Ctlin ar putea prea uor suficient, pe ct vreme el e rapid i precis n reacii.

El a i neles c ea
va fi a lui, i c tnguirile armonioase dup luceafrul de neajuns nu conin nici o ameninare real, de
aceea se i mulumete cu o exclamaie tandr i eficace: "Tu eti copil, asta e...", trecnd imediat la
propunerea sa - adevrat antidot la nostalgia astral, i noua, acaparatoare orientare existenial.
"Aventura" n care o cheam nu e o fug znatic, ci repetarea unor gesturi ancestrale innd de
rpirea simbolic. Ei nu fug pentru a pieri, ci pentru a fi doar ei doi ca la nceput de lume, "uitai",
existnd doar unul pentru cellalt. Cum e vorba de o fug i real i tradiional, vom fi cumini (deci
nu uurateci cu propriile viei), voioi (n bucuria mprit a iubirii) i teferi (ieind cu bine din toate
ncercrile).
Putem chiar prevedea o ntoarcere a fugarilor - dar Ctlin nu are a o pomeni, deocamdat. Versul ce
spune, aparent, contrariul: "Vei pierde dorul de prini" nu impieteaz asupra explicaiei generale. Fata
i va pierde dorul filial ca toate tinerele neveste ce intr n viaa matur a cuplului, trind cu omul ei i
viitorii copii - mai aproape sau mai departe de casa printeasc, dar separat, indiferent de
frecventarea ulterioar. Inteligentul vorbitor pune nainte o "pierdere" cu totul natural ("dorul de
prini", adic i dependena de ei), pentru a expedia cellalt "dor", supraterestru: "Vei pierde dorul de
prini/ i visul de luceferi".