FAMILIA ŞI MODUL SĂNĂTOS DE VIAŢĂ

Introducere

Destinul şi fericirea fiecărui copil sînt strîns legate de familie: aici el se naşte, este educat, capătă forţă. Familia este
parte componentă a societăţii, în cadrul căreia are loc dezvoltarea caracterului copilului, formarea personalităţii viitorului
cetăţean. Sănătatea psihică şi fizică, moralitatea individului şi, în final, semnificaţia socială a personalităţii lui depind de
educaţia în familie.
Familia este primul mediu social pentru copil, avînd un rol important şi, în mare măsură, hotărîtor în educaţia lui.
Familia condiţionează asimilarea de către copil a regulilor şi normelor de comportament, formează stereotipul de
atitudine faţă de mediul înconjurător. Un copil sănătos este cea mai mare fericire pentru părinţi. Educaţia unui copil
sănătos este datoria părintească şi civilă a tuturor oamenilor. încă din copilărie este necesar a forma o atitudine
conştiincioasă faţă de sănătatea personală. Copiii nu se nasc cu cunoştinţe despre ce e rău şi ce e bine. Toate acestea ei le
învaţă de la maturi, în special de la părinţi.
Părinţii trebuie să-şi educe copiii nu numai prin cuvînt, dar şi cu faptă, prin exemplul relaţiilor din familie, prin modul
lor de viaţă. Autoritatea părinţilor influenţează în mare măsură educaţia copiilor.
În condiţiile actuale nu toţi părinţii, cu părere de rău, fac faţă îndatoririlor lor, cauzele principale fiind nu numai
pregătirea insuficientă şi lipsa cunoştinţelor, dar şi starea materială grea legată de situaţia economică dificilă. O altă cauză
este nedorinţa părinţilor de a se ocupa de educaţia copiilor.
Modul sănătos de viaţă este o noţiune complexă şi include mai multe componente de bază: respectarea regulilor şi
normelor igienice, regimul de instruire, muncă, odihnă, alimentare, activitate motorie, lipsa deprinderilor dăunătoare,
comportament ecologic corect etc.

Educarea deprinderilor igienice la copii şi adolescenţi

Pentru a creşte o generaţie tînără, sănătoasă din punct de vedere fizic şi psihic, optimistă, capabilă să înfrunte orice
obstacol, este necesar, ca părinţii să înveţe copiii să respecte regimul zilei, care include: somnul, alimentaţia echilibrată,
orele de instruire, odihna, exerciţii fizice etc., un loc deosebit avîndu-1 igiena personală.
Un corp curat este o dovadă a sănătăţii. Igiena personală este inseparabilă de modul sănătos de viaţă al copiilor şi
adolescenţilor. Bazele sănătăţii fiecărui om sînt puse încă în copilărie, de aceea respectarea regulilor elementare de igienă
personală va începe din fragedă vîrstă. Eforturile părinţilor în formarea deprinderilor igienice nu sînt în zadar, ele devin
stabile pentru toată viaţa şi asigură sănătatea copilului.
Nerespectarea regulilor igienice de îngrijire a corpului pot declanşa multe boli. Cerinţele igienice în această problemă
sînt binecunoscute. Ne vom opri doar la cîteva dintre ele. O importanţă deosebită în igiena personală o are îngrijirea pielii
— organul de protecţie a organismului de acţiuni biologice, mecanice, chimice etc. Pielea participă la procesul de
termoreglare, la metabolismul hidro-salin, fiind un organ de respiraţie şi un organ de simţ. Lezarea pielii duce la formarea
"porţii de intrare" pentru infecţie. Celulele pielii sînt fine şi se înnoiesc permanent. în cazul nerespectării igienei corpului
aceste celule se acumulează la suprafaţa pielii şi servesc drept mediu de dezvoltare pentru microorganisme şi paraziţi, care
cauzează procesele inflamatorii. Pentru a evita acumularea celulelor moarte, secreţiilor glandelor sudoripare şi sebacee,
microorganismelor şi ouălor de helminti pielea şi lenjeria de corp se vor menţine curate. Este necesar a educa la copii
simţul curăţeniei, deprinderile de îngrijire a corpului, să-şi spele cu săpun faţa, gîtul, pavilioanele urechilor, mînile, să aibă
grijă de unghii. Pentru început, aceste deprinderi copilul le va efectua sub supravegherea părinţilor, iar mai apoi - de sine
stătător.
Este foarte importantă igiena cavităţii bucale. După fiecare masă dinţii se vor curaţi cu o periuţă sau cavitatea bucală se
va clăti pentru a înlătura particulele de alimente, care pot servi drept mediu de înmulţire a bacteriilor şi pot provoca carii
dentare. Dimineaţa şi seara dinţii se vor curaţi cu o pastă igienică sau curativă.
Uneori adolescenţii nu simt intensificarea sudoraţiei, care în perioada pubertară devine excesivă şi are un miros
puternic şi neplăcut, de aceea este necesar de a face duş zilnic. O dată cu apariţia unei game largi de deodorante apare
ispita de a le folosi, dar fără a se spăla. Aceasta nu are sens, deodorantul fiind un procedeu suplimentar.
La adolescenţi, atît la băieţi, cît şi la fete, uneori transpiră planta piciorului. Aceasta este condiţionată de piciorul plat,
încălţămintea îngustă, confecţionată din materiale sintetice, ciorapi din fibre sintetice. Ca rezultat se formează o ambianţă
favorabilă pentru apariţia bătăturilor, fisurilor, prin pielea lezată pot pătrunde uşor microorganisme, de aceea zilnic
picioarele se vor spăla cu apă caldă şi se vor schimba ciorapii.
O mare atenţie se va acorda încălţămintei şi îmbrăcămintei. Încălţămintea nu trebuie să împiedice dezvoltarea şi
creşterea piciorului, încălţămintea îngustă incomodează mersul, strînge planta piciorului, degetele se încovoaie, apar
bătături, fisuri etc. Repartizarea neuniformă a greutăţii corpului pe plantă duce la dezvoltarea piciorului plat. în cazul
încălţămintei cu toc înalt greutatea corpului revine părţii anterioare a plantei piciorului, poziţia corpului se schimbă, ceea
ce duce la dereglarea circulaţiei sîngelui în membrele inferioare şi în bazinul mic. De aceea adolescentele trebuie să poarte
încălţăminte cu toc gros şi nu mai înalt de 4-5 cm. încălţămintea fără toc, de asemenea, trebuie evitată, aşa cum poate
provoca dezvoltarea piciorului plat.
Îmbrăcămintea trebuie să corespundă vîrstei şi anotimpului, să fie confecţionată din materiale naturale, să fie comodă
şi estetică.
Părinţii trebuie să formeze condiţiile necesare pentru respectarea igienei personale a copilului şi să-1 asigure cu obiecte
de uz individual: foarfece, perie de dinţi, pieptene, lenjerie etc. Igiena personală a elevului este un mijloc esenţial în
fortificarea sănătăţii şi dezvoltării fizice armonioase. Respectarea regulilor igienice previne apariţia bolilor, complicaţiilor
şi reţinerii în dezvoltare.

Somnul - element de bază al regimului zilei

O treime din viaţă omul o petrece în somn. Fiecare om în mediu doarme 20 de ani din viaţa sa. Somnul restabileşte
capacitatea de muncă a sistemului nervos şi dă forţă organismului în întregime. După somnul de noapte copilul se simte
odihnit, voios, vesel, plin de forţă şi energie. Somnul este important mai ales pentru persoanele cu activităţi mintale şi
fizice încordate şi de răspundere. Pentru ca somnul să fie odihnă, trebuie respectat regimul de somn: culcarea şi trezirea la
ore stabilite, durata somnului să corespundă vîrstei copilului. La diferite vîrste durata somnului de noapte este
individuală. Ea depinde de multe condiţii, de exemplu: tipul sistemului nervos, starea generală a organismului, efortul
fizic şi mintal depus etc.
Durata somnului de noapte la adulţi constituie în medie 8 ore, la copiii de 7-10 ani - 10-11 ore, la cei de 11-14 ani - 9 -10
ore, de 15-17 ani - 8-9 ore. Această durată a somnului de noapte este recomandată pentru copiii şi adolescenţii sănătoşi,
iar pentru cei bolnavi (cu infecţii acute respiratorii, gripă, angină etc.), cu predominarea proceselor nervoase de excitare,
care obosesc repede, extenuaţi fizic, cu maladii cardiovasculare sau cronice durata somnului de noapte trebuie să fie mai
mare sau să fie programat un somn adăugător ziua.
Uneori este greu să culci copilul la o oră stabilită, mai ales copiii de vîrstă mică, deoarece, cînd vine ora de culcare, cei
adulţi îşi continuă activităţile, este inclus televizorul etc. Cu părere de rău, mulţi încalcă această condiţie vitală, ca urmare
consecinţele pot fi cele mai nefavorabile. Culcarea la o oră stabilită este o verigă principală în regimul copilului. Cînd
micuţul se culcă la aceeaşi oră se formează un reflex - cînd vine ora dată copilul adoarme uşor şi repede. Dacă reflexul nu
este format, copilul adoarme greu, ca rezultat durata somnului nu corespunde normelor igienice. Cauzele, care împiedică
copilul să adoarmă, sînt diverse (gîndurile ce-1 frămîntă, conflictele de la şcoală sau din familie, vizionarea emisiunilor şi
filmelor cu subiect captivant etc.). Procesele de inhibiţie a sistemului nervos nu sînt în stare să depăşească această excitare
a sistemului nervos şi ca urmare apare insomnia.
Nu toţi părinţii insistă ca copiii lor să facă proceduri igienice înainte de culcare (curăţirea dinţilor, spălarea mînilor,
gîtului, feţei, picioarelor). Spălarea picioarelor cu apă de temperatura camerei înainte de culcare influenţează prielnic
asupra sistemului nervos şi contribuie la adormirea rapidă şi uşoară. Este binevenită o plimbare în aer liber înainte de
culcare (timp de 30-40 minute). Aceasta asigură un somn profund şi de
durată.
Cercetările din ultimii ani au arătat, că la 80% din elevi durata somnului nu corespunde normelor igienice, deficitul
fiind de 1-3 ore.
Este bine cunoscut efectul negativ al insuficienţei somnului asupra activităţii sistemului nervos central la copii şi
adolescenţi: apare slăbiciune, cefalee, excitabilitate, scade capacitatea de muncă, creşte rapid oboseala. Aceste dereglări
poartă un caracter reversibil în cazul stabilirii unui regim corect din punct de vedere igienic. Insuficienţa somnului şi
insomnia însă pot duce la surmenaj.
Igiena somnului este strîns legată de alimentaţia raţională. Nu numai alimentaţia abundentă înainte de culcare, dar şi
ceaiul sau cafeaua pot condiţiona dereglări de somn. Unele produse alimentaro (carnea, condimentele etc.) excită sistemul
nervos, altele contribuie la adormire (produse lactate, alimente de origine vegetală), de aceea se recomandă a lua cina cu 2
ore înainte de culcare.
Este greu să adormi într-o încăpere neaerisită, deoarece aerul conţine nu numai particule de praf, dar şi bioxid de
carbon, care excită căile respiratorii şi, ca rezultat, în scoarţa cerebrală apare un focar de excitare, care la rîndul său
împiedică adormirea. Cercetările au demonstrat că temperatura optimală a aerului din încăpere trebuie să fie de 18-20 °C.

Alimentaţia copiilor şi adolescenţilor

Majoritatea părinţilor nu sînt indiferenţi faţă de modul de alimentaţie al copiilor lor, lucru firesc, aşa cum alimentaţia
echilibrată condiţionează creşterea şi dezvoltarea fizică, capacitatea înaltă de muncă, mărirea rezistenţei organismului la
factorii mediului înconjurător.
Nerespectarea sistematică a principiilor alimentaţiei raţionale duce la dezechilibrul proceselor fiziologice, la slăbirea
organismului şi la apariţia diferitelor maladii.
Alimentaţia trebuie să conţină toate substanţele nutritive necesare, care ar compensa pierderile organismului în urma
activităţii vitale. Pentru organismul tînăr este necesar un raport optimal de proteine, lipide şi glucide, o cantitate
suficientă de vitamine, microelemente.
Proteinele sînt „materialul" de bază pentru creşterea organismului, o sursă de energie. Ele determină în mare măsură
metabolismul, stimulează imunitatea organismului. Proteinele conţin aminoacizi indispensabili, care participă la toate
procesele metabolice din organism, la buna funcţionare a sistemului nervos central şi a organelor interne (cordul, ficatul,
glandele endocrine etc.).
Zilnic elevii trebuie să primească nu mai puţin de 80 grame de proteine. Sursele de proteine sînt: carnea, peştele, ouăle,
caşcavalul, pîinea, fasolea, soia etc. Sînt necesare atît proteinele de origine animală, cît şi cele de origine vegetală. Din
cauza lipsei îndelungate a proteinelor din raţionul elevilor încetineşte creşterea lor, dezvoltarea fizică, scade capacitatea de
muncă intelectuală, imunitatea, se dereglează funcţionarea sistemului nervos şi a organelor interne. O sursă importantă de
proteine o constituie produsele lactate, care la rîndul lor contribuie la asimilarea proteinelor de origine vegetală.
Totodată, consumul excesiv de proteine poate deregla funcţiile sistemului nervos.
Necesitatea în proteine depinde de mulţi factori: vîrstă, tipul de activitate, condiţiile climaterice etc. Organismul tînăr
are nevoie de o cantitate mai mare de proteine. Consumul de proteine creşte şi în cazul slăbirii organismului, în perioadele
de remisie, în timpul gravidităţii şi alăptării copilului, după un efort fizic şi intelectual.
Lipidele constituie nişte compuşi organici, care intră în componenţa ţesuturilor organismului, participă activ la
procesele metabolice, sînt surse de energie, măresc rezistenţa organismului. Surse de lipide sînt atît produsele alimentare
de origine animală, cît şi cele de origine vegetală. în raţia alimentară a elevilor trebuie inclus untul, uleiul vegetal etc.
Părinţii trebuie să ştie că consumul excesiv de produse bogate în lipide poate duce la obezitate, mai ales la copiii care duc
un mod de viaţă sedentar, nu fac gimnastică sau lucru fizic, nu practică sportul.
Glucidele sînt indispensabile pentru organism. Ele joacă un rol important în metabolism, eliberînd energie. Produsele
alimentare de origine vegetală sînt bogate în glucide (zahărul, pîinea, crupele, fructele şi legumele etc.).
În cazul folosirii excesive a acestor produse se dereglează funcţiile sistemului nervos şi ale organelor interne, scade
rezistenţa organismului la infecţii, la copiii mici pot apărea diateze. Excesul de glucide duce la transformarea lor în lipide,
care la rîndul lor se depun în ţesuturile
organismului.
Pentru o creştere şi dezvoltare armonioasă este necesar un raport optimal de substanţe nutritive: proteine, lipide şi
glucide în proporţie de 1:1:4.
De asemenea, un rol important în metabolism îl au microelementele: iodul, magneziul, cobaltul, fluorul, fosforul,
natriul, fierul, calciul, kaliul, seleniul, zincul, cuprul etc. Acestea intră în componenţa celulelor şi ţesuturilor organismului,
participă la diferite reacţii chimice, biochimice etc., de aceea raţia alimentară trebuie să fie variată şi în cantităţi suficiente
pentru a îndestula organismul.
Raţia alimentară trebuie să conţină cantităţi optimale şi de vitamine (vitamina A, vitamine din grupul B, vitaminele PP,
C, D, К etc.), care influenţează hematopoeza, funcţionarea sistemului digestiv, osteoarticular etc.
Cantitatea suficientă de vitamine în organism contribuie la reacţio-narea adecvată şi adaptarea la schimbările din
mediul înconjurător. Ele condiţionează dezvoltarea armonioasă a organismului tînăr, funcţionarea normală a sistemului
nervos, a organelor senzitive, măresc rezistenţa organismului la infecţii, participă activ la metabolismul proteic, lipidic,
glucidic şi hidrosalin.
Hipovitaminoza şi avitaminoza se întîlnesc la persoane slăbite, cu patologii cronice, ele însă pot apărea şi la oamenii
sănătoşi: deficitul de vitamine în produse, mai ales iarna şi primăvara, la persoanele ce muncesc fizic şi intelectual, la
sportivi, la femeile gravide şi cele care alăptează copiii, la copii şi adolescenţi în perioade critice (stres, examene etc.).
Regimul hidric nu trebuie exclus din raţia alimentară. în rezultatul activităţii vitale organismul pierde mult lichid, care
trebuie recuperat, deshidratarea fiind foarte periculoasă. Cantitatea de lichid din organism se restabileşte prin consum de
ape minerale, sucuri naturale etc. Băuturile de tipul "Coca-cola" sînt dăunătoare, mai ales pentru copii, deoarece ele conţin
substanţe chimice, care excită mucoasa tractului digestiv.
Modul de alimentare trebuie să corespundă cerinţelor igienice şi etice:
• înainte de masă se vor spăla mîinile cu săpun;
• nu se va folosi hrana prea rece sau fierbinte, pentru a evita excitarea mucoaselor esofagului şi stomacului;
• nu se va mînca mai mult decît este necesar pentru organism;
• în timpul luării mesei nu se vorbeşte, nu se citesc cărţi, ziare, nu se sustrage, deoarece se dereglează faza de ingerare, se
produce mai puţină salivă şi suc gastric, necesare pentru digestie;
• nu este estetic să mănînci cu zgomot, repede, lacom, să pui bucăţi mari de hrană în gură etc.;
• nu trebuie să te întinzi peste masă pentru a lua ceva, roagă-1 pe cel ce stă alături să-ţi dea farfuria, pîinea etc.
• după masă se va clăti cavitatea bucală cu apă caldă sau se vor curaţi dinţii pentru a înlătura particulele de hrană
rămase.

Tabacismul, alcoolismul şi narcomania

Tabacismul, alcoolismul şi întrebuinţarea stupefiantelor sînt unele din cauzele principale ale morbidităţii şi mortalităţii
subite în lumea contemporană.
Tabacismul prezintă o variantă a narcomaniei şi este periculos pentru sănătatea fizică şi psihică a omului. Fumatul
provoacă schimbări profunde în funcţionarea sistemelor organismului uman (sistemul nervos, cardiovascular, respirator,
digestiv). Se dereglează funcţionarea sistemului endocrin şi se modifică metabolismul. Fumatul acţionează şi asupra
sistemului respirator, provocînd cancerul pulmonar.
La fumătorii începători, mai ales la copii şi adolescenţi, din start apar simptome de intoxicaţie: vertije, salivaţie,
slăbiciune şi tremurai mînilor, dispnee, sudoraţie abundentă. în cazuri grave de intoxicaţie cu nicotină se manifestă
asemenea simptome, cum ar fi: pierderea cunoştinţei, convulsii, vomă etc. care pot provoca stop cardiac şi chiar moartea.
Nicotina provoacă spasmul vaselor sangvine în creier, hipoxia ţesutului nervos. Savanţii americani au studiat influenţa
tabacismului asupra stării psihice şi comportamentului elevilor. S-a constatat, că elevii fumători sînt mai brutali, mai
degajaţi, mai excitabili, au o memorie şi capacitate de muncă scăzută, întîmpină dificultăţi la învăţătură.
La început nicotina dilată vasele sangvine, are un efect excitant asupra sistemului nervos, înlătură oboseala, efectele
enumerate însă sînt de scurtă durată şi pentru a prelungi această stare cel fumător aprinde
următoarea ţigară.
In mod normal inima efectuează 70 de contracţii pe minut şi propulsează circa 100 ml de sînge la fiecare contracţie. La
persoana care fumează inima lucrează mai intens decît la cei nefumători şi, prin urmare, mai repede se epuizează
miocardul. Fumătorii des acuză dureri şi disconfort în regiunea inimii, palpitaţii etc.
Fiecare adolescentă este o viitoare mamă. Fumatul influenţează negativ asupra fătului şi cauzează un şir de maladii şi
malformaţii la nou-născuţi, lucru ce trebuie să-1 cunoască fiecare adolescentă cînd încearcă să fumeze.
Problema tabacismului îi preocupă pe mulţi părinţi, care devin neputincioşi s-o evite, mai ales dacă adolescenţii încep
fumatul de la 12-13 ani (luînd exemplu de la cei adulţi, care fumează pe străzi, în baruri,
acasă etc.).
Ce-i face pe copii şi adolescenţi să fumeze? Mai întîi curiozitatea, dorinţa de a se afirma, de a deveni maturi. Pe unii îi
atrage ritualul fumatului şi accesoriile lui (bricheta, etichetele atrăgătoare ale pachetelor cu ţigări, publicitatea etc.).
Cu cît adolescentul fumează mai mult, cu atît mai dificil va fi să se debaraseze de această deprindere dăunătoare. Elevul
fumător deseori îi învaţă pe tovarăşii săi să fumeze. Cu această deprindere dăunătoare se familiarizează atît băieţii, cît şi
fetele. Fetele fumătoare consideră că sînt mai atrăgătoare şi mai frumoase cu ţigara în mină. Cum poate fi frumoasă o fată
cu pielea palidă, cu privirea inexpresivă, cu glasul răguşit, cu dinţii îngălbeniţi, cu miros neplăcut din cavitatea bucală?
Părinţii nu trebuie să fumeze în prezenţa copiilor, nici într-un caz să nu-i trimită după ţigări. Acest fapt direct sau
indirect îl familiarizează pe copil cu fumatul.
Sondajele efectuate în şcolile şi liceele din mun. Chişinău au arătat, că printre elevii din clasele V-VI fumează 9-10%
din băieţi şi 5-8% din fete, în clasa VII - 25% din băieţi şi 19% din fete, în clasa VIII - 49% din băieţi şi 33% din fete, în
clasele 1X-XI - 70% din băieţi şi 60% din fete. S-a constatat, că în familiile elevilor chestionaţi taţii fumători constituie 65-
72%, fraţii - 45-54%, surorile - 24-41% mamele - 12-18%.
În lupta cu fumatul este importantă promovarea sistematică a modului sănătos de viaţă în familie, exemplul adulţilor,
practicarea sportului etc.
Dauna alcoolismului asupra organismului adolescentului este cunoscută. Alcoolul se absoarbe rapid din tractul digestiv,
nimerind cu sîngele în toate organele şi sistemele organismului, mai ales în sistemul nervos central, provocînd dereglări în
activitatea nervoasă şi psihică. La adolescenţi chiar de la doze mici survine intoxicaţia cu alcool. Această stare este
periculoasă, mai ales, cînd este însoţită de convulsii, provocînd deseori moartea. Alcoolismul se răsfrînge negativ asupra
organismului adolescenţilor. Ei devin excitabili, răutăcioşi, obraznici, nu contactează cu semenii, fac cunoştinţă cu
persoane suspecte, treptat se implică în săvîrşirea infracţiunilor.
Atmosfera nefavorabilă din familie, educaţia incorectă joacă un rol esenţial în implicarea copiilor şi adolescenţilor în
alcoolism. Majoritatea adolescenţilor, care consumă alcool, sînt din familii nefavorabile, ceea ce îşi lasă amprenta asupra
stării neuropsihice a copiilor. în apariţia alcoolismului un rol important îl are şi vîrsta copilului, cînd a gustat pentru prima
dată alcool. Cu cît mai devreme copilul s-a familiarizat cu alcoolul, cu atît mai mare este riscul apariţiei alcoolismului la
tineri. Rezultatele sondajului au arătat, că mai mult de jumătate din copii au consumat băuturi alcoolice pentru prima dată
la vîrsta de 7-8 ani.
Abuzul de alcool în familie formează un şir de condiţii nefavorabile pentru educaţia copiilor (relaţii încordate şi
conflictele în familie, înrăutăţirea stării materiale a familiei, divorţuri, vagabondaj, cerşitul etc.) Mai mult de jumătate din
adolescenţi (52,8%), care folosesc alcool, au fost lipsiţi de atenţia, grija şi controlul din partea părinţilor. Copiii din
familiile în care tatăl consumă alcool, sînt lăsaţi în voia sorţii de 6 ori mai des.
Care sînt factorii ce determină mai mult apariţia alcoolismului la adolescenţi: biologici sau sociali? Este o problemă
discutabilă. Fără îndoială, factorii sociali joacă un rol important în consumul de alcool de către adolescenţi, dar nu trebuie
ignoraţi nici cei biologici, printre care: abuzul de alcool la părinţi pînă la naşterea copiilor, patologia gravidităţii, traumele
intranatale, consumul de alcool de către mamă în timpul alăptării copilului etc. S-a constatat, că abuzul de alcool la
bărbaţi timp de 4-5 ani condiţionează naşterea copiilor cu handicap mintal.
Nivelul de studii al părinţilor este un factor, care determină nivelul de cultură generală în familie, diversitatea
intereselor, orizontul de cunoştinţe etc. în familii incomplete (cu un părinte) se întîlneşte mai des lipsa atenţiei, grijii şi
controlului faţă de copil.
Condiţiile nefavorabile pentru educaţie în familie şi particularităţile perioadei de pubertate formează premize pentru
"grupul de risc" printre adolescenţi. Aceştia devin indiferenţi faţă de obligaţiunile lor, au o reuşită şcolară joasă, nu-şi
ajută părinţii în gospodărie, în rezultat ei au peste 6 ore timp liber, care, de obicei, este folosit nu pentru fapte bune.
O nelinişte provoacă problema narcomaniei printre adolescenţi. Cauzele folosirii drogurilor de către adolescenţi sînt
variate: unii încep să se drogheze din curiozitate, dorind să verifice efectul pe propria piele, fără însă a cunoaşte
consecinţele, alţii - din întîmplare, imitînd pe cineva, care foloseşte droguri. Chiar dozele neînsemnate de droguri pot duce
la un final tragic, iar după 3-4 prize poate apărea dependenţa de droguri.
În răspîndirea narcomaniei printre adolescenţi un rol important îl joacă persoanele, care se droghează. Este cunoscut
faptul, că fiecare narcoman se străduie să implice cît mai multe persoane. Cei slabi, fără tărie de caracter se lasă imediat
convinşi, pentru că nu au informaţiile necesare, sînt iresponsabili de sănătatea lor, de aceea şi fac primul pas
spre prăpastie.
Drogurile se administrează prin diferite căi (inhalator, per os, parenteral), provocînd o stare de euforie, de ameţeală, de
excitare sau de inhibiţie, cînd toate problemele, fobiile, tristeţile dispar, însă aceste senzaţii sînt iluzorii şi durează pînă la
o administrare repetată a drogului. Ele scad capacitatea de muncă, duc la epuizarea organismului. Ca urmare apare
dependenţa psihică şi cea fizică, care este şi mai profundă. în acest caz drogul se încadrează în procesele metabolice şi
chimice şi, ca urmare, organismul nu mai poate păstra echilibrul biologic şi chimic fără drog. Lipsa acestuia duce la
"foame" narcotică, narcomanul devenind excitabil, nervos, indiferent faţă de mediul înconjurător, lipsit de orice principii
morale, toate gîndurile şi acţiunile fiindu-i îndreptate doar spre găsirea unei noi doze, mereu în creştere, pentru a provoca
aceleaşi senzaţii.
În cazul dependenţei fizice şi psihice faţă de droguri apar modificări profunde şi ireversibile, în primul rînd, în sistemul
nervos central. Persoana care se droghează se pomeneşte într-o atmosferă delincventă. Cheltuielile de mijloace băneşti la o
anumită etapă duc spre o cale criminală.
Intoxicaţia organismului cu stupefiante se caracterizează prin epuizarea organismului, istovire fizică şi psihică,
caşehsie, pielea devine palidă, uscată, icterică, suferă echilibrul şi coordonarea mişcărilor, se afectează organele interne,
mai ales sistemul gastro-intestinal şi rinichii.
Părinţii adolescenţilor narcomani rămîn singuri faţă în faţă cu tragedia copiilor săi. Predispunerea la consumul de
droguri la majoritatea nar-comanilor vine din copilărie, din comportamentul incorect al părinţilor faţă de ei. La vîrsta de
12-15 ani adolescentul este receptiv, psihicul lui este vulnerabil. El caută să slăbească sau să rupă relaţiile cu cei apropiaţi,
devine agresiv. Aceste perioade pot dura circa 2-9 luni. Drogul îi vine "în ajutor" pentru a nivela conflictele, contradicţiile
apărute în familie sau la şcoală, pentru a simţi senzaţii plăcute şi de dragoste, de care el este lipsit în momentul dat.
Dacă adolescentul se închide în sine, dacă stă singur ore întregi, este indiferent de tot ce-1 înconjoară, devine apatic,
indispus, lipseşte cîteva zile de acasă sau dacă apare interesul faţă de ţigări, alcool, substanţe toxice etc. înseamnă că el a
ajuns sub influenţa nefastă a unor persoane suspecte. Trebuie luate măsuri urgente pentru a preveni implicarea copilului
în aceste situaţii, de a-1 scăpa de influenţa lor.

Educaţia sexuală a copiilor şi adolescenţilor

Perioada de pubertate include dezvoltarea şi educaţia sexuală. In această perioadă are loc nu numai formarea corpului
după tip masculin sau feminin, schimbarea funcţiilor organelor şi sistemelor organismului, dar şi a psihicului,
comportamentului.
La vîrsta de 10-11 ani în organismul fetelor începe să se producă hormoni sexuali feminini (estrogeni), care determină
formarea semnelor sexuale secundare: se stabileşte ciclul menstrual, se dezvoltă glandele mamare, corpul capătă forme
rotunjite, apare pilozitate în fosele axilare şi pe pubis. La această vîrsta fetele încep să acorde atenţie exteriorului, apare
pudoare firească.
Maturizarea sexuală la băieţi începe cu 1-2 ani mai tîrziu decît la fete. La vîrsta de 10-12 ani începe să se producă
hormoni sexuali masculini (testosteroni). Apar semnele sexuale secundare: creşte masa musculară, formele corpului încep
să se formeze după tip masculin, se schimbă vocea, apare pilozitate în fosele axilare şi pe pubis, se modifică organele
genitale, apar ejaculări involuntare nocturne. Băieţii încep să atragă* atenţia fetelor prin puterea, îndemînarea lor.
Copiii sînt curioşi de fire. Ei pun o mie şi una de întrebări pe cele mai diferite teme. Multe întrebări apar şi în perioada
pubertară. Părinţii trebuie să răspundă corect şi cu delicateţe la toate întrebările. Multe răspunsuri copiii le primesc în
şcoală, studiind biologia, anatomia, chimia etc., deci educaţia sexuală a copiilor şi adolescenţilor se formează atît în în
şcoală cît şi familie.
Părinţii trebuie să ştie, că maturizarea sexuală condiţionează o încordare suplimentară a sistemelor nervos şi endocrin.
Totodată, programa şcolară include obiecte de studiu dificile. De aceea la copii apare oboseala şi nervozitatea condiţionată
de aceasta.
In familie copiii văd exemple de comportament, de relaţii între sexe, de stimă, grijă şi ajutor faţă de cei mai slabi.
Începerea timpurie a vieţii sexuale se răsfrînge asupra stării sănătăţii adolescenţilor, mfluenţînd dezvoltarea de mai
departe a organismului tînăr. La adolescente începerea timpurie a vieţii sexuale este legată cu apariţia sarcinii nedorite,
care de cele mai dese ori se termină cu avort, care la rîndul său duce la consecinţe nefaste.
O problemă în această perioadă este masturbarea. Ea poate fi atît mecanică, cît şi psihică, provocată de fantezii, gînduri
erotice, vizionarea imaginilor sau filmelor pornografice etc. Masturbarea îndelungată contribuie la excitarea centrelor
sexuale ale creierului. De menţionat, că adolescenţii cu temperament de tip holeric au o excitare sexuală pronunţată. La ei
este bine dezvoltată senzualitatea şi este slăbit controlul scoarţei cerebrale asupra sferei emoţionale. O altă cauză în
apariţia dereglărilor sexuale la copii este educaţia insuficientă din punct de vedere moral, fizic, igienic din partea
părinţilor. Sfera sexuală a adolescenţilor este influenţată de orice informaţie cu conţinut erotic, de asemenea de
deprinderile habituale ca: un pat comun cu părinţii, mîngîieri şi săruturi excesive, lenjerie de corp strimtă, igiena
personală incorectă, abuzul de alcool, cafea, ceai, condimente etc. Părinţii trebuie să ia în considerare aceste cauze şi
condiţii, şi să-şi protejeze copiii.
Mulţi autori consideră că masturbarea îndelungată pe viitor poate duce la impotenţă sexuală, la imposibilitatea formării
unei familii sănătoase, la dezvoltarea nevrozelor şi chiar la dereglări psihice.
Părinţii, copiii cărora masturbează, trebuie să se consulte cu medicul sexopatolog sau neuropatolog pentru a urma
tratamentul corespunzător.
Este indiscutabil faptul, că exemplul părinţilor joacă un rol important în 1 educaţia morală şi etică a copiilor. Dacă în
familie este o atmosferă de bună înţelegere, dragoste şi stimă, copiii caută să procedeze la fel. însă, dacă în familie
predomină o atmosferă încordată, cu certuri, învinuiri reciproce etc., atunci copiii îşi formează modelul greşit de
comportament şi de viaţă.
Contactele sexuale precoce şi neprotejate ascund în sine pericolul infectării cu boli sexual transmisibile şi HIV-SIDA.
SIDA este o infecţie virală gravă cu sfîrşit letal, care se transmite pe cale sexuală, prin sînge, prin piele şi mucoase lezate.
Conform datelor statistice în Republica Moldova sînt 1883 persoane infectate cu HIV, dintre care 15,4% au vîrsta
cuprinsă între 15-19 ani. Grupele de risc sporit le formează homosexualii, narcomanii, persoanele cărora li s-a transfuzat
sînge infectat cu virusul SIDA, persoanele heterosexuale infectate etc. Este necesar a explica adolescenţilor pericolul
îmbolnăvirii cu maladii sexual transmisibile şi mai ales cu SIDA, daunele pe care le aduc familiei şi societăţii întregi.
Numărul de bolnavi cu SIDA creşte progresiv în toate ţările.
Promovarea modului sănătos de viaţă se va efectua în familie, în instituţii de învăţămînt, în instituţii curative etc.
Tatiana VOINA, Natalia CORBU
Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă
(articol publicat în cartea Eu şi familia mea. Conversaţie cu adolescenţii, Gunivas, 2004)