Sunteți pe pagina 1din 2

DAMA CU CAMELII

Autor: Alexandre Dumas-fiul

Nationalitate: Franceza

Titlu Original: La dame aux camélias

Anul Aparitiei: 1848

***

Capodopera lui Alexandre Dumas-fiul, "Dama cu camelii" este povestea de dragoste


tragica intre Marguerite Gautier, o curtezana si Armand Duval, un tanar dintr-o familie
modesta si onorabila.
Firul narativ este centrat in jurul personajului feminin, o frumoasa intretinuta de barbati
instariti, acceptata de societate si totodata respinsa de falsa moralitate a oamenilor.
“Aceasta femeie vadea ingenuitatea unui suflet feciorelnic. Viciul nu o pervertise inca.
Mersul ei hotarat, talia mladioasa, narile trandafirii, usor rasfrante, ochii mari, adumbriti
usor de cearcane, vadeau una din acele firi patimase, care raspandesc in jurul lor un parfum
de voluptate ca si acele flaconase din Orient care, desi bine inchise, lasa sa se strecoare din
ele aroma licorii”, cuvintele ii apartin lui Armand, bulversat de frumusetea ametitoare a
tinerei curtezane. Acesta se indragosteste fulgerator de Marguerite de indata ce o zareste
pentru prima data in loja Teatrului de Varietati. Desi prima intalnire cu ea e putin
stanjenitoare pentru tanar, acesta nu reuseste sa o uite si, cand primele semne ale bolii
Margueritei se arata, el se intereseaza constant de starea sanatatii ei, fara stirea acesteia.

La doi ani dupa intamplare, Armand o recunoaste pe Prudence, o veche cunostinta de-a lui,
care era mereu in preajma Margueritei, si vede in ea portita prin care se poate apropia de
aceasta.
Cu ajutorul lui Prudence el ajunge pentru prima data in casa Margueritei si tot atunci ii
declara dragoste vesnica si ii marturiseste despre vizitele anonime pe care i le facea pentru
a afla vesti despre starea sanatatii ei.
Daca la Amand dragostea este ca o scanteie fulgeratoare, aparuta instantaneu la vederea
tinerei fete, la Marguerite este mai degraba o dragoste matura si calma,care se naste mai
mult din toleranta lui pentru femeile ca ea. Ea regaseste in Duval dragostea dezinteresata si
sincera afectiune pe care niciun alt barbat si nici banii acestuia nu i le-au oferit vreodata.

Desi innebunit de exploziile de sentimente contradictorii pe care iubirea lui pentru frumoasa
curtezana i le starnea, Duval reuseste sa vada cu claritate capriciile iubitei sale: "Marguerite
era mandra si vadea multa independenta: doua simtaminte, pe care daca le raneai, erau
capabile sa declanseze aceleasi reactii ca si pudoarea". Cele doua atribute pe care tanara le
avea, mandria si independenta, nu erau altceva decat capricii daca nu uitam de conditia
acesteia de femeie intretinuta.
Cei doi se lasa prinsi in mrejele unei iubiri fulgeratoare pe care Parisul cu toti locuitorii lui,
dominatii de vicii, bani si ambitii, nu o mai poate cuprinde in toata maretia ei. Asadar,
Marguerite si Armand se retrag pentru cateva luni intr-un coltisor rupt de agitatia citadina,
intr-un peisaj virginal, departe de prejudecatile si invidia oamenilor. Acolo cei doi isi
consuma in fiecare zi cu aceeasi pasiune mistuitoare iubirea lor sincera si devotata,
jurandu-si ca niciodata nu au sa se desparta si indraznind sa viseze chiar la un viitor
impreuna.

Dar ca orice poveste de dragoste a romancierilor secolului al XIX-lea, se sfarseste tragic


punand cititorul in pozitia de a empatiza cu personajul, de a incerca cumva sa schimbe
cursul evenimentelor si de a-i aduce pe cei doi protagonisti impreuna. Romanul lui Dumas-
fiul e o lectie pe care fiecare dintre noi suntem nevoiti s-o invatam. Iubirea cere sacrificii, ea
trebuie marturisita, simtita, impartasita in fiecare zi, in fiecare moment, pentru ca, s-ar
putea ca situatii neprevazute sa-i umbreasca evolutia si sa-i grabeasca finalul.