Sunteți pe pagina 1din 6

ECONOMIA DE PIAŢĂ – GENEZA sI

CARACTERISTICILE ECONOMIEI DE PIAŢĂ


♦ GENEZA

Economia de schimb nu exista de când lumea. Ea a aparut pe


o anumita treapta a dezvoltarii societatii omenesti si anume odata cu
trecerea la productia de marfuri în urma formarii a doua conditii
fundamentale si anume:

- diviziunea sociala a muncii;

- autonomia, independenta producatorilor.

Forma de economie initiala a fost "economia naturala". Unii


autori o numesc "economie casnica închisa", altii o numesc "non-
economie 424s184e ", cum este Fernand Brudel.

Economia naturala este acea forma de organizare si functionare


a activitatilor economice în care se produce pentru satisfacerea
necesitatilor proprii; sau altfel spus, în care bunurile se produc chiar în
interiorul comunitatilor care le consuma.

Concluzie: Economia naturala era o economie fara schimb,


deci bunurile nu deveneau marfuri; dar uneltele nu au ramas pe loc si
mijloacele de productie au evoluat, iar o data cu cea de-a doua
diviziune economica a muncii (separarea triburilor de pastori de
celelalte triburi) a început sa apara un surplus de productie în raport cu
necesitatile comunitatii respective. La punctul de contact dintre
comunitati cu prilejul sarbatorilor religioase, triburile se întâlneau si
schimbau ceea ce le prisosea. Aceasta a fost prima aparitie a pietei.
Pentru ca sa existe productia de marfuri (productie de schimb)
trebuiesc îndeplinite mai multe conditii fundamentale (trasaturi):
• diviziunea sociala a muncii a permis crearea unei varietati mari
de bunuri si a pus bazele schimbului.
• producatorii erau separati, pentru ca, totusi si dupa aparitia
diviziunii sociale a muncii, productia nu putea sa ia nastere daca
producatorii nu erau separati. La baza acestei separatii se afla o
anumita forma de proprietate asupra mijloacelor de productie.
• economia de schimb a capatat diferite forme de dezvoltare în
decursul timpului si trasaturile sale s-au completat, adica:
activitatea economica a gravitat tot mai mult în jurul pietei. Piata
devine institutia centrala în jurul careia graviteaza întreaga viata
economica; ea mediaza intre producatori si consumatori. Tot
piata ofera informatii necesare pentru a decide ce, cum, cat,
pentru cine sa se produca.
• monetarizarea (productie pentru vânzare): toate tranzactiile de
vânzare-cumparare se fac acum prin bani. Economistul american
Samuelson spune ca "banii reprezinta alaturi de capital si
specializare cel de-al treilea aspect major al vietii economice
moderne. Fluxul de bani reprezinta sângele care iriga sistemul
economic".
• tranzactiile intre agentii economici sunt bilaterale, fiecare parte ce
contribuie la schimb participa efectiv, pe baza cererii si a ofertei,
la realizarea cu maxim de eficienta a utilitatii.
• bunurile îmbraca forme de marfa în economia de schimb, marfa
este un bun economic ce satisface o necesitate omeneasca, este
rezultatul muncii omenesti si se transmite de la producator la
consumator prin intermediul schimbului. Neaparat trebuie sa fie
îndeplinite cele trei conditii pentru ca bunurile sa devina marfa.
Marfa are doi factori: utilitate ( valoare de întrebuintare) si valoare
(valoarea de schimb). Expresia în bani a valorii se numeste pret.
Economia de schimb devine economie de piata numai atunci
când ea se bazeaza în principal pe proprietatea particulara a
mijloacelor de productie. Aceasta proprietate privata, ca ax central al
economiei s-a impus dupa jumatatea sec. al XVI-lea si de atunci
începe economia capitalista (concurentiala). Economia de piata este
aceea economie de schimb care se bazeaza pe proprietatea privata
ca ax central al economiei. Orice economie de piata este economie de
schimb dar nu si invers.

♦ CARACTERISTICILE ECONOMIEI DE PIAŢĂ:

* Pluralismul formelor de proprietate, în care predomina


proprietatea privata asupra mijloacelor de productie.

* Libera initiativa a agentilor economici care asigura libertatea


economica de asociere, organizare si desfasurare a activitatilor
economice în conformitate cu reglementarile legale.

* Actiunea libera a legii economice obiective a cererii si a


ofertei.

* Actiunea nestingherita a legii economice obiective a


concurentei.

* Stabilirea libera pe piata a preturilor.

* Organizarea eficienta si nepoluanta a activitatilor


economice.

TESTE GRILĂ sI PROBLEME

1. Care din urmatoarele enunturi exprima functii ale banilor:

a) instrument de rezerva;

b) masura rentabilitatii;

c) mijloc de masura a valorii bunurilor economice;

d) mijlocitor al schimburilor.
Raspuns: a, c,d

2. La baza diviziunii muncii se afla:

a) un act de politie;

b) dorinta oamenilor de a-si satisface mai bine


trebuintele;

c) teoria economica clasica;

d) libertatea alegerii si proprietatea privata;

e) specializarea agentilor economici.

Raspuns: e

3. Aratati care din elementele de mai jos sunt trasaturi ale


economiei de piata:

a) lupta sindicala;

b) proprietatea privata;

c) concurenta perfecta;

d) piata;

e) inflatia;

f) statul democratic.

Raspuns: b, d, f

4. Proprietatea privata în economia de piata este:

a) într-o proportie mica;

b) predominanta;

c) numai în agricultura;

d) numai în sectorul serviciilor.

Raspuns: b

5. Obiectul proprietatii îl constituie:


a) bunurile-marfa;

b) bunurile materiale (corporabile);

c) serviciile;

d) bunurile primare;

e) bunurile finale;

f) orice bun existent sau rezultat dintr-o activitate


economica.

Raspuns: f

6. Ce se afla la baza liberei initiative:

a) progresul tehnic;

b) proprietatea privata;

c) pluralismul formelor de proprietate;

d) libertatea comertului.

Raspuns: b

7. Economia naturala este aceea în care:

a) se produce pentru piata;

b) nevoile sunt asigurate prin autoconsum;

c) nevoile sunt satisfacute prin schimb;

d) nevoile sunt satisfacute direct cu bunurile rezultate


din activitatea proprie.

Raspuns: b,d

8. Economia de schimb este aceea în care:

a) nevoile sunt satisfacute prin autoconsum;

b) satisfacerea nevoilor se face indirect prin


intermediul schimbului;
c) nevoile sunt satisfacute integral;

d) producatorii nu sunt proprietari.

Raspuns: b

9. Marfa se defineste ca fiind:

a) un bun economic;

b) un serviciu social;

c) bunul economic apt sa satisfaca o nevoie si care


face obiectul schimbului prin vânzare-cumparare;

d) un bun ce nu e destinat autoconsumului.