LITIAZA RENALA

Afectiune caracterizata prin formarea de concretiuni sau calculi intractul urinar, incepand cu tubul
urinifer si terminand cu meatul uretral, in urma precipitarii unor substante care in modnormal se
gasesc dizolvate in urina.
Calculii renali sunt constituiti in general din acid uric si fosfat de calciu.
Calculii renali (numiti in mod obisnuit pietre la rinichi"), sunt rezultatul cristalizarii sarurilor
prezente in urina. Se pot forma in rinichi, in uretera (canalul ce leaga rinichiul de vezica urinara), in
vezica sau in ureter (canalul ce leaga vezica de meatul urinar).
In 90% din cazuri, calculii au marimea unui fir de nisip, fiind eliminati cu usurinta de catre
sistemul urinar si nu antreneaza de regula niciun simptom. Totusi, daca sunt mai mari, de exemplu
de marimea unui bob de mazare sau a unei mingi, calculii provoaca dureri intense (colica
nefretica).
Litiaza renala este mai frecventa la barbati decat la femei. Intrucat peste 50% din persoanele cu
litiaza renala vor avea din nou calculi renali in termen de 10 ani dupa prima criza, masurile
preventive sunt foarte importante.
Consumul de lichide, administrarea unor medicamente si adoptarea unei diete sanatoase
contribuie la prevenirea formarii unor noi calculi renali.

Compozitia calculilor renali

Calculii renali contin frecvent fosfat, carbonat, oxalat de calciu si uneori fosfat amoniacomagnezian, cum e cazul calculilor coraliformi ce apar in legatura cu o infectie urinara.
Uneori contin acid uric, cistina (rar) sau o alta substanta medicamentoasa. Calculii renali
pot fi eliminati spontan pe cai naturale, cu conditia ca diametrul lor sa nu depaseasca 8 -10
mm.
Calculii pe baza de calciu
Acest prim grup, care reprezinta 75% 85% din cazurile de calculi renali, inglobeaza
calculii de oxalat de calciu (cei mai frecventi), fosfat de calciu sau dintr-un amestec al
acestor doua saruri. Mai multi factori contribuie la cresterea concentratiei de calciu in urina.
Printre acestia se numara deshidratarea, aportul excesiv de vitamina D, unele medicamente
(hormonii tiroidieni, diureticele) si unele boli (cancer, boli renale, hiperparatiroidism).
Cresterea concentratiei de oxalati in urina se datoreaza unei alimentatii bogate in aceasta
substanta sau unor factori genetici.
Calculii de struvita
Aceasta categorie reprezinta 10% -15% din cazurile de calculi renali. Sunt compusi din
magneziu si din amoniac si sunt asociati cu infectiile bacteriene cronice ale cailor urinare.
Bacteriile produc enzime ce cresc cantitatea de amoniac din urina, un factor favorabil
formarii cristalelor de struvita. Spre deosebire de celelalte tipuri de calculi renali, acesti sunt
mai frecventi la femei decat la barbati. Deseori, se dezvolta la persoane care utilizeaza
catetere urinare o perioada indelungata de timp.

Calculii de acid uric

Reprezinta 5-8% din cazurile de calculi renali. Asa cum indica numele lor, ei se formeaza
datorita unei concentratii anormal de crescute de acid uric din urina. Acidul uric este un
produs al metabolismului proteinelor. O dieta bogata in proteine poate antrena un exces de
acid uric in urina. Pacientii cu guta sau cei care efectueaza chimioterapie sunt predispusi la
aparitia acestui tip de calculi renali.
Calculii de cistina
Aceasta forma rara afecteaza mai putin de 1% din pacienti. Calculii sunt compusi din
cistina, un aminoacid. In toate cazurile, formarea lor se datoreaza cistinuriei (excretia unei
cantitati excesive de cistina prin rinichi).
Semne si simptome
Semnele si simptomele litiazei renale se manifesta atunci cand calculii au un diametru
mare, constituie un obstacol al cailor urinare, sunt asociati cu o infectie sau sunt eliminati. In
aceste cazuri, cel mai important simptom este o durere intensa (colica nefretica), ce variaza
in intensitate timp de 5 -15 minute. Durerea este initial localizata in josul spatelui sau intr-o
parte. Pe masura ce piatra inainteaza de la ureter spre vezica, durerea poate iradia inspre
abdomenul inferior si regiunea inghinala.
Cauzele aparitiei calculilor renali- cresterea concentratiilor sarurilor urinare (calciu, fosfat,
oxalati, cistina, urati) prin ingestia si absorbtia crescuta a alimentelor care le contin, anomalii ale
functiilor renale
- oligurie = scadere a cantitatii de urina eliminata in 24 h
- aport de lichide scazut
- deshidratare ( climat cald, temperaturi ridicate ce provoaca transpiratie abundenta)

- urina acida - formata in urma unui aport crescut de proteine de origine animala, grasimi
animale, branzeturi asortat" cu un consum exagerat de sare.
- ereditatea; antecedentele familiale se pot asocia cu aparitia calculilor renali
- infectia urinara cu anumiti germeni (Proteus, Pseudomonas, Klebsiella, Staphylococus)
favorizeaza litogeneza (procesul de formare a calculilor) prin eliberarea a 2 enzime: ureaza si
proteaza
- staza urinara; depunerea sarurilor este mult mai facila cand urina stagneaza" sau curge mai
lent decat este normal (din cauza unor disfunctii).
SEMNELE SI SIMPTOMELE LITIAZEI RENALE
Colica renala (sau colica nefretica) este durerea cu caracter paroxistic, unilaterala, instalata
brusc la nivelul regiunii lombare, cu iradiere spre abdominul inferior, coborand spre organele
genitale externe si fata interna a coapsei. Este declansata de trepidatii, mersul pe teren
accidentat, etc. Durata colicii este variabila.
Hematuria (prezenta sangelui in urina) traduce migrarea calculului (lezand tesuturile si
producand sangerari) si apare dupa colica, avand caracter provocat - hematurie de efort" (dupa
practicarea sportului, dupa o calatorie cu un vehicul pe un drum cu denivelari).
Manifestari digestive: greturi, varsaturi, meteorism abdominal (balonare).
Manifestari cardio-vasculare: tahicardie (accelerarea anormala a batailor inimii- peste 90 batai
pe minut) si hipertensiune arteriala (cresterea tensiunii arteriale).

Febra - semnaleaza retentia de urina infectata deasupra obstacolului si evolutia spre stare
septica (infectarea cu microbi a intregului organism).

Mai rar sunt prezente polakiuria (urinari frecvente) si usturimile mictionale (in momentul
urinarii).
Diagnosticul de litiaza renala
Pe langa manifestarile clinice prezentate anterior sunt necesare urmatoarele investigatiile
paraclinice:
Sumarul de urina (analiza microscopica a urinei) si alte investigatii biochimice (analize
ale sangelui).
Ecografia - metoda imagistica neinvaziva ce se poate realiza si in timpul colicii nefretice si
afirma prezenta si sediul litiazei.
Radiografia reno-vezicala simpla (RRVS) - investigatie necesara pentru certitudinea
diagnosticului ; ofera informatii despre marimea si pozitia calculului, rasunetul litiazei asupra
rinichiului, functia renala si conturul rinichiului. Este utila doar in cazul calculilor radioopaci.
Calculii radiotransparenti nu pot fi vizualizati prin radiografie simpla.
Urografia intravenoasa - presupune injectarea intravenoasa de substante speciale de
contrast care ajungand in rinichi se elimina, opacifiind caile urinare (cai intrarenale, ureter)
si vezica; nu se efectueaza in colica si se interpreteaza in comparatie cu RRVS.
Tomografia computerizata spirala este o alta modalitatea imagistica utilizata in colica
nefretica. Are avantajul de a fi rapida, dar costul ridicat al investigatiei face ca aceasta sa nu
fie utilizata des..

Tipuri de litiaza renala

In functie de numarul calculilor distingem litiaza unica si litiaza multipla (mai multi calculi
situati la nivelul unui rinichi sau a ambilor).
Dupa prezenta sau absenta recidivelor vorbim despre litiaza nerecidivanta, litiaza
recidivanta si litiaza multipla recidivanta(care este maligna).

Aspectul macroscopic prezinta calculi granulari, ovalari, radiari, coraliformi, aciculari.

Dupa natura calcului, adica dupa compozitia lui, litiaza poate fi cu calculi radioopaci si
radiotransparenti.
COMPLICATII CE POT APAREA DIN CAUZA CALCULILOR RENALI
Litiaza renala poate genera:
A. complicatii mecanice:
- hidronefroza = acumularea de urina in rinichi datorita unui obstacol in calea eliminarii
acesteia. Rinichiul se destinde si se atrofiaza (degenereaza).
- anurie = blocarea procesului de formare a urinii
B. complicatii infectioase:
- pielonefrita = inflamatie a rinichiului
- pionefroza = formare de puroi in cavitatea renala

Tratamentul litiazei renale

Tratamentul colicii nefretice are scopul de a inlatura durerea prin administrarea de
medicamente :
- AINS (antiinflamatorii nesteroidiene) : Indometacin, Diclofenac, Ketoprofen,Celecoxib,
Ketorolac
- Spasmolitice (reduc spasmul,contractiile) : Scobutil, No-Spa, Piafen
- Antalgice (Paracetamol, Algocalmin)
- Derivati opioizi (Tramadol)
Este interzis consumul de lichide in colica.
Daca nu se obtin rezultate se impune cateterismul ureteral (introducerea unui
cateter=sonda pe uretra cu scopul de a elimina urina).
Daca si acesta esueaza se indica nefrostomia percutanata (interventie chirurgicala
pentru devierea spre exterior a urinii din cavitatile renale).
Tratamentul medical al litiazei renale urmareste:
- mentinerea unei concentratii urinare scazute prin regim alimentar echilibrat (ingestia sporita
de lichide - apa, ceaiuri diuretice, compoturi ; restrictii pentru carnea rosie si alcool,) sau
medicatie adecvata.
- in functie de compozitia chimica a calculilor se impun masuri terapeutice specifice (evitarea
anumitor alimente, administrarea unor medicamente);
- calculii de acid uric puri sunt singurii care sub tratament strict supravegheat au sanse sa se
dizolve complet si sa se elimine.

Litotritia extracorporeala (=metoda neinvaziva de sfaramare si eliminare a calculilor) cu

unde de soc (ESWL) pentru calcul renal a intregit paleta terapeutica moderna, capabila sa
rezolve nesangerand litiazele aparatului renal superior.
Terapia interventionala minim invaziva este litotritia endoscopica (sfaramare si eliminare a
calculilor cu ajutorul endoscopului-instrument utilizat pentru cercetarea organelor) a litiazei
renale.
Nefrectomia (scoaterea rinichiului) este indicata in cazurile cu distructii importante ale
rinichiului.
Modalitati de prevenire a calculilor renali
Nu este bine cunoscut mecanismul complex prin care iau nastere calculii renali ca sa
putem evita formarea lor, dar daca avem un stil de viata sanatos vom putea sa-i tinem
departe :
- consumul de lichide, cel putin 2 litri pe zi
- alimentatie variata (fructe, legume, carne de pui)
- evitarea grasimilor, a carnii de porc, vita, miel, vanat
- activitate fizica zilnica, evitarea sedentarismului
- control medical periodic.