Muntii Rarau

I. Asezare si limite
Muntii Rarau fac parte din Muntii Bucovinei, fiind situati in nordul Carpatilor Orientali, in
bazinele hidrografice superioare ale Moldovei si Bistritei. Aceasta mica grupa de munti,
din partea central-nordica a tarii, se desfasoara intre 47?20'32" si 47?32'00" latitudine
nordica si intre 25?18'00" si 25?43'00" longitudine estica.
Muntii Rarau sunt marginiti spre nord de Depresiunea Campulung Moldovenesc si de
Obcina Feredeu, spre est de Obcina Voronetului, iar spre sud-est de Muntii Stanisoarei.
In sudul lor se afla Muntii Bistritei iar in vest Muntii Giumalau.
Spre rasarit, fata de Obcina Voronetului, masivul este limitat de vaile a doua paraie:
Sandru si Slatioara. Spre sud-est, dincolo de aliniamentul valea Chiril - curmatura
Prislopului (dintre varful Todirescu si varful Vacaria) si paraul Hogea (afluent al paraului
Gemenea) se desfasoara culmile prelungi ale Muntilor Stanisoarei.
La vest, valea Colbului constituie limita spre Muntii Giumalaului iar bazinul depresionar
Pojorata si Depresiunea Campulung Moldovenesc se inscriu in aria geografica a
Muntilor Rarau, delimitandu-i de Obcinele Bucovinei.
Intre actualele limite, Raraul ocupa o suprafata de 164,35 km2, cu o altitudine maxima
de 1650,5 m, o energie maxima de relief de peste 1000 m, incadrandu-se in grupa
muntilor cu inaltime mijlocie.
II. Relieful si alcatuirea geologica
Masivul Rarau, prin multitudinea si complexitatea formelor si proceselor fizicogeografice care l-au generat, se individualizeaza pregnant in ansamblul grupei centrale,
printr-o serie de caracteristici si particularitati, care vor fi prezentate succint pe
componente ale cadrului natural.
Masivul Rarau se integreaza in peisajul muntos al Bucovinei printr-un relief semet,
generat pe seama dolomitelor si a insulelor de calcar tithonic, din care rezulta peisaje
atragatoare si variate, dominate de varfuri, pereti verticali cu surplombe, turnuri si
piramide, grote si ingramadiri de grohotisuri la baza stancilor. Toate culmile sunt
sectionate de vai adanci cu cascade si repezisuri, ca de pilda valea Izvorului Alb, Paraul
Colbului, sau de chei inguste, de mare frumusete peisagistica, asa cum sunt, de
exemplu, Cheile Moara Dracului de pe paraul Valea Caselor, Cheile Izvorului Alb de la
Piatra Buhei.
Abundenta calcarelor a determinat si aparitia a numeroase forme carstice - lapiezuri,
doline, avene si chiar grote. Dintre acestea se impune Pestera cu Lilieci, de pe podul

Raraului, situata la aproximativ 1 km spre nord de Pietrele Doamnei. Accesul se face de

la hotelul alpin ,,Rarau", pe drumul care duce spre varful Rarau, pe langa cabana
forestierilor, inspre stanga. Intrarea in pestera se afla pe un mic podis calcaros, care
prezinta abrupturi pe trei din cele patru laturi. Pe suprafata podisului apar lapiezuri.
Intrarea in pestera se face printr-o dolina, a carei deschidere exterioara este de circa 13
m in diametru; intrarea propriu-zisa este de fapt un aven larg de 2 - 3 m. Pe o diferenta
de nivel de 50 m si o lungime de 100 m se insiruie sase incaperi (Sala luminata, Sala
liliecilor, Sala dreptunghiulara, Sala conica, Sala ramificata si Sala ascunsa), trecerea
din una in alta fiind foarte dificila, prin tuneluri inguste.
Pitorescul reliefului ruiniform ofera, nota distincta de frumusete alpina a Masivului
Rarau.
Sub aspect geologic, acest teritoriu este foarte complex, fiind parte integranta a unitatii
morfo-structurale cristalino-mezozoice din Carpatii Orientali. Fata de unitatea centrala,
cuveta Rarau are o pozitie marginala, constituind un mare sinclinoriu, situat in partea
estica, cunoscut sub denumirea de sinclinalul marginal extern. Fundamentul cuvetei
este alcatuit din sisturi cristaline care suporta depozite triasice, jurasice si cretacice, ce
apartin autohtonului bucovinic si panzelor transilvane. Sinclinalul marginal al Raraului
prezinta o structura complicata, determinata de suprapunerea mai multor panze de
sariaj. Se disting doua sisteme de panze suprapuse: un sistem inferior sau grupul
panzelor central-est carpatice si sistemul (grupul) panzelor transilvane (superior).
Sistemul inferior este alcatuit din panze de soclu, atribuite Dacidelor mediane, care
constituie coloana vertebrala a Carpatilor Orientali, iar cel superior cuprinde panze de
cuvertura, care apar in Daciadele transilvane. Schitarea structurii majore s-a realizat in
mezocretacic, in timpul diastrofismului austric, dar evolutia acestui ansamblu montan a
continuat pe tot parcursul Mezozoicului, Cainozoicului si al Cuarternarului, cand s-a
finalizat (in linii generale) inaltarea, la cote superioare actualei altitudini maxime.
Formatiunile petrografice care alcatuiesc teritoriul sunt foarte variate, coexistand diverse
roci epi- si mezometamorfice, alaturi de roci sedimentare diferite genetic, dar si cu iviri
de magmatite intrusive (foarte rare). Unele entitati metamorfice contin mineralizatii de
sulfuri polimetalice, iar altele, de origine sedimentara, sunt utilizate ca materiale de
constructie (calcare, dolomite, gresii, pietrisuri si nisipuri). Prezenta sinclinalului
mezozoic suprapus (soclu si cuvertura sedimentara) face ca Masivul Rarau sa se
detaseze clar de celelalte masive cristaline, inclusiv de Giumalau.
III. Conditii climatice
Climatic, Masivul Rarau apartine provinciei central-europene, in cadrul careia ocupa o
pozitie periferica nord-estica, cu un climat boreal montan. Altitudinal, se incadreaza in
tinutul climatic al muntilor mijlocii sj se individualizeaza ca o subunitate distincta in
cadrul topoclimatului complex Rarau-Muntii Bistritei.

Regiunea Muntilor Rarau - Giumalau se caracterizeaza, in ansamblul sau, printr-o clima

continentala cu nuante de excesivitate.
Cea mai mare parte a culmilor care alcatuiesc aceasta regiune muntoasa se incadreaza
in tinutul climei de munti cu altitudini de la 800 la 1 700 m si doar o mica parte, in tinutul
climei muntilor cu altitudini de peste 1700 m, in timp ce valea Moldovei, din nordul
Raraului are clima de depresiune, cu frecvente inversiuni termice.