CHITANŢA

Tanţa, domnişoara Tanţa

E-o duduie foarte şic,
Zveltă, cu ochi mari şi negri
Cap superb, năsucul mic,

Picioruşe dulci şi durde

Şi, când trece ea prin Tei
Toţi bărbaţii o admiră:
- Mă, halal de mama ei!

Ce profesie-are Tanţa?
Uite, n-aş putea să spun!
Nici nu mă interesează
Chiar dacă o presupun.

Dar cum Tanţa-i delicioasă

Ş-are maniere fine
Nici nu vreau să ştiu ce face
Nici cu ce şi nici cu cine.

Ca vecini de bloc, se-ntâmplă

Ca să-i cer un ac sau aţă
Sau îmi cere ea o carte
Până mâine dimineaţă.

O vecinătate dragă
Ne prinde zilele-n cătuşe
Că ades intru la Tanţa
Fără să mai bat la uşă.

Tot aşa într-o seară, intru.

Era iarnă grea şi ger
Şi-o găsesc în pielea goală
Stând lângă calorifer.

Năucit de frumuseţea-i
Dau să mă retrag un pic
Iară Tanta-mi spune: - Intră,
Intră dragă, nu-i nimic!

Am intrat şi beat de farmec

O-ntrebai plin de mister:
- Pentru ce stai goală, scumpo
Chiar lângă calorifer?

- Fiindc-a fost proprietarul,

Mi-a răspuns şăgalnic Tanţa,
Mi-am plătit la el chiria
Ş-uite-acum usuc chitanţa!