Povestire pe momente ale subiectului Alexandru lapusneanul

Alexandru Lapusneanul - povestire pe momente ale subiectului Costache Negruzzi este unul dintre primii scriitori romani care folosesc drept sursa trecutul istoric al poporului nostru, realizand prima nuvela istorica valoroasa din literatura romana, “Alexandru Lapusneanul”. Autorul infatiseaza ultimii 5 ani din a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul, ani caracterizati prin razbunare plina de cruzime a voievodului impotriva boierilor tradatori. Titlul nuvelei aduce in prim-plan personalitatea impresionanta a personajului principal, Alexandru Lapusneanul, ramas in istorie mai ales prin a doua sa domnie. El apare drept tipul domnitorului tiran, a carui cruzime este determinata de dorinta sa de razbunare fata de boierii tradatori. Nuvela este structurata pe 4 parti, fiecare fiind precedata de un moto, care concentreaza printr-o replica sugestiva continutul fiecarei parti. 51811idv33fnn7i Expozitiunea : Primul capitol sub motoul “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu…” relateaza episodul venirii lui Alexandru Lapusneanul in Moldova, hotarat sa ocupe tronul pentru a doua domnie. Acum la conducerea tarii de afla Stefan Tomsa care-l inlaturase de la domnie pe Iacob Eraclid, poreclir Despot-Voda. La randul sau Lapusneanul fusese izgonit de la scaunul tarii de catre Despot-Voda. El izbutise sa aune osti turcesti si venise acum in Moldova cu gandul de a izgoni “pre rapitorul Tomsa”. Aceiasi boieri care-l tradase in prima domnie venisera acum sa-l intampine aproape de granita: vornicil Motoc, postelnicul Veverita, spatarul Spancioc si Stroici. Acestia se inchina in fata lui Lapusneanul, dorind sa-l convinga sa renunte la tron deoarece “tare este linistita iar iar norodul nu te vrea nici te iubeste”. Intriga: Manios cu ochii scanteind ca un fulger, Alexandru Lapusneanul este hotarat sa se instaleze pe tronul Moldovei, raspunzand boierilor cu fermitate:”Daca voi nu ma vreti, eu va vreu”(…) si daca voi nu ma iubiti eu va iubesc pre voi (…). Desfasurarea actiunii: Al doilea capitol are ca moto “Ai sa dai sama, doamna!…” si incepe cu inscaunarea lui Lapusneanul care nu intampina nici o piedica, deoarece Tomsa fugise in Valahia. Lapusneanul este primit de norod cu speranta. Prima masura pe care o ia Lapusneanul este aceea de a arede toate cetatile Moldovei in afara de Hotin cu scopul de a starpi “cuiburile feudalitatii”si sa se razbune pe boierii tradatori dar, la cea mai mca banuiala sau impotrivire, ii ucide fara mila. Doamna Ruxandra incearca sa-l induplece sa crute vietile boierilor, gandindu-se la credinta in Dumnezeu si lacrimile jupaneselor vaduve. Cu riscul de a fi pedepsita cu moartea, doamna Ruxandra ii relateaza vorbele unei jupanese vaduve cu 5 copii, care a amnintat-o ca va da seama pentru faptele voievodului, in timp ce-I arata capul insangerat al boierului ucis infipt intr-o teapa. dn811i1533fnnn Afland de frica sotiei sale si auzindu-i rugamintea, Lapusneanul ii promite ca a doua zi ii va da un leac pentru frica , iar peste doua zile nu va mai vedea asemenea privelisti sangeroase. Punctul culminat: incepe odata cu al treilea capitol “Capul lui Motoc vrem…”. Alexandru Lapusneanul facuse de stire tuturor boierilor sa participe impreuna la slujba de la Mitropolie, dupa care erau cu totii invitati sa pranzeasca la curte cu scopul de a impaca

Printre acestia. nici de acelea pe care le prefigureaza in timp.Romantism sunt doua tipuri ideale. cercetatorii au evidentiat si caracterul complex al acestor fenomene istorice. specifice concretizarilor sale in toate spatiile europene. romantismul se defineste ca o miscare europeana de anvergura. Vazand acesta dovada de cruzime. dar de ma voi indrepta. expresie a naturii insesi.pe domnitor cu boierii. cel de-al doilea fiind caracterizat . care nu se detaseaza categoric nici de miscarile pe care le inlocuiesc sau le neaga. Lapusneanul il dadu pe Motoc multimii si intro clipa il facu bucati. doamna Ruxandra lesina neacceptand aces “leac de frica”. Calinescu afirma: „Clasicism . manifestata in prima jumatate a secolului al XlX-lea. inexistente practic in stare genuina. In acest timp. Timpde 4 ani Alexandru Lapusneanul nu a mai taiat capetele boierilor. motive ori formule stilistice. putinii slujitori aflati in curte venise la portile curtii domnesti. ce aspira spre natura pierduta. Acestia au inceput sa strige “Capul lui Motoc vrem”. dar traieste in dezacord cu sine si cu umanitatea in genere. G. pedepsind astfel un alt boier tradator. primul fiind insetat de infinit. La ospatul de impacare de la curtea domneasca. Receptat sub raport teoretic. Aflat in cetatea Hotinului. intr-o urisa piramida. reperabile numai la analiza in retorta". fratii August Wilhelm si Friedrich von Schlegel impun termenul „romantic" si definesc artistul si spiritul romantic. si cel romantic. Favorizat de destramarea societatii feudale si de revolutiile burgheze din 1780 si 1830. asigurand literaturii libertate de exprimare prin inlaturarea tuturor normelor. Doamna Ruxandra accepta sfatul lui Spancioc de a-I pune sotului ei otrava in bautura. Mitropolitul ii indeplineste dorinta dandu-I numele de Paisie. Alexandru Lapusneanul. dar nascocise alte moduri de a-I schingiui pe banuiti: scotea ochi. dar si de perimarea doctrinei clasice. domnitorul se imbolnaveste grav si doreste sa se calugareasca. unde se face distinctia clara intre artistul clasic. In prefata dramei Cromwell. a fost inmormantat la manastirea Slatina unde se vede si astazi portretul lui si al familiei sale. Auzindu-si numele de calugar ii alunga cu jigniri si amenintari pe fratii sai intru credinta : “M-atapopit voi. manifestul literar al romantismului francez. prin apetenta pentru anumite teme. taia maini. romantismul se configureaza ca reactie impotriva clasicismului. lasand o pata de sange in istoria Moldovei. pre multi am sa popesc si eu! Iar pre cateaua asta voi s-o tai in patru bucati impreuna cu tancul ei!” Ingrozita de amenintarile lui Lapusneanul. ROMANTISMUL Definind curentele literare drept grupari largi de scriitori si opere care se inrudesc prin trasaturi comune de ordin ideologic si artistic. Lapusneanul porunceste sa fie ucisi 47 de boieri ale caror capete sunt asezate dupa ranguri. Victor Hugo proclama ca „nu exista reguli. Acest liberalism fusese insa anticipat de manifestari culturale preromantice precum „Sturm und Drang" sau estetica lui Schiller din Asupra poeziei naive si sentimentale. demonstrand astfel apartenenta marilor creatori la mai multe viziuni estetice deopotriva. dar care cunoaste in evolutia sa mai multe etape. Ulterior. nici modele". Deznodamantul: coincide cu ultimul capitol care are ca moto “De ma voi scula pre voi am sa popesc si eu…”. caci noua doctrina este „liberalismul literaturii".

Ratiunea propovaduita de clasici este inlocuita de sentimente si pasiuni. lacul. drama istorica. alcatuite in adancul lor din bine si din rau". oda. romanticii sunt spirite indraznete.prin melancolie. ci intr-o reinterpretare a ei. in care se profileaza un erou dinamic. romantismul propune. pe care il concretizeaza in detalii sugestive. tragicul. in invectiva incendiara. romantismul intra intr-o alta etapa de evolutie.cerul. De aceea. fantastic. O data cu fixarea si asumarea doctrinei. macabrul. angajat intr-o continua cautare a absolutului. in care fiinteaza un personaj abstract. retragerea in spatiul oniric sau refugiul in trecut. marea. Nu intamplator. este framantat. caci omul insusi este un microunivers care fiinteaza in comuniune deplina cu marea natura. Categoriile estetice pe care se articuleaza doctrina romantismului sunt si ele diverse: grotescul. de genuri. care va fundamenta o adevarata estetica a uratului. dornice de aventura pe care o presupun evaziunea in pitoresc. ele trebuie sa fie complexe si nuantate. In primele decenii ale secolului al XlX-lea. prin prisma propriei lor subiectivitati. de moduri de expunere si preferand dintre specii meditatia. uratul sau pateticul. elegia. una pesimista. care poate sa ofere modelul viu al unor valori capabile sa inlocuiasca estetica de imitare a modelelor antichitatii. iar noul mijloc de a sonda orizonturile cunoasterii este imaginatia. nemultumit. scriitorii romantici promovand amestecul de stiluri. fabula. intr-o continua lupta cu sine si cu limitele. Normele rigide ale clasicismului sunt abolite. determinata de sentimentul neputintei. nuvela romantica. e necesar sa se evidentieze si redescoperirea creatiei folclorice. Liberalismul impus in planul viziunii este secondat de o maxima libertate la nivelul formei. O alta discrepanta fata de clasicism este aceea ca romanticul descopera natura abisala. cu o natura care il copleseste pe individ. dupa cum afirma Victor Hugo. evidentiind valori artistice si in zonele mai putin estetice ale realitatii si anticipand astfel simbolismul. determinata si de miscarile revolutionare din preajma anului 1848. fascinantele spatii infinite. frumosul. echilibrat si dominat de morala. dimpotriva. principala preocupare a roman-tismului va fi sa isi configureze doctrina. pe care o percep in evolutie. Eroii romantici au sentimentul istoriei. devenite simboluri . in opozitie cu principiile clasicismului. in ironie si in sarcasm. dar si in strigatul de durere. Spre deosebire de clasici. satira. fantastic. romanticii nu se angajeaza intr-o simpla observatie a naturii. definindu-si fata de sensurile deprinse din intelegerea ei adanca o atitudine activa si constructiva sau. „ca si ceilalti oameni. oceanul. contrastele. romantismul promoveaza constructiile antitetice. Printre alte merite ale romantismului. marele cosmos. in devenire. un univers determinat de miscarile istoriei. Personajul romantic se defineste in imprejurari exceptionale. variatele forme ale vegetalului -. subiectiv. exotic. extremele. Toate aceste atitudini de viata isi gasesc cea mai potrivita forma de manifestare in lirismul abundent. sentimental. in sensul ca personajele pot proveni din toate mediile sociale si. in replica. codrul. in cantecul de iubire sau in meditatia adanca. izvorul. stelele. Astfel. fantasticul. in vreme ce clasicismul dezvaluie o lume ideala. romanul. structurata in categorii ideale si tipuri eterne. Marii romantici ai jumatatii secolului al XlX-lea sunt . dar este preocupat si de abisurile sufletesti. obiectiva. statica.

timpul. eroul byronian. revigoreaza poezia prin abordarea sensibila a temelor romantice . cel de-al doilea sintetizand in Prometeu imaginea geniului revoltat impotriva tiraniei si care se defineste prin idealuri de bine. reprezentantii sai fiind preocupati si de problema omului in angrenajul vremii lui. variabile de la un spatiu european la altul.iubirea.A. ci si poetul. prin Legenda secolelor. prefigurand lirica moderna existentialista. iar impunerea si raspandirea acestuia a avut ca suport cele trei mari scoli de la Iena. in al carui volum Cartea cantecelor. William Wordsworth si John Keats). Marii lirici. aparitia romantismului a fost favorizata de viziunea artistica promovata de Goethe. prin prelucrarile autorilor Clemens Brentano si Achim von Arnim. Daca „scoala de la Iena" ii aduna pe marii vizionari precum Ludwig Tieck (cel care va extrage din formula basmului o realitate miraculoasa. ale caror ecouri se vor recunoaste in romanul secolului al XX-lea.in formula unor specii ca meditatia.T. geniul.individualizati si prin trasaturile nationale. Holderin ori von Kleist. Marii exponenti ai romantismului raman insa Byron si Shelley. prima manifestare a romantismului este marcata de „poetii lacurilor" (Samuel Taylor Coleridge. el se impune drept cronicar al vremii lui. Walter Scott. Hoffman. viata si moartea . initiatorul umorului grotesc proiectat in fantastic. caci poetul contemporan cu marii . In perimetrul german. pastelul sau elegia. Hugo deschide seria marilor constructii epice in proza franceza si universala. Drama sa romantica (Hemani sau Ruy Blas) reprezinta nu doar o replica la teatrul clasic. Heidelberg si Berlin. prozatorul si dramaturgul care a experimentat idealurile romantice in toate genurile literare. curentul se dezvolta pe fundalul framantat al luptelor de eliberare nationala sau sociala. Schiller. oferind posteritatii modelul unei personalitati titanice. Alphonse de Lamartine. generatoare de substrat liric) sau Novalis (visatorul cautator al absolutului imaginat in ipostaza „florii albastre" din romanul Heinrich von Ofterdingen). iar Lermontov se dovedeste liricul sensibil in a carui acceptie geniul poate fi salvat de blestemul singuratatii prin iubire. dar si in lupta cu limitele. Prin roman. In Italia si Rusia. „scoala de la Berlin" il promoveaza pe E. Declinul romantismului german aduce insa in orizontul literar opera lirica a lui Heinrich Heine. fondul popular se transfigureaza in materia lirica a poeziei erotice. Europa Occidentala devine si prin Franta o arena larga a noului curent. primul impunand prin Peregrinarile lui Childe Harold prototipul eroului romantic. care preiau din doctrina romantica intoarcerea spre natura patriarhala. dar si al marilor etape istorice. pentru atingerea unui ideal. Alfred de Vigny si Alfred de Musset. Alaturi de aceste centre literar--romantice. Victor Hugo este in acest context nu numai teoreticianul care a fundamentat principiile romantismului in prefata la Cromwell. Leopardi mediteaza pe tema conditiei umane. natura. in planul liric. „scoala de la Heidelberg" are meritul de a valorifica literatura populara. dar isi gaseste deplina ilustrare in lirica eminesciana. Literatura romana se deschide valorilor romantice prin poetii pasoptisti. ci si o sinteza a marilor valori istorice si umane personificate intr-o mare valoare estetica. In Anglia. Puskin observa istoria si societatea cu interesul poetului-cetatean al carui destin este puternic marcat de iubirea de patrie. dreptate si dragoste.

VICTOR HUGO (1802-1885) Repere biografice Victor Hugo. Fireste ca marea miscare literara a secolului trecut a beneficiat de numeroase definiri. care sa favorizeze dezvoltarea lirismului. a acoperit prin indelungata sa existenta intregul secol trecut.romantici europeni va sintetiza temele si motivele romantice intr-o forma unica. in preajma constituirii imperiului lui Napoleon Bonaparte. dar personalitate de anvergura universala. Edgar Allan Poe. caci Hugo este distins inca de la cincisprezece ani cu o mentiune a Academiei. in care a abordat toate genurile si a realizat cel mai impresionant tablou al vremii. De o valoare recunoscuta de timpuriu. unde se va instala lumea moderna ca sa-l fructifice si sa-l sporeasca in deplina siguranta". improspatarea expresiei poetice si libertatea formulei artistice. Schumann. reprezentant al romantismului francez. el insusi deputat de stanga. Universul operei a) volume de versuri: Orientale (1829). Ideile sociale lansate de Lamennais. dintre care citam cuvintele lui Edgar Papu: „Romantismul cuprinde. Nascut in 1802. vizand libertatea omului. expulzat de Ludovic Napoleon dupa lovitura de stat din 1851. la cele mai insemnate evenimente din istoria Frantei. de valoare universala. iar aspiratia de innoire a literaturii dupa modelul innoirii societatii a generat inlocuirea viziunii clasice. el va confirma aceasta recunoastere in peste sase decenii de activitate literara. E important de remarcat ca romantismul este si primul curent ce depaseste marginile batranului continent. Cantecele . dreptul la invatatura si cultura si ideea proprietatii. Saint-Simon si Proudhon. cu dogmele ei rigide. Carl Maria von Weber. si un univers artistic in care stau alaturi comicul si tragicul. Complexitatea romantismului ca atitudine estetica a facut posibila receptarea lui in pictura (Delacroix). printr-o noua conceptie liberala. Frunze de toamna (1831). in sculptura (Rude) sau in muzica (Schubert. asadar. gasesc un adept si in Hugo. anul mortii sale. absurdul si fantasticul. Climatul epocii Zbuciumatul secol al XlX-lea s-a oglindit cu toate convulsiile lui si in literatura lui Hugo. deoarece procesul dezvoltarii burgheziei si protestele violente ale maselor se oglindesc in scene din Mizerabilii. pentru a-si gasi dincolo de ocean un adept unic. Chopin sau Lizst). echipa de sacrificiu care a cucerit vastul teren presarat cu mine explozive. frumosul si uratul. scriitorul a asistat pana in 1885. de la restauratia Bourbonilor si revolutiile din 1830 si 1848 la proclamarea celei dea doua Republici si Comuna din Paris.

preocuparile scriitorului pentru aceasta realizare dateaza inca din 1832. Cu toate ca diversitatea operei sale este incontestabila. cind. Chiar si dupa zece ani de temnita grea.Nu e un roman. in prefata la drama Cromwell. Musset sau Madame de Staël. de mirajul istoriei. Convins de misiunea sa.crepusculului (1835). salvata de el din casa lui Thénardier. Oamenii marii (1866). iar Hugo insusi isi demonstrase vigoarea epica in Notre-Dame de Paris. Eroul central si totodata pivotul in jurul caruia se articuleaza planurile narative este Jean Valjean. autorul insusi afirma: . c) dramaturgie: Cromwell (1827). axat pe istoria unui om pe care legea oarba il conduce la delincventa.fiica unei prostituate. in promovarea atitudinilor de revolta contra tiraniilor si de solidaritate cu popoarele angajate in lupta pentru libertate. definind libertatea literaturii in alegerea temei. el este silit sa se ascunda sub false identitati de prigoana neobosita a politistului Javert. de a face din realitate un infern. Constient de insemnatatea noului sau edificiu literar. Hugo ramane in constiinta cititorilor sai ca autor al Mizerabililor. Hernani (1830). de inspiratie dantesca. a fost condamnat la ocna. Opera lirica ofera si ea tumultul unor framamtari sufletesti. pentru ca a furat o piine. Aparitia in 1862 a noului sau roman (Mizerabilii) avea sa aboleasca definitiv vechile formule romanesti.” b) proza: Notre-Dame de Paris (1831). de patriotism (Ruy Blas). dar si de evenimentul cotidian pe care il recepteaza cu sensibilitate. Contemplatiile (1856). literatura franceza oferise modelul unor constructii epice de referinta precum operele lui Chateaubriand. incapabil sa vada dincolo de lege complexitatea sufletului omenesc. construind impresionanta poveste de iubire a cocosatului Quasimodo pentru frumoasa Esmeralda. de iubirea materna (Lucretia Borgia). MIZERABILII Prezentare generala In 1827. oferea unor editori parizieni viitorul sau roman.. iar profunzimea ei a interesat in toate epocile literare. fascinat de exotism. de foileton. Pana la aparitia romanului. Eroii dramelor sale sunt insufletiti de idei inaltatoare. al carui destin tragic s-a transformat iremediabil intr-un cosmar. Ruy Blas (1838). Mizerabilii (1862). Regele petrece (1832). impresionand prin complexitatea compozitiei sale in care se regasesc elemente de fresca. pe care le sintetizeaza de aceasta data chiar poetul. in orientarea catre contactul direct cu viata de unde sa se improspateze. Omul care rade (1869). Victor Hugo se impunea ca teoretician al romantismului. atunci cind. el insusi erou liric. de idealul libertatii (Cromwell si Hernani). romancierul structureaza in succesiunea scenelor epice aventurile prin care trece eroul pentru a-si salva viata si pentru a o ocroti pe Cosette . unde era supusa la un . De altfel. marturisind astfel si dimensiunea efortului creator investit in aceasta realizare grandioasa. Vocile interioare (1837). de pitoresc. ci un munte". de intriga sociala si de evocare istorica. “Legenda secolelor (1883). la un an dupa succesul inregistrat cu Notre-Dame de Paris.

sub a carui identitate se ascunde fostul ocnas. care adancesc intriga naratiunii si amplifica planul social pe care il . Micuta Cosette.pe care o considera propria sa fiica. fiul unui ofiter bonapartist si iubitul Cosettei. pentru ca. Inconjurat de personaje din toate mediile sociale.]. Javert. primarul generos al oraselului Montreuil-sur-mer. prilej pentru zugravirea unor scene monografice. Acesta o va indeparta ulterior cu cruzime pe Cosette de binefacatorul comun. Cea de-a doua parte o urmareste pe Cosette in trista ei copilarie de slujnica la hanul lui Thénardier. Jean Valjean isi urmeaza existenta zbuciumata pe drumul unei continue ascensiuni spre absolutul etic. Sanctiunea morala pe care o primeste fostul politist sta sub semnul unei moralitati deasupra comunului. adunata in jurul ecoului ei reprezentativ.regim inuman . Firul biografiei sale este insa impletit cu alte destine. carti de felul celei de fata nu vor fi zadarnice". Jean Valjean are de depasit obstacole care tin de istorie sau de natura duala a omului. ca o predestinare. la fel de vii si de credibile in dramele lor ca si Jean Valjean. atrofierea copilului prin puterea intunericului nu vor fi rezolvate [. inscrise si ele in contextul aceleiasi epoci. Javert se va sinucide. ceea ce transforma constructia intr-o adevarata fresca sociala. in aceleasi imprejurari. apoi alaturi de binefacatorul sau in Paris. pentru a impartasi cititorilor mesajul societatii vremii. stigmatul anonimatului si al durerii. dar spre sfarsit chipul ei se umple de o lumina in care domnul Madeleine. Fara a fi un razbunator si fara a incerca sa se substituie justitiei omenesti sau divine. Nemaiputand urma calea de a-l prigoni pe salvatorul sau. in saloane si cafenele. cuprinde si alte personaje. reediteaza povestea mamei sale. din pricina legilor si a moravurilor. este ascendent si triumfator in ordine morala.tanara nevoita sa isi abandoneze fiica dupa ce studentul care a sedus-o o abandoneaza . dar neavand nici puterea de a rezolva conflictul cu propria constiinta. atata vreme cat pe pamant vor dainui ignoranta si mizeria. dand astfel mesajului o noua valoare morala. drumul sau. agravand cu o fatalitate omeneasca destinul. Astfel. va fi salvat de fostul ocnas din mainile insurgentilor in luna iunie a sangerosului an 1832. Hugo realizeaza perenitatea mesajului pe care eroii sai il transmit: „Atata vreme cat va exista. pe baricade si pe campul de lupta. un blestem social care creeaza in chip artificial. desi presarat adeseori cu infrangeri. atata vreme cat cele trei probleme ale secolului: injosirea omului prin exploatare. adevarate iaduri. urmarind un numar impresionant de personaje in mediile suburbane. in sondajul sau prin atatea medii in care fiintele omenesti traiesc sub fatalitatea mizeriei. osciland ca fiinta intre bine si rau. decaderea femeii prin foame. autorul isi pastreaza perspectiva detasata. dar urmareste in paralel si drumul eroului principal prin societatea franceza. care se stinge din viata linistit. Insotindu-si personajul in peregrinarile lui. Primul episod o surprinde pe Fantine ... Parcurgand din dragoste materna toate treptele decaderii sociale. Fantine va ocupa si dupa moarte locul rezervat celor sarmani. ajunsa in mainile cuplului Thénardier. intr-o ultima lovitura de teatru. in partea a treia apar in scena si alte personaje. cel care l-a vanat intreaga viata. acela ca suferinta este posibila la orice varsta. intr-un colt al cimitirului. sa se regaseasca toti la patul de suferinta al fostului ocnas. Jean Valjean il va salva de la moarte si pe Marius de Pontmercy. in plina civilizatie. vede fericirea eliberarii de durerile vietii.care poarta pe frunte. Aceasta lume a „mizerabililor". cu alte cuvinte si intr-un sens mai larg. impacat cu sine.

caci. iar substanta epica si tensiunea dramatica lasa loc unor secvente profund lirice. Intreaga formula romanesca sta astfel sub semnul unei incontestabile modernitati. pe care nu o poate ignora. rezolvand totodata si misterele lor. cauzele degradarii umane sub apasarea societatii. intelegand istoria. Hugo dovedindu-se nu doar un pictor al societatii in ansamblul ei. semn indiscutabil ca . in care destinele emblematice se proiecteaza pe largi fresce sociale. asa cum observa J. ci si un portretist de marca. intr-o dinamica a faptelor si a actiunilor.evoca: Gavroche. repudiat de acesta din urma. a oferit modelul unei constructii narative impunatoare. iar epopeea. moravurile lor si ale societatii. Tensiunea sociala reuneste in ultima parte toate personajele. se construieste in pagini tensionate. tratate in modalitati specifice.H. intr-un amestec de idealizare istorica si realitate tragica. Din evocarea trecutului selecteaza indemnurile prezentului. Eroii exprima. in evolutia lui. derulata pe baricadele insurgentilor. Marius. in spirit romantic. ale caror sensuri misterioase i se releva langa piatra simpla de mormant din cimitirul PéreLachaise. Jean Valjean il salveaza pe Javert si il protejeaza pe Marius pentru ca apoi. merge adeseori sa o revada. se imbina cu paginile de descriere. Fantine. Hunt. toata viata. pe o idila si pe o epopee. Ultima secventa a cartii ii prilejuieste autorului romantic o meditatie pe tema vietii si a mortii. Cosette. poetul romantic nefiind cu totul eclipsat de romancier. Gavroche. si forta creatoare a romancierului. un gand sau un sentiment". cultivate ulterior si de prozatorii romani. „asemenea tip de personaj nu este decat o idee invesmantata in carne. in inocenta lui. Partea a patra a romanului se articuleaza. si Valjean. apoi interpreteaza si conchide. de fapt. Aceleasi teme romantice. si a dat posibilitatea evaluarii europene a romantismului eminescian prin aparitia in acelasi an a celor doua capodopere: Legenda secolelor si Luceafarul. sa-si duca drama mai departe pana la sfarsit. gratie permanentei deschideri a culturii noastre spre cea franceza. Cartea intruneste deopotriva particularitatile unei epopei. structurand mesajul moral al cartii. domnul Myriel. pe patul mortii va trai insa fericirea deplina a marii iubiri care i-a guvernat. Hugo imbina observatia cu meditatia. ca o continua inlantuire de cauze si efecte. pe care. Romanul lui Hugo isi confirma grandoarea si prin aceea ca abordeaza marile probleme ale secolului sau. Paginile care evoca lupta de la Waterloo sau cele zugravind insurectia pariziana din 1832 confirma si puterea de evocare. prin portretele lor. si Marius. copilul izgonit in strada de propria familie. binele sau raul social. se regasesc in vastul poem al lui Hugo si in impresionata Panorama a desertaciunilor. Thénardier sau Javert se plaseaza in limitele moralei sau in afara ei. Idila este aceea dintre Marius si Cosette si este evocata in pagini de un puternic romantism. receptata inca din epoca aparitiei in perimetrul romanesc. Gavroche moare cu eroism. a deschis perspective asupra noii modalitati estetice a teatrului. fiul ofiterului bonapartist pe care Thénardier pretinde ca l-a salvat de pe campul de lupta de la Waterloo. Influente asupra literaturii romane Activitatea literara a lui Victor Hugo. Naratiunea construita pe planuri alternative. asa cum anunta si titlul ei. analizeaza reactiile personajelor. marele roman al secolului al XX-lea. comportamentul.

poate. si ca doua literaturi europene dovedesc. ci in sinteza dintre idee si forma. care. singurul." (Ovidiu Drimba) . confirmata de geniile lor.datorita iertarii pe care i-o da episcopul Myriel . Hugo a facut un fel de utopic poem al salvarii si inaltarii omului prin bunatate si cainta.bogatul industrias Madeleine. a satisfacut cele mai inalte exigente ale artei si conditiile unei opere populare." (André Bellesort) „Din povestirea vietii ocnasului Jean Valjean. in partile sale principale. o data in plus prin secolul romantic. generos fata de oropsiti si asupriti. Aprecieri critice „Mizerabilii sunt cu siguranta unul din cele mai mari romane ale tuturor timpurilor. fiintarea lor intr-o afinitate electiva.geniul nu isi afla originalitatea in idee. devenit .