Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
In functie de caracterele lor dominante aceste tulburari pot fi sistematizate in cateva categorii
principale:
I)HIPEREMIA
Hiperemia, din grecescul Hiper = excesiv si haima = sange
Hiperemia se caracterizeaza prin cresterea masei sanguine intravasculare intr-un anumit tesut, organ sau
teritoriu al organismului.
Trebuie deosebita de pletora crestrea absoluta a masei sanguine, in tot sistemul circulator.
Hiperemia poate interesa sectoare vasculare diferite: arterial, capilar, venos. De remarcat ca atat
hiperemia arteriala, cat si hiperemia venoasa sunt insotite constant de hiperemie capilara.
1)Hiperemia activa
-consta in cresterea masei de sange in arteriolele si capilarele lor eferente si intereseaza intotdeauna un
teritoriu limitat din organismul uman. Poate avea un caracter fiziologic sau patologic.
Fiziologic apare in multiple situatii ca de exemplu:
In cursul activitatii unor tesuturi sau organe, ca hiperemia din efortul muscular, hiperemia
mucoasei gastro-intestinale in perioada de digestie.
In stari neurovegetative particulare cum sunt starile emotive.
In toate aceste conditii, cresterea masei de sange se realizeaza prin cresterea debitului
sanguin arterial si dilatarea arteriolelor mici, locale, modificari datorate predominantei
stimulului neurovegetativ vasodilatator la nivelul arterelor din teritoriul interesat.
FACTORI BIOLOGICI (exogeni si endogeni) virusuri, germeni microbieni si toxinele lor etc.
In aceste conditii patologice, dilatarea arteriolara se datoreaza relaxarii musculaturii din peretele arterial,
fie in urma cresterii stimulului vaso-dilatator, fie a inhibitiei stimulului vaso-constrictor.
Macroscopic
-hiperemia activa se caracterizeaza in primul rand prin colorarea rosie vie a tesutului sau teritoriului
afectat datorita excesului de sange arterial si capilar, modificare denumita eritem. Hiperemia activa se
insoteste de cresterea temperaturii locale si accentuarea amplitudinii pulsului aterial.
Microscopic
-in teritoriul hiperemiat capilarele sunt dilatate, pline de hematii, individualizate.
In functie de modul de evolutie, hiperemia activa poate fi acuta sau cronica.
a.Hiperemia activa acuta
este o tulburare circulatorie reversibila si fara consecinte. Are semnificatie anatomo-clinica,
precedand sau insotind numeroase stari patologice de natura inflamatorie ca hiperemia mucoasei
faringiene in angina, eritemul cutanat in arsuri, hiperemia conjunctivala in boli infectioase.
b.Hiperemia activa cronica
se insoteste de edem si tumefiere loco-regionala, deoarece in aceste conditii se produc si
modificari ale peretilor vasculari datorate prelungirii duratei tulburarii circulatorii si hiperoxiei
consecutive.
2)Hiperemia pasiva sau staza sanguina
-se caracterizeaza prin cresterea masei sanguine in vene si capilare, determinate de incetinirea si/sau
reducerea cantitativa a fluxului sanguin venos in conditiile unei circulatii arteriale normale.
Staza sanguina poate fi:
1. locala - cand intereseaza un organ sau un teritoriu limitat din organism
2. regionala cand intereseaza un teritoriu mai intins
3. generalizata
intereseaza portiunile declive ale unui organ sau teritoriu (in plamani in zonele
paravertebrale si bazale).
Plamanul de staza
Apare in afectiunile cordului stang (stenoza mitrala), fiind denumit si plaman cardiac
Aspect microscopic al plamanului de staza
-septurile alveolare apar ingrosate;
- intraalveolar se afla numeroase macrofage incarcate cu hemosiderina;
- in unele alveole se gaseste lichid de edem, eozinofil;
- peretii alveolari sunt ingrosati.
Staza pulmonara acuta
Macroscopic plamanul este marit de greutate si volum, este cianotic, iar crepitatiile alveolare
sunt diminuate. La sectionare se scurge o cantitate mare de sange venos, precum si lichid de
edem.
Microscopic capilarele sunt dilatate, pline de hematii aglutinate, in unele alveole se gaseste
lichid de edem, cu rare celule alveolare si hematii
Staza pulmonara cronica
Macroscopic
plamanul este marit de greutate si volum, este cianotic cu zone brune, consistenta fiind
crescuta;
Microscopic
unele macrofage denumite si celule cardiace sunt marite de volum, uninucleate sau cu
doi-trei nuclei, au citoplasma abundenta si contin granule de hemosiderina de culoare
galben-cafenie.
bronhiile prezinta capilare dilatate, leziuni distrofice ale celulelor epiteliale precum si
scleroza predominant peribronsica.
Ficatul de staza
Se produce prin decompensare cordului drept.
Macroscopic
suprafata este neteda, capsula destinsa, subtire, transparenta, lasand sa se vada culoarea
cianotica a parenchimului hepatic;
Ficat muscad:
Acest aspect este realizat prin existenta unor zone punctiforme de culoare negriciosviolacee corespunzand stazei centro-lobulare inconjurate de altele de culoare bruna sau
galbuie ce corespund parenchimui lobululor hepatice.
Ficat in cocarda
Ficat intervertit
mai persista doar cateva zone de parenchim hepatic normal, restul parenchimului fiind
atrofic, distrofic sau necrotic. In stadiile finale se asociaza scleroza moderata (ciroza
cardiaca).
Ficat muscad
Ficat in cocarda
-in zona pericentrolobulara (in vecinatatea venei centrolobulare) hepatocitele apar atrofiate datorita
dilatarii venei centrolobulare si capilarelor sinusoidale.
-in zona mediolobulara, celulele sunt dotate cu procese metabolice si oxidative intense, deci deosebit de
sensibile la hipoxie, ele prezinta cele mai intense leziuni distrofice sub forma de distrofie grasa.
-in zona periportala in care aportul de oxigen este asigurat, celulele sunt indemne de leziuni si prezinta
chiar procese de regenerare celulara.
Ficat intervertit
-se mentine dilatarea venei centrolobulare si a capilarelor sinusoide ceea ce duce la hipoxie cu atrofie si
distrofie marcata a hepatocitelor pericentrolobulare si mediolobulare cu aparitia de procese necrotice;
-celule hepatice cvasinormale persista in jurul spatiului port, astfel incat lobulul hepatic are o structura
aparent inversata, parand centrat de spatiul port si nu de vena centrolobulara, de unde si denumirea de
ficat intervertit.
Rinichiul de staza
Apare in staza generalizata de origine cardiaca. Afectarea renala este bilaterala.
Macroscopic
pe sectiune parenchimul renal are o culoare rosie violacee, consistenta este elastica,
friabilitatea usor crescuta, se decapsuleaza usor;
corticala apare de culoare rosie violacee, glomerulii cu staza apar ca picheteuri intens
colorate;
Microscopic
Splina de staza
Apare in cursul stazei generalizate sau in staza regionala de origine portala.
Macroscopic
splina este marita de volum si greutate putand ajunge la 500 g si mai mult;
consistenta este crescuta, iar la sectionare se scurge sange venos in cantitate crescuta;
Microscopic
sinusurile pulpei rosii sunt mult dilatate, pline cu hematii, dar se gasesc si hematii
extravazate.
Evolutie si consecinte
Staza sangvina acuta cedeaza fara sechele odata cu disparitia cauzei ce a determinat obstacolul in
circulatia de intoarcere.
Evolutia stazei sangvine generalizate depinde de aceea a tulburarii cardiace care o produce.
Modificarile morfopatologice cedeaza dupa restabilirea functiei cardiace, dar intr-o perioada de
timp dependenta de intensitatea acestor modificari.
Staza saguina constituie o conditie favorizanta pentru producerea trombozei. Ca urmare a acestor
leziuni si a edemului prelungit, in unele organe (plaman, ficat) se poate constitui un proces de
scleroza.
II)EMBOLIA
Reprezinta obstructia vasculara produsa de un material vehiculat de sangele circulant, dar strain de
compozitia sa. Aceste material este denumit embol.
Embolul poate avea origine
endogena (trombi, tesuturi moi, placenta, lichid amniotic) sau
exogena (introducere de aer, grasimi lichide, corpi straini patrunsi in circulatia sanguina prin
perfuzie)
Embolul poate fi septic sau aseptic.
Dupa caracterele fizice se deosebesc emboli solizi, lichizi si gazosi.
Embolul solid: este constituit din trombi sau fragmente de trombi detasate (trombembolia),
fragment de tesut (placenta, tesut gras, maduva osoasa), grupuri celulare (celule neoplazice,
hepatice), corpi straini (impuritati, fragmente de cateter), material necrotic ateromatos, cu cristale
de colesterol (leziuni ateromatoase).
Embolul lichid poate fi constituit din lichid amniotic sau grasimi lichide de origine endogena sau
patrunse accidental in circulatia sanguina.
Embolul gazos poate fi format din oxigen, azot, aer.
In functie de directia de circulatie in torentul sanguin, embolia poate fi:
Directa: embolul urmeaza sensul circulatiei sanguine
Paradoxala: embolul trece din circulatia venoasa in cea arteriala (sau invers) fara a
strabate reteaua capilara. Asemenea embolii sunt realizate de vehicularea embolului prin
defecte septale cardiace persistente sau prin traversarea de catre microembol a capilarelor
si a sunturilor arterio-venoase.
Embolia retrograda se produce prin vehicularea embolului in sens contrar circulatiei
sanguine.
Trombembolia
Este o embolie produsa prin trombi sau fragmente de trombi detasate, uramte de tromboza locala
secundara.
Incidenta creste cu varsta, aproximativ 90% din cazuri aparand dupa varsta de 50 de ani.
Sursa trombilor
Originea venoasa este constituita de tromboflebita (mai frecvent ale membrelor inferioare),
pelvina si intraabdominala.
Originea arteriala este reprezentata de tromboze dezvoltate pe leziuni ateromatoase.
Originea cardiaca are ca punct de plecare trombii intracardiaci.
Embolul de natura trombotica poate fi deosebit de cheagurile cruorice intrucat este friabil, mat,
albicios si prezinta striuri caracteristice, in timp ce cheagul cruoric este lucios, elastic, fara striuri.
Trombembolia vaselor mari este urmata de tulburari clinice si pot produce chiar decesul
pacientului. Ele produc leziuni morfopatologice in teritoriul tributar vasului afectat.
Embolia grasa
In marea majoritate a cazurilor embolia grasa ramane asimptomatica, iar materialul gras
emboligen este dispersat in globule mici ce sunt fagocitate de macrofage sau inglobate de celulele
hepatice.
Localizarile cerebrala si pulmonara sunt cele mai grave, desi in majoritatea cazurilor embolia
grasa pulmonara ramane asimptomatica. In creier embolii produc hemoragii petesiale mici, arii de
necroza ischemica si hemoragica sau necroza si demielinizari.
Lichidul amniotic patrunde in vasele uterine prin zona periferica de insertie a placentei, in urma
presiunii crescute intrauterine produsa de contractia miometrului.
Embolia este localizata in arterele pulmonare mici, iar microscopic lumenul vascular contine
epitelii pavimentoase, vernix caseosa, fire de par si mucus.
Are ca punct de plecare leziuni ateromatoase aortice sau ale altor artere mari si presupune
ulcerarea acestor leziuni
Embolii intereseaza arterele mici si in special arterele renale, splenice, meningo-cerebrale, ale
extremitatilor inferioare si coronariene.
Embolia neoplazica
Se poate intalnii in toate neoplaziile maligne infiltrative. Embolul este constituit din grupuri de
celule neoplazice, se asociaza cu microtromboze, fiind localizate cu predilectie in vasele mici.
Apare in urma fracturilor sau traumatismelor chirurgicale osoase. Embolul este constituit din
maduva hematogena asociata cu celule grase. Localizarea cea mai frecventa este in arterele mici
pulmonare.
Embolia gazoasa
pneumotorax, pneumoperitoneu.
In functie de calea vasculara urmata de aerul patruns in circulatia sanguina se recunoaste embolia
aeriana venoasa si arteriala.
In embolia aeriana produsa pe cale venoasa sunt interesate arterele mici pulmonare si capilarele
pulmonare, dar aerul se poate gasi si in cordul drept si in vasele cerebrale.
In embolia aeriana arteriala, distributia embolilor este mult mai larga, putand interesa arterele
mici periferice (piele marmorata), areterele linguale cu paloarea limbii, arterele retiniene,
cerebrale, coronare.
Embolia gazoasa de decompresiune se produce la subiectii care sunt supusi unor treceri rapide de
la o presiune ridicata la o presiune normala (chesonieri, scafandrii).
Emboliile pot avea localizari foarte diferite (pulmonare, cerebrale, articulare, hepatice,
pancreatice, periferice).
Emboliile gazoase se asociaza frecvent cu emboliile grase, intrucat azotul este solubil in grasimi.
Embolia septica
este constituita de emboli formati din coloniile microbiene si fungice sau din fragmente de
tesuturi si trombi ce contin microbi sau fungi.
se produc in arterele mici si capilarele din diferite organe sau tesuturi, determinand pe langa
fenomene obstructive si reactii inflamatorii acute cu tendinte supurative.
Embolia parazitara
Modificarile vasculare constau in leziuni ale endoteliului cu disparitia acestuia pe zone mai mult
sau mai putin intinse.
In conditii normale endoteliul formeaza un strat continuu pe fata interna a peretelui vascular,
completat de existenta unui film continuu (glicocalix) dispus pe fata sa endovasculara si constituit
din glicolipide, glicoproteine si proteoglicani.
Proprietatile netrombogene ale endoteliului se mai datoreaza existentei la nivelul sau al unui
activator al plasminogenului, precum si a unei 2-macroglobuline care actioneaza asupra
proteazelor implicate in mecanismul de coagulare.
Aceste caractere dispar in zonele lezate. Impiedicarea adeziunii plachetare in conditii normale
este dependenta si de faptul ca endoteliul vascular si plachetele sangvine sunt dotate cu acelasi tip
de sarcina electrica-negativa.
In conditii patologice in zonele lezate ale endoteliului sarcina electrica se modifica in timp ce
plachetele continua sa fie dotate cu sarcina electrica negativa.
2.Tulburarile hemodinamice
Staza sanguina sau simpla incetinire a circulatiei sangvine intr-un teritoriu vascular intervine in
producerea trombozei prin 2 mecanisme.
Conditii asemanatoare pentru adeziunea si agregarea de plachete sunt create de modificari ale
sensului curentului sangvin, cum sunt miscarea rotatorie sau in vartej a acestuia asa cum se
observa in anevrismele vasculare sau cardiace, in varicele venoase, in ulceratiile ateromatoase, in
atriul stang in stenoza mitrala.
Intereseaza atat plachetele cat si factorii plasmatici ce intervin direct sau indirect in procesul de
coagulare.
Modificarile calitative plachetare insotite de cresterea adezivitatii lor mai apar in anoxie si in
cresterea concentratiei CO2 in sange, bolile inflamatorii, neoplazii, infractul miocardic, embolia
pulmonara, administrarea orala de contraceptive.
In producerea trombozei mai pot interveni si alti factori ca scaderea heparinei (factor
anticoagulant) sau a factorilor fibrinolitici, cresterea cantitatii de catecolamine si indeosebi a
norepinefrinei, eliberarea de factori stimulatori ai tromboplastinei sanguine sau de tromboplastina
tisulara (din tesuturile neoplazice si in cursul travaliului), aportul de factori antifibrinolitici si
cresterea continutului sanguin in facori coagulanti.
Este format dintr-o masa de plachete care adera de tesuturile subendoteliale ale peretelui vascular
si intre ele si care atrage pe suprafata ei leucocite circulante.
b)Trombul secundar
in ochiurile retelei de fibrina sunt cuprinse diferitele elemente celulare sanguine: hematii,
leucocite, plachete.
Localizarea trombozelor
Localizarea cea mai frecventa a trombozei este venoasa, urmata de localizarea arteriala si cu
incidenta mult mai redusa cea cardiaca.
Tromboza arteriala afecteaza mai frecvent arterele coronare, cerebrale, renale, mezenterice,
arterele membrelor inferioare, artera splenica.
In ceea ce priveste tromboza cardiaca predomina localizarea valvulara (sub forma de vegetatii).
Dintre trombozele parietale sunt mai frecvente cele localizate in atriul si ventriculul stang.
Macroscopic
trombul este aderent de peretele vascular sau cardiac si are un caracter uscat, mat, friabil cu
suprafata rugoasa.
Microscopic
in zona de fixare la peretele vascular, trombul este constituit dintr-un material vascular, palid
colorat, cu dispozitie particulara, in retea coraliforma.
aceasta retea a carei baza este atasata de peretele vasului este constituita din plachete alterate.
in jur si in ochiurile retelei coraliforme exista o retea laxa de fibrina, cu leucocite si hematii, in
proportii variabile in functie de tipul trombului.
Caracterele morfologice
-Dupa caracterele morfologice se deosebesc mai multe tipuri de trombi:
a) Trombul alb: format din plachete si leucocite sau din plachete, leucocite si fibrina
b) Trombul rosu: totdeauna recent, este constituit in cea mai mare parte dintr-o retea laxa de fibrina
in ochiurile careia se gasesc numeroase hematii si rare leucocite.
c) Trombul mixt: stratificat, are o structura mai complexa; prezinta un cap de culoare albicioasa sau
pestrita, corespunzand portiunii sale initiale, puternic adenrente de peretele vasului, un corp cu
zone albicioase si rosii, dispuse succesiv, de asemenea aderent de peretele vascular, si coada
trombului, de culoare rosie care corespunde portiunii sale cea mai recenta si este in parte libera in
lumenul vascular.
d) Trombul hialin: are caracter amorf, omogen datorita alterarii componentelor sale.
Particularitati morfologice ale trombului in raport cu localizarea
Trombii venosi: sunt rosii sau stratificati si pot ajunge la dimensiuni apreciabile
Trombi arteriali: sunt mai frecventi cei albi si cei stratificati si in comparatie cu cei venosi au un
aspect mai compact.
Trombul poate evolua catre dezintegrare si resobtie, sau dimpotriva catre organizare.
In stadiile incipiente, evolutia trombilor poate fi oprita iar agregatul plachetar si chiar cel
fibrinoplachetar dezintegrate.
La scurt timp dupa formare masa trombului se retracta prin procesul de sinereza - apropierea
filamentelor de fibrina, si scurtarea prelungirilor pseudopodiale ale plachetelor.
Trombii parietali devin astfel mai compacti, iar in trombii obliteranti apar spatii sub forma de
fisuri.
Pe de alta parte, in masa trombului au loc procese de liza si dezintegrare, sub actiunea enzimelor
leucocitare si sitemului fibrinolitic.
Plasminogenul este incorporat in masa trombului, iar activarea sa sub influenta unor activatori
exo sau endogeni, determina aparitia fenomenelor de liza.
In trombul obliterant, endoteliile patrund in acelasi timp si in masa acestuia, formand noi canale
vasculare.
Aceste canale se formeaza prin endotelizarea spatiilor create in cursul fenomenelor de retractie si
de liza suferita de masa trombului.
Acest proces poarta denumirea de recanalizare si permite restabilirea partiala a circulatie, numai
in cazul in care canalele vasculare astfel formate strabat trombul in toata lungimea sa.
Inconstant, din vasa vasorum se pot forma si capilare de neoformatie care strabat peretele
vascular si patrund in tromb.
Tesutul conjunctiv tanar astfel format inlocuieste progresiv masa coagulului trombotic, in timp
cele elementele constituitive ale acestuia sunt treptat lizate si indepartate prin fagocitoza sau
resorbtie.
Trombul organizat se transforma in cele din urma intr-o masa dens fibroasa.
Trombii parietali mici organizati conjunctiv si acoperiti cu endoteliu apar ca mici placi fibroase
intimale incriminate in geneza aterosclerozei.
Trombul poate suferi si alte modificari, astfel incat infectiile supraadaugate pot determina liza si
necroza unor portiuni intinse de tromb, ramolirea trombului, atat prin actiunea directa a toxinelor
microbiene cat si prin aportul crescut de polimorfonucleare neutrofile ce elibereaza enzime
proteolitice.
Consecintele trombozei
Acestea depind de gradul obstructiei vasculare (partiala sau totala), de tipul vasului afectat si de
existenta circulatiei colaterale.
Tromboza arteriala obstructiva brusca in conditiile unei circulatii terminale sau ale unei circulatii
anastomotice, produce ischemia teritoriului tributar, cu constituirea de infarcte, gangrena, sau
ramolisment (in functie de localizare).
Tromboza venoasa se repercuteaza asupra circulatiei de intoarcere si produce staza sanguina si
infarctizare hemoragica.
O complicatie particulara este produsa de trombii liberi intraarteriali, ca in stenoza mitrala, ca pot
oblitera intermitent lumenul orificiului mitral si pot produce fenomene de ischemie generala, cu
rasunet mai ales cerebral.
IV)SINDROMUL DE COAGULARE DISEMINATA INTRAVASCULARA (COAGULOPATIA DE
CONSUM)
Sindromul de coagulare diseminata intravasculara (CDI) este un proces de coagulare acuta, tranzitorie,
care survine in arborele circulator terminal, la nivelul capilarelor si vaselor foarte mici.
sunt
Exista si forme cu blocaj circulator brutal si zone intinse, cu localizari multiple, care produc scaderea
randamentului cardiac si stari de soc.
Microscopic
-Este caracteristica prezenta in capilare sau alte vase foarte mici, de microtrombi constituiti din agregate
plachetare si fibrino-plachetare, adesea de aspect hialin, rareori gasindu-se si hematii si leucocite.
-Datorita dimensiunilor foarte reduse ale acestor microtrombi, punerea lor in evidenta nu este posibila,
uneori, decat electronomicroscopic.
Evolutia