Tabloul al IV-lea

1. Descrie spațiul terestru cu imagini paradisiace, specifice universului teluric.

Tabloul al IV-lea îmbină planul universal-cosmic cu cel uman-terestru, transpunând
cadrul într-o simetrie specifică. Luceafărul revine la poziția de astru, iar fata agonizează
trăsăturile caracteristice definitorii unicității. Idila Cătălin - Cătălina are loc într-un cadru
romantic, creat prin prezența simbolurilor specifice. Peisajul este umanizat, specific
eminescian, scenele de iubire se petrec departe de lume, sub crengile de tei înflorite, în
singurătate și liniște, în pacea codrului, sub lumina blândă a lunii.

2. Prezintă declarația de dragoste a lui Cătălin!

Declarația de dragoste a lui Cătălin , pătimașă fiind, cu o sete de iubire, este
caracterizată prin utilizarea metaforelor: metaforele: „noaptea mea de patimi, „iubirea mea
de-ntâi, „visul meu din urmă" îl conturează într-o lumină distinctă celei din partea a doua a
poemului, Cătălina pliind-se spre aspirația sa spre absolut, exprimându-și doleanța de a-i
lumina norocul.

3. În ce ipostază apare acum Cătălina?

"Îmbătată de amor", Cătălina deține nostalgia astrului iubirii și-i adresează
pentru a treia oară chemarea, de această dată preschimbată, solicitând norocul
pentru a-și destăinui sufletul de sentimente: „Cobori în jos, luceafăr
blând,/Alunecând pe-o rază,/ Pătrunde-n codru și în gând,/ Norocu-mi
luminează!”

4. Scrie un sinonim pentru cuvântul noroc în acest context: „Norocu-mi

luminează”
În sintagma prezentată „Norocu-mi luminează” , un sinonim contextual ar fi : soarta,
destinul.
5. Cătălina reface chemarea Luceafărului. În ce constă deosebirea față de
primele două chemări?
Spre deosebire de chemările precedente ale Cătălinei în care aspira cu ardoare la iubirea
ideală, în tabloul al IV-lea necesitatea acesteia este de a surâde norocul pentru a-i lumina
destinul cu omul drag, pentru a-și concretiza simțământurile pe care le posedă, cât și ideea
condiției omului obișnuit al cărui destin este curmat la finalitatea viețuirii.

6. Ce semnificație are acum „chipul de lut” al fetei?

Cu o superioritate definitorie, prin noțiunea "chip de lut", Luceafărul creionează condiția
superioară a omului de geniu, expunându-și disprețul față de incapacitatea acestei lumi de
a-și standardele viziunii, Cătălina se transpune într-un element al lumii muritoare, în
opoziție cu existența astrului.

7. Care este atitudinea omului de geniu față de omul comun din finalul
poemului?
Omul de geniu reprezentat vizualizează circumstanțele asemenea unui superior, cu manieră
rațională, detașată, ce conștientizează incompatibilitatea celor două concepte ale iubirii,
distincte în viziunea condiției ființei efemere și astrului etern, privând să o asculte pe
Cătălina, aparținătoare a "cercului strâmt", socotind cu regret incapacitatea de a chibzui
plenitudinea dragostei și viețuirea specifică omenirii.

8. Ce semnificație are atitudinea Luceafărului din final?

Atitudinea Luceafărului din final pune accentul pe conflictul interior dintre etern și efemer,
strofele construind o simularea deznădăjduită a nepăsării, contopită cu simțul regretului
limitelor impuse de rangul destinului incert al muritorului, găsindu-și tihna în rama
singurătății specifică omului de geniu.

9. Ce semnificație are substantivul noroc în contextul : „Norocul vă petrece”?

Din punctul meu de vedere, în sintagma prezentată, norocul face trimitere la Divinitate și
posedarea capacității de croire destinului propriu și general, drept pentru care prin "cercul
strâmt" ne ilustrează crearea omului alături de semenii săi, într-un univers predestinat
efemerității.