Caracterizarea lui Alexandru Lapusneanul si a Mitropolitului Teofan din opera „Alexandru

Lapușneanu” de Constantin Negruzzi

Alexandru Lapusneanu este personajul principal din acestă operă, voievod ce și-a pierdut tronul și mai
apoi și-l recapătă și în același timp un personaj negativ sugerează fragmentul „nu avuse vreme a-și
dezvălui urîtul caracter”.

Acesta este o persoană insistentă, chiar foarte insistentă, deoarece dorește să se răzbune pe Tomșa
sugerează fragmentul „după înfrângerea sa în două rînduri de oștile Despotului... izbutise a lua oști
turcești și se încurma să se răzbune pe răpitorul Tomșa”.

Un alt moment în care e prezent aceeași dorință este momentul când Moțoc îi recomandă să se
întoarcă, dar acesta a răspuns cu furie „mai degraba si-ar intoarce Dunarea cursul indarapt”.

Alexandru Lăpușneanu este un om cu 2 fețe, ce minte evident și își urmează doar scopurile, ne dăm
seama din fragmentul „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau, răspunse Lăpușneanu, a cărui ochi scînteiară”.

Acest element răzbunarea, trezește sentimente ce pot manipula omul să facă lucruri stupide, și chiar în
defavoarea acestuia, același lucru s-a întîmplat și în cazul lui voievodului Alexandru, ne dăm seama din
fragmentul „porunci să împle cu lemne toate cetățile Moldovei, afară de Hotin și le arse”.

Lăpușneanul nu prea iubea oamenii, mai ales pe boieri, și ca să se răzbune „îi despoia de averi sub feluri
de pretexte”, iar mai apoi după interevenția Ruxandrei acesta doar „scotea ochi și tăia mîini pentru cea
mai mică greșeală”. Acest lucru este absolut anormal, deoarece nu totul e perfect și toți oamenii
greșesc.

Pentru a-și duce la îndeplinirea scopurile, acesta gândește și psihologic sugerează fragmentul „ca să
tragă inimile norodului în care via Rareș, se însură și luă pre fiica lui”. Creierul uman e pur și simplu
uimitor.

Voievodul e în stare de lucruri pur și simplu strigătoare la cer, deoarece „făcu o piramidă de patruzeci și
șapte de capete” după spusele operei. 47 de oameni nevinovați, pentru această performanță trebuie să
nu ai sentimente și mustrare de conștiință.

Din punctul meu de vedere, Alexandru Lapușneanul este un personaj cu inima de gheață, unul negativ,
ce se gândește numai la scopurile sale pe care l-aș asemăna cu Megatron din franciza fantastică
„Transformerii”, deoarece ambii creează probleme, aduc daune și nu se gândesc la consecințe.

Mitropolitul Teofan

Teofan este personajul secundar din această operă și unul pozitiv.

Acesta îl caracterizează pe Lăpușneanul ca fiind „crud și cumplit”, și totodată acela care l-a călugărit
sugerează fragmentul „Mitropolitul crezând că se sfârșește il călugărește, puindu-i nume Paisie, după
numele Petru, ce avea pân-a nu se face domn”. Deși Lăpușneanul era un personaj crud, mitropolitul nu îi
dorea răul, ba chiar binele , ne dăm seama din fragmentul „Dumnezeu să-l ierte şi să te ierte şi pre
tine”.” Acesta mai este și o persoană responsabilă, deorece se pregăti din timp pentru purcederea noului
domn.

După părerea mea, l-aș asemăna pe mitropolit cu părintele Barson din opera „Amos Daragon” ,
deoarece amebe personaje sunt credincioase, responsabile, și răspund cu bine la rău.