H. G. Wells. Apoi, trecnd prin faza
manifestrilor literare de mna a doua, asa cum apreau ele n periodicele ieftine din
America anilor 1939 si 1940, genul science-fiction a ajuns la maturitate si a devenit o
form literar de prestigiu international n deceniile din urm. Mai mult, un numr de
filme de maxim audient atest ct de mult atmosfera SF captiveaz imaginatia maselor.
Filmele SF ieftine si mai curnd de senzatie ale anilor '50 au fcut loc n ultimii
aproximativ zece ani altora mai moderne, care si spun "de idei", cum ar fi Odiseea
spatial 2001, Rzboiul stelelor, sau ntlnirea de gradul III, fr a mai mentiona unul din
cele mai lungi si mai gustate seriale de televiziune americane, Star Treck (distribuit si pe
postul nostru national de televiziune, n. tr.).
Filozofia sau mai curnd ideologia care st la baza spiritului SF si care l genereaz, este
mprtsit, chiar dac numai implicit, de toti creatorii de SF. Aceast filozofie ar putea fi
rezumat astfel:
1. Religia n sens traditional este fie cu totul absent, fie prezent n mod accidental sau
artificial. Chiar ca form literar, SF-ul este n mod vizibil produsul unei perioade deja
"post-crestine" (asa cum este cazul povestirilor lui Poe si Shelley). Universul SF este cu
totul secularist, desi n el se amestec adesea nuante oculte sau orientale. "Dumnezeu",
atunci cnd este mentionat, este prezentat ca o putere vag si lipsit de contur, iar nu ca o
fiint personal (de ex. "Forta" din Rzboiul Stelelor, o energie cosmic care are att un
aspect pozitiv ct si unul negativ). Fascinatia crescnd a omului contemporan fat de
temele SF este o reflectare direct a pierderii valorilor religioase traditionale.
2. n centrul universului SF nu se mai situeaz Dumnezeu, ci omul, dar nu omul asa cum
l cunoastem noi astzi, ci asa cum va "deveni" el n viitor, conform mitologiei
evolutioniste moderne. Desi eroii povestirilor SF sunt n general oameni obisnuiti, nu ei
sunt cei care ies n prim plan, ci ntlnirile lor cu diferite tipuri de "supraoameni" ce
reprezint rase "supraevoluate" ale viitorului (sau uneori ale trecutului) care de cele mai
multe ori provin "din alte galaxii".
Ideea c exist forme de viat inteligent "mult evoluat" pe alte planete a devenit att de
nrdcinat n mentalitatea contemporan, nct pn si n cele mai respectabile
speculatii stiintifice (sau semistiintifice) ea este socotit ca ceva de la sine nteles.
Astfel, ntr-o foarte popular serie de crti (Erich von Daniken, Chariots of the Gods Carele zeilor -, Gods from OuterSpace - Zeii din spatiul cosmic) se aduc asa zise dovezi
ale prezentei fiintelor "extraterestre" sau ale unor "zei" n preistorie, crora li s-ar datora
aparitia subit a inteligentei la om, inteligent care este anevoie de explicat prin teoria
evolutionist obisnuit.
Cercettori de prestigiu din Rusia speculeaz c distrugerea Sodomei si Gomorei s-ar
datora unei explozii nucleare, c n urm cu secole pmntul a fost vizitat de fiinte
"extraterestre", c Iisus Hristos se poate s fi fost un astfel de "cosmonaut" si c astzi
"este posibil s ne aflm n pragul unei "a doua veniri" a acestor fiinte inteligente din
spatiul extraterestru. *
* Sheila Catrander si Lynn Schroeder, Psychic Descoveries Behind the Iron Curtain Descoperiri din sfera psihicului din spatele Cortinei de Fier), Bantam Books, 1977, pp.
98-99. Vezi articolele n lb. rus ale Dr. Viaceslav Zaitaev, "Visitors from Outer Space",
in Sputnik, Jan. 1967, si "Tamplest and Spaceships" - Temple si nave spatiale in Sputnik
Jan. 1968
Cercettori la fel de reputati din lumea occidental cred destul de serios n existenta
"inteligentelor extraterestre", din- moment ce de aproape 18 ani ncoace ei ncearc, prin
intermediul telescoapelor radio, s intre n legtur cu ele. Exist n ntreaga lume cel
putin sase programe de cercetare conduse de astronomi, care ncearc s receptioneze
semnale radio de la fiinte inteligente din spatiul extraterestru.
De asemenea, "teologi" protestanti si romano-catolici contemporani, care s-au obisnuit s
urmeze orice idee nou pe care o lanseaz "stiinta", fac la rndul lor speculatii n cadrul
noului domeniu al "exoteologiei" (adic "teologia spatiului cosmic"), cu privire la natura
raselor "extraterestre" (v. rev. Times, 24 aprilie 1978). Este de netgduit c mitul SF i
fascineaz cu putere pn si pe cei mai luminati intelectuali si oameni de stiint ai zilelor
noastre.
Fiintele "evoluate" ale viitorului, asa cum apar ele n literatura SF, sunt prezentate
invariabil ca unele ce au "depsit" limitele umanittii obisnuite, mai ales cele ale
"personalittii". Asemenea lui "Dumnezeul" din povestirile SF, "omul" a devenit si el o
impersonalitate bizar. n cartea Childhood's End (Sfrsitul copilriei) a lui Arthur C.
Clarke, noua ras de oameni are fizionomia caracteristic vrstei copilriei, ns chipurile
sunt total lipsite de personalitate; aceste fiinte sunt pe cale de a suferi transformri
"evolutive" nc si mai nalte, pn la absorbirea ntr-o "Supraminte" impersonal.
n general literatura SF - ale crei idei se afl n opozitie diametral fat de nvttura
crestin, dar n concordant perfect cu unele scoli filozofice orientale - vede "progresul
evolutionist" si "spiritualitatea" n termenii unei depersonalizri crescnde.
3. Umanitatea si lumea viitorului sunt vzute, n termenii SF, ca "proiectii" ale
descoperirilor stiintifice celor mai noi; "proiectii" care nu sunt ctusi de putin lipsite de
substant, pentru c ele corespund remarcabil cu realitatea cotidian a experientelor
ocultiste si demonice, asa cum s-au desfsurat ele de-a lungul tuturor veacurilor.
Iat cteva dintre caracteristicile acestor fiinte "supraevoluate" ale viitorului:
comunicarea prin telepatie, capacitatea de a zbura, de a aprea si a disprea,
transformarea aspectului unor obiecte sau crearea de scene si creaturi iluzorii prin
"gndirea pur", miscarea la viteze ce depsesc cu mult mijloacele tehnologiei moderne,
capacitatea de a supune alte persoane propriei vointe, precum si propovduirea unei
filozofii "spirituale" care se plaseaz "dincolo de orice religie" si care promite sosirea
unui timp n care "inteligentele avansate" nu vor mai depinde de materie.
ntr-adevr, toate aceste lucruri se obtin prin nimic altceva dect prin practici sataniste si
vrjitoresti tipice. ntr-o istorie a literaturii SF se noteaz c, "un aspect persistent al
creatiilor SF este dorinta de a transcende experienta normal prin intermediul unor
personaje si evenimente care depsesc conditiile de spatiu si de timp normale" .*
* Robert Scholes si Eric S. Rabkin, Science Fiction: History, Science, Vision, - Literatura
SF: Istorie, Stiint, Premonitie -, Oxford University Press, 1977, p. 175.
Scenariile unor filme ca "Star Treck", precum si multe alte povestiri SF, seamn foarte
bine prin unele locuri (mai ales n amnuntele lor "stiintific" - viitorologice) cu unele
descrieri din "Vietile Sfintilor Printi", pe vremea crora activittile vrjitoresti erau ceva
obisnuit la popoarele pgne, printre care sfintii erau de multe ori nevoiti s-si duc viata.
Literatura stiintifico-fantastic nu are mai nimic stiintific, si nici prea "viitorologic" nu
este. Ea se prezint mai degrab ca o ntoarcere la originile "mistice" ale stiintei moderne
- stiinta dinaintea "iluminismului" secolelor XVII si XVIII, care era foarte apropiat de
ocultism.
In aceeasi istorie a literaturii SF se noteaz c "rdcinile literaturii SF, ca si rdcinile
stiintei, se situeaz n zonele magicului si miticului" (Scholes si Rabkin). Cercetrile si
experimentele contemporane din asa-zisul domeniu al parapsihologiei indic si ele o
viitoare jonctiune ntre "stiint" si ocultism, dezvoltare care se afl n deplin armonie cu
literatura SF.
Literatura SF din Uniunea Sovietic (care se bucur acolo de aceeasi popularitate ca si n
Vest, desi cunoaste dezvoltri usor diferite), cunoaste exact aceleasi teme ca si literatura
SF din aria occidental. n general, temele "metafizice" ale literaturii SF sovietice (care se
scrie sub ochiul atent al cenzorului "materialist"), sunt de influent occidental sau sunt
inspirate direct de spiritualitatea hinduist, asa cum se remarc n cazul scriitorului Ivan
Efremov. Cititorul sovietic de literatur SF rmne, potrivit unui critic, "cu o capacitate
vag de a distinge demarcatiile critice dintre stiint si magie, dintre omul de stiint si
vrjitor, dintre viitor si fantezie".
Literatura SF, att din Vest ct si din Est, ca si celelalte aspecte ale culturii contemporane,
"confirm n ntregime - spune acelasi autor -, faptul c faza superioar a umanittii o
constituie ocultismul".*
4. Prin nssi natura sa "viitorologic", literatura SF tinde s devin utopic. Cteva
romane sau povestiri chiar descriu o societate perfect a viitorului, dar cele mai multe
dintre ele se ocup de "evolutia" societtii moderne la o stare mai avansat, sau cu
ntlnirea cu civilizatii superioare de pe alt planet, cu speranta (care uneori este
prezentat ca realitate) c problemele cotidiene ca si limitrile conditiei umane pot fi
depsite. n creatiile lui Efremov (si nu numai), comunismul devine "cosmic" si "ncepe
s dobndeasc calitti nemateriale", iar "civilizatia post-industrial va fi ca aceea de tip
hinduist" **.
* G. V. Grebens, Ivan Efreniov - Theory of Soviet Science Fiction - Teoria literaturii SF
sovietice, Vantage Press, New York, 1978, pp.108, 110
** Grebens, pp.109-110
"Fiintele avansate" din spatiul cosmic sunt adesea nzestrate cu calitti "mntuitoare", iar
aterizrile navelor spatiale sunt semnul unor evenimente "apocaliptice" - de obicei sosirea
unor fiinte binevoitoare care s conduc oamenii n "progresul lor evolutiv".
ntr-un cuvnt, literatura SF a secolului XX este n ea nssi un semn gritor al pierderii
valorilor si mentalittii crestine n interpretarea lumii. Ea a devenit un puternic vehicul de
diseminare a unei filozofii necrestine asupra vietii si istoriei, manifestnd mai curnd, pe
fat sau n ascuns, influente ocultiste si orientale. Si tot aceast literatur, ntr-o perioad
crucial de criz si tranzitie a civilizatiei umane, a constituit o fort de prim ordin n
crearea sperantei si a strii de asteptare actuale a "fiintelor extraterestre", care vor veni si
vor rezolva problemele omenirii, cluzind-o ctre o nou er "cosmic" a istoriei sale.
Pretinznd c este "stiintific si nereligioas", literatura SF n realitate este un mijloc
propagandistic de vrf (de form secularist) n mediatizarea "noii constiinte religioase"
ce invadeaz omenirea, pe msur ce crestinismul autentic supravietuieste n arii etnice si
geografice tot mai restrns.
Toat aceast prezentare a constituit cadrul necesar pentru introducerea cazurilor concrete
de aparitii OZN, care corespund n mod ciudat cu asteptrile pseudoreligioase spre care
este stimulat omul "civilizatiei postcrestine"!
2. Aparitii ale OZN-urilor si investigarea lor stiintific
Desi fictiune, ar putea spune cineva, literatura SF a pregtit ntructva omenirea pentru
aparitia OZN-urilor, noi n mod evident, neputnd ntelege realitatea lor "obiectiv" pe
baza literaturii sau asteptrilor si fanteziilor omenesti.
nainte de a ncerca s aflm ce sunt OZN-urile, trebuie mai nti s cunoastem natura si
gradul de ncredere pe care l putem acorda observatiilor care s-au fcut asupra lor. Exist
cu adevrat OZN-uri? Sau este vorba doar de perceptiile false, pe de o parte si dorinta de
mplinire psihologic si pseudo-religioas pe de alt parte?
Un rezumat foarte solid documentat al fenomenului OZN a fost dat de ctre Dr. Jaques
Vallee, un cercettor francez care n prezent locuieste n California, expert n astrofizic
si n stiinta computerelor, si care a fcut parte, mai multi ani, din comisiile de investigare
stiintific a rapoartelor referitoare la OZN-uri. Mrturia lui este cu att mai pretioas, cu
ct el a studiat cazurile de aparitii OZN si din afara Statelor Unite, mai ales din Franta,
ceea ce ntregeste considerabil tabloul general al fenomenului.
Dr. Vallee afirm* c, desi obiecte zburtoare ciudate au mai fost observate n secolele
trecute, "istoria lor modern" ncepe odat cu transformarea lor ntr-un fenomen de mas,
adic odat cu anii celui de-al doilea Rzboi Mondial si de atunci nainte. Pe continentul
american fenomenul a fost receptat prima oar n 1947, dar el se repetase de mai multe
ori pn atunci n tri ale Europei.
* UFO's in Space : Anatomy of a Phenomenon - OZN-urile din spatiu: Anatomia unui
fenomen -, Ballantine Books, N. Y., (publicat initial de Henry Regnery Company, 1965)
n timpul celui de-al II-lea Rzboi Mondial., multi piloti raportau luminite ciudate ce
preau c se afl sub un control inteligent, iar n 1946, mai ales n luna iulie, a fost un
adevrat val de astfel de aparitii, n Suedia si n alte tri nord-europene. Initial s-a
presupus c obiectele percepute n acest val scandinav sunt "meteori", apoi c ar fi
"rachete" (sau "rachete fantom") sau chiar "bombe", si uneori c sunt "un nou tip de
nav spatial", capabil de miscri cu totul neobisnuite n spatiu si care nu las nici o
urm pe sol, nici mcar atunci cnd par c aterizeaz.
Presa european era plin de stiri referitoare la valul acestor aparitii si toat lumea n
Suedia vorbea despre ele; ele se comunicau de ordinul miilor, dar n nici mcar unul
dintre cazuri nu s-a emis ipoteza originii lor "extraterestre" sau "interplanetare". Dr.
Vallee conchide c "valul" a constat din aparitia unor obiecte reale, dar rmase
neidentificate si c el nu se poate pune pe seama "rumorilor" pre-existente despre OZNurile sau despre "vizitatorii din spatiul extraterestru".
Conform cercetrilor sale, din acest "val de farfurii zburtoare" si din altele ce i-au urmat,
lipseste orice asociere ntre interesul crescnd al maselor pentru literatura SF si curbele
maxime ale aparitiei bizarelor obiecte dup cum nici cu ani nainte, cnd Orson Wells
panicase ntreaga opinie public american n 1938, cu a sa adaptare radiofonic dup
Rzboiul lumilor (H. G. Wells), nu existase nici o idee despre vreun "val de farfurii
zburtoare".
al acestui eveniment se ntinde pe mai multe sute de pagini, cu declaratii din partea unui
foarte mare numr de martori oculari, cei mai multi dintre ei fiind piloti si personal
militar.
Anul 1954 a fost anul celui mai mare val OZN international de pn atunci. Franta a fost
practic coplesit de aparitii comunicate zilnic pe parcursul lunilor septembrie, octombrie
si noiembrie. Valul francez este caracteristic pentru dificulttile cu care se confrunt o
investigatie stiintific solid a fenomenului OZN: "Fenomenul a fost att de intens,
impactul asupra opiniei publice att de profund, reactia ziarelor att de emotional, nct
reflexia stiintific ajunsese la saturatie cu mult nainte de a fi posibil o investigare
serioas. Drept urmare, nici un cercettor nu-si putea risca reputatia stiintific studiind pe
fat un fenomen prezentat cu atta patim si care inevitabil putea duce la distorsiuni;
oamenii de stiint francezi au pstrat tcerea pn cnd valul a trecut si s-a mai estompat
n constiinta oamenilor".
n timpul valului francez au aprut caracteristicile tipice ale ntlnirilor extraterestre de
mai trziu: "aterizri" OZN (n mprejurri bine descrise de cele mai multe ori), fascicole
luminoase dinspre OZN nspre privitor, oprirea motorului masinii (martorului ocular) n
vecintatea locului aparitiei (OZN-ului), mici fiinte ciudate mbrcate n "costume de
scafandri", tulburri fizice si psihice grave la martorii oculari.
Din 1954 ncoace s-au semnalat n fiecare an astfel de aparitii n diferite tri, cu valuri
internationale majore n anii 1965-67 si 1972-73. Aceste aparitii sunt ndeosebi
numeroase si cu efecte foarte adnci n trile Americii de Sud.
Cea mai cunoscut investigatie guvernamental a fenomenului OZN este cea ntreprins
de Flota American a SUA, la scurt timp dup primele aparitii OZN americane din 1947.
Aceast investigatie, cunoscut din 1951 sub numele de "Project Blue Book" ("Cartea
Albastr") a durat pn n anul 1969, cnd a fost abandonat la recomandarea "Raportului
Condon" din 1968 - raport ce constituie opera unei comisii stiintifice condus de un
fizician renumit de la Universitatea Colorado.
Cei care s-au ocupat ndeaproape cu studiul ambelor rapoarte, au observat ns imediat c
n nici unul dintre ele nu se ia n serios existenta fenomenelor OZN si c preocuparea lor
este mai curnd aceea de a calma opinia public prin explicarea "oficial" a unor
fenomene spatiale considerate a fi derutante pentru populatie.
Unele grupuri de persoane interesate de ntelegerea fenomenului "Farfuriilor Zburtoare",
au mers chiar pn la a afirma c Statele Unite se folosesc de aceste investigatii ca de un
paravan n spatele cruia tin ascuns cunoasterea "adevratei naturi" a fenomenului OZN.
Dup toate indiciile nu se poate afirma clar despre aceste cercetri dect c au fost fcute
cu neglijent, pentru simplul motiv c obiectul lor central, fenomenul OZN, era privit ca
neavnd nici o legtur cu realitatea. Mai mult. Ca urmare a unor ntmplri cu OZN-uri,
care mai de care mai ciudate, chiar oamenilor de stiint ncepu s nu le mai plac aceast
tem de cercetare, din aceleasi motive, am putea spune, care au determinat-o pe vulpe s
*** UFOs, What are they? - Ce sunt OZN-urile? - in Smena, Aprilie 7, 1967. Vezi si
articolul "Unidentified Flying Objects" - "Obiecte Zburtoare Neidentificate" - n Soviet
Life, Feb. 1968; Ostrander si Schroeder, Psychical Discoveries Behind the Iron Curtain ,
pp. 94-103
**** Felix Ziegel, "On Possible Exchange of Information with Extra-Terrestrial
Civilizations" - Despre posibilele schimburi de informatie cu civilizatiile extraterestre,
studiu prezentat la Institutul de Inginerie al Sindicatelor din Moscova la 13 martie 1967
Psychic Discoveries, p. 96
n Statele Unite subiectul se situeaz "n afara ariei" de cercetare, att pentru cercurile de
resort militare, ct si pentru oamenii de stiint propriu-zisi, dar este demn de notat faptul
c n anii din urm un numr din ce n ce mai mare de specialisti (mai ales tineri) iau
foarte n serios fenomenul OZN si se ntrunesc pentru a studia cele mai adecvate metode
de cercetare; Cercettorii Hynek si Vallee vorbesc despre un "colegiu invizibil" al unor
oameni de stiint foarte activi n cercetarea problemei, dintre care cei mai multi refuz ssi vad mentionat numele (n massmedia) n contextul cercetrilor fenomenului OZN.
Exist desigur si altii care neag existenta OZN-urilor, punndu-le pe acestea pe seama
unor perceptii deformate, dup ei OZN-urile nefiind altceva dect obiecte naturale,
baloane, avioane etc., sau simple trucuri sau "proiectii" psihologice. Unul dintre acesti
autori este Philip Klass; el "demasc" cu delectare fenomenul OZN, si trage concluzia, n
urma ctorva investigatii, c OZN-urile sunt fie fenomene naturale, fie falsuri grosolane.
Investigatiile sale l-au convins c "ideea unor nave spatiale miraculoase apartinnd altor
civilizatii este un basm confectional pe msura mentalittii adulte". *
* Philip J. Klass, UFOs Explained Explicarea OZN-urilor, Random House, New York,
1974, p. 360
Asemenea cercettori de neclintit se bazeaz mai ales pe faptul c practic nu exist
dovezi concrete (fizice) ale existentei OZN-urilor, chiar partizanii cei mai vajnici ai
existentei lor, fiind nevoiti s recunoasc putintatea dovezilor de ordin fizic din chiar
cele mai bine documentate rapoarte.
Dar, ceea ce a convins un numr de savanti, n anii din urm, s ia n serios fenomenul,
nu este dovada fizic a existentei lor, ci faptul c o multitudine de persoane, a cror
probitate si seriozitate nu poate fi pus la ndoial, au vzut lucruri ce se situeaz dincolo
de orice explicatie si care au avut asupra lor un efect puternic.
Iat cum descrie Dr. Hynek aceste mrturii: "Aveam invariabil sentimentul c m aflu n
fata unor oameni care mi descriu desfsurarea unui eveniment foarte real. Acest
eveniment se constituia pentru acea persoan ntr-o experient capital, pe care si-o
aminteau n cele mai mici detalii si care nu avea nici o legtur cu imaginatia; un
eveniment pentru care de obicei respectiva persoan nu era ctusi de putin pregtit - si a
crui ntelegere o depsea cu desvrsire" (The UFO Experience).
raza lui. Ele adesea plutesc la o distant foarte mic deasupra solului, parcurgnd n acest
mod distante considerabile, pentru a decola apoi brusc la viteze incredibile, silentios, si
mai ntotdeauna pe vertical.
Cazurile de "ntlniri de gradul I", att de numeroase si documentate ntotdeauna de mai
multi martori, sunt att de asemntoare ntre ele, nct cel care le studiaz are impresia
c este vorba invariabil de acelasi obiect zburtor. Trstura specific a "ntlnirilor de
gradul I" este ns aceea c ele au loc mai ales noaptea n zone mai putin locuite si c
numrul martorilor oculari nu depseste n general trei sau patru (n cazurile examinate
de Dr. Hynek).
"ntlnirile de gradul I" ntotdeauna intimideaz si sunt adesea terifiante, dar ele nu las
urme vizibile asupra martorilor oculari; acestia sunt de obicei att de coplesiti de ceea ce
vd, nct pierd cu totul din vedere s fotografieze obiectul, n ciuda faptului c uneori au
aparat de fotografiat asupra lor. Efectul tipic al acestor ntlniri asupra martorilor oculari
este redat de unul dintre ei astfel:
"V asigur c oricine a vzut un astfel de obiect de att de aproape, fie chiar si pentru un
singur minut, nu l mai uit toat viata" (The Hynek Report ). Experienta este att de
neobisnuit, nct cei care o povestesc nu sunt crezuti, ceea ce i face pe acestia s nu o
mai povesteasc deloc sau s o povesteasc doar unui cerc restrns de prieteni, sau de
abia peste ani de zile. Este un tip de experient care este foarte real pentru cei care au
trit-o, dar incredibil pentru cei care ascult relatri despre ea.
O "ntlnire de gradul I" tipic a avut loc n 1966 si i-a avut drept protagonisti pe doi
serifi din Portage County, Ohio. Pe la ora 5 dimineata ei au vzut un obiect "mare ct o
cas" ridicndu-se cam la 30 m nltime. Pe msur ce obiectul se apropia de ei,
luminozitatea lui crestea, luminnd tot locul dimprejur, oprindu-se deasupra lor. Cnd a
nceput iar s se miste, politistii l-au urmrit. Aproape de zori, obiectul a mai fost reperat
de alti doi politisti, la o nltime mai mare, dup care a disprut n spatiu printr-o miscare
brusc pe vertical.
Presiunea exercitat din partea Congresului american a obligat comisia nsrcinat cu
dosarul "Crtii Albastre" s investigheze n amnuntime acest caz, concluzia tras fiind
aceea c politistii avuseser de-a face cu o "observare a planetei Venus". Politistii au fost
supusi unei masive campanii de ridiculizare n pres, care a dus la distrugerea familiei
unuia dintre ei si la ruinarea snttii si carierei sale.
Astfel de tragedii personale n rndurile celor care au experienta "ntlnirilor de gradul I"
sunt att de obisnuite, nct ele trebuie, sau ar trebui neaprat considerate caracteristice
tipic fenomenului OZN.
"ntlnirile de gradul II" sunt similare celor de gradul I, cu diferenta c obiectele
zburtoare las urm pe sol iar efectul psihic asupra privitorului este violent si durabil.
Urmele constau n prjolirea sau uscarea vegetatiei pe suprafata pe care a aterizat
obiectul.
Acest tip de ntlnire este deci cu mult mai potrivit pentru investigatia stiintific, cci n
afar de relatrile verbale ale fenomenului, mai exist si dovezi materiale ale manifestrii
lui. Cu toate acestea, investigatiile stiintifice sunt aproape inexistente, pe de o parte
pentru faptul c celor mai multi cercettori le este team s abordeze problema OZNurilor n general, iar pe de alta pentru c dovezile materiale nssi ale existentei lor sunt
de obicei neconcludente din punct de vedere stiintific sau sunt subiective.
Exist un catalog care contine peste 800 de cazuri de acest tip din 24 de tri (The Hynek
Report). Dovezile materiale sunt neconcludente pentru c nici o portiune sau bucat de
OZN nu a fost autentificat pn acum si pentru c urmele lsate pe sol sunt uneori la fel
de greu de explicat ca si ntlnirile nssi. Aceste urme sunt de cele mai multe ori de
form circular cu un diametru de 6 pn la 9 m si cu o adncime de 30 cm pn la 1
metru; pmntul n interior este ars sau deshidratat si se afirm c portiunea rmne
steril timp de unul sau doi ani. Analizele chimice ale solului din aceste suprafete nu au
permis nici o concluzie clar cu privire la posibilele cauze ale acestei sterilitti.
"ntlnirile de gradul II" au loc cel mai frecvent, noaptea, n sectiuni mai putin circulate
ale soselelor. Este vorba aproape invariabil de un obiect luminos care aterizeaz pe
cmpul de lng sosea sau chiar n mijlocul ei, n fata unor masini ale cror motoare sau
faruri se opresc sau se sting brusc; pe cei dinuntru i cuprinde spaima, ei nerevenindu-si
dect odat cu decolarea OZN-ului; dup decolare motorul sau farurile masinii
(martorului ocular) pot fi din nou actionate, sau si revin de la sine.
Cele mai bizare dintre toate rapoartele OZN sunt cele care relateaz asa numitele
"ntlniri de gradul III", pentru c n ele apar si "fiinte vii" asa numitii "ocupanti",
"omuleti", "humanoizi" sau "creaturi". Prima reactie la citirea acestor rapoarte este aceea
de a imagina "omuleti verzi" si de a considera ca incredibil ntregul fenomen,
categorisindu-l drept fals sau halucinatie.
Totusi, succesul recentului film american SF, numit chiar cu numele acestei categorii de
fenomene OZN, "ntlnire de gradul III" (pentru care Dr. Hynek a fost consultant tehnic),
mpreun cu rezultatele sondajelor de opinie din 1974, care demonstreaz c 54% din cei
care stiu ceva despre OZN-uri cred c ele sunt reale, iar 46% din cei chestionati cred n
existenta vietii inteligente pe alte planete *, indic gradul din ce n ce mai sporit al
acceptrii din partea contemporanilor nostri a posibilittii existentei reale a inteligentei
"non umane".
* J. Allen Hynek si Jactues Vallee; The Edge of Reality: A Progress Report on
Unidentified Flying Objects La granita realului. Starea cercetrilor asupra obiectelor
zburtoare neidentificate t Henry Regnery Co, Chicago; 1975; pp. 289-290
Cu alte cuvinte, putem sintetiza situatia astfel: literatura stiintifico-fantastic a oferit
imaginile, "evolutionismul" a oferit filozofia, iar tehnologia erei spatiale a asigurat
plauzibilitatea acestor ntlniri extraterestre.
Ceea ce este surprinztor si uluitor n acelasi timp este c asemenea ntlniri au loc nc
astzi, conform mrturiilor multor martori oculari credibili. Deci de important capital
este interpretarea care trebuie dat acestor fenomene: s fie vorba ntr-adevr de contacte
cu "vizitatorii din spatiul cosmic", sau avem de-a face cu ntlniri de o cu totul alt
natur, explicate ns conform cu "spiritul veacului"? Acestea sunt ntrebrile care i
preocup pe cercettorii fenomenului OZN.
Dr. Hynek recunoaste c i vine greu s admit existenta "ntlnirilor de gradul III":
"Dac nu mi-ar fi team c ultragiez integritatea stiintific, mrturisesc c as fi gata s
omit din toat inima acest capitol al cercetrilor referitoare la OZN-uri" (The UFO
Experience).
Dar cum scopul Dr. Hynek este acela al obiectivittii stiintifice, lui i este imposibil s
ignore multitudinea cazurilor att de bine documentate ale acestui ciudat fenomen. Dintre
cele aproape 1250 de cazuri de ntlniri extraterestre la mic distant descrise de Dr.
Jacques Vallee, 750 mentioneaz aterizarea unei nave spatiale, si mai mult de 300 dintre
acestea specific prezenta "humanoizilor" n interiorul sau n jurul navei; o treime din
aceste cazuri sunt documentate de mai multi martori pentru fiecare caz n parte.
ntr-unul din cazurile cu "humanoizi" ce a avut loc in noiembrie 1961 n nordul SUA,
patru brbati care se ntorceau de la vntoare au observat prbusirea unui obiect n
flcri, ce parc era un avion. Cnd au ajuns la locul "prbusirii" toti au vzut un obiect
alungit de form cilindric nfipt oblic n pmnt si cu patru figuri, dup toate aparentele
omenesti n jurul lui.
Brbatii s-au deplasat n orasul din apropiere pentru a anunta politia, iar cnd s-au ntors
la locul respectiv n-au mai vzut dect niste luminite rosii, obiectul disprnd fr a lsa
nici un fel de urm, desi terenul era noroios. Dup ce ofiterul de politie a plecat cuprins
de uimire, cei patru au vzut din nou obiectul venind spre sol ca o lumin rosiatic. S-au
ntors la casele lor cu sentimentul ciudat c a existat o portiune de timp "pierdut" n
timpul noptii.
n ziua urmtoare, unul din cei patru a fost vizitat la lucru de ctre mai multi indivizi "cu
nftisare oficial", care i-au pus ntrebri despre incident si apoi l-au condus acas n
masina lor, cerndu-i s nu dezvluie nimnui cele ntmplate. Vntorul a presupus c
respectivii erau anchetatori ai Fortelor Aeriene ale SUA care ncearc s escamoteze
existenta vreunei "masini secrete".
Toti cei patru protagonisti ai ntmplrii au rmas extrem de marcati de pe urma ei si
dup sase ani unul dintre ei s-a simtit obligat s povesteasc totul unui agent al
Trezoreriei Statelor Unite (Edge of Reality).
Momentele principale ale acestei relatri sunt tipice pentru multe din seria "ntlnirilor de
gradul III". Un caz usor diferit l constituie faimoasa "aterizare" OZN de la Kelly, care a
fost investigat n amnuntime, att de politie si de Fortele Aeriene, ct si de cercettori
independenti.
n seara si noaptea de 21 august, 1955, locuitorii unei ferme patru adulti si sapte copii au avut o ntlnire prelungit cu "umanoizii".
Fiul cel mare al acestei familii (adolescent) a vzut un obiect zburtor "ateriznd" n
spatele casei. Nu l-a crezut nimeni, ns o or mai trziu "un omulet" ce emitea o "lumin
ciudat" se apropia de cas. Au mai fost vzuti si alti "omuleti" (sau poate aceiasi omuleti
care reapreau). Se apropiau invariabil de cas din directia cea mai ntunecoas, si
niciodat cnd luminile erau aprinse. l)
1) Vallee, UFOs n Space - OZN-urile din spatiul cosmic 187-191; Hynek, The UFO
Experience - Dosarul OZN - pp. 172-177
Doctorul Hynek face distinctie clar ntre "ntlnirile de gradul III" si cazurile "indivizilor
de legtur" (persoanelor care declar c au avut contact cu extraterestii (n. tr)). Aceste
persoane "de legtur" au deseori ntlniri cu fiinte extraterestre, primesc adesea de la ele
"mesaje" pseudo-religioase privind existenta unor fiinte "superior dezvoltate" de pe alte
planete care vor veni curnd s "aduc pace pe pmnt".
Astfel de indivizi sunt mai ntotdeauna membri ai unor culte religioase iscate de pe urma
fenomenelor extraterestre. Pe de alt parte, "ntlnirile de gradul III" obisnuite sunt foarte
asemntoare celorlalte tipuri de "ntlniri extraterestre"; ele li se ntmpl unor oameni
cu ocupatii similare si prezentnd un nalt grad de credibilitate, au loc ntotdeauna pe
neasteptate si produc ntotdeauna un soc, fiind att de incredibile. "Ocupantii" observati
n astfel de situatii, sunt vzuti mai ntotdeauna (de obicei de la distante foarte mici)
culegnd mostre de roc si de sol, cercetnd cu interes instalatiile si vehiculele omenesti
sau "reparndu-si" propriul vehicul de zbor.
Acesti "umanoizi" prezint caracteristici cu totul neumane: capete foarte mari (care fie nu
au ochi deloc fie i au asezati la mare distant unul de altul, cu nas foarte mic sau deloc si
cu o fant n loc de gur), picioare foarte subtiri si lipsa gtului; unii au nltimea normal
a omului, dar altii nu sunt mai nalti de 1m, ca n cazul Kelly din Hopkinsville. Recent s-a
compilat un catalog ce nsumeaz peste 1000 de "ntlniri de gradul III".*
* Hynek, The UFO Experience - Dosarul OZN -, p. 31
S-au raportat si cazuri n care ocupantii obiectelor zburtoare au "rpit" persoane de la
sol, cel mai adesea n scop de "testare". Credibilitatea celor care au fcut astfel de relatri
poate fi cu greu pus la ndoial. Aproape toate dovezile privitoare la aceste cazuri,
(excluzndu-i pe indivizii "de legtur") s-au obtinut cu ajutorul hipnozei regresive;
experienta este att de traumatic pentru martori, nct ei nu si-o mai amintesc dect mai
trziu, cnd ei nsisi accept s fie hipnotizati si s nteleag astfel misteriosul "salt peste
timp" din urma ntlnirii extraterestre - ntlnire care pn la un anumit punct si-o
amintesc perfect.
Unul dintre cazurile cele mai cunoscute de "abductie" a avut loc pe 19 Septembrie, 1961,
la miezul noptii, lng localitatea Whitfield din New Hampshire. El a devenit si subiectul
crtii lui John Fuller (The Interrupted Journey - Cltorie ntrerupt), publicat ntr-o
form rezumat n revista Look. n seara n care Barney si Betty Hill se ntorceau din
vacant, un OZN ateriza pe sosea exact, n fata masinii lor. De ei s-au apropiat niste
"umanoizi" si, ultimul lucru pe care si-l mai amintesc este c, dou ore mai trziu s-au
trezit la o distant de 35 de mile de locul respectiv, tot pe sosea.
Aceast amnezie le procur ambilor soti stri de mare tensiune psihic si disconfort fizic,
ceea ce-i fcu in final s recurg la un psihiatru. n stare de hipnoz ambii au relatat,
independent unul de cellalt, c au fost transportati la bordul unei "nave", unde
"umanoizii" i-au supus la diferite analize, lundu-le probe de tesut cornos (unghii, piele).
Au fost eliberati dup dou ore, dup ce li s-a dat n prealabil sugestia hipnotic de a nusi aminti nimic din ceea ce li se ntmplase. Ei au relatat aceast experient (tot n
conditii de hipnoz) ntr-o stare psihic deosebit de zbuciumat (The UFO Experience).
Un caz similar a avut loc pe 3 Decembrie, 1967 la ora 2:30 dimineata, cnd un politist din
Ashland, statul Nebraska a vzut pe sosea un obiect ce emitea puncte luminoase si care la
apropierea lui a decolat. Raportnd apoi superiorilor si prezenta unei "farfurii
zburtoare" n zon, s-a ndreptat spre cas cu o durere de cap ngrozitoare, cu un zgomot
asurzitor n urechi si cu urma unei lovituri rosii sub urechea stng.
Mai trziu s-a descoperit c a existat o perioad de 20 de minute de care el nu-si mai
aminteste nimic; sub stare de hipnoz ns a mrturisit c a pornit n urmrirea OZN-ului,
care a aterizat din nou. Ocupantii au ndreptat un fascicul luminos asupra lui si l-au luat la
bord, ntr-un loc plin de pupitre de control si de aparate asemntoare computerelor.*
* Aceleasi imagini au fost relatate si de un inginer din Franta, in timpul "abductiei" sale
care a durat 18 zile
La prima vedere aceste incidente par pur si simplu de necrezut, produse ale halucinatiei
sau ale unei imaginatii bolnave. Dar ele sunt prea numeroase pentru a ne putea ngdui s
le tratm cu usurint. n msura n care relateaz ntlniri cu aparate de zbor concrete,
reale, aceste rapoarte nu sunt desigur foarte convingtoare.
Mai mult, psihanalistii nsisi atrag atentia asupra faptului c rezultatele "hipnozei
regresive" nu sunt foarte sigure; adesea persoana aflat sub hipnoz nu este capabil s
disting ntre experientele reale si "sugestionrile" inculcate n subconstientul su, fie de
hipnotizor, fie de altcineva, n momentul presupusei "ntlniri de gradul III".
Dar chiar dac aceste experiente nu sunt cu totul "reale" (ca fenomene obiective n spatiu
si n timp), faptul nsusi c ele au fost "implantate" n mintile oamenilor n proportii att
de masive n anii din urm este deja semnificativ. Fr ndoial c "ceva" exist si n
spatele acestor cazuri de "abductie", iar recent cei care investigheaz fenomenele OZN au
nceput s caute explicatiile lor n alte directii.
Asemenea experiente, si mai ales "ntlnirile de gradul III" ale anilor '70, sunt n mod
vizibil legate de fenomenele paranormale sau oculte. Uneori, cu putin nainte de a ntlni
OZN-uri, cei care urmeaz a fi protagonistii lor viseaz lucruri ciudate, sau aud bti n
usa n conditiile n care nu se afl nimeni n apropiere, sau primesc vizite ciudate dup
aceea; unii primesc mesaje telepatice de la cei din interiorul OZN-ului.
OZN-urile chiar ajung s dispar si s apar n loc s decoleze si s aterizeze cu viteze
mari; alteori au loc "vindecri miraculoase" n prezenta lor sau cnd cineva este expus la
lumina emis de ei. *
* Jacques Vallee, The Invisible College, E. P. Dutton, Inc., New York, 1975, pp. 17, 21
Alteori ns "ntlnirile de gradul III" au dus si la leucemie, precum si la boli produse de
radiatii; adesea efectele produse asupra psihicului sunt tragice: deteriorarea pesonalittii,
dement, sinucidere**.
** John A. Keel, UFOs : Operation Trojan Horse - OZN-urile: Operatiunea Calul Troian,
G. P. Putnam's Sons, NewYork, 1970, p. 303
Sporirea si intensificarea "componentei psihice" a ntlnirilor extraterestre i-a determinat
pe cercettori s le asemene pe acestea cu fenomenele oculte, care produc efecte psihice
asemntoare cu cele declansate de aparitia OZN-urilor (The Invisible College).
Multi cercettori au remarcat asemnarea dintre fenomenele OZN si spiritismul secolului
al XIX-lea, n care fenomenele psihice se combin cu efecte fizice stranii, "tehnologia"
acelora fiind desigur mai primitiv. n general, n anii '70 a nceput s dispar distinctia
ntre fenomenele OZN "propriu-zise", sau "normale", si diferitele culte OZN, si aceasta
datorit faptului c n aceast decad omenirea a devenit din ce n ce mai receptiv la
practicile oculte.
4. Explicarea fenomenelor OZN
Cea mai recent carte a Dr. Jacques Vallee despre OZN-uri, The Invisible College
dezvluie care sunt opiniile unora dintre cei mai prestigiosi cercettori asupra acestei
probleme. Dr. Vallee consider c ne aflm astfel "foarte aproape" de o ntelegere clar a
naturii acestui fenomen.
El observ c ideea existentei unei forme de inteligent "extraterestr" a devenit la mod,
att printre oamenii de stiint, ct si n cercurile celor care ghicesc norocul (astrologii
zilelor noastre), mai ales ca rezultat "al setei neostoite de a contacta inteligente superioare
care s aduc rezolvarea miraculoas a tuturor problemelor ce sfsie si agit biata noastr
planet".
n mod semnificativ el mai noteaz c ideea unor vizitatori din spatiul extraterestru a
devenit marele mit, sau "superbul neadevr" al vremurilor noastre.
Totusi credinta n acest mit i se pare o naivitate: "Explicatia aceasta este prea
* Vallee, Passport to Magonia - Pasaport pentru Magonia, Henry Regnery Co., Chicago,
1969, pp. 150-1
Exist ns unele mici detalii care pot arunca lumin asupra ntelesului acestor "scene
regizate" si care nu au scpat cercettorilor atenti ai fenomenului, mai ales atunci cnd sau avut n vedere "ntlnirile de gradul III" si cele de "contact direct" cu umanoizii; si
anume, acestea sunt detalii de o factur profund "absurd" sau care sunt de un
rationament a cror rationalitate nu poate nicicum anula latura lor absurd (Valle, The
Invisible College).
n mod si mai semnificativ, ntlnirile sunt n ntregime gratuite, fr vreun scop sau
nteles clar. Un psihiatru din statul Pennsylvania a avansat chiar ideea c absurditatea ce
caracterizeaz aproape toate "ntlnirile de gradul III", nu este altceva dect o foarte clar
tehnic hipnotic. "Cnd persoana este tulburat de elemente absurde sau contradictorii,
pe care se lupt s le nteleag, atunci psihicul su este foarte deschis si receptiv la
transferul de idei, la vindecri miraculoase, si asa mai departe".
Dr. Vallee compar aceast tehnic cu irationalitatea koan-urilor* din budismul zen si
remarc similaritatea dintre ntlnirile extraterestre si diferitele ritualuri oculte de initiere
care "predispun mintea" la "nou set de structuri simbolice". Toate acestea indic n opinia
lui trecerea "la o nou form de religie".
* koan = paradox folosit ca tem de meditatie n zenbudism, cu scopul de a anihila orice
recurs al mintii la ratiune si rationalitate si de a forta individul s dobndeasc
instantaneu o iluminare de tip intuitiv - WEBSTER's New Collegiate Dictionary (n. tr. )
ntelegem asadar c ntlnirile extraterestre nu sunt altceva dect formele moderne ale
unui ocultism vechi de cnd lumea. Abandonnd credinta n Iisus Hristos, omenirea si
caut acum "mntuitori" n spatiul extraterestru, iar fenomenele n discutie nu fac altceva
dect s furnizeze, prin materialitatea lor - OZN-uri, extraterestri -, recuzita extern
necesar credibilittii. Dar n ce const totusi acest fenomen? Cine s fie cei care "l
regizeaz" si, mai ales, n ce scop ar face-o?
Rspunsul la cel putin primele dou ntrebri l dau oameni de stiint nsisi, desi, neavnd
competent n domeniul religios, ei nu sesizeaz. semnificatiile mai profunde ale
descoperirilor lor. Unul dintre ei, profesorul Brad Steiger de la Universitatea statului
Iowa, care a si scris mai multe crei n domeniul ce ne intereseaz, a fcut, dup o
cercetare amnuntit a documentelor sustinute n "Cartea Albastr" redactat de Fortele
Aeriene, urmtoarea declaratie: "Avem de-a face aici cu un fenomen parafizic
multidimensional, ale crui rdcini tin de sfera planetei Pmnt" (Canadian UFO Report,
Summer, 1977).
John Keel, care a pornit n cercetrile sale asupra OZN-urilor cu mult scepticism si care
n materie de religie este un agnostic, scrie: "n esenta lor, OZN-urile, ...sunt manifestarea
unei lumi pline de duhuri si de fantome, al crei univers mintal este straniu si aberant;
este realitatea unei lumi dominate de iluzie... n care realitatea nssi este distorsionat de
forte stranii, care n mod vdit pot manipula spatiul, timpul si materia fizic - forte care se
situeaz aproape n totalitate dincolo de puterea noastr de ntelegere... Aparitiile OZN
par a fi pe de-a ntregul variatii minore ale fenomenelor demonice vechi de cnd lumea"
(UFOs: Operation Trojan Horse).
ntr-o bibliografie recent a fenomenelor OZN pregtit de Biblioteca Congresului, se
noteaz la prima pagin urmtoarele: "Multe dintre rapoartele asupra OZN-urilor, care se
public n prezent n presa de mare audient la public, relateaz incidente care sunt
izbitor de asemntoare fenomenelor de posedare demonic, psihice sau de alt fel, pe care
teologii si parapsihologii le cunosc de mult vreme"*. Cei mai multi cercettori ai
fenomenului OZN caut de acum explicatia lui n sfera demonologicului si a ocultului.
* Lynn G. Catoe, UFOs and Related Subjects: An Annotated Bibliography - OZN-urile si
alte subiecte nrudite: O bibliografie adnotat -; US Government Printing Office,
Washington, D. C. ,1969
n cteva studii recente efectuate de cercettori protestanti (evanghelici) toate aceste
dovezi sunt unite si sistematizate, iar concluzia care se impune este c fenomenele OZN
sunt de origine demonic **. Este adevrat c unele dintre ele s-au dovedit a fi rezultate
ale sarlataniei sau halucinatiei, dar acesta nu este nici pe departe cazul tuturor miilor de
dosare care s-au acumulat pn n prezent asupra fenomenului. C frauda este de
asemenea ntlnit n cadrul sedintelor de spiritism - este foarte adevrat. Dar spiritismul
nsusi, atunci cnd este autentic, produce negresit stri "paranormale", care nu sunt
altceva dect rezultate ale actiunilor demonice. La fel stau lucrurile cu fenomenele OZN.
** Clifordd Wilson si John Weldon, Close Encounters: A Better Explanation, O mai bun
explicare a ntlnirilor Extraterestre, Master Books, San Diego, 1978; Spiritual
Counterfeits Project - Revista Dosarului "Falsuri Spirituale", Berkeley, Calif., Aug. 1977;
"UFOs: Is Science-Fiction Coming True?" - Se adevereste literatura stiintifico-fantastic
despre OZN-uri?"
Istoriile de caz din grupa contactului direct cu OZN-urile dezvluie caracteristici tipice,
identice cu cele care se regsesc n practicile oculte sau demonice. De exemplu, un ofiter
de politie din California a vzut primul OZN n iunie, 1966, si de atunci nainte a avut
foarte des astfel de ntlniri.
"Devenisem complet obsedat de OZN-uri. Eram convins c ceva absolut mret mi se va
ntmpla n curnd. Am renuntat la lecturile zilnice din Biblie, nu m-am mai gndit la
Dumnezeu, dar n schimb am nceput s citesc cu nversunare toate crtile despre OZNuri care-mi cdeau n mn... Vegheam noptile, asteptnd n zadar s mai primesc vreun
semn, ncercam s comunic mental cu ceea ce eu credeam c sunt fiinte extraterestre,
aproape c m rugam la ei s-mi apar n fat sau s intre ntr-un fel n legtur cu mine".
In cele din urm a cunoscut ce nseamn o "ntlnire de gradul III"; o "nav" cam de 24
m n diametru i-a aprut n fat, dar a decolat imediat, lsndu-l perplex si cu expectativa
unui moment "mret" dar nimic n-a mai urmat dup toate acestea. OZN-urile au ncetat s
mai apar, iar omul, frustrat n asteptrile sale, a nceput s bea pn la atingerea unei
stri depresive n care l ncerca din ce n ce mai des gndul sinuciderii. Nu a reusit s
ias din acest iad dect prin convertirea la Hristos.
Cei care ns au intrat n contact nemijlocit cu nsisi extraterestrii, au lucruri cu mult mai
nfricostoare de povestit. Ei devin literalmente "posedati" de aceste fiinte care ncearc
mai nti s-i ucid pe cei care le opun rezistent. (UFOs: A Better Explanation).
n afar de semnificatia general a fenomenului OZN, "ntlnirile de gradul III" mai ales
ne oblig s ntelegem c scopul lor precis este acela de a nsela individul care particip
la ele si de a-l mpinge, fie spre a cuta noi "contacte" al cror "mesaj" mai apoi s-l
popularizeze, fie - si aceasta ntotdeauna - spre stri de acut confuzie si dezorientare
personal.
Dac amestecul ciudat de elemente fizice si psihice ce caracterizeaz fenomenele OZN
este si aspectul ce intrig cel mai mult pe cercettori, rmnnd din punctul lor de vedere
fr solutie, el este ns cu totul explicabil celor care cunosc textele de spiritualitate
ortodox si mai cu seam Vietile Sfintilor.
n interiorul acestei spiritualitti se stie c si demonii dispun de "trupuri fizice", numai c
"materia" din care sunt fcute ele este att de subtil, nct nu poate fi sesizat dect de
oameni cu "usile spirituale ale perceptiei" deschise, fie prin vointa lui Dumnezeu, ca n
cazul sfintilor, fie mpotriva ei - n cazul vrjitorilor sau celor care accept s fie mediumi
n sedintele de spiritism ***.
*** Doctrina Ortodox despre demoni si ngeri si modul n care este simtit actiunea lor
de ctre oameni a fost sintetizat (printre altii - n. tr. ) de marele episcop si printe al
Bisericii din secolul al XIX-lea Ignatie Breancianinov; ea este expus pe larg n cartea
The Soul After Death - Sufletul dup Moarte -, St. Herman of Alaska Brotherhood,
Platina, California, 1979, Din Ignatie Breancianinov stau trad. n lb. rom. extrase n vol.
Cuvnt despre moarte, Ed. "Pelerinul Romn", Oradea 1993
Literatura ortodox ofer numeroase exemple de manifestri demonice, care se potrivesc
perfect cu scenariul ntlnirilor extraterestre: fiinte si obiecte concrete (adic prezente si
contrafaceri demonice) care "apar" si "dispar" brusc, care au ntotdeauna menirea de a
nspimnta si semna confuzie ntre oameni, ducndu-i n final la distrugere. Viata
Sfntului Antonie cel Mare si a Sfntului Ciprian al Cartaginei, care mai nainte fusese
vrjitor, sunt pline de astfel de incidente ****.
**** Vezi Vietile Sfintilor (pe larg) editate cu ncepere din 1991 la Episcopia Romanului
si Proloagele, vol. I-II (Vietile Sfintilor pe scurt ), Craiova 1991 (n. tr. )
Viata Sfntului Martin Milostivul (+397, episcop de Tours, mentionat n Proloage vol. I,
13 feb.) contine un exemplu interesant de actiune demonic care prin puterea ei de a
manipula obiecte "fizice" se potriveste perfect cu momente similare din cadrul
"ntlnirilor de gradul III".
Un anume tnr Anatolie se face monah lng Mnstirea Sfntul Martin, dar din fals
smerenie devine victima nselciunii diavolesti. I se pare c st de vorb cu "ngerii", iar
ca s-l ncredinteze de "sfintenia" sa, acesti "ngeri" au promis s-i druiasc "o mantie
strlucitoare din cer" ca semn al "puterii dumnezeiesti" ce se slsluia deja n el.
"Deci, ntr-una din nopti, pe la miezul noptii, se fcu zgomot mare de pasi ce parc jucau,
si de murmure ca de multe voci n schit, iar chilia lui Anatolie se umplu de lumin. Apoi
se asternu linistea, iar cel nselat iesi din chilia sa, purtnd "straiul cel dumnezeiesc".
Cineva a adus o lumnare si toti fratii au cercetat cu atentie haina. Era peste msur de
moale si de lucioas, iar culoarea era rosie ca para. Nimeni nu putea spune din ce anume
era fcut, ns la vedere si la pipit prea o hain si nimic mai mult".
n zori, duhovnicul tnrului Anatolie vrea s-si ia ucenicul pentru a-l duce la Sfntul
Martin, ca s se descopere dac ntmplarea nu era cumva o nselciune diavoleasc. De
fric, ucenicul refuz, "si cnd fratii l traser cu de-a sila, haina cu pricina se fcu
nevzut din minile lor".
Autorul acestei mrturisiri (care fie a asistat personal la ntmplare, fie a aflat-o de la
participantii directi la ea) ncheie istoria astfel: "diavolul nu a putut s-si tin pn la
capt nselciunea, sau s si-o ascund, cnd a auzit c va ajunge naintea fetei Sfntului
Martin".
"Era n puterea Sfntului Martin s recunoasc pe diavol n orice chip s-ar fi artat, fie cu
firea sa proprie, fie preschimbat n vreo alt form a ruttii cu care s-i nsele pe
oameni" - inclusiv n forma idolilor si chiar n chipul lui Hristos nsusi, mbrcat ca
mprat, lumina din jurul trupului su fiind ns rosie (semn c este de la diavolul, dup
Sfintii Printi, vezi Filocalia vol. 1-12, trad. Pr. D. Stniloae - n. tr.)
Deci nu ncape nici o ndoial c "farfuriile zburtoare" ale zilelor noastre se ncadreaz
perfect n "tehnologia" diavoleasc; cu adevrat, nimic altceva nu le-ar putea explica la
fel de bine. Astfel, feluritele nselciuni diavolesti despre care ne avertizeaz scrierile
patristice, s-au adaptat la mitologia contemporan a spatiului cosmic - nimic mai mult.
De exemplu, Anatolie cel din povestirea de mai sus s-ar fi numit "individ de legtur". Iar
scopul "obiectului neidentificat" nu este greu de lmurit. El este acela de a-i impresiona si
de a-i umple pe spectatori de un sentiment de team n fata "misterului". In acelasi timp,
de a produce "dovada" existentei unor "inteligente superioare" (care se numesc "ngeri",
pentru cei care le cad victime dintre rndurile credinciosilor, sau "extraterestri", pentru
omul ateu contemporan), ale cror mesaje transmise oamenilor s aib astfel o autoritate
care s nu poat fi pus la ndoial. Vom analiza aceste mesaje n cele ce urmeaz.
n viata Sfntului Nil de Sorska (cel care n secolul XIV a ntemeiat schiturile ca centre
de viat monahal n Rusia), se descrie o "rpire" demonic care este aproape identic cu
"abductia" extraterestr.
La ctva vreme dup moartea Sfntului Nil locuiau n mnstirea lui un preot si fiul su.
"Odat, pe cnd biatul fusese trimis cu o treab la cineva, i apru deodat n fat un om
ciudat care l apuc de mn si l duse, ca si cnd ar fi fost purtat de vnt, n mijlocul unei
pduri foarte slbatice". Si pe cnd preotul si monahii se rugau la Sfntul Nil s-i ajute s
descopere copilul pierdut, Sfntul veni n ajutorul biatului si sttu afar, n fata ferestrei
la care era asezat copilul; iar cnd lovi tocul usii cu toiagul ce-l tinea n mn, cldirea se
zgudui din temelii si toate duhurile necurate czur la pmnt. Sfntul porunci diavolului
s duc biatul napoi de unde l luase si se fcu nevzut.
Apoi, dup oarece strigte si ceart ntre diavoli, "acelasi strin apuc biatul si-l duse la
Schit ca vntul, ... asezndu-l pe o cpit de fn, dup care dispru". Cnd l-au gsit
clugrii, biatul le povesti tot ce i se ntmplase, ce vzuse si ce auzise. De atunci ncolo
umbla foarte smerit, purtnd n el parc o anumit team".**
ntr-o "rpire" demonic similar din Rusia secolul XIX, un tnr, blestemat fiind de
mama sa, deveni timp de 12 ani sluga unui diavol ntruchipat ntr-un "bunic", avnd
puterea de a sta nevzut n mijlocul oamenilor, ajutndu-l astfel pe diavol s semene
confuzie printre ei**.
** The Northern Thebaid, -Tebaida nordului - St.Herman - Alaska Brotherhood, 1975,
pp. 91-92
** St. Nilus, The Power of God and Man's Weakness (in Russian) - Puterea lui
Dumnezeu si slbiciunea omeneasc (n lb. rus), St. Sergius' Lavra, 1908; St. Herman
Brotherhood, 1976, pp. 79-98
n secolele trecute astfel de ntmplri adevrate despre actiunile drcesti nu uimeau pe
nimeni (pentru c omenirea acelor vremuri era constient de realitatea puterii diavolului n. tr.). Astzi ns, unul din semnele crizei spirituale la care asistm, const din aceea c
omul modern, n pofida "iluminismului" si a "ntelepciunii" sale, fiind confruntat din nou
cu astfel de experiente nu mai este capabil s si le explice, pentru c a pierdut trirea
vietii duhovnicesti care s-l ajute la aceasta.
Cercettorii actuali ai fenomenelor extraterestre, n ncercarea lor de a explica fenomene
care au devenit prea evidente pentru a mai fi ignorate, s-au alturat cercettorilor din
domeniul psihiatriei si psihologiei, pentru a formula o "teorie unificat", care s permit
analiza global a acestor fenomene att psihice, ct si fizice. Dar acesti cercettori nu fac
altceva dect s perpetueze metoda modern "rational" a gndirii de sorginte luminist
pentru a cerceta un domeniu spiritual, nedndu-si seama ns c acesta nu poate fi
investigat cu mijloacele stiintifice "obiective", ci exclusiv cu instrumentul credintei.
Lumea fizic este neutr din punct de vedere moral, ea putnd fi cunoscut relativ usor n
urma observatiei stiintifice; dar lumea nevzut a spiritului comport entitti (fiinte) att
ale binelui ct si ale rului, pentru care cercettorul stiintific nu poate avea instrumente
"obiective" de discriminare, dect n conditiile n care el accept revelatiile referitoare la
ele pe care Adevrul ntrupat, adic Iisus Hristos, le-a adus oamenilor.
evenimente "paranormale" care uluiesc omenirea la ora de fat. Cu doar ctiva ani n
urm, cei mai multi le-ar fi considerat "minuni" de domeniul fanteziei. Dr. Vallee, n
cartea sa Colegiul invizibil se exprim astfel: "Observm n mediul nostru nconjurtor
evenimente neobisnuite si neasteptate ce se numr cu miile". Ele produc "o mutatie
general n structurile de credint religioas ale oamenilor, n ntreaga lor mentalitate
privitoare la conceptul de invizibil". "Se ntmpl ceva ciudat cu constiinta oamenilor
zilelor noastre"; "aceeasi putere sau fort care a marcat rasa uman n trecut se manifest
din nou asupra ei n prezent".
n limbaj crestin, aceasta nseamn c avem de-a face cu o nou dezlntuire demonic
asupra omenirii. n viziunea apocaliptic crestin (a se vedea sfrsitul crtii), se stie de
existenta unui timp (pe care tocmai l trim) n care puterea ce tine n fru cele mai de pe
urm si cele mai slbatice manifestri demonice pe pmnt nu se va mai manifesta la un
moment dat (II Tes. 2,7).
Disparitia modurilor de guvernare si a ordinii publice bazate pe conceptia crestinortodox , asupra lumii, ntruchipat de persoana regelui, domnului crestin-ortodox sau
mpratului, este deja de mult vreme un fapt istoric.
Viziunea crestin-ortodox asupra lumii nu mai exist ca un tot organic nealterat, cci
Satan a fost "dezlegat din nchisoarea lui" n care a fost tinut nchis prin harul Bisericii lui
Hristos. El a iesit acum, "s amgeasc neamurile" (Apoc. 20, 7-8), spre a le pregti
pentru nchinarea la Antihrist spre sfrsitul vremurilor.
Poate c niciodat de la nceputurile Crestinismului ncoace puterile demonice nu s-au
manifestat ntr-un numr att de mare si att de pe fat ca n zilele noastre. Teoria
"vizitatorilor din spatiul extraterestru" nu este dect unul din multele pretexte pe care le
folosesc aceste puteri pentru a disemina si a acredita ideea existentei unor "fiinte
superioare" care si vor asuma responsabilitatea destinului omenirii.
n al doilea rnd, OZN-urile nu sunt altceva dect tehnici mediumistice de ultim or,
prin care diavolul si cstig aderenti pentru sfera lui ocult. Ele sunt un semn teribil al
marii susceptibilitti a omului contemporan la influentele demonice, asa cum nu s-a mai
ntmplat niciodat n era crestin. n secolul trecut de exemplu, era de obicei necesar
participarea la sedinte de spiritism pentru a intra n contact cu demonii, pe cnd astzi
privirea cerului este suficient n acest scop (este adevrat, de preferint noaptea).
Omenirea a pierdut n prezent si ultima rmsit a unei viziuni crestine asupra existentei,
plasndu-se acum n mod pasiv la dispozitia multiplelor "puteri" cobortoare din vzduh.
Recentul film ntlnire de gradul III este o dezvluire socant despre ct de superstitios a
putut deveni omul contemporan, omul asa-zis "eliberat" de sub imperiul credintei crestine
"obscurantiste"; acest om este gata ntr-o clip s cread, fr s pun nimic la ndoial,
orice "experient" neobisnuit, indiferent unde l-ar duce ea, fr s-ti treac prin cap
mcar c are de-a face cu grosolane contrafaceri diavolesti *.
mprtia. Minunile vor izbi cel mai tare simtul vzului, pe care l vor fermeca si nsela.
Sfntul Ioan Teologul, vznd n duh semnele ce au s fie naintea sfrsitului lumii,
afirma c Antihrist va face semne mari nct si foc s pogoare din cer, pe pmnt, naintea
oamenilor (Apoc. 13,13). Sfnta Scriptur indic aceast minune ca fiind cea mai mare
dintre minunile lui Antihrist, iar locul aparitiei ei este vzduhul. Va fi un spectacol
splendid si nfricostor".
Sfntul Simeon Noul Teolog spune si el: "cel care se nevoieste cu rugciunea, s nu
priveasc des n vzduh, cci ntr-acolo se afl slasul duhurilor rele, care lucreaz mari
si felurite nselciuni" (Philokalia, "The Three Forms of Heedfulness" - "Cele trei feluri
de paz").
"Oamenii nu vor ntelege c minunile lui Antihrist nu au n ele nici un fel de notiune de
bine sau scop rational, nici un nteles clar, c sunt strine de adevr si pline de minciun,
de toat slbticia si rutatea, c sunt scamatorie goal menit s uluiasc si s lase cu
gura cscat, mai ales pentru a-i da prad uitrii ca s-i poat nsela, seduce si fascina cu
efecte spectaculoase, gunoase si prostesti".
"Toate nselciunile diavolesti au n comun aceea c, dac li se d cea mai mic atentie,
ele devin periculoase; aceast mic atentie, chiar dac este lipsit de simpatie pentru ceea
ce se vede, poate s duc pe omul respectiv n ispit si poate s lase asupra lui o influent
rea".
Mii de indivizi care au intrat "n legtur" cu OZN-uri sau care au fost pur si simplu
martori oculari, au simtit pe pielea lor efectul acestui nfricostor adevr; iar dintre acei
care s-au lsat coplesiti de acest fenomen, putini au scpat. Chiar cercettorii care nu-si
afirm nici o apartenent religioas avertizeaz n termenii cei mai categorici opinia
public mpotriva acestui pericol.
John Keel, de exemplu, spune: "S nu tratm cu usurint fenomenul extraterestru; a te
juca cu el este ca si cum te-ai juca cu magia neagr. Acest fenomen i seduce mai ales pe
cei neurotici, pe creduli si pe imaturi. El poate duce la schizofrenie paranoic, la
demonomanie si chiar la sinucidere - dup cum s-a si ntmplat ntr-un numr de cazuri.
Cea mai usoar curiozitate la adresa fenomenelor extraterestre se poate transforma ntr-o
obsesie distructiv. Din aceast cauz recomand energic printilor s le interzic aceste
preocupri copiilor lor. Educatorii si alte categorii de adulti s nu ncurajeze astfel de
interese la adolescenti" (OZN - Operatiunea Calul Troian).
ntr-un alt loc, Episcopul Ignatie Briancianinov nsemna groaznica viziune a unui modest
fierar rus dintr-un sat de lng Petersburg, care a avut loc n zorii epocii noastre marcate
de necredint si de revolutii (1817): "el vzu odat, n plin amiaz, multime de diavoli n
chip omenesc seznd pe crengile copacilor din pdure, mbrcati n haine ciudate, cu
tichii ascutite, care cntau acompaniati de instrumente parc vrjitoresti, un cntec plin de
groaz: "Vremea noastr a sosit, fac-se voia noastr!"*
* Sfntul Nil, Svytynya pod Spudom, Sergiev Posad, 1911
*
Sase luni dup evenimentul descris mai sus (care a avut loc la o ntlnre "harismatic"
interconfesional la Seattle), comunitatea crestinilor ortodocsi ncepu ntr-adevr s afle
c "duhul harismatic" se misc n Biserica Ortodox Greac. Printele Stephanou n
revista Logos consemneaz acest eveniment, care ncepuse s se manifeste deja ntr-un
numr de parohii grecesti si siriene din America si acum se mpnzea peste tot, fiind activ
promovat de Printele Eusebius.
Dup ce cititorul va parcurge descrierea acestui "duh" n paginile care urmeaz,
descrierile apartinnd reprezentantilor de frunte ai acestei miscri, el va vedea cum a
ptruns acesta n lumea ortodox tocmai prin propaganda acerb a unor astfel de "crestini
interconfesionalisti".
O concluzie se desprinde cu sigurant din relatarea de mai sus: spectaculoasa "renastere
harismatic" la care suntem n prezent martori nu este att un fenomen incontestabil de
hiper-emotionalism si revivalism protestant, cat. mai ales rezultatul lucrrii unui "duh"
care poate fi invocat si. care poate face "minuni". ntrebarea la care ne vom strdui s
rspundem n paginile ce urmeaz este urmtoarea: ce sau cine este acest duh?
Noi suntem avertizati, n calitatea noastr de crestini ortodocsi, c nu numai Dumnezeu
are puterea de a face minuni, ci si diavolul. Si el e capabil de "minuni" prin care de fapt
imit virtual oricare dintre minunile autentice ale lui Dumnezeu. Ne vom strdui deci n
paginile ce urmeaz s cercm duhurile dac sunt de la Dumnezeu (1 Ioan 4, 1).
Vom ncepe cu o scurt incursiune istoric, dat fiind c "renasterea harismatic" a ptruns
n lumea ortodox prin confesiunile protestant si catolic, care la rndul lor au primit-o
de la sectele penticostale.
n cadrul noii "miscri harismatice" ce a cuprins acum mai toate confesiunile, se discut
mult despre "unitatea" pe care aceast nou miscare o inspir.
Dar despre ce fel de unitate este vorba? Cumva de adevrata unitate a Bisericii pe care
Crestinismul Ortodox a pstrat-o nestirbit din secolul I si pn n secolul al XX-lea? Sau
de pseudo-unitatea Miscrii Ecumenice care neag pn si existenta Bisericii lui Hristos?
Rspunsul la aceast ntrebare l anunt clar cel care poate fi considerat "profetul" de
frunte al penticostalismului secolului XX, anume David Du Plessis, care, n ultimii
douzeci de ani, a promovat activ vestile despre "Botezul Duhului Sfnt" printre
confesiunile participante la Consiliul Mondial al Bisericilor. Si aceasta n urma
ndemnului imperativ primit prin intermediul unei "voci", ce i-a fost adresat n anul 1951.
Miscarea Penticostal din cadrul diferitelor biserici devine din ce n ce mai puternic si
mai dinamic. Dar cel mai remarcabil este faptul c aceast renastere se regseste mai
ales n cadrul asa-ziselor societti liberale, mult mai putin n sentimentul evanghelic si
chiar deloc n cel fundamentalist al Bisericii Protestante.
Ultimele mentionate se constituie acum n opozitia cea mai vehement fat de aceast
glorioas "renastere", cci trebuie s stim c Miscarea Penticostal si miscrile
moderniste ale Consiliului Mondial (al Bisericilor, n.- tr.) sunt acelea n care se manifest
cel mai cu putere duhul" (Du Plessis, p. 28).
Aceeasi este situatia si n cazul Bisericii Romano Catolice: "rennoirea harismatic" apare
tocmai n cercurile "liberale", cu rezultate imediate n avntul ecumenismului pe care l
mbrtiseaz aceast Biseric si cu tot soiul de experimente n cadrul serviciului liturgic
(cum ar fi acompaniamentele la chitar etc.) Catolicii mai traditionalisti sunt tot att de
ostili acestui curent ca si Protestantii radicali.
C orientarea "renasterii harismatice" este puternic ecumenist e dincolo de orice
ndoial. Iat ce scrie Clarence Finsaas, pastor luteran "harismatic": "Pe multi i surprinde
faptul c Duhul Sfnt se poate manifesta n cadrul oricrei confesiuni crestine istorice...
fie ea calvin sau arminian* putin import; esential este c Dumnezeu este mai presus
dect credintele noastre si c nici una dintre confesiuni nu detine monopolul asupra Lui"
(Christenson, p. 99). Iat ce declar si un pastor episcopalian despre "renasterea
harismatic": "... din punct de vedere ecumenic ea este un mare succes, deoarece se
realizeaz o remarcabil unire a crestinilor de diferite confesiuni, si aceasta mai ales la
nivelul parohiilor" (Harper, p. 17).
* se refer la doctrina lui Arminius, care sustine posibilitatea mntuirii tuturor, opus
celei calviniste a predestinrii (n. tr.)
Periodicul "harismatic" californian Inter-Church Renewal (Rennoirea interconfesional)
este plin de astfel de declaratii de "unire": "ntunericul vremilor apuse s-a risipit, iar
astzi clugrita romano-catolic si un protestant se pot iubi reciproc cu o iubire nou si
ciudat", care dovedeste c "vechile bariere confesionale se prbusesc. Superficialele
diferente doctrinare sunt date la o parte, astfel nct toti credinciosii s se poat uni n
Duhul Sfnt".
Preotul ortodox Eusebius Stephanou crede c "aceast revrsare a Duhului Sfnt trece
dincolo de granitele confesionale... Duhul lui Dumnezeu lucreaz ... att n interiorul ct
si, n exteriorul Bisericii Ortodoxe" (Logos, ian. 1972, p. 12).
n acest punct, crestinul ortodox vigilent, care nu uit nici o clip c trebuie s "cerce
duhurile", se va gsi pe un teren familiar, presrat cu cliseele ecumeniste obisnuite. Mai
ales s remarcm aceast "revrsare a Duhului Sfnt", care apare n exteriorul Bisericii
Ortodoxe, exact ca Miscarea Ecumenic nssi; cei care o adopt nu fac altceva dect s
urmeze unei mode care a ajuns la maturitate n exteriorul Bisericii lui Hristos.
Deci ce pot s-i nvete cei care se afl n afara Bisericii lui Hristos pe crestinii ortodocsi?
Nu putem s negm c, uneori, spre rusinea noastr, catolicii si protestantii sunt mai
zelosi n participarea la biseric, la activittile misionare, la rugciunea mpreun, la
citirea din Sfnta Scriptur etc. Chiar din interiorul credintei lor gresite, catolicii,
protestantii si sectantii i fac de rusine pe ortodocsi prin aceea c se strduiesc mai mult
s se fac plcuti lui Dumnezeu dect multi dintre ortodocsi, n conditiile n care cei din
urm sunt singurii care au pstrat plintatea crestinismului apostolic.
Deci, ortodocsii ar face bine s ia exemplu de la celelalte denominatiuni si s renvieze
bogtiile spirituale ale propriei lor Biserici, pe care nc nu reusesc s o scoat din lenea
duhovniceasc si din obiceiurile cele rele. Cele spuse acum se refer la partea omeneasc
a credintei, la eforturile umane care se cheltuiesc n activittile religioase, fie ea credinta
cuiva just sau nu.
"Miscarea harismatic" ns pretinde c se afl n contact cu Dumnezeu si c a gsit
mijloacele primirii Duhului Sfnt, adic ale revrsrii harului lui Dumnezeu. Si totusi
Biserica, si nimic altceva (sau altcineva), este aceea pe care Mntuitorul nostru Iisus
Hristos, a hotrt-o ca mijloc de druire a harului ctre oameni. S credem prin urmare c
Biserica este actualmente nlocuit de vreo "nou revelatie" capabil s transmit harul
din afara Bisericii, prin vreun grup de oameni, care, probabil, cred n Hristos, dar care nu
au nici o idee sau experient personal a Sfintelor Taine instituite de El si nici o legtur
de continuitate cu Sfintii Apostoli si urmasii lor, pe care El i-a ales pentru a svrsi aceste
Taine? Hotrt c nu. Este la fel de sigur astzi, ca si n primul secol crestin, c darurile
Duhului Sfnt nu se descoper n cei ce se afl n afara Bisericii.
Marele Printe bisericesc din secolul XIX, Episcopul Teofan Zvortul si toti Sfintii
Printi, spun clar c darurile Duhului Sfnt sunt transmise "tocmai prin Taina Mirungerii,
care a fost introdus de Sfintii Apostoli n locul punerii minilor". Din Faptele
Apostolilor nvtm c la nceput Taina Mirungerii se svrsea prin punerea minilor.
"Noi toti cei care am fost botezati si mirunsi avem darul Sfntului Duh .... chiar dac El
nu este activ n toti. Biserica Ortodox are ns la ndemn mijloacele de activare a
acestui dar, si n afara lor nu mai exist nici o alt cale... Fr Taina Mirungerii, asa cum a
fost nainte de ea punerea minilor de ctre Sfintii Apostoli, Sfntul Duh nu se pogoar si
nu se va pogor niciodat, peste nimeni!".*
* Episcopul Teofan Zvortul, Ce este viata duhovniceasca, N. Y., Jordanville, 1962, pp.
247-8, n ruseste N. ed.). Printele Eusebius Stephanou (Logos, ian., 1972, p. 13) ncearc
s justifice "receptarea Duhului Sfnt" si in afara Bisericii citnd exemplul casei lui
Cornelie Sutasul (Fapte, 10) care a primit Duhul Sfnt nainte de a se boteza. Dar
diferenta dintre cele dou cazuri este crucial: primirea Duhului Sfnt de ctre Cornelie si
casa sa a fost un semn c ei trebuie s se uneasc cu Biserica prin Sfntul Botez, n timp
ce contemporanii nostri penticostali se ntresc, prin propria lor experient, n
nselciunea ca nu exist o unic si mntuitoare Biseric a lui Hristos.
ntr-un cuvnt, cnd vorbim de "renasterea harismatic", vorbim de fapt de un nivel nou
si mai adncit, "spiritual", al ecumenismului. Adic fiecare crestin "se rennoieste" n
propria sa traditie, dar n acelasi timp se uneste n mod obscur (doar este "aceeasi
experient", nu-i asa?) cu alti "crestini" la fel de "rennoiti" n propriile lor traditii, care
toate contin diferite grade de erezie si abateri!
Acest relativism mai conduce si la o deschidere complet fat de practici religioase fr
precedent.
Toate acestea ajung la punctul culminant n viziunea supraecumenist a unui "profet"
penticostal de frunte, care declar c multi penticostali "au nceput s aib vie n fata
ochilor posibilitatea ca aceast miscare s devin nssi Biserica lui Hristos la sfrsitul
veacurilor..."
S ne ndreptm acum privirea dincolo de teoriile ecumeniste si de practicile
penticostalismului pentru a vedea ce anume inspir cu adevrat si d putere "renasterii
harismatice". Este vorba de experienta real a puterii "duhului".
3. "Vorbirea n limbi"
Dac studiem cu atentie toate afirmatiile "miscrii harismatice", descoperim c aceast
miscare seamn foarte bine cu multe miscri sectare din trecut, prin aceea c se bazeaz,
mai ales, sau chiar exclusiv pe exagerarea oarecum bizar a unei singure laturi doctrinare
sau a unei singure practici religioase. De data aceasta se exagereaz un aspect specific,
aspect pe care sectantii timpurilor trecute nu l-au considerat asa de esential. Este vorba de
vorbirea n limbi.
Potrivit constitutiei diferitelor secte penticostale, "botezul cu Duhul Sfnt al
credinciosilor este dovedit cu semnul imediat, concret si vizibil al vorbirii n alte limbi"
(Sherill, p. 79). Si nu numai c acesta este primul semn al convertirii la o sect sau
orientare penticostal: potrivit celor mai autorizate surse penticostale, aceast practic
trebuie neaprat mentinut, altfel "duhul" se poate pierde. Cci spune David Du Plessis:
"Practica rugciunii n limbi trebuie continuat si sporit n viata particular a celor care
sunt botezati n Duhul; fr ea celelalte manifestri ale Duhului, fie nu mai apar, fie
nceteaz cu desvrsire" (Du Plessis, p. 89).
Ca si un oarecare protestant, multi mrturisesc c limbile "au devenit acum un ingredient
esential al vietii mele de rugciune" (Lillie,p. 50). O carte pe aceast tem de provenint
romano-catolic afirm mai cu precautie c, dintre "darurile Sfntului Duh", limbile "sunt
adesea dar nu ntotdeauna primele care se dobndesc. Pentru multi ele devin astfel un
prag dincolo de care se obtin darurile si roadele Duhului Sfnt" (Ranaghan, p. 19).
Iat exagerarea despre care vorbeam la nceput, exagerare care lipseste din Noul
Testament, unde importanta vorbirii n limbi este minor, ea fiind un semn al pogorrii
Sfntului Duh la ziua Cincizecimii (Fapte, 2) si nc cu alte dou ocazii (Fapte 10 si 19).
Dup primul sau cel mult al doilea secol de la Hristos, nici un text ortodox nu mai
nregistreaz vorbirea n limbi, ea nemaifiind pomenit nici de marii Printi din pustia
egiptean, care erau att de covrsiti de darurile Duhului Sfnt, nct deveniser fctori
de minuni pn la a nvia si mortii.
Atitudinea ortodox cu privire la adevrata vorbire n limbi poate fi rezumat prin
cuvintele Fericitului Augustin (Omilii la Ioan 6,10): "n timpurile de la nceput, Duhul
Sfnt se revrsa peste cei ce credeau, iar ei vorbeau n limbi pe care, nu le nvtaser, cci
Duhul le ddea lor s griasc. Acestea erau semne adaptate la acele vremi. Cci cu
dreptate trebuia s fie acest semn al Duhului Sfnt pentru toate limbile, pentru a se arta
Evanghelia lui Hristos la toate neamurile si n toate limbile de pe fata pmntului. Acea
vorbire n limbi a fost un semn al lui Dumnezeu, care mai apoi ns a trecut".
Si parc adresndu-se penticostalilor din ziua de astzi, care adaug acestui semn
suprema important, Fericitul Augustin zice: "S ne asteptm atunci ca cei peste care si
pun minile preotii Bisericii s nceap a vorbi n limbi? Sau v asteptati cumva ca acesti
copii peste care tocmai ne-am pus minile s nceap a vorbi n limbi? Iar dac ei nu au
vorbit n limbi, veti avea oare inimi att de nvrtosate si perverse nct s credeti c nu
ati primit Duhul Sfnt?"
Penticostalii zilelor noastre si justific vorbirea n limbi, bazndu-se mai ales pe ntia
Epistol a Sfntul Apostol Pavel ctre Corinteni, cap. 12-14. Dar Sfntul Pavel a scris
acel pasaj tocmai pentru c "limbile" deveniser pricin de dezordine n Biserica din
Corint. Si chiar dac nu interzice practica lor, el cu sigurant le micsoreaz importanta.
Deci acest pasaj ar trebui s descurajeze, nicicum s ncurajeze revigorarea contemporan
a "limbilor", mai ales atunci cnd se descoper (dup cum recunosc nsisi penticostalii) c
mai exist si alte ci de dobndire a vorbirii n limbi n afar de Duhul Sfnt!
n calitatea noastr de crestini ortodocsi, noi stim cu sigurant c vorbirea n limbi, ca dar
autentic al Duhului Sfnt, nu poate s se manifeste la cei care sunt n afara Bisericii lui
Hristos. Si cum "alte surse" ale acestei "vorbiri n limbi" exist, s ncercm s vedem
care sunt ele, lundu-ne dup caracteristicile pe care le mbrac acest fenomen
contemporan.
Cci dac am devenit mai vigilenti constatnd importanta exagerat pe care penticostalii
contemporani o acord "limbilor", trebuie neaprat s ne intereseze examinarea
circumstantelor prin care apar ele.
Departe de a fi druite liber si spontan, fr amestecul omului - asa cum s-ar cuveni unor
adevrate daruri ale lui Dumnezeu -, vorbirea n limbi poate fi provocat, avnd prin
urmare un caracter previzibil, de o anumit tehnic a "rugciunii" concentrate n grup,
nsotit de cntri protestante, care creeaz o atmosfer psihic foarte sugestiv ("Vine!
El vine! "), care culmineaz cu o "punere a minilor", si care alteori nu const dect din
purul efort fizic de a repeta la nesfrsit anumite cuvinte (Koch, p. 24), sau chiar sunete
dezarticulate.
O persoan a recunoscut c, asemenea multor altora, dup ce a vorbit n limbi, "rosteam
adesea silabe fr sens n efortul de a-mi provoca fluxul rugciunii n limbi" (Sherill, p.
127); eforturi care, departe de a fi descurajate, sunt recomandate cu zel de ctre
penticostali. "A scoate sunete pe gur nu nseamn, desigur, "a vorbi n limbi", dar acest
gest poate constitui un act onest de credint, pe care Duhul Sfnt l va onora druindu-i
acelei persoane puterea de a vorbi ntr-o alt limb" (Harper, p. 11).
Un alt pastor protestant spune: "Se pare c greutatea initial de a vorbi n limbi nu este
altceva dect constiinta c tu esti acela care trebuie "s vorbeasc" n continuare, cu orice
pret... Primele silabe si cuvinte pot s-ti sune ciudat la ureche. Ele pot fi rostite cu
greutate sau pot fi chiar nearticulate. E posibil s crezi chiar c le inventezi. Dar n
msura n care vorbesti fr oprire si cu credint... Duhul va alctui pentru tine o limb de
rugciune si de laud (Christenson, p. 130).
Un "teolog" iezuit ne povesteste cum a pus el n practic aceste sfaturi: "Dup micul
dejun am simtit c ceva m trage aproape irezistibil ctre capela unde m-am asezat s m
rog. Lundu-m dup descrierea lui Jim, despre cum a primit el darul limbilor, am
nceput s rostesc ncet, numai pentru mine: "La, la, la, la". Spre marea mea uluire a
urmat o miscare rapid a limbii si buzelor nsotit de un sentiment extraordinar de
devotiune interioar" (Gelpi, p. 1).
Care crestin ortodox cu mintea treaz ar putea s confunde aceste periculoase jocuri
psihice cu darurile Sfntului Duh?! Cci lipseste cu desvrsire din aceast practic orice
urm de crestinism, orice urm de duhovnicie. Ne aflm mai curnd n zona
mecanismelor psihice care pot fi declansate cu ajutorul unor tehnici psihofizice foarte
precise, ntre care "vorbirea n limbi" pare s tin pozitia cheie de "buton", oarecum, care
deschide usa spre aceast zon.
Oricum ar fi, sfera experientelor cu pricina nu are nici un fel de asemnare cu darul
duhovnicesc al vorbirii n limbi, asa cum este el descris n Noul Testament, el apropiinduse mult mai mult de "vorbirea n limbi" de tip samanist, practicat n religiile primitive, n
care samanul sau vraciul-vrjitor dispune de o anumit tehnic pentru a intra n trans si
de a transmite astfel mesajul unui oarecare "dumnezeu" ctre om (sau invers), ntr-o
limb pe care nu a nvtat-o. (Vezi Burdick, pp. 66-67).
n paginile care urmeaz vom ntlni experiente "harismatice" att de sinistre, nct
comparatia cu samanismul nu va mai prea poate att de exagerat, mai ales dac tinem
cont de faptul c samanismul primitiv nu este dect expresia particular a unui fenomen
** Vezi Kurt Koch, Occult Bondage and Deliverance, - Relatia de legtur si de transfer
n ocultism - Kregel Publications, Grand Rapids, Mich. , 1970, pp. 168- 170
Foarte multi sunt mediumii care declar c puterile lor nu sunt ctusi de putin
supranaturale, ci c ele izvorsc din niste potente naturale ale omului, despre care ns se
cunoaste foarte putin. ntr-o oarecare msur lucrul este fr ndoial adevrat. Dar tot
att de adevrat este faptul c zona din care provin aceste puteri este tocmai zona
spiritelor czute, care folosesc prilejul oferit de oamenii ce intr singuri si de bunvoie n
ea, pentru a-i atrage mai strns n plasele lor, nezgrcindu-se n acest scop cu druirea de
puteri miraculoase si vedenii, tinta final fiind distrugerea irevocabil a acestor nefericite
suflete. Dar oricare ar fi explicatiile diferitelor fenomene mediumistice, Dumnezeu a
interzis rspicat omenirii, cum citim n Sfnta Scriptur, orice contact cu zona ocult: S
nu se gseasc la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezictor, sau
ghicitor, sau vrjitor, sau fermector. Nici descnttor, nici chemtor-de duhuri, nici mag,
nici de cei ce griesc cu mortii. Cci urciune este naintea Domnului tot cel ce face
acestea, si pentru aceast urciune i izgoneste Domnul Dumnezeul de la fata Sa. (Deut.
18,10- 12; vezi si Lev. 20,6).
n practic, dorinta de a dobndi puteri sau experiente mediumistice este incompatibil cu
orientarea crestin fundamental n directia mntuirii sufletului. Aceasta nu nseamn c
nu exist "crestini" implicati n fenomene mediumistice, deseori n mod inconstient, dup
cum vom vedea n cele ce urmeaz. Dar acesti crestini nu sunt crestini adevrati,
crestinismul lor este unul "de tip nou", adic un "nu crestinism" de felul celui propovduit
de Nicolae Berdiaev, care va fi discutat si el n cele ce urmeaz.
Dr. Koch, chiar de pe pozitiile sale protestante, are dreptate cnd spune: "Viata religioas
a persoanei nu este nicidecum afectat de ocultism sau de spiritism. Cci spiritismul este,
ntr-o msur foarte larg, o miscare "religioas". Diavolul nu ne ia religiozitatea... Este
ns o mare diferent ntre a fi religios i a te naste din nou din Duhul iui Dumnezeu. Si
este trist s constatm c cei mai multi dintre crestini de astzi, indiferent de
denominatiune, sunt mai curnd oameni "religiosi", dect crestini adevrati".*
* Kurt Koch, Between Christ and Satan - ntre Hristos si Satan - Kregefi Publications,
1962, p. 124. mpreun cu Occult Bondage, aceast carte a Dr. Koch confirma in mod
remarcabil, pe baza unui material faptic nregistrat n acest secol, aproape toate
manifestrile mediumistice, magice, vrjitoresti etc., pe care le gsim si n Sfnta
Scriptur si in Vietile Sfintilor Bisericii Ortodoxe; sursa tuturor acestor manifestri este
desigur diavolul. Cititorul ortodox ar avea de corectat doar putine dintre interpretrile Dr.
Koch (N. ed.)
Forma cea mai cunoscut de mediumism printre contemporanii nostri din Vest este
sedinta de spiritism. n cadrul ei se stabilesc contacte cu anumite forte care produc efecte
observabile, cum ar fi ciocnituri, voci, forme diverse de comunicare, precum scrierea
automat, vorbirea n limbi necunoscute, miscarea obiectelor, aparitii de mini si chipuri
"umane" care pot fi uneori fotografiate. Aceste efecte se obtin cu ajutorul unor tehnici si
atitudini prestabilite ale celor prezenti, referitor la care vom cita mai jos dintr-un manual
de referint n domeniu.**
** Simon A. Blackmore, S. J., Spiritism: Facts and Frauds - Spiritismul: Fals si Realitate
-, Benziger Bros., New York, 1924, Cap. IV, "Mediumii" pp. 89-105 passim (N. ed.)
1. Pasivitatea: "Activitatea unui spirit este direct proportional cu gradul de pasivitate sau
"sumisiune" pe care le gseste la persoana sensibil, sau medium". "Calitatea de medium
... se poate obtine, prin exercitiu sustinut, de ctre oricine se abandoneaz constient si
deliberat, cu trupul si vointa, cu faculttile psihice si intelectuale controlului unui duh
satanic, care l invadeaz".
2. Solidaritatea de credint: Toti cei de fat trebuie s aib "o atitudine mintal de
simpatie fat de medium"; fenomenul spiritist este "facilitat de o anumit simpatie ce
rezult din armonia de idei, de vederi si sentimente ce exist ntre experimentatori si
medium. Cnd aceast atitudine de simpatie si armonie lipseste, sau cnd mediumul nu-i
abandoneaz total vointa, atunci sedinta de spiritism a "cercului" respectiv esueaz". De
asemenea, "numrul experimentatorilor care particip la o astfel de sedint este de mare
important. Dac el este prea mare, el poate duna armoniei att de necesare succesului".
3. Toti cei prezenti "se prind cu minile pentru a forma asa numitul cerc magnetic. Prin
intermediul acestui circuit nchis, fiecare membru contribuie cu o anumit cantitate de
energie, care se comunic colectiv mediumului". Totusi "cercul magnetic" nu este necesar
dect pentru mediumii mai slab dotati. Madame Blavatsky, fondatoarea "teozofiei"
moderne, ea nssi un medium, dispretui mai trziu aceast tehnic rudimentar de
spiritism, cnd avu ocazia s ntlneasc mediumii cu mult mai puternici din Orient,
categorie creia i apartine si fachirul descris n cap. III.
4. "Att de necesara atmosfer spiritist se creeaz prin mijloace artificiale, cum ar fi.
cntri, muzica n surdin, si chiar rugciuni". Evident, toat aceast tehnic nu face
dect s sublinieze caracterul destul de rudimentar al unei astfel de sedinte, care de altfel
rareori d rezultate spectaculoase.
Exist forme mult mai subtile, dintre care unele si spun chiar "crestine". Este suficient s
lum exemplul tehnicilor de "vindecare prin credint" ale lui Oral Roberts (care nainte
de a fi intrat n Biserica Metodist a fost pastor al sectei "Sfinteniei Penticostale"), care
vindec n mod "miraculos" prin intermediul unui "cerc magnetic" compus din persoane
ce se afl n comuniune de sentimente, pasivitate si armonie de "credint" si care
mpreun si pun minile pe televizor n timp ce Oral Roberts leviteaz; te poti vindeca
chiar bnd pur si simplu un pahar cu ap care a stat pe televizor si deci a absorbit fluxul
energiilor satanice mediumistice astfel create. Dar asemenea vindecri, ca si cele produse
n spiritism si magie au n timp consecinte dure: boli psihice, dement. *
* Despre Oral Roberts vezi Kurt Koch, Occult Bondage pp. 52- 5 (N. ed.)
Una din caracteristicile fundamentale ale actiunilor demonice este aceea c ele imit
constant lucrarea lui Dumnezeu. Asa se face c cei cu daruri mediumistice sunt convinsi
c rmn buni crestini si c darurile lor provin de la Duhul Sfnt. Iat punctul n care
asemnarea dintre aceste practici mediumistice si cele ce se manifest n "renasterea
harismatic" devine izbitoare. Iat ce ne permite s tragem concluzia c aceasta din urm
este, n esenta ei, o form de mediumism.
Intr-adevr, ceea ce frapeaz n compararea celor dou fenomene, este c cerintele de
baz ale unei sedinte de spiritism se regsesc toate n cadrul adunrilor de rugciune
"harismatic", ct vreme nici una dintre ele nu se afl n aceeasi form sau n acelasi
grad de intensitate n cultul public al Bisericii Ortodoxe.
1. "Pasivitatea" sedintelor de spiritism corespunde strii care, n limbaj "harismatic", se
numeste un fel de abandon, care nseamn n mare msur disponibilizarea ntregului
nostru subconstient... Tot ceea ce putem face este s ne abandonm n ntregime: cu trup,
minte, si chiar cu limba, astfel nct Duhul lui Dumnezeu s aib posesiune deplin
asupra noastr... De abia atunci suntem cu adevrat pregtiti: cnd barierele vointei si
constientului au fost ndeprtate si Dumnezeu se misc cu putere prin ntreaga noastr
fiint" (Williams, pp. 62-63).
Aceast atitudine "spiritual" este o lucrare cu totul satanic si nu are nimic de-a face cu
Crestinismul. Ea este mai curnd caracteristic Zen-Budismului, "misticismului" extremoriental, hipnozei, si spiritismului. Aceast pasivitate exagerat este cu totul strin de
spiritualitatea ortodox, fiind n schimb extrem de propice si constituind chiar o invitatie
pentru actiunile demonice. Un observator devotat al ntrunirilor penticostale noteaz c,
n timpul desfsurrii lor, cei care interpreteaz sau vorbesc n limbi "par c intr
literalmente n trans" (Sherill, p. 87). n unele comunitti "harismatice" aceast
pasivitate este att de pronuntat, nct elementele de organizare, cum ar fi ordinea de
desfsurare a slujbelor, sunt complet abolite, fiecare fcnd absolut ceea ce i dicteaz
"spiritul".
2. Hotrt c este vorba de o "solidaritate de credint" - nu doar simpla comuniune a
credintei crestine si ndejdea mntuirii, ci mai ales o unanimitate n dorinta de a vedea c
se produce fenomenul harismatic. Aceasta este esenta tuturor adunrilor de rugciune
"harismatic". Aceast solidaritate este nc si mai intens atunci cnd are loc un "botez
n Duhul Sfnt", ce se ncheie de obicei ntr-o camer separat si n prezenta unui numr
restrns de persoane, initiate deja n aceast "tain". Este suficient ca o singur persoan
s aib gnduri negative cu privire la ceea ce se ntmpl, pentru ca "botezul" s nu mai
aib loc - n exact acelasi mod n care rugciunile preotului ortodox descrise mai sus au
fost suficiente pentru a risipi vrjitoria fachirului din Ceylon.
3. "Circuitul magnetic" spiritist este echivalentul "punerii minilor" de la ntrunirile
penticostale, care este ntotdeauna executat de cei care la rndul lor au trecut ei nsisi
prin experienta "botezului" vorbirii n limbi si care servesc, dup mrturia chiar a
penticostalilor, drept "canale ale Duhului Sfnt" (Williams, p. 64); "canale" sunt numiti si
mediumii din sedintele de spiritism.
Dar s-i ascultm acum si pe cei care au prsit miscarea "harismatic", sau au refuzat s
i se alture, pentru c au simtit c "duhul care o anim nu este Duhul Sfnt".
1. "Un tnr din Leicester (Anglia) povesteste urmtoarele: Prietenul lui si cu el se
convertiser de ctiva ani, cnd ntr-o zi au fost invitati la ntlnirea unui grup de
vorbitori n limbi. Atmosfera ntrunirii i-a prins si ulterior s-au rugat ca s primeasc noua
binecuvntare si botezul n Duhul Sfnt.
Dup o rugciune intens au simtit cum ceva fierbinte se nstpneste peste ei. Simteau o
exaltare interioar. Timp de cteva sptmni si-au trit cu entuziasm senzatiile, ale cror
valuri ns cu timpul au nceput s scad. Tnrul a remarcat n schimb c i pierduse
orice dorint de a mai citi Biblia si de a se mai ruga.
Analizndu-si experienta n lumina Scripturii, si-a dat seama c nu este de la Dumnezeu.
ntorcndu-se, s-a pocit si a dat toat ntmplarea pe fat... Prietenul lui ns a continuat
s frecventeze cercul "limbilor", ceea ce practic l-a distrus. La ora actual nici nu-l mai
preocup ideea de a vietui ca un crestin" (Koch, p. 28).
2. Doi pastori protestanti s-au dus la o adunare de rugciune "harismatic" ce avea loc
ntr-o biseric presbiterian din Hollywood. "Mai nainte am czut amndoi de acord ca,
de ndat ce vom auzi pe primul ins vorbind n limbi, s ne rugm amndoi cam asa:
"Doamne, dac acest dar este de la Tine, binecuvnteaz pe fratele, iar dac nu este, f-l
s nceteze si s nu mai poat vorbi n limbi n prezenta noastr".
ntrunirea s-a deschis cu rugciunea unui tnr, dup care toti au putut ncepe s se roage.
O femeie a nceput s se roage ntr-o limb strin, fluent si fr nici o ezitare. Nimeni nu
a tradus. Printele B. si cu mine am nceput s ne rugm n tain asa cum conveniserm.
Si ce s-a ntmplat? Nu a mai vorbit nimeni n limbi, desi n grupul acela toti, cu exceptia
unui arhitect, vorbeau curent n limbi necunoscute". (Koch, p. 15). S nu pierdem din
vedere c, n lipsa solidarittii de credint de tip mediumistic, fenomenul nu se manifest.
3. "O femeie din San Diego, California, a venit la mine s-mi cear sfatul. Mi-a povestit
ce lucru ngrozitor i s-a ntmplat cu ocazia unei activitti misionare purtate de un
membru al miscrii "limbilor". S-a dus si ea la ntrunirile lui n care acesta vorbea de
necesitatea vorbirii n limbi si odat dup cuvntare a rmas mai la urm, ngduind ca
respectivul s-i pun minile pe crestetul ei spre a o boteza n Duhul si ntru vorbirea n
limbi. n clipa aceea a czut la pmnt inconstient.
Cnd si-a revenit, era pe jos si gura si se misca automat, deschizndu-i-se si nchizndu-ise, fr s poat scoate ns nici un sunet. Era nspimntat. n jurul ei stteau n
picioare un grup de adepti ai evanghelistului aceluia care exclamau: "O, sor, ce minunat
ai vorbit n limbi! Acum ai cu adevrat n tine pe Duhul Sfnt". Victima acestui asa-zis
botez s-a vindecat pn la urm si nu s-a mai dus niciodat la astfel de ntruniri. Cnd a
venit la mine pentru sfat, nc mai suferea de pe urma efectelor acestui "botez spiritual"
(Koch, p. 26).
* Trad. rom. Prof. David Popescu, n Sfntul Ioan Casian, Scrieri alese , Printi si
Scriitori Bisericesti vol 57, Ed. Inst. Biblic al B.O.R, Bucuresti, 1990, p. 569. (n. tr.)
"Vizionarul" suedez Emanuel Swedenborg (secolul XVIII), straniul precursor al
revivalismului "spiritual" si ocult din zilele noastre, avea o temeinic si ndelungat si
experient de (ntre) vedere si comunicare cu spiritele. El distingea ntre dou feluri de
spirite, cele "bune" si cele "rele". Aceste experiente au fost recent confirmate de
descoperirile unui psihiatru, care lucreaz cu pacienti ce sufer de halucinatii, n cadrul
clinicii de boli mintale din Ukiah, statul California. Acest psihiatru a luat n serios vocile
pe care le auzeau pacientii si si a ntreprins o serie de "dialoguri" cu ele (prin
intermediul chiar al pacientilor).
A tras concluzia, ca si Swedenborg, c exist dou categorii foarte diferite de "fiinte" care
intr n contact cu pacientii: una mai "nalt" sau "superioar" si alta mai "joas" sau
"inferioar". Iat relatarea sa: "Vocile inferioare seamn cu cele ale betivilor dintr-un
bar, care scie pe cei pe care li se csun, pn la exasperare. Ele sugereaz pacientilor
acte scabroase si apoi i ceart cnd acestia le dau atentie. Ele depisteaz punctul slab al
constiintei si actioneaz, interminabil asupra lui... Vocabularul lor este limitat, ca si
varietatea termenilor, n schimb prezint vointa persistent de a distruge... se opresc
asupra fiecrei slbiciuni si fiecrei idei n care crede pacientul, pretind c au puteri
nemsurate, mint, fac promisiuni, toate n scopul de a submina vointa pacientului...
Spiritele inferioare sunt n totalitate nereligioase sau antireligioase. Unuia dintre pacienti
i-au aprut sub chipul diavolilor conventionali si chiar i s-au prezentat chiar ca atare.
n contrast direct cu aceste voci stau halucinatiile de ordin superior... Vom ilustra acest
contrast prin experienta unuia dintre pacienti. La un moment dat a auzit niste voci
(apartinnd ordinului inferior) certndu-se mult vreme ntre ele despre modul n care vor
s-l omoare. Dar n acelasi timp, n timpul noptii vzu o lumin ca soarele apropiindu-se
de el. Si-a dat seama c era de un ordin diferit, pentru c lumina aceea i respecta
libertatea si se retrgea cnd vedea c-l sperie. Cnd omul a fost ncurajat s se apropie
de acest soare prietenos el se trezi deodat ntr-o lume a supranaturalului...
Odat* i-a aprut un chip extraordinar de puternic si de impresionant, care, parc era al
lui Hristos... Unii pacienti fac simultan experienta halucinatiilor de ambele ordine si se
simt prinsi la mijloc ntre un iad si un rai personal. Multi nu cunosc dect atacurile
ordinului inferior. Ordinul superior se prevaleaz de putere asupra celui inferior, putere
pe care o si demonstreaz din timp n timp, dar nu suficient, nct s linisteasc mintile
chinuite ale bolnavilor... Ordinul superior pare s fie deosebit de nzestrat, de sensibil, de
ntelept si religios".
* Wilson van Dusen, The Presence of the Other Worlds, (Prezente din alte lumi), Harper
& Row, New York, 1974, pp. 120-125
Crestinul ortodox, care citeste cu ptrundere Vietile Sfintilor si alte scrieri patristice, stie
c toate aceste spirite, fie ele "inferioare" sau "superioare", sunt demoni, si c deosebirea
ntre adevratele duhuri bune (ngeri) si demoni nu se poate face pe baza sentimentelor si
lipseste orice element de tain sau de cutremur, care lui i este att de familiar, si care
decurge firesc din frica de Dumnezeu. Iar primele lui impresii sunt confirmate cu putere,
cnd observ straniile efecte pe care le produce "duhul" penticostal, cnd se coboar
peste aceast adunare "lipsit de constrngeri". La aceste efecte ne vom opri n
continuare, aducndu-le n fata judectii sigure a nvtturii Sfintilor Printi ai Bisericii
Ortodoxe.
B. Reactii fizice care nsotesc experienta harismatic
Reactia cea mai frecvent a celor care se "boteaz n Duhul Sfnt" este rsul. Un
credincios catolic spune: "Totul era asa de vesel nct, de acolo de unde sedeam pe podea,
nu m puteam abtine s nu rd" (Ranaghan, p. 28). Un altul: "Sentimentul prezentei si
iubirii lui Dumnezeu era att de puternic, nct n toat acea jumtate de or petrecut
(seznd pe podea) n capel nu am fcut altceva dect s rd de bucurie c Dumnezeu ne
iubeste" (p. 64).
Un protestant i aminteste de "botezul" su: "Am nceput s rd foarte tare... la fel de tare
ca atunci cnd nu mai esti n stare nici s vorbesti despre lucrul care provoac bucuria.
M tineam cu minile de burt de atta rs, pn cnd am czut pe spate" (Sherill, p.
113).
Alt protestant: "Noua limb pe care o primisem era mpletit cu accese de veselie din care
orice inhibitie sau team care m stpneau n trecut dispruser. Era o limb a rsului"
(Sherill, p. 115).
Se pot aduce nenumrate exemple care s ilustreze aceast bizar reactie la niste
experiente "spirituale", cci unii apologeti "harismatici" au elaborat chiar o ntreag
filozofie a "bucuriei duhovnicesti" si a "nebuniei pentru Dumnezeu", care s o sustin.
Aceast "filozofie" ns nu are nimic de-a face cu Crestinismul. n ntreaga istorie a
gndirii si tririi crestine nu se cunoaste nimic si nici nu s-a pomenit vreodat de "rsul
Duhului Sfnt".
Dar tocmai acest "rs" este elementul care ne indic precis c "miscarea harismatic"
penticostal este o orientare religioas total strin de crestinism. El este pur lumesc si
chiar pgn, si dac el nu se datoreaz unor reactii de tip isteric, atunci el nu se poate
datora dect diferitelor grade de "posedare" din partea unuia sau mai multor zei pgni,
care, n limbaj crestin ortodox, se numesc diavoli.
Dm aici ca termen de comparatie experienta de "initiere" a unui eskimos pgn la
samanism: "ntrziind prilejul acestei initieri, m trezeam deseori plngnd de nefericire
fr s-mi dau seama din ce cauz. Apoi, tot din senin, m cuprindea o bucurie att de
mare si inexplicabil si att de puternic, nct nu m puteam abtine s nu izbucnesc n
cntece n care nu era loc dect pentru un singur cuvnt: "Bucurie! Bucurie!"
Cu ocazia unui astfel de acces extraordinar de bucurie misterioas am devenit eu saman
(vrjitor). Simteam si auzeam totul n jurul meu ntr-un mod cu totul diferit. mi
dobndisem iluminarea... si nu numai c puteam vedea prin ntunericul vietii din jurul
meu, dar aceeasi lumin strlucitoare strbtea si din mine... si toate spiritele pmntului,
ale vzduhului si apelor mrii veneau acum la mine, fcndu-se ajutoarele mele" (Lewis,
Extatic Religion, p. 37).
Deci s nu ne surprind faptul c un numr att de mare de "crestini" creduli, lsndu-se
de bun voie prad unor astfel de experiente pgne, le interpreteaz pe acestea ca fiind
de esent "crestin". Psihologic si la suprafat, ei rmn n continuare crestini, dar de
fapt, din punct de vedere adnc spiritual, ei se angajeaz n atitudini si practici distinct
necrestine.
Care este acum atitudinea traditiei ascetice ortodoxe fat de asa-zisul "rs al Duhului
Sfnt"?
Sfintii Varsanufie si Ioan,* tritori n secolul VI, dau un rspuns clar si lipsit de orice
echivoc unui frate monah pe care l chinuia aceast problem: Nu exist rs la cel care
trieste n frica de Dumnezeu. Sfnta Scriptur spune despre nebun c atunci cnd rde,
si nalt glasul (Isus Sirah 21, 22; 27, 13), iar cuvntul lui este plin de tulburare si lipsit
de harul lui Dumnezeu".
* Filocalia rom. vol. XI, trad. Pr.D. Stniloae (n. tr.)
Sfntul Efrem Sirul nvat si el limpede: Rsul si ndrzneala sunt nceputul stricrii
sufletului. Dac le vezi pe acestea n tine, s cunosti c ai ajuns n adncul pcatului si
fr ncetare s te rogi lui Dumnezeu s te izbveasc din aceast moarte... Rsul alung
de la noi binecuvntarea ce s-a fgduit celor ce plng (Matei 5,4) si surp ceea ce s-a
cldit. Rsul alung pe Duhul Sfnt, nu zideste sufletul, necinsteste trupul. Rsul alung
virtutile, nu-si aduce aminte de moarte si nu gndeste la chinuri"**. Nu este oare evident
ct de departe rtcim prin ignorarea nvtturilor de baz ale Ortodoxiei?
** Vezi Proloagele pe scurt si Vietile Sfintilor
n timpul unui "botez" harismatic, lacrimile sunt o reactie tot att de obisnuit ca si rsul,
la nivelul reactiilor psihice cele dou fiind de altfel nrudite. Ele caracterizeaz indivizii,
dar si grupuri ntregi de persoane (caz n care nu mai sunt legate de experienta strict a
"botezului"), si se mprstie molipsitor fr vreun motiv vizibil (Sherill, pp. 109, 117).
Autorii "harismatici" nu pun aceste lacrimi pe socoteala constiintei, a strii de
pctosenie n care s-ar afla cei ce plng; ei nu explic n nici un fel aceste lacrimi, lsnd
s se nteleag c le consider o reactie normal la atmosfera "harismatic" din jur.
Dar Printii ortodocsi, dup cum noteaz - Episcopul Ignatie Briancianinov, ne nvat c
lacrimile sunt adesea un semn al celei de a doua forme de nselciune diavoleasc.
Sfntul Ioan Scrarul, enumernd diferitele stri care pricinuiesc lacrimile, dintre care
unele sunt rele, iar altele bune, ne ndeamn: "S nu crezi lacrimilor tale, pn ce nu-ti vei
fi curtit desvrsit sufletul de patimi". iar despre un anumit fel de lacrimi el spune
rspicat: "Lacrimile lipsite de ratiune nu sunt proprii naturii rationale, ci numai celei
irationale" (treapta a 7-a).
Pe lng rs sau plns sau amndou la un loc, "botezul cu Duhul Sfnt" mai d nastere la
reactii cum ar fi: cldura rspndit n tot trupul, multe feluri de tremurturi si
contorsionri, cderi pe jos. Atragem atentia c oferim aici doar exemple de reactii
obisnuite n rndurile protestantilor si catolicilor (care practic cultul "harismatic", n.tr.)
nu si cele care se ntlnesc la sectele penticostale extremiste si care sunt cu mult mai
spectaculoase si mai dezlntuite.
"Cnd (pastorul respectiv) si-a pus minile pe crestetul meu, am simtit ca si cum pieptul
mi s-ar fi ridicat nuntrul capului. Au nceput s-mi tremure buzele, iar mintea mea s-si
piard pentru fractiuni de secund controlul. Apoi am nceput s rnjesc". (Ranaghan, p.
67). Un altul "nu a avut nici un fel de emotie dup eveniment, dar a simtit o mare cldur
n corp si o senzatie de bine" (Ranaghan, p. 91).
Alt mrturie: "De ndat ce am ngenunchiat, am nceput s tremur... Si deodat m-am
umplut de "Duhul Sfnt" si mi-am dat seama c "Dumnezeu este adevrat". Apoi am
nceput s rd si s plng n acelasi timp. Urmtorul moment pe care mi-l amintesc este
c zceam ntins n fata altarului si c eram plin de pacea lui Hristos". (Ranaghan, p. 34).
Altul: "Minile mele care de obicei sunt reci din cauza unei circulatii proaste, mi-au
devenit calde si umede. Am simtit c m nvluie o cldur". (Ranaghan,p. 30). Un
membru al "Miscrii lui Isus" spune: "Am simtit c ceva ncepe s izvorasc din mine si
deodat am nceput s vorbesc n limbi" (Ortega, p. 49).
Un apologet "harismatic" subliniaz c asemenea experiente sunt tipice la cei care se
"boteaz cu Duhul", "botez" care creeaz adesea "reactii subiective la respectivele
persoane, prin care acestea simt n chip minunat apropierea de Domnul. Acest sentiment
de nchinare si de adoratie este att de puternic, nct el nu se poate mentine n limitele
unor restrictii de expresie impuse de eticheta societtii noastre occidentale! De aceea n
astfel de momente, unii tremur violent, altii si ridic minile spre Domnul, altii si
ridic vocea dincolo de nltimea normal, iar altii cad pe jos" (Lillie, p. 17).
Nu stim ce s ne mire mai tare: totala discrepant dintre asemenea manifestri isterice si
adevrata expresie a cinstirii si nchinrii la Dumnezeu n duh si n adevr, sau incredibila
nebunie, care i face pe acesti oameni s pun contorsiunile lor pe seama actiunii
"Duhului Sfnt", a "inspiratiei divine" si a "pcii lui Hristos".
Cert este c acesti oameni, din punct de vedere spiritual si religios, nu sunt numai total
lipsiti de cluzire si de experient, dar ei sufer din capul locului, din acest punct de
vedere, de un "analfabetism" absolut. Nu se cunoaste n ntreaga istorie a Crestinismului
Ortodox nici o asemenea experient "extatic" produs de Duhul Sfnt.
Este nebunie din partea unor apologeti "harismatici" s ndrzneasc s compare aceste
reactii infantile si isterice, care sunt la ndemna absolut a oricui, cu descoperirile
dumnezeiesti de care s-au nvrednicit marii sfinti, precum Sfntul Apostol Pavel pe
drumul Damascului sau Sfntul Ioan Evanghelistul n insula Patmos.
Acesti sfinti au czut ntr-adevr cu fala la pmnt, dar naintea adevratului Dumnezeu
(fr s se contorsioneze si cu sigurant fr s-i apuce rsul), n timp ce pseudocrestinii
nu fac altceva dect s se lase miscati de un duh invadator si s se nchine doar la ei
nsisi.
Cuviosul Macarie de la Optina i scria unei persoane care se afla ntr-o asemenea stare:
"Gndind c vei afla iubirea lui Dumnezeu n sentimente consolatoare, tu nu-L cauti pe
Dumnezeu, ci pe tine nsuti, adic propria ta consolare, si ocolesti adevrata cale a
suferintei care duce la El, pentru c te socotesti pierdut fr aceast consolare"*.
* Staretul Macarie de la Optina, Harbin 1940, p. 100, rus
Dac aceste experiente zise "harismatice" sunt ntr-adevr religioase, atunci ele sunt de
natur pgn; cci ele par s corespund exact tipului de initiere mediumistic, care se
numeste "experienta de posedare spiritual" si care este produs de "o fort ce apare
dinuntru si care ncearc s pun stpnire pe persoana respectiv" (Koch, Occult
Bondage, p. 44).
Desigur, nu toate "botezurile cu Duhul" sunt att de extatice ca unele din cele amintite
pn n prezent (desi exist altele cu mult mai extatice). Dar chiar si acestea concord cu
practicile spiritiste: "Cnd spiritele ntmpin un medium prietenos, cu o minte pasiv si
supus, ele intr linistite n acea persoan ca la ele acas. Cnd, dimpotriv, psihicul
persoanei respective nu este perfect supus, sau pasivitatea mintii nu este total, atunci ele
intr mai mult sau mai putin fortat, ceea ce se reflect n contorsionri ale fetei si n
tremurul membrelor respectivului medium" (Blackmore, Spiritism, p. 97).
Totusi cazurile acestea voluntare de "posedare" nu trebuie confundate cu adevratele
demonizri, prin care duhuri necurate intr si rmn permanent n persoane, producnd
reactii fizice si psihice pe care sursele "harismatice" nu par s le indice. "Posedarea"
mediumistic este temporar si partial, mediumul consimtind s fie "folosit" ntr-un
anumit mod de ctre spiritul la dispozitia cruia se pune. ns, ceea ce textele
"harismatice" las s se nteleag clar, este c asemenea experiente - atunci cnd sunt
reale si nu simple produse ale autosugestiei - nu presupun doar exersarea sau antrenarea
n vederea dezvoltrii unei anumite aptitudini mediumistice, ci ele nseamn ntr-adevr
posedare real din partea unui duh. Deci au dreptate cei care sustin c se simt "plini de
duh" - cu singura diferent c nu Duhul Sfnt este acela care i umple!
Episcopul Ignatie Briancianinov d mai multe exemple de reactii fizice ce apar de obicei
la cei care cad prad nselciunii demonice. Un anume monah care tremura si scotea
sunete ciudate socotea c acestea sunt "roadele rugciunii". Altul, care prin rugciunea
extatic pe care o practica simtea o cldur att de mare n corp, nct nu avea nevoie de
haine clduroase n timpul iernii, cldura corpului lui putea fi simtit chiar si de cei din
jur.
Ca principiu general, Episcopul Ignatie spune c cel de-al doilea mod de nselciune
diavoleasc se arat printr-o "cldur ptimas si material a sngelui". "Comportamentul
misticilor latini a fost ntotdeauna de tip extatic, din cauza acestei clduri ptimase, cu
deosebire trupeasc".
Cldura "material" a sngelui, ca semn al celor care s-au lsat nselati de diavol, trebuie
deosebit de cldura duhovniceasc a acelora care au dobndit cu adevrat Duhul Sfnt,
asa cum a fost de exemplu Sfntul Serafim de Sarov. Dar Duhul Sfnt nu se dobndeste
prin experiente "extatico-harismatice". El se dobndeste pe calea lung si anevoioas a
luptei ascetice, prin rugciune, post, si smerenie, pe "calea suferintelor" Crucii n Biserica
lui Hristos, asa cum ne nvat toti Sfintii Printi.
C. "Darurile spirituale" care nsotesc experienta
"harismatic"
Avantajul de baz pe care l invoc adeptii "renasterii harismatice" este acela al
dobndirii unor daruri "spirituale", ntre care se numr n primul rnd o nou putere si o
nou ndrzneal "spiritual". ndrzneala este dat chiar de "experienta harismatic" n
sine, de a crei realitate nici nu ne ndoim. Ne ndoim doar de interpretarea pe care
"harismaticii" o dau acestei experiente.
Iat cteva ilustrri: "Nu am nevoie s cred n Cincizecime deoarece am vzut-o"
(Ranaghan, p. 40). "Am nceput s am sentimentul c stiu exact ce trebuie s spun
celorlalti si ce anume au ei nevoie s aud... Am nteles c Duhul Sfnt mi d cu adevrat
ndrzneal s o spun, iar efectul spuselor mele era foarte puternic" (ibid., p. 64). "Eram
att de ferm convins c Duhul se va tine de cuvnt, nct m rugam fr s tin cont de
vreun "dac". M rugam fiind sigur c vointa mea va fi ndeplinit" (ibid., p. 67).
S ascultm acum si mrturia unui "ortodox": "Ne rugm s primim ntelepciune si
devenim ntelepti n Domnul. Ne rugm pentru iubire, si simtim imediat iubire pentru toti
oamenii. Ne rugm pentru vindecri, si ne facem sntosi. Ne rugm pentru minuni si,
prin credint, am vzut minuni ntmplndu-se n mijlocul nostru. Ne rugm pentru
semne si le primim. Ne rugm n limbi cunoscute si n limbi necunoscute" (Logos,
aprilie, 1972, p.13).
Iat cum, ceea ce se obtine n traditia ascetic ortodox prin ani lungi de nevoint, prin
credint fierbinte si treaz si din mila lui Dumnezeu, pretind unii c se cstig ct ai clipi
din ochi prin experienta "harismatic". C Sfintilor Apostoli si Mucenici li se druia,
printr-un har special al lui Dumnezeu, o mare ndrzneal n vestirea cuvntului Lui, este
foarte adevrat. ns este de rs dorinta unora, care nu au nici o idee despre ceea ce
nseamn harul dumnezeiesc, de a se pretinde comparabili cu acesti mari sfinti.
Bazndu-se pe o experient care este de fapt o nselciune, ndrzneala "harismaticilor"
nu este dect o imitatie nfierbntat de tip "revivalist" a adevratei ndrzneli crestine si
care constituie un semn sigur si distinctiv c cel care o are se afl prad nselciunii
"harismatice".
Episcopul Ignatie atrage atentia c "ncrederea n sine si ndrzneala sunt vizibile la cei
care au czut prad nselciunii diavolului, si care au impresia c sunt sfinti sau c se afl
pe calea naintrii duhovnicesti". "Cei care sufer de aceast nselciune, au un stil
extraordinar de pompos: ei sunt parc mbtati de propria lor sine, vznd n aceasta,
tocmai din cauz c se nseal pe ei nsii, un semn de mare har. Ei nu mai pot iesi din
marea lor mndrie si buna lor prere fat de ei nsisi. Unii ca acestia sunt socotiti smeriti
doar de cei care judec dup aparente, iar nu dup roade".
n afar de "vorbirea n limbi" propriu-zis, cel mai frecvent dar "supranatural" pe care l
capt cei "botezati n Duhul" este receptarea direct a "mesajelor de la Dumnezeu", care
se face n forma "profetiilor" si a "tlmcirilor" sau (a "interpretrilor").
Iat ce spune o tnr catolic despre prietenii ei "harismatici": "Pe ctiva dintre ei i-am
vzut vorbind n limbi, si, uneori ntelegeam ce spun. Erau ntotdeauna mesaje de alinare
si bucurie n Domnul". Iat ideea unei alte "tlmciri": "Erau transmise nssi cuvintele
lui Dumnezeu, ntr-un mesaj de mngiere" (Ranaghan, p.32).
ndrzneala acestor mesaje nu cunoaste limite. n cadrul altei adunri, "o femeie a anuntat
c va transmite un "mesaj de la Dumnezeu", pe care l-a redat vorbind la persoana nti"
(ibid., p.2). Un protestant "harismatic" noteaz c n astfel de mesaje "cuvntul lui
Dumnezeu se transmise fr nici un fel de intermediere... Cuvntul se poate transmite
brusc prin oricine dintre cei de fat, astfel nct mereu se aude cte un "asa grieste
Domnul", din mijlocul adunrii. De cele mai multe ori aceste mesaje sunt rostite la
persoana nti; un altul foarte des auzit este: "Am venit s v binecuvntez" (Williams,
p.27).
Sistematizm acum cteva dintre "profetiile" si "tlmcirile" cele mai caracteristice
exemplificate de propaganda "harismatic":
1.Fiti asemenea copacului ce se apleac dup vointa lui, care si nfige rdcinile n
puterea lui, si care atinge cu ramurile sale iubirea si lumina lui" (Ford, p.35).
2. "Asa cum Duhul Sfnt a umbrit pe Maria, care a luat n pntece pe Iisus, tot asa Duhul
Sfnt sufl peste voi si Iisus apare n mijlocul vostru" - mesaj transmis n limbi de ctre
un romano-catolic si "tlmcit" de un protestant.
3. "Pasii celui care a strbtut ulitele Ierusalimului sunt n urma noastr. Privirea sa i
vindec pe cei care vin ctre el si i ucide pe cei care fug de el" - mesaj special la adresa
unui membru al respectivului grup de rugciune.
4. "V ntind mna. Nu trebuie dect s mi-o dati pe a voastr si eu v voi conduce".
Acelasi mesaj se dduse cu cteva minute mai devreme unui preot romano-catolic, care
se afla ntr-o camer alturat. El si l-a notat si, intrnd n camera de rugciune, l-a auzit
Trebuie s fi fost Duhul Sfnt, cel care-mi vorbise" (Du Plessis, p. 61).
Ce explicatie am putea gsi pentru astfel de experiente? Sfntul Ignatie Briancianinov
scrie: "Cel care este victima unei astfel de nselciuni si nchipuie (nchipuirea sau
imaginatia fiind si ea o form de nselciune diavoleasc) c este plin de darurile
Sfntului Duh. Aceast nchipuire este alctuit din conceptii si sentimente false, ceea ce
nseamn c apartine cu desvrsire tatlui si cpeteniei falsului si a minciunii, adic
diavolului.
Cel care, rugndu-se, se strduieste s descopere in inima sa sentimentul omului nou,
neavnd nc nici o posibilitate de a reusi, va substitui acestui sentiment simtiri false
scornite de inima lui, crora diavolul nu ntrzie s li se alture. El i va insufla
respectivei persoane ncredere n scornelile sale pe care le va ntri cu ale lui proprii,
diavolesti, fcndu-l s cread c sunt trimise de sus - credint (sau concept) ce
corespunde perfect sentimentelor nchipuite ce i-au premers".
Este exact fenomenul pe care l-au observat cei care au studiat spiritismul. Pentru cel care
practic cu seriozitate spiritismul (si nu este vorba doar de mediumuri ca atare), soseste
un moment cnd ntreaga aceast "spiritualitate", care cultiv pasivitatea mintii si
deschiderea fat de actiunea "duhurilor", chiar atunci cnd este vorba de moduri aparent
nevinovate de recreere, cum ar fi practicarea jocurilor de ghicire a viitorului, duce
inevitabil la transformarea respectivei persoane ntr-un om demonizat. Este momentul n
care acestui om ncep s i se ntmple lucruri "supranaturale"*.
* Vezi Blackmore, Spiritism, pp. 144-175, n care se vorbeste despre un preot romanocatolic care era urmrit fizic de o tblit de ghicit - actionat, binenteles, de un diavol tocmai n perioada n care ncerca s renunte la acest mod de recreere!
n cadrul "renasterii harismatice", acestui moment de tranzitie i corespunde "botezul cu
Duhul Sfnt" care, atunci cnd si face efectul, marcheaz momentul n care autonselarea
devine nselciune diavoleasc, victima "harismatic" fiind de atunci ncolo virtual
asigurat c nchipuitele sale "sentimente religioase" vor fi ntmpinate de nsusi "Duhul"
si c va ncepe de acum nainte o viat plin de "minuni".
D. Noua "revrsare" a Duhului Sfnt
n general, adeptii "miscrii harismatice", asa cum o afirm nencetat ei nsisi, au senzatia
c sunt "plini de Duhul". "M simteam un om nou, curat si liber si cu desvrsire plin de
Duhul Sfnt" (Ranaghan, p.98). "Totul a nceput cu botezul Duhului, cnd am nceput smi dau i eu seama ce nseamn s ai cu adevrat vedenii despre viata n Duhul. Este ntradevr o viat plin de minuni... n care te umpli mereu de iubirea de viat-dttoare a
Domnului" (Ranaghan, p.65).
Toti si caracterizeaz strile spirituale invariabil cu aceleasi cuvinte, aceleasi propozitii
stereotipe. Dup un preot catolic, "toat lumea prea s fie cuprins, fr exceptie, de o
mare bucurie si pace - era efectul atingerii Duhului" (Ranaghan, p. 185).
scopul de a-l mpinge spre telul final. Iar acest tel, adic "refundamentarea Bisericii lui
Hristos", dup cum am vzut, nu este unul de natur "crestin". Aceasta este doar o faz
n atingerea adevratului scop, care este cu mult mai larg: instaurarea unei "unitti
spirituale" a tuturor religiilor pe pmnt, care s nglobeze ntreaga omenire.
Cu toate acestea, urmtorii "renasterii harismatice" sunt convinsi c experienta lor este
"crestin"; cel mai adesea sunt oameni pe care nu-i intereseaz ocultismul sau religiile
orientale. Oameni care, fr ndoial, privesc cu indignare faptul c am comparat, pe
parcursul acestei crti, "renasterea harismatic" cu spiritismul. Este adevrat c, din punct
de vedere religios, "renasterea harismatic" se afl oarecum pe o treapt superioar
spiritismului, care este produsul celui mai grosolan tip de superstitie si credulitate.
Este, de asemenea, adevrat c tehnicile ei sunt ntructva mai rafinate iar senzatiile
finale sunt mai bogate si mai usor de obtinut. Si c ntreaga ideologie a "miscrii
harismatice" i confer aparenta de a fi crestin - nu ortodox, e drept, ci una care nu este
prea departe de fundamentalismul protestant, cu un adaus de culoare "ecumenic".
Dar noi am vzut pn acum c experienta "harismatic" si, mai ales, punctul ei central
constituit de "botezul Duhului Sfnt" este, n cea mai mare parte, dac nu chiar n
ntregime, o experient de tip pgn, mai nrudit cu fenomenele de posedare
diavoleasc, dect cu orice trire care s-ar putea numi "crestin".
Ne este, de asemenea, cunoscut c penticostalismul s-a ivit la periferia unui crestinism
sectar, care nu mai pstreaz aproape nimic din atitudinile si credinta specific si autentic
crestine si c el a fost de fapt "descoperit" ca rezultat al unui experiment, la care crestinii
nsisi nu au avut nici o contributie. Pn de curnd ns nu a fost posibil gsirea unei
dovezi clare care s ateste caracterul eminamente necrestin al "tririlor harrismatice".
Aceast dovad ns acum s-a gsit chiar n scrierile unui apologet "harismatic". El ne
informeaz c "botezul Duhului Sfnt" poate ntr-adevr s aib loc si fr participarea
lui Hristos.
Acest scriitor ne relateaz cazul unei persoane care primise "botezul", care vorbea deja n
limbi si care ncuraja pe oricine s doreasc si s caute acest botez. El afirm n acelasi
timp c nu avusese nevoie de pocint n timpul experientei sale, si c nu numai c nu a
fost desptimit de obiceiurile pctoase, dar c nici nu simtea nevoia sau dorinta s
renunte la ele.
Iar scriitorul concluzioneaz: "O cincizecime far pocint - o cincizecime fr Hristos iat ce nivel de trire ating unii dintre noi astzi... Acestia sunt oameni care au auzit c
vorbirea n limbi exist si, dorind s se identifice cu aceast experient de nalt tinut, ei
caut persoana care s-si pun minile pe capetele lor si astfel s obtin conectarea la
adevrata cunoastere usor, repede si bine, fr a mai fi nevoie de Hristos si de Crucea
Lui".
Totusi autorul afirm c vorbire n limbi este, fr ndoial, "consecinta initial sau
ntr-adevr, samanii celor mai primitive triburi sunt cei care stiu cum s intre n contact
cu "puterile creative" ale cosmosului si s le utilizeze, puteri care nu sunt altceva dect
"duhuri ce umbl pe pmnt, n vzduh si pe ape si pe care Biserica lui Hristos le
denumeste diavoli, crora, dac le slujesti, poti ntr-adevr s ajungi la bucurii si extazuri
foarte "creative" ("entuziasmul si extazul nietzschean" de care Berdiaev se simte att de
aproape), necunoscute "crestinilor" obositi si cldicei, care cad victima nselciunii
"harismatice". Dar acest extaz este fr Hristos. Dumnezeu nu ngduie contactul cu
aceast zon "creativ" si ocult, creia "crestinii" i cad victime din ignorant si autonselare.
"Renasterea harismatic" nici nu are nevoie s porneasc la "dialoguri cu religiile
necrestine" deoarece, n limbajul si mai ales n practica ei, denumirea de "crestinism"
include deja si continuturile religiilor necrestine, devenind deja prin aceast includere o
religie nou pe care o vestise Berdiaev, adic o combinatie bizar de crestinism si
pgnism.
Ciudatul spirit "crestin" al "renasterii harismatice" este cunoscut si definit cu precizie de
Sfnta Scriptur si Sfnta Traditie a Printilor. Potrivit acestor surse, istoria lumii va
culmina cu o figur "hristic" aproape suprauman, adic falsul Mesia sau Antihristul. El
va fi "crestin" n sensul c ntreaga functie si chiar fiinta lui va fi axat pe Hristos, pentru
a-L imita n toate privintele posibile. Cci el nu numai ca va fi dusmanul suprem al lui
Hristos, ci, n scopul de a-i nsela pe crestini, va lua aparentele lui Hristos, venit a doua
oar pe pmnt ca s conduc lumea din templul reconstruit din Ierusalim.
S nu v amgeasc nimeni, cu nici un chip; cci ziua Domnului nu va sosi, pn ce mai
nti nu va veni lepdarea de credint si nu se va da pe fat omul nelegiuirii, fiul pierzrii,
potrivnicul, care se nalt mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu, sau se cinsteste cu
nchinare, asa nct s se aseze el n templul lui Dumnezeu, dndu-se pe sine drept
dumnezeu... (II Tes. 2, 3-4).
Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, nsotit de tot felul de puteri si de semne
si de minuni mincinoase, si de amgiri nelegiuite, pentru fiii pierzrii, fiindc n-au primit
iubirea adevrului, ca ei s se mntuiasc. Si de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de
amgire, ca ei s cread minciuni, ca s fie osnditi toti cei ce n-au crezut adevrul, ci lea plcut nedreptatea (II Tes. 2, 9-12).
nvttura crestin privitoare la Antihrist este n sine o tem ampl, care nu se poate
prezenta aici. Dar dac, asa cum cred adeptii "renasterii harismatice", zilele cele mai de
pe urm s-au apropiat ntr-adevr, este de important crucial pentru crestinul ortodox s
fie informat despre aceast nvttur ce priveste pe cel care, dup cum ne-a spus nsusi
Hristos, ne va arta, la fel cu ceilalti "falsi prooroci" ai acelor timpuri, semne mari si chiar
minuni, ca s amgeasc, de va fi cu putint, si pe cei alesi (Matei, 24,24).
Iar cuvntul "alesi" nu se refer cu sigurant la multimile de "crestini" care ajung s ia
drept adevr cele mai grosolane si mai nescripturistice nselciuni, potrivit crora "lumea
este n pragul unei mari desteptri spirituale", ci la "turma mic", creia Mntuitorul i-a
Fcut n exclusivitate urmtoarea promisiune: Nu te teme, turm mic, pentru c Tatl
vostru a binevoit s v dea vou mprtia (Luca 12,32).
Deci, iat c pn si elita constituit din acesti adevraji alesi, aceast "turm mic", vor
fi atacati si ispititi de "marile semne si minuni" ale lui Antihrist. Marea mas a
"crestinilor" n schimb, l vor accepta pe falsul Mesia - adic pe Antihrst -, fr ntrebri
si fr probleme, pentru c "noul" su "crestinism" este exact ceea ce caut multimea.
C. "Isus* vine curnd"
* n locurile in care am ortografiat, Iisus cu un singur "i", am subliniat c El este abordat
din perspectiba sectar, care merge chiar pn la a goli acest Nume de adevrata lui
semnificatie si de a sugera prin el ("Isus") chiar notiunea de Antihrist (n.tr.).
Este semnificativ faptul c n ultimii ani figura lui "Isus" a cptat o proeminent ciudat
n America. A fost abrogat binecunoscuta interdictie de a se prezenta n filmele de lung
metraj si n spectacolele teatrale figura lui Hristos. Musical-uri senzationale si de larg
audient n mase, cu caracter satanic si masonic, prezint parodii blasfemiatorii ale vietii
Sale. "Miscarea lui Isus", care este de orientare predominant "harismatic", se ntinde cu
repeziciune mai ales n rndurile adolescentilor si tinerilor.
n cadrul festivalurilor de mas "Jesus Rock" - care este o adevrat hulire a numelui lui
Dumnezeu -, asistm la "crestinarea" celor mai joase forme de muzic pop american si
pentru ntia oar n acest secol melodiile "crestine" au cea mai mare audient la public.
Iar refrenul permanent al acestui conglomerat straniu de sacrilegiu si grosier mentalitate
lumeasc este cuprins n propozitia ce pare s exprime asteptrile si sperantele,tuturor:
"Isus vine curnd".
ntr-o Americ pustiit din punct de vedere psihic si religios, acelasi incident "mistic" se
repet n mod simptomatic n vietile mai multor americani, trind n cele mai diverse
colturi ale trii si fr legtur ntre ei. Editorul unei publicatii "harismatice" d tiparului
relatarea unei persoane, asa cum a fost el povestit n cadrul unei adunri:
"Prietenul meu mpreun cu sotia lui rulau spre Boston pe autostrad cnd au oprit s ia
un autostopist. Era tnr si avea barb, dar nu era totusi mbrcat ca un hippie. S-a urcat
n spate fr s spun prea multe cuvinte, si masina a pornit. Dup un rstimp, a spus cu
voce linistit: "Domnul vine curnd".
Prietenul meu si sotia lui au fost att de uluiti, nct amndoi i-au ntors capetele s-l
priveasc. Pe bancheta din spate nu se mai afla nimeni. Zguduiti, au oprit la prima
benzinrie hotrti s povesteasc ce li se ntmplasse, indiferent de reactia pe care ar fi
strnit-o. Dup ce i-a ascultat, lucrtorul de la statia de benzin nu numai c nu a rs, ci
le-a comunicat la rndul lui: "Sunteti a cincea masin care mi povestesle istoria asta".
Desi afar era o amiaz torid, pe mine m-au luat sudori reci. Acela ns nu era dect
nceputul. n aceeasi adunare povestindu-se alte sase cazuri similare, care avuseser loc
pe tot cuprinsul trii, n ultimii doi ani - n Los Angeles, Philadelphia, Duluth si New
Orleans. Uneori autostopistul era un brbat, alteori era o femeie.
Mai trziu un preot episcopalian a relatat editorului o ntmplare similar survenit n
statul New York, al crei protagonist fusese chiar el. Pentru editor, toate acestea sunt
semne c de fapt "Isus vine curnd" (David Manuel, Jr, n Logos Joumal, Jan., Feb.,
1972, p.3).
Observatorul atent al scenei religioase contemporane - mai ales n America, locul de
origine al celor mai multe curente religioase de mas n ultima sut de ani -, nu poate s
nu remarce o atmosfer foarte clar de asteptare hiliast. Acest adevr nu se aplic doar
cercurilor "harismatice", ci chiar si celor traditionalist sau fundamentaliste, care resping
"renasterea harismatic".
Astfel, multi romano-catolici traditionalisti cred n venirea unei "Ere mariologice" hiliaste
mai nainte de sfrsitul lumii, ceea ce constituie doar o variant a foarte rspnditei erori
catolice de a ncerca "sanctificarea lumii". Sau, asa cum s-a exprimat Arhiepiscopul
Thomas Connolly de Seattle acum cincisprezece ani (1964, n. tr.), "de a transforma lumea
modern n mprtia lui Dumnezeu, ca pregtire pentru ntoarcerea Sa".
Evanghelistii protestanti, ca de exemplu Billy Graham, n modul lor gresit si personal de
a interpreta Apocalipsa, asteapt "mileniul" n care "Hristos" va domni pe pmnt. Alti
evanghelisti din Israel gsesc c interpretarea lor milenarist despre "Mesia" este tocmai
ceea ce trebuie pentru a-i pregti pe evrei de venirea Lui.* Iar arhifun- damentalistul Carl
McIntire se pregteste s ridice o replic, n mrime natural, a Templului din Ierusalim
n Florida, avnd convingerea c soseste clipa n care evreii vor construi chiar "Templul
n care Domnul nsusi se va ntoarce asa cum a promis" (Christian Beacon, Nov. 11,
1971; Jan. 6,1972)
* De ex. Gordon Lindsay, Israel's Destiny and the Coming Deliverer - Destinul Israelului
si apropiata venire a Eliberatorului, Christ for the Nations Publ. Co., Dallas, Texas, pp.
28-30
Astfel, iat c pn si antiecumenistii se pregtesc s se alture evreilor lipsiti de pocinta
n a ntmpina un fals Mesia, pe Antihrist, spre deosebire de rmsita fidel a evreilor
care l va primi pe Hristos atunci cnd se va rentoarce pe pmnt proorocul Ilie, asa cum
ne nvat Biserica Ortodox.
Deci, pe crestinul ortodox adevrat, care cunoaste profetiile referitoare la vremurile din
urm, nu-l vor impresiona relatrile cutrui pastor protestant zis "harismatic", care i
spune: "ce extraordinar se manifest Isus cnd ne deschidem inimile ctre EL. Nu e de
mirare c acum oameni de toate credintele se pot ruga mpreun".**
Pe el nu-l va impresiona catolicul penticostal, care spune c n prezent membrii tuturor
confesiunilor "ncep s priveasc peste gardurile care i despart pe unii de ceilalti pentru a
recunoaste pe fiecare fat chipul lui Iisus - Hristos".***
** Harold Bredesen, n Logos Journal, Jan, 1972, p.24
*** Kevin Ranaghan in Logos Journal, Nov, 1971, p.21
Dar care este "Hristosul", pentru care se alctuiesc n ntreaga lume aceste programe
intensive de pregtire psihologic si chiar fizic? Este Acesta oare adevratul nostru
Dumnezeu si Mntuitor, Iisus Hristos, Care a ntemeiat Biserica pentru mntuirea
oamenilor? Nu cumva este el mai curnd falsul Hristos care va veni n numele su (Ioan
5,43) si-i va reuni sub mna sa pe toti acei care resping sau pervertesc nvttura Bisericii
Celei Una, adic Biserica Ortodox?
Mntuitorul nsusi ne-a avertizat: Atunci, de v va zice cineva: Iat, Mesia este aici sau
dincolo! S nu-1 credeti. Cci se vor ridica hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor
da semne mari si chiar minuni, ca s amgeasc, de va fi cu putint, si pe cei alesi. Iat,
v-am spus de mai nainte. Deci, de v vor zice vou: iat este n pustie, s nu iesiti; iat
este n cmri, s nu credeti. Cci precum fulgerul iese de la rsrit si se arat pn la
apus, asa va fi si venirea Fiului Omului (Matei 24, 23-27).
Cea de-a doua venire a lui Hristos va fi cu neputint de confundat. Ea se va ntmpla
deodat. Va veni din cer - Brbati galileieni, de ce stati privind la cer? Acest Iisus Care Sa nltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vzut mergnd la cer (Fapte 1, 11)
- si va hotr sfrsitul acestei lumi. Nu poate exista nici un fel de."pregtire" pentru
Hristos, n afar de aceea pe care si-o lucreaz fiecare crestin ortodox prin cint pentru
pcatele lui, curtire, priveghere, si rugciune. Cei care se "pregtesc" altfel pentru acest
sfrsit, care spun c el este undeva "aici" - mai ales "aici" n Templul din Ierusalim - sau
care predic pe "Isus vine curnd", fr s mentioneze marile nselciuni care preced
venirea Sa, sunt vdit profetii ale lui Antihrist, falsul Hristos, care trebuie s vin mai
nti spre a ispiti lumea, inclusiv pe toti "crestinii" care nu sunt sau care nu devin cu
adevrat ortodocsi.
Nu exist nici un fel de "mileniu" viitor. Pentru cei vrednici s-l primeasc, "mileniul"
apocaliptic (Apoc. 20,6) este chiar acum; este viata plin de har din Biserica Ortodox,
de-a lungul acestei "mii de ani", ce desparte prima venire a lui Hristos, adic de la
ntrupare pn la venirea lui Antihrist. Aceasta este nvttura ortodox a sfintilor Vasile
cel Mare, Grigore Teologul, Andrei al Cezareii, si a altor Sfinti Printi*.
Faptul c protestantii steapt venirea "mileniului" cndva n viitor, nu face alceva dect
s ntreasc mrturisirea lor c n prezent ei nu l triesc, i anume c ei se afl n afara
lui, adic n afara Biserici lui Hristos, al Crui har dumnezeiesc nu l-au gustat.
* Vezi Arhiepiscopul Averky, Guide to the Study of the New Testament - ndreptar pentru
studiul Noului Testament - Partea a II-a (ruseste), Jordanville, NY., 1956, pp.434-438
invers" pentru pctosul care nu vrea s se pociasc, iar cnd ajung la "zero"
respectivul moare; copiii sunt nvtati cntece si imne protestante de ctre voci care se
aud din senin (si care repet cntecele de cte douzeci de ori, asa nct copiii s le tin
minte); "banda magnetic a lui Dumnezeu" nregistreaz cntecul unui cor de copii si l
red apoi din aer n urechile acelorasi copii uluiti ; foc se coboar din cer si arde icoane
catolice ("Domnul" indonezian este foarte anti-catolic); au fost vindecati 30000 de
oameni; "Hristos" apare din cer si "cade" peste grupuri de persoane pentru a le vindeca;
indivizii sunt transportati miraculos din loc n loc si merg pe ap; evanghelistii sunt
cluziti de lumini noaptea si umbriti de nori ce cltoresc n urma lor ziua, iar mortii
nvie*.
* Vezi Kurt Koch, The Revival in Indonesia, Kregel Publications, 1970, si Mel Tari, Like
a Mighty Wind. Creation House, Carol Stream, III,1971
Este interesant s aflm c n anumite prti ale "revivalismului" indonezian, "vorbirea n
limbi" lipseste aproape total si este chiar interzis (desi este prezent n multe locuri),
mediumismul prnd a fi nlocuit de interventia direct a spiritelor czute. Se prea poate
ca acest nou "revivalism", mai puternic dect penticostalismul, s fie o form mai
avansat a aceluiasi fenomen "spiritual" (asa cum penticostalismul nsusi este o form
superioar de spiritism) si s vesteasc iminenta zilei de spaim n care, asa cum
proclam si "vocile" si "ngerii" din Indonezia, "Domnul" vine curnd - cci noi stim c
Antihrist va dovedi lumii c este "Hristos" prin aceea c va face "minuni" ca cele
povestite mai sus.
ntr-o epoc de ntuneric si nselciune aproape universale, cnd pentru cei mai multi
"crestini" Hristos a devenit tocmai ceea ce nvttura ortodox denumeste Antihrist,
Biserica Ortodox a lui Hristos este singura care pstreaz si comunic harul lui
Dumnezeu. Aceasta este comoara fr de pret a crei existent chiar lumea asa-zis
crestin nici mcar nu o bnuieste. Cci lumea "crestin" d mna cu fortele ntunericului
pentru a-i nsela pe credinciosii Bisericii lui Hristos, care sunt destul de orbi nct s
cread c "numele lui Iisus" i va salva chiar din mijlocul apostaziei si blasfemiilor n
care triesc si pe care le accept, nepstori la nfricosatul avertisment al Domnului:
Multi mi vor zice n ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu n numele Tu am proorocit si
nu n numele Tu am scos demoni si nu n numele Tu minuni multe am fcut? Si atunci
voi mrturisi lor: Niciodat nu v-am cunoscut pe voi. Deprtati-v de la Mine cei ce
lucrati frdelegea (Matei 7,22-23).
Sfntul Apostol Pavel continu si el acelasi avertisment despre venirea lui Antihrist cu
aceast porunc: Deci dar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati nvtat
fie prin cuvnt, fie prin epistola noastr (II Tes. 2,15). Sunt unii care v tulbur si voiesc
s schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dac noi sau un nger din cer v-ar vesti alt
Evanghelie dect aceea pe care v-am vestit-o, s fie anatema! Precum v-am spus mai
nainte, si acum v spun iarsi: Dac v propovduieste cineva altceva dect ati primit s
fie anatema! (Gal.1,7-9)
Rspunsul ortodox la fiecare nou "revivalism" si chiar la "revivalismul" final si teribil al
lui Antihrist este aceast Evanghelie a lui Hristos, pe care singur Biserica Ortodox a
pstrat-o neschimbat, prin Sfnta Traditie a Sfintilor Printi n linie nentrerupt de la
Hristos si Apostolii Si si prin darul Duhului Sfnt. Pe acesta singur Biserica Ortodox l
mprtseste si numai celor credinciosi, care sunt pecetluiti cu Sfnta Tain a Mirungerii
si care au pstrat nentinat aceast adevrat pecete a darului Duhului Sfnt. Amin.
2. RELIGIA VIITORULUI
Pentru starea spiritual a umanittii contemporane este profund semnificativ faptul c
experientele "harismatice" si de "meditatie" prind din ce n ce mai mult teren printre
"crestini". Acesti asa-zisi crestini sunt indubitabil sub influente religioase extrem
orientale. Dar aceasta ca rezultat a ceva cu mult mai fundamental: pierderea gustului si
tririi duhovnicesti a adevratului Crestinism, singura cauz a fenomenului prin care un
lucru att de strin Crestinismului ca meditatia extrem oriental poate s pun stpnire
pe sufletele crestinilor.
Existenta centrat pe sine si care nu urmreste altceva dect autosatisfactia, este att de
generalizat n viata "crestinilor" zilelor noastre, nct acestia practic nu mai au acces la
ntelegerea unei spiritualitti autentice. Iar cnd astfel de oameni ntreprind totusi actiuni
n vederea unei "vieti spirituale", o fac ca pe o alt form de autosatisfactie. . Aceasta se
vede clar din idealul religios total fals, att al miscrii "harismatice", ct si al diferitelor
forme de "meditatie crestin": toate promit (si acord imediat) experiente si "simtiri de
multumire" si "pace".
Dar acesta nu este ctusi de putin idealul crestin, a crui definitie esential este tocmai
rzboiul nencetat mpotriva diavolului si a patimilor. "Multumirea" si "pacea"
propovduite de miscrile "spirituale" contemporane sunt n modul cel mai evident
produsul nselciunii diavolesti, al multumirii de sine, ceea ce nseamn moarte pentru o
viat duhovniceasc orientat spre Dumnezeu.
Toate aceste forme de "meditatie crestin", majoritatea de provenient pgn oriental,
opereaz exclusiv la nivelul psihic si nu au absolut nimic n comun cu trirea crestin.
Trirea crestin const din a lupta pn la snge mpotriva patimilor, pentru dobndirea
vesnicei mprtii ceresti, care nu se poate instaura desvrsit dect la sfrsitul acestei
lumi temporale. Iar adevratul lupttor crestin nu-si slbeste vigilenta si nu-si afl
linistea, nici mcar atunci cnd pregust din binecuvntrile vesnice, ce i-ar putea fi
druite nc din aceast viat. Pe cnd religiile orientale, crora mprtia cerurilor nu lea fost descoperit, lupt pentru a obtine simple stri psihice, care ncep si sfrsesc n viata
de aici.
n era noastr de apostazie care precede venirea lui Antihrist, satana a fost dezlegat pentru
o vreme (Apoc. 20,7) pentru a lucra minuni mincinoase, care nu i-au fost ngduite n
timpul "celor o mie de ani" de har n Biserica lui Hristos (Apoc. 20,3) si pentru a cstiga
pentru sine, n recolta lui drceasc, acele suflete care "n-au primit iubirea adevrului" (II
Tes. 2,10). Putem spune c vremea lui Antihrist este cu adevrat aproape, prin chiar faptul
c aceast "recolt" satanic se strnge acum nu att, din rndurile popoarelor pgne, ct
dintre rndurile crestinilor care au pierdut dulceata Crestinismului.
Tine chiar de natura lui Antihrist s prezinte mprtia satanei, ca si cnd ar fi a lui
Hristos. Miscarea "harismatic" contemporan si "meditatia crestin", ca si "noua
constiint religioas", cu care formeaz corp comun, sunt nainte-mergtoare religiei
viitorului, religia umanittii de pe urm, religia lui Antihrist. Iar scopul lor "spiritual" de
cpetenie este s fac accesibile tuturor crestinilor initieri satanice, care pn acum erau
restrnse doar n lumea pgn.
S zicem c aceste "experiente religioase" sunt nc cel mai adesea cutri de natur
experimental si fcute orbeste, ce contin tot atta autonselare de ordin psihic, pe ct
sunt de autentice n riturile lor de initiere demonic; fr ndoial, nu toti cei care au
"meditat" cu succes sau care cred c au primit "botezul duhului" au fost si initiati n
mprtia lui Satan. Dar, n pofida acestor aspecte aparent linistitoare, acesta este scopul
acestor experiente si nu exist nici cea mai mic ndoial c tehnicile de initiere. vor
deveni din ce n ce mai eficace pe msur ce, omenirea devine mai pregtit pentru ele
prin atitudinea de pasivitate si deschidere la noile "experiente religioase" care i sunt
inculcate prin aceste miscri.
Dar cum a ajuns umanitatea - si fireste crestintatea - la o asemenea stare disperat?
Desigur, nu din cauza nchinrii pe fat la satana, care este ntotdeauna limitat la un
numr destul de mic de oameni. Este vorba mai curnd de ceva cu mult mai subtil, dar cu
att mai nspimnttor pentru crestinul ortodox constient: s-a pierdut din parte harul lui
Dumnezeu, ca o consecint imediat a slbirii credintei si a pierderii gustului
crestinismului autentic.
n Occident este un fapt incontestabil c harul lui Dumnezeu s-a pierdut cu multe secole
n urm. Romano-catolicii si protestantii de astzi nu cunosc puterea harului
dumnezeiesc. De aceea nu ne mirm c ei nu sunt capabili s-l deosebeasc de
nseltoriile drcesti. Dar vai! Succesul falsului spiritual, chiar printre crestinii ortodocsi
de astzi, d la iveal ct de mult, chiar si acestia, au pierdut mireasma adevratului
crestinism., Deci nici ei nu mai sunt capabili s disting ntre adevratul crestinism si
pseudo-crestinism. De prea mult vreme crestinii ortodocsi iau de-a gata comoara
nepretuit a credintei lor si neglijeaz s pun n practic o nvttur alctuit din aurul
cel mai curat.
Cti dintre crestinii ortodocsi au mcar cunostint de existenta textelor de baz ale
spiritualittii ortodoxe, care ne nvat tocmai cum s distingem spiritualitatea autentic de
cea fals, texte care arat viata si nvtturile sfintilor mbunttiti care au obtinut ntr-o
msur bogat harul lui Dumnezeu nc din aceast viat? Cti dintre ei si-au nsusit
nvttura cuprins n Lavsaicon, n Scara Sfntului Ioan Scrarul, n Omiliile Sfntului
Macarie, n Vietile purttorilor de Dumnezeu Printi ai pustiei, n Rzboiul nevzut, n
cartea Viata mea n Hristos, a Sfntului Ioan de Kronstadt si n multe alte crti ortodoxe?
n Viata marelui Printe al pustiei egiptene, Sfntul Paisie cel Mare (19 iunie) gsim un
exemplu viu - ct de usor se poate pierde harul lui Dumnezeu.
Un ucenic al su mergea odat ctre oras s-si vnd acolo rucodelia sa (obiecte lucrate
cu minile sale). Pe cale a ntlnit un evreu, care, vzndu-i simplitatea, a nceput s-l
ispiteasc, zicndu-i: "Iubitule, cum crezi tu ntr-un simplu om rstignit, care nu este
nicidecum Mesia cel asteptat? Nu este El acela, ci altul va veni". Ucenicul, avnd o minte
mai slab si o inim simpl, ncepu s asculte aceste cuvinte si ajunse pn la a rosti:
"Poate c ceea ce spui tu este adevrat".
Cnd s-a ntors n pustie, Sfntul Paisie si-a ntors fata de la el si nu a voit s-i adreseze
nici un cuvnt. La urm, dup multe rugminti ale ucenicului, Sfntul l ntreb: "Tu cine
esti? Nu te cunosc pe tine! Acel ucenic al meu era crestin si avea asupra lui harul
Sfntului Botez, dar la tine nu vd aceasta. Dac tu vei fi fiind cu adevrat ucenicul meu,
atunci harul Sfntului Botez te-a prsit si chipul de crestin nu mai este n tine".
Ucenicul i povesti cu lacrimi convorbirea cu evreul, iar Sfntul rspunse: "Srace! Ce
poate fi mai ru si mai necurat dect asemenea cuvinte prin care tu te-ai lepdat de
Hristos si de Sfntul Botez? Acum mergi si plnge-ti pcatul, cci cu mine nu mai poti fi;
numele tu s-a scris mpreun cu cei care s-au lepdat de Hristos, cu care mpreun vei fi
judecat si chinuit".
Auzind aceast judecat, ucenicul se cutremur si se arunc la picioarele btrnului su,
rugndu-l s nu-l lepede de la rugciunile sale. Sfntul, cuprins de mil, se nchise n
chilia lui si rug cu lacrimi pe Dumnezeu s ierte pcatul ucenicului su. Dumnezeu
ascult ruga Sfntului si l nvrednici de semnul iertrii si milostivirii Sale asupra
ucenicului.
Atunci Sfntul l chem pe ucenic la sine si-i spuse: "Copile, vino si d slav lui Hristos
Dumnezeu mpreun cu mine, cci duhul cel necurat al hulei s-a dus de la tine, iar Duhul
Sfnt de la Sfntul Botez strluceste iar peste capul tu. De acum pzeste-te, ca nu cumva
din lene si nepsare dusmanul s te atace iar si, biruindu-te, s te arunce n focul
gheenei".
Este semnificativ c miscrile "harismatice" si "de meditatie" au prins rdcin tocmai
printre "crestinii ecumenisti". Trstura de baz a protestantilor ecumenisti este
urmtoarea: c Biserica Ortodox nu este singura Biseric a Iui Hristos, una si adevrat;
c harul lui Dumnezeu este prezent si n alte confesiuni "crestine", si chiar n interiorul
religiilor necrestine; c ceea ce Sfintii Printi ai Bisericii Ortodoxe numesc calea cea
strmt a mntuirii nu este dect "una dintre multele ci", care toate duc la mntuire, si c
practicile credintei cuiva n Hristos sunt de mic important, precum si apartenenta la o
anumit confesiune.
Este adevrat, nu toti ortodocsii care iau - parte la ntrunirile interconfesionale ecumenice
cred ntru totul asa (desi lucrul este cu sigurant adevrat despre protestanti si romano-
catolici), dar prin simpla lor participare la astfel de ntruniri, care, desigur, prevd
rugciuni comune cu cei care cred gresit n Hristos si Biserica Sa, adreseaz implicit
ereticilor cu care se afl mpreun aceleasi cuvinte ca si ucenicul din pild: "Poate c ceea
ce spuneti voi este adevrat". Nici nu este nevoie de mai mult pentru ca un crestin
ortodox s piard harul lui Dumnezeu. Si ct nevoint i trebuie pentru a-L cstiga
napoi!
Deci, cu att mai mult crestinul ortodox trebuie s umble n fata lui Dumnezeu cu fric si
cutremur, din grija de a nu pierde harul Su, care nu este nicidecum druit tuturor, ci
numai celor care tin dreapta credint, care duc o viat de lupt duhovniceasc cu pcatul
si care pzesc cu trie comoara harului dumnezeiesc ce-i duc la cer.
Cu att mai mult trebuie s lupte astfel crestinii din ziua de azi, care sunt nconjurati din
toate prtile de un crestinism fals, care are propriul su arsenal de experiente ale "harului"
si "Duhului Sfnt", putnd cita pe de rost din Sfnta Scriptur si din Sfintii Printii,
pentru a-si "ntri" propriile erezii! Cu sigurant trim vremurile de pe urm, cnd
nselciunea este att de subtil nct amgeste, de este cu putint, si pe cei alesi (Matei
24,24).
Falsii prooroci ai timpurilor noastre anunt cu glas din ce n ce mai puternic apropierea
"noii ere a Duhului Sfnt", a "noii Cincizecimi", a "punctului Omega". Este exact ceea ce
se numeste, n adevratele profetii ale Bisericii Ortodoxe, domnia lui Antihrist. Aceast
profetie, tocmai acum n zilele noastre, ncepe s se mplineasc, cu forta unei puteri
demonice.
ntreaga atmosfer spiritual contemporan se ncarc cu puterea experimentelor de
initiere demonic si aceasta, pe msur ce "taina nelegiuirii" intr n faza penultim, n
care ncepe s posede sufletele oamenilor si, ntr-adevr, nu numai pe ale lor, ci chiar pe
ale celor alesi ai Bisericii lui Hristos, de-i va fi cu putint.
mpotriva acestei "experiente religioase" de mare fort, crestinii ortodocsi trebuie s se
trezeasc si s se narmeze cu adevrat, s devin pe deplin constienti de ceea ce
nseamn Ortodoxia crestin si n ce chip scopurile sale sunt total diferite de ale tuturor
celorlalte religii, fie ele "crestine" sau necrestine.
Crestini ortodocsi, pstrati cu sfintenie harul ce vi s-a dat! Nu ngduiti ca el s devin o
chestiune de obisnuint. Nu-l msurati dup msura omeneasc si nu v asteptati ca el s
par logic sau pe ntelesul celor care nu sunt capabili s ptrund nimic din ceea ce
depseste omenescul sau celor care cred c l pot obtine altfel dect arat predania Sfintei
Biserici a lui Hristos dintotdeauna. Cci adevrata Ortodoxie, n mod necesar, apare cu
adevrat "nelalocul ei" n aceste vremuri satanice; o minoritate din ce n ce mai
accentuat a celor dispretuiti si cam "nebuni", siliti s triasc n mijlocul unei mase al
crei "revivalism" religios este inspirat de un cu totul alt fel de duh.
Noi ns s ne mngiem cu cuvintele cele tari si sigure ale Domnului nostru Iisus
Hristos: Nu te teme, turm mic, pentru c Tatl vostru a binevoit s v dea vou