Capitolul 1V DESPRE LIMITELE AUTORITATIL SOCIETATIL ASUPRA INDIVIDULUI Care sunt deci limitele legitime ale suveranitatii ind vidului asupea lui insugi ? Unde incepe autoritatea socie- tatii? Cat anume din viaga omului trebuie lsat in seama individualitatii si cat in scama socictitii? ‘Atat individualitatea, cat gi socictatea vor primi partea potrivita, cu conditia ca ficcare si se rezume la ceca ce » pri- veste mai mult pe ea. Individualititii trebuie si-i apartina acea parte din viata care intereseaza in principal individuls socictitii, partea care intereseazs-in principal socictatea. pear. pe un contract Cu toate ci societatea nu se ba si cu toate c& inventarea unui contract in scopul dea deduce d el obligatii sociale nu slujeste nici unui scop pozitiv, oricine se bucura de protectia societatit datoreaza acesteia ce schimbul acestui beneficiu, iar existenta in cadrul societ tii face absolut necesar ca fiecare si fie obligat sa respecte o anumita linie de conduita fata de ceilalti. Accasta condui: td const, mai intai, in a nu aduce daune intereselor altuias mai precis, anumitor interese care, fie prin dispoziti lega le exprese. fie printr-o intelegere tacit, trebuie privite ca drepturi; si, in al doilea rind, consti in suportarea, de ca tre fiecare, a partii ce-i revine (si care trebuie fixata pe baza unui principiu echitabil) din ostenelile si sa le pe care le reclama apararea socictitii ori a membrilor sii de pre judicii si maltratari. Societatea este indreptititi si impu- na cu orice pret aceste conditii celor care incearca sa li se sustraga. lar drepturile societitii nu se rezsima la att. Ac- n ain DESPRE LIMPPELE AUTORITATH SOCLETATH 149 tele u individ pot fi vatamatoare pentru algii ori pot lisa de dorit in ce priveste consideratia datorata binclui lor, fara a merge totusi atit de departe incat sa iacalce vreunul din drep- turile lor constitutionale. in acest caz, vinovatul poate fi pedepsit, pe drept, de opinia publica, desi nu si de catre lege. De indata ce o parte din conduita cuiva prejudiciaza inte- resele altora, societatea are autoritatea dea se pronunta asu- praci, ranzinind si se discute daca prin interventia socictatii nu va fi sau nu promovat binele general. © ascmenea discu- tie nu-si are insa locul atunci cand conduita unci persoane nu afecteaza ingresele nici unei alte persoane, ci doar pe ale ci sau nu Te afecteaz cu necesitate, daci persoanele in catt~ 74 nu 6 dorese (presupunind ci este vorba de persoane ma- ture, avand nivelul intelectual obisnuit). in toate cazurile de acest [cl, ucbuie si existe o deplina libertate, juridica si so- ciala, de a actiona gi de a suporta consecintele. Ar intelege cat se poate de gresit aceasta doctrin: presupune ca este o doctrina a indiferentei egoiste, care pretinde ci fiintele omenesti ntt au nimic comun una cu alta inn ce priveste conduita lor in viata si ed nici uncia nu tre- buic si-i pese de buna conduita sau buna stare aaltora vreme nu sunt implicate propriile ei interese. Striduintele dezimeresate de a promova binele altora nu numai ca nu trebuie si scada, cf trebui ta dezinteresati poate gisi alte instrumente de a convinge oamenii si {acd ceea ce este spre binele lor decit garba- ciutl si biciul, fie e& este vorba de cle in sens propriu, fie metaforic, Departe de mine gindul dea subaprecia virtu- tile griji fata de sine; cle sunt depisite in important, da sunt depigite, doar de cele sociale. Educatiei ii revine in aceeasi misura rolul de a cultiva ambele categorii de vir- tut, Dar chiar educatia lucreaza si prin convingere gi per- stasiune, nu numai prin constrangere gi, o dati ce varsta cine ata @ creased mult. Dar bunavoin-ou DESPRE LIBR TATE lucatiei a trecut, virtutile griii {aya de sine trebuie inra- lacinate doar prin intermediul celor dintai. Fiinycle ome- esti isi datoreaza unele altora ajutor intru deosebirea jinelui de rau $i incurajare ivtru alegerea celui dintai gi evi- area celui din urmi. Ele trebuie mereu sa se stimuleze re- proc in directia exersarii tot mai ample a facultitilor lor cuperioare, ca si a indreptirii simgamintelor si gelurilor lor tre ce este intelept, nu catre ce este nebunesc, astfel in- “at intentiile si gindurile sa se inalte, nu sa se degradeze. ins nici o persoana gi nici un grup de persoane nu are Jreptul sa spuna altei fiinge omenesti aflate la varsta ma- turitatii sa nu faca cu viaja sa cea ce aceasta. a decis sa faca spre propriul sau folos. Fiecare om este primul interesat de propriul sau bine, caci interesul pe care I-ar putea avea fata de acest bine orice alt om — exceptind cazurile in ¢ e vorba de un puternic atagament personal — este netnsem- nat in comparatie cu cel pe care il are cel in cauza. Intere sul pe care fl are societatea fata deel ca persoana (laisind lao parte conduita lui fata de alyii) este partial i cu to- tul indirect; in timp ce, cu privire la propriite simyamin- te si propria situatie, cel mai obisnuit barbat, cea mai obignuita femeie au: mijloace de cunoastere ce depases nemasurat de mult pe cele pe care le-ar putea avea ori- cine altcineva. Interventia societatii pentru a modifica ju- decata si scopurile omului, in chestiuni care il privesc doar pe el insusi, trebuie si se bazeze pe presupuneri de or~ din general. Acestea pot fi cu totul gresite i, chiar daca sunt corecte, este foarte probabil sa fie aplicate gresit la cazurile individuale respective de catre oameni care, pri- vitor la imprejuririle specifice acestor cazuri, nu au decat cunostintele cuiva care priveste din afara. In acest sector, agadar, al problemelor omului, [ndividualitatea are cimpul sit potrivit de actiuine. In conduita pe care o au fiinele esc INN EI EIS ANSI IOSI EI IIS IE OEE IIL IIONEE awe uw omenesti unele fati de altcle este necesar sa fie respecta~ te de cele mai multe ori anumite reguli generale, astfel oamenii si poata sti la ce trcbuie s& se agtepte; dar in ches- tiunile care-I privese pe individul insusi, spontaneitatea sa individuala este indreptatita si se manifeste liber. Consi dcratii menite si-l ajute in aprecierile sale gi indemnuri me- nite si-i intareascd vointa pot si-i fie oferite de altii, chiar si cu insistent; dar trebuie lasat si ia el insusi hotdrarea final. Orice erori ar putea el comite, ignorind sfaturile i avertismentele primite, ele nu pot cintari nici pe depar- te cit raul dea se permite altora si-l constranga si faci ceea ce socotese ei ca este bine pentru el. Nu vreau sa spun ci simtamintele cu care este privit un om de citre ceilalti n-ar trebui si fie influentate nicicum de acele calitati sau defecte ale sale care il privese doar pe el. Acest luctu nu este nici posibil, nici de dorit. Daca el excel litatile care sunt spre binele lui, acest lucru este demn de admirat. Caci inseamna ct omul in cauza este cu atat mai aproape de idealul perfectiunii anna, Lar dacd este in mod vadit lipsit de ac Hicati, ceilalti vor nutri fata de el un simeamant cu towul opus ad- a ‘in vreuna din te miratie’. Exist un anumit grad de nesabuinta, precum gi un anumit grad de ceea ce s-ar putea numi (desi expresia este discurabila) vulgaritate sau prost gust, care, desi in sine hu poate justifica nici o incereare de a face ceva rau per- soanei care manifesta aceste defecte, ti atrag cu necesitate siin mod indreptitit aversiunea si chiar, in cazurile extre~ me, disprequl celorlalti; asemenea sentimente se vor nas- te in oricine poseda in suficienta masura calitatile opuse defectelor mentionate. Se poate intampla ca, fari a face nici us vu altora, wa on sa actioneze totusi in aga fel in- cat si ne vedem siliti s sibuit sau ca pe o fiinta inferioara; iar intrucat aceasta Ijudee Jim, privindu-l ca pe un ne-152 DESPRE LIBERTATE sudecata si acest fel de a privi sunt lucruri pe care el ar pre- fera sa le evite, i facent un serviciu daca il prevenim dinain- te cu privire la aceasta, ca gi cu privire la orice alta consecinga neplicuti la care se expune. Ar fi bine, intr-adevar, dact aceste bune servicii s-ar face mult mai deschis decat 0 per: mite azi nothunea noastra obisnuita de politete, daca un om ar putea si-i arate cinstit altuia cand consider’ ca gr geste, fara a fi apreciat ca fiind lipsit de maniere sau ingam- fat. Avem de asemenea dreptul ca, in diverse moduri, si actionim conform opiniei noastre nefavorabile despre al- tul, nu oprimand astfel individualitatea lui, ci exercitand-o uu- pe a noastra. Nu suntem obligati, spre exemplu, sa ci tam societatea lui; avem dreptul de a-l evita (desi nu side a face acest lucru in mod ostentativ), caci noi avem dreptul de aalege societatea care ne este cea mai acceptabila. Avem dreptul, chias si datoria, de a-i preveni pe ceilalti in leyt- turi cu el, daca socotim ca exemplul lui sau felul sau de a vorbi pot avea efecte daunatoare asupra celor cu care se intovarageste. Putem acorda preferinta altora fata de el, atunci cand este vorba de anumite bune servicii depinzand de optiunea noastra, exceptand cazul acelora care pot duce la indreptarea lui. In aceste feluri diferite un om poate su- feri sanctiuni foarte severe din partea celorlalti chiar si pen- tru greseli care nu-l privesc direct pe el; insa el sufera aceste sanetiumti numai in masura in care ele sunt consecintele resti gi, ca 88 zicem aga, spontane ale greselilor insesi, si nu pentru cé ele i s-ar aplica intentionat pentru a-l pedepsi. Un om care da dovada de nechibzuinta, incapatanare, va- nitate — care nu poate trai in limitele pe care le ingaduie nite mijloace rezonabile — care nu se poate abtine de laa-si lua libertati daunatoare — care cauti placerile animalice in dauna celor ale sensibilitatii si intelectului— trebuie sa se astepte si scada in ochii celorlalti, si se bucure mai pu- DESPRE LIMITELE AULORIFATH SOCIETATH 153 tin de sentimente favorabile din partea lor; dar de acest lucru cl nu are dreptul sa se planga decat daca, printr-o comportare desavargita in societate, a meritat favoarea lor, cistigindu-si astfel dreptul la bunele lor oficii, drept ce nu poate fi afectat de greseliie sale fata de sine insusi. Ceca ce sustin eu este ca inconvenientele care sunt ab- solut de nedespartit de aprecierea nefavorabila a altora sunt singurcle la care se cuvine sa fic supus vreodata un om pen- tru acea parte a comportarii sale sia caracterului sau care ptiveste propriul siu bine, dar care nu afecteaza interese- Ie altora in relatiile lor cu el. Actele care prejudiciazi pe altit trebuie tratate intr-un mod total diferit. incalearea drepturitoe altuia, pricinuirea oriearei pierderi sau daune cuiva, ce nu se pot justifica prin exercitarea drepturilor, ingelitoria sau duplicitatea in telatiile sale cu ci, exploata: rea necinstita sau egoista a avantajelor pe care le are asupra lor si chiar abtinerea egoisti de la a-i apara faya de pre- judicii toate acestea pot face pe drept cuvant obiectul dezaprobarii, iar in cazuri grave, al reparatici si pedepsei morale. $i nu numai aceste acte, ci gi inclinatiile care con- duc la cle sunt complet imorale, facind pe drept cuvant abiectul dezaprobarii care poate ajunge pana la repulsie. Cruzimea unor inclinatii; riutatea si firea artagoasa; in- vidia, cea mai odioas’ si mai potrivnica societatii dintre patimi; prefacatoria gi nesinceritatea, irascibilitatea pe mo- tive ncintemeiate $i resentimentele cu tovul exagerate com- parativ cut ceea ce le-a provocat patima; dorima de a-i domina pe altii, de a acapara mai multe avantaje decat ti se cuvin (nAeovelia® grecilor); satisfactia in umilirea al- tora; egoismul care pune propria persoani si propriile preocupiri mai presus de orice altceva, rezolvand in in- * Lacomie, aviditate (in Ib, greaci, in original). (N.t.)Bae BAKA INKS EIN DDR A ee teresul propriu toate chestiunile discutabile — toate aces tea sunt vicii morale, componente ale unui caracter mo- ral rau si odivs; spre deosebire de greselile fata de sine, amintite mai inainte, care nu sunt, propriu-zis, acte imo- rale si care, oricat de departe ar ajunge, nu echivaleazi cu ticalosia. Ele pot constitui dovezi ale unei mari nesabu te, lipse de demnitate personal sau de respect fata de sine; dar fac obiectul dezaprobarii morale doar atunci cand im- plica o incalcare a datoriei fata de ceilalti, de dragul ca- rora individul trebuie sa aiba grija faga de sine. Datoriile fata de noi ingine nu sunt socialmente obligatorii decat daca, in virtutea imprejurarilor, constituie totodata datorii fata de alti. Notiunea de datorie fata de sine insusi, atunei cind inseamna ceva mai mult decat prudenta, inseamna res pect fata de sine sau dezvoltare a proprici personalititi, or, pentru nici una din acestea omul nu are de dat seama in fata semenilor sai, deoarece, in aceste caéuri, su spre Linele om nirii este el tinut raspanzator de'ele fara de semeni Distinctia dintre acea pierdere a consideratici sensenilor la care se expune, pe drept cuvant, cineva din cauza unci lipse de prudent sau denmitate personala si dezaprobarea care i se cuvine pentru violarea drepturilor altora nu ¢ doar o deosebire de nume. Atat pentru simeimintele noastre, cat pentru comportarea noastra faa de el, conteaza foarte mult daca ne displace in chestiuni in care consideran cd avem dreptul de a-I controla sau in chestiuni in care nu avem acest drept. Daci omul ne displace, n-avem decat si ne exprimam dezgustul, putand sa ne tinem la distanta de cineva la fel cum ne tinem la distanta de un obiect care ne displace; dar, pentru aceasta, nu trebuie si ne simgim chemati si-i stin- gherim viata. Trebuie sa ne gandim ca el isi primeste deja sau isi va primi intreaga pedeapsa pentru greseala facu- ta; daca isi distruge viata prin felul gresit in care traics- DESPRE LIMITELE AUTORITATIL SOCIETATIL 155 te, noi nu trebuie sa dorim ca, pe acest motiy, sa i-o stri~ cim si mai mult; in loc de a dori sil pedepsim, va trebui mai curand si ne striduim sa-i usuram pedeapsa, aratan- du-i cum poate evita sau remedia raul pe care propria sa conduits unde si-{ atraga asupra lui. El ne poate trezi un sentiment de mila, eventual si de repulsie, dar nu unul de manic sau indignare; nu trebuic si-l tratim ca pe un ina- mic public: lucrul cel mai rau pe care trebuie si ne consi- deram indreptatii si i-l facem este de a-l lisa in voia lui, in caz cA nu intervenim, cu bunavointa, aratandu-i inte- res sau grija. Este insa cu totul altceva daca omul in ca- u2a a incaleat reguli indispensabile protejirii semenilor sai, fie lnagi individual, fie colectiv. Consecintele negati- ve ale actelor sale nu se indreapta atunci asupra lui insusi, ci asupra altora; iar socictatea, ca aparatoare a membr: lor ci, uebuie sa recurpa la represalii impotriva lui; tre- buie sa-I faca sa sufere in scopul expres de a-l pedepsi si tebuie si aiba grija ca pedeapsa si fie indeajuns de seve- ra. Tn acest caz, el este fata de noi in postura de acuzat, iar hoi suntem chemati nu numai si-l judecim, ci $i 53 exe- cutam, intr-un fel sau altul, sentinga pe care am dat-0; in cclalalt caz, nu este menirea noastra de a-l face sa sufere, de~ cat prin consecintele care, intamplitor, ar putea decurge din faptul c4 gi noi ne folosim, in rezolvarea propriilor tre- buri, de acecagi libertate pe care i-o acordim si lui in re~ zolvarea treburilor sale. : Distinctia evidentiat: aici intre partea din viata unui om care il priveste numai pe el insusi si partea care ii priveste pe ceilalti va fi respinsa de multi. Cum oare (poate intre- ba cineva) ar putea vreo parte a comportarii unui mem- bru al societatii sa fie indiferenta celorlalgi membri? Nici un membru al acesteia nu este o fiintd izolata; este impo- sibil ea un om si fack ceva care ii dauneaza serios sau per-156 DESPRE LIBERTATE, manent lui insusi fard a afecta negativ cel putin pe cei aflai in strainsa legatura cu el, iar adesea si pe multi alti, Daca aduce prejudicii propriei sale proprictati, el vatama ast- fel pe cei care, direct sau indirect, obtineau un sprijin de pe urma ei gi, in general, diminueaza, mai mult sau mai putin, bogatia intregii comunitati. Daca igi degradeaza fa- cultatile mentale sau fizice, nu numai ca face un rau ce~ lor a caror fericire depinde intr-o masura sau alta de el, dar devine totodata inapt de a-si indeplini indatoririle fata de semenii sii, in general; poate sk devina o povara pen- tru bunavointa si afectiunea lor; iar daca o asemenea con- duiti ar deveni ceva foarte frecvent, cu greu ar mai putea exista vreo alta abatere care si dauneze mai mult binelui general. in sfarsit, daca prin viciile gi nesabuingele sale un om nu vatimi in mod direct pe alti, ef aduce tovusi (s-ar putea spune) prejudicii prin exemplul pe care il das si a trebui si fic constrans sa se controleze, spre binele celor pe care observarea sati cunoasterea conduitel s tea corupe sau conduce pe un drum gresit. / Si chiar (s-ar putea adauga) daca urmirile gresitei com- portari a unui ins depravat sau nechibzuit ar putea si nu-l afecteze decat pe cl insusi, ar trebui oare ca societatea si-i lase in voia lor pe cei care in mod vadit nu sunt apti si | se conduca singuri ? Daca societatea datoreaza (lucru re | cunoscut) protectie copiilor si minorilor, nu este oare ea |la fel de obligata sa asigure protectie si persoanelor matu- ‘re care sunt insa tot incapabile de a se conduce singure? Dac jocurile de noroc, betia, lipsa de cumpatare, lenevia sau murdaria prejudiciaza fericirea i impiedica progresul, in aceeasi masura ca multe sau chiar ca aproape toate ac- tele interzise de lege, de ce oare (s-ar putea intreba) n-ar trebui ca legea, cata vreme este in concordanta cu posi- bilitatile practice gi interesele sociale, si se straduiasca si ale i-ar pu- DESPRE LIMITELE AUTORITATIL SOCIETATIL 157 le reprime gi pe ele? $i, ca adaos Ia inevitabilele imperfec- tiuniale legii, n-ar trebui oare ca opinia publica si organ zere cel putin 0 supraveghere puternica asupra acestor v i si aplice inflexibil sanctiuni sociale celor despre care se stic ci se fac vinovati de ele? Aici nu este vorba (s-ar pu- tea spune) de 0 ingridire a individualitatii oi de impiedi- area experimentarii unor moduri de viata noi si originale Singurul lucru dorit este prevenirea acelor lucruri care au fost experimentate si condamnate de la inceputul lumii si pana avi, a lucrurilor dovedite prin experienté a nu fi de folos si nici potrivite personalitatii cuiva. Trebuie sa exis- te un anumit interval de timp si o anume experienté dupa ¢ un adevar moral sau o regula de viata pot fi conside- i nu poate fi decat de dorit ea fiecare ge- a rate statornicite; neratie e¢ urmeaz: sa fie prevenita pentru a nu cadea in acecasi prapastie care s-a dovedit fatala pentru predece- sorii lor. Eu admit intru totul cd réul pe care un om si-l poate nsugi poate afecta series pe cei aflati in strinse face lui legituri cu el, atat prin intermediul simpatiilor, cit gi al om: intereselor lor, iar int «tr neinsemmata si intreaga tr-0 conduita de acest fel, un om ajunge si incalce o obligatic bine definita si determinaté fata deo alté persoana sau fata de alte persoane, atunci chestitt~ nea iese din categoria celor privitoare la propria persoana si devine susceptibila de sanctiune morala in sensul pro- priu al cuvantului. Daca, spre exemplu, un om ajunge, prin lipsa de cumpatare sau extravaganta sa, incapabil de a-si mai plati datoriile sau, 0 data ce si-a asumat raspunderea mo- ralé a intemeierii unei familii, ajunge, din aceea capabil dea socictate. Atunci cénd, pri cauza, in- i intretine familia sau de a educa pe membrii ci, el meritd si fie condamnat si ar putea fi pe buna drep- tate pedepsit; dar mu pentru extravaganta, ci pentru incal-158 DESPRE LIBERTATE carea datorici sale fata de familie sau fata de creditorii sai. Daca veniturile pe care ar fi trebuit sa le acorde acestora el le-ar deturna chiar in vederea celei mai chibzuite inves- titii, vina morala ar fi aceeasi. George Barnwe unchiul pentru a face rost de bani amantei sale; dar si daca ar fi facut-o pentru se lansa in afaceri, tot ar fi fost span- zurat. De asemenea, in cazul descori intalnit al omului care pricinuieste suferinte familiei sale datorita faptului ci a ajuns robul unor obiceiuri rele, reprosurile, pentru lip- sa de suflet i nerecunostinta, sunt pe deplin meritate; dar tot asa ar fi si daca obiceiurile sale n-ar fi, in sine, rele, cata vreme aceste obiceiuri ar fi tovusi pricina de sule- ring pentru cei cu care traieste impreuna sau a ciror sta- re material, in virtutea unor legaturi personale, depinde de el. Cine nu da consideratia cuveniti in general intere- selor si simgimintelor altora, cata yreme nu este constrins de vreo datorie mai stringenta si ici indreptitit si acorde 0 prioritate indreptatita proprici persoane, este suscepti- bil de condamnare inorali pentru aceasta lips de consi- deratie, dar nu si pentru cauza ei, nu pentru greselile, cu caracter personal, fara de sine, care au fost motivul ind pareat ce a condus la ea. In mod asemanator, atunci cand un om, printr-o comportare pur egoista, se dovedeste in- capabil de a-si indeplini o anumita datorie care-i revine fata de colectivitate, el este vinovat de a fi adus un pre- judiciu societatii. Nici un om nu trebuie pedepsit pentru simplul fapt ca s-a imbatat; dar un soldat sau un politist trebuie pedepsit daca este gisit beat in timpul serviciului, Pe scurt, ori de cate ori existé o dauna precisa sau un rise bine determinat de producere a unei daune, fie favt de un individ, fie fata de colectivitate, chestiunea iese din sfera si-a ucis Eroul unci balade populare englezest DESPRE LIMITELE AUTORITAyH SocIETATH 159 rezervati libertatii, plasindu-se in accea a moralitaqii sau a leg) insi in ceca ce priveste prejudiciul doar accidental sau, r putea numi, ,prezumtiv", pe care un om il adu- ce societitii printr-o comportare care nici nu incalea vreo datorie precisi fara de colectivitate, nici nu prilejuieste vi uimarea vizibila a vreunui alt individ decat el insus convenientul adus de el este unul pe care societatea isi poate permite sa-I suporte, de dragul binelui mai insemiat care este libertatea umana. Daca ar fi ca oamenii maturi sa fie pedepsiti pentru cut ag prefera ca aceasta sa se faca pentru binele lor decat sub pretextul ca astfel se previne diminuarea capacititii lor dea aduce societatii niste beneficii pe care aceasta nu pretinde ca are dreptul sa le reclame. Ku insa nu pot fide acord sa discut chestiunea ca si cum societatea n-ar avea nici un alt mijloc de a-i aduce pe membrii sai mai slabi la velul cerintelor sale obisnuite privind conduita rationa: la decit acela de a astepta pana ce ei fac un lucra irational si a-i pedepsi apoi, juridic sau moral, pentre acesta. So- cictatea a avut puteri absolute asupra lor in toata perioada timpuric a existentei lor: a avut la dispozitie intreaga pe- rivada a copiliriei si a varstei minoratului in care putea si incerce sa-i faca apti de comportare rationala in viata. Generatia actual este stipana atat a educatici cat si a tu- turor imprejurarilor de viata ale generatici urmatoare; ce-i drept, ea nu poate si-i faca pe membrii acesteia absolut in- tclepti si buni, pentru ca este ea insagi atat de regretabil deficitara in ce priveste bunitatea si intelepciunea; iar in cazuri individuale, cele mai bune dintre eforturile sale nu sunt totdeauna si cele mai eficiente, dar ea este capabila, cat se poate de bine, sé facd generatia care se ridica, lua- tain intregul ei, la fel de buna, si chiar ceva mai buna, de- cum s: A nu au grija cuvenita fata de ei insisi,160 DESPRE LIBERTATE con- cat este ea insagi. Daca societatea permite ca un nun: siderabil din membrii sai sa ramana si la varsta adulta co- pii, incapabili de a se lisa inrauriti de examinarea rationala a motivelor mai indepartate, atunci ea este cea care poar- ti vina pentru urmirile ce decurg de aici. Inarmaté nu nu mai cu toate mijloacele pe care le are cducatia, dar si cu ascendentul pe care autoritatea opiniilor unanin adinis il are totdeauna asupra acelor spirite care sunt cel mai pu- tin capabile sa judece singure si ajutata de sanctiunile firesti care nu pot si nu se abata asupra celor ce-si atrag repulsia sau dispretul celor ce-i cunose, societatea sa nu pretinda are nevoie, pe lings toate acestea, si de puterea dea porunci side a impune ascultare in chestiuni care privese personal pe indivizi, in chestiuni in care, conform tuturor principi- ilor de guvernare si de justitic, dreptul de a hotiri uebuie si revina celor care au de suferit consccintele. Nici nu exis ta ceya care ar putea si compromita gi sd zAdarniceasca mai mult mijloacele mai bune de a inrauri conduita decat o face recurgerea la mijloace rele. Daca printre cei asupra citora se indreapta incercarca dea constringe la chibzuingi ratie existi unii care au stofa din care se croiese caracterele viguroase si independente, atunci cei in cauza, fara excep- tie, se vor revolta impotriva jugului. Nici un om de acest fel nu va socoti ca altit au dreptul de a-l controla in ches- tiunile care il privesc, asa cum au dreptul de a-l impie- dica sa le aduci prejudicii in cele care fi privese pe ei; s sfideze o asemenea autoritate uzurpatoare, facind cu os- tentatie exact opusul a ceea ce ea ordona ajunge foarte re- pede sa fie considerat un adevarat semn de bravura curaj; asa cum s-a intamplat in cazul vulgaritatii care, in vremea lui Carol al U-lea, a urmat intolerantei morale fanatice a puritanilor. lar cu privire la ceea ce se spre despre necesitatea de a apira societatea fata de exemplul simode si DESPRE LIMITEL! AUTORITATI SOCIETATIL 161 rau dat altora de catre cei viciosi sau prea ingaduitori cu clingisi este adevarat ci un exemplu rau poate avea urmari periculoase, mai ales exemplul celui care face ceva rau alto- ra fara si fie pedepsit. Dar noi vorbim acum de compor- tarea care, fara a face riu altora, se presupune a face mult rau agentului insugi; si nu vad cum cei care cred acest lu- cru ar putea gandi altfel decét ca, in ansamblu, exemplul tre- buie sa fie mai mult binefacator decat vatamator, deoarece, daca el da in vileag conduita gresita, tot el da in vileag si acele urméri dureroase sau degradante care, atata vreme ct conduita este pe drept condamnata, nu pot s nu oin- soteasci, in toate cazurile sau in cele mai multe din ele. Dar cel mai puternic dintre toate argumentele ce se pot aduce impotriva interventiei publicului larg in chestiunile ce tin de conduita strict personala este acela ca, atunci cand acesta intervine, este mai mult decat probabil ca intervine cum nu trebuie si unde nu trebuie. in chestiuni de mo- ralitate publica, privind datoria fata de altii, opinia publi- ca, adica a majoritatii dominante, desi adeseori gresita, este totusi, dupa cat se pare, de cele mai multe ori corecta; céci n chestiuni de acest fel celor ce o compun nu li se cere nimic altceva decat sa judece despre propriile lor interese, despre felul in care un anume mod de comportare, daca practicarea sa ar fi permisa, i-ar afecta pe ei insisi. In schimb, opinia unei majoritati de acelagi fel asupra unor chestiuni de conduité care il privesc doar pe individul insusi, dac este impusa ca lege unci minoritati, este, dupa toate pro- babilitatile, tot atat de des gresita pe cat de des este corec- ta; cict in aceste situatii opinia publica inseamna, in cel mai bun caz, pirerea unora despre ceea ce este bun sau rau pen- tru alti; iar deseori nu inseamna nici macar atat, publicul trecind, cu cea mai adanca indiferenta, peste ce este pe pla- cul sau in interesul celor a céror conduit o judeca, lu-and in consideratic numai-propriile preferimte. Sunt multi oameni care considera orice conduita care le disphiee drept un prejudiciu adus lor, personal, resimtind-o ca pe o ofen- si la adresa propriilor lor simtaminte; cum a facut un bigot care, atunci cind a fost acuzat ci nu respecti simbémintele religioase ale altora,a fost auzit replicannd cf aceia nu respec ta simtdmintele lui, persistand én odiosul lor cult sau cre7. Nu se poate pune insa pe acelasi plan ceea ce simte cine- va fata de propriile pareri gi ceea ce simte altul care este ofensat de faptul ca cel dintai are parerea pe care o are; tot aga cum nu stau pe acelasi plan dorinta unui hot dea fura punga cuiva si dorinta proprietarului ci de ao pastra, Gus turile unui om sunt in aceeasi masura ueaba lui personal ca si parerile sau punga lui. Oricine igi poate cu ugurinta inchipui un public ideal care ar bisa neatins’ libertatea de alegere a indivizilor in toate chestiunile incerte, cc doar sa se abtina de la acele moduri de comportare pe care le-a condamnat intreaga experiengi umana. Dar unde s-a vazut un public care si puna astlel de limite cenzutrii pe care exercité? sau cind igi bate publicul capul cu experienta universala? Amestecindu-se in chestiuni de conduité per sonal, el se gindeste rarcori la alteeva deeat la monstruo- Zitatea unci comportari sau simtiri care s-ar deosebi de cele proprii lui insusi; si acest criteriu de judecata, abia nascat, este infatigat omenitii, de catre noud zeeimi din re moralisti si teoreticieni, ca si cum ar fi imperativul im- ous de religie si filozofie. Ki ne invata cé anumite lucruri unt corecte pentru ca sunt corecte; pentru ci asa le soco: im noi. Ne spun sa céutim in mintile gi inimile noastre egile privind conduita, legi obligatorii pentru noi insine i pentru toti ceilalti, Lar bictul public ce altceva poate face lecat si aplice aceste recomandari, facind din propriile precieri asupra binelui gi rtului, dact acestea se bucura andu-le de ounanimitate acceptabila in randurile sale, obligatii pen= tru toata fumea? Raul evidentiat aici nu este unul care exist doar in te- orie; $i poate ca cititorul asteapta sa dau exemple in care publicul din tara si epoca noastra confera in mod nepotri- it propriilor sale preferinte caracterul unor legi morale. Ku insa nu scriu un eseu asupra aberatiilor atitudini rale existente. Acesta este un subiect prea insemnat pentru afi discutat doar in treacat, ca simpli ilustrare. Totusi exem- plele sunt necesare pentru a arata ci principiul pe care il sustin este de importanta majora, ca si de importanta prac: ticd, si cd nu ma straduiese sa ridic o stavila in calea unui Si nue greu de aratat, prin nenumiarate exem- ple, ca extinderea granitelor a ceca ce s-ar putea numi po- litia morala pana la incalearea acelei libertati individuale care este, in mod absolut indiscutabil, legitima constituic una dintre cele mai raspandite inclinatii omenesti. Ca prim exemplu, luati antipatiile pe care oamenii le nut trese impotriva altor oameni pentru simplul motiv c& au accleasi prescriptii re mo- rau imaginar. alte credinte religioase gi nu respec ligioase, in special cand ¢ vorba de abstinenta. Ca tez un exemplu destul de banal, nimie din crezul gi practic crestinilor nu contribuie mai mult la intretinerea urii ma- homedanilor fata de ci decit consumul de catre cei din- ai al carnii de pore. Putine sunt lucrurile pe care crestinii si curopenii le privese cu un dezgust mai sincer decat cel cu care musulmanii privese acest fel anume de a-ti potoli foamea. Este, mai intai, o ofer ta nu explica nicidecum gradul inal si felul specific al re- pulsici lor; cici si vinul este interzis de religia lor, dar infruptarea din el, desi socotita de toti musulmanii ceva riu, nu este socotita dezgustatoare. Aversiunea lor fata de car- nea ,necuratei jivine® este, dimpotriva, de acel gen anu- i adusi religici lor; dar aceas-164 DESPRE. LIBERTATE me, asemanator unei repulsii instinctive, pe care ideca de necuratenie, o data ce patrunde adanc in simtire, pare trezeasca totdeauna pani si in cei ale caror obiceiu' sonale nu se disting defel prin curatenie, yen exemplificat in mod remarcabil de sentimentul de impuritate religioasa care este atat de intens la hindusi. Sa presupunem acum cA in randurile unui popor, in care majoritatea ar fi forms din musulmani, acea majoritate ar insista si nu se permit ca in tara cineva s& m&nance carne de pore. Acest lucru n-ar fi cdtugi de putin nou in tirile islamice!. Ar insemna el ins& o exercitare legitima a autorititii morale a opinici publice? $i daca nu, de ce nu? Pentru acest public, obiceiul respe tiv este intr-adevar revoltator. De asemenea, ci cred in mod sincer c& el este interzis si detestat de Divinitate. Accasti interdictie nu ar putea fi condannnata nici ca persecutie t ligioasa. Caci, degi s-ar putea ca ca si aiba o origine religioa- si, totusi n-ar fi persecutic pe mbtive religioase, deoarece nici o religie nu face din consuniarea carnii de pore o da- torie. Singurul temei valabil de condanmare ar putea fi ace- la ca nu este weaba publicului si se amestece in chestiuni care tin de gusturile personale si preocuparile pentru sine ale individului. * Cazul parsilor din Bombay ofer’ in aceasta privint’ un exemplu Atunci cand membrii acestui neam harnic siintreprinzator, descenden tii adoratorilor persani ai focului, au ajuns, fugind din fata califitor care intrasera in tara lor de bastind, in India de Vest, ei au fost tolerati de regi hindusi cu conditia dea nu manca deloe carne de vita. Cand ace- le regiuni au czut, mai tirziu, sub dominatia cuccritorilor mahome dani, parsii s-au bucurat in continuare de indulgenga ior, cu conditia de ase abtine de la consumarea cirnii de pore, Ceea ce la inceput na fost decit supuncre fagi de stipinire a devenit mai tatziu o adoua natura si astizi parsii se abtin de la consumarea ati a catnii de vita, cat sia carnii de pore. Desi nu este impusi de religia lor, dubla ab stinenta a devenit un obicei al neamului lor; iar obicciul, in Orient, este o religie. DESPRE LIMPEELE AUTORITATIE SOCLEVATH 165 Dar si venim ceva mai aproape de casi: majoritatea spaniolilor considera a fi o mare impictate, ce ofenseaza in cel mai inalt grad Fiinta Suprema, skivirea acesteia in alt fel deeat cel romano-catolie; si nici un alt mod public de ao slavi (decat cel romano-catolic) nu este admis de lege pe pamantul spaniol. Lumea din sudul Europe’ con- sidera cisitoria clericilor nu numai ca un lucru care va- deste lipsa de credinta, ci si ca un lucru impur, lipsit de decenta, necuviincios, dergustator. Ce cred oare protes- tantii despre aceste simpiminte absolut sincere gi despre incerearea dea le impune celor ce nu sunt catolici ? Daca ar fi indreptatit ca un om sa stanjeneasca libertatea altuia in chestiuni care nu privese interesele publice, pe baza ca rui prineipiu ar mai putea fi excluse ins aceste situatii fara a comite o inconsceventi sau cine ar putea pe oamenii care dorese st suprime ceea c tun luctt seandalos in ochii lui Dumnezeu gi ai oameni- -i condamne ci considera a fi Jor? Nu se poate aduce in favoarea interzicerii unui lucru privit cao imoralitate de ordin personal nici un argument care si fie mai puternic deceit cel ce pledeaza in favoarea suprimarii acestor practici in ochii celor care le privesc drept impictiti; iar daci mu dorim si adoptim logi a per- caci utorilor, spunand e& noi putem persecuta pe aly avem dreptate, pe cand ci nu trebuie sa ne persecute, deoa- rece gresese, atunei trebuie si ne ferim si admitem un prin cipiu pe care Fam simitica pe o mare nedreptate in cazul ind ni s-ar aplica noua ingine. Exemplelor date mai inainte li s-ar putea obiecta, desi sunt deduse din aceasta n-ar fi o obiectie rezonabila, ca Imprejurari care nu sunt posibile la noi: fiind improbabil cay in Anglia, opinia publica sa impuna abtinerea de a man- ca diverse carnuri sau si impiedice pe oameni dea venera pe cine vor ori dea se casatori sau nu conform crezului166 DESPRE LIBERTATE, sau inclinatiilor lor. Urmatorul exemplu insa va ilustra un mod de ingradire a libertatii de al cdrui pericol nu suntem nici noi cu totul feriti, Oriunde puritanii au fost indeajuns de puternici, cum a fost cazul in Noua Anglie sau in Ma rea Britanie in vremea republicii, ei s-au straduit si au re- usit in buna masura si puna capat cuturor distractiilor publice si aproape tuturor celor particulare: in special mu- zicii, dansului, jocurilor publice, altor intruniri cu scop de divertisment, precum gi teatrului. Exista inca in Anglia mari grupuri de oameni ale caror idei morale gi rcligioase con- damna aceste moduri de recreere; si cum aceste gruputi apartin mai ales clasei de mijloc, care reprezinti forta afla ta in ascensiune in actualele conditii sociale si politice din regat, nu este deloc imposibil ca persoane cu asemenca sim- taminte s& ajunga intr-o buna zi sa detina majoritatea in Parlament. Cum va privi restul comunitatii fapuul c& dis- tractiile ce fi vor fi permise vor fi reglementate pe baza simn- timintelor morale gi religioase ale mult mai sever calvinisti si metodisti? Oare nu va dori, atunci, in mod destul de imperios, ca acesti membri ai societatii ac piosenie este stanjenitoare sa-si vada de treburile lor tocmai acest lucru ar trebui spus fiec ‘icui public care are pretentia ca nici un om si nu se bu- cure de o placere pe care ele © socotese nesinitoasa. Da daca principiul care sta la baza acestei pretentii ar fi a ceptat, atunci nimeni n-ar putea, in mod rezonabil, sa obic teze in cazul cand majoritatea sau alta forta preponderenta in tara ar actiona pe baza lui; si toti oamenii ar trebui sa fie gata si se conformeze ideii de republic’ crestina, as cum era ea inteleasi de primii colonisti din Noua Anglie, in caz c4 0 comunitate religioas’ asemanatoare cu a lor ar reusi vreodata si-si recastige teremul pierduc, asa cum s intamplat de atatea ori cu religii presupuse a fi in declit ror Or, i carmuiri si fie- DESPRE LIMITELE AUTORITATH SOCIETATIL 167 Dar si ne inchipuim o alta situatie posibila a cirei apa- ritie este poate mai probabila decat a celei mentionate in ultimul exemplu. Dupi cum este unanim recunoscut, exis- tain lumea contemporana o puternica tendinta catre or- ganizarea democratic’ a socictatii, organizare insotita sau nu de existenta unor insticutii politice populare. Se afirma cin ara in car erializat cel mai mult, in care atat societatea, cit si carmuirea sunt foarte de- moeratice — e vorba de Statele Unite —, simtamintele ma- joritatii, careia orice aparenta a unui stil de viata mai fastuos satt mai costisitor decit cel la care poate ca aspira sa se ri- dice ii este dezagreabili, actioncazi ca o lege somptuarx destul de eficace gi cd in multe parti din Uniunea ame- ricana este intr-adevar dificil ca un om cu venituri foarte mari si poata gisi un mod de a le cheltui fara a risca sa stirneasea dezaprobarea populara, Desi asemenea alirnia- tit sunt, fa o indoiala, mult exagerate, daca ¢ sa le luam ea prezentari ale faptelor reale, totusi starea de lu cruti deserist de cle nu este numai posibila gi lesne dein chipuit, dar este chiar un rezultat probabil al simgimintelor democratice combinate cu ideea ca publicul are drept de veto asupra felului in care indivizit trebuie si-si cheltu- iascd veniturile. Nu trebuie decat si mai presupunem o rispandire apreciabila a opiniilor socialiste, si in ochii ma- joritatia {iin posesia unet proprietati ce depageste un anu- mit nivel scizut sau a vreunui venit ce nu a fost cagtigat prin munex manuali ar putea deveni un lucru scandalos. Parer anatoare, in principiu, cu acestea predomina deja in mare masura in randurile clasei muncitorilor ma- nuali gi apasi greu, tiranic, asupra celor ce se supun in aceasta tendinta s-ar fin Ani * Lege reglementind stilul de viata al oamenilor, in scopul preve~ nirii excesclor si extravagangelor socante (de exemplu, in materie de Tux). (Nit)168 DESPRE LIBERTATE principal opiniei clasei respective, adicd tocmai asupra membrilor ei. Este stiut ca muncitorii care lucreaza prost gi care, in multe ramuri industriale, constituie majorita- tea lucratorilor sunt in mod hotarat de parerea ci ei tre- buie sa primeasca aceleagi salarii ca si cei care lucreaza bine, precum si c& nimanui n-ar trebui si-i fie permis ca, lu- crind in acord sau in vreun alt fel, si castige, datorit’ in- deménarii superioare sau hirniciei, mai mult decit castiga altii care sunt lipsigi de aceste calitati. $i acestia recurg la 0 politie morala, care uncori devine $i fizici, pentru a im- piedica pe lucratorii indemnatici sa primeasci, iar pe pa- troni si dea, o remuneratie mai mare pentru o presiatic superioara. Daca publicul are dreptul de a decide in ches- tiuni personale, cu nu vad de ce asemenea oameni ar gresi sau cum un anumit public ar putea fi blamat pentru fap- tul ca revendica asupra comportarii membrilor sai acecasi autoritate pe care publicul larg 6 revendic& asupra oa- menilor in general. Dar sa nu mai stéruim asupra unor cazuri ipotetice. Exista, chiar in zilele noastre, uzurpari flagrante, cfectiv practicate, ale libertétii vietii particulare, precum si uzur- piri inca si mai mari ce ameninta, cu oarecare ganse, si se impuna. Si tot in zilele noastre se fac auzite opinii ce revendica dreptul nelimitat al publicului nu numai de a interzice prin lege tot ce considera a fi gresit, ci si dea interzice, in scopul de a preintampina ceca ce considera afi gresit, un numar de lucruri despre care admite c& sunt nevinovate. in numele prevenirii patimii betiei, locuitorilor dintr-o colonie englezA si a aproape jumatate din Statele Unite li s-a interzis prin lege si facd uz de bauturi fermentate in oricare alte scopuri decat cele medicale: caci interzicerea vanzarii lor este, de fapt, asa cum s-a $i intentionat sa fie, L : LIMITELE AUTORITATH SOCIETATIL 169 PR o interzicere a folosirii lor. $i, desi imposibilitatea apli- cirii acestei legi a pricinuit abrogarea ei in mai multe sta- te ale Uniunii americane, inclusiv in cel de la numele caruia se trage numele ei*, s-a initiat totusi o incercare, continua- t&.cu mult zel de catre o seama de oameni ce se declara fi- lantropi, de a face agitatie in favoarea une legi asemanatoare siin Anglia. Asociatia sau ,Alianta“**, cum isi spune ea insagi, care s-a format in acest scop, a dobandit oareca- re notorietate datorita publicitatii de care s-a bucurat co- respondenta dintre secretariatul ei si una dintre foarte putinele personalitati publice din Anglia care sustin c& opiniile unui politician trebuie sa se bazeze pe principii. Contributia lordului Stanley la aceasta corespondenta este de natura sa intareasca sperantele pe care le-au pus deja in el cei care stiu cat de rare sunt, din nefericire, printre cei ce joaca un rol in viata publica, calitati ca acelea manifes- tate in unele din aparitiile sale publice. Purtatorul de cu- vant al Aliantei, care ,,ar deplinge profund recunoasterea oricérui principiu ce ar putea fi rastalmacit in aga fel in- cit si justifice bigotismul si persecutia", se straduieste si scoati in evidenta ,bariera mare si de netrecut“ ce des- parte asemenea principii de cele ale asociatici. ,’Toate ches- tiunile privitoare la gandire, opinii, constiinga mi se par“, spunc el, ,a se afla in afara sferei legislatici; iar toate cele ce vizeaza actele sociale, obiceiurile, relatiile, subordona- te doar puterii legitime a statului insusi, si nu individu- lui, a fi inlauntrul acestei sfere.““ Nu se face nici o mentiune privitoare la o a treia categorie, diferita de acestea doua, * Legea respectiva purta numele de ,Legea Maine asupra bau- turilor (alcoolice)". (N.t.) ** Este vorba despre o asociatie, infiintata in 1853, care milita pentru promulgarea unei legi vizand interzicerea vanzarii bauturi- lor alcoolice. (N.t.)170 DESPRE LIBERCATE adica la actele si obiceiurile care nu sunt sociale, ci indi- viduale; cu toate c& tocmai acestei categorii fi apartine, cu siguranga, actul dea consuma bauturi fermentate. Insa van- zarea bauturilor fermentate este o forma de negot, iar ne- gotul este o activitate sociala. Ingradirea pus’ in cauza nu este ins o ingradire a libert: nzatorului, cia cum- paratorului si consumatorului; caci statul ar putea sa-i in- terzica sa bea vin la fel de bine cum, in mod intentionat, il pune in imposibilitatea de a si-I procura. Dar secreta rul zice: ,,in calitate de cetatean, revendic dreptul la legi- ferare ori de cate ori drepturile mele sociale sunt stirbite prin actele sociale ale altora‘. Siacum, in legaturi cu de- finirea acestor ,drepturi sociale: ,Daca exista lucruri care imi stirbese drepturile sociale, atunci comertul cu bauturi tari se numara, cu siguranti, printre ele. El distruge drep- tul meu fundamental la siguranta, crednd si stimuland me- reu dezordinea sociala. Imi incalea Arepuul la cgalitate, cAci se obtine profit din crearea unci siricii pentru atenuarea cireia sunt folositi bani din impozitul platit de mine. imi stinjeneste dreptul la o dezvoltare moralé si intelectua li liber’, seminand pericole pe calea pe care o urmez, pre- cum si slabind si demoralizand socictatea, de la care cuam tot dreptul sa pretind comunicare si sprijin mutual." lata o teorie a ,drepturilor sociale” de un gen care, dupa toa- te probabilitatile, nu si-a mai gasit niciodata pana acum expresia in cuvinte: care pretinde nici mai mult nici mai putin decat ca este dreptul social absolut al fiecarui indi- vid de a pretinde ca orice alt individ si se comporte, in toate privintele, exact asa cum s-ar cuveni; ci oricine se abate catusi de putin de la o asemenea comportare violea- 24 drepturile mele, autorizandu-ma si cer puterii legislati- ve si inlature raul. Un principiu atat de monstruos este cu mult mai periculos decat orice caz singular de ingridire DESPRE LIMITELE AUYORITATH socieTATH 171 a libertitii; nu exista nici macar o singura violare a liber- Latii care s4 nu poata fi justificata cu ajutorul lui; el nu re- cumoaste dreptul la nici una dintre libertai, exceptand poate peaceea dea avea pareri tinute in secret, neexprimate ni odata; caci, in clipa in care o opinie considerata de mine nociva a iesit din gura cuiva, ea stirbeste toate ,dreptu- sile sociale“ atribuite mie de catre Alianta. Doctrina res- pectiva recunoaste fiecdrui om dreptul de a se preocupa de desivarsirea morali, intelectuala gi chiar fizic4 a alto- ra, desavarsire ce ar urma si fie definita conform etaloa- nelor impartisite de cel ce revendica un asemenea drept. Un alt exemplu important de amestec nelegitim in ches- tiuni ce tin de libertatea la care ate dreptul orice individ, amestec ce nu este doar o primejdie potentiala, ci unul care triumfa efectiv de mult este legislatia sabatica”. Far: doiala, abtinerea, o zi pe siptamana, de la exercitarea obis- nuitei ocupatii zilnice — in masura in care cerintele vietii permit acest lucru—- degi mt constituie nicidecum 0 obli- gatic religioasa decat pentru evrei, este un obicei extrem de binefacator. $i, intrucit acest obicei nu poate fi res- pectat (ara un consimtamant general referitor la aceasta din partea celor ce muncese, atéta vreme cat unii oameni, lu- crand, pot pune pe altii in situatia de a trebui sa lucreze si ci, este admisibil si drept ca legea sa garanteze fiecaru- ia respectarea obiceiului de catre ceilalti, suspendand ac- tivitatile mai importante ale industriei intr-o anumita zi. Dar aceasta justificare, intemeiata pe interesul pe care il au ceilalti in respectarea acestei practici de citre fiecare individ, nu se aplica indeletnicirilor liber alese, pe care un om le poate socoti potrivite pentru folosirea timpului sku liber; dupa cum nu este valabila, catusi de putin, pentru restrictiile legale asupra distractiilor. Este adevarat ca dis- in- Legislatie care reglementa respectarea repausului duminical. (N.t.)172 DESPRE LIBERTA’ tractia unora poate insemna ca in ziua respectiva altii sa ze; dar plicerea, si cu atat mai mult recreerea tila a unui numar mare de oameni merita truda cétorva, cu con- ditia ca ocupatia respectivi si fie liber aleasa gi si se poata renunta, tot liber, la ea. Cei ce lucreaza au perfecta drepta~ te atunci cand socotese ci, daca toata lumea ar lucra du= minicile, muncaa sapte zile ar trebui prestata in schimbul salariilor pentru sase zile; insé cata vreme marea masi a luc activitatilor sunt suspendate, micul numar al celor care trebuie totusi si lucreze pentru ca altii si se poata distra obtine o crestere proportional a castigurilor, ei nefiind totusi obligati si continue aceste ocupztii daca prefe beneficieze de timp liber in loc sa primeasca remuneratic. Daca se cauta si 0 alta solutie, ea poate fi gasita in accca se poate stabili, printr-un obicei, o zi de sirbitoare alta data in cursul saptamanii pentru aceste categorii speciale de oameni. Asadar, Singur arguinent ce s-ar putea in= voca in favoarea restrictiilor puse asupra distractiilor du- ci minicale trebuie si fie accla cé ele sunt, din punct de vedere religios, ceva ru, motiv de legiferare impotriva c&ruia nici un protest nu este prea hotarat — Deorum inixriae Diis curae*. Ramane de dovedit ca societatea sau vreunul din demnitarii sai ar avea insircinarea, data din ceruri, de a raz. buna orice presupusa ofensa adusa Atotputernicului care nu este si un rau facut semenilor nostri, Ideea ca ar fi de datoria unui om sa facd in aga fel incit altul si-si respec- te datoria religioasa a fost fundamentul tuturor persecu- tiilor religioase savarsite vreodati si, daca ar fi admisa, ea le-ar putea justifica pe deplin, Desi simyimantul care rabuf- neste in incercarile repetate de a opri circulatia trenuri- lor duminica, in cererea ca muzeele sa fie inchise duminica au adus." Tacit, Anale, i fnsigi pot remedia va 1.73 (in Ib. latina, in original), (Ne) DESPRE LIMITELE AUTORITATIL SOCIETATH. 173 si altele de acest fel nu are cruzimea persecutiilor din ye- chime, starea de spirit vadita de el este, in fond, aceeasi. Si anume, este hotararea de a nu tolera ca altii sa faca ceea ce le permite religia lor deoarece sunt lucruri pe care nu le per- mite religia celui care fi persecuta, Este credinta dupa care Domnul nu numai ca detest fapta necredinciosului, dar ne va socoti vinovati si pe noi daca il asim nepedepsit. Nu mia pot abtine si nu adaug acestor exemple privi- toare la importanta scézuta acordata libertatii umane pe ace- la al limbajului de persecutic fatis4 care igi face simitt prezenta in presa din Anglia ori de cate ori se simte che- mata sa ia nova de remarcabilul fenomen al mormonismu- lui. S-ar putea spune multe despre faptul neasteptat si instructiv c& o pretinsa noua revelatic, precum si o reli- gie bazata pe ca, produs al unei imposturi evidente, care hici micar nu este sustinuta de prestigiul unor calitayi ex- traordinare ale fondatorului ei, gaseste crezare la sute de mii de oameni, facdndu-se din ca fundamentul unci soci titi, in epoca ziarclor, a cailor ferate i a telegrafului elec- tric. Ceca ce ne intereseaza ins& pe noi aici este ca aceasta religic, ca gi altele mai bune, are martirii ei; c4 profetul si fondatorul ci a fost ucis de multime pentru invataturile sale; ci si alti aderenti ai ei si-au pierdut viata ca urmare a aceleiasi violente aflate in alara legii; cé ei au fost alungati in corpore, cu forta, din tara lor de obargic; si chiar acum, cand au fost haituiti pana intr-un cotlon singuratic din mij- locul desertului, multi oameni din Anglia declara deschis ca ar fi drept (numai c& nu este convenabil) sa fie trimi- si o expeditie impotriva lor pentru a-i constrange prin for- {4 sa se conformeze opiniilor celorlalti oameni. Elementul din doctrina mormonilor care starneste, in principal, an- tipatia, a carei izbucnire igi face simtita prezenta in obis- nuitele ingradiri ale tolerantei religioase, este aprobarea poligamiei; poligamie care, desi permisi mahomedanilor,si hindusilor, si chinezilor, pare s& provoace o dusminie de nepotolit atunci cand este practicaté de oameni care vorbesc englezeste si se declari a fi un gen de crestini. Ni- meni nu dezaproba mai profund decat mine aceasta insti tutic mormona; atit din alte motive, cat si pentru ca, departe de a fi cumva permisi de principiul libertatii, ca constituic o incaleare directi a acestui principiu, fiind o tintuire in lan uri a jumatate din comunitate gi 0 eliberare a celeilalte ju- miatiti de reciprocitatea obligatiilor fati de cea dintdi. Totugi nu trebuie pierdut din vedere c& aceasta legatura este in aceeasi masura voluntara din partea femeilor int tein ea, si care pot fi considerate victimele ci, pe cat este in ori- care din celelalte forme ale institutici maritale; gi oricat de surprinzator ar putea parea acest fapt, cl isi gisegte ex plicatia in ideile si obiceiurile comune ale oamenilor, care, obignuindu-le pe femiei si socoteasca miritigul drept sin- gurul lucru necesar, fac lesne de intteles faptul cd multe dir tre cle prefera sa fie doar una din mai multe sotii decat s nu fie deloc sotia cuiva. Nu se cere altor tari si recunoas- cA asemenea insotiri ori sa scuteasca vreo parte din locui- torii lor de respectarea propriilor legi in virtutea opiniilor mormonilor. insa in situatia cand disidentii au facut, in fata sentimentelor ostile ale celorlalti, mult mai multe concesit decat li s-ar fi putut cere pe buna dreptate; in situatia cand au pirasit tarile in care doctrinele lor erau considerate inac- ceptabile, stabilindu-se intr-un colt indepartat al paman- tului, colt pe care tocmai ei |-au facut pentru prima data locuibil pentru o fiinta omeneasca; in aceasta situatie deci este greu de inteles pe baza ciror alte principii in afara c lor ale tiraniei pot fi impiedicati sa traiasca acolo sub dom- nia legilor dorite de ci, in conditiile in care nu comit nici oO agresitine asupra altor popoare si acorda celor care nu sunt multumiti de felul lor de a trai deplina libertate de a pira- si acele locuri, Un autor recent, avand, in anumite privin- te, merite considerabile, propune (ca si folosim propri- ile-i cuvinte), nu cruciada, dar o civilizadd impouriva aces- tei comunitati poligame, pentru a pune capit la ceea ce lui i se parea fi un pas inapoi in dezvoltarea civilizatici. La fel imi apare si mic fenomenul incriminat, numai cé eu n-am cunostinta de existenta vreunui drept al unei comunitati dea fora o alta si fie civilizata. Avita vreme cat victime- le unci legislatii proaste nu cer ajutorul altor comunitati, cu nu pot admite ca oameni care n-au nici o legatur’ cu cle si vina si sa ceara ca unei stiri de lucruri cu care toti cei interesai par sé fie mulqumiti sa i se puna capat pentru simplul motiv ca ea constituie un scandal pentru persoane aflate la cateva mii de mile distanga gi pe care aceasta stare de lucruri nu-i priveste defel. N-au decat si trimiti misio- nari, daci vor, pentru a tine predici impotriva acelei stiri de lucruri; si n-au decat si se opuna, prin orice mijloace Giustite (dintre care insa nu face parte reducerea la tice- rea propovaduitorilor) raspandirii unor doctrine simi- lare in randurile propriului lor popor. Daca civilizatia a invins barbaria pe vremea cand barbaria stapinea intrea- ga lume, ar fi prea de tot sa pretindem ci ne temem ca nu cumva barbaria, dupa ce a fost pe deplin biruita, si rena i si sa subjuge civilizatia. O civilizatie care poate sucom- ba astfel in fata inamicului invins de ea trebuie mai inainte de toate si fi degenerat intr-atit incat nici preotii si predi- catorii sii, si nici altcineva n-ar mai avea puterea sau nu si-ar mai da osteneala de a se ridica in apararea ei. acd aga stau lucrurile, atunci cu cit civilizatia respectiva ar fi mai repe- de concediata, cu atat ar fi mai bine. Ea nu va putea face altceva decat sa mearga din rau in mai rau pana cand va fi distrusa gi regenerata (asemenea Imperiului Roman de Apus) de citre barbari energici.APLICATIL Principiile afirmate in aceste pagini trebuie admise, intr-o nanierd mai generala, ca baza pentru discutarea detaliilor, nainte ca aplicarea lor consecventa in toate variatele do- nenii ale guvernarii gi ale moralei s4 poata fi intreprinsa 1u sanse de a trage oarecare folos din ea. Putincle obser- fatii pe care imi propun sa le fac asupra unor chestiuni le detaliu sunt destinate mai curand sa ilustreze princi riile decat sa le urmareasca pana Ja ultimele lor consecin- e. Ceea ce ofer cu nu sunt atat ‘aplic tii, c@t exemple de plicatii, de naturk si faci mai limpezi inyclesul gi limite e celor doua maxime care, impreuni, alcatuiese inureaga loctring a acestui eseu gi si ajute judecata si pistreze echi- ibrul in cazurile in care se isca vreo indoiala in legatura intrebarea care din ele trebuie aplicat. Aceste maxime sunt: mai intai, cA individul nu este ras: sunzator in fata societatii pentru actele sale, cata vreme cestea privese duar interesele sale gi ale niminui aitcui- ‘a; sfaturile, recomandatile, stradania de a convinge, pre- 1m si evitarea celui in cauza de catre ceilalti oameni, daca cest lucru este considerat necesar de catre acestia spre pro- sriul lor bine, sunt singurele masuri prin care societatea si poate exprima in mod indreptitit aversiunea si dezapro- yarea fata de conduita lui; in al doilea rand, ca, pentru ac- juni care aduc prejudicii intereselor altora, individu este Aspunzitor, fiind pasibil fie de pedeapsa legala, fie de una social, daca socictatea este de pirere ca ori cea dintai, ori cea din urma este necesara pentru a se apara. Mai inti de toate, nu trebuie nicicum sa se presupuna ci, intrucit numai vatimarea sau probabilitatea unei vi- timiri aduse intereselor altora poate justfica interventia socictatii, ele ar justifica totdeauna o atare interventie. In multe cazuri, urmirind un gel indreptatit, individul prici- nuieste in mod necesar si, prin urmare, indreptatit suferin- te sau daune altora, ori ajunge sa dobandeasca un bun pe care ci tragcau in mod rezonabil nadejdea sa-I obtina. Ase- menea opozifii de interese intre indivizi iau nastere ade- sea datorita unor institutii sociale proaste, dar ele riman inevitabile cita vreme aceste institutii dureaza; iar unele dintre cle ar fi inevitabile indiferent ce institutii ar exista. Orticine reuseste intr-o profesiune practicata de prea multi; oricine este preferat altuia intr-o competitie pentru obti- nerea unui lucru dorit de amandoi, castigi de pe urma pierderii suferite de altii, de pe urma straduintelor lor iro- site si a dezamagirii lor. Dar, asa cum se admite indeob- ste, este mai bine, avand in vedere interesele generale ale oamenilor, ca indivizii sa-si urmareasca telurile in pofida unor astfel de consecinte. Cu alte cuvinte, societatea nu admite dreptul, fie legal, fie moral, al concurentilor dez- amagiti, la imunitate fata de acest gen de suferinta; sim- tindu-se obligata sa intervina numai atunci cand, pentru obtinerea succesului, au fost folosite mijloace a ciror ac- ceptare ar fi contrara interesului general — si anume fra~ uda sau ingelaciunea si forta. Si iaragi, comertul este un act social. Oricine se ocupa cu vanzarea vreunui soi de bunuri publicului face ceva ce afecteaza interesele altor oameni gi ale societaqi in gene- ral; si, astfel, conduita sa cade, in principiu, in sfera juris- dictiei societatii; pornind de aci, se sustinea candva c& ar178 DESPRE LIBERTATE fi de datoria guvernelor ca, in toate cazurile considerate im- portante, sa fixeze preturile si si reglementeze procescle de productie. Acum insa s-a ajuns sa se recunoasca, desi nu inainte dea se dao lupta indelungata pentru aceasta, c& atat ieftinatatea, cat si buna calitate a marfurilor sunt cel mai eficace asigurate kisénd 0 deplina libertate producito- rilor gi comerciantilor, cu conditia doar ca si cumparato- rii sa aiba aceeasi libertate de a se aproviziona oricand de altundeva. Aceasta este asa-numita doctrina a Liberului Schimb, care se bazeaza pe temeiuri diferite de principiul libertatii individuale afirmat in acest eseu, dar la fel de so- lide. Restrictiile asupra comertului ori asupra productiei realizate in scopurile comerciale sunt, intr-adevir, niste constrangeri; si orice constrangere, in calitatea ei de con- strangere, este un lucru riu; dar constrangerile respecti- ve afecte: numai acea parte a conduitei pecare societatea are competenta si o supuna consirangeri, fiind rele nu- ctiv rezultatele mai din cauza ci ele nu produc in fapt ef urmirite a fi produse prin aplicarea lor. Intoemai cum na este implicat in doctrina Liberului Schimb, principiul li- bertatii individuale nu este implicat nici in cele mai multe din intrebarile care se ridica privitor la limitele acestei doc- trine; cum ar fi, spre exemplu, in ce proportic este accep tabil controlul public destinat prevenirii fraudelor prin falsificare; in ce masura trebuie impuse patronilor preca- utii sanitare sau masuri destinate protectici lucratorilor an- gajati in munci periculoase. Asemenea intrebari implica anumite consideratii privind libertatea numai in masura in care este totdeauna mai bine, caeteris paribus*, a-i lisa pe oameni in voia lor, decat a-i tine sub control; dar ca et pot fi in mod indreptatit tinuti sub control in asemenea * Toate celelalte fiind egale (in Ib. latina, in original). (N.t.) APLICATI 179 scopuri este un lucru in principiu neindoielnic. Pe de alta parte, exista intrebari privitoare la interventia statului care sunt, in esenta, intrebari privitoare la libertate; cum ar fi Le- gea Maine, la care ne-am referit deja; prohibirea import’ ri opiului in China; restrictiile asupra vanzarii otrivurilor; pe scurt, toate acele cazuri in care telul interventiei sta- tului este de a face imposibili sau macar dificila obtinerea unei anumite marfi, Asemenea interventii restrictive pot fi criticate nu ca ingridiri ale libertatii producdtorufui sau a celui ce vinde marfa, ci ca ingradiri ale libertatii cumpa- ritorului. Unul dintre aceste exemple, cel al vanzarii otrivurilor, 41 o nous intrebare: care sunt limitele potrivite a ceca ar putea numi functiile politiei; in ce masura poate fi Aditi, in mod indreptitit, libertatea cuiva, in scopul pre~ venirii unei crime sau unui accident. Este una din functi- ile mai presus de orice discutie ale cérmuirii aceea de a lua precautii impotriva unei crime inainte ca ca sa se fi comis, precum giao descoperi si pedepsi dup’ aceea. Totusi func. tia preventiva a cérmuivii este intr-o masurd mult mai mare susceptibila de a fi obiectul unor abuzuri in dauna liber- tatii decat functia punitiva; céci cu greu s-ar putea gasi vreo particica din libertatea legitima de actiune a unei fi- inte omenesti care sA nu poata fi infatisata, corect, drept ceva care inmulteste conditiile favorabile unei forme sau alteia de delincventa. Totusi, dacd o autoritate publica sau chiar 0 persoana particulara vede pe cineva care, in mod evident, se pregateste si comita o crima, ea nu este obligata si asiste pasiv pana cénd se comite crima, ci poa- te interveni spre a o impiedica. Daca otrivurile n-ar fi nici- odati cumparate sau folosite in alte scopuri decit cel de acomite o crima, ar fi drept ca producerea si vanzarea lor si fie interzise. Dar de otravuri poate fi nevoie sin scopuri rid ces i inca in mod180 DESPRE LIBERTATE u numai nevinovate, ba chiar si utile, si nu se pot impu- 1e constrangeri intr-un caz fara ca ele sA actioneze siin -elalalt. De asemenea, este sarcina fireasca a autoritatii pu. lice aceea de a feri pe cetateni de accidente. Daci un fune- ionar public sau oricine altcineva ar vedea un om care vrea si treaca pe un pod despre care se stic cA nu prezinti si- yuranta si daci n-ar mai fi destul timp pentru a-l prevent de pericol, ei ar putea sa-l prinda gi si-| traga inapoi, fara nici o incalcare a libertatii sale; caci libertatea consta in a face ceea ce doresti, iar omul nu dorea sa cada in rau. Cu toate acestea, atunci cand nu exist certivudinea, ci numa pericolul a ceva riu, nimeni altcineva in afara persoanci respective nu poate aprecia daca motivul care-o imboldes te este indeajuns de puternic pentru a infrunta riscuril de aceea, in acest caz. se cuvine, cred eu, ca ea si fie di avertizati de pericol (cu exceptia situatici in care este vor bade un copil, de un alienat mintal ori de cineva aflatintr-o stare de tulburare sau preocupare care este incompatibi- li cu folosirea deplina a faculta ive), nu si fie in piedicata cu forta dea se expune acelui pericol. Considerati similare, aplicate unei chestiuni cum este cea a vanzarii otravurilor, pot s4 ne ingiduie sa hotaram care dintre mo- durile posibile de reglementare sunt sat nu contra prin cipiului nostru. O precautie, cum ar fi, de exemplu, aceea dea pune pe medicament o eticheta care st avertizeze asu- pra proprictatilor sale toxice poate fi practicata fara in- calcarea libertatii: cumparatorul nu poate dori si nu stie ca luccul pe care-I posed’ are proprietati toxice. In schimb, 6 reglementare care ar impune, in toate cazurile, posesia unui certificat medical ar face uncori imposibil’ si totdea- una costisitoare obtinerea articolului respectiv pentru sco- puri legitime. Eu nu vad decat un singur mod prin care s-ar putea ridica obstacole in calea posibilelor crime comise cu ) ti relle APLICATIE 181 asemenea mijloace, fara ca prin aceasta si se produca o in- Alcare demmna de luat in seama a libertatii cclor care doresc substante otravitoare pentru alte scopuri. Este vorba de asi~ gurarea a ceea ce in limbajul foarte pertinent al lui Bentham se nuinesc ,,date doveditoare* dinainte stabilite. Aceasta ma- sura este tuturor familiara in cazul contractelor. Este un lu- cru obignuit si corect ca, atunci cand se incheie un contract, legea sa ceara, drept conditie a executarii sale obligatorii, sa fic respectate anumite formalitati, cum sunt semriaturile, atestarea de catre martori $i altele de acelasi fel, pentru ca, 1 cazul vreunui litigiu ulterior, s& existe datele necesare pen- tru a dovedi ca respectivul contract a fost efectiv incheiat si ci n-a existat nici o imprejurare care sa-| invalideze din punct de vedere legal: rezultatul fiind ridicarea unor mari obstacole in calea intocmirii unor contracte fictive sau a unor contracte facute in imprejurari care, daca ar fi cunoscute, le-ar anula valabilitatea. Precautii de acelagi gen ar putea fi impuse gi vanzatii de articole susceptibile de a fi utilizate pentru comiterea unei crime, Vanzatorului, bunaoara, i s-ar putea cere sa inscrie intr-un registra momentul exact al van- zrii, numele si adresa cumparatorului, calitatea si cantita- tea precisi a produsului vandut; si intrebe in ce scop este dorit produsul respectiv gi sé consemneze raspunsul primit. Auunci cand cumparatorul nu detine o prescriptie medica- la, s-ar putea cere prezenta unci terte persoane care sa fie citaté ca martor al cumpararii, in caz ca, ulterior, ar exista motive de banuiala ca articolul respectiv a fost folosit in sco- puri criminale. Asemenea reglementati n-ar fiin genere un impediment real in calea obtinerii produsului, dat ar fi un impediment considerabil in calea oricui ar dori si-i dea 0 utilizare incorecta fara a fi descoperit. Dreptul inalienabil al societatii de a preintampina de- lictele impotriva sa luand din timp masurile de precautie82 DESPRE LIBERTATE ugereaza anumite limitari evidente ale maximei conform Sreia o conduita gregita ce nu afecteaza decat persoana in uz nu poate indreptati interventia societatit in scop de srevenire sau pedepsive. Betia, bunadoara, in situatiile obig uite nu constituie un caz care s& indreptageasca interven- ia legii; dar a5 aprecia drept un lucru perfect indrepta unom care a fost o data gisit vinovat de vreun act de siolenta impotriva altora sub influenta bauturii sa fie su- bus unei restrictii legale speciale; si ca, daca dup aceea va i gasit beat, si fie pasibil de pedeapsa, iar daca, alla in sceasta stare, comite 0 alta infractiune, pedeapsa la care va fi supus pentru aceasta si fie de o severitate mult mai mare. A se imbata, in cazul unui om pe care betia il stirneste sa va came pe altii, este un delict impotriva altora, De asemenea, lenevia, atunci cand nu este vorba de am wm care primes- te ajutor din partea colectivitatii si nici de inealearea unui contract, nu poate face obiectul unei pedepse legale decit daca ne aflim in plina tiranie; dar, dact fie din lene, fie din cro alts pricin’ care ar putea fi evitata, un om nu igi inde plinesic indatoririle legale fay de alit,ctun ar fi de exemple aceea de a-si intretine copiii, nu este nici un fel de tiranie in acl forta si-si indeplineascd aceasta obligatie, prin mut ci silica daca nu avem la dispozitie alte mijloace. De asemenea, exist multe fapte care, intrucit aduc pre judicii directe numai celor care le fac, n-ar trebui inte! zise legal, dar care, daca sunt ficute in public, constitute © incalcare a bunelor moravuri si, intrand astfel in cate- goria ultrajelor la adresa altora, pot fi pe drept interzise. Din aceasta categorie fac parte ultrajele la adresa decentei, asupra carora nu este necesar sstiruim, cu atat mai mult cu cat ele sunt legate numai indirect de subiectul nostru, iar obiectia la adresa caracterului lor public este la fel de uternica in cazul multor actiuni care nu sunt in sine con- damnabile si nici nu se presupune ci ar fi. TIL 183 Exista o alta intrebare caveia trebuie sa i se gaseasca ras- punsul, un rispuns consccvent cu principiile stabilite. $& consideram cazul unor conduite personale presupuse a fi condamnabile, dar pe care respectul fata de libertate im- piedica societatea sa le preintampine sau sa le pedepseas- ca, deoarece raul ce rezulta in mod direct din ele cade in intregime asupra agentului. fn astfel de cazuri, daca agen- tul este liber sa faci un anumit lucru, trebuie oare ca alti oameni si fie la fel de liberi sa instige sau si indemne la varsirea lui? Chestiunea nu este lipsita de dificultagi. Ca- zul unui om care impinge pe alvul sa facd un lucru nu este, t vorbind, un caz de conduita ce priveste doar pro- priile interese. A da sfaturi sau a indemna pe cineva este un act social si de aceea s-ar putea considera, ca si in ca- zul celorlalte actiuni care ii afecteaza pe altii, cd urebuic su- pus controlului social. Dar o clipa de reflectie corecteaza aceasta prima impresie, aratand ca, desi situatia nu cade, strict vorbind, in sfera definitici libertatii individuale, to- tugi temeiurile pe care se sprijina principiul libert&tii in- dividual ii sunt aplicabile. De vreme ce oamenilor trebuie si li se permita ca, in toate chestiunile care ii privesc doar pe ci, si actioneze asa cum li se pare lor c& este mai bine pe propriul lor risc, ei trebuie, tot aga, sa aiba libertatea dea se consulta privitor la ce ar fi mai potrivit de facut, si schimbe opinii, s4 dea si si primeasca sugestii. In le- gatura cu orice lucru, daca exista permisiunea de a-l face, trebuie si existe gi aceca de a sfatui pe altul sa-l faca. Ches- tiunea suscita indoieli doar atunci cdnd cel de la care vine indemnul trage un folos personal din sfatul sau; cand face din promovarea a ceea ce societatea si statul consider a fi ceva riu o ocupatie menita si-i asigure subzistenta sau cas- tigul banesc. Atunci, intr-adevar, intervine o noua com- plicatic, si anume existenta unor categorii de persoane ale APLIC)184 DESPRE. LIBERTATE, ciror interese se afla in opozitie cu ceea ce se consider’ a fi binele public gi al caror mod de viata se bazeaza pe actiuni contrare acestuia. Ar trebui oare intervenit aici sau nu? Preacurvia, spre exemplu, trebuie tolerata la fel ca si jocurile de noroc; dar trebuic sa existe oare si libertatea ca cinteva sa fie proxenet sau sa tind o casa de jocuri? Ca- rulacesta este unul dintre cele aflate exact la granita din- tre cele doua principii si nu este pe data vizibil de care anume dintre acestea dloua tine el de fapt. Existi argumen te in favoarea ambelor parti. in favoarea tolerantei se poa- te spune ca a face dintr-un anumit lucru 0 ocupatie $i trai sau a profita de pe urna practicarii sale nu poate trans forma intr-o infractiune ceva ce altfel ar fi acceptabil; c& fapta trebuie fie permisa in mod consecvent, fie interz si in mod consecvent: daca principiile pe care pana acum le-am aparat sunt corecte, atunci nu este treaba socictitii, ca societate, si decida c& este rau un lucru care nu-l pri- veste decat pe individ; ea nu poate face nimie mai malede cit si povatuiasca pe individ sa nu faci acel lucru si un om trebuie si aibi acccagi libertate de a convinge pe cineva si faci un lucru pe care o are altul de a-l convinge si nu-I faci. impotriva acestor argumente se poate sustine ca, degi pu- blicul si statul nu sunt indreptatite sa ia in mod autori hotararea — in scop de reprimare sau pedepsire — daci o conduita sau alta ce atinge doar interesele individului este buna sau rea, efe sunt pe deplin indreptitite s& presupund ci, daca ea este priviti de ele ca rea, atunci calificarca ei drept bund sau nu este cel putin discutabila; si ca, find presu- puse toate acestea, ele nu comit nici o greseal cand cautit sa stavileasca influenta apelurilor care nu sunt dezintere- sate sau a instigatorilor care nu pot nicidecum si fie in partiali —care au un interes personal direct sa predomine una din cele doua viziuni, tocmai aceea pe care statul o con- APLICATH 185 sidera gresita, si care in mod vadit o incurajeaza numai din interes personal. Se poate sustine cd nu se pierde nimic, cA nu se sacrificd ninzic bun printr-o reglementare care asi- guri conditiile ca oamenii si aleaga singuri, fic co fac cu intelepciune, fie cu nesibuinta, pe baza propriilor imbol- duri, cat mai liberi de siretlicurile celor ce le stimuleaza inclinatiile in propriile lor scopuri interesate. Astfel se poate spune ci, desi scoaterea in afara legii a unor jocuri este complet nejustificata, desi toti oatenii trebuie si fie liberi s& joace jocuri de noroc la ei acasi sau in casele al- tora ort in orice alt loc de intalnire stabilit de comun acord si care si fie deschis numai membrilor si vizitatorilor lor, totusi existenta unor tripouri nu trebuie permis’. Este drept ca interdictia aceasta nu este niciodati eficace ca, indiferent cat de multé putere despotica s-ar acorda po- litici, tripoutile pot fi totdeauna mentinute sub diferite alte pretexte; insi cle pot fi constranse si-si desfagoare activi Uitile cu un anumit grad de discretie gi taina, astfel ca ni- mic despre existenta lor si nu fie cunoscut altcuiva decat celor ce le cauta; la mai mult decat atat societatea n-ar trebui sa tinteasca. Aceste argumente au o forts consi- derabil Eu nu ma voi aventura sa hotarasc daca ele sunt suliciente pentru a justifica anomalia morala a pedepsi- vii complicilor, atunci cand principakului vinovat i se per- mite (si trebuie sa i se permita) si se bucure de libertate; dea amenda sau arunca in inchisoare pe mijlocitor, dar nu sipe vinovatii de preacurvie — pe proprietarul tripoului, dar nu gi pe jucatori. Inca si mai putin ar trebui intervenit pe temeiuri analoge in activitatile obignuite de cumpirare si vinzare. Aproape orice articol care se vinde si cumpa- ni poate fi folosit in exces, iar cei care il vand au interesul financiar de a incuraja acest exces; insa nici un argument nu poate invoca acest considerent, pentru a sustine, spre186 DESPRE LIBERTATE exemplu, Legea Maine, deoarece categoria negustorilor de bauturi tari, desi interesata intr-un consum excesiv al scestora, este indispensabila pentru consumul lor nor~ mal. Totusi interestll acestor negustori in incurajarea lip- sei de masura constituie un rau efectiv si el indreptayeste statul sa impuné restrictii si sa ceara garantii care, in ab- genta acestei indreptatiri, ar reprezenta inealeari ale liber- tatii legitime. Mai departe, se ridica intrebarea daca stacul, permitand conduitele pe care le socoteste contrare intereselor opti- me ale agentului, n-ar trebui totusi si le descurajeze in- direct; daca, bunaoara, n-ar trebui sa ia masuri pentru a face biuturile mai costisitoare si sa ingreuneze procura- rea lor limitand numarul locurilor unde se vand ele. in aceasta chestiune, ca si in cele mai multe din chestiunile practice, se cer facute mai multe distinctii. A impunc taxe pe bauturile spirtoase in scopul unjc de alle face mai grew de obtinut este o masura care diferd doar ca grad de aceea a interzicerii lor totale; si ar fi indreptatita doar daca gi aceasta din urma ar fi indreptatita. Orice majorare de pret este o interdictie pentru accia ale céror mijloace nu ajung la nivelul preqului marit; iar pentru cei ale céror mijloace ajung la acel nivel este © amenda care li se aplica pentru Aisi satisfac o anume plicere. Plicerile pe care gi le aleg oamenii gi felul in care igi cheltuiesc veniturile, dupa ce si-au indeplinit obligatile legale si morale fata de stat side per- soanele individuale, ii privesc personal gi trebuie si de- pinda doar de felul lor de a gandi. Aceste consideratii ar putea fi, la prima vedere, destinate si condamne alegerea bauturilor spirtoase drept obiect special al impunerii de taxe in scopul obtinerii de venituri. Trebuie insa si ne re- amintim cé impunerea de taxe in scopuri fiscale este ab- solut inevitabila; ca in cele mai multe tari este necesar ca APLICATH 187 © parte considerabild din aceste taxe sa aiba un caracter indirect; c& statul, prin urmare, nu poate s4 nu impuna pe- nalizari, care pentru unii pot sa fie prohibitive, pentru fo- losirea anumitor articole de consum. Este deci de datoria statului si aprecieze, in cazul impunerii de taxe, care sunt marfurile de care consumatorii se pot cel mai usor lipsi; si, a fortiori, si aleaga de preferinta pe acelea dintre ele a ciror folosire dincolo de limitele unei cantitati foarte mo- derate o socoteste a fi vatamatoare. Asadar, impunerea de taxe asupra bauturilor spirtoase, pand la nivelul care asigu- ricel mai mare venit (presupunand cé statul are nevoie de toata suma astfel sustinutd) nu numai ca este admisibi- 1a, dar ca trebuie aprobat: Chestiunea transformarii acestor marfuri intr-un pri- vilepiu mai mult sau mai putin exclusiv trebuie sa primeas- ca raspunsuri diferite, in conformitate cu scopurile pe care aceasta restrictie este menita sa le slujeasca. Toate locuri- le frecventate de public necesita un anumit control din par- wea foryclor de ordine, iar locurile de acest gen in special, deoarece delictele impotriva socictatii sunt indeosebi sus- ceptibile de a se naste aici, Este de aceea indicat ca drep- tul dea vinde aceste marfuri (cel putin pentru consumul pe loc) si fie restrans la persoanele a caror respectabilita- tein comportare este cunoscuti sau garantata; si fie intoc- mite reglementari privind orele de deschidere gi inchidere, in conformitate cu necesititile publice, iar autorizatiile sa fie retrase in caz ca au loc in mod repetat tulburari dato- rita Ingiduingei sau incapacitatii proprietarului sau da localul devine un loc de intalnire predestinat urzirii si pre- gatirii unor faradelegi. In plus fata de acestea, nu-mi pot inchipui nici o alta restrictie care si poata fi justificata prin- cipial. Bundoara, limitarea numarului localurilor unde se vand bauturi spirtoase si bere, in scopul anume dea ingre-188 DESPRE LIBERTATE una accesul la acestea sia imputina ocaziile cc ispitesc pe amatorii de bautura, nu numai ca ar crea un inconvenient pentru toata lumea doar pentru ca exista unii eare ar abu- za de absenta unei atare limitari, dar ea s-ar potrivi numai unui stadiu al societatii in care membrii clasclor aleituite din cei ce muncesc ar fi tratati in mod deschis ca nigte co- pii sau ca niste salbatici, fiind educati prin constrangere, pentru a-i pregati in vederea deschideri, in viitor, a acce- sului lor la privilegiile libertagii. Nu acesta este insi pri cipiul pe baza caruia sunt carmuite, in mod declarat, clasele alcatuite din cei ce muncesc ix tarile libere; si nici un om care acord’ libertatii valoarea cuvenita nu si-ar da acordul aun asemenea mod de a-i guverna decat dupa ce ar fi fost epuizate toate eforturile posibile de a-i educa pentru liber tate gi ari cdrmui ca pe niste oameni liberi, gi s-ar dovedi definitiv c& ei nu pot fi cirmuiti altfel de cum sunt copii Simpla enungare a acestei alternative arata cat de absurd este si presupui ca s-ar fi facut asemeniea cforturi in vreun caz care si merite si fic luat in consideratie aici. Numai dato- rita faptului c& institutille din Anglia sufera de o multime de inconsecvente, is gisesc loc in viata noastra practic lu- cruri care tin de sistemul unci carmuiri despotice sau, cum se spune, paternaliste, in timp ce libertatea generala a in- stitutiilor noastre impiedica exercitarea controtului in ma- sura in care ar fi necesara pentru a face constrangerile cu adevarat eficace ca instrumente ale cducatici. ner-unul din capitolele anterioare ale acestui eseu s-a evidentiat faptul ci libertatea individului, in chestiuni care il privesc doar pe el, implica o libertate corespunzatoare a oricarui numar de indivizi de a reglementa prin intelegeri mutuale lucrurile care fi privesc pe tot, impreuna, si pe ni- meni altcineva decat pe ei. Aceasta chestiune nu prezint: nici o dificultate, atita vreme cit vointa tuturor persoane- APLICATIL 189 lor implicate ramane nemodificata; dar cum aceasta se poa- te schimba, este adesea necesar, chiar in chestiuni care ti privesc numai pe ei, ca acestia sa stabileascd anumite an- gajamente unul cu celalalt; si atunci cand o fac, este po- trivit de regula ca aceste angajamente si fie respectate. Dar, in legislatia ficcarei ari, probabil, aceasta regulé genera- l& are gi nigte exceptii. Nu numai cd oamenii nu sunt ti- nuti sa respecte angajamentele care violeaza drepturile unor terte parti, dar uneori chiar faptul cd angajamentul fi pre- judiciaza pe ei ingisi este considerat ca un motiv suficient pentru a-i elibera de ele. in Anglia, ca si in majoritatea celorlalte tari civilizate, bundoara, un angajament prin care un om s-ar vinde sau ar admite si fie vandut ca sclav ar fi nul si neavenit; nici legea, nici opinia publica n-ar impu- ne respectarea lui. Temeiul unei asemenea ingradiri a pu- terii omului dea dispune, dupa voia sa, de propria soarta este vizibil si poate fi constatat foarte limpede in aceasta situatie extrema. Motivul pentru a nu interveni, daca nu este in interesul altora, in actele voluntare ale unui om este respectul pentru libertatea lui. Alegerea sa voita este 0 do- vada ca optiunea sa este de preferat sau, cel putin, este su- portabili pentru el, iar binele sau este, pe ansamblu, cel mai bine asigurat atunci cand omul este lasat si-si aleagit singur mijloacele de a-l realiza. Dar, vanzandu-se singur casclay, el renunga la libertatea sa; el renunya la orice exer- citarea ci ulterior acestui unic act. Asadar, el anuleazi, in propriul siu caz, insusi scopul care justificd lasarea la la- titudinea saa felului in care si dispuna de el insusi. El nu mai este liber; ci de atunci inainte se afla intr-o situatie in care nu se mai poate invoca prezumtia ce ar fi valabila in cazul in care el ar adera de bunavoie la ea. Principiul liber- tatii nu poate impune ca el s& aiba libertatea de a nu fili ber. Permisiunea de a-ti instraina libertatea nu inseamna190 DESPRE LIBERTATE libertate. Aceste argumente a caror forta este atat de evi- denta in acest caz particular se bucura, ¢ limpede, de 0 aplicabilitate mult mai larga; totusi ele sunt pretutindeni ingradite de necesitatile vietii, care ne impun nefnectat, nu sa renuntim realmente la libertatea noastra, dar s4 consim- tim lao ingradire sau alta a ei, Cu toate acestea, principiul care cere 0 libertate necontrolata de actiune in toate ches- tiunile care i privesc doar pe agentiiinsisi impune ea par- tenerii in afaceri care nu privese nici o tert parte s poata si se clibereze unul pe celalalt de angajamentul facut: fara posibilitatea unei asemenea eliberari de bunavoie poate nici nu existi contracte sau angajamente, exceptind pe a lea privitoare la bani si la valorile binesti despr putem aventura si spunem ca n-ar trebui sa permita nici o libertate de retractare. Baronul Wilhelm von Humboldt, in excelentul eseu din care am citat deja, afirma convinge- rea sa cA acele contracte care privése relatii si servicii de ordin personal n-ar trebui niciodaté si aibi forta legala de constrangere dincolo de o perioada limitati de imp; si c& pentru desfacerea celui mai important dintre aceste con- tracte, cAsitoria, care are particularitatea ca telurile sale sunt anulate atunci cand el nu mai concorda cu simta amibelor parti, n-ar trebui sa fie nevoie de nimic mai mult decat dorinta declarata a uncia din parti de a face acest lucru. Acest subiect este prea imporcant si prea complicat pentru a fi discutat in cadrul unei paranteze iil ating doar atét cat este necesar pentru scopuri ilustrative. Daca gene- ralitatea si conciziunea disertatiei Baronului von Hum- boldt nu I-ar fi obligat si se multumeasca in acest caz cu simpla enuntare a concluziei sale, fara a mai discuta gi pre- misele, el ar fi recunoscut, fara indoiala, ca problema nu poate fi rezolvata pe baze atit de simple cum sunt cele la care se rezumi el. Cand un oma incurajat pe altul, fie prin- care ne imintele ApLIGATH 191 u-o promisiune expresi, fie prin conduita sa, si se bizuie pe faptul ca cl va continua sa actioneze intr-un anumit fel, cand |-a incurajat si-gi construiasca asteptitile si si-gi baze- ze calculele, si-si bazeze fiecare parte a planului sau de via- t& pe aceasta presupunere, atunci ia nastere o noua serie de obligatii morale din partea sa fata de celalalt, obligatii ce pot fi eventual contestate, dar nu ignorate. De asemenea, daci legitura dintre cele doua parti contractante a dus la consecinte pentru alti, daca ea a plasat o terta parte in- tr-o situatie specifica sau, aga cum se intampla cu casatoria, a dus chiar la venirea pe lume a unei a treia parti, iau nas- tere obligatii ale ambelor parti contractante fata de acele ter- {c persoane, obligatii a caror implinire sau cel putin mod de indeplinire nu poate sa nu fic puternic afectat de con- inuarea sau intreruperca legiturii dintre partile care au in- cheiat initial contractul. De aici nu urmeaza, si eu nici n-ag putea admite, cd aceste obligatii merg pana acolo incit si ceara indeplinirea contractului indiferent de sacrificiile pe care ea le-ar implica in cea ce priveste fericirea partii care ¢ rezistenta; dar ele alcatuiese un element necesar al opw acestei chestiuni; si chiar daci, asa cum sustine von Hum- boldt, ele n-ar trebui si conteze deloc in ce priveste li- bertatea juridica a partilor dea se elibera de constrangerile contractului (este si parerea mea ca ele n-ar trebui sa con- teze mult aici), totusi cle nu pot si nu conteze mult in ce priveste libertatea morald. Omul e dator sa ia in conside- ratie toate aceste imprejurari inainte de a se hotar? sa faca un pas care poate afecta interese atat de importante ale al- tora; i, daca el nu acorda importanta cuvenita acestor in- terese, este moralmente raspunzator pentru riul ficut. Am facut aceste observatii evidente pentru a ilustra mai bine principiul general al libertatii si nu pentru ca ele ar fi cum- va necesare in chestiunea particular care, dimpotriva, este192 DESPRE LIBERTATE discutata de obicei ca si cum interesul copiilor ar fi totul, iar cel al persoanelor adulte n-ar fi nimic. ‘Am remarcat deja ca, din pricina absentei oricaror prin- cipii generale unanim recunoscute, libertatea este dese- ori acordata acolo unde ar trebui refuzata dupa cum este uneori refuzata acolo unde ar trebui acordata; iar unul din cazurile in care simpamantul libertatii se manifesti cu cea mai mare putere in societatea curopeana moderni este un caz in care, dupa parerea mea, acest simtAmAnt este cu totul nelalocul sau. Omul trebuie sé fie liber sa faca c¢ place in chestiunile care il privesc; dar el nu trebuie sa aiba libertatea de a face ce-i place atunci cand actioneaza in nu- mele altuia, sub pretextul ci treburile celuilalt sunt pro- priile sale treburi. Statul, respectand libertatea fiecaruia ft chestiunile care il privesc, trebuic sA mentind un control vigilent asupra exercitarii oricirei puteri pe care ingadui $4.0 aiba un individ asupra altora. Accasta obligatie este aproape complet neglijata in cazul telatiilor de familie, caz. care, prin influenta directa pe care o are asupra fericirii omului, este mai important decat toate celelalte luate im- preuna. Nu este nevoie si dezvoltim aici pe larg chestiu nea puterii aproape despotice a sotilor asupra sotiilor, cic pentru inliturarea completa a acestui riu n-ar fi nevoie de nimic altceva decat ca sotiilor sa li se acorde accleasi drepturi gi ca cle si beneficieze de acceasi protectic din partea legii ca si ceilalti oameni; si pentru ca, in ceea ce priveste acest subiect, aparatorii nedreptatii statornicite nu apeleaza la idcea libertatii, ci se prezinta deschis ca nis- ‘¢ campioni ai puterii, Cazul in care aplicarea gresiti a idei- lor despre libertate reprezinta un adevarat obstacol in calea indeplinirii de catre stat a indatoririlor sale este insa cel al copiilor. Aproape ai crede ca ei sunt considerati, literal- mente, $i nu metaforic, o parte a adultului insugi, asa de os- APLICATIL 193, Lila este opinia publica oricarui amestec al legii in exerci- tarea controlului siu absolut gi exclusiv asupra lor; mai ostili aproape decat faya de orice alt amestec in propria sa libertate de actiune: atat de putin pretuieste majoritatea oamenilor libertatea in comparatie cu puterea. Sa udm, bu- naoara, cazul educatiei. Nu este oare aproape o axioma evidenta in sine aceea ca statul trebuie sa pretinda si si im- puna educarea, pana la un anumit nivel, a oricarei fiinte omenesti nascute cu calitatea de cetatean al siu ? Si totusi cine oare nu se teme si recunoasca si s4 afirme acest ade- vir? Intr-adevar, cu greu s-ar gasi cineva care si nege fap- tul ca este una dintre cele mai sfinte datorii ale parintilor (sau, conform legii si practicii actuale, ale tatalui) aceea ca, dupa ce a adus pe lume o fiinta omeneasca, si dea ace- {ei fiinye educatia potrivita pentru ca ea si-si poata juca bine rolul in viata atat fata de altii, cat gi fata de sine ins Dar, in vreme ce toata lumea declara ca aceasta este de da- toria tatilui, cu greu se va gisi cineva in Anglia care si su- porte ideca ca acesta si fie obligat si gi-o indeplineasca. In loc sii se cear’ sa {acd toate eforturile sau sacrificiile ne- cesare pentru a asigura educatia copilului sau, se lasa acest lucru la alegerea sa chiar si atunci cand educatia este ofe- rita gratis! Nu se recunoaste inca faptul ca a aduce pe lume un copil atunci cand lipseste o buna perspectiva de a pu- tea asigura nu numai hrana pentru trupul lui, ci gi instruc tie si pregatire pentru spiritul lui, este un delict moral atat impotriva nefericitului vlastar, cat si impotriva societatii; si nici faptul ca, daca parintele nu-si indeplineste aceasta obligatic, atunci ar trebui ca statul sa vegheze fa indepl nirea ei, pe ct posibil pe cheltuiala parintelui. Daci ar fi o data recunoscuta ca obligatie educatia un versala, atunci s-ar pune capat dificultatilor privitoare la ce anume trebuie s-i invete statul pe oameni si la cum tre-194 DESPRE LIBERTATE, buie si-i invete, dificultati care actualmente transforma chestiunea intr-un simplu camp de confruntare pentru sec- te si partide, pricinuind risipirea in certuri asupra educa- tiei, a timpului si eforturilor care ar trebui cheltuite facdind educatie. Daci guvernul s-ar hotari sd pretinda o buna edu- catie a fiecarui copil, n-ar mai trebui si-si bata capul pen- tru a asigura cl insusi o atare educatie. El i-ar putea lisa pe parinti si fac& educatie unde si in modul in care vor ci, multumindu-se sa contribuie la cheltuielile de scolarizare pentru cele mai sarace categorii de copii, precum gi sa aco- pere in intregime aceste cheltuieli pentru copiii in cazul cirora n-are cine sa le achite. Obiectiile aduse, cu bun te- mei, impotriva educatiei de stat nu se aplica ideii ca sta- tul sa impuna obligativitatea educatici, ci ideii ca el ar wrebusi 4 ia asupra sa dirijarea acestei educatii, ceea ce este cu to tul altceva. Ideca ca intreaga educatie sau o mare parte a ei si fie in mainile statului esté una pe care o dezaprob cum nu se poate mai cnergic. Din tot ceca ce s aici despre importanta individualitatii caracterelor, ca si a di- versititii in opinii si moduri de comportare, decurge c4 si diversitatea educatiei are o importanta ce nu poate fi in- deajuns subliniata. Invatémantul de stat generalizat nu este altceva decat o nascocire destinata si-i modeleze pe oa meni dupa acelagi calapod: si cum calapodul dupa care acel invatamant fi formeaza este unul pe placul puterii predo- minante in cadrul carmuirii, fie ea puterea unui monarh, a preotimii, a aristocratici ori a majoritatii celor ce formea- stat, in masura A spu: z& generatia respectiva, invatamantul de in care e eficace si incununat de succes, instaureaza 0 ti ranie asupra spiritului, tiranie ce conduce, in virtutea unei tendinte firesti, si la una asupra trupului. Un invagamant organizat si controlat de catre stat, daca e totusi sa exis- te, trebuie sa fie doar unul dintre mai multe experimen- APLICATIL 195 te concurente, desfigurate cu titlu de exemplu gi stimul, pen- tru a mentine celelalte forme de invatimant la un anumit nivel de calitate. Exceptind, desigur, cazul cand societatea in general s-ar afla intr-o state atat de inapoiati, incat n-ar putea sau n-ar vrea sa-si asigure singura institutii de inva- tamant cit de cat adecvate, fara ca guvernul sa se implice si cl in accasti sarcina, in care caz guvernul ar putea in- tr-adevar — acesta fiind cel mai mic dintre doua rele— si ia asupra sa treburile scolilor gi universitatilor aga cum ar putea lua gi pe cele ale societatilor pe actiuni atunci cand nu exista in tara intreprinderi particulare capabile si des- fasoare mari activitagi industriale. Dar in general, daca in tara exist’ un numéar suficient de oameni capabili sa asi- gure educatia necesara sub auspiciile guvernului, aceiasi oameni vor fi capabili si vor fi dispusi si ofere o educatie la fel de buna si pe baza principiului voluntariatului, in con- ditiile in care garantia remunerarii este asigurata printr-o lege care ar prevedea invatamantul obligatoriu la care se adaugi ajutorul de stat pentru cei care nu pot acoperi cheltuiclile respective. Instrumentul aplicarii acestei legi nu poate fi altul de- cat examenul public, care sa cuprinda toti copiii si care sa inceapa la o varsta timpurie. S-ar putea fixa o varstila care si fie examinat fiecare copil pentru a se stabili daca stie si citeasca, Daca respectivul copil se dovedeste incapabil de aceasta, tatil siu ar putea primi — in caz ca nu are o scuza suficienté — o amenda moderata, platibila, daca este necesar, prin munca, astfel ca fiul sau fiica sa si poati fi tinut la scoala pe cheltuiala lui. fn fiecare an ar urma apoi cate un nou examen, cuprinzand noi materii, pentru a face astfel virtual obligatorie dobandirea si, mai mult, retinerea de cétre toti a unui anumit minim de cunostinte generale. Dincolo de acest minim, ar exista examinari voluntare dinorice materie pentru care cei care au ajuns la un anumit ni- vel de competenti pot solicita un certificat. Pentru a pre- veni exercitarea de catre stat, prin intermediul acestui mecanism, a oricaror influente nepotrivite asupra opinici oamenilor, cunostingele necesare pentru trecerea examenu- lui (in afara partilor pur instrumentale ale cunoasterii, cum ar filimbile sifolosirea lor) ar trebui si se limiteze, chiar in cazul examenelor de categorie superioara, exclusiv la fapte si stiinte pozitive. Examinarea privitoare la religic, politica sau alte subiecte controversate n-ar trebui si se de: fagoare in jurul chestiunii adevarului sau falsitatii unor opi- , ci asupra chestiunii de fapt privitoare la ce opinii se sustin, pe ce temeiuri, de catre care autori, scoli sau culte Daca s-ar urma acest sistem, gencratia tanard nu ar mai fi nestiutoare in ceea ce priveste adevarurile controversate decat este in prezent; tinerii s-ar forma fie ca membri ai icii oficiale, fie ca disidenti, fa fel cum se intampla si acum, statul avand doar griji ca, in anibele eazuri, ei si fie oameni instruigi in privinta credingelor pe care le impar- tigesc. N-ar exista nici un obstacol ca, daca pirintii lor do- resc, religia sa fie predata in aceleasi scoli unde se predau sicelelalte materii. Orice incercare a statului de a influen- faconcluziile cetatenilor sii asupra unor subiecte contro- versate este ceva rau; dar statul se poate oferi, in mod foarte corect, si stabileasca i si certifice ci omul are cunostin- tele necesare pentru a face demne de urmarit concluziile sale asupra unui subiect sau a altuia. Un student in filo- zofie ar fi cu atat mai bun cu cat ar putea sustine cu succes un examen atit cu privire la Locke, cit gi cu privire la Kant, indiferent cdruia dintre cei doi i s-ar alatura el, sau chiar daca nu s-ar alatura nici unuia; si nu exista nici o obiec- tie rationala impotriva examinarii unui ateu cu privire la elementele crestinismului, cu conditia si nu i se ceara si biser AMEIIAN GET at creadiin cle, Cat priveste insi examenele in sfere mai inal- te ale cunoasterii, cred ca ele trebuie si fie absolut facul- tative. Arinsemna sa acordam puteri mult prea periculoase guvernelor, daci le-am permite si excluda pe cineva de la practicarea unei profesii, chiar gia celei didactice, pe temeiul unor pretinse deficiente in ce priveste calficarea: si eu cred, alituri de Wilhelm von Humboldt, ci diplomele si cele- lalte certificate publice privitoare la cunostintele stiintifi- ce sau profesionale ar trebui acordate tuturor celor care se prezinta la examene si trec probele respective, dar ca ase- menea certificate nu trebuie si le asigure nici un fel de alte avantaje fara de alti concurenti decat acela al greutatii ce poate fi acordata marturiei lor de cétre opinia public: Domeniul educatici nu este singurul in care anumite idei deplasate privind libertatea impicdicd recunoasterea obligatiilor morale pe care le au parintii 51 impunerea in- deplinirii obligatiilor legale, desi exista totdeauna cele mai solide temeiuri pentru a face primul dintre aceste lucruri, precum si, in multe cazuri, pentru a-l face si pe cel din urma. Paptul in sine de a da viata unei fiinte omenesti este unul din actele cele mai incarcate de raspunderi din intrea- ga existent a omului, A-tiasuma aceste rispunderi, a da via- a cuiiva, viata care poate fi un blestem sau o binecuvantare —in conditile in care fiinta adusa pe lume nu va avea ma- car sanscle obignuite de a duce o viati dena de dorit —, constituie o crima impotriva acelei fiinge. Lar intr-o tara care fie este deja suprapopulata, fie este amenintata de su- prapopulare, a aduce pe lume copii, intr-un numar ce de- paseste o limita minima, cu efectul ca, in virtutea concurentei dintre acestia, are loc o micsorare a recompensei munci depuse, constituie un grav prejudiciu la adresa celor ce traiesc din munca lor. Legile care, in multe piri de pe con- tinent, interzic casatoria atunci cand partile in cauzé nu198 DESPRE LIBERTATE pot arata ci au mijloace de a intretine o familie nu dep. ‘esc limita puterilor legitime ale statului, si indiferent daca aceste legi sunt eficace sau nu (chestiune care depinde, in principal, de imprejurari si mentalitati locale), ele nu pot fi criticate drept violiri ale libertigii. Asemenca legi constituie interventii ale statului menite s& interzicd un act diunitor — un act care aduce prejudicii altora gi, ca atare, trebuie sa faca obiectul condamnarii, al stigmatului social, chiar si atunci cand nu se considers indicat si se ada- uge si pedeapsa legal. $i totusi ideile curente despre li- bertate, care sunt atat de ingaduitoare fark de anumite incalcari efective ale libertatii individului in chestiunile care-I privesc numai pe el, ar respinge orice incercare de a pune constrangeri inclinatiilor sale atunci cnd urmarea lor este viata sau vietile de mizerie si depravare ale urm silor, vieti insotite de nenumarate rele pentru cei ce sunt indeajuns de aproape de acestia pentru a fi afectati de fap- tele lor. Comparind acest straniu respect al oamenilor pentru libertate cu aceasta stranie lipsa de respect pentru ea, ai putea crede ca omul are dreptul inalicnabil de a va- tama pe alii, dar nu are nici un drept de a face cvea ce ii place fara a vatama pe nimeni. ‘Am pastrat pentru sfarsit o categorie de chestiuni pri- vind limitele ingerintelor cirmuirii, chestiuni care, desi aflate intr-o strans& legatura cu subiectul acestui eseu, nu apartin, strict vorbind, de el. Este vorba de cazuriin care argumentele ce pledeaza impotriva interventiei statului nu se bazeaza pe principiul libertatii: chestiunea care se pune nu priveste restrangerea actiunilor indivizilor, ci ajutora- rea lor; intrebarea este daca o carmuire ar trebui si faci ceva pentru binele lor sau si asigure sa se faca ceva, in loc de a-i lisa sa faca singuri aceste lucruri, in mod individual sau prin asocieri voluntare. APLICATHT 199 Obicctiile la adresa interventiei carmuirii, atunci cand aceasta nu este de asa natura incat sa implice incalcarea libertatii, pot fi de tei feluri. Cea dintai se aplica atunci cand lucrul ce trebuie facut bine poate, dupa toate probabilitatile, fi facut mai bine de c&tre indivizi decat de catre carmuire. in general vorbind, himeni nu este mai potrivit pentru a conduce o afacere ori pentru a decide cum sau de catre cine va trebui condusa decat cei personal interesati in ea. Acest principiu con- damna ingerinta atat de obisnuita candva a legislativului sau a functionarilor carmuirii in activititile obisnuite ale industrici. Dar acest aspect al chestiunii pe care o discu- tim aici a fost indeajuns dezvoltat de catre ganditorii din domeniul economiei politice si, de altfel, ea nu are nici o legatura special cu prineipiile acestui eseu. Cea de-a doua obiectic este mai strans legata de subiec- tul nostra. in multe cazuri, desi in medie indivizii nu pot face un anume lucru atat de bine ca functionarii carmui- rii, este totugi de dorit sa-I faci ei, gi nu crmmuirea, ca mij- loc pentru propria lor educare spiritual, ca un mod de a-gi intari capacititile de actiune, de a-si exersa judecata si de a cunoaste indeaproape chestiunile lasate astfel pe seama lor. Aceasta este o regula principal, desi nu singura, va- labila in cazul proceselor cu jurati (care nu au un carac- ter politic), in cazul institutiilor municipale gi locale libere si populare, al conducerii intreprinderilor industriale si filantropice de catre asociatii voluntare. Acestea nu sunt chestiuni privitoare la libertate, fiind legate de subiectul nos- tru numai prin efecte indepartate; ele sunt ins chestiuni pri- vitoare la dezvoltarea individului, Se cuvine ca, intr-o alti cocazie, nu in cea de fata, aceste chestiuni si fie tratate in ca- litate de aspecte ale educatiei nationale; ca alcatuind, intr-a- devir, o pregitire special a cetatenilor, partea practic’ aeducatiei politice a unui popor liber, destinati si-i scoata pe membrii acestuia din cercul stramt al epoismului per- sonal si familial, obisnuindu-i sa inteleaga interescle conte: ne si si administreze treburile obstei — obisnuindu-i actioneze din motive ce gin total sau partial de interesul public si s3 le cafauzeasca modul de comportare dupa te- furi care ii unesc, nu care fi despart. In absenta unor ase- menea obiceiuri si capacitati, sistemul constitutional liber niu poate fi nici construit, nici mentinut,fapt iustrat de na- tura prea adesea trecitoare a libertatilor politice in tari in care acestea nu se sprijini pe o temelie suficienti de li- bertiti locale. Administrarea afacerilor cu caracter pur fo- cal de catre cei ce traiesc in localititile respective, ca si aceca a marilor intreprinderi industriale de catre asociatia celor ce furnizeaza de bunavoie mijloacele financiare, se reco- mandi, de asemenea, $i prin avantajele evidentiate in acest escu, pe care le ofera individualitatea modurilor de dez- voltare gi diversitatea modurilor de actiune. Actiunile car- muirii tind sé fie pretutindeni la fel. In cazul indivizilor si al asociatiilor voluntare avem, dimpotriva, experimente va riate, precum si o nesfarsita diversitate de experiente, Ceca ce poate face statul, ca lucra wail, este si se transforme pe sine intr-un depozit central si un factor activ de circulatie si difuzare a experientei rezultate din nenumarate incercari. Treaba lui este de a face din fiecare om care experimente za un individ capabil sa beneficieze de experimentele alto- ra, in loc de a respinge orice experiment in afara de al sau. Cel de-al treilea si cel mai concludent motiv pentru a restrange amestecul carmuirii este marele pericol pe care il reprezinta sporirea inutilé a puterii sale. Orice atributie adaugati in plus celor deja exercitate de carmuire face ca influenta sa asupra sperantelor gi temerilor oamenilor si se raspandeasca $i mai mult, preschimband din ce in ce pe cei activi si plini de ravna in ingi dependenti de carmui- re sau de membrii vreunui partid care tinteste si ajunga la carma tari. Daca drumutile, caile ferate, bancile, birouri- le de asigurare, marile societiti pe actiuni, universitatile si institutiile de binefacere ar fi, toate, sucursale ale guvernu- lui; daca, in plus, consiliile municipale si comitetele locale, cu tot ceea ce acum depinde de ele, ar deveni departamen- te ale administratiei centrale; daca angajatii tuturor aces- tor intreprinderi ar fi numiti si platigi de carmuire, astfel ar depinde de ea pentru orice pas inainte facut in via~ {45 atunci, cu toata libertatea presei si cu toata competen- « populara a aduniti legislative, aceasta tari si oricare alta in situatia ci n-ar mai fi libera decat cu numele. Si raul ar fi cu atét mai mare, cu cat masinaria administrativa ar fi construité intr-un mod mai ficient si mai stiintific — cu cat ar fi mai abile masurile luate pentru atragerea cclor mai indeménatice maini si a celor mai pricepute minti care 1.0 puna in miscare. fn Anglia s-a propus recent ca toti mem- brii administratici civile si fie alesi prin concurs, astfel ca in aceste functii si fic alegi oamenii cei mai inteligenti gi mai instruiti care se pot gisi; iar impotriva i in favoarea aces- tei propuneri s-au spus gi s-au scris multe, Unul dintre ar- gumentele asupra cirora at insistat cel mai mult oponentii cia fost acela ci ocupatia de functionar permanent al sta- tului nu ofera suficiente perspective de castig si nici su~ ficienta important pentru a atrage cele mai mari talente, acestea find oricand capabile si gaseasca o cariera mai atrac. tiva fie ca liber profesionisti, fie in serviciul companiilor sialtor organisme publice. N-ar fi fost nici o surpriza daca acest argument ar fi fost folosit de sustinatorii acestei pro- puneri ca un raspuns la principala dificultate pe care o in- timpina ca. Venind insi de la oponentii ei, el are un caracter destul de ciudat. Ceea ce este avansat ca obiectie constiuie supapa de sigurang’ a sistemului propus. Daca, intra evar, toate marile talente ale yarii ar pitea Ni arase in ser= iciul carmuirii, 0 propunere destinata atingerii acestui exultat ar putea foarte bine st inspire neliniste. Daca fieca- ¢ dintre activitatile sociale care cer © colaborare organi- ‘ati sau care cer vederi largi si profunde s-ar alla in mainile rmuirii si daca in serviciul acesteia s-ar afla, peste tot, samenii cei mai priceputi, atunci cultura vasti si a versati din tari, cu exceptia celei speculative, sar con ie pe care tot resttll nteligen- entra toatad inir-0 numeroasa birocray omunitatii ar urebui sa se bizuie pentru orice problema; nultimea pentru a fr diryata si indrumata in tot ceca ce face; cei priceputi si care au anumite aspiratii, pentru a fi avansati. A fi adus in randutile acestei birocratii si, o data admis, a urca in ierarhia ei ar deveni singurele seopuri ale ambitiei oamenilor. Sub un asemenea regim, nu numa ca publicul din afara ar fi, din lipsa de experienta, nepregat rocratici, pentru a critica sav coutrola modul de lucru al b identele despotisnvslui sau prin fun tionarea fireasca a institutiilor populare s-ar ridica in var ful ierarhici unul sau mai multi conducatori cu inclinayii reformiste, nu s-ar putea face nici o reforma dintre cele + fi impotriva interescior birocratic. Aceasta este tris- rclatarile ce- dar, chiar daci prin a care taconditiea Imperiului Rus, dup’ cum ara lor ce au avut indeajuns ocazia dea face constatari. Parul Jnsusi este neputincios in {aga birocratiei; el poate trimi- te pe oricare dintre membiii acestei birocratii in Siberia, dar nu poate guverna fara ci ori impotriva voime’ lor, Asu~ prafiecarui decret al siu ei pot exercita un veto tacit, prin simpla abtinere de la aducerea lui la indeplinire. fn qari cu o civilizatie mai avansati si cu un spirit mai nesupus, ¢ fi- resc ca publicul, obisnuit sa se astepte ca statul si fack to- tul in locul lui sau, cel putin, obisnuit si nu faca nimic far acere statului nu doar permisiunea, ci chiar si indicatii pri- vind modul cum trebuie facut orice lucru, face raspunza- tor statul de orice lucru rau care i se intampla, iar atunci cind gravitatea riului ¢ atat de mare incat nu-l mai poa- te indura, se ridica impotriva carmuirii gi face cea ce se cheama o revolutie; dupa care altcineva, cu sau far’ auto- ritate legitima din partea natiunii se inscauneaza, incepand sa dea ordine birocratici, si totul continua la fel ca inain- te; birocratia raméne neatinsa si nimeni altcineva itu 0 poa- te inlocui. O priveliste foarte diferité ne infatiseaza popoarele obis- nuite si-gi trateze ele insele afacerile. In Franta, intrucat o bund parte dintre cetiteni au fost candva angajatiin ser- viciul militar activ, numerogi dintre acestia ajungand cel putin pana la gradul de subofiter, se por gasi, in orice in- surectie populara, mai multe persoane competente care sa ia conducerea si si schiteze un plan de actiune acceptabil. lar ce pot face francezii in chestiuni militare, americanii pot face in toate genurile de activitate sociala; ramas fara conducere, orice grup de americani poate si-si organize- ze la repezeala una si sa continue acea activitate sau o alta cu suficienta pricepere, ordine si hotarare. Asa ar trebui si fie orice popor liber; el nu se va bisa niciodata robit de unom sau de un grup de oameni pentru ca acestia pot apu- «a gistipani fraicle administratiei centrale. Nici o birocra- tic nu poate spera sa determine un asemenea popor sa facd sau sa suporte ceva ce fi repugna. Dar acolo unde totul se face prin mijlocirea unei birocrati, nici un lucru caru- ia birocratia i se impotriveste cu adevarat nu se poate re- aliza. Randuiala, in asemenea tari, este aceea de a organiza pe toti cei inzestrati cu experienta si pricepere practica in- tr-un singur grup disciplinat destinat cirmuitii celorlaly si cu cat aceasta organizatie este ea insisi mai desavarsi-204 DESPRE. LIBERTATE ta, cu cat izbuteste mai mult si atraga in randurile sale gi s& formeze pentru sine persoanele cele mai capabile de la toate nivelurile societatii, cu atat este mai desavarsita ro- bia tuturor, inclusiv a membrilor birocratiei. Caci guver nantii sunt sclavii propriei lor organizari si discipline, in aceeasi masura in care cei guvernati sunt sclavii lor. Un ndarin chinez este in accea: Ita gi creatia despotismului ca si cel mai umil plugar. Un ieztit este, ca individ, sclav al ordinului sau pana in ultimul grad de in: josire, desi ordinul insusi exista pentru a asigura puterea colectivi si importanta membrilor sai. De asemenea, nu trebuie uitat cA atragerea principale- lor capacitati din tara in corpul guvernant se dovedeste a fi, mai devreme sau mai térziu, un lucru fatal pentru ac- tivitatea spirituala si aptitudinea de a progresa a corpului insugi. Inc&tugati la un loc cum sunt — formand un sis- tem care, la fel ca toate sistemele, ‘actioncaza vitabil pe baza unor reguli fixe—, thembrii corpului oficial sufera tentatia permanenta de a se scufunda intr-o rutina lenesa ori, daca parasesc cAnd gi cand cercul in care se in- vartesc ca niste calugei de balci, sunt expusi pericolului de a se repezi si faca cine stie ce lucru imatur si nechibzuit care a trasnit prin mintea vreunuia dintre membrii de frun te ai corpului respectiv; iar singurul mod de a tine sub con- trol aceste tendinte strains legate, desi in aparenta opuse, singural stimul ce ar putea mentine capacitatile corpului respectiv la un nivel inalt este posibilitatea ca el sa fie su- pus criticilor vigilente ale celor la fel de competenti din afa- rasa. Este, de aceea, neaparat necesar si existe, independent de carmuire, mijloacele necesare de a forma aceste com- petente si dea le oferi ocaziile si experienta necesara pen- tru a putea judeca corect marile chestiuni de ordin practic. Daca am avea tot timpul a dispozitie un corp abil gi efi- miasura une: iu mod ine- APLICATI 205 cient de functionari — si, mai presus de toate, un corp ca- pabil si initieze gi dornic sa adopte imbunatitiri; dacd nu vrem ca birocratia noastra si degenereze intr-o ,pedan- tocratie“, atunci acest corp nu trebuie sa acapareze toate ocupatiile ce formeaza si cultiva facultatile cerute de cir- muirea oamenilor. A determina punctul de la care incepe riul, un rau re- dutabil pentru libertatea si progresul uman, sau mai degra- ba punctul de la care acest rau incepe si prevaleze asupra binefacerilor ce decurg din folosirea colectiv a fortei so- cietiqii, sub conducerea sefilor ei recunoscuti, pentru in laturarea obstacolelor ce stau in calea bunei sale stari, a asigura toate avantajele oferite de puterea $i inteligenta cen- tralizata care pot fi pastrate fara a sili o prea mare parte din activitatea generala sa intre pe fagasurile guvernamen- tale este una dintre cele mai complicate si mai dificile ches- tiuni din arta carmuirii. Ea este, in mare masura, o chestiune de amanunt, in care trebuie avute in vedere nenumiarate considerente diferite si in care nu se poate fixa nici o regu- i absolut. Cred insi ci principiul practic care ne oferi si- guranta, idealul ce trebuie avut in vedere, etalonul pe baza ciruia trebuie judecate toate reglementirile destinate in- vingerii acestei dificultati pot fi exprimate prin aceste cu- inte: cea mai mare dispersare a puterii compatibila cu eficienta; dar si cea mai mare centralizare posibila a infor- matici, o data cu difuzarea ei de la centru. Astfel, in admi. nistragia municipala ar trebui sa existe, aga cum se intimpla in statele Noii Anglii, o foarte minutioasa repartizare, in- tre functionari diferiti alesi de localitatile respective, a tu- turor chestiunilor care nu ar fi mai cu folos sa ramana in grija celor direct interesati; dar, pe Manga aceasta, ar trebui s& existe in fiecare sector al administrarii problemelor lo- cale o administratie centrala, alcdtuind un departament al carmuirii generale. Organul acestei administratii ar con-206 DESPRE LIBERTATE. centra, ca intr-un focar, intreaga varietate de experienta informatie dedusa din activitatea acelei ramuri a afaceri- lor publice din toate unitatile locale, din toate activitatile similare desfagurate in alte tiri, precum si din principiile generale ale stiintei politice. Acest organ central ar trebui sa aiba dreptul de a sti tot ce se face, datoria sa fiind inde- oschi accea de a punc cunostingele acumulate in fiecare loc la dispozitia celorlalti. Eliberat de prejudecatile marunte si vederile inguste ale unei singure unitati locale prin pozi- tia sa inalta si prin sfera sa cuprinzatoare de observatic, sfa- turile sale ar avea, in mod firesc, multa autoritate; dar puterile sale efective, ca institutie permanenta, ar trebui, gindesc eu, si fie limitate la dreptul de a constrange functionarii locali sa respecte legile instituite in vederea calauzirii lor. jn toate chestiunile cu privire la care nu exista reguli ge- nerale, acesti functionari trebuie lasati si hovarasca dupa judecata lor, rminind rispunzatori fata de cei ce i-au ales. Pentru incalcarea vegulilor, ¢i trebuie sa fie rispun- zitori in fata legii, regulile inscle find stabilite de catre puterea legislativa; autoritatea administrativa centrali ne- facind altceva decat s4 urmareasca executarea lor, iar, daca cle nu sunt transpuse corespunzitor in viata, sa apelezc, dupa caz, la tribunale, pentru aplicarea legit ori la alega- tori, pentru demiterea functionarilor care nu au aplicat-o conform spiritului ei. Cam aga este, cel putin conform con- ceptiei generale aflate la baza ei, supravegherea central pe care Comisia pentru legea siracilor este destinata sa o exer- cite asupra administratorilor locali ai taxei pentru saraci din toati tara. Orice puteri exercita Comisia dincolo de accas- t8 limita ar fi corecte si necesare intr-un anume caz. parti- cular, in vederea eradicarii unor obiceiuri inradacinate de administrare gresita in chestiuni ce afecteaza profund nu numai unitatile locale respective, ci intreaga comunitate; cAci nicio unitate locala nu are dreptul moral de a se trans- APLICATHL 207 forma, printr-o gregita admiinistrare, intr-un cuib al sara- cici, séracie care in mod necesar inunda si alte unitati lo- cale, prejudiciind situatia morala si fizicd a intregii colectivititi muncitoare. Puterile de constrangere admi- nistrativa gi legiferare subordonatoare detinute de Co- misia pentru legea siracilor (dar care, datorita opinic actuale asupra chestitnii, sunt foarte sporadic exereita- tc), desi sunt perfect justificate atunci cand este in joc un interes national de prim ordin, ar fi totugi complet de- plasate in cazul administrarii unor imerese pur locale. Un organ central de informare $i instruire pentru toate uni- tale locale ar fi ins extrem de valoros in toate domeni- ile administratici. Cita vreme este vorba de activitati care nu impiedica, ci ajuta si stimuleaza exercitarea gi dezvol- ca individualitati, nici un guvern nu poate fi acuzat cA ctiveaza prea mult. Raul fncepe atunci cand, in loc dea stimula activitatea si putcrile indivizilor si organizatiilor, cl substituie activitatit lor propria sa activitate; cand in loc tl de ainforma, shitui si, la nevoic, condamna, el inceatuse: za actiunile lor sau, poruncindu-le si stea deoparte, face cl weaba in Jocul lor. Pe termen lung, valoarea unui stat este valoarea indivizilor ce-L compun; si.un stat care las pe planul al doilea interesul dezvoltarii $i inalgarit lor spi- rituale, preferindu-i un grad mai mare de competenta ad- iinistrativa sau acel simulacru de competenti pe care il di practica in chestiuni de amanunt; un stat care face din cctatenii sii nigte pitici, pentru ca ei sa fie instrumente mai docile in mainile sale, chiar daca o face in scopuri benefit ro un asemenea stat va constata ca nici un lucru jmente mare nu se poate realiza cu oameni mici; gi ci perfectiunca masinarici, perfectiune careia el i-a sacrifi- cat totul, nu va aduce pana la urma nici un folos, datori- lipsei de forta vitala, forta pe care a preferat s-o pun’ sub obroc, pentru ca Masinaria si mearya mai lin. u