Universitatea Politehnica Timisoara

Departamentul de Constructii Metalice si

Mecanica Structurilor

TEHNICI
EXPERIMENTALE

Conf. dr. ing. Raul ZAHARIA

Timisoara - 2010/2011
 1. CONCEPTE DE BAZA

1.1. De ce facem incercarea

Masuri simple - zilnic (acurateŃe mica – neimportant)

Ex: temperatura interior/ exterior
nivel ulei maşina
indicatoare maşina: apa, presiune ulei, benzina

Avem insa nevoie si de măsurători mai precise, deci selecŃia

echipamentului de măsura, tehnicile de măsurare si interpretarea
datelor măsurate pot impune o atenŃie sporita
Ex: temperatura corp
cântar
manometru utilaje
Scopul unei încercări experimentale:

Stabilirea valorii sau tendinŃei de evoluŃie a unei variabile.

Alta definiŃie:

Proba la care este supus un "produs" pentru a vedea daca răspunde

la caracteristicile si performantele aşteptate.

De fapt, exista diferite tipuri de încercări la care se pretează mai

bine una sau cealaltă dintre definiŃii.
1.2. Tipuri de incercari

Încercare - cercetare
- examen (atestare)
- control

Aceasta clasificare respecta oarecum ordinea cronologica de elaborare a

unui produs - concepŃie, fabricare, comercializare

Încercare - cercetare

Constituie faza de studiu si de punere la punct a unui produs

• încercări la scara reala
• încercări pe componente-detalii
• încercări pe substructuri
• încercări pe model redus - similitudine
• încercări pe prototip
• încercare in laborator
• încercare in situ
• încercări distructive
• încercări nedistructive
•încercări pe model redus -
similitudine (Ex: sala sport
Craiova)

Bsup=2573.5mm
Binf=2550mm
Linf=4164.5mm
Lsup=4275.6mm
•încercări pe model redus -
similitudine (Ex: sala sport
Craiova)
•încercări pe prototip
(Ex: nod structura sala sport
Craiova)
•încercări pe prototip
(Ex: nod structura sala sport
Craiova)
•încercări in laborator –
componente/ detalii
•încercări in laborator –
substructura
•încercări in laborator –
substructura
•încercări in laborator –
structura la scara reala
•încercări in laborator –
structura la scara reala
•încercări in laborator –
structura la scara reala
•încercări in laborator –
structura la scara reala
•încercări in laborator –
structura la scara reala
Încercare - examen (atestare)

Sunt încercările care atesta conformitatea unui produs cu specificaŃii

tehnice sau norme.

Acest tip de încercări, deosebit de pretenŃioase, sunt de regula

normalizate, implicând un control si o experienŃa deosebita si se
efectuează in laboratoare atestate.

Ex: atestarea la foc a unui panou perete - rezistenta sub sarcina/

etanşeitatea la foc/ etanşeitatea la transmiterea căldurii
Cardington Hangar on Postcard, 1925
Încercare - control

Este o încercare de conformitate a unui produs cu o specificaŃie tehnica

sau o norma, efectuata la intervale regulate după comercializare.

Implica testarea regulata si continua a unuia sau mai multor elemente

prelevate dintr-o serie in curs de fabricaŃie.

Ex:
• control calitate material (S235JR/J0/J2)
1.3. Echipamente necesare si organizarea unei incercari

Infrastructura:
• clădire laborator de încercare
- concepŃie
- acces
- dispozitive de ridicat
- zone de depozitare
- atelier
- echipamente
• platforma - fundaŃie

Dispozitive încărcare:
• maşini de încercat universale
• standuri de încercare cu pistoane de forŃa
• pistoane independente
Dispozitive de măsura:
•măsura deplasări (captori mecanici/ electrici)
•măsura deformaŃii (extensometrie nu tensometrie! se măsoara
deformaŃii nu direct tensiuni!) timbre tensometrice, video 3D,
fotoelasticimetrie, raze X, termografie infra-rosu, etc.
•măsura forte (captori mecanici, captori electrici)
1.4. Sistem general de masurare. Concepte de baza

Variabila: mărimea fizica ce trebuie măsurata

O variabila poate fi:

• independenta, daca variază independent de celelalte variabile
• dependenta, daca este afectata de schimbarea uneia sau mai multor
variabile

Controlul variabilelor este important. O variabila este controlata daca

poate fi Ńinuta la o valoare constanta in timpul măsurării.

Un control perfect nu este întotdeauna posibil - se va folosi termenul

"controlat" pentru a face referire la o variabila care poate fi fixata in
sens nominal

Ex: Forta impusa in timpul unei incercari la fluaj

Variabilele pot fi:

•discrete- valori care pot fi enumerate (ex: zar)

•continue (ex: deplasare, presiune, temperatura - determinate de un
ac indicator – afisaj digital intre anumite valori)

Variabilele care nu pot fi controlate in timpul măsurării, dar care

afectează valorile celorlalte variabile măsurate se numesc variabile
exterioare. Acestea produc semnale suprapuse peste semnalul măsurat,
formând fenomenul de zgomot si interferenŃa.

Ex: stabilirea punctului de fierbere a apei:

- 3 zile, 3 rezultate diferite 99.9, 100, 100.1 C
- aceleaşi condiŃii, mai puŃin presiunea atmosferica - nu s-a luat
in considerare la încercare
Parametrul: este definit ca o relaŃie intre variabile.

Un parametru care are un efect asupra comportării unei variabile

măsurate este numit parametru de control.

Un parametru "controlat" este un parametru constant pe durata unei

încercări.

Ex:
• viteza de deplasare pe timpul unei încercări de tracŃiune
Zgomot si interferenŃa: sunt efectul unor variabile exterioare.

Zgomot: variaŃie aleatoare a valorii semnalului măsurat, ca o consecinŃa a

variaŃiei variabilelor externe

Ex: fluctuaŃia de curent

InterferenŃa: produce salturi nedorite in semnalul măsurat, ca o

consecinŃa a variaŃiei variabilelor externe

Ex: interferenŃa datorita motoarelor, aparatelor de sudura

1.5. Sistem general de masurare. Componente

Măsurarea poate fi definita ca fiind acŃiunea de a atribui o valoare

specifica unei variabile fizice.

Variabila fizica devine astfel variabila măsurata.

Un sistem de măsurare este deci un instrument utilizat pentru

cuantificarea variabilei fizice.

Componentele unui sistem de măsurare

•Senzor
•Traductor
•Conditionare semnal (optional)
•Output
•Control (optional)
RelaŃia intre informaŃia de intrare (input) si cea de ieşire (output) este
stabilita de o calibrare.

Calibrarea este operaŃiunea de aplicare a unei valori cunoscute de intrare

pentru sistemul de măsurare (etalon, calibru) in scopul observării valorii
de ieşire

Ex: realizarea unui termometru - aplicarea unei valori cunoscute a

temperaturii in scopul construirii corecte a scalei gradate

Senzorul: element fizic care utilizează un fenomen natural prin care simte
variabila care trebuie măsurata

Ex: termometru: lichidul care isi schimba volumul cu variaŃia

temperaturii
Traductorul: converteşte informaŃia intr-un semnal (care poate fi
mecanic, electric, optic, etc.).
Scopul este de a converti informaŃia intr-o forma care poate fi uşor
cuantificata.

Ex: termometru: bulbul termometrului actioneaza ca traductor -

schimba informaŃia termica in informaŃie mecanica prin forŃarea
expansiunii lichidului intr-un capilar

CondiŃionarea semnalului (opŃional): poate fi utilizata pentru a creste

magnitudinea semnalului prin amplificare, înlăturarea unor porŃiuni de
semnal prin tehnici de filtrare, etc. sau sa asigure o legătura mecanica
sau optica intre traductor si output.

Ex:
• termometru: diametrul capilaritatii - determina cat se deplasează
lichidul cu variaŃia temperaturii
• convertirea unei deplasări a senzorului intr-o rotire a unui ac
indicator
Output: oferă o indicaŃie a valorii măsurării.

Output-ul (ieşirea) poate fi un display simplu

Ex:
• scala gradata termometru
• manometru
• captor deplasare cu ac indicator
• display numeric

Output-ul poate fi deasemenea un dispozitiv complex cu rol de achiziŃie si

prelucrare a datelor

Ex:
• centrala achiziŃie legata la PC, cu un soft dedicat
Control (feedback): presupune existenta unui controler care interpretează
semnalul măsurat si ia o decizie cu privire la controlul procesului

Ex: pistoane HIDROMAX (laborator CMMC) - la o anumita

temperatura a motorului exista sisteme de siguranŃa care pot fi activate
pentru a evita supraincalzirea/ griparea
1.6. Etapele unei incercari

•Pregatirea incercarii
•Realizarea incercarii
•Tratarea rezultatelor

1.6.1. Pregatirea incercarii

Oportunitatea

Decizia de realizare a unei încercări pentru un studiu dat poate

rezulta din diverse cauze:
•absenta teoriei sau a unui model matematic sigur
•limitele programelor de calcul numeric
•cost redus al incercarii in raport cu celelalte metode
•dorinta de a pune la punct o teorie sau un model numeric

Ex: determinarea semirigiditatii unui anumit tip de îmbinare –

absenta teorie/ relatii calcul - calibrare model numeric pe baza
de incercari
Alegerea tipului de incercare

Depinde de:

•mijloacele de care se dispune

•natura elementului de incercat
•obiectivele de atins

Optiuni:
•prototip scara 1:1
•model redus ( ! corectitudinea similitudinii)
•in laborator
•in situ
•etc

Ca regula generala, obiectivele de atins vor determina

rezultatele experimentale care trebuiesc obtinute si in consecinŃa
alegerea dispozitivelor de masura.
1.6.2. Realizarea incercarii

Odată ales tipul de incercare, realizarea acestuia comporta

diferite faze:

•fabricarea epruvetei (modelului redus, prototipului)

•prelevarea caracteristicilor geometrice si mecanice

(masura după realizare, incercare material)

•alegerea dispozitivelor de masura, pozitionarea punctelor

de masura (captori deplasare, deformatii, forŃa)

•realizarea standului de incercare si amplasarea epruvetei

•realizarea cablajelor (conexiunilor) intre captori si

instalatia de achizitie

•aplicarea incarcarilor prevăzute

•achizitia datelor (automata, manuala)

In ultima faza (achizitia datelor), rolul experimentatorului este
primordial pentru controlul bunei desfasurari a incercarii.

Este necesara o observare directa a incercarii in scopul

descoperirii fenomenelor care nu au fost prevăzute sau nu pot fi
masurate de către dispozitivele de masura, pentru a putea
interpreta corect datele achizitionate

Ex:
•momentul ruperii unui surub la incercarea unei îmbinări
• momentul aparitiei primei fisuri intr-o sudura
• etc.

Mai mult decat atat, experimentatorul trebuie sa supravegheze

buna functionare a aparatelor de masura, o functionare
defectuoasa putand conduce la distrugerea prematura a
epruvetei sau stricarea captorilor.
1.6.3. Interpretare

Aceasta ultima faza in desfasurarea unei încercări experimentale

cuprinde urmatoarele etape:

•Tratarea preliminara a rezultatelor: in urma observatiilor din timpul

incercarii se redacteaza o fisa a incercarii, care va facilita in mare
masura intelegerea anumitor rezultate in etapa tratarii propriu-zise
a rezultatelor, cat si redactarea raportului final. Aici se vor
mentiona si variabilele exterioare care nu au fost considerate de
către sistemul de masura

Ex:
•temperatura, ptr eventuale corectii timbre
•trasfer in SCANWIN din *.spd in *.txt, salvarea datelor, etc.
•Tratarea propriu-zisa a rezultatelor: presupune tratarea statistica a
datelor

Ex:
•determinarea caracteristicilor de material
•obŃinerea de marimi fizice derivate din datele experimentale
 2. CAPTORI

2.1. Notiuni de baza

2.1.1. Masura si semnal de iesire

m – marimea masurata (marime de intrare)

s – semnal de iesire (marime de iesire sau răspunsul captorului)

desemneaza marimea fizica citita sau inregistrata in urma
operatiunilor de masurare efectuate de captor

Semnalul de iesire se exprima prin relatia:

s = f(m)

Aceasta relatie rezulta din principiile fizice avute in vedere la

realizarea captorului. Pentru cei mai multi captori, semnalul de
iesire este electronic (intensitate, tensiune, frecventa).
Graficul relatiei s=f(m) reprezintă caracteristica de etalonaj a
captorului.

Ca regula generala, pentru a facilita utilizarea captorului, se

incearca obŃinerea unei relaŃii s=f(m) liniare de tipul:

s=Sm

in care constanta S defineste sensibilitatea captorului.

Un obiectiv important in realizarea unui captor este ca

sensibilitatea acestuia sa fie independenta de toate marimile
fizice de influenta
2.1.2. Tipuri de captori

FuncŃie de modul de functionare:

•Captori activi
•Captori pasivi

Un captor activ este orice captor care se comporta ca un generator,

adică produce un semnal electric prin conversia energiei furnizate de
marimea de intrare sau variatiile acesteia.

Ex: Efect piezoelectric direct - proprietatea anumitor corpuri sa

genereze tensiune electrica in urma aplicarii unei tensiuni mecanice –
quart
aplicatii: captori presiune, captori forta

Acest tip de captor are un acces fizic si unul electric. In pofida

caracterului activ, acesti captori sunt adesea asociati cu amplificatori
electronici, puterea prelevata din masuratori fiind in general
insuficienta pentru asigurarea functionarii corecte a achizitiei.
Captorii pasivi sunt dispozitive la care marimea de masurat
moduleaza o energie electrica de origine exterioara. Acest tip
de captor poate fi schematizat sub forma unui dispozitiv cu trei
cai de acces, cel de al treilea fiind utilizat pentru furnizarea
energiei electrice.

Fata de captorii activi, captorii pasivi utilizează o conditionare

a semnalului de intrare, printr-un circuit electric si o
alimentare.

Printre conditionarile cele mai frecvent utilizate: montajul

potentiometric, puntea Wheatstone.

Exista captori cu iesire analogica, la care semnalul de iesire este

legat de marimea de intrare prin caracteristica de etalonaj a
captorului s=f(m) (semnalul de iesire este proportional cu
marimea fizica masurata) si captori numerici (digitali), care au
ca semnal de iesire un numar limitat de valori discrete care
permit cuantificarea marimii fizice masurate.
2.1.3. Marimi fizice de influenta

Marimile fizice de influenta gi reprezintă toate marimile fizice

parazite susceptibile sa modifice valoarea semnalului de iesire s,
fara posibilitatea de a le distinge de acŃiunea semnalului de intrare
m.

RelaŃia s=f(m) se scrie in aceste condiŃii:

s=f(m,gi)

Marimile de influenta cele mai intalnite sunt:

•temperatura
•campul electric
• vibratiile
• umiditatea
• presiunea
Pentru protejarea functionarii captorului fata de marimile de
influenta se pot lua urmatoarele masuri:

•realizarea captorului a.i. sa fie insensibil la anumite marimi de

influenta (Ex: prin utilizarea blindajelor, ptr protejarea
impotriva cimpurilor electromagnetice)

•fixarea marimilor de influenta la valori constante cunoscute,

identice celor definite in timpul operatiunii de calibrare a
captorului

•compensarea influentei marimilor de influenta printr-un

montaj electric asociat captorului (Ex: compensarea
temperaturii la timbrele tensometrice)
2.1.4. Caracteristici metrologice

Captorii sint caracterizati de urmatoarele marimi:

• Domeniul nominal de masura
• Caracteristica de etalonaj
• Sensibilitatea
• Liniaritatea
• Rezolutia
• Timpul de raspuns

Domeniul nominal de masura

Reprezinta domeniul de variatie a marimii masurate (valorile

extreme ale m) in care captorul asigura conversia semnalului de
intrare.

Acest domeniu este limitat de aparitia unor erori semnificative de

masura.
Se pot distinge deasemenea :

•domeniul de utilizare fara aparitia deteriorarii captorului : in care

valorile marimii masurate m care depasesc intre anumite limite
domeniul nominal de masura nu mai corespund specificatiilor de
functionare a captorului.

Aceasta alterare este totusi reversibila, captorul regasindu-si

functionarea normala cind valoarea marimii m se situeaza din nou
in domeniul nominal de utilizare

Ex : depasirea fortei nominale maxime ptr un captor de

forta, cu un procent neglijabil

•domeniul de utilizare fara aparitia distrugerii captorului : in care

valorile marimii masurate m depasesc cu procente importante
domeniul nominal de masura, conducand la alterarea
caracteristicilor de functionare a captorului.

In aceste situatii, inainte de o noua utilizare, trebuie procedat la o

recalibrare a captorului.
Caracteristica de etalonaj

Este functia
s = f(m)

in care: m - marimea masurata

s - marimea semnalului de iesire

Evident, o caracteristica liniara este de dorit, insa nu este obtinuta

niciodata decat cu un anumit grad de aproximare, caracterizat de
liniaritatea captorului.

Liniaritatea

Este exprimata in procente si se defineste ca fiind ecartul maxim ∆

(figura) intilnit pe domeniul de masura, intre caracteristica de
etalonaj si dreapta ajustata, raportat la amplitudinea totala a
semnalului de iesire ∆s (∆
∆ V in figura):
∆ / ∆V) x 100 (%)
L = (∆
Sensibilitatea

Sensibilitatea intr-un anumit punct din domeniul de masura este

derivata in acest punct a caracteristicii de etalonaj in raport cu
marimea de intrare:
S = ds / dm

In cazul unui captor cu caracteristica liniara, sensibilitatea este

definita ca fiind panta dreptei care defineste caracteristica de
etalonaj si este constanta pe tot domeniul de masura (=∆ ∆V/e in
figura).

Rezolutia

Este cea mai mica variatie masurabila a marimii de intrare

Timp de raspuns

Este intervalul de timp intre momentul unei variatii bruste a

marimii m si momentul in care semnalul de iesire a captorului
atinge o valoare apropiata de valoarea stabilizata cu o anumita
eroare. Un timp de raspuns este deci intotdeauna insotit de valoarea
e% pentru care a fost definit.
2.1.5. Calibrare

Relatia intre semnalul de intrare si cel de iesire a unui sistem de

masura este stabilit prin calibrare.

Calibrarea este operatiunea prin care se aplica o valoare cunoscuta

marimii m in scopul determinarii semnalului de iesire
corespunzator.

Prin aplicarea unui set de valori cunoscute pentru marimea de

intrare si observarea semnalului de iesire, se poate obtine in mod
direct o curba de calibrare. Intr-o asemenea curba, marimea
masurata m poate fi reprezentata pe abscisa, iar valoarea masurata
a semnalului de iesire pe ordonata
Intr-o operatiune de calibrare, valoarea de intrare trebuie sa fie o
variabila controlata independenta, in timp ce valoarea masurata a
semnalului de iesire devine variabila dependenta a calibrarii.

Din curba de calibrare se poate determina caracteristica de

etalonaj, prin gasirea ecuatiei s=f(m) care trece prin punctele
determinate in cursul calibrarii.

Se disting doua tipuri de calibrari:

•calibrare directa in care valorile m sunt furnizate de etaloane

Ex: cale-pentru deplasari, greutati - pentru forta

•calibrare prin comparatie cu un captor identic de referinta

2.1.6. Erori de masura

Eroarea de masura reprezintă diferenta intre semnalul de iesire

masurat s si valoarea exacta a masurii m. Aceasta ultima valoare
fiind necunoscuta, eroarea de masura poate fi doar estimata.

Precizia semnalului de iesire s nu depinde doar de captor, ci si de

sistemul de achizitie legat de acesta.

In ceea ce priveste captorul, se pot distinge doua tipuri de erori:

•erori sistematice
•erori accidentale
Erori sistematice

Sunt erorile care introduc un decalaj constant intre valoarea reala

si valoarea masurata. Erorile sistematice rezulta de fapt dintr-o
utilizare improprie a materialului de achizitie si pot fi reduse
printr-o cunoastere precisa si o utilizare riguroasa a captorilor
utilizati.

Printre acestea se pot distinge:

•erori ale valorii une marimi de referinta, datorate spre exemplu

utilizarii captorului in condiŃii (temperatura, umiditate…)
neconforme celor prevăzute in specificatiile aparatului;

•erori ale caracteristicilor captorului, spre exemplu luarea in

considerare a unei valori a sensibilitatii eronate (ds/dm, sau dV/e in
figura). Acest tip de eroare poate fi redus efectuand o recalibrare
regulata a captorului.

•erori datorate modului de utilizare a captorului, spre exemplu

nerespectarea valorii timpului de raspuns al captorului.
Erori accidentale

Sunt erorile aleatorii care pot interveni brusc, pe o durata

nedeterminata. Diversele cauze generatoare de erori accidentale sunt
legate de:
•marimile fizice de influenta si variatia acestora in timpul
functionarii captorului;
•pozitionarea defectuoasa sau schimbarea in timpul incercarii a
pozitiei captorului;
•zgomote de fond, interferente parazite

Pentru o mai buna intelegere a diferentei intre erorile sistematice si

cele accidentale, se considera exemplul unui captor de deplasari si a
doua moduri diferite de operare a incercarii:
•in primul caz, captorul este fixat in pozitie pe suport si se
itereaza de n ori masura deplasarii unui punct din structura
incercata;
•in cel de al doilea caz, înainte de fiecare dintre cele n masuratori,
se repozitioneaza captorul pe suport.
In primul caz, eroarea introdusa in masura deplasarii prin
pozitionarea captorului este o eroare sistematica, iar in cel de al
doilea caz aceasta devine accidentala.
2.1.7. Tratarea statistica a rezultatelor

Tratarea statistica a rezultatelor are ca scop cunoasterea valorii

celei mai probabile a marimii masurate si fixarea limitelor de
incertitudine.

Tratarea statistica se refera doar la erorile accidentale, de unde

importanta distinctiei intre erorile accidentale si cele sistematice
facuta anterior.

Cind masurarea aceleiasi marimi m fost repetata de n ori, valoarea

medie m se defineste:

m1 + m2 + ... + mn
m=
n
O masura a dispersiei valorilor masurate mi fata de valoarea medie
m este data de abaterea medie patratica:

σ =
(m1 −m ) (
2
)
2
(
+ m2 − m + ... + m n − m )
2

n −1
Presupunind ca erorile accidentale sunt independente, se poate admite ca
distribuŃia rezultatelor mi urmareste curba de probabilitate GAUSS.
Probabilitatea P(m1, m2) de a obŃine un rezultat al masuratorii mi
cuprins in intervalul celor doua valori m1, m2 este dat de formula:

m2
P(m1, m2) =
∫
m1
p(m)dm

in care p(m) este densitatea de probabilitate pentru valoarea m a masurii.

Legea GAUSS:

p ( m) =
1  m−m
exp −
( ) 
2

σ 2π  2σ 2

 Valoarea cea mai probabila a masurii m este m.
Probabilitatea P de aparitie a unui rezultat mi in limitele urmatoarelor
intervale:

m +/- 1 abatere medie 68.27%

m +/- 2 abateri medii 95.45%
m +/- 3 abateri medii 99.73%
Considerand curba densitatii de probabilitate p(m) pe care sunt
raportate rezultatele masurii m, se disting urmatoarele notiuni:

Acuratetea aparatului de masura

Este caracterizata de ecartul ∈ intre valoarea exacta mo

(necunoscuta) si valoarea medie m (figura). Acest ecart reprezintă
media distributiei erorilor ∈=mi–m0
Un aparat cu acuratete mare este un aparat la care ∈→ 0.

Fidelitatea aparatului de masura

Este calitatea de a reda rezultate grupate in jurul valorii medii m.

Abaterea medie patratica, a carei valoare traduce dispersia
rezultatelor, este un indicator al fidelitatii aparatului.
Acuratete mare si fidelitate scazuta
Fidelitate mare si acuratete scazuta
Acuratete si fidelitate mari
2.2. Captori de deplasari

Captorul de deplasari este un dispozitiv alcatuit dintr-un corp

cilindric sau paralelipipedic in care culiseaza o tija a carei
extremitati poate fi legata de punctul din structura in care se
doreste determinarea deplasarii, captorul fiind fixat de o baza
fixa, independenta de structura testata.

In prezent, exista o mare varietate de captori de deplasari care

transforma in general deplasarea intr-un semnal de 0-10V.
Functie de domeniul de variatie a deplasarii masurate, precizia
acestor dispozitive variaza intre 1/100 si 1/1000 mm.

In mod esential, transformarea deplasarii in marime electrica se

poate face in mod potentiometric sau inductiv.
Captorul potentiometric

Este constituit dintr-o rezistenta fixa pe care se deplaseaza un cursor,

solidar cu o tija a carei deplasari se masoara. Rezistenta fixa este
constituita dintr-un fir bobinat pe un suport izolator. Firul poate fi
fabricat dintr-un aliaj de Ni-Cr, Ni-Cu sau Ni-Cr-Fe. Rezistentele
utilizate sint in mod uzual cuprinse intre 1-100 kΩΩ.

Liniaritatea globala pentru acest tip de captori este asigurata, dar

rezolutia este in mod evident limitata prin discontinuitatile datorate
bobinajului (trecerea de la o spira la cealalta). Acesti captori sint deci
utilizati, in general, doar pentru masurarea deplasarilor mai mari
decit 10mm.
Captorul inductiv

Este constituit din trei bobine amplasate in lungul axei corpului

cilindric al captorului, dintre care doar bobina mediana este
alimentata. Un miez magnetic se deplaseaza in lungul axei
bobinelor si furnizeaza un suport cimpului magnetic generat de
bobina mediana.

Bobinele laterale sint conectate in serie. Daca miezul este in

centrul captorului, tensiunile induse in bobinele laterale se
anuleaza si tensiunea de iesire este nula. Aceasta tensiune creste,
cu valori pozitive sau negative, daca miezul se deplaseaza intr-
un sens sau altul. In acest sistem, tensiunea de iesire este o
functie liniara de pozitia miezului.
Rezolutia este teoretic infinita si liniaritatea poate atinge valori
excelente, de ordinul 0.02% pentru o plaja de cativa milimetri.
2.3. Captori de deformatii – Timbre tensometrice

2.3.1 Alcatuire

Principiul de functionare al timbrelor tensomerice este simplu:

un fir electric lipit pe o suprafata, care sufera aceleasi
deformatii ca aceasta.

Atunci cand se doreste determinarea alungirii unui punct pe o

suprafata, pe o anume directie, timbrul se va lipi cu firele
paralele la aceasta directie.
Sub forma cea mai simpla, primele timbre tensometrice erau
constituite dintr-un fir foarte fin, lipit pe o foaie suport.

Tipurile recente au inlocuit firul electric printr-un fir de siliciu

impregnat pe suprafata suport .
Este util de precizat ca, de fapt, denumirea de ‘timbru
tensometric’ este intr-o oarecare masura improprie; tensiunile
nu pot fi masurate in mod direct.

Timbrul tensometric masoara doar deformatiile specifice, care

vor fi ulterior transformate in tensiuni.

Unitatea de masura cea mai utilizata pentru deformatii in

extensometrie este µs (micro-strain). Acest simbol a fost adoptat
pentru a defini alungirile sau scurtarile relative de 10-6 cm/cm.
Nu este propriu-zis o unitate, deoarece deformatiile relative sunt
marimi adimensionale.

µs pentru o deformatie ε =100 x 10-6.

Vom spune deci 100µ
2.3.2 Principiul de masurare

Considerand timbrul tensometric ca un fir unic de lungime L

solicitat la tractiune, rezistenta acestuia va fi:

R=ρL/S

in care:
ρ - este rezistivitatea firului
L – lungimea firului
S – sectiunea firului

Variatia relativa a rezistentei se poate scrie sub forma:

∆R ∆ρ ∆L ∆S
= + −
R ρ L S
 Daca ε este alungirea relativa, diametrul firului va suferi o
υε,
υε astfel incat sectiunea devine:
diminuare relativa -υε

π ( D −νε D )
2
πD' 2
π D 2 (1 −νε ) 2
S'= = = = S (1 −νε ) 2
4 4 4

Variatia relativa a sectiunii se scrie:

∆S S '− S S (1 −νε ) 2
= = − 1 = (1 −νε ) 2 − 1 = 1 − 2νε + (νε ) 2 − 1 ≅ −2νε
S S S

Expresia pentru variatia rezistentei devine:

∆R ∆ρ ∆L ∆ρ
= + + 2υε = + ε (1 + 2υ )
R ρ L ρ
Daca rezistivitatea este constanta, pentru υ=0.3 relatia devine:

∆R
= 1.6ε
R
De fapt, rezistivitatea nu este constanta, dar intr-o prima aproximare se
poate considera ca este proportionala cu variatia lungimii firului. Se
poate deci scrie:

∆R ∆L
=K = Kε
R L
Pentru ca un metal sa fie adecvat pentru construirea unui timbru
tensometric, trebuie ca factorul K sa fie intr-adevar o constanta.

Aceasta constanta se numeste factor de calibrare a timbrului.

Cunoscand acest factor, se observa ca se poate masura alungirea

relativa cunoscand variatia rezistentei unui timbru.
Factorul de calibrare depinde de natura materialului. Un timbru este
cu atit mai sensibil cu cat factorul K este mai ridicat. Timbrele curente
poseda un factor K in jur de 2, dar exista timbre speciale a caror factor
de calibrare ajunge pina la 200.

Nu toate metalele prezinta toate calitatile necesare pentru a fi utilizate

in fabricarea timbrelor.

Semnalul de iesire a timbrului tensometric trebuie sa fie, pe cat posibil,

o functie liniara de deformare; altfel spus, factorul de calibrare K sa fie
independent de deformatie.

Unele metale sint, din acest punct de vedere total improprii.

Constantanul este insa un material excelent pentru a fi folosit la
fabricarea firului pentru timbre tensometrice.
Variatia rezistentei relative a unui fir functie de alungire pentru diverse
materiale
2.3.3 Sensibilitatea transversala

Relatiile precedente neglijeaza faptul ca timbrul, lipit pe o directie X

pentru a masura deformatia εx prezinta o sensibilitate la dilatare εy care
exista in directie transversala. Aceasta se datoreaza buclelor din alcatuirea
timbrului, dar si simplificarii realizate asupra termenului ∆ρ/ρ
∆ρ ρ.

Relatia fundamentala a timbrelor poate fi deci scrisa general:

∆R / R = K εx + K’ εy

Studiul teoretic al factorilor K si K’ este destul de complex si fabricantii de

timbre au incercat sa rezolve problema constructiv, astfel incat K’ sa
devina neglijabil si K constant.

Realizarea buclelor largite pentru timbrele moderne de tip circuit

imprimat, contribuie la reducerea substantiala a efectului transversal;
aceste bucle, cu rezistenta electrica nesemnificatva, au un efect
imperceptibil in semnalul de iesire al timbrelor.
3.3.4 Tipuri de timbre functie de starea de tensiuni

Un timbru obisnuit permite masurarea deformatiei intr-o singura directie

si deducerea efortului unitar intr-o stare uniaxiala de tensiune
Cand se doreste determinarea unei stari de tensiune biaxiala, si se cunoaste
directia tensiunilor principale, se folosesc timbre cu circuite la 90o, ale
caror axe coincid cu directiile principale
Atunci cand nu este cunoscuta directia tensiunilor principale, se folosesc
timbre cu trei circuite
Tipuri speciale de timbre se fabrica in scopuri precise si asigura practic,
solutia pentru toate problemele de masura a deformatiilor
2.3.6. Efecte parazite care intervin in functionarea timbrelor

Se evidentiaza doar efectele parazite care pot acŃiona la nivelul

timbrului propriu-zis, care afecteaza variatia rezistentei timbrului sub
efectul deformatiilor si provoaca astfel masuratori eronate, chiar in
condiŃiile utilizarii unei aparaturi de masura de cea mai buna calitate.

Printre diversele efecte parazite, doar cel mai important va fi tratat in

continuare si anume efectul temperaturii.

Pentru un timbru tensometric lipit de un suport supus la solicitari

mecanice, in acelaşi timp fiind solicitat si la variatii de temperatura,
semnalul de iesire este suma a 3 componente :
•un semnal corespunzător deformatiilor datorate solicitarii
mecanice ;
•un semnal datorat deformatiei termice a structurii (efect parazit) ;
•un semnal datorat deformatiei termice a timbrului propriu-zis
(efect parazit).
De retinut ca exista 2 efecte parazite, a caror eliminare este posibila
doar in condiŃiile in care se realizează un timbru special pentru
materialul din care este realizata structura incercata, fiind capabil sa
urmărească coeficientul de dilatare termica al acesteia. Un timbru lipit
pe un anumit material liber de solicitari mecanice furnizează funcŃie de
temperatura un semnal complex, depinzand de materialul respectiv si
de alcătuirea timbrului.

Aliajul NiCr si constantanul prezintă o plaja de temperatura in care

curba de variatie a rezistentei cu temperatura este destul de ‘plata’.

Curbe de variatie a rezistentei funcŃie de temperatura

Daca pentru un anumit aliaj exista o plaja de temperatura pentru care
caracteristica rezistenta-temperatura este orizontala, vom spune despre
acest timbru ca este ‘autocompensat’ pentru materialul ale cărui
deformatii se masoara si pentru aceasta plaja de temperatura. In acest
caz, timbrul nu inregistreaza dilatarile termice libere.

Ex:
•consola supusa unei variatii de temperatura - timbrul nu va furniza
nici un semnal, chiar daca exista alungire datorita temperaturii (fig a).

• pentru o epruveta fixata la deplasare axiala timbrul autocompensat

va indica o compresiune in conditiile cresterii temperaturii (fig b).
In concluzie, timbrul autocompensat nu va furniza deformatiile termice
libere, ci deformatiile legate de tensiuni, fie ca sunt de origine termica
sau mecanica ; autocompensarea este valabila doar pentru un material
dat al epruvetei si pentru o plaja de temperaturi data de constructor.

Un alt efect al temperaturii este influenta asupra factorului K ; aceasta

particularitate, independenta de materialul pe care este lipit timbrul,
este data de constructor si se poate lua astfel in considerare.

Figura de mai jos oferă, cu titlu indicativ, caracteristicile furnizate de

constructor pentru un lot particular de timbre.
Cu titlu informativ, se prezintă in continuare alte cateva efecte parazite
care pot afecta variatia rezistentei timbrului sub efectul deformatiilor :

•efecte magnetice induse de vecinatati ;

•efectul presiunii hidrosatice pentru timbrele scufundate intr-un
lichid ;
•oboseala : in incercarile de oboseala, exista riscul deteriorarii
progresive ;
•efect de rigidizare : in anumite cazuri, pentru elemente deosebit
de subŃiri, timbrul poate rigidiza local structura si perturba astfel
cimpul de deformatii.
3.3.7 Legarea timbrelor cu instrumentele de achizitie
Puntea Wheatstone

Montajul fizic cel mai simplu pentru masura rezistentelor electrice este
puntea Wheastone. In figura de mai jos se prezinta schema clasica a
puntii. Bornele A si B sint alimentate la o tensiune E0 si se masoara
tensiunea la bornele C si D.

Puntea Wheatstone
 Utilizind legile Ohm si Kirchoff, tensiunea de iesire se poate scrie:

V = E0 (R2 R4 – R1 R3) / (R1 + R2) (R3 + R4)

Puntea este echilibrata in momentul in care aceasta tensiune este nula,

deci:

R1R3 = R2 R4

egalitate verificata in particular daca toate patru rezistentele sint egale:

R1=R2=R3=R4=R

Daca exista o variatie a rezistentelor, tensiunea de iesire sufera o

variatie:

∆V = E0 (∆
∆R1/R1 -∆
∆R2/R2 + ∆R3/R3 - ∆R4/R4 ) / 4

Deci, daca una din rezistente variaza, tensiunea dezechilibrata este

proportionala cu variatia relativa a acestei rezistente.
Daca una dintre rezistentele puntii este un timbru tensometric, este
posibila, in acest mod, masurarea variatiei rezistentei acestuia. Inainte
de inceperea incercarii, puntea trebuie echilibrata, aceasta facindu-se
automat, de catre centrala de achizitie, prin variatia celorlalte
rezistente incluse in punte (R1=R2=R3=R4)

Variatia tensiunii de iesire este proportionala cu tensiunea de

alimentare; aceasta din urma trebuie deci sa fie perfect stabilizata.

Montajul in sfert de punte

Montajul uzual este in sfert de punte, in care doar o ramura este

ocupata de un timbru tensometric (spre exemplu R1).
Se poate scrie deci:

∆V = E0 (∆
∆R1/R1 +/- 0 ) / 4= E0 ∆R1/R1 / 4 =

= E0 ∆R1 / 4 R1

Centrala de achizitie calculeaza automat variatia de tensiune si

rezistenta, oferind in mod direct valoarea deformatiei in µs.
Cablarea timbrului se face in mod obişnuit cu trei fire, aşa cum se
arata in figura de mai jos, pentru eliminarea efectului temperaturii
asupra rezistentei cablurilor de legătura. Asupra acestui aspect se va
reveni mai tarziu.

Montaj cu trei fire in sfert de punte

Montajul in jumatate de punte

Acest sistem este utilizat atunci cind se doreste masurarea diferentei

semnalelor furnizate de doua timbre. Acestea vor fi montate in doua
ramuri adiacente ale puntii, R1 si R2, astfel incat :

∆V = E0 (∆
∆R1 / R1 - ∆R2 / R2) / 4

Acest tip de montaj se foloseste in principal cind se doreste eliminarea

efectelor parazite care pot acŃiona asupra timbrului principal R1.
Timbrul R2 va fi plasat in aceleasi condiŃii ca si R1, lipit pe acelaşi
material, dar fara a fi supus solicitarii mecanice. Daca variatia
rezistentei R1 conŃine un efect parazit ∆Rp care se suprapune peste
deformatia datorita solicitarii mecanice, variatia rezistentei R2 va fi
egala cu aceasta valoare :
∆R2 = ∆Rp
si deci :

∆V = E0 [(Kε + ∆Rp / R) - ∆Rp / R] / 4 = E0 Kε / 4

Aceasta asociere a unui timbru `de compensare` cu timbrul principal a
fost vreme indelungata singurul mod de eliminare al efectelor
temperaturii asupra timbrelor. Aparitia timbrelor autocompensate, aşa
cum s-a arătat anterior, a eliminat aceasta practica.

Montajul in jumatate de punte mai poate fi utilizat in anumite situaŃii

particulare, cand cele doua timbre trebuie sa ofere aceleasi valori ale
masuratorii, dar de semne contrare si se doreste astfel obŃinerea
directa a valorii medii.

Ex: cazul unei grinzi incovoiate - unul din timbre se amplaseaza pe

talpa superioara iar celalalt pe talpa inferioara.
Avantajul este ca montajul este insensibil la efectele parazite, dar exista
riscul de a obŃine rezultate eronate in cazul unei functionari
defectuoase a unuia dintre timbre (lipire incorecta, spre exemplu).

Pentru montajul in jumatate de punte, cablarea se face cu cite doua

fire pentru fiecare timbru.
2.3.8. Efecte parazite care intervin in masurarea deformatiilor

Efectele parazite cele mai importante care intervin in masurarea

deformatiilor sunt neliniaritatea puntii Wheatstone si rezistenta
cablurilor de legătura.

Neliniaritatea puntii Wheatstone

Ecuatiile prezentate anterior au fost obtinute cu neglijarea termenilor

de ordinul doi ai variatiilor rezistentelor. Aceaste expresii sunt deci
valabile pentru deformatii mici, dar prezintă un risc daca deformatiile
devin importante, spre exemplu pentru incercarile in stadiu plastic.

Considerand cazul legarii in sfert de punte, in care doar R1 este

timbru, eroarea relativa a variatiei tensiunii fata de formula cu
neglijarea termenilor de ordinul doi este (pentru un factor de calibrare
K=2) :

d = [ε / (1+ ε)] x 100 [%]

Pentru o deformatie de 1%, eroarea relativa este de 1%. Aceasta
alungire corespunde unei depasiri importante a limitei elastice a
otelului, spre exemplu (deformatie de aproximativ 0.2%).

Eroarea va fi deci neglijabila pentru incercarile in domeniul elastic ale

structurilor.

Pentru o deformatie de 10%, insa, eroarea obŃinuta este de 9.1%, ceea

ce devine inacceptabil. Singura modalitate de a corecta efectul
neliniaritatii puntii este prin calcul.

Unicul montaj prin care efectul neliniaritatii se anuleaza este legarea in

jumatate de punte a doua timbre care măsoară deformatii egale de
semne contrare, aşa cum s-a arătat anterior.
Efectul lungimii cablurilor de legatura asupra rezistentei

Atunci cand timbrele sunt amplasate departe de aparatele de masura

este necesar sa se tina cont de rezistenta cablurilor de legătura, datorita
lungimii acestora.

Factorul de calibrare a timbrului, dat de constructor este :

∆R / R1) / ε
K = (∆

In care R1 este rezistenta timbrului tensometric.

Daca timbrul este legat de aparatul de masura prin fire foarte lungi,
rezistenta RL a acestora va fi in serie in puntea Wheastone cu
rezistenta timbrului, astfel incat factorul de calibrare devine :

∆R / (R1+ RL )] / ε < K
K’ = [∆
Deci, in cazul unor lungimi importante ale cablurilor de legătura, este
necesara efectuarea corectiei factorului de calibrare. Aceasta se poate
face prin abace de calcul.

Corectia factorului de calibrare

Efectul temperaturii asupra rezistentei cablurilor de legatura

Variatia rezistentei cablurilor datorata temperaturii este aditionata

variatiei rezistentei datorita deformatiei structurii, conducand la
masuri inexacte.

Acest efect este eliminat printr-un montaj particular al sfertului de

punte, cu trei fire, prezentat anterior.

Daca firele 1, 2 si 3 au aceeasi lungime, se observa ca ramura activa

contine doua lungimi (1 si 2) in serie cu timbrul tensometric si ca
ramura adiacenta contine deasemenea doua lungimi (2 si 3) in serie cu
rezistenta R2.

In consecinta, o variatie de temperatura se traduce printr-o variatie

egala a rezistentelor in cele doua ramuri, si deci se compenseaza, in
virtutea expresiei variatiei tensiunii de iesire ∆V.
2.3.5 Lipirea timbrelor

Aceasta problema, deosebit de importanta, presupune un tratament

special al suprafetei pe care se va lipi timbrul. In continuare se prezinta
etapele necesare efectuarii acestei operatiuni.

1. Degresarea suprafetei probei

2. Curatire suprafata

3. Neutralizare suprafata
4. Pozitionare timbru tensometric

4. Lipire timbru tensometric

2.4 CAPTORI DE FORTA

2.4.1 Tipuri de captori de forta

Pentru a incarca si a avea totodata controlul incarcarii la care

este supusa piesa destinata incercarii, se pot folosi geutati
calibrate; aceasta metoda este insa limitata la valori mici ale
incarcarii, avand in vedere inconvenientele legate de transportul
si manipularea greutatilor.

Mai mult decit atat, in acest mod se pot aplica doar forte
verticale. Pentru a extinde aplicarea acestei metode, pot fi
folosite diverse dispozitive bazate pe principul parghiilor.
Masuratorile sunt insa in continuare limitate de conditiile
statice si de gabarit ale unor asemenea dispozitive.

Exemplu: Dispozitivul de incercare la intindere, care utilizeaza

pentru incarcare apa, utilizat in trecut in laboratorul de
constructii metalice.
In decursul timpului, odata cu dezvoltarea tehnologiei, s-au pus
la punct dispozitive tot mai precise pentru masurarea fortei,
bazate pe principii din diverse domenii ale fizicii.. Aceste
dispozitive, denumite si captori de forta se pot intercala intre
dispozitivul de incarcare si piesa de incercat:

•Captori de forta hidraulici, in care fortele sunt masurate prin

intermediul presiunii, exploatand principiul lui Pascal. O celula
de forta bazata pe acest principiu este realizata dintr-un
cilindru umplut cu lichid, conectat la un manometru.

•Captori de forta cu traductor piezoelectric, care utilizeaza

proprietatea unor cristale naturale (quartz) sau artificiale,
capabile sa produca un semnal electric sub efectul unei solicitari
mecanice.

•Captori cu traductor de deplasare, care utilizeaza o piesa

flexibila (resort comprimat sau lama incovoiata) a carei
deplasari este tradusa in marime electrica utilizand un
traductor de deplasare potentiometric sau inductiv.
•Captori cu traductor de deformatie, care utilizeaza o piesa
rigida a carei deformatii sunt masurate cu ajutorul timbrelor
tensomerice.

Dintre captorii de forta enumerati, cei mai raspinditi sunt

captorii cu traductor de deformatie, avand in vedere
numeroasele avantaje:

•au dimensiuni si masa scazute, minimizand astfel efectele

inertiale si permitand operarea intr-o gama larga de frecvente;

•au robustete si fiabilitate mare, deoarece timbrele tensomerice,

fiind lipite de piesa rigida, realizeaza o piesa compacta,
rezistenta la socuri;

•stabilitate mare (abilitatea de a retine calibrarea pe o perioada

indelungata de timp, in conditiile unei utilizari corecte);

•sensibilitate redusa la factori exteriori , prin legarea timbrelor

tensomerice in montaje elecrice adecvate.
Captori de forta cu traductor de deformatie

Principul de functionare al unui captor de forta cu traductor de

deformatie este simplu: daca un timbru tensomeric este lipit pe
un corp supus unui efort exterior P, raspunsul acestui timbru
poate fi masurat ca functie de acest efort.
Se poate spune deci ca s-a realizat un aparat capabil sa masoare
orice efort exterior aplicat in acelasi punct al corpului si pe
aceeasi directie. In realitate, problema este mai complexa.

Calitatile esentiale care trebuie obtinute pentru un astfel de

captor sunt:
•absenta histerezei;
•returul la zero;
•fidelitatea (constanta raspunsului);
•Linearitatea (de dorit, dar nu neaparat necesara).

Pentru a atinge acest rezultat, trebuiesc indeplinite mai multe

conditii:

•Geometria captorului este deosebit de importanta, putand

asigura o mare sensibilitate la efortul masurat si o insensibilitate
la eforturi parazite.

•Alegerea materialului epruvetei care se deformeaza este

capital; prezenta histerezei, non-returul la zero sunt partial
datorate alegerii si tratarii incorecte a materialului.
Montajul electric al timbrelor in interiorul captorului permite
deasemenea eliminarea unui numar mare de surse de erori (in
mod obisnuit, asa cum se va vedea in continuare, montajul
timbrelor pentru captorii de forta se face in punte completa).

Intr-o anumita sectiune a epruvetei, incarcarea aplicata celulei

de forta poate produce o forta axiala N, doua forta taietoare T,
doua momente incovoietoare Mb si un moment de torsiune Mt.

Ideea de baza este ca forma epruvetei precum si amplasarea si

orientarea timbrelor tensomerice sa fie alese in asa fel incat sa
permita masurarea unui singur efort, pentru generarea
semnalului care trebuie masurat.

Astfel, pot fi realizate celule de forta bazate pe traducerea

deformatiilor produse de o forta axiala, o forta taietoare, un
moment incovoietor sau un moment de torsiune a epruvetei
interioare.
In ceea ce priveste forma epruvetei, daca aceasta este alcatuita dintr-
un element prismatic, eforturile unitare datorate fortei axiale, a fortei
taietoare si a momentului de torsiune sunt constante pe lungimea
barei, cu exceptia anumitor zone restranse. In ceea ce priveste
momentul incovoietor, daca acesta este generat de catre o forta
aplicata pe elementul prismatic, efortul unitar introdus in acesta
variaza liniar cu distanta; traductoarele bazate pe moment
incovoietor vor fi proiectate in consecinta.

(a) forta axiala N (b) moment incovoietor Mb (c) Forta taietoare T

In continuare se prezinta spre exemplificare, realizarea unui
captor de forta cu traductor de forta bazat pe moment
incovoietor.

Asa cum se arata in figura urmatoare, se considera un captor

pentru masurarea incarcarii P prin intermediul unui dispozitiv
realizat dintr-o bara prismatica incastrata incovoiata si timbre
tensomerice.
Solutia cea mai simpla este lipirea unui timbru tensometric
(notat ‘1’ in figura) destul de departe de incastrare pentru a
evita perturbatiile si masurarea raspunsului acestuia functie de
intensitatea fortei P.

Acest timbru va fi montat in sfert de punte si va reprezenta spre

exemplu ramura R1 (vezi montarea timbrelor in puntea
Wheatstone).

Deformatia masurata de acest timbru va fi:

ε1 = σ / E = M / E W = 6Pa / Ebe 2

(M = P a; W = be2 / 6)

iar variatia tensiunii puntii:

∆V = E0 ε1 K / 4 (vezi montaj in sfert de punte)

∆V = = E0 (∆
∆R1/R1 -∆
∆R2/R2 + ∆R3/R3 - ∆R4/R4 ) / 4
∆V = E0 ∆R1 / 4 R1 (sfert de punte)
∆V = E0 (∆
∆R1 / R1 - ∆R2 / R2) / 4 (jumatate de punte)

∆R / R = K ε
Chiar daca timbrul este autocompensat, exista erori datorita
temperaturii, care pot fi inlaturate plasand timbrul 2 sub
timbrul 1, cu ocuparea ramurii R2 in punte.

Efectele datorate variatiei de temperatura vor fi inlaturate,

deoarece timbrele ocupa ramuri adiacente in punte, iar
variatiile deformatiilor reale se vor aditiona, fiind de semne
contrare.

Relatia intre variatia tensiunii si deformatie poate fi scrisa in

aceste conditii:

∆ V = E0 [K ε1 – (-K ε1) ] / 4 = 2 E0 K ε1 / 4

Astfel, captorul a devenit de doua ori mai sensibil la masurarea

deformatiei din efectul fortei P si este insensibil la variatia
temperaturii.
La cele 2 timbre existente pe bara pot fi adaugate timbrele 3 si
4, asa cum se arata in figura (3 cu ocuparea ramurii R3 si 4 cu
ocuparea ramurii R4).

Montajul astfel obtinut, in puntea Wheatstone completa, este

montajul uzual al timbrelor pentru captorii de forta. Variatia
tensiunii in acest caz se poate scrie:

∆V = 4 E0 K ε1 / 4 = E0 K ε1

Astfel, captorul este in continuare insensibil la variatia

temperaturii si de 4 ori mai sensibil pentru masurarea
deformatiei din efectul fortei P.
Sub forma cea mai simpla, epruveta pentru traductorul de forta
bazat pe moment incovoietor pezinta o deformatie maxima in
vecinatatea incastrarii unde sunt lipite timbrele tensomerice.

Problema: pentru a avea un moment incovoietor semnificativ,

trebuie ca grinda sa aiba o anumita lungime, punctul de aplicare a
fortei putand rezulta prea indepartat.
Pentru a putea reduce aceasta distanta, se poate realiza o
concentrare a deformatiei in zona timbrelor.

Problema: Frecventa proprie de vibratie a captorului scade in

aeasta situatie, ceea ce poate reprezenta un inconvenient.
Pentru a creste frecventa proprie de vibratie a captorului, masa
partii ingrosate a epruvetei poate fi micsorata, prin forarea unei
gauri, spre exemplu, asa cum se arata in figura.
In locul unei epruvete rezemata in consola, se pot utiliza
montaje in care elementul prismatic este dublu-incastrat.

Timbrele solicitate la intindere si compresiune sunt notate

respectiv cu ‘T’ si ‘C’. Avantajele acestui dispozitiv sunt
rigiditatea si deplasarea rectilinie a punctului de aplicare a
fortei P.

Problema: in cazul deplasarilor mari, pot aparea neliniaritati in

functionarea captorului, momentele fortei P in raport cu
amplasarile timbrelor fiind diferite.
Pentru a ameliora neliniaritatea si a obtine deformatii egale in
valoare absoluta pentru T si C se poate imagina montajul cu o
singura grinda din figura de mai jos.
Aceasta situatie se regaseste in mod curent pentru captorii de
forta sub forma unui montaj cu doua brate asa cum se arata in
figura urmatoare. Timbrele pot fi amplasate pe doua lamele cu
grosime redusa sau in interiorul unei gauri.
In figurile urmatoare sunt aratate, principial, alcatuirile unor
epruvete pentru traductori de forta bazati pe deformatia
produsa de forta axiala.

Epruveta poate fi un corp cilindric pe care sunt lipite patru

timbre, doua diametral opuse in sensul fortei (C), care vor
masura deformatia longitudinala si doua deasemenea diameral
opuse in sens transversal (T), care vor masura deformatia
transversala. Acest tip de montaj inlatura efectele parazite
provenite din eventuala aplicare excentrica a fortei.
O celula de forta cara utilizeaza un astfel de traductor este
alcatuita in principiu, ca in figura de mai jos

Montajul are in vedere posibilitatea preluarii unor incarcari

transversale parazite.
La celulele de forta de capacitate mare, se pot construi cu patru
sau mai multe epruvete prismatice sau cilindrice paralele.

Cu acest tip de montaj se obtine si o reducere semnificativa a

sensibilitatii la incarcari transversale parazite.

Ca regula generala, pentru masurarea fortelor de intensitate

redusa si medie se utilizeaza captori de forta cu traductori de
deformatie produsa de moment incovoietor, iar pentru
masurarea fortelor de intensitate mare si foarte mare se
utilizeaza captori de forta cu traductori de deformatie produsa
de forta axiala.
PROGRAME EXPERIMENTALE
FERME METALICE DIN PROFILE CU PERETI
SUBTIRI IMBINATE CU SURUBURI

Cost manopera = 60-80% Cost structura

Cost îmbinări = 50% Cost manopera
⇒ Cost îmbinări = 30-40% Cost structura
RIGIDITATEA AXIALA A IMBINARILOR CU SURUBURI
ALE PROFILELOR CU PEREłI SUBłIRI

4500
4000
3500
3000
Incarcare [daN]

2500
2000
1500
1000
500
0
0 1 2 3 4 5 6
Deplasare [mm]
 MODURI DE CEDARE DUCTILE

Plastificarea tablei

Înclinarea / smulgerea şurubului

FERME
 OBIECTIVE

•demonstrarea caracterului semirigid al nodurilor de ferma

•stabilirea de formule de calcul pentru determinarea

rigiditatii axiale si la rotire a îmbinărilor cu şuruburi

•validarea formulărilor teoretice prin testarea la scara 1:1 a

unui tronson de ferma

•determinarea influentei comportării reale a îmbinărilor in

analiza fermelor
 ConŃinutul programului experimental

• Încercări pe noduri T

• Încercări pe îmbinări cu un şurub, solicitate la forfecare

• Încercare pe un tronson de ferma la scara 1:1

 INCERCARI EXPERIMENTALE PENTRU
DETERMINAREA RIGIDITATII LA ROTIRE A
NODURILOR DE FERMA
2 inclinometre
1 captor deplasare
1 captor forŃa
 CONCLUZII

• Comportarea nodurilor de ferma este de tip semirigid

•Se evidentiaza lunecări importante in curba moment - rotire
• Principala componenta a deformabilitatii nodului este
deformarea locala a găurilor şuruburilor
• DiferenŃele introduse de deformaŃiile locale ale elementelor
sunt nesemnificative
•Parametrii pentru stabilirea formulei rigiditatii la rotire:
- grosimea profilelor
- diametrul şuruburilor si toleranta găurilor
- numărul si dispunerea şuruburilor
 INCERCARI EXPERIMENTALE PENTRU
DETERMINAREA RIGIDITATII AXIALE ALE
IMBINARILOR CU UN SURUB

3 grosimi tabla, 5 diametre

şuruburi
toleranta găurii = 1mm
tija filetata
Formula rigiditatii axiale ale imbinarilor cu un
şurub, solicitate la forfecare

K =6.8 d [kNm] γR* = 1.25



 5 + 5 −1


t t 
 
 1 2 

Domenii de valabilitate:
•grosimi tabla 2 - 4mm
• şuruburi M8 - M16
• toleranta găurii = 1mm
• tija filetata
 MODEL DE CALCUL PENTRU DETERMINAREA
RIGIDITATII LA ROTIRE A NODURILOR DE FERMA

M=Fa
F=Kd

Mtot = 2 K d a

tg θ = θ = d / 0.5 a

Knod = Mtot / θ = K a2 Knod= 6.8a d

2

 5 + 5 −1
 
t t 
 
 1 2 
Coeficient de corelaŃie ρ = 0.982
STUDIU EXPERIMENTAL AL INFLUENTEI
SEMIRIGIDITATII IMBINARILOR ASUPRA
COMPORTARII STRUCTURII
4 captori deplasare inductivi
4 captori deplasare
potentiometrici
2 inclinometre
 i
i1 4
P4

i i
2 3
R1 R2

P1 P2 P3
 8000
7000
Forta pis ton [daN]
6000
5000
4000
3000 Captor I3
2000 Captor I4
1000
0
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3

Deplasare [mm]
 9000
8000
Forta pis ton [daN]

7000
6000
5000
4000
3000 Inclinometru R1
2000
Inclinometru R2
1000
0
0 0.01 0.02 0.03 0.04 0.05 0.06

Rotire [rad]
MODEL NUMERIC CU SEMIRIGIDITATE
AXIALA SI DE ROTIRE
 9000
8000
7000
Forta pi ston [daN]

6000
5000 Experiment

4000 Knod cu Kaxial

3000 Knod,sec cu Kaxial

2000 Knod fara Kaxial

1000 Knod,sec fara Kaxial

0
0 5 10 15 20 25 30
Deplasare piston [mm]
 CONCLUZII

• Forma triangulata a structurilor de tip ferma, împreuna cu

forŃa axiala prezenta in diagonale anuleaza lunecările iniŃiale la
rotire
• Lunecările iniŃiale pe direcŃia axiala a diagonalelor prezintă
importanta semnificativa doar la nivelul deplasărilor
• Rigiditatile la rotire a îmbinărilor au efect important doar la
nivelul forŃei de cedare, nu si asupra rigiditatii de ansamblu a
structurii
• Rigiditatile axiale ale îmbinărilor prezintă o importanta
semnificativa pentru verificarea la starea limita a exploatării
normale, influentand intr-o măsura mai mica starea de eforturi
LUNGIMEA DE FLAMBAJ A DIAGONALELOR FERMEI

µ = 0.5 + 0.14 (η
η1 + η2) + 0.055 (η
η1 + η2)2

Kdiag
η= Kdiag +knod

4EImin
Kdiag = l
Încercarea pe model Scara 1:20
a acoperişului Sălii Polivalente din Craiova

Scopul încercării a fost de a simula in laborator, pe un

model la scara redusa, comportarea structurii reale sub
acŃiunea sarcinilor verticale uniform distribuite şi din
aglomerare cu zăpadă.

S-a urmărit si compararea rezultatelor obŃinute (săgeŃi

şi eforturi) din încercarea experimentală cu rezultatele
obŃinute dintr-o analiza cu metoda elementelor finite,
modelul realizat pe calculator fiind identic cu modelul
fizic la scara redusa.
model Scara 1:20
 Bsup=2573.5mm
Binf=2550mm
Linf=4164.5mm
Lsup=4275.6mm
Incărcarea a fost aplicată pe structură în mai multe
trepte, cu ajutorul unor dale de beton, ce realizează
straturile (treptele de încărcare) de grosimi diferite.

Pe structură s-au aplicat 4 tipuri distincte de încărcare,

cu o dispunere uniform distribuită a încărcării sau din
aglomerare.
Achizitia/ prelucrarea datelor s-a realizat cu ajutorul unei
staŃii de achiziŃie HP, care a citit şi înregistrat pentru fiecare
treaptă de încărcare / tip de încărcare alungirile specifice prin
intermediul a 40 timbre tensometrice şi deplasările în puncte
reprezentative ale structurii prin intermediul a 13 captori de
deplasare potenŃiometrici.

Structura s-a încărcat static, iar determinările s-au

efectuat în domeniul elastic.
Captorii de deplasare potenŃiometrici utilizaŃi au fost de tip
NOVOTECHNIC TRS 100, cu domeniul nominal de
măsurare de 100mm.

Barele pe care au fost amplasate timbrele tensometrice au

fost curăŃate până la luciul metalic, iar apoi suprafeŃele au
fost pregătite cu substanŃe specifice de curăŃare, fixare şi
protecŃie.

Timbrele au fost legate la staŃia de achiziŃie / prelucrare date

printr-un montaj în sfert de punte, cu trei fire de legătura,
pentru eliminarea efectului temperaturii asupra rezistenŃei
cablurilor de legătură.

Nu a fost necesară efectuarea corecŃiei de temperatură cu

timbre de compensare, în montaj în jumătate de punte,
având în vedere că timbrele utilizate au fost de tip
autocompensat la efectul temperaturii. Pe perioada
încercărilor, temperatura medie în laborator a fost de cca.
19C.
CONCLUZII

• Încercările pe modelul fizic scara 1:20 a structurii reale

confirma capacitatea portanta a acestuia pentru
încărcările de calcul adoptate.

• Valorile deplasărilor verticale obŃinute experimental

sunt comparabile cu cele obŃinute pe cale numerică. In
toate cazurile deplasările obŃinute pe cale experimentală
sunt mai mici decât cele obŃinute pe cale numerică.
• Eforturile în tălpile transversale inferioare şi superioare
sunt apropiate ca valoare şi, în majoritatea cazurilor
rezultatele obŃinute experimental sunt mai mici decât
cele obŃinute numeric.

• Eforturile în diagonalele de reazem şi cele din câmp

sunt diferite în unele ipoteze de încărcare, ceea ce arata
că, local, modelul fizic a suferit anumite probleme, care
pot fi puse în seama prinderii diagonalelor pe sfere.

• Prinderea diagonalelor de sfere s-a făcut cu o sudură

neuniformă şi datorită temperaturii de sudare
materialul s-a încălzit local, ducând la modificarea
proprietăŃilor acestuia.

• De asemenea, s-au observat şi excentricităŃi, in cadrul

machetei, la poziŃionarea diagonalelor pe sfere.
Încercarea pe nod Scara 1:1
 PRESA 1

PRESA 4

PRESA 2

PRESA 3
COPERNICUS “RECOS”

Program exprimental pe 12 imbinari rigla-stalp, pentru

determinarea influentei tipologiei imbinarilor si a
modului de incarcare asupra raspunsului dinamic

Connection Components
(bolts, endplate)

Panel
 F F

F F
a. CONNECTION
c. SHEAR
ELEMENTS b. LOAD-INTRODUCTION

CONNECTION SHEARED PANNEL

 M

Mmax

Mcap

Sj,ini

el u

M
Îmbinări total rezistente

Mp,grindă
A
B

Îmbinări parŃial rezistente

D
E
C

θ
Exterior Joint

Interior Joint
 Load

Column

L
Nod exterior

Column

H H

Load
Load
Column

H2
Column

Beam

H1
Beam Beam

L L
L L

Interior incarcat simetric – Interior incarcat antisimetric

exclusiv forte gravitationale – incarcare seism
 Solicitare
Anti-simetrica
Solicitare
Simetrica

Stalp HEB 300 Stalp HEB 300

Grinda IPE 360 Grinda IPE 360

Imbinare Imbinare

1100 1100 1100 1100

suport suplimentar
Seria EP (end-plate) – 4 noduri
2 îmbinări cu placă de capăt şi şuruburi 10.9 de înaltă
rezistenŃă (specimenele XS–EP1 şi XS-EP2) încarcate simetric.
2 îmbinări cu placă de capăt şi şuruburi 10.9 de înaltă
rezistenŃă (specimenele XU-EP1 şi XU–EP2) încărcate anti-
simetric.
A A

. column

beam
.
.

10M20 gr 10.9

A-A
Seria W (welded) – 4 noduri
2 îmbinări cu grinzile sudate direct pe talpa stâlpului
(specimenele XS–W1 şi XS–W2) încărcate simetric.
2 îmbinări cu grinzile sudate direct pe talpa stâlpului
(specimenele XU–W1 şi XU–W2) încărcate anti-simetric.
B B

. column

. beam

10M20 gr 10.9

B-B
Seria CWP (cover and web plate) – 4 noduri
2 îmbinări cu secŃiuni ramforsate, prin plăci sudate pe tălpile
şi inima grinzilor (specimenele XS–CWP1 şi XS–CWP2) -
încărcate simetric.
2 îmbinări cu secŃiuni ramforsate, prin plăci sudate pe tălpile
şi inima grinzilor (specimenele XU–CWP1 şi XU–CWP2) -
încărcate anti-simetric.
C C

. column

.
beam

3M20 gr6.6

C-C
 Actuator force and
displacement transducers
Inclinometer
Strain gauge HEB300 300
1 Displacement transducer 150

450
75
5
IPE360 S235

3 6 4
450

S235
450
1 2
Lb=950 300 Lb=950
L/2=1100 L/2=1100
Expresia momentului la fata stalpului:

M=P(L-hc)/4=PLb/2

Rotirea nodului:

1  δ1 + δ2 PLb3 PLb 
φG =  − − 
Lb  2 6EIb 2Ghbtwb 

Deformarea panoului de inima:

∆5 + ∆ 6
φP =
2(h − t fb )
 P
9

HEB300
Actuator force and
displacement transducers
Inclinometer

Lc2=920
450
Strain gauge 300

1100
1 Displacement transducer 7 150
75
3
1 5
1

hb=360
IPE360 S235

H=2255
2
2
4 6
Lc1=975

1155
S235

Lb=950 hc=300 Lb=950

10

L/2=1100 L/2=1100
Expresia momentului la fata stalpului:

H
M = ⋅ P ⋅ Lb
L

Deformarea panoului de inima:

γ1
a + b ⋅ (δ1 − δ2 )
2 2
γ=
a ⋅b
γ2
b γ
(a = hc – tfc; b = hb – tfb)

a
Rotirea din elementele de imbinare si talpa stalpului:

φleft
c

δ3 −δ4 δ6 −δ5
φ left
c = φ right
c =
b b
φright
c

Rotirea totala in nod:

φ j ,t = γ + φ c
φleft
j,t φright
j,t
 Energia plastică a fost disipată prin plastificarea
tălpilor stâlpului sau a tălpilor grinzii (prin voalare) până în
preajma cedării finale. Cedarea specimenului s-a efectuat prin
fisurarea şi ruperea sudurii dintre placa de capăt şi talpa
grinzii. În general se poate spune că acest tip de îmbinare are o
capacitate de rotire adecvata şi prezintă o capacitate bună de
disipare a energiei.
 Cedarea a fost de tip fragil, prin ruperea sudurilor
dintre grindă şi stâlp. Apoi, fisura s-a propagat in panoul de
inima a grinzii. Pentru aceste tipologii de îmbinare, tehnologia
de sudare joacă rolul cheie în ceea ce priveşte ductilitatea şi
modul de cedare
 Îmbinările cu plăci de ramforsare pe inima şi talpa
grinzii au demonstrat valori mărite ale rigidităŃii iniŃiale şi ale
rezistenŃei. Cedarea plastică s-a produs în grinda metalică, la
extremitatea porŃiunii mărite. În aceste condiŃii, rotirea
înregistrată în îmbinare este foarte mică, aceasta având un
comportament rigid. Pentru acest specimen ductilitatea este
data de ductilitatea grinzii metalice.
 Modul de încărcare (simetric / anti-simetric) afectează
într-un mod semnificativ parametrii de răspuns ai îmbinărilor
grindă-stâlp. Componenta majoră care introduce această
diferenŃă este panoul stâlpului la forfecare. Consecintele
incarcarii asimetrice: scade momentul capabil si rigiditatea la
rotire.
 INCERCARI EXPERIMENTALE IN REGIM PSEUDO-DINAMIC
STRUCTURA DIN BETON ARMAT CU PLANSEU DALA

8,50 5,20 0,275

7,00 1,50 Elevation 3,95 1,25

views
0,40
0,40
3,20

0,40

0,30
3,20
Cut A- A Cut B- B
10,00
0,30

0,30
0,50
3,60
0,50 0,50
 0.25 1.00 0.25
φ 12 L= 0.50+1.05+0.50
0.15

φ 18 @ 0.125 L=3.00

1.75
P3 P4
0.15

C C

φ 10 @ 0.25 L=2.50

2.80

φ 18 @ 0.125 L=3.00
0.75
P1 P2

φ 12 L=0.50+1.05+0.50
0.15

3.425 3.425 1.50

 0.25 1.00 0.25

φ 18 φ 18 (top & bottom) φ 18

0.16

φ 12 @ 0.125 φ 12 @ 0.125 / 0.25

0.085

φ 12 @ 0.125 φ 12 @ 0.125
South frame North frame
For the first test, a 475 years return period (475yrp) was
considered, with a peak ground acceleration (PGA) of
0.16g.

For the second test, a 2000yrp input motion with a PGA of

0.277g was considered, obtained by scaling the 475yrp
accelerogram by a factor of 1.73.
 6

Acceleration [m/s 2 ] 5

0
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4

Period [s]
Numerical results for the 475 years return period earthquake
Numerical results for the 475 years return period earthquake

2
Numerical

EC8 limit
1

0
-0.5 0 0.5 1 1.5 2 2.5

Drift [%]
Numerical results for the 2000 years return period earthquake
Numerical results for the 2000 years return period earthquake

0
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5

Drift [%]
 First Test – PsD 475yrp earthquake test

Cracking pattern bellow floors

 First Test – PsD 475yrp earthquake test

Cracking pattern bellow floors

 First Test – PsD 475yrp earthquake test

Cracking pattern above floors

 First Test – PsD 475yrp earthquake test

Cracking pattern above floors

 First Test – PsD 475yrp earthquake test

Cracking pattern at column base

 First Test – PsD 475yrp earthquake test

3
3

2 2
Numerical
EC8 limit
Experimental
1
1
Experimental
Numerical

0 0
0 0.5 1 1.5 2 2.5 -100 0 100 200 300 400 500
Drift [%] Shear [kN]
 Second Test – PsD 2000yrp earthquake test

Cracking pattern above the floors

 Second Test – PsD 2000yrp earthquake test

Cracking pattern above the floors

 Second Test – PsD 2000yrp earthquake test

Cracking bellow the floors

Second Test – PsD 2000yrp earthquake test
Second Test – PsD 2000yrp earthquake test
Second Test – PsD 2000yrp earthquake test
Second Test – PsD 2000yrp earthquake test
Effective slab width

a2
External
frame
b2

L2
b2
L2/2
a2
Internal
frame
a1
L1/2
b1
L1

a1=b1=L1/4 a2=b2=L2/4
 0.0
0 500 1000 1500 2000 2500 3000 3500 4000 4500

-0.2
Deformation [%]

-0.4

-0.6

Effective width – test results

-0.8

-1.0

-1.2
5.0
Distance [mm] 4.5

Deformation [%] 4.0

3.5

3.0

2.5

2.0

1.5

1.0

0.5

0.0
0 500 1000 1500 2000 2500 3000 3500 4000 4500

Distance [mm]
 First Test – PsD 475yrp earthquake test

3 3

2 2
Numerical
Numerical
EC8 limit
Experimental Experimental
1 1

0 0
0 0.5 1 1.5 2 2.5 -0.5 0 0.5 1 1.5 2 2.5
Drift [%] Drift [%]

Without effective width Considering effective

width
 First Test – PsD 2000yrp earthquake test

3 3

2 2

1 1

Experimental Experimental

Numerical Numerical

0
0
-50 50 150 250 350 450 550 650
-50 50 150 250 350 450 550 650
Shear [kN]
Shear [kN]

Without effective width Considering effective

width