Proiectarea Principalelor Caracteristici Tehnico - Economice A Unei Instalatii de Producere A Energie Termice Pe Baza de Lemn

UTCN Proiectarea principalelor caracteristici tehnico-economice a unei instalatii de producer
a energie termice pe baza de lemn
1. Date generale ale sursei de energie

1.1.Generalităţi privind combustibili solizi
România are materie primă mai mult decât îi este necesară !

Bogatele păduri ale României pot asigura materia primă pentru producerea de peleţi.
Lemnul de slabă calitate rezultat în urma curăţării acestora, lemnul rezultat în urma tăierilor
programate ca şi deşeurile (rumeguş, talaj) rezultate în urma prelucrării acestuia în industria de
profil, sunt în cantităţi mai mult decât necesare pentru acoperirea necesarului ţării şi în prezent
aproape deloc utilizate.
Să ne gândim că aproximativ 1.000.000 m3 pot înlocui aproximativ 180.000.000 litri de
combustibil convenţional fosil.
Lemnul nu este altceva decât energie solară înmagazinată!
Prin ardere, această este iarăşi eliberată. Mai mult - emisiile de dioxid de carbon sunt
egale cu cele consumate pe durata creşterii.
Lemnul este o sursa naturală şi aproape inepuizabilă de energie!
Încălziţi-vă cu peleţi şi salvaţi mediul înconjurător!
Lemnul produce oxigen şi consumă dioxidul de carbon din atmosferă.
Aceaşi cantitate de emisii de CO2 rezultă prin ardere sa.
.
Figura I.1. Dependenţa valoriii energiei termice pe kg. de lemn în funcţie de valoarea
procentuală a apei în lemn
Exemplu:
 Lemn cu umiditate de 12 - 20% degajă o energie termică de 4 kWh / 1kg lemn;
 Lemn cu umiditate de 50% degajă o energie termică de 2 kWh / 1 kg lemn;
1.2. Caracteristicile fizico-chimice ale lemnelor
Structurile chimice ale lemnului iau naştere ca urmare a asimilaţiei clorofiliene, fenomen
ce se realizează în frunze sub acţiunea radiaţiei solare şi în prezenţa clorofilei, cu rol de
catalizator, permiţând dioxidului de carbon să reacţioneze cu apa şi să formeze aldehida formică,
ce polimerizează în hexoze, care la rândul lor dau prin policondensare hidraţi de carbon. Dintre
hidraţi, cei mai importanţi sunt amidonul şi celuloza.
Celuloza prezintă o structură ordonată, iar prin legăturile ce se stabilesc între molecule,
iau naştere formaţiuni alungite “fibrele” care sunt constituentul principal al celulelor lemnului.
Prin îmbătrânirea celulozei se formează lignina - cu structura amorfă şi cu rezistenţe mecanice
mari.
Constituenţii chimici se organizează în ţesuturi; dintre acestea unele nu se modifică în
timp - ţesuturi moarte, altele îşi păstrează activitatea la nivel celular - ţesuturi de parenchim
Macroscopic, structura lemnului diferă pe secţiune în “zone” cu funcţii şi alcătuiri
diverse. Zonele lemnului propriu-zis sunt formate din inele anuale, caracteristice pentru fiecare
esenţă de lemn şi diferenţiate după vârstă, climă, umiditate anuală etc.
Orice arbore este alcătuit din rădăcină, trunchi sau tulpină, crengi şi frunze. Trunchiul
formează partea cea mai importantă, reprezentând până la 85% din volumul total şi este folosit
cu precădere la obţinerea materialelor din lemn .
1.3 Condiţii care trebuie indeplinite de materia lenmoasă la

utilizarea pentru încălzire
1.3.1 Unităţi de măsură utilizate în comercializarea lemnului
• 1 metru ster (metru cub) reprezintă volumul de 1 metru cub ocupat de lemne aşezate în
stivă, incluzând însă şi spaţiile libere dintre lemne.
• 1 m3 (metru cub plin) reprezintă volumul de 1 metru cub ocupat de exemplu de scânduri
stivuite, deci un cub cu latura de un metru ocupat în întregime de lemne.
1 m3 = 1 1/3 m ster
1.3.2 Valorificarea energetică şi emisile de substanţe poluante
Lemnul face parte din categoria surselor regenerative de energie. În procesul de ardere
furnizează în medie 4,0 kWh/kg.
În tabelul de mai jos sunt trecute valorile energetice pentru diferitele tipuri de lemn
considerând acelaşi grad de umiditate de 20 %.
Un litru de combustibil lichid, considerând acelaşi randament al cazanului, poate fi
înlocuit cu 3 kg lemne, 1 m ster lemn de fag poate înlocui 200 l combustibil lichid, respectiv 200
m3 gaz metan.
De asemena lemnul se caracterizează prin aşa-numitul bilanţ neutru al dioxidului de
carbon. La arderea lemnului se produce aceeaşi cantitate de dioxid de carbon care a fost
consumată de pom prin fotosinteză în timpul creşterii.
Tabelul I.1 Parametrii energetici ai lemnului
1.3.3 Influenţa umidităţii lemnului asupra puterii sale calorifice
Puterea calorifică a lemnului depinde direct de gradul său de umiditate. Apa conţinută în
lemn se evaporă în timpul arderii şi consumă în acest proces o cantitate imensă de energie.
Pentru determinarea umidităţii lemnului se folosesc două mărimi.
Umiditatea relativă
Umiditatea relativă se exprimă în pro- cente, ca raportul între masa apei şi masa lemnului
umed.
Figura I.2 Umiditatea relativă

Umiditatea absolută (denumită în continuare simplu “umiditate”)
Umiditatea absolută se exprimă în pro- cente, ca raportul între masa apei şi masa lemnului
uscat.
Diagrama alăturată indică legătura dintre umiditatea relativă şi umiditatea absolută
Lemnul provenit de la un pom tăiat recent are o umiditate de până la 100 %. După depozitarea în
timpul primei veri, umiditatea se reduce până la 40 % şi în următorii ani scade până la cca 25 %.
Valoarea cea mai scăzută a umidităţii lemnului care se poate obţine prin uscare naturală
sub un acoperiş este de cca 18 %.
Figura I.3 Valoarea calorifică în funcţie de umiditatea lemnului
Diagrama de mai sus prezintă valoarea calorifică în funcţie de umiditatea lemnului pe

exemplul lemnului de molid. La o umiditate relativă a lemnului de cca 20 %, adică la o umiditate
absolută de 25 %, valoarea calorifică este de 4,0 kWh/kg.
Valoarea calorofocă a lemnului depozitat într-un loc uscat este de două ori mai mare
decât cea a lemnului recent tăiat.
Toate datele tehnice referitoare la parametrii energetici ai unui cazan se referă la
arderea bucăţilor de lemn de specii foiase cu o umiditate max. de 25 %.
Tipul de lemn şi în special umiditatea au o influenţă hotărâtoare asupra parametrilor

cazanului, ca de exemplu randamentul şi intervalele pentru o nouă încărcare cu lemne. Bucăţile
de lemn pregătite corect şi aşezate ordonat în focar (aruncarea dezordonată a bucăţilor de lemn
în focar trebuie evitată) asigură funcţiona- rea uniformă a cazanului fără goluri în stratul de jar.
Dacă stratul de jar nu acoperă uniform întreaga suprafaţă, atunci gazul provenit din
lemn ajunge în mod necontrolat prin spaţiile libere din jar la duză, iar temperatura sa poate să
coboare sub punctul de aprindere. Ca urmare scade progresiv puterea până la stingerea
cazanului.
Tabel 1.2 Puterea calorifica a lemnului
Tabel 1.2 Convertire pentru diferite forme a lemnului

Parametrii necesari pentru diferitele tipuri de lemn
Brichete de lemn
• Diametrul între 40 şi 120 mm
• Lungimea max. 400 mm
• Densitatea min. 1 kg/dm3

• Putere calorifică min. 5 kWh/kg
Deşeuri
• Diametrul cca 30 mm
• Lungimea max. 50 mm
• Putere calorifică (la umiditate de 25 %)
- lemn moale min. 3,8 kWh/kg
- lemn tare min. 3,6 kWh/kg
2.Descrierea obiectivului pe care il deserveste instalaţia
2.1 Descrierea obiectivului pe care il deserveşte instalaţia
Instalaţia are ca scop alimentarea cuenergie termică a unu obiectiv.
Obiectivul este o fermă de bovine localizată în comuna Jelna din Judeţul Bistriţa – Năsaud
şi contine:
Teren cu o suprafaţă de S = 8000 m 2

;
Două grajduri cu o ocapaciate de 300 – 500 bovine;
O cladire de birouri P+E cu o suprafaţă de S =100 m 2

pe nivel;
O sală de muls cu o suprafaţă de S = 140 m ; 2
Curte betonată cu parcare;
Livadă.
2.2. Necesarul termică al obiectivului
Necesarul total de energie termică este format din necesarul termic pentru încălzire şi cel
pentru apă caldă menajeră.
A) Necesar de energie termică pentru încălzire
birouri:
• număr : 3;
• dimensiuni ( L x l x h), 8 x 4.5 x 2.6 m3;
• 2 ferestre orientate spre SUD;
• dimensiunile ferestrelor (L x H), 2 x 1,2 m2;

• structura pereţilor: caramidă (35cm);
• structura plafonului: complex (20cm - pod);
• temperatura interioară 21°C.
vestiar:
• număr: 1;
• dimensiuni (L x l x h), 10 x 7 x 2.6 m3;
• 2 ferestre orientate spre SUD;
• dimensiunile ferestrelor (L x H), 2 x 1,2 m2;
• structura pereţilor: caramidă (35cm);
• temperatura interioară necesară 21°C.
sala muls:
• numă: 1;
• dimensiuni (L x l x h), 14 x 10 x 3 m3;
• 6 ferestre orientată spre SUD, 6 ferestre orientată spre NORD;
• dimensiunile ferestrelor (L x H), 0.2 x 0,2 m2;
• structura peretilor: caramida (35cm);
• temperatura interioara 18°C;
Pentru a calcula necesarul de energie termică pentru încălzire, se prezintă valorile uzuale
ale marimilor care caracterizează transferul de caldură prin pereti:
- Coeficientul de convecţie termică de la aerul din interiorul înăperii la pereţi are

valoarea:
αi = 5 W/m2K
- Coeficientul de convecţie termică de la pereţii exteriori ai spaţiului destinat încălzirii la

aerul de afară, pe timp de iarnă are valoarea:
αe = 23 W/m2K
- Valoarea conductivitătii termice pentru materialele utilizate la construcţia incintelor

sunt urmatoarele:
λcaramida = 0,5 W/mK
λBCA = 0,4 W/mK
λbeton = 1,1 W/mK
λpolistirenexpandat 15kg/m3 = 0,037 W/mK
λpolistiren extrudat = 0,03 W/mK
- Coeficienţii globali de transfer termic pentru ferestre au urmatoarele valori:
kgeamuri=3.1 W/m2K
ktermopan=1.3 W/m2K
- Fluxul termic pătruns prin elemente inerţiale (pereţi, planşee, terase) se calculează cu
relaţia:
⋅ ⋅
Q PE = S x q [W] (1)
în care:
S este suprafaţa elementului de construcţie, în m2;
⋅
q este fluxul termic unitar (densitatea de flux termic), în W/m2.
Suprafaţa peretelui se calculează
S = L · h - Sferestre (2)
în care
Sferestre reprezintă aria ferestrelor, în m2;
L reprezintă lungimea peretelui, în m;
h reprezintă înăltimea peretelui, în m.
Fluxul termic unitar se exprimă prin relaţia:
⋅
q = k · (ts – ti) [W/m2] (3)
unde:
k este coeficientul global de transfer termic, în W/m2K;
ts este temperatura exterioară echivalentă de calcul (-18°C);
ti este temperatura interioară din încăpere, în °C.
Coeficientul global de transfer termic are valoarea dată de relaţia:
1
k=
1 n
δ 1 [W/m2K] (4)
+∑ i +
α i i =1 λi α e
unde:
n
δi
∑λ
i =1
este egal cu raportul individual, al fiecărui strat component al peretelui, dintre δi si λi
i
δi este grosimea stratului de perete, în m;
λi este conductivitatea termică a stratului respectiv de perete, în W/mK.
Coeficientul global de transfer termic pentru pereţi exteriori va avea valoarea:

k = 1,06 W/m2K
Coeficientul global de transfer termic pentru tavan:
k = 1,71 W/m2K
Cunoscându-se dimensiunile şi temperaturile dorite la interior s-au putut determina

pierderile de căldură catre exterior:
QBirouri = 6150.19 W
QVestiar = 8662.36 W
QSala muls = 12708.37 W
Fluxul total de căldură care se pierde se obţine prin însumarea tuturor pierderilor de
căldură pe fiecare spaţiu încălzit în parte:
Qtotal = 27520.93 W
B) Necesar de energie termică pentru apă caldă menajeră
Necesarul de apă caldă menajeră identificat pentru ferma studiată constă în:
1. apă caldă spălare mulgătoare 100 l/zi

2. apă caldă la duşuri: 150 l/zi
3. apă caldă pentru uz zilnic în cadrul altor activităţi: 50 l/zi.
rezultând un total: 300 l/zi
Apa caldă menajeră va fi preparată cu ajutorul unui boiler de 300 l .
Relaţia de calcul folosită în determinarea necesarului de căldură pentru apa caldă

menajeră este:
⋅ ⋅
Q apa _ menajera = m apa ⋅ c apa ⋅ dt [ W ] (5)
unde:
⋅
m apa - reprezintă debitul de apă care trebuie încălzită [kg/s];
capa - caldura specifică a apei [J/kg .K]; capa = 4186 [J/kg .K];
dt- variaţia de temperatură a apei (între intrarea şi ieşirea din schimbătorul de caldură).
Pentru urmatoarele regimuri de funcţionare a modulului de cogenerare s-a efectat calculul

necesarului de energie termică pentru apa caldă menajeră:
Necesarul energetic pentru încălzire a apei calde menajere va fi de 3093W.
3. Proiectarea caracteristicilor principale ale

componentelor
3.1Calculul regimurilor termice ale aparatelor componente
3.1.1 Curgerea în echicurent şi contracurent
Calculul termic presupune determinarea regimului de temperaturi intre care lucrează

acestea, mai precis, temperatutile celor doi agenţi termici la intrarea şi ieşirea din aparat,
diferenta medie logaritmică şi temperatura şi temperaturile medii corespunzătoare celor doi
agenţi.
Din datele de proiectare se stabilesc temperaturile de intrare şi ieşire a agenţilor din
aparat, iar cele necunoscute se determină în funcţie de tipul, rolul şi condiţiile de funcţionare ale
aparatului, astfel încat trebuie sa fie cunoscute în această etapă :
- Temperatura agentului primar la intrarea în schimbător (t1’)
- Temperatura agentului primar la ieşirea din schimbător (t1”)
- Temperatura agentului secundar la intrarea în schimbător (t2’)
- Temperatura agentului secundar la ieşirea din schimbător (t2”)
Se va nota cu:
∆t1 = t1’-t1” : gradul de răcire (sau variaţia de temperatură) al agentului termic primar;
∆t2 = t2”- t2’ : gradul de încălyire (sau variaţia de temperatură) al agentului termic secundar.
După stabilirea temperaturilor de intrare / ieşire , se repreyintă giagrama de variaţie a
temperatuii în lungul suprafeţei de schimb de căldură a aparatului (t,S), ca in figurile de mai jos:
În practică se poate întâlni una din variantele de mai jos:
Figura 3.1 Diagama de variaţie a temperaturii în lungul suprafeţei
Diferenţa medie logaritmică de temparatură are aceaşi formulă generală de calcul, atât
pentru curgerea în echicurent şi contracurent, cât şi pentru cazurile în care unul sau ambii agenţi
îşi schimbă starea de agregare.
, (6)
a) Pentru curgerea în echilibru, având diagrama de variaţie a temperaturii în lungul

suprafeţei de schimb de căldura reprezentând in fig. a.1), b.1), c.1), diferenta medie
logaritmică de temperatură este dată de relaţia:
(7)
b) Pentru curgerea în contracurent, există următoarele posibilităţi:

b.1) daca ∆ t1 > ∆ t2 , atunci :
(8)
b.2) daca ∆ t1 = ∆ t2, atunci:
(9)
b.3) daca ∆ t1 < ∆ t2, atunci:
(10)
Temperaturile medii de lucru ale celor doi agenţi termici, respectiv a peretelui desparţitor
se determină astfel:
a) dacă ∆ t2 > ∆ t1 atunci : (4.6)
b) dacă ∆ t2 < ∆ t1 atunci : (4.7)
c) temperatura medie a peretelui suprafeţei de transfer termic
(11)
3.1.2.Curgerea mixtă sau în curent incrucişat
Calculul diferenţei medii logaritmice de temperatură, în cazul, curgerii mixte sau în

curent încrucişat, se face cu ajutorul coeficientului de corecţie (F), astfel:
(12)
Factorul de corecţie se scoate din diagramele de curgere pentru diferite schimbatoare de

căldură şi depinde de variabilele P,R şi de schema de curgere a aparatului, prezentând
următoarele expresii de calcul:
(13)
Ca o regula generală, în calcul nu trebuie utilizaţi factori de corecţie F < 0,75. Pentru a
creşte valoarea lui F, trebuie modificate debitele, sau temperaturile sistemului, sau chiar schema
de curgere.
Există şi alte variante de calcul a diferenţei medii logaritmice de temperatură:
a) daca , se poate admite că variaţia reală a temperaturii fluidelor se poate
exprima printr-o variaţie liniară, astfel încât diferenţa medie logaritmică de temperatură
se poate calcula în mod aproximativ cu media aritmetică, caz în care eroarea de calcul
este sub 4 %.
b) daca , o relaţie de calcul aproximativă, cu o eroare maximă de 4 %
este :
(14)
c) daca , relaţia cu precizia cea mai ridicată, eroarea fiind de 0,8 % , este
(15)
Pentru temperaturile medii menţionate anterior, se calculează parametrii termofizici atât

pentru fluidele de lucru, cât şi pentru peretele suprafaţei de transfer termic, adică : densitatea
; vâscozitatea cinematica ; caldura specifică masică la presiune
constantă ; conductivitatea termică λ1,2 ; vascozitatea dinamică
; si criteriul Prandtl , în care reprezintă difuzivitatea termica.
Tabelul 3.1 Proprietăţile termofizice ale apei

3.1.3 Calculul termic al schimbătorului de căldură tip serpentine

(serpentina boilerului)
Tipul agenţilor : - agent primar : Apă

- agent secundar : Apă
Calculul regimului termic al schimbatorului de caldura cu serpentina
t1prim:= 80 °C temperatura de intrare a agentului primar
t1secund:= 70 °C temperatura de iesire a agentuli primar
t2prim:= 10 °C temperatura de intrare a agentuli sucundar
t2secund:= 45 °C temperatura de iesire a agentului secundar
Regimul de temperaturi
t1prim+ t1secund
tm1 := tm1 = 75 °C
2
t2prim+ t2secund
tm2 := tm2 = 27.5 °C
2
tm1 + tm2
tp := tp = 51.25 °C
2
Curgere in contracurent
∆t min := t1prim− t2secund ∆t min = 35 °C
°C
∆t max := t1secund− t2prim ∆t max = 60
∆tmax − ∆t min °C
∆t log := ∆t log = 46.382
 ∆t max 
ln 
 ∆t min 
3.2 Calculul debitelor de agent termic
3.2.1.Calcului debitului agentului termic la iesirea din centrala termică

Se porneşte de la ecuaţia de bilanţ termic conform :
(16)
Unde: - Puterea(sarcina) termică a centralei [kW]

- Debitul masic de agent termic (Apă) [kg/s]
cp- Căldura specifică a apei la temperatura medie dintre tur şi retur[J/kgK]
- Variaţia de temperatură [K]
(17)
Unde: - temperatura agentului pe turul instalaţiei [°C]
- temperatura agentului pe returul instalaţiei [°C]
Cunoscându-se puterea centralei, căldura specifică şi variaţia de temperatură se poate calcula
debitul masic cu relatia:
⋅
⋅ Q 40 ⋅ 10 3
m .cent = .cent = = 0,9555 kg / s
cp ⋅ ∆t 4186 ⋅ 10
În continuare se poate calcula debitul volumic cu relatia:
(18)
Unde - densitatea apei la temperatura medie dintre tur şi retur [kg/m3]

Cunoscanduse densitatea apei se poate calcula debitul volumic al agentului:
⋅
⋅ m .cent 0,9555
V .cent = = = 0,000963m 3 / s
ρ apa 992,23
⋅
V .cent = 0,000963 ⋅ 3600 = 3,466m 3 / h
⋅
V .cent = 3,466 ⋅ 1000 = 3466,97l / h
⋅ 3466 ,97
V .cent = = 57 ,78l / min
60
Se impune o viteză de circulaţie a agentului prin conductă w = 1 m/s pentru a se putea calcula
diametrul conductei prim care circulă agentul.
Din formula debitului volumic se poate calcula diametrul conductei conform[2]:

⋅
⋅ π ⋅d2 V cent ⋅ 4 (19)
V .cent = ⋅w→ d = = 0,0350m
4 π ⋅w
Se alege din STAS diametrul din teavă de Otel 42x3,2.După care se recalculează viteza reală
din conductă:
⋅
V cent ⋅ 4
wreal = = 0,895m / s
π ⋅ d STAS
2
3.2.2 Calculul debituli agentului termic pe circuitul distribuitor – serpentină

boiler
Se porneşte de la ecuaţia de bilanţ termic conform :
⋅ ⋅
Q ss = m ss ⋅ cp∆t[kW ]
Unde: - Puterea(sarcina) termică a serpentinei boilerului [kW]

- Debitul masic de agent termic (Apă) [kg/s]
cp- Căldura specifică a apei la temperatura medie dintre tur şi retur[J/kgK]
- Variaţia de temperatură [K]
Unde: - temperatura agentului pe turul instalaţiei [°C]

- temperatura agentului pe returul instalaţiei [°C]
Cunoscându-se puterea centralei, căldura specifică şi variaţia de temperatură se poate calcula
debitul masic cu relatia:
⋅
⋅ Q.ss 73 ⋅ 10 3
m .ss = = = 0,871kg / s
cp ⋅ ∆t 4186 ⋅ 20
În continuare se poate calcula debitul volumic cu relatia:

Unde - densitatea apei la temperatura medie dintre tur şi retur [kg/m3]

Cunoscanduse densitatea apei se poate calcula debitul volumic al agentului:
⋅
⋅ m .cent 0,871
V .cent = = = 0,00088 m 3 / s
ρ apa 992,23
⋅
V .cent = 0,00088 ⋅ 3600 = 3,177m 3 / h
⋅
V .cent = 3,177 ⋅ 1000 = 3177l / h
⋅ 3177
V .cent = = 52,95l / min
60
Se impune o viteză de circulaţie a agentului prin conductă w = 1 m/s pentru a se putea calcula
diametrul conductei prim care circulă agentul.
Din formula debitului volumic se poate calcula diametrul conductei conform[2]:

⋅
⋅ π ⋅d2 V cent ⋅ 4
V .cent = ⋅w→ d = = 0,0330m
4 π ⋅w
Se alege din STAS diametrul din teavă de Cupru 32x1.După care se recalculează viteza reală
din conductă:
⋅
V cent ⋅ 4
wreal = = 1,24m / s
π ⋅ d STAS
2
3.3 Calculul căderilor de presiune
La curgerea prin canale şi conducte, pierderea totală de presiune se determină cu relaţia:

(20)
În care : - reprezintă pierderile de presiune prin frecare (sau liniare) ;
- reprezintă pierderile locale de presiune ;
- reprezintă pierderile de presiune gravitaţionale ;

- reprezintă pierderile datorate accelerării masei de fluid ;

Pierderile de presiune prin frecare (liniare) sunt date atât de frecarea fluidului cu pereţii
conductei, pe porţiunile liniare ale acesteia, cât şi de frecarea dintre straturile de fluid. Conform relaţiei lui
Darcy – Weisbach, acestea sunt :
(21)
Unde: - coeficientul de frecare liniară la curgerea neizotermă a fluidului;

- diametrul interior al ţevii sau diametrul hidraulic echivalent al secţiunii de curgere,
în ;
L - lungimea totală rectilinie parcursă de fluid ;
Coeficientul de frecare liniară la curgerea neizotermă se poate determina cu ajutorul
relaţiei urmatoare, valabina în conditiile urmatoare :
(22)
f – coeficientul de frecare liniară la curgerea izotermă, care depinde de regimul de

curgere şi de starea pereţilor conductei prin care curge fluidul, mai exact, de rugozitatea relativa
, în care este rugozitatea absolută a peretelui şi reprezintă înaltimea medie a
asperităţilor peretelui, fiind exprimată ca o funcţie de forma .

Câteva dintre relaţiile de calcul al coeficentului de frecare la curgerea izotermă a fluidelor
sunt date în tabelul 3.2
Tabelul 3. 2.Relaţii pentru calculul căderilor de presiune liniare
Se recomandă urmatoarele valori ale rugozitaţii absolute :

- Pentru conducte noi din oţel de calitate obişnuită, se admite ,
- Pentru conducte din oţel uzate (ruginite, cu cruste medii, sau curăţate după folosire
îndelungată), se admite ,
- Pentru conducte noi,trase din cupru, alamă, plumb ,
- Pentru conducte uzate, trase din cupru, alamă, plumb ,
- Pentru furtunuri de cauciuc .
Pierderile locale de presiune sunt produse de o rezistenţă hidraulică locala (armătura, cot,
derivaţie, variaţie de secţiune, etc.) şi se determină cu relaţia:
(23)
În care: - este coeficentul de pierderi locale de presiune, adimensional; în cazul a “n” rezistenţe
locale înseriate, se înlocuieşte cu .

În tabelul 3.3 se ragăsesc câteva dintre valorile uzuale ale coeficientului .
Tabelul 3.3 Caderile de presiune locale
Pierderile de presiune gravitaţionale intervin la conductele aflate la înalţimi diferite şi sunt

date de relaţia:
(24)
În care: reprezintă densitaţile fluidului în două secţiuni ale conductei.
Pierderile de presiune datorate accelerării fluidului intervin datorită variaţiei

debitului volumic de agent termic, la trecerea acestuia printr-un canal cu secţiune transversală
constantă şi au o valoare foarte mică în comparaţie cu pierderile totale de presiune, motiv pentru
care se pot neglija:
(25)
În care: sunt vitezele fluidului în secţiunea a si b de intrare/ieşire a canalului considerat.
3.3.1 Calculul căderilor de presiune pe circuitul centrala – serpentina boiler

Pornim de la relaţia pierderii totale de presiune:
wapa := 1.2 d int := 0.03
−7
Vc := 2.58510
⋅
( wapa ⋅ dint) 5
Re := = 1.393× 10
Vc
delta := 0.0015
delta
epsilon := = 0.05
d int
10
Re1 := = 200
epsilon
560 4
Re2 := = 1.12 × 10
epsilon
Daca Re.apa > Re.2
0.33 0.25
 Prp  f := 0.11epsilon
⋅ = 0.052
ft := f ⋅   = 0.057
 Prf 
rho := 977.79
 2 
 L    rho⋅ wapa   3
p f := ft ⋅  ⋅  = 8.044× 10
d int   2 
 
Pierderile liniare
cot 90 := 16⋅ 0.74 = 11.84
robinet := 6⋅ 0.8 = 4.8
serpentina := 1
  rho⋅ w 2 
p l := total⋅ 
 apa 
= 1.242× 10
4 În urma calculelor rezulta o cadere totala de

 2  presiune de 0,4 bar.
total := cot 90 + robinet + serpentina = 17.64
4
p total := p f + p l = 2.046× 10
3.4 Calculul de dimensionare a boilerului
pentru prepararea apei calde
Calculul de dimensionare a boilerelor pentru prepararea apei calde menajere, are ca scop
determinarea volumului acestora, cel puţin egal cu volumul zilnic necesar de apă caldă.
În tabelele alăturate, conforme cu normele internaţionale, se observă că în cazul

preparării apei calde menajere la temperatura de 45°C cantitatea de apă trebuie să fie mai mare
decât în cazul preparării apei la 60°C, pentru a acoperi integral, consumul zilnic.
Tipul de consum
Temperatura Confort redus Confort normal Confort sporit
[l/pers/zi] [l/pers/zi] [l/pers/zi]
60 10…20 20…40 40…70
45 15…30 30…60 60…100
Tabelul 3.4 Consumuri de apă caldă menajeră în locuinţe
Tipul de cameră
cu baie şi duş cu baie cu duş pensiuni,
Temperatura
[l/pers/zi] [l/pers/zi] [l/pers/zi] cămine
[l/pers/zi]
60 115…175 90…135 50...90 25...50
45 170…260 135...200 75...135 40...75
Tabelul 3.5 Consumuri de apă caldă menajeră în unitaţi
hoteliere, pensiune şi cămine
Pentru dimensionarea orientativă, din punct de vedere termic, a sistemului de preparare a

apei calde menajere pentru locuinţe, în cazul utilizării surselor regenerabile de energie, se poate
considera un consum normal de apă caldă de 50 l/pers/zi, la temperatura de 45°C. În cazul în
care beneficiarul estimează că va depăşi consumul normal de apă caldă indicat în tabel, se va ţine
seama de acest lucru şi se va dimensiona boilerul pentru consumul de apă indicat de beneficiar.
Volumul minim al boilerului Vbmin, se poate calcula cu relaţia:
(26)
Unde: - n - numărul de personae;

- - consumul zilnic normat pe persoană, luat în considerare;
- - temperatura apei calde menajere la punctul de consum;
- - temperatura apei reci la intrarea în boiler;
- - temperatura apei calde din boiler;
În cazul utilizării energiei solare, sau energiei geotermale (pompe de căldură) boilerele se
vor supradimensiona faţă de volumul minim de apă, cu un factor de supradimensionare f=1,5…2.
În cazul preparării apei calde menajere la 45°C, acestă supradimensionare are scopul ca în timpul
utilizării apei calde, să nu fie sesizată o scădere progresivă evidentă a temperaturii apei, datorate
pătrunderii treptate în boiler a apei reci care completează apa caldă consumată. În cazul
boilerelor cu volumul minim calculat după relaţia matematică prezentată anterior, pe măsură ce
s-ar consuma apa caldă din boiler şi aceasta ar fi înlocuită de apă rece, s-ar sesiza scăderea
treptată a temperaturii apei calde, ceea ce ar crea un fenomen de disconfort evident în cazul
utilizării unor cantităţi mai mari de apă caldă, la un moment dat (ex. în timpul duşului). În cazul
preparării apei calde menajere la 60°C, dar cu ajutorul energiei solare, caracterizată printr-o
intensitate a radiaţiei foarte variabilă, supradimensionarea boilerului este necesară pentru a se
putea acumula o cantitate mai mare de apă decât cea minimă necesară, în vederea reducerii
consumului de energie pentru preparea apei calde menajere, în zilele cu radiaţie solară este mai
puţin intensă. Astfel dacă factorul de supradimensionare este f=2, într-o zi cu radiaţie solară
intensă se va putea prepara şi acumula gratuit (folosind energia solară), o cantitate dublă de apă
caldă menajeră, care va acoperi integral consumul şi pentru ziua următoare, în cazul în care acea
zi nu va beneficia de un nivel ridicat al radiaţiei solare (ex. o zi ploioasă sau rece şi înnorată). În
acest fel, sursa alternativă de energie pentru prepararea apei calde, nu va funcţiona a doua zi
după una însorită, ceea ce reprezintă o economie importantă de energie şi o reducere
semnificativă a costurilor de exploatare a unei asemenea instalaţii de preparare a apei calde
menajere. În cazul instalaţiilor de preparare a apei calde menejare cu ajutorul combustibililor
clasici, a biomasei solide, a biogazului sau a energiei electrice, nu este necesară
supradimensionarea boilerului.
Tinând seama de cele menţionate anterior, volumul boilerului , se va calcula cu relaţia:
(27)
Unde: - f = 1,5…2 în cazul utilizării energiei solare sau a pompelor de căldură;

- f = 1 în cazul utilizării combustibililor clasici, a biomasei solide, a biogazului sau a
energiei electrice.
În urma calculelor rezultă se va alege un boiler cu un volum de 300 l.
4.Proiectarea instalaţieii
4.1 Alegerea principalelor parţi componente ale instalaţiei
4.1.1 Alegerea pompelor
Pompa este un generator hidraulic care transform energia mecanică în energie hidraulică. După
modul de funcţionare, pompa este un turbogenerator la care energia se transmite fluidului prin
intermediul unui rotor aflat în mişcare de rotaţie (pompe centrifuge, pompe axiale etc.).
În instalaţile de încălzire se întâlnesc pompe pentru:
- circulaţia agentului termic (apă caldă sau fierbinte) între sursa termică şi
consumatorul de căldură;
- pomparea condensatului în generatoarele de abur (cazane);
- completarea apei în instalaţile de încălzire (pompe de adaos);
- pomparea combustibilului lichid;
Într-o instalaţie de încălzire pompele pot îndeplinii diferite funcţii:
- vehicularea agentului termic în circuitul cazan – butelie de egalizare – cazan;
- vehicularea agentului termic pentru grupuri de consumatori (corpuri sau aparate de
încălzire);
- vehicularea agentului termic pentru consumatori individuali importanţi (aggregate de
tratare a aerului, schimbătoare de căldură pentru prepararea apei calde menajere );
Funcţile pompei sunt evidenţiate în schema tehnologică a instalaţiei.
Alegerea pompelor se face ţinând cont de caracteristicile : debit, înălţime de pompare,

puterea
motorului de antrenare, turaţia. Se indică, de asemenea, tensiunea de alimentare şi frecvenţa
curentului.
Pompele de circulaţie acoperă, excesiv, pierderile de sarcină distribuite şi locale ale
circuitului aferent. Acest lucru este pus în evidenţă de diagram din figura 5.1 (curba
caracteristică a reţelei trece prin origine), în care sunt redate şi curbele caracteristice ale unei
pompe cu trei trepte de turaţie.
Figura 4.1 Diagrama de funcţionare a unei pompe de circulaţie

a agentului termic cu trei trepte de turaţie
Alegerea pompelor în raport cu debitul şi înălţimea de pompare se face utilizând curbele

caracteristice de funcţionare sau tabele cu caracteristici tehnice, puse la dispoziţie de fabricantul
de pompe.
În instalţiile de încălzire nu se utilizează montarea pompelor în serie, sunt însă cazuri
numeroase în paralel, fie pentru a realiza două sau mai multe trepte de debit, fie pentru a realiza
un debit mai mare cu două sau mai multe pompe mai mici. În mod curent se prevăd pompe de
rezervă, pentru a asigura funcţionarea instalaţiei în cazul în care o pompă se defectează. În aceste
situaţii, pe circuitul fiecărei pompe trebuie prevăzute clapete sau ventile de reţinere pentru a nu
se crea circuite parazitare prin pompele aflate în repaus.
În urma calculelor cunoscând debitul de agent, pierderile de presiune şi cu ajutorul
curbelor caracteristice ale pompelor, am ales o pompa GRUNDFOS tip ALPHA PRO 25 – 40
180pe circuitul centrala – boiler respectiv pentru ridicarea temperaturii pe retur.
Figura 4.2 Curba caracteristică a pompei ALPHA PRO 25 – 40 180
Pe circuitele de încălzire cunoscându-se debitul de agent termic, caderile de presiune şi

cu ajutorul curbelor carateristice ale pompelor am ales o pompă GRUNDFOS tip APLHA 15 –
50 130.
Figura 4.3 Curba caracteristică a pompei ALPHA 15 – 50 130
4.1.2 Alegera boilerului
În urma calcului de dimensionare a boilerului am ales un boiler de 300 L tip Vitocel 300.
Avantaje la prima vedere :
- Rezervorul din oţel al boilerului este protejat împotriva coroziunii, prin emailul
Ceraprotect.
- Încălzirea întregului volum de apă prin serpentina boilerului care ajunge pana la baza
acestuia.
- Confort sporit în ceea ce priveşte apa caldă, prin încălzirea rapidă şi uniformă a apei
cu serpentine mari.
- Pierderi reduse de căldură datorită termoizolaţiei de mare eficinţă aşezată de jur
împrejur .
Figura 4.4 Sectiune Boiler Vitocel 300
4.1.3 Alegera cazanului
Descrierea cazanului
Cazan de oţel pentru arderea bucăţilor de lemn, brichetelor de lemn pe baza principiului
gazeificării.
Temperatura admisă pentru apa din cazan până la 95 °C, presiunea de regim admisă
1,8 bar.
Acest cazan practic şi uşor de comandat prezintă multe avantaje
Încărcare simplă cu lemne cu lungimea până la 50 cm la o putere a cazanului de18 - 40 kW
resp. 75 cm lungime la o putere a cazanului până la 60 kW şi până la 100 cm la o putere a
cazanului de 80 kW. Se poate umple şi cu brichete de lemn. Arzătorul şi camera de ardere
fabricate din material ceramic asigură arderea ecologică a tuturor acestor tipuri de combustibil.
În domeniul de la 40 până la 100 % suflanta în modulaţie pentru aerul de ardere
adaptează puterea cazanului la necesarul de căldură.
Datorită automatizării comandate printr-un microprocesor, procesul de ardere se
realizează în aşa fel încât cazanul atinge un randament de 88,5 %, iar emisiile de substanţe
poluante sunt foarte scăzute.
Deservire uşoară a automatizării comandate printr-un microprocesor cu posibilitatea
funcţionării comandate de temperatura de ambianţă.
Focar mare pentru funcţionarea cazanului timp de 12 ore fără o nouă umplere
Sistem de curăţire mecanic uşor de realizat În partea frontală a cazanului, sub panoul de
protecţie, se află suflanta pentru aerul de ardere A . Puterea suflantei este modulată de
automatizarea în domeniul 40 - 100 %, corespunzător puterii necesare a cazanului.
Focarul mare fabricat din acelaşi oţel ca şi cazanul poate fi umplut cu lemne cu
lungimea până la 50 cm la o putere a cazanului de 18 - 40 kW resp. 75 cm lungime la o putere a
cazanului până la 60 kW şi până la 100 cm la o putere a cazanului de 80 kW. Prin ochiul uşii
încap bucăţi de lemn cu diametrul chiar până la 20 cm. Camera de ardere din partea inferioară a
cazanului este astfel concepută, ca cenuşa produsă să poată fi evacuată uşor prin uşa inferioară
Cenuşa trebuie scoasă o dată pe săptă- mână. Învelişul cazanului constă dintr-o carcasă din tablă
lăcuită prin pulverizare, iar în partea interioară a acesteia se află o căptuşeală din vată minerală
acestea asigurând o termoizolaţie foarte bună a cazanului.
Figura 4.5 Sectiune cazan pe lemne Vitolig 150

4.2 Schena functională a instalaţiei
Figura 4.6 Schema termomecanica a instalaţiei
Modular-Divicon
Pompă de circulaţie pentru circuitul cazanului
Vană cu 3 căi
Distribuitor
Servomotor al vanei cu 3 căi
Ventil cu termostat pentru răcirea de urgenţă
Ridicarea temperaturii pe retur LADDOMAT 21
Senzor de ambianţă (în setul de livrare Vitolig 150)
Funcţionarea cazanului şi a modulului landdomat 21
După pornirea cazanului, dacă temperatura apei din cazan atinge 65 °C, automatizarea
cazanului porneşte pompa de circulaţie a termoregulatorului Laddomat 21. Se for- mează un
circuit mic al cazanului care asigură o temperatură stabilă, necesară pentru funcţionarea corectă a
cazanului. Dacă în acest circuit al cazanului se depăşeşte temperatura de 60 °C, atunci începe să se
deschidă vana de amestec din Laddomat 21 şi aceasta reglează cantitatea de apă rece care
pătrunde de pe returul circuitului de încălzire în circuitul cazanului, astfel încât temperatura să nu
coboare sub 60 °C. Dacă din cauza lipsei de combustibil sau din orice alt motiv, temperatura apei
din cazan scade sub 60 °C, atunci termoregulatorul Laddomat 21 opreşte pompa de circulaţie.
Siguranţa contra supraîncălzirii cazanului
Dacă temperatura apei din cazan creşte până la cca 95-97 °C, atunci se deschide ventilul
cu termostat pentru răcirea de urgenţă şi apa rece curge prin serpentina de răcire instalată în
serpentina de răcire. În felul acesta se răceşte cazanul şi apa de răcire este evacuată în canalizare
fără a se amesteca cu apa din cazan.
5. Eficienţă economica
Ca si tema economica o sa preyin diferentele de cost intre producerea apei calde menajere
la o centrala pe lemne si o central ape gaz metan.
Central pe lemne
(28)
Unde : Q – fluxul de căldură necesar preparări apei calde menajere,[kJ] ;

densitatea apei,[kg/m3] ;
V – volumu de apă încălzită,[l] ;
– căldura specifică a apei, [kJ/kgK];
– variaţia de temperatură dintre apa la intrare în boiler şi apa la ieşire din boiler, [K];
Se impune un timp de funcţionare de .
Se cunoaşte puterea calorifică inferioară a lemnului de esenţă tare
;
(29)
Unde : – cantitatea de lemn consumat, [kg];

randamentul cazanului pe lemne ;
- puterea consumată, [kJ];

Preţul 1kg lemn este de 0,3 Lei iar randamentul cazanului este în medie de 60 %.
Deoarece valoarea costurilor prepararii apei calde menajere cu ajutorul colectorilor solari
este foarte mică în acest caz se neglijează.
(30)
Unde : – costurile de lemne pe zi, [Lei];
(31)
Centrală termică
Lună V
[l] [kJ] [h] [kg] [Lei] [Lei]
Decembrie Ianuarie Februarie 300 43953 10 33,29 9,98 299,67
Tabelul 5.1 Valorile costurilor lemnelor pe zi şi pe lună (iarna)
Centrala pe gaz metan
Unde : Q – fluxul de căldură necesar preparări apei calde menajere,[kJ] ;

– densitatea apei,[kg/m3] ;
V – volumul de apă încălzit [m3];
– căldura specifică a apei, [kJ/kgK];
– variaţia de temperatură dintre apa la intrare în boiler şi apa la ieşire din acesta, [K];
Se impune un timp de funcţionare de
Se cunoaşte puterea calorică a gazului metan ;
Unde : - volumul de gaz metan consumat, [m3];

Preţul 1m3 gaz metan este de 1,11 Lei.
Deoarece valoarea costurilor prepararii apei calde menajere cu ajutorul colectorilor solari
este foarte mică în acest caz se neglijează.
Unde : - costurile gazului metan pe zi, [Lei];
Centrală termică
Lună m
[kg] [kJ] [h] [m3] [Lei] [Lei]
Decembrie Ianuarie Februarie 300 43953 10 12,2 13,55 406,56
Tabelul 5.1 Valorile costurilor gazului metan pe zi şi pe lună (iarna)
Variaţia costurilor pentru prepararea

apei calde manajere în funcţie
de tipul de combustibil utilizat
500
400
300
lei
200 cazan gaz metan
100 cazan lemne
0
luna
zi
Dec. Ian. Feb.
6.Concluzii
Utilizarea lemnului înlatura inconvenientele generate de combustibilii fosili (carbuni,

petrol, geze naturale): costuri tot mai crescute, noxe, cenusa, fum, accentuarea fenomenului de
sera.
S-a putut vedea şi în ultima parte la calcul economic cât de mari sunt diferentele de
preturi între cele doua tipuri de instalatii de preparare a apei calde menajere.
Ca un dezavantaj ar fi confort putin scazut datorita necesitatii alimentării cazanului cu

materie prima o data la 10 – 12 ore si spatiu necesar depozitării lemnelor.
Bibliografie
1. ***www.viessmann.ro
2.***SONDEX – Lumea schimbătoarelor de căldură
3. ***Angela Pleşa - UTILAJE TERMICE – Curs
4. ***www.termo.utclj .ro
5. ***www.trane.com
6. ***Măldărăşan T., Bălan M. – Termodinamică tehnică , Editura Sincron , Cluj –

Napoca 1999
7.***Manualul inginerului termotehnician, vol. I, II, III, Editura Tehnică, Bucureşti,

1986
8.***Catalogul de produse ale firmei : Danfoss
9.***Manualul de instalaţii – Instalaţii de încălzire, Editura Artecon Bucureşti
10. *** www.danfoss.com
11. ***www.sondex.com
12. ***www.viessmann.de
13. ***www.viesmann.com
14***Comercial earth energy system – internet
15***Popa B. Termotehnică , maşini şi instalaţii termice Editura Didactică şi pedagogic

Bucureşti1971
16***Viessmann Vitocell B 100 – Fişa tehnică
17***Viesmann Vitocrossal 300 – Fişa tehnică

18***Viesmann Vitosol 300 – Fişa tehnică
19***www.solara.ro

Proiectarea Principalelor Caracteristici Tehnico - Economice A Unei Instalatii de Producere A Energie Termice Pe Baza de Lemn

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiectarea Principalelor Caracteristici Tehnico - Economice A Unei Instalatii de Producere A Energie Termice Pe Baza de Lemn

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UTCN Proiectarea principalelor caracteristici tehnico-economice a unei instalatii de producer

a energie termice pe baza de lemn

1. Date generale ale sursei de energie

România are materie primă mai mult decât îi este necesară !

1.2. Caracteristicile fizico-chimice ale lemnelor

1.3 Condiţii care trebuie indeplinite de materia lenmoasă la

1.3.1 Unităţi de măsură utilizate în comercializarea lemnului

1.3.2 Valorificarea energetică şi emisile de substanţe poluante

Tabelul I.1 Parametrii energetici ai lemnului

1.3.3 Influenţa umidităţii lemnului asupra puterii sale calorifice

Figura I.2 Umiditatea relativă

Umiditatea absolută (denumită în continuare simplu “umiditate”)

Figura I.3 Valoarea calorifică în funcţie de umiditatea lemnului

Diagrama de mai sus prezintă valoarea calorifică în funcţie de umiditatea lemnului pe

Tipul de lemn şi în special umiditatea au o influenţă hotărâtoare asupra parametrilor

Tabel 1.2 Puterea calorifica a lemnului

Tabel 1.2 Convertire pentru diferite forme a lemnului

Parametrii necesari pentru diferitele tipuri de lemn

• Densitatea min. 1 kg/dm3

2.Descrierea obiectivului pe care il deserveste instalaţia

2.1 Descrierea obiectivului pe care il deserveşte instalaţia

Instalaţia are ca scop alimentarea cuenergie termică a unu obiectiv.

Teren cu o suprafaţă de S = 8000 m 2

Două grajduri cu o ocapaciate de 300 – 500 bovine;

O cladire de birouri P+E cu o suprafaţă de S =100 m 2

O sală de muls cu o suprafaţă de S = 140 m ; 2

Curte betonată cu parcare;

2.2. Necesarul termică al obiectivului

A) Necesar de energie termică pentru încălzire

• dimensiunile ferestrelor (L x H), 2 x 1,2 m2;

- Coeficientul de convecţie termică de la aerul din interiorul înăperii la pereţi are

- Coeficientul de convecţie termică de la pereţii exteriori ai spaţiului destinat încălzirii la

- Valoarea conductivitătii termice pentru materialele utilizate la construcţia incintelor

λcaramida = 0,5 W/mK

λBCA = 0,4 W/mK

λbeton = 1,1 W/mK

λpolistirenexpandat 15kg/m3 = 0,037 W/mK

λpolistiren extrudat = 0,03 W/mK

- Coeficienţii globali de transfer termic pentru ferestre au urmatoarele valori:

S este suprafaţa elementului de construcţie, în m2;

Suprafaţa peretelui se calculează

Sferestre reprezintă aria ferestrelor, în m2;

L reprezintă lungimea peretelui, în m;

h reprezintă înăltimea peretelui, în m.

Fluxul termic unitar se exprimă prin relaţia:

k este coeficientul global de transfer termic, în W/m2K;

ts este temperatura exterioară echivalentă de calcul (-18°C);

ti este temperatura interioară din încăpere, în °C.

Coeficientul global de transfer termic are valoarea dată de relaţia:

δi este grosimea stratului de perete, în m;

λi este conductivitatea termică a stratului respectiv de perete, în W/mK.

Coeficientul global de transfer termic pentru pereţi exteriori va avea valoarea:

Cunoscându-se dimensiunile şi temperaturile dorite la interior s-au putut determina

QSala muls = 12708.37 W

B) Necesar de energie termică pentru apă caldă menajeră

1. apă caldă spălare mulgătoare 100 l/zi

Apa caldă menajeră va fi preparată cu ajutorul unui boiler de 300 l .

Relaţia de calcul folosită în determinarea necesarului de căldură pentru apa caldă

Pentru urmatoarele regimuri de funcţionare a modulului de cogenerare s-a efectat calculul

Necesarul energetic pentru încălzire a apei calde menajere va fi de 3093W.

3. Proiectarea caracteristicilor principale ale

3.1.1 Curgerea în echicurent şi contracurent

Calculul termic presupune determinarea regimului de temperaturi intre care lucrează