Povestire pe momente ale subiectului Alexandru lapusneanul

Alexandru Lapusneanul - povestire pe momente ale subiectului Costache Negruzzi este unul dintre primii scriitori romani care folosesc drept sursa trecutul istoric al poporului nostru, realizand prima nuvela istorica valoroasa din literatura romana, “Alexandru Lapusneanul”. Autorul infatiseaza ultimii 5 ani din a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul, ani caracterizati prin razbunare plina de cruzime a voievodului impotriva boierilor tradatori. Titlul nuvelei aduce in prim-plan personalitatea impresionanta a personajului principal, Alexandru Lapusneanul, ramas in istorie mai ales prin a doua sa domnie. El apare drept tipul domnitorului tiran, a carui cruzime este determinata de dorinta sa de razbunare fata de boierii tradatori. Nuvela este structurata pe 4 parti, fiecare fiind precedata de un moto, care concentreaza printr-o replica sugestiva continutul fiecarei parti. 51811idv33fnn7i Expozitiunea : Primul capitol sub motoul “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu…” relateaza episodul venirii lui Alexandru Lapusneanul in Moldova, hotarat sa ocupe tronul pentru a doua domnie. Acum la conducerea tarii de afla Stefan Tomsa care-l inlaturase de la domnie pe Iacob Eraclid, poreclir Despot-Voda. La randul sau Lapusneanul fusese izgonit de la scaunul tarii de catre Despot-Voda. El izbutise sa aune osti turcesti si venise acum in Moldova cu gandul de a izgoni “pre rapitorul Tomsa”. Aceiasi boieri care-l tradase in prima domnie venisera acum sa-l intampine aproape de granita: vornicil Motoc, postelnicul Veverita, spatarul Spancioc si Stroici. Acestia se inchina in fata lui Lapusneanul, dorind sa-l convinga sa renunte la tron deoarece “tare este linistita iar iar norodul nu te vrea nici te iubeste”. Intriga: Manios cu ochii scanteind ca un fulger, Alexandru Lapusneanul este hotarat sa se instaleze pe tronul Moldovei, raspunzand boierilor cu fermitate:”Daca voi nu ma vreti, eu va vreu”(…) si daca voi nu ma iubiti eu va iubesc pre voi (…). Desfasurarea actiunii: Al doilea capitol are ca moto “Ai sa dai sama, doamna!…” si incepe cu inscaunarea lui Lapusneanul care nu intampina nici o piedica, deoarece Tomsa fugise in Valahia. Lapusneanul este primit de norod cu speranta. Prima masura pe care o ia Lapusneanul este aceea de a arede toate cetatile Moldovei in afara de Hotin cu scopul de a starpi “cuiburile feudalitatii”si sa se razbune pe boierii tradatori dar, la cea mai mca banuiala sau impotrivire, ii ucide fara mila. Doamna Ruxandra incearca sa-l induplece sa crute vietile boierilor, gandindu-se la credinta in Dumnezeu si lacrimile jupaneselor vaduve. Cu riscul de a fi pedepsita cu moartea, doamna Ruxandra ii relateaza vorbele unei jupanese vaduve cu 5 copii, care a amnintat-o ca va da seama pentru faptele voievodului, in timp ce-I arata capul insangerat al boierului ucis infipt intr-o teapa. dn811i1533fnnn Afland de frica sotiei sale si auzindu-i rugamintea, Lapusneanul ii promite ca a doua zi ii va da un leac pentru frica , iar peste doua zile nu va mai vedea asemenea privelisti sangeroase. Punctul culminat: incepe odata cu al treilea capitol “Capul lui Motoc vrem…”. Alexandru Lapusneanul facuse de stire tuturor boierilor sa participe impreuna la slujba de la Mitropolie, dupa care erau cu totii invitati sa pranzeasca la curte cu scopul de a impaca

domnitorul se imbolnaveste grav si doreste sa se calugareasca. Lapusneanul porunceste sa fie ucisi 47 de boieri ale caror capete sunt asezate dupa ranguri. manifestata in prima jumatate a secolului al XlX-lea. Acest liberalism fusese insa anticipat de manifestari culturale preromantice precum „Sturm und Drang" sau estetica lui Schiller din Asupra poeziei naive si sentimentale. nici de acelea pe care le prefigureaza in timp. demonstrand astfel apartenenta marilor creatori la mai multe viziuni estetice deopotriva. ce aspira spre natura pierduta. pre multi am sa popesc si eu! Iar pre cateaua asta voi s-o tai in patru bucati impreuna cu tancul ei!” Ingrozita de amenintarile lui Lapusneanul. putinii slujitori aflati in curte venise la portile curtii domnesti. Doamna Ruxandra accepta sfatul lui Spancioc de a-I pune sotului ei otrava in bautura. Alexandru Lapusneanul. Deznodamantul: coincide cu ultimul capitol care are ca moto “De ma voi scula pre voi am sa popesc si eu…”. Vazand acesta dovada de cruzime. Printre acestia. cel de-al doilea fiind caracterizat . caci noua doctrina este „liberalismul literaturii". cercetatorii au evidentiat si caracterul complex al acestor fenomene istorice. Acestia au inceput sa strige “Capul lui Motoc vrem”. fratii August Wilhelm si Friedrich von Schlegel impun termenul „romantic" si definesc artistul si spiritul romantic. ROMANTISMUL Definind curentele literare drept grupari largi de scriitori si opere care se inrudesc prin trasaturi comune de ordin ideologic si artistic. Ulterior. Receptat sub raport teoretic. manifestul literar al romantismului francez. reperabile numai la analiza in retorta". Auzindu-si numele de calugar ii alunga cu jigniri si amenintari pe fratii sai intru credinta : “M-atapopit voi.pe domnitor cu boierii. asigurand literaturii libertate de exprimare prin inlaturarea tuturor normelor. dar care cunoaste in evolutia sa mai multe etape. dar si de perimarea doctrinei clasice. dar de ma voi indrepta. Mitropolitul ii indeplineste dorinta dandu-I numele de Paisie. G. romantismul se configureaza ca reactie impotriva clasicismului. specifice concretizarilor sale in toate spatiile europene. si cel romantic. La ospatul de impacare de la curtea domneasca. Aflat in cetatea Hotinului. romantismul se defineste ca o miscare europeana de anvergura. Favorizat de destramarea societatii feudale si de revolutiile burgheze din 1780 si 1830. In acest timp.Romantism sunt doua tipuri ideale. Calinescu afirma: „Clasicism . doamna Ruxandra lesina neacceptand aces “leac de frica”. taia maini. dar nascocise alte moduri de a-I schingiui pe banuiti: scotea ochi. dar traieste in dezacord cu sine si cu umanitatea in genere. unde se face distinctia clara intre artistul clasic. lasand o pata de sange in istoria Moldovei. motive ori formule stilistice. Timpde 4 ani Alexandru Lapusneanul nu a mai taiat capetele boierilor. pedepsind astfel un alt boier tradator. In prefata dramei Cromwell. inexistente practic in stare genuina. intr-o urisa piramida. nici modele". primul fiind insetat de infinit. expresie a naturii insesi. Victor Hugo proclama ca „nu exista reguli. a fost inmormantat la manastirea Slatina unde se vede si astazi portretul lui si al familiei sale. care nu se detaseaza categoric nici de miscarile pe care le inlocuiesc sau le neaga. prin apetenta pentru anumite teme. Lapusneanul il dadu pe Motoc multimii si intro clipa il facu bucati.

stelele. Spre deosebire de clasici. dar si in strigatul de durere. marea. pe care il concretizeaza in detalii sugestive. determinata de sentimentul neputintei. caci omul insusi este un microunivers care fiinteaza in comuniune deplina cu marea natura. fabula. dar este preocupat si de abisurile sufletesti. fantasticul. nemultumit. De aceea. in devenire. in replica. prin prisma propriei lor subiectivitati. Ratiunea propovaduita de clasici este inlocuita de sentimente si pasiuni. de moduri de expunere si preferand dintre specii meditatia. exotic.prin melancolie. Categoriile estetice pe care se articuleaza doctrina romantismului sunt si ele diverse: grotescul. fantastic. e necesar sa se evidentieze si redescoperirea creatiei folclorice. de genuri. in cantecul de iubire sau in meditatia adanca. principala preocupare a roman-tismului va fi sa isi configureze doctrina. statica. romanticii nu se angajeaza intr-o simpla observatie a naturii. oda. romantismul intra intr-o alta etapa de evolutie. uratul sau pateticul. Personajul romantic se defineste in imprejurari exceptionale. O data cu fixarea si asumarea doctrinei. romantismul promoveaza constructiile antitetice. in ironie si in sarcasm. extremele. „ca si ceilalti oameni. determinata si de miscarile revolutionare din preajma anului 1848. fantastic. structurata in categorii ideale si tipuri eterne. devenite simboluri . alcatuite in adancul lor din bine si din rau". tragicul. Astfel. in invectiva incendiara. oceanul.cerul. Marii romantici ai jumatatii secolului al XlX-lea sunt . subiectiv. frumosul. nuvela romantica. in care se profileaza un erou dinamic. Printre alte merite ale romantismului. obiectiva. variatele forme ale vegetalului -. romanticii sunt spirite indraznete. sentimental. O alta discrepanta fata de clasicism este aceea ca romanticul descopera natura abisala. dornice de aventura pe care o presupun evaziunea in pitoresc. un univers determinat de miscarile istoriei. pe care o percep in evolutie. in opozitie cu principiile clasicismului. evidentiind valori artistice si in zonele mai putin estetice ale realitatii si anticipand astfel simbolismul. elegia. codrul. satira. ci intr-o reinterpretare a ei. in sensul ca personajele pot proveni din toate mediile sociale si. lacul. definindu-si fata de sensurile deprinse din intelegerea ei adanca o atitudine activa si constructiva sau. Nu intamplator. izvorul. in care fiinteaza un personaj abstract. care poate sa ofere modelul viu al unor valori capabile sa inlocuiasca estetica de imitare a modelelor antichitatii. Liberalismul impus in planul viziunii este secondat de o maxima libertate la nivelul formei. cu o natura care il copleseste pe individ. Toate aceste atitudini de viata isi gasesc cea mai potrivita forma de manifestare in lirismul abundent. drama istorica. ele trebuie sa fie complexe si nuantate. romantismul propune. In primele decenii ale secolului al XlX-lea. iar noul mijloc de a sonda orizonturile cunoasterii este imaginatia. care va fundamenta o adevarata estetica a uratului. retragerea in spatiul oniric sau refugiul in trecut. scriitorii romantici promovand amestecul de stiluri. echilibrat si dominat de morala. Eroii romantici au sentimentul istoriei. intr-o continua lupta cu sine si cu limitele. este framantat. macabrul. romanul. marele cosmos. una pesimista. dimpotriva. fascinantele spatii infinite. angajat intr-o continua cautare a absolutului. in vreme ce clasicismul dezvaluie o lume ideala. contrastele. Normele rigide ale clasicismului sunt abolite. dupa cum afirma Victor Hugo.

Declinul romantismului german aduce insa in orizontul literar opera lirica a lui Heinrich Heine. Hoffman. ci si o sinteza a marilor valori istorice si umane personificate intr-o mare valoare estetica. Alfred de Vigny si Alfred de Musset. Daca „scoala de la Iena" ii aduna pe marii vizionari precum Ludwig Tieck (cel care va extrage din formula basmului o realitate miraculoasa. Walter Scott. in planul liric. „scoala de la Berlin" il promoveaza pe E. prin prelucrarile autorilor Clemens Brentano si Achim von Arnim. geniul. in al carui volum Cartea cantecelor. eroul byronian. Alphonse de Lamartine. Alaturi de aceste centre literar--romantice. dar si al marilor etape istorice. Drama sa romantica (Hemani sau Ruy Blas) reprezinta nu doar o replica la teatrul clasic. pentru atingerea unui ideal. In Italia si Rusia. Leopardi mediteaza pe tema conditiei umane. timpul.T. curentul se dezvolta pe fundalul framantat al luptelor de eliberare nationala sau sociala. aparitia romantismului a fost favorizata de viziunea artistica promovata de Goethe. prozatorul si dramaturgul care a experimentat idealurile romantice in toate genurile literare. Puskin observa istoria si societatea cu interesul poetului-cetatean al carui destin este puternic marcat de iubirea de patrie. ale caror ecouri se vor recunoaste in romanul secolului al XX-lea. In perimetrul german. dreptate si dragoste. fondul popular se transfigureaza in materia lirica a poeziei erotice. ci si poetul.individualizati si prin trasaturile nationale. Hugo deschide seria marilor constructii epice in proza franceza si universala. viata si moartea . Schiller. cel de-al doilea sintetizand in Prometeu imaginea geniului revoltat impotriva tiraniei si care se defineste prin idealuri de bine. primul impunand prin Peregrinarile lui Childe Harold prototipul eroului romantic. Europa Occidentala devine si prin Franta o arena larga a noului curent.A. natura. „scoala de la Heidelberg" are meritul de a valorifica literatura populara. Literatura romana se deschide valorilor romantice prin poetii pasoptisti.iubirea. dar si in lupta cu limitele. care preiau din doctrina romantica intoarcerea spre natura patriarhala. oferind posteritatii modelul unei personalitati titanice. In Anglia. Heidelberg si Berlin. Holderin ori von Kleist. prefigurand lirica moderna existentialista.in formula unor specii ca meditatia. Marii exponenti ai romantismului raman insa Byron si Shelley. initiatorul umorului grotesc proiectat in fantastic. caci poetul contemporan cu marii . Victor Hugo este in acest context nu numai teoreticianul care a fundamentat principiile romantismului in prefata la Cromwell. Prin roman. iar Lermontov se dovedeste liricul sensibil in a carui acceptie geniul poate fi salvat de blestemul singuratatii prin iubire. revigoreaza poezia prin abordarea sensibila a temelor romantice . variabile de la un spatiu european la altul. prin Legenda secolelor. generatoare de substrat liric) sau Novalis (visatorul cautator al absolutului imaginat in ipostaza „florii albastre" din romanul Heinrich von Ofterdingen). prima manifestare a romantismului este marcata de „poetii lacurilor" (Samuel Taylor Coleridge. William Wordsworth si John Keats). el se impune drept cronicar al vremii lui. Marii lirici. iar impunerea si raspandirea acestuia a avut ca suport cele trei mari scoli de la Iena. pastelul sau elegia. dar isi gaseste deplina ilustrare in lirica eminesciana. reprezentantii sai fiind preocupati si de problema omului in angrenajul vremii lui.

Nascut in 1802. scriitorul a asistat pana in 1885. in sculptura (Rude) sau in muzica (Schubert. gasesc un adept si in Hugo. frumosul si uratul. echipa de sacrificiu care a cucerit vastul teren presarat cu mine explozive. iar aspiratia de innoire a literaturii dupa modelul innoirii societatii a generat inlocuirea viziunii clasice. Schumann. in care a abordat toate genurile si a realizat cel mai impresionant tablou al vremii. el va confirma aceasta recunoastere in peste sase decenii de activitate literara. deoarece procesul dezvoltarii burgheziei si protestele violente ale maselor se oglindesc in scene din Mizerabilii. dar personalitate de anvergura universala. anul mortii sale. printr-o noua conceptie liberala. vizand libertatea omului. Climatul epocii Zbuciumatul secol al XlX-lea s-a oglindit cu toate convulsiile lui si in literatura lui Hugo. el insusi deputat de stanga. De o valoare recunoscuta de timpuriu. in preajma constituirii imperiului lui Napoleon Bonaparte. de la restauratia Bourbonilor si revolutiile din 1830 si 1848 la proclamarea celei dea doua Republici si Comuna din Paris. cu dogmele ei rigide. unde se va instala lumea moderna ca sa-l fructifice si sa-l sporeasca in deplina siguranta". Universul operei a) volume de versuri: Orientale (1829). improspatarea expresiei poetice si libertatea formulei artistice. a acoperit prin indelungata sa existenta intregul secol trecut. E important de remarcat ca romantismul este si primul curent ce depaseste marginile batranului continent. caci Hugo este distins inca de la cincisprezece ani cu o mentiune a Academiei. Saint-Simon si Proudhon. care sa favorizeze dezvoltarea lirismului. Carl Maria von Weber. Fireste ca marea miscare literara a secolului trecut a beneficiat de numeroase definiri. Ideile sociale lansate de Lamennais. Edgar Allan Poe. Cantecele . asadar. absurdul si fantasticul. pentru a-si gasi dincolo de ocean un adept unic.romantici europeni va sintetiza temele si motivele romantice intr-o forma unica. Frunze de toamna (1831). Complexitatea romantismului ca atitudine estetica a facut posibila receptarea lui in pictura (Delacroix). reprezentant al romantismului francez. dintre care citam cuvintele lui Edgar Papu: „Romantismul cuprinde. expulzat de Ludovic Napoleon dupa lovitura de stat din 1851. VICTOR HUGO (1802-1885) Repere biografice Victor Hugo. dreptul la invatatura si cultura si ideea proprietatii. la cele mai insemnate evenimente din istoria Frantei. Chopin sau Lizst). de valoare universala. si un univers artistic in care stau alaturi comicul si tragicul.

Vocile interioare (1837). incapabil sa vada dincolo de lege complexitatea sufletului omenesc. de intriga sociala si de evocare istorica. Eroii dramelor sale sunt insufletiti de idei inaltatoare.fiica unei prostituate. Contemplatiile (1856). de foileton. Hernani (1830). Ruy Blas (1838). unde era supusa la un . dar si de evenimentul cotidian pe care il recepteaza cu sensibilitate. a fost condamnat la ocna. de iubirea materna (Lucretia Borgia). in promovarea atitudinilor de revolta contra tiraniilor si de solidaritate cu popoarele angajate in lupta pentru libertate. Omul care rade (1869). de idealul libertatii (Cromwell si Hernani). MIZERABILII Prezentare generala In 1827. atunci cind. Eroul central si totodata pivotul in jurul caruia se articuleaza planurile narative este Jean Valjean. definind libertatea literaturii in alegerea temei. de patriotism (Ruy Blas). Victor Hugo se impunea ca teoretician al romantismului. el insusi erou liric.Nu e un roman. De altfel. autorul insusi afirma: . de mirajul istoriei. la un an dupa succesul inregistrat cu Notre-Dame de Paris. Mizerabilii (1862). de a face din realitate un infern. literatura franceza oferise modelul unor constructii epice de referinta precum operele lui Chateaubriand. de pitoresc. el este silit sa se ascunda sub false identitati de prigoana neobosita a politistului Javert. Oamenii marii (1866). Cu toate ca diversitatea operei sale este incontestabila. construind impresionanta poveste de iubire a cocosatului Quasimodo pentru frumoasa Esmeralda. Opera lirica ofera si ea tumultul unor framamtari sufletesti. Pana la aparitia romanului.. iar profunzimea ei a interesat in toate epocile literare. pentru ca a furat o piine.” b) proza: Notre-Dame de Paris (1831). c) dramaturgie: Cromwell (1827). romancierul structureaza in succesiunea scenelor epice aventurile prin care trece eroul pentru a-si salva viata si pentru a o ocroti pe Cosette . de inspiratie dantesca. salvata de el din casa lui Thénardier. ci un munte". Chiar si dupa zece ani de temnita grea. in orientarea catre contactul direct cu viata de unde sa se improspateze. fascinat de exotism. in prefata la drama Cromwell.crepusculului (1835). Aparitia in 1862 a noului sau roman (Mizerabilii) avea sa aboleasca definitiv vechile formule romanesti. al carui destin tragic s-a transformat iremediabil intr-un cosmar. Constient de insemnatatea noului sau edificiu literar. “Legenda secolelor (1883). pe care le sintetizeaza de aceasta data chiar poetul. oferea unor editori parizieni viitorul sau roman. Regele petrece (1832). cind. marturisind astfel si dimensiunea efortului creator investit in aceasta realizare grandioasa. axat pe istoria unui om pe care legea oarba il conduce la delincventa. Musset sau Madame de Staël. Convins de misiunea sa. iar Hugo insusi isi demonstrase vigoarea epica in Notre-Dame de Paris. Hugo ramane in constiinta cititorilor sai ca autor al Mizerabililor. preocuparile scriitorului pentru aceasta realizare dateaza inca din 1832. impresionand prin complexitatea compozitiei sale in care se regasesc elemente de fresca.

Jean Valjean are de depasit obstacole care tin de istorie sau de natura duala a omului. pentru a impartasi cititorilor mesajul societatii vremii. Inconjurat de personaje din toate mediile sociale. Nemaiputand urma calea de a-l prigoni pe salvatorul sau. prilej pentru zugravirea unor scene monografice. urmarind un numar impresionant de personaje in mediile suburbane.].. cu alte cuvinte si intr-un sens mai larg. reediteaza povestea mamei sale. inscrise si ele in contextul aceleiasi epoci. Firul biografiei sale este insa impletit cu alte destine. intr-o ultima lovitura de teatru. dand astfel mesajului o noua valoare morala. impacat cu sine. sub a carui identitate se ascunde fostul ocnas. Astfel. Parcurgand din dragoste materna toate treptele decaderii sociale. sa se regaseasca toti la patul de suferinta al fostului ocnas. la fel de vii si de credibile in dramele lor ca si Jean Valjean. decaderea femeii prin foame. carti de felul celei de fata nu vor fi zadarnice". atrofierea copilului prin puterea intunericului nu vor fi rezolvate [. Jean Valjean il va salva de la moarte si pe Marius de Pontmercy. care adancesc intriga naratiunii si amplifica planul social pe care il . acela ca suferinta este posibila la orice varsta. va fi salvat de fostul ocnas din mainile insurgentilor in luna iunie a sangerosului an 1832. vede fericirea eliberarii de durerile vietii. Fara a fi un razbunator si fara a incerca sa se substituie justitiei omenesti sau divine. drumul sau. apoi alaturi de binefacatorul sau in Paris. ceea ce transforma constructia intr-o adevarata fresca sociala. primarul generos al oraselului Montreuil-sur-mer. agravand cu o fatalitate omeneasca destinul. un blestem social care creeaza in chip artificial. ajunsa in mainile cuplului Thénardier. Sanctiunea morala pe care o primeste fostul politist sta sub semnul unei moralitati deasupra comunului. in sondajul sau prin atatea medii in care fiintele omenesti traiesc sub fatalitatea mizeriei. in partea a treia apar in scena si alte personaje. Fantine va ocupa si dupa moarte locul rezervat celor sarmani. atata vreme cat cele trei probleme ale secolului: injosirea omului prin exploatare. Javert se va sinucide. Micuta Cosette. desi presarat adeseori cu infrangeri. Acesta o va indeparta ulterior cu cruzime pe Cosette de binefacatorul comun. adevarate iaduri. in saloane si cafenele.tanara nevoita sa isi abandoneze fiica dupa ce studentul care a sedus-o o abandoneaza . Hugo realizeaza perenitatea mesajului pe care eroii sai il transmit: „Atata vreme cat va exista. este ascendent si triumfator in ordine morala. Insotindu-si personajul in peregrinarile lui. dar urmareste in paralel si drumul eroului principal prin societatea franceza. Cea de-a doua parte o urmareste pe Cosette in trista ei copilarie de slujnica la hanul lui Thénardier. ca o predestinare. Primul episod o surprinde pe Fantine . cuprinde si alte personaje. fiul unui ofiter bonapartist si iubitul Cosettei.pe care o considera propria sa fiica. autorul isi pastreaza perspectiva detasata. atata vreme cat pe pamant vor dainui ignoranta si mizeria. adunata in jurul ecoului ei reprezentativ. in plina civilizatie. osciland ca fiinta intre bine si rau.. din pricina legilor si a moravurilor. Javert. cel care l-a vanat intreaga viata. in aceleasi imprejurari.regim inuman . dar spre sfarsit chipul ei se umple de o lumina in care domnul Madeleine. pe baricade si pe campul de lupta. Jean Valjean isi urmeaza existenta zbuciumata pe drumul unei continue ascensiuni spre absolutul etic. care se stinge din viata linistit.care poarta pe frunte. Aceasta lume a „mizerabililor". pentru ca. stigmatul anonimatului si al durerii. dar neavand nici puterea de a rezolva conflictul cu propria constiinta. intr-un colt al cimitirului.

repudiat de acesta din urma. cauzele degradarii umane sub apasarea societatii. iar epopeea. a deschis perspective asupra noii modalitati estetice a teatrului. moravurile lor si ale societatii. cultivate ulterior si de prozatorii romani. pe patul mortii va trai insa fericirea deplina a marii iubiri care i-a guvernat. caci. Influente asupra literaturii romane Activitatea literara a lui Victor Hugo. tratate in modalitati specifice. Jean Valjean il salveaza pe Javert si il protejeaza pe Marius pentru ca apoi. merge adeseori sa o revada. rezolvand totodata si misterele lor. pe care nu o poate ignora. derulata pe baricadele insurgentilor. in care destinele emblematice se proiecteaza pe largi fresce sociale. apoi interpreteaza si conchide. pe care. Gavroche. Thénardier sau Javert se plaseaza in limitele moralei sau in afara ei. in spirit romantic. analizeaza reactiile personajelor. Aceleasi teme romantice. un gand sau un sentiment". poetul romantic nefiind cu totul eclipsat de romancier. Eroii exprima. domnul Myriel. Cosette. receptata inca din epoca aparitiei in perimetrul romanesc. toata viata. Tensiunea sociala reuneste in ultima parte toate personajele. de fapt. se imbina cu paginile de descriere. pe o idila si pe o epopee. Paginile care evoca lupta de la Waterloo sau cele zugravind insurectia pariziana din 1832 confirma si puterea de evocare. si a dat posibilitatea evaluarii europene a romantismului eminescian prin aparitia in acelasi an a celor doua capodopere: Legenda secolelor si Luceafarul. asa cum observa J. comportamentul. Hugo dovedindu-se nu doar un pictor al societatii in ansamblul ei. si Valjean. Partea a patra a romanului se articuleaza. binele sau raul social. Hugo imbina observatia cu meditatia.H. Gavroche moare cu eroism. Romanul lui Hugo isi confirma grandoarea si prin aceea ca abordeaza marile probleme ale secolului sau. a oferit modelul unei constructii narative impunatoare. Cartea intruneste deopotriva particularitatile unei epopei. intr-un amestec de idealizare istorica si realitate tragica. ale caror sensuri misterioase i se releva langa piatra simpla de mormant din cimitirul PéreLachaise.evoca: Gavroche. Idila este aceea dintre Marius si Cosette si este evocata in pagini de un puternic romantism. intelegand istoria. iar substanta epica si tensiunea dramatica lasa loc unor secvente profund lirice. marele roman al secolului al XX-lea. ci si un portretist de marca. Naratiunea construita pe planuri alternative. si Marius. in inocenta lui. fiul ofiterului bonapartist pe care Thénardier pretinde ca l-a salvat de pe campul de lupta de la Waterloo. se construieste in pagini tensionate. Fantine. Hunt. semn indiscutabil ca . Intreaga formula romanesca sta astfel sub semnul unei incontestabile modernitati. „asemenea tip de personaj nu este decat o idee invesmantata in carne. in evolutia lui. ca o continua inlantuire de cauze si efecte. Marius. structurand mesajul moral al cartii. si forta creatoare a romancierului. Ultima secventa a cartii ii prilejuieste autorului romantic o meditatie pe tema vietii si a mortii. asa cum anunta si titlul ei. copilul izgonit in strada de propria familie. se regasesc in vastul poem al lui Hugo si in impresionata Panorama a desertaciunilor. Din evocarea trecutului selecteaza indemnurile prezentului. gratie permanentei deschideri a culturii noastre spre cea franceza. prin portretele lor. intr-o dinamica a faptelor si a actiunilor. sa-si duca drama mai departe pana la sfarsit.

poate. fiintarea lor intr-o afinitate electiva. care. ci in sinteza dintre idee si forma. Hugo a facut un fel de utopic poem al salvarii si inaltarii omului prin bunatate si cainta. confirmata de geniile lor. Aprecieri critice „Mizerabilii sunt cu siguranta unul din cele mai mari romane ale tuturor timpurilor. a satisfacut cele mai inalte exigente ale artei si conditiile unei opere populare. si ca doua literaturi europene dovedesc. singurul. generos fata de oropsiti si asupriti. in partile sale principale.geniul nu isi afla originalitatea in idee." (André Bellesort) „Din povestirea vietii ocnasului Jean Valjean.datorita iertarii pe care i-o da episcopul Myriel . devenit .bogatul industrias Madeleine." (Ovidiu Drimba) . o data in plus prin secolul romantic.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful