Prezentare

Unchiul meu Ulise este o satira a societatii central-europene de inceput de secol XX,
impregnata de un umor ceh inegalabil. Jir Marek regizeaza o odisee in care rolul
lui Ulise este atribuit tanarului Josef Frajvald, fiul unui negustor de cai devenit
antreprenor de pompe funebre. Itaca acestui nou Ulise este Praga. Titlul si impartirea
pe canturi trimit la precedentul homeric, ca si identificarea personajelor din societatea
pragheza si vieneza cu personaje ale bine-cunoscutei epopei.
Unchiul meu Ulise poate fi receptat ca un roman de formatie, pe linia lui Grimmelshausen,
continuand in stilul modern-picaresc al lui Haek sau apek. Jiri Marek ne propune o
viziune inedita asupra vietii, caci insasi meseria pe care eroul romanului o exercita este una
neobisnuita si se dovedeste a fi o sursa inepuizabila de reflectii pline de umor. Odiseea
constituie numai un pretext indepartat pentru o carte de care, inca de la primul cant, nu te
mai poti desparti.

Odiseea
Razboiul din Troia (Ilias) a luat sfarsit si, o data cu el, si relatarea din Iliada, cel mai dens si
mai bine articulat poem epic al vechii Elade. Aheii au patruns in inexpugnabila cetate a lui
Paris, cu vointa si suflul zeilor, ajutati de bravura si de iscusinta razboinica a eroilor din
tabara greaca, dar mai ales de agerimea gandului celui mai siret dintre ei, Ulise.
Saurind uriasul cal de lemn, pe care l-a intesat cu floarea ostirii grecesti, Odiseu-Ulise a
reusit sa pacaleasca prudenta troienilor (care nu s-au temut de greci cand acestia le-au oferit
daruri) si a devenit adevaratul invingator intr-un razboi ce parea sa nu-si afle sfarsitul. Aedul
orb, Homer, presupusul autor al Iliadei, nu a intrerupt aici istoria, ci a tesut-o mai departe,
povestind, in Odiseea, aventura lipsita de triumf a intoarcerii acasa a invingatorilor. Drumul
lui Ulise si al insotitorilor sai, din Troia (aflata pe coasta estica a Turciei de astazi) pana in
Ithaca (insula Corfu), ar fi trebuit sa dureze cateva zile.
Apriga furtuna iscata de zeul Poseidon a incurcat vrerea si nazuintele oamenilor, facandu-i
sa rataceasca pe apele Mediteranei occidentale pret de zece ani. Mai lung cu un deceniu
decat s-ar fi cuvenit, periplul lui Ulise ne-a scurtat cu cateva milenii drumul spre sufletul,
intelepciunea si civilizatia greaca.
Pe urmele lui Ulise
Am incercat acum, la inceputul mileniului III, dupa odiseea descoperirii adancurilor oceanelor
si a piscurilor celor mai semete ale Himalayei, dupa odiseea cuceririi Lunii, sa refacem
Odiseea cea dintai, matca mitica a tuturor marilor calatorii, sorgintea initiatica a experientelor
care depasesc limitele umanului, drama inaltatoare a omului atras fara incetare de duhul
revoltei si de nevoia de a domestici forte care ii sunt superioare.
Ocrotit de anumiti zei, chinuit si batjocorit de altii, Ulise a ajuns pe coastele Africii, unde a
nimerit in bratele ademenitoare ale nimfei Calypso, a infruntat agresiunea paradisului din
tinutul mancatorilor de lotus, a strabatut Corsica, Sicilia, Malta si coastele Italiei meridionale,
unde a ripostat fara convingere vrajilor frumoasei Circe, i-a pacalit pe lestrigoni si a scapat ca
prin minune de stancile zvarlite de ciclopi, s-a legat de catarg ca sa reziste cantecului

sirenelor si s-a strecurat printre falcile de piatra ale Scilei si Charibdei.

Dupa ani de visat cu ochii deschisi, de crunte dezamagiri si voluptuoase amagiri, dupa ani de
tristete si dor fara satiu, eroul a fost singurul care a izbutit sa depaseasca incercarile la care
a fost supus el si echipajul sau si sa ajunga pe taramul sperantelor sale dintotdeauna:
primitoarea insula Ithaca, unde Penelopa si Telemah, sotia si fiul, il asteptau si unde cainele
sau, simtindu-l acasa, si-a dat duhul in pace.
Revazand dupa atata vreme popasurile lui Ulise, revizitandu-le detaliile halucinante, putem
lesne sesiza parfumul de eternitate al apelor si tarmurilor Mediteranei, imobilitatea olimpiana
a unor peisaje care sunt, cu siguranta, la fel precum acelea asupra carora a zabovit ochiul
melancolic al lui Ulise. S-au schimbat doar oamenii si asezarile, s-au schimbat doar purtarea,
straiele si corabiile. Zeii dindaratul lucrurilor au ramas aceiasi. La fel si drumul de intoarcere
a barbatului acasa.