Repere ale variaţiei istorice. Arhaisme în texte originale.

Arhaisme în
traduceri.

1. Texte vechi

„Biruit-au gândul să mă apucŭ de această trudă, să scoţ lumii la védére felul neamului, din ce izvor şi
seminţie sîntŭ lăcuitorii ţărâi noastre, Moldovei şi Ţărâi Munteneşti şi românii din Ţările Ungureşti, cum
s-au pomenit mai sus, că toţi un neam şi o dată discălecaţi sîntŭ (…) Dzice-va néştene: prea târziu iaste;
după sutele de ani cum să vorŭ putea şti poveştile adevărate, de atâtea vacuri? Răspunzŭ: Lăsat-au
puternicul Dumnezeu iscusită oglindă minţii omeneşti, scrisoarea, dintru care, dacă va nevoi omul, céle
trecute cu multe vremi le va putea şti şi oblici. (….) Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi
dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode vacuri, întru care, pe lângă
alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu iaste alta şi mai frumoasă şi mai
de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor (…).” (Miron Costin, De neamul
moldovenilor, cca. 1690, Predoslovie, adecă cuvântare dintăi de descălecatul ţărâi cei dintăi şi a
neamului moldovenescŭ. Către cititoriŭ, în Opere, ed. P.P.Panaitescu, 1958, pp. 241-243)

Arhaisme fonetice Arhaisme gramaticale Arhaisme lexicale Arhaisme semantice

2. Arhaisme în texte literare

“Fantasie, fantasie… formă ce coprinzi informul, / Şoaptă ce şopteşti tăcerea und’scânteie / cloroformul /
Ca şi vinul dân pocalul revărsat, dân Sântul Graal! / Pogribanie spoită în colori dă carnaval! / Vis precis
ca şi o riglă dă cristal, da’moale totuşi, / Parcă rigla să topeşte şi echerul pierde cotu-şi / La un soare ce
preschimbă infinitul într-un strop, / Glob dă cuarţ şi ou al altor universuri, cronotop!” (Mircea Cărtărescu,
Levantul, Cartea Românească, 1990)

Arhaisme Arhaisme Arhaisme lexicale Arhaisme Regionalisme

fonetice gramaticale semantice
3. Arhaisme în traduceri

A. „Cum stătea oblu, Menelau vedeai că-l întrece din umeri; / Dar de pe scaun Ulise părea mai măreţ la
vedere. / (…) Cum însă prinse din pieptu-i puternicu-i glas să răsune, / Vorbele-i line să curgă din rostu-i
ca fulgi de zăpadă, / Nimeni n-ar fi putut să se-ntreacă din grai cu Ulise.” (Homer, Iliada, Cântul III,
traducere G. Murnu, ed. 1955)

Arhaisme fonetice Arhaisme gramaticale Arhaisme lexicale Arhaisme semantice

B. „De-a mea grăire mult mă-ntrist, / Căci lumea-i doar deşertăciune: / Nu-i om să-nfrunte ceasul trist, /
Şi nici să afle iertăciune. / Înc-o-ntrebare aş mai pune: / Laslău, al Cehiei crai, oare / Unde e? Unde-al său
străbun e? / Dar unde-i Carolus cel mare? // Unde-i Claquin, vestitul june? / Şi şpanu-Arverniei în zare?
(…)” (F. Villon, Balada domnilor de altădată, în Balade şi alte poeme, trad. Dan Botta, 1956)

Arhaisme fonetice Arhaisme gramaticale Arhaisme lexicale Arhaisme semantice

C. „Giubeică scurtă-avea, cu mâneci late, / Şi falnic sta în şa, mai tras spre spate; / În toate-i era fapta
celibie; / Ştia danţa şi zugrăvi şi scrie. / De noapte nu dormea el mai de loc / Atâta ce iubea, cu-atâta foc. /
Sfios era şi cu purtare-aleasă / Şi lui tătân-său îi tăia la masă.” (G.Chaucer, Povestirile din Canterbury,
trad. Dan Duţescu, ed. 1969).

Arhaisme Arhaisme Arhaisme lexicale Arhaisme Lexic popular

fonetice gramaticale semantice şi regional
 Repere ale variaţiei diatopice. Regionalisme în texte dialectale.
Regionalisme în texte culte.

1. Texte dialectale

„Numai śicî un pré sfînt vlădicî sî dusî la o bisăricî ’ntr’un sat, ca sî facî ispecţîie popîi dĭ-a-acolo, cî nu-i
pré ańirosa ghini vlădicîi di el. Numa acolo dupî śi s’o pus vlădica’n strana arhĭereascî, cîn îşĭ aşăzî
mînile pi răzămători, numai śi dă di coşcoźemiti lĭulé ticsîtî di tĭutĭun. Numai mi s’o suparat, măĭ tatî,
vlădica, şî chĭamî pi popî din oltar.
- Da’ ghini, părinti, śi sî chĭamî asta? Aiśĭ şăd astfel di lucruri?
Popa sî făcu galbîn ca lipanu şî sî uĭtî mănios la dascal, apoĭ răspunsî:
- Sărut mîna, pré Sfinti, ĭacî afurisîtu ista ş-o pus-o acolo. E a luĭ. A mé n-o ţîŭ dicît în oltar pi sfînta
masî!”
(Ovid Densusianu, Graiul nostru, p. 506)

Regionalisme fonetice Regionalisme gramaticale Regionalime lexicale

2. Texte culte

„…fiecare păstor e ajutat de către doi-trei băieţi, boitarii, adeseori şi mai mulţi, dacă turma e mare. (…).
Şi fiindcă nu-i neguţătorie fără de pagubă, iară păstorii sunt oameni săraci, trebuie să fie cineva care să
răspundă de paguba care se face în turmă; acest cineva este sămădăul, porcar şi el, dar om cu stare… (…)
Lică era porcar, însă dintre cei ce poartă cămaşă subţire şi albă ca floricele, pieptar cu bumbi de argint şi
bici de carmajin, cu codoriştea de os împodobit cu flori tăiate şi cu ghintuleţe de aur.”
(Ioan Slavici, Moara cu noroc, III)

Regionalisme fonetice Regionalisme gramaticale Regionalime lexicale