Doamna T

- personaj secundar de roman modern de analiza psihologica,

- subiectiv si realist - personaj realist-modern - tipul feminitatii "Patul lui Procust", de Camil Petrescu
- roman subiectiv de analiza psihologica Al doilea roman al lui Camil Petrescu (1894-1957), "Patul lui Procust", apare in 1933, la numai
trei ani dupa,"Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" si constituie, pentru literatura
romana, un eveniment deosebit, cu totul novator, consolidand astfel romanul romanesc modern.
Perspectiva narativa este reprezentata de naratiunea la persoana I si de prezenta marcilor naratorului
care definesc subiectivismul romanului.
Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu este cel care, prin opera lui, fundamenteaza
principiul sincronismului, altfel spus, contribuie la sincronizarea literaturii romane cu literatura
europeana (europenizarea literaturii romane), prin aducerea unor noi principii estetice ca
autenticitatea, substantialitatea, relativismul si prin crearea personajului intelectual lucid si analitic, in
opozitie evidenta cu ideile samanatoriste ale vremii, care promovau "o duzina de eroi plangareti".
Camil Petrescu opineaza ca literatura trebuie sa ilustreze "probleme de constiinta", pentru care este
neaparata nevoie de un mediu social, in cadrul caruia acestea sa se poata manifesta.
Camil Petrescu propune o creatie literal autentica, bazata pe experienta traita a autorului si reflectata
in propria constiinta: "Sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile
mele, ceea ce gandesc eu... Aceasta-i singura realitatepe care o pot povesti...[...]Din mine insumi, eu
nu pot iesi... Orice as face eu nu pot descrie decat propriile mele senzatii, propriile mele imagini. Eu
nu pot vorbi onest decat la persoana intai...".
Doamna T. este numele enigmatic pe care Camil Petrescu il da eroinei Maria T. Manescu, cititorul
facand cunostinta cu acest detaliu din notele de subsol ale autorului, care explica initiala cu care este
semnata prima scrisoare, dintre cele patru, ce compun inceputul romanului: "Acest T. nu este o initiala
cum s-ar parea, caci a devenit un adevarat nume, si nu stiu daca n-ar fi trebuit sa fie scris Te". O alta
mentionare a numelui intreg al eroinei este amintita in trecere de Fred Vasilescu, atunci cand isi scrie
testamentul si, mai accentuat, in scrisoarea de adio pe care George Demetru Ladima i-o adreseaza
femeii inainte de sinucidere.
Doamna T reprezinta tipul de feminitate moderna, mai intai pentru ca se distinge printr-un farmec
aparte, prin misterul fascinant pe care-l emana, apoi pentru ca ea intruchipeaza, pentru prima oara intro viziune romanesca, un spirit feminin intelectualizat si, totodata, femeia independenta din punct de
vedere material, ea fiind proprietara unui magazin de mobila stil.
Prima secventa narativa din roman este reprezentata de cele trei scrisori ale eroinei, numerotate cu
cifre romane. Autorul o rugase pe doamna T. sa primeasca un rol intr-o piesa a lui, "sa apara pe
scena", deoarece ea ar fi putut sa exprime convingator "cum se, gandeste, cum se iubeste, cum se
sufera", sentimente pe care nu le poti invata "in orele de curs", asa cum procedeaza actorii
profesionisti si nici "atesta prin certificat de absolvire". Refuzul doamnei T. reliefeaza, indirect,
discretia si distinctia acesteia: "-N-am nimic in mine de aratat, pe scena, lumii". Dupa discutii
prelungite, din care reiese ideea ca numai scriitorul este acela care are capacitatea de a exprima, cu
sinceritate, "ceea ce a simtit, ceea ce a gandit, ceea ce i s-a intamplat in viata, lui si Celor pe care i-a
cunoscut", ea ii trimite trei scrisori in care-si dezvaluie sentimentele, conceptiile despre iubire, despre
relatiile cu oamenii, despre viata, in general. Tot in notele de subsol autorul ii face, in mod direct,
DNIL ROXANA GEORGIANA,clasa a XI-a D,tiine ale naturii

 portret fizic detaliat: "Nu inalta si insulator de slaba, palida si cu un par bogat de culoarea castanei
[...] era poate prea personala ca sa fie frumoasa in sensul obicinuit al cuvantului. Avea orbitel putin
neregulate, usor apropiate, pronuntate, cu ochii albastri ca platina, lucind, frematand de viata, care,
cand se fixau asupra unui obiect il creau parca. Barbia feminina, delicata, dar prelungirea ei, intinsa
frumos pana sub ureche, cam aparenta, caci era lipsita de orice grasime. Gura, foarte mobila, vie ca o
floare plina. Gatul lung, robust, cu tendoane lamurite la orice intoarcere a capului [...] un soi de
frumusete, incerta, am spune pe muche de cutit".
Inteligenta, rasata si cu o profunda cultura, ea isi pune pe picioare o afacere proprie, deschizand un
magazin cochet si discret de mobila stil, in care piesele rare, de valoare autentica ii satisfac nevoia de
frumos, de sensibilitate pentru arta adevarata, fata de care are o atractie si o pasiune de critic de arta.
Camil Petrescu creeaza un model de feminitate, de delicatete si sensibilitate, calitatile spirituale si
intelectuale ale doamnei T. constituind un adevarat si inalt omagiu al ideii de femeie ideala: "extrem
de emotiva, alternand o sprinteneala nervoasa, cu lungi taceri melancolice [...] De o tulburatoare
feminitate uneori, avea ades o voce scazuta, seaca, dar alteori cu mangaieri de violoncel [...] o voce cu
inflexiuni sexuale, care dau unui barbat ameteli calde si reci".
Relativismul, principiul estetic romanesc pe care Camil Petrescu l-a introdus in proza moderna, se
reflecta si in construirea doamnei T, a "carei personalitate se rasfrange diferit in opinia celorlalte
personaje. Unul dintre prietenii lui Fred, mirat de fascinatia pe care doamna T. o exercita asupra
tanarului monden, cu succese legendare la femei -"N-oi fi pus gand rau uratei aceleia care sta de vorba
cu Ladima? Sefule, te stiam om de gust"- starneste in tanarul indragostit contradictiile personajului
hipersensibil, inclinat spre analize amanuntite, care-i provoaca in constiinta perceptii profunde ale
unei feminitati tulburatoare, careia "nu-i placea nicio perversiiine, nicio rafinerie asa-zisa de femeie
moderna [...] ma magulea gandul de a sti ca e frumoasa numai cu mine si mai ales numai prin mine".
Pentru Fred este femeia unica, iubirea vietii lui, sentimentele fiind la aceleasi inalte cote si din partea
doamnei T. Dragostea lor este devoranta, ii duce pe amandoi la o uitare totala de sine, barbatul
intrebandu-se uneori daca mai sunt "in toate mintile". Iubirea lor tainica, ascunsa de privirile lumii
"atat de rea... neintelegatoare", pastrand cu strasnicie trairea intensa numai pentru ei, contureaza
femeia enigmatica, care atrage prin eternul mister feminin. Pentru P.. doamna T. este fascinanta,
farmecul ei supunandu-l total pe bietul ratat, care o iubea necontenit de cincisprezece ani si caruia,
convins ca este iubita "de toti barbatii", i se pare imposibil ca cineva sa ramana insensibil la
frumusetea distinsa, delicata si eleganta a femeii.
Doamna T. emana sensibilitate si mister, este inzestrata cu o spiritualitate superioara, inclinata spre
meditatie, ca urmare a preocuparilor ei pentru arta si literatura, avand "acea permanenta tensiune
intelectuala", fiind adesea "absenta si ganditoare, inregistrand interior si lin cele mai mici nuante ale
clipei".
George Calinescu afirma ca nu exista in viata reala decat femei ca Emilia,"femeia de toate zilele"
ce se poate caracteriza, pe cand "Doamna T. este fantoma romanului, aspiratiunea lui Fred, obscura si
enigmatica, tocmai prin aceasta, si daca autorul n-a stiut sa-i dea tonuri de ulei, este pentru ca n-a
putut s-o scoata din mediul ei aerian".

DNIL ROXANA GEORGIANA,clasa a XI-a D,tiine ale naturii

Emilia Rachitaru
- personaj secundar de roman modern de analiza psihologica,
subiectiv si realist- personaj realist modern - cocheta .
Al doilea roman al lui Camil Petrescu (1894-1957), "Patul lui Procust", apare in 1933, la numai
trei ani dupa "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" si constituie, pentru literatura
romana, un eveniment deosebit, cu totul novator, consolidand astfel romanul romanesc modern.
Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu este cel care, prin opera lui, fundamenteaza
principiul sincronismului, altfel spus, contribuie la sincronizarea literaturii romane cu literatura,
europeana (europenizarea literaturii romane), prin aducerea unor noi principii estetice ca
autenticitatea, substantialitatea, relativismul si prin crearea personajului intelectual lucid si analitic, in
opozitie evidenta cu ideile samanatoriste ale vremii, care promovau "o duzina de eroi plangareti".
Camil Petrescu opineaza ca literatura trebuie sa ilustreze "probleme de constiinta", pentru care este
neaparata nevoie de un mediu social, in cadrul caruia acestea sa se poata manifesta.
Camil Petrescu propune o creatie literara autentica, bazata pe experienta traita a autorului si
reflectata in propria constiinta: "Sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza
simturile mele, ceea ce gandesc eu... Aceasta-i singura realitatepe care o pot povesti...[...] Din mine
insumi, eu nu pot iesi... Orice as face eu nu pot descrie decat propriile mele senzatii, propriile mele
imagini Eu nu pot vorbi onest decat la persoanaintai...".
In "Patul lui Procust", perspectiva narativa este reprezentata de naratiunea la persoana I si de
prezenta marcilor naratorului, care definesc subiectivismul acestui roman modern.
Emilia Rachitaru este cocota de lux si actrita fara talent care starneste o pasiune mistuitoare si
inexplicabila in sufletul sensibil al intelectualului George Demetru Ladima, pentru care ea este
frumoasa, pura si Candida. Vulgara actrita detinea toate scrisorile de dragoste in care Ladima pusese
tot sufletul sau sensibil, toata puritatea si profunzimea simtirii, pe care le citeste, constemat, Fred
Vasilescu. El decide sa subtilizeze aceste marturii ale unei iubiri sublime, care impietau memoria
ziaristului Ladima.
Relativismul reflecta opiniile diferite ale personajelor despre eroina, fiecare percepand cu
subiectivism trasaturile fizice si morale ale acesteia. Ladima o divinizeaza, ii pare talentata ca actrita,
o aureoleaza cu calitati pe care le-ar dori la ea si iubeste aceste nobile trasaturi. Pentru Fred, Emilia
este proasta si insensibila ca femeie, total lipsita de talent ca actrita, pe scena fiind "dezastruoasa ca o
bucatareasa patetica". Pentru Cibanoiu. Emilia este "o femeie fara suflet, o actrita, fire netrebnica, in
carnea careia inflorea numai ochiul diavolului", care l-a si distrus pe intelectualul rasat si
hipersensibil, Ladima, acesta neavand forta de a i se incredinta total lui Dumnezeu, singurul care l-ar
fi putut salva.
Trasaturile fizice contureaza o femeie a carei frumusete "caligrafica e uneori jignitoare. Are capul
rotund de tot, cu parul pieptanat lipit, cu o frunte ca un fragment de sfera [...] asa de limpede, de parca
niciunul dintre milioanele ei de stramosi n-a incrept-o vreodata din cauza vreunui gand". Fred vede o
blonda spalacita, grasuta si vulgara atat in gesturi, cat si in vocabular.
Emilia este de o gravitate prosteasca, mereu incruntata, solemna si impozanta, dandu-si o
importanta specifica celor saraci cu duhul, neputinciosi sa inteleaga ceva in profunzime. De aceea,
indiferent de rolul care i se dadea, ea interpreta la fel, cu un fel de dramatism ridicol, "un fel de
suferinta, fara frunte, aproape fizica, pe care Emilia o crede totul pe lume".
DNIL ROXANA GEORGIANA,clasa a XI-a D,tiine ale naturii

Dragostea ei este pentru Fred penibil de dramatica, de serioasa si calculate, Emilia avand
"constiinta valorii animalitatii ei...exploateaza totul la rece, cu randuiala si socoteala; gandeste vulgar
si grijuliu despre sexul ei, ca un taran despre marfa si hambar". Cocota de lux este innobilatd de
barbatul care o iubeste cu puritatea sufletului de copil, Ladima vazand in ea idealul de femeie, care nare insa nicio legatura cu femeia reala. Dominata de interes, relatia ei cu Ladima se justifica prin
eventualele servicii pe care acesta i le-ar fi putut face, fie favoarea unei notite laudative strecurate in
vreun ziar, fie un bilet de favoare la spectacol ori chiar obtinerea unui rol, prin influenta pe care o
exercita asupra dircctorului teatrului, mai ales cand era un director de temut la "Veacul".
Incapabila de ganduri profunde, Emilia nu-si da seama de raul pe care i-l face lui Ladima,
considerandu-se miloasa pentru ca nu-l "arunca" afara" din casa, desi o plictisea cu grija lui exagerata,
o obosea cu atitudinile lui ridicol de sentimentale.
Fred mediteaza la structura sufleteasca a femeii, concluzionand ca "rautatea Emiliei nu e agresivil, ci
probabil, crancen defensiva. Daca nu-i sunt interesele in joe, e desigur miloasa".
Insensibila la sentimente puternice, iubirea ei "jigneste, cum jigneste conversatia ei atunci cand
vorbeste cu importanta si cu radicale", fapt ce-l face pe George Calinescu sa o numeasca ''bestie
inculta", afirmand totodata ca Emilia intruchipeaza "femeia de toate zilele".
Camil Petrescu, romancier prin excelenta citadin, realizeaza o literatura intelectuala, situandu-se pe
linia ideii ca actul scrisului este, in primul rand, "o experienta" spirituala, o forma de confesiune
destinata" sa atinga suprema sinceritate si sa duca la o revelatie existentiaia" (Ov.S.Crohmalniceanu "Literatura romana" intre cele doua razboaie mondiale").

DNIL ROXANA GEORGIANA,clasa a XI-a D,tiine ale naturii

Fred Vasilescu
personaj de roman modem de analiza psihologica,
subiectiv si realist- personaj realist modern - intelectual lucid -

Al doilea roman al lui Camil Petrescu (1894-1957), "Patul lui Procust", apare in 1933, la
numai trei ani dupa "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" si constituie, pentru
literatura romana, un eveniment deosebit, cu totul novator, consolidand astfel romanul
romanesc modern.
Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu este cel care, prin opera lui,
fundamenteaza principiul sincronismului, altfel spus, contribuie la sincronizarea literaturii
romane cu literatura europeana (europenizarea literaturii romane), prin aducerea unor noi
principii estetice ca autenticitatea, substantialitatea, relativismul si prin crearea personajului
intelectual lucid si analitic, in opozitie evidenta cu ideile samanatoriste ale vremii, care
promovau "o duzina de eroi plangareti". Camil Petrescu opineaza ca literatura trebuie sa
ilustreze "probleme de constiinta", pentru care este neaparata nevoie de un mediu social, in
cadrul caruia acestea sa se poata
manifesta.
Principalele modalitatile de analiza psihologica utilizate de Camil Petrescu constituie
tehnici specifice romanului modern psihologic, pe care le imbina, cu maiestrie si talent:
monologul interior, dialogul, introspectia constiintei si a sufletului, retrospectia, autoanaliza si
autointrospectia, care scot in evidenta zbuciumul interior al personajelor, cauzat de aspiratia
spre absolut.
Fred Vasilescu este fiul lui Tanase Lumanararu, industriasul multimilionar asociat in diferite
afaceri cu politicianul liberal Nae Gheorghidiu (personaje conturate in romanul "Ultima
noapte de . dragoste, intaia noapte de razboi") si definit de Pompiliu Constantinescu ca fiind
"un fel de intersectie a tuturor celorlalte personaje".
Ca personaj realist-modern, Fred recompune - prin memorie afectiva - viata celorlalte
personaje, a Emiliei, a doamnei T., destinul lui Ladima, precum si imaginea sociala, politica si
economica a Romaniei interbelice, prin prezentarea manifestarilor politicianului Nae
Gheorghidiu si a omului de afaceri Tanase Vasilescu, zis Lumanararu (porecla ce provine de
la prima sa afacere, o pravalie de lumanari).
Intamplarile relatate in jurnalul lui Fred Vasilescu incep intr-o dupa-amiaza calduroasa de
august (perspectiva temporala), iar spatiul real este patul Emiliei Rachitaru, o semiprostituata
cu pretentii de artista, careia tanarul ii face o vizita. Fred are 25 de ani, este spirit modern, cu
o educatie aleasa, diplomat si aviator, ceea ce-l motiveaza ca personaj "rotund" ("care nu
poate fi caracterizat succint si exact", E.M.Forster).
Emilia incearca sa-l impresioneze
povestindu-i despre unul, Ladima, "care m-a iubit ingrozitor, saracul" si care murise acum trei
luni. Ea ii da sa citeasca scrisorile de dragoste pe care ziaristul i le trimisese in ultimii doi ani.
Fred Vasilescu parcurge, pe rand si in ordine, fiecare scrisoare din teancul legat cu funda roz.
Autorul romanului insista, in notele de subsol, ca Fred sa-si exprime in scris impresiile care 1au marcat profund in urma citirii scrisorilor de dragoste ale lui George Demetru Ladima
adresate Emiliei, precum si propriile marturii in legatura cu iubirea pentru doamna TV, acesta
intuind in tanarul monden "un soi de loialitate si delicatete, de sinceritate a vietii".
Portretul fizic este conturat in mod direct abia in epilogul al II-lea din finalul romanului, cu
prilejul mortii impresionante a pilotului, cand nu mai ramasese nimic din "tanarul blond, cu
obrazul limpede, cu trasaturi regulate si evidente ca un cap de statuie greceasca, doar cu
fruntea putin cam boltita deasupra ochilor verzi adanci", al carui "corp vanjos" avusese
"miscari mladioase de haiduc tanar, afemeiat si ganditor".
Portretul moral se fundamenteaza, indirect, pe imbinarea subtila dintre esenta si aparenta,
DNIL ROXANA GEORGIANA,clasa a XI-a D,tiine ale naturii

dintre profunzimea spirituala si o mediocritate afisata, fiul milionarului parand sa nu aiba alte
preocupari decat sportul, moda, chefurile si femeile, dar fund, in fondul sau, un tanar sensibil,
inteligent si serios.
Sub aparenta unui tanar superficial, pe care "banda" il considera valoros pentru ca era plin
de bani, boem, snob si prost, Fred este un intelectual lucid, introvertit, inteligent, ale carui
sondari interioare dezvaluie "acea vibratie melodioasa, calma, pe care o au toti oamenii,
fruntasi adevarati in activitatea lor, orisicare ar fi ea: arta, politica, militarie, acrobatie, dans
modern, destin de Don Juan sau box". Cu o bogata experienta de viata, lost diplomat, pilot
ambitios, sportiv talentat, cu succese rasunatoare la femei, Fred considera ca trebuie sa
traiasca in mod direct tot ceea ce i-a comandat amorul propriu, experienta traita constituind un
adevarat "memoriu de cariera": "Toate le-am facut in viata si tot ce mi-a starnit amorulpropriu e trecut in activitatea mea ca intr-un memoriu de cariera". El isi ascunde adevarata
natura spirituals, intrucat, in esenta, contrasteaza flagrant cu mediul inconjurator, cu lumea
superficiala al carei stil l-a adoptat, prefacandu-se ca apartine societatii mondene, meschine si
dominate de parvenitism.
Incadrandu-se perfect in tipul personajului camilpetrescian si modern, Fred Vasilescu este
intelectualul lucid, autoanalitic, hipersensibil, asemenea lui Ladima si Gheorghidiu. Cu toate
ca este indragostit total si definitiv de doamna T., Fred o evita, fiind capabil sa paraseasca o
femeie care-i este superioara, probabil din cauza aceluiasi orgoliu ce individualizeaza
personajele lui Camil Petrescu: "Sacrifica definitiv pasiunea pe altarul vanitapi: in loc sa se
piarda pe sine, prefera s-o piarda pe ea. [...] Fred n-a vrut sa devina sclavul erotic al doamnei
T." (Nicolae Manolescu, "Area lui Noe").
Dragostea pentru doamna T. ramane o enigma, iar moartea lui in accidentul de avion poate
fi si o sinucidere, motivul fiind ascuns cu grija, ca si in cazul lui Ladima. Ambele destine, al
lui Ladima si al lui Fred, sunt dramatice prin intensitatea iubirii, desi una reprezinta imaginea
rasturnata a celeilalte: Ladima trebuie sa-si diminueze capacitatea spirituala, sa coboare la
nivelul vulgaritalii Emiliei, Fred, dimpotriva, simte ca este sub iubirea superioard a doamnei
T., temandu-se ca n-ar putea da atat de multa dragoste cata i se cere. Legatura celor doua
destine este intamplatoare, prin scrisorile lui Ladima, pe care Fred le citeste cutremurat,
intelegand dincolo de cuvinte tragedia prietenului sau, cu care, de altminteri, comunicase
printr-tin flux spiritual, dincolo de ratiune: "Era singurul pe lume caruia i-as fi incredintat
taina, pe care n-o stiu nici parintii mei, faptul cumplit care e cancerul vietii mele, care ma face
sa fug de-o femeie iubita. Posibilitatea de a povesti cuiva cat sufar m-ar fi usurat poate ca
filtrarea sangelui".
Reactia lui de a fura scrisorile lui Ladima, care, chiar dupa moartea acestuia, l-ar fi putut
compromite, este determinata de simtul onoarei de a pastra secretul rusinos al omului pe carel cunoscuse demn si incapabil de compromisuri, inflexibil.
Personalitatea lui Fred Vasilescu se mentine enigmatica, sfarsitul sau penduland intre accident
de avion si sinucidere. El moare brusc, a doua zi dupa predarea caietelor in care confesiunile
lui sunt o permanenta autointrospectie, ca si cand scrisul l-ar fi ajutat sa se izbaveasca de
suferinta prin analiza lucida a "cancerului" vietii lui, iubirea. Taina iubirii lui reintra, prin
moartea eroului, in circuitul marilor taine ale Universului: "Taina lui Fred Vasilescu merge
poate in cea universala fara niciun moment de sprijin adevarat, asa cum, singur a spus-o
parca, un afluent urmeaza legea fluviului", fraza care incheie romanul, ca o concluzie ideatica
sugestiva pentru conceptia estetica a lui Camil Petrescu. Modernismul romanului e definit de
subtilitatea si profunzimea analitica a constiintelor, de dramele interioare suferite din iubire si
demnitate, de identificarea deplinaa timpului subiectiv cu eel obiectiv, de faptul ca
personajele sunt in acelasi timp si naratori.
Camil Petrescu, romancier prin excelenta citadin modern, realizeaza o literatura
intelectuala, situandu-se pe linia ideii ca actul scrisului este, in primul rand, "o experienta
spirituala, o forma de confesiune destinata sa atinga suprema sinceritate si sa duca la o
revelatie existentiala" (Ov.S.Crohmalniceanu - "Literatura romana intre cele doua razboaie
mondiale").

DNIL ROXANA GEORGIANA,clasa a XI-a D,tiine ale naturii

Camil Petrescu
Camil Petrescu (n. 22 aprilie 1894 d. 14 mai 1957) a fost
un romancier, dramaturg, doctor n filozofie, nuvelist i poet. El
pune capt romanului tradiional i rmne n literatura romn,
n special, ca iniiator al romanului modern. Nicolae
Manolescuscria c ntreaga poetic a romanului camilpetrescian exprim renunarea curajoas la iluzia cunoaterii
absolute a omului.

Biografie
S-a nscut la Bucureti, n 22 aprilie 1894. Este fiul lui Camil
Petrescu (mort, se pare, nainte de naterea scriitorului) i al
Anei Cheler. A fost crescut de o doic din familia subcomisarului
de poliie Tudor Popescu, din mahalaua Moilor. Dup gimnaziu,
continu studiile la Colegiul Sfntul Sava i la Liceul Gheorghe
Lazr din Bucureti. Rezultatele bune la nvtur l transform n bursier intern, iar
din 1913 urmeaz cursurile Facultii de Filozofie i Litere de la Universitatea Bucureti. i ia cu
brio licena, cu calificativul magna cum laude, n faa unei comisii prezidat de profesorul de
filosofie P.P. Negulescu. Devine mai apoi profesor de liceu la Timioara. i ia doctoratul n
filosofie cu o tez despre teatru, intitulat Modalitatea estetic a teatrului. A publicat un studiu n
lucrarea Istoria filosofiei, coordonat de N. Bagdasar, legat de un cmp nou, fenomenologian
opera lui Husserl.
Debuteaz n revista Facla (1914), cu articolul Femeile i fetele de azi, sub pseudonimul Raul D.
ntre 1916 - 1918 particip ca ofier la Primul Rzboi Mondial, iar experiena trit acum se
regsete n romanul Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi (1930). n 1916, e
mobilizat i pleac pe front, unde e rnit. Dup un stagiu ntr-un spital militar, ajunge iar i n
prima linie, dar cade prizonier la unguri. n timpul unui bombardament german i pierde auzul la
o ureche, iar infirmitatea l va marca ntreaga via, dup cum i noteaz n Jurnal: Surzenia ma epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat. Trebuie s fac eforturi ucigtoare pentru lucruri pe
care cei normali le fac firesc() Sunt exclus de la toate posibilitile vieii. Ca s merg pe strad
trebuie s cheltuiesc un capital de energie i de atenie cu care alii pot ceti un volum. Aici unde
totul se aranjeaz n oapt eu rmn vecinic absent. Ambiana rzboiului va intra, de
asemenea, n roman. n 1918 va fi eliberat din lagrul german, revenind la Bucure ti.
nc din anul 1920 particip la edinele cenaclului Sburtorul condus de Eugen Lovinescu, iar n
revista omonim public primele poezii. Furtunosul gazetar de stnga, N. D. Cocea e modelul
su spiritual. Acesta va fi prototipul viitorului su erou Gelu Ruscanu din drama Jocul ielelor i a
eroului su, Ladima, din romanul Patul lui Procust.
Debutul editorial se petrece cu un volum de Versuri. Idee. Ciclul morii n 1923. n 1933 public
cel mai valoros roman al su i unul dintre romanele importante
aleModernismului european, Patul lui Procust.
n 1939 este numit directorul Teatrului Naional din Bucureti, unde va rezista doar 10 luni, iar
din 1947 este ales membru al Academiei Romne.
Moare la 14 mai 1957, la Bucureti. Astfel, masivul roman social nchinat lui Nicolae
Blcescu Un om ntre oameni rmne neterminat. Ion Negoiescu i va caracteriza sec romanul,
drept o ntreprindere jalnic pe motiv c autorul mbriase principiile realismului socialist i
devenise unul dintre susintorii noului regim comunist.

Opera literar
Crezul literar al lui Camil Petrescu este exprimat n mod sugestiv n volumul de Versuri. Ideea.
Ciclul morii, care are ca moto: Jocul ideilor e jocul ielelor:

DNIL ROXANA GEORGIANA,clasa a XI-a D,tiine ale naturii

Dar eu,
Eu am vzut idei...
(...)
Eu sunt dintre acei
Cu ochi halucinai i mistuii luntric,
Cu sufletul mrit
Cci am vzut idei.
Concepte estetice

Autenticitatea este esena noului n creaia literar a lui Camil Petrescu, a crui aspiraie
ctre autenticitate confer originalitate poeziei, vitalitate teatrului i "momente autentice de
simire" n roman. Autenticitatea este ilustrarea realitii prin propria contiin, scriitorul nsu i
mrturisea: Singura realitate pe care o pot povesti este realitatea contiinei mele, con inutul
meu psihologic.

Substanialitatea (substanialismul) este concepia conform creia literatura trebuie s

reflecte esena concret a vieii: iubirea, gelozia, mndria rnit, orgoliul umilit, cunoa terea,
dreptatea, adevrul, demnitatea, acele categorii morale absolute.

Sincronizarea n concepia lui Camil Petrescu este armonizarea desvrit a literaturii

cu filozofia i psihologia epocii, ntruct actul de creaie este un act de cunoatere, de
descoperire i nu de invenie: Nu putem cunoate absolut nimic, dect rsfrngndu-ne n noi
nine.

Luciditatea este trstura dominant a personajelor lui Camil Petrescu, intelectuali

analitici i autointrospectivi, hipersensibili, intransigeni i inflexibili moral. Luciditatea nu omoar
voluptatea real, ci o sporete.

Naraiunea la persoana I folosete timpul subiectiv, care aduce n prezent gnduri,

ndoieli, fapte trecute, totul fiind subordonat memoriei involuntare; romanul nseamn, aadar,
experien interioar: S nu descriu dect ceea ce vd, ceea ce aud, ceea ce nregistreaz
simurile mele, ceea ce gndesc eu, ... din mine nsumi nu pot iei (...), eu nu pot vorbi onest
dect la persoana nti.

Relativismul reiese din multitudinea punctelor de vedere n jurul aceluiai obiect,

aceluiai concept, aceleiai norme morale.

Anticalofilismul (mpotriva scrisului frumos) este o adevrat btlie estetic pe care o

duce scriitorul care susine formula literar a jurnalului, a confesiunii, ce se noteaz precis, exact,
ca ntr-un proces verbal.
Teme i motive

Rzboiul - ca experien de via trit, o experien decisiv a intelectualului, rzboiul

ca iminen a morii este tragic i absurd.
Reprezentant: Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi

Introspecia psihologic se regsete n majoritatea operelor sale, prin observarea vieii

interioare, prin analiz psihologic a contiinei personajelor.
Reprezentant: Patul lui Procust

Intelectualul - cu dramele lui de contiin - este prezent ntr-un cadru de existen

obiectiv-social, dominat de setea de absolut.

DNIL ROXANA GEORGIANA,clasa a XI-a D,tiine ale naturii

Operele sunt structurate pe o pasiune sau un sentiment, ele fiind adevrate "monografii
ale unor idei".
Personajele

Nscute din frmntri, scepticism, tensiune intelectual, etic uman, eroii lui Camil
Petrescu sunt n cutare de certitudini pentru un sentiment puternic (singura existen real e
aceea a contiinei).

Hipersensibile, amplificnd semnificaia unui gest, a unei priviri, a unui cuvnt pn la

proporiile unei catastrofe.

Inadaptate superior, intelectuali intransigeni ntr-o lupt continu cu ordinea social,

afacerismul, politicianismul, mondenitatea (nefiind n nici un fel geniul neneles eminescian).

Intelectuali lucizi, ei triesc pe drama inflexibilitii contiinei, a pasiunii analizate cu

luciditate: Ct luciditate atta contiin, ct contiin atta pasiune i deci atta dram.

Sunt nctuai ai absolutului, spirite absolutizante, intelectuali ce triesc drame de

contiin, fiind nsetai de absolut.

Eroii lui Camil Petrescu sunt nvini de propriul lor ideal, triesc drama destinului tragic,
singurul supravieuitor fiind tefan Gheorghidiu.

Semnificaia titlurilor reflect starea interioar a personajelor, sugernd esena dramatic

a contiinei, a aspiraiei spre absolut.

Autorul se identific cu personajul principal (naraiunea la persoana I) i, deseori, replicile

altor personaje exprim concepia i opiniile lui Camil Petrescu.
Stilul anticalofil

Formule estetice moderne, prin interesul pentru strile difuze ale eroilor, de exaltare a
tririlor sondare pn n zonele cele mai adnci ale subcontientului.

Desvrit echilibru i simetrie a compoziiei.

Maniera proustian a fluxului memoriei, contiina selecionnd aceste fapte care vor
duce la opiunea final.

Monologul interior, ca mod de exprimare a tririlor luntrice, de reflectare asupra

existenei lui individuale (afectul i intelectul sunt ntr-o lupt permanent).

Limbajul este remarcabil prin imaginile intelectuale.

Figurile de stil se rezum la comparaii i epitete, dar fr ortografie, fr compoziie,

fr stil i chiar fr caligrafie.

Scriitorul consider scrisul ca pe un act de eliberare existenial, prin care spiritul se

descoper i se mrturisete: Un roman de adncire a sentimentelor metafizice se lucreaz cu
atenia i rbdarea unui covor de pre. (Camil Petrescu Teze i antiteze).

Romane

Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi (1930)

DNIL ROXANA GEORGIANA,clasa a XI-a D,tiine ale naturii

Patul lui Procust (1933)

Un om ntre oameni (1953 - 1957, rmas neterminat)

Nuvele

Turnul de filde (1950)

Moartea pescruului (1950)

Poezie

Versuri. Ideea. Ciclul morii (1923)

Din versurile lui Ladima (1932)

Dramaturgie

Jocul ielelor 1918

Act veneian, 1918-1946

Suflete tari, 1921

George Demetru Ladima

personaj de roman modern
de analiza psihologica, subiectiv si realist- personaj realist modern - intelectual tnsetat de absolut Al doilea roman al lui Camil Petrescu (1894-1957), "Patul lui Procust", apare in 1933, la numai trei
ani dupa "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" si constituie, pentru literatura romana,
un eveniment deosebit, cu totul novator, consolidand astfel romanul romanesc modern.
Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu este cel care, prin opera lui, fundamenteaza
principiul sincronismului, altfel spus, contribuie la sincronizarea literaturii romane cu literatura
europeana (europenizarea literaturii romane), prin aducerea unor noi principii estetice ca
autenticitatea, substantialitatea, relativismul si prin crearea personajului intelectual lucid si analitic, in
opozitie evidenta cu ideile samanatoriste ale vremii, care promovau "o duzina de eroi plangareti".
Camil Petrescu opineaza ca literatura trebuie sa ilustreze "probleme de constiinta", pentru care este
neaparata nevoie de un mediu social, in cadrul caruia acestea sa se poata manifesta.
Camil Petrescu propune o creatie literala autentica, bazata pe experienta traita a autorului si
reflectata in propria constiinta: "Sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza
simturile mele, ceea ce gandesc eu... Aceasta-i singura realitatepe care o pot povesti...[...] Din mine
insumi, eu nu pot iesi... Orice as face eu nu pot descrie decat propriile mele senzatii, propriile mele
imagini. Eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai...",
In romanul "Patul lui Procust", perspectiva narativa este reprezentata de naratiunea la persoana I si
de prezenta marcilor naratorului, care definesc subiectivismul romanului.
DNIL ROXANA GEORGIANA,clasa a XI-a D,tiine ale naturii

George Demetru Ladima este personajul absent din roman, portretul sau fiind conturat prin cele mai
variate mijloace artistice, cum ar fi confesiunea sentimentelor si conceptiilor proprii reiesite din
scrisorile adresate Emiliei, prin impresiile puternice pe care le produc aceste destainuiri asupra lui
Fred Vasilescu, prin comentariile complementare ale Emiliei Rachitaru, prin notele de subsol ale
autorului, prin articolele reproduse in aceste note, prin opiniile altor personaje, cum este procurorul
care anchetase sinuciderea ori marturiile prietenilor lui de cafea.
Procedeele moderne de caracterizare indirecta includ: monologul interior, dialogul, introspectia
constiintei si a sufletului, retrospectia, autoanaliza si autointrospectia, care scot in evidenta zbuciumul
si chinurile launtrice ale personajului.
Ladima este poet talentat si gazetar intransigent, care cumuleaza toate celelalte trasaturi generale
ale personajului camilpetrescian: intelectual lucid, analitic, inadaptat social, hipersensibil, insetat de
adevar si demnitate. El traieste in lumea ideilor pure, avand iluzia unei iubiri ideale si aspirand catre
demnitate umana absoluta in profesia de ziarist, ca esente existentiale.
Portretul fizic se contureaza din puncte de vedere diferite si subiective, avand - asadar - la baza
principiul estetic al relativismului. Fred Vasilescn vede la inceput "un tip de lautar sau doctor, asa
ceva, cu mustata de plotonier, cu mansete scrobite ca doua burlane", apoi, dupa ce devin cunostinte
apropiate, tanarul isi aminteste de Ladima ca de un barbat in jur de 40 de ani, 'Inalt, slab, cu ochi
rotunzi si orbitele mari, adancite... cu o mustata de sergent major si carare de frizer, cu haina lui
neagra, de alpaca, iar camasa alba si cu gulerul totdeauna prea larg, scrobita, cu mansetele mari,
rotunde, ca niste burlane, prinse cu butoni roz de camasa, pe cand ceilalti butoni erau mici betigase,
desigur de aur - cine stie ce amintire, [... ] care era grav ca un profesor universitar, de o politeta de
ambasador pensionar, surazand putin indepartat, cu ochii calzi in orbitele prea mari...". Fred este
constient ca el aparea in ochii celorlalti "prea putin prezentabil... se imbraca prost [...] era ceva ridicol
in silueta demodata ca o figura dintr-un catalog vechi, prafuit [...] Prea avea aerul unui profesor,
inacrit de geografie, de provincie". Fred consemneaza in caiete o lunga discutie pe care o avusese cu
Ladima despre moda barbateasca, incercand sa-1 convinga sa-si comande un costum la croitor, dar
poetului i se pare o problema minora, "o vanitate puerila", desi tanarului se parea infantila "vanitatea
asta a mustatii lui imperiale, care atragea luarea-aminte". Totusi, cand i-l prezinta pe Ladima lui
Tanase Vasilescu, Fred este incantat ca acesta emana incredere, cu aparitia lui de "om in toata firea, cu
reala prestanta, ca sa zic asa, a facut o foarte buna impresie... Mustafa blonda, intoarsa in sus, barbatia
lui bataioasa, un fel de incredere in sine l-au impresionat pe tata". Emilia si-l aminteste ca pe un tip
"blond si foarte inalt [...] putin cam haloimas, dar era simpatic."
Intelectual sensibil, Ladima este un poet recunoscut de unii ca genial (procurorul care ancheteaza
sinuciderea il socotea "unul dintre cei mai de seama poeti ai nostri, de la Eminescu incoace"), ignorat
de altii (Nae Gheorghidiu si Tanase Vasilescu Lumanararu il credeau "un om de paie") sau negat cu
fermitate de altii (Cibanoiu considera ca "n-avea talent... Scria si el asa...").
Ca ziarist, George Demetru Ladima este intransigent si inflexibil, cinstit si tnsetat de adevar, nu se
manifesta nici pe departe ca "un om de paie", neputand fi manevrat de patronii sai in a servi interesele
lor meschine, devenind chiar periculos pentru acestia. Numit director la "Veacul", gazeta fmantata de
Tanase Vasilescu si controlata ideologic de Nae Gheorghidiu, Ladima reuseste ca, in scurt timp si cu
personal putin, platit mizerabil, sa aiba un succes rapid, iar ziarul sa devina un organ de presa temut,
prin campaniile aproape salbatice, dezlantuite impotriva politicienilor corupti, a afacerilor necinstite,
constituindu-se intr-un scut de aparare a statuiui roman impotriva jafurilor: "O tribuna pentru
promovat tot ce e dorinta de reinnoire in moravurile noastre politice...".
Din pacate, talentul, onestitatea si demnitatea gazetarului Ladima nu pot invinge paienjenisul
afacerilor frauduloase ale lui Gheorghidiu si Lumanararu. El descopera, intamplator, neregulile dintr-o
afacere a industriei miniere si C.F.R-ului, care pagubeau statul roman cu un miliard de lei anual, fara
sa banuiasca implicarea totala a patronilor sai in aceasta frauda. Ceea ce a dus la ruperea definitiva a
DNIL ROXANA GEORGIANA,clasa a XI-a D,tiine ale naturii

acestei colaborari, a fost aparitia unui articol de o violenta deosebita, prin care Ladima acuza puterea
politica de matrapazlacuri in domeniul fmanciar-bancar.
Ladima pune in articolele sale pasiunea si convingerea intelectualului care gandeste profund si care
are ceva de transmis cititorilor, marturisindu-i lui Fred (atunci cand patronii incearca sa-i tempereze
indignarea manifestata in legatura cu afacerile veroase demascate) crezul sau gazetaresc: "Eu sunt un
om care scrie... si daca nu scriu ceea ce gandesc, de ce sa mai scriu? Nu pot altfel." Ladima isi da
definitiv demisia de la gazeta, pentru ca nu poate scrie ceea ce i se comanda, ci numai ceea ce
gandeste el (autenticitatea), mai ales ca este si prost platit. Fred isi aminteste ca il rugase pe Ladima sa
renunte la demisie, dar acesta refuzase categoric: "Nu sunt in stare sa scriu doua randuri care sa nu vie
dintr-o convingere adanca".
Ca toate personajele camilpetresciene, Ladima este un inadaptat superior, incapabil sa accepte
compromisurile (intransigent), un om cinstit, care, neputand sa demaste aceasta "adunatura de
jecmanitori ai statului", intre care se aflau si patronn sai, prefera sa-si dea demisia cu demnitate, chiar
daca ajungea, ca urmare a acestei decizii, muritor de foame.
Hipersensibil, Ladima este insetat de a trai in profunzime pasiunea iubirii si se autoiluzioneaza in
dragostea lui pentru Emilia, pe care o vede ca pe femeia ideala, pura, Candida, copilaroasa, refuzand
structural evidentele.
Vestea casatoriei Emiliei cu Arghiropol il arunca pe Ladima intr-o disperare fara margini, dar cand
logodna se anuleaza, el ii trimite o scrisoare tulburatoare in care descrie chinurile ingrozitoare care-l
mistuiau si "o suferinta care intrece puterea de rezistenta a nervilor mei", rugand-o sa-l reprimeasca.
De atunci se intalneau din nou in fiecare seara, ieseau impreuna, dar nu a fost niciodata a lui pentru ca
Ladima "altminteri era idealist. [...] Ii placea, asa, sa stea aci", spune Emilia "tot senina, mare si
goala".
Dintr-o alta scrisoare, adresata "Emy scumpa", reiese mandria lui Ladima pentru "logodnica" lui, asa
cum o prezinta pe Emilia celor mai buni prieteni ai sai, Bulgaran, Cibanoiu si Penciulescu, invitandu-i
pe toti intr-o seara la masa, dar Emilia pleaca devreme pentru ca se plictisise ingrozitor, desi unul era
mare savant, altul teozof si celalalt un om de mare cultura.
Uimirea lui Fred, la citirea scrisorilor de dragoste ale lui Ladima adresate Emiliei, este din ce in ce
mai mare, deoarece el nu poate sa inteleaga cum "un om atat de serios, un profesor ca infatisare, [...]
de reaia distinctie, [...] pedant de binecrescut si atat de lipsit de orice familiaritate" poate sa iubeasca o
femeie vulgara ca Emilia, pe care orice barbat putea sa o aiba contra unei sume de bani. Tanarul se
intreaba, uluit, cum un intelectual rasat ca Ladima nu s-a gandit "nicio clipa ca faptul acesta, daca s-ar
afla, l-ar compromite...". Puternic impresionat de dragostea distonanta a ziaristului pentru cocota
vulgara, Fred Vasilescu incearca sa gaseasca explicatii logice acestei pasiuni degradante si presupune
ca Lading "se amagea cu oarecare luciditate", parandu-i-se incredibila sinceritatea indragostitului,
care este cu totul in dezacord cu insusirile deosebite ale intelectualului, ba, mai mult, considered
absurda ideea ca Ladima sa creada in aceasta dragoste.
Framantarile si tristetea profundi care-l chinuie pe Ladima, stari amare provocate de prea desele si
evidentele relatii ale Emiliei cu diversi barbati, il fac pe Fred sa-i inteleaga durerile iubirii si sa-l simta
pe poetul hipersensibil ca pe un frate intru suferinta: "frate adevarat, din acelasi altoi de suferinta" ...
Plecat de la gazeta, Ladima o duce din ce in ce mai greu, incearca sa publice in gazete poezii si
foiletoane, nu mai poate iesi nicaien, iar cand isi da seama ca Emilia are relatii cu un grec, Micropolu,
ii scrie pentru ultima data si, plin de ama'raciune, ii cere inapoi scrisorile pe care i le trimisese. Ea
refuza, socotind ca nu este un om binecrescut si-l minte ca le-a pierdut, iar peste doua saptamani afla
ca Ladima si-a pus capat zilelor.
Sinuciderea lui Ladima este privita cu acelasi subiectivism al punctelor de vedere diferite
(relativismul). Fred considera sinuciderea ca urmare a vietii mizerabile, vulgare, din vartejul careia
Ladima nu are puterea sa se smulga; procurorul care ancheteaza cazul crede ca ziaristul Incuse un gest
DNIL ROXANA GEORGIANA,clasa a XI-a D,tiine ale naturii

pasional din cauza doamnei T., deoarece scrisoarea sinucigasului ii era adresata acesteia; Cibanoiu
opineaza ca prietenul sau isi pierduse credinta in Dumnezeu, neputandu-se ridica deasupra mizeriei
cotidiene; Emilia sustine ca a recurs la acest gest "din mizerie", pentru ca "nu mai manca poate nici o
data pe zi".
George Demetru Ladima incearca sa evadeze din aceasta lume, pe care o detesta si cu care nu are
nicio legatura spirituala, creandu-si himere asupra realitatii pe care o converteste intr-o zona
existentiala superioara. Astfel, el atribuie Emiliei trasaturi nobile, de puritate si candoare, apoi iubeste
la aceasta femeie calitatile cu care a aureolat-o: "Ladima imprumuta tot ceea ce-i trebuie ca s-o poata
iubi si o iubeste anume, pentru ceea ce i-a imprumutat". Mai mult decat orice, el nu vrea sa afle
adevarul despre Emilia, deoarece are o permanenta nevoie de autoiluzionare, de automistificare pentru
a-si construi universul imaginar de afectiune, de calm si de curatenie sufleteasca, ftra de care n-ar
putea trai. Ca si stefan Gheorgbidiu, Ladima percepe intens drama jalnica, strivitoare in propria
constiinta, amagindu-se cu luciditate pentru a putea supravietui, dar este constient de incapacitatea lui
de adaptare in lumea plina de constrangeri materiale, de statutul sau social inferior intr-o existenta a
ipocriziilor lustruite, cu care nu se potriveste, simtindu-se stanjenit ca intr-un pat procustian.
Intelectualul Ladima este un invins, refuzand - din orgoliu - sa-si accepte toata mizeria vietii,
experienta umilitoare a traiului zilnic si de aceea imprumuta bani, care sa fie gasiti in buzunarul sau
dupa sinucidere, ca nu cumva sa se creada ca si-a pus capat zilelor din cauza saraciei, lasand o
scrisoare adresata unei femei distinse, culte, delicate (doamnei T.), pentru a inlatura banuiala ca ar fi
fost in stare sa se omoare pentru o prostituata vulgara. Faptul ca Ladima se indragostise de "o femeie
ordinara, o semi-prostituata, pe care el o crede intruchiparea puritatii si bunatatii, e o consecinta a
conditiei sale jalnice sociale si materiale". (Ov.S.Crohmalniceanu)

DNIL ROXANA GEORGIANA,clasa a XI-a D,tiine ale naturii