Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
1. Revolutia Meiji
Reforme
Relatii Internationale
Cultura
2. Dezvoltarea capitalista
3. Japonia moderna
4. Invatamantul japonez
5. Sistemul de munca
6. . Bibliografie
Studenti
Andrei Tanase
Andreea Bitanu
Grupa 922
1. REVOLUTIA MEIJI
1
(orez) in procente pe pamantul detinut (3% pentru inceput, iar apoi au redus la
2.5% din valoarea pamantului aflat in gestiune).
Imediat cu aceasta reforma a aparut problema inflatiei, odata cu introducerea
banilor tipariti. Capitalul era putin, iar industriei ii lipsea infrastructura: sisteme
de distributie, transport, comunicatie si publicitate. In acest sens a pornit o
campanie sub conducerea lui Matukata Masayoshi. Acesta a introdus noua taxa pe
pamant, a stabilit regulile pentru stabilizarea monezii nationale, a infiintat Banca
Japoniei in 1882, a adoptat standardele internationale cu privire la aur, si a
privatizat primele institutii guvernamentale, rezultand astfel un “boom”
industrial. Corporatiile de comert infiintate in perioadele anterioare si-au
schimbat sistemul de structurare, adaptandu-se la noile cerinte economice
(Mitsui, Mitsubishi, Sumitomo, Yasuda, Furukawa etc.). Reformele acestuia au adus
in scurt timp o stabilitate economica necesara dezvoltarii rapide, insa acestea au
afectat negativ sectorul agrar. Pretul orezului si a matasii au coborat, fermierii in
datorii si-au pierdut pamantul pe fundalul unui numar crescand de tarani. In
1884 a avut loc incidentul Chichibu, cand fermierii in datorii au cerut rezolvarea
acestor probleme, atacand camatarii si statiile de politie.
Totodata a fost introdus invatamantul obligatoriu, pentru inceput in 1879 la 4
ani (16 luni), iar in 1907 stacheta a fost ridicata la 6 ani de invatamant obligatorie.
Se noteaza ca in acest an (dupa razboiul ruso-japonez), 97% din tineri urmau cei
6 ani de invatamant obligatoriu.
In 1873 a fost introdus un nou sistem militar, cu stagiu militar obligatoriu de 3
ani in serviciu activ si 4 ani in rezerva. Astfel in 1877, 82.0% din barbatii in varsta
de 20 ani erau racolati in acest sistem, iar forta militara in perioada de pace era de
31.680 de oameni, iar in timp de razboi: 46.350. Schimbarea sistemului militar a
condus la pierderea semnificatiei cuvantului samurai si la desfintarea acestei clase
sociale. Totodata clasa samurailor si-a pierdut sursa de venituri, mai mult, in
1873, guvernul a decis sa taxeze fermele acestora cu 30% din cheltuielile anuale,
deci sa puna un sfarsit acestei clase sociale. Chiar si samurai care sustinusera
restaurarea Meiji au fost complet dezamagiti de aceasta decizie, initiand o serie
de revolte pe tot intinsul tarii. Cea mai serioasa a fost cea din provincia Satsuma
in 1877, cand armata fostilor samurai a fost infranta de catre noua armata
imperiala dotata cu arme moderne.
Pe fundalul aparitiei a numeroase partide politice si directii de guvernare,
intr-un final a fost abrogata constitutia Japoniei, in 1889, preluata dupa modelul
german. Aceasta constitutie acorda imparatului puterea absoluta (sacru si
inviolabil). Imparatul era comandantul suprem al armatei, putea incheia pace
si initia razboi, putea dizolva guvernul si sa ceara noi alegeri. Dieta era impartita
in doua: partea superioara si cea inferioara (parlament). Parlamentul era
responsabil de initierea si propunerea legilor, dar pentru ca acestea sa fie puse in
practica era necesar acordul intregii camere. Un consiliu special (Privy Council) a
fost infiintat cu rolul de a revizui si apara constitutia. In 1890 au loc primele
alegeri parlamentare.
2
1.2 Relatii internationale
In perioada Meiji, Japonia a luat parte la doua mari razboaie: primul cu China
(1894-1895), apoi cu Rusia (1904-1905). In 1910 Japonia anexeaza Coreea. Pana in
1911 toate tratatele inegale semnate la sfarsitul perioadei Edo au fost terminate
sau inlocuite.
Inca din 1858 au fost conflicte intre Rusia si Japonia in legatura cu posesia
insulelor Sakhalin din nord. La aceea data, s-a semnat un tratat pentru posesia in
comun a acestora, dar acesta a fost refacut in 1875, cand insulele Kurile au fost
oferite in schimbul acestora. In 1878, Japonia anexeaza si insulele Bonins.
Insulele Okinawa au fost cucerite de Japonia in 1609, insa acest fapt nu a fost
declarat international, populatia ryukyu platind inca tribut Chinei si intrand in
relatii independente cu puterile vestice. Odata cu 1871, cand sistemul prefectural
a fost stabilit, Okinawa a fost pusa sub juristictia prefecturii Kagoshima. Incepand
cu 1875, s-a incetat plata tributului pentru insulele Okinawa Chinei, si s-au luat o
serie de masuri pentru implementarea unui sistem de administratie compatibil
cu cel al Japoniei, aceasta investind o multime de resurse in acest scop. Totodata,
aici si-a amplasat cateva garnizoane militare. In 1879, China cedeaza intr-un
final.
In aceasta perioada, Korea se consituia ca un stat slab in interioar, aflat inca
sub suveranitatea Chinei. In 1874, cu toate ca Korea acceptase schimbul de
convoaie cu Japonia, unui convoi i s-a refuzat o audienta imperiala. Doi ani mai
tarziu, in urma demonstratiilor fortei navale nipone, a fost semnat tratatul
Kanhwa prin care era recunoscuta independenta Koreei. Totusi, in perioada
imediat ulterioara 1876-1885 in Koreea a izbucnit un razboi rece intre China si
Japonia.
Intre 1894 si 1895 are loc razboiul Sino-japonez. Regele Koreei cere asistenta in
terminarea rebelilor Chinei. Japonia insa il captureaza si il forteaza sa ceara
asistenta Japoniei. Aceasta a permis o lupta tacita intre Japonia si China purtata
pe teritoriul Koreei, pretul fiind care dintre acestea doua sa asiste la
modernizarea Koreei. Japonia a distrus capabilitatiile militare ale Chinei din
Korea, iar la conferinta de pace a cerut Taiwan-ul si peninsula Liaodong (din
Koreea). Germania, Franta si Rusia au cerut insa retrocedarea Koreei peninsula
Liaodong.
Dupa incheierea acestui conflict, China a fost inlocuita cu Rusia ca inamic al
intereselor Japoniei in Asia continentala de nord-est. Intre 1895 si 1904 influenta
Rusiei a crescut atat in Manciuria cat si in Koreea. Odata cu terminarea
constructiei liniei de cale ferata trans-siberiana, parea inevitabil controlul Rusiei
asupra sudului Manciuriei si Koreei. In 1902 se semneaza pactul intre Anglia si
Japonia, care s-a dovedit extrem de fructuos pentru interesele ambelor parti, iar
in 1904-1905 are loc razboiul ruso-japonez, initiat de cei din urma. Cu toate ca
acest razboi s-a dovedit foarte costisitor pentru Japonia din punct de vedere
finanicar cat si al vietilor omenesti, prin tratatul de la Portsmouth din 1905,
Japoniei i-au fost recunoscutele interesele in Koreea, eliberand de sub dominatia
3
rusa sudul Manciuriei, Koreea si partea de sud a arhipeleagului Sakhalin. Totusi
Koreea a fost anexata Japoniei de abia in 1910...
Greselile facute in semnarea tratatelor de la sfarsitul perioadei Edo, au fost
sterse prin semnarea tratatului comercial anglo-japonez (1894), completat ulterior
in 1899, respectiv 1911, cand a Japonia si-a recastigat intreaga putere diplomatica
si comerciala.
1.3 Cultura
Economia Japoniei era deja in crestere. In 1900, agricultura a produs mai putin
de jumatate din produsul intern, iar ponderea industriei (pentru inceput fabricile
de textile) era in continua crestere. Aceasta cresterea a condus la cresterea
oraselor si la nepopularea zonelor rurale. Ferindu-se de liberalismul vestic si
radicalism, guvernul Meiji s-a concentrat pe intarirea traditiilor nationale,
cultivand spre exemplu religia shinto.
Odata cu instalarea regimului Meiji, s-a oprit folosirea limbii chineze in
redactarea documentelor oficiale. A aparut astfel un nou stil “oficial” in scrierea
japoneza a luat nastere, elaborat de Futabatei Shimei. Acesta a aparut deoarece
scrisul traditional nipon s-a dovedit depasit in exprimarea noilor ideei ale epoci,
rezultand din incercarea acestuia de a traduce literatura rusa in japoneza.
Okubo Toshimichi, unul din liderii politici ai Japoniei imediat dupa restaurarea
Meiji, crezand ca pentru atingerea stabilitatii interne este necesara concentrarea
pe probleme domestice a realizat urmatoarele reforme sociale: in 1871 a incurajat
oamenii sa-si schimbe frezele si culoarea parului; in 1876 a incurajat oamenii sa
nu mai poarte sabii; a introdus si popularizat servicile telegrafice in 1870, postale
in 1871; a introdus calendarul georgian in 1873 si a inceput constructia de cai
ferate in 1873.
2. DEZVOLTAREA CAPITALISTA
4
mondial, de partea Antantei, in urma carora a cucerit importante pozitii
economice, politice si militare in Asia.Aproximativ la fel au decurs lucrurile si
intre 1930 si 1933, cand Japonia a cucerit Manciuria in urma agresiunii savarsite
impotriva Chinei. Pionerii restaurarii Meiji au avut, in actiunea lor de
modernizare a tarii, mai putine alternative decat alte state feudale datorita
izolarii indelungate si mostenirii unei societati feudalo- militariste, profund
disciplinata si deci usor de orientat spre razboaie de cotropire.In acelasi timp,
Japonia trebuia ca arhipelag sa parcurga cu viteza maxima o perioada
indelungata pentru a ajunge din urma statele cele mai avansate ale lumii, asa
cum isi propusesera imparatul Meiji si oamenii lui. Zorul in toate a imprimat un
dinamism neobisnuit pentru ochiul iscoditor al Occidentului, si a determinat pe
ziaristii straini veniti in sa vorbeasca tot mai insistent despre "miracolul" japonez
inca de la sfarsitul secolului. Ca atare, viteza in dezvoltarea fortelor de productie
si a relatiilor capitaliste corespunzatoare lor, a bazei societatii noi a fost prea
accelerata pentru a se putea modela concomitent si suprastructura, iar din
aceasta in primul rand deprinderile etice ale japonezilor si conceptia lor despre
societatea noua in care traiesc.
Foamea de modernizare a determinat pe diriguitorii din perioada Meiji sa
aduca din afara nu numai tehnica avansata a timpului, ci si institutiile social-
politice si culturale pentru a fi implantate in arhipelag o data cu tehnica.
Niciodata insa acestea nu au putut sa se intrepatrunda in intregime cu traditiile
locale, ci ele s-au suprapus doar, au coexistat, tocmai datorita rapiditatii cu care
se inainta pe linia industrializarii capitaliste pe baza unei rate ridicate a
acumularii, largirii pietei interne, introducerii tehnicii noi, mentinerii unor salarii
reduse si dirijarii directe a economiei de catre stat. Promotorii revolutiei Meiji au
alcatuit un grup de oameni remarcabili si ambitiosi, ai caror urmasi conduc si
astazi Japonia. Pentru ei tehnica si ideile Occidentului au avut o mare atractie. In
majoritatea lor, tineri samurai, ei au intreprins calatorii in Occident pentru a lua
contact direct cu realitatile lumii de afara, dar prin fiinta si educatia lor au ramas
puternic implantati in societatea traditionala nipona. Ei au continuat sa-i
priveasca pe straini cu suspiciune, ceea ce se intampla, si nu in mica masura,
chiar si astazi.
Prima perioada a modernizarii Japoniei poate fi considerata perioada 1870-
1905, cand au fost puse bazele unei industrii nationale construite pe fundamentul
mestesugurilor traditionale din arhipelag, dar si pe importul din afara, in primul
rand de tehnica. In numai 30 de ani japonia avea deja un sistem de invatamant
general si obligatoriu prin care devenea prima tara asiatica cu o populatie
stiutoare de carte, un sistem financiar si bancar evoluat si o industrie care o facea
sa fie inclusa in sistemul economic mondial al lumii capitaliste. Infrangerea
armatei Rusiei tariste in razboiul din 1904-1905, venita spre surprinderea intregii
lumi, a consacrat Japonia ca forta militara de prim rang, cu mare putere
imperialista.Samuraii au stiut sa imbine spiritul lor militar cu tehnica moderna.
O alta etapa a modernizarii este cuprinsa intre 1905 si 1940, cand economia
Japoniei creste de 12 ori, inaintand cu o viteza de trei ori mai mare decat
5
economia oricarei altei tari a lumii.Pentru a imprima o asemenea viteza s-au
facut eforturi mari, mentinand veniturile populatiei la un nivel foarte scazut. In
aceasta perioada, economia nipona s-a integrat cu sinuozitatile ciclice ale
capitalismului imperialist, inregistrand un boom care a continuat pana in 1929
cand a intrat in marea criza economica de supraproductie. Japonia a trecut apoi
printr-un interval foarte dificil pe plan politic si militar intre anii 1931 si 1937,
cand economia a continuat sa se dezvolte, datorita insa orientarii sale catre
pregatirile de razboi. Marfurile japoneze exportate in acest timp pe pietele straine
erau inca slabe din punct de vedere calitativ in comparatie cu cele oferite de
Occident, intrucat cele mai bune produse ale industriei nipone, nu paraseau tara,
fiind folosite in productia de armament, care a evoluat cantitativ si calitativ mult
mai repede decat banuiau statele occidentale.Asa se si explica faptul ca, in timpul
ultimului razboi mondial, cei care au luat contact cu unitatile de lupta japoneze
aveau sa fie surprinsi de calitatea vaselor si cunoscutelor avioane "Zero", din care
Japonia producea annual circa 28 000 de aparate, cifra foarte mare pentru acele
vremuri.
Constitutia crea pentru prima oara cadrul juridic fundamental pe baza caruia
se admitea activitatea legala a tuturor partidelor politice, inclusiv a Partidului
Comunist din Japonia, care iese din legalitate si se afirma ca unul din partidele
politice principale ale tarii. In general, dupa razboi fortele progresiste din Japonia
au obtinut libertati de a actiona la care inainte de razboi nici nu se gandeau.
Incetul cu incetul aparea o noua Japonie, diferita de cea militara si in
numeroase privinte avea loc o noua reinviere, o copiere revizuita a perioadei
Meiji, inlaturandu-se inconvenientele si greselile savarsite pana atunci. Japonia
era chemata sa invete din propriile greseli pentru a evita pe viitor reeditarea unei
catastrofe. Este rationamentul pe care se bazeaza politica de astazi a Japoniei, a
carei evolutie spre modernism si progres nu a incetat in nici un fel.
Efectul unor contacte şi schimburi comerciale tot mai intense cu Europa şi
S.U.A., deşi impuse prin violenţă, a fost rapid şi spectaculos, chiar benefic pe
diferite planuri pentru societatea japoneză. Sosirea masivă a negustorilor străini,
îndeosebi după anul 1858, a dus la transformarea portului Yokohama într-un
însemnat centru comercial, din ale cărui antrepozite cantităţi mari de mărfuri
invadau piaţa japoneză. Între anii 1859 şi 1868 valoarea comerţului exterior
japonez a crescut de la numai 2 milioane la 35 milioane dolari. Străinii cumpărau
din Japonia mătase, bumbac, hârtie, ceai, uleiuri, cupru etc. şi le vindeau
japonezilor nave, arme, maşini şi diferite obiecte metalice, stofe din lână, ţesături
din bumbac şi cânepă, unelte de pescuit etc.
Preponderenţa accentuată a importului faţă de export a cauzat scurgerea
aurului în afara graniţelor Japoniei. Această pierdere de aur şi dezechilibrarea
sistemului monetar au provocat o gravă inflaţie. Totodată, concurenţa mărfurilor
străine a dus şi la ruinarea producţiei manufacturiere şi meşteşugăreşti
autohtone. De asemenea, modificări însemnate s-au produs şi în producţia
agricolă datorită solicitărilor externe masive de ceai, mătase şi a altor produse. Pe
de altă parte, însă, s-a constatat apariţia, în număr din ce în ce mai mare, a unor
6
întreprinderi industriale în ramurile industriei uşoare, a arsenalelor şi şantierelor
navale, a unor întreprinderi metalurgice etc., ceea ce a însemnat constituirea şi
creşterea puterii burgheziei japoneze.
Cele trei decenii de guvernare Meiji transformaseră Japonia într-un stat
capitalist modern atât datorită propriilor eforturi, cât şi împrejurărilor
internaţionale favorabile: marile puteri europene şi Statele Unite fuseseră
antrenate în conflicte interne şi externe care le-au ţinut departe de arhipelagul
nipon.
Preocupările conducătorilor regimului Meji vizau modificarea statutului
internaţional al Japoniei prin anularea tratatelor inegale care-i fuseseră impuse,
întărirea forţelor sale armate terestre şi navale, angrenarea ţării în competiţia
marilor puteri pentru acaparări de zone de influenţă şi pieţe de desfacere a
produselor industriale şi dobândirea unor resurse de materii prime. Pentru toate
acestea era necesară o puternică bază militară care a fost sistematic creată.
3. JAPONIA MODERNA
7
In 1930 la Conferinta Navala de la Londra apar primele semne ale indreptarii
Japoniei spre militarism. Un an mai tarziu, in septembrie 1931 are loc Incidentul
din Machuria, in urma caruia, in 1932 este creat statul Manchukuo sub
supravegherea Japoniei, ca un stat marioneta sub controlul acestora. Tot in 1932
este asasinat primul ministru japonez Inukai Tsuyoshi de cativa tineri ofiteri in
marina, terminand in acest mod sitemul de guvernare prin intermediul
partidelor, initiat in 1924.
In 1933, Japonia se retrage din Liga Natiunilor, cu pretextul de exprimare a
nemultumirii cu privire la criticile aduse de comisia Lytton asupra agresiunilor
japoneze in Manchiuria.
In 1936, pe 26 februarie are loc o lovitura de stat in Japonia. Trupe apartinand
marinei, sub conducerea unor tineri ofiteri, in numar de 1400 incearca sa ”fure”
puterea din mainile politicienilor, insa, de aceasta data nu reusesc. Imediat dupa
acest incident, puterea aluneca usor din mainile politicienilor. Paralel cu aceasta,
China se pregateste sa ia masuri impotriva agresiunilor japoneze in Asia.
In 1937, un conflict in suburbiile Beijingului se transforma intr-un razboi in
adevaratul sens al cuvantului intre China si Japonia. Totodata, in 1939 incepe cel
de-al doilea razboi mondial, cu invazia Poloniei si Cehiei de catre Germania.
Al doilea razboi mondial – Pacific
8
In aceasta perioada, guvernul japonez se subordoneaza direct autoritatii SCAP
(Supreme Commander for the Allied Powers). Inca din primele zile de ocupatie,
guvernul a fost fortat sa impuna o serie de reforme. Acestea cuprind: un tribunal
international militar pentru estul indepartat a fost infiintat in Tokyo; s-a revizuit
constitutia Japoniei ( imparatul a devenit simbol al statului, guvernarea isi are
puterea in locuitori, sunt garantate drepturile la viata, egalitate, libertate
academica si se tinteste pentru un inalt standard de viata, precum si specificarea
faptului ca se renunta la razboi ca un intrument al politicii nationale), reforme
educationale, cu privire la pamant, precum si schimbari complexe la nivel juridic
pentru a acorda drepturi egale fiecarui sex si a submina autoritatatea sistemului
patriarhal al familiei.
Aceste reforme au zguduit politicienii si adeptii conservatorismului, dar
progresistii au fost dezamagiti ca nu au fost luate decizii mai drastice.
Ocupatia a luat sfarsit oficial in aprilie 1952, odata cu implementarea
tratatului de pace din San Francisco, semnat de Japonia impreuna cu alte 48 de
state non-comuniste, in septembrie 1951. In acelasi timp, Japonia a semnat un
tratat de securitate cu SUA. Imediat dupa acest pas, s-a inceput restabilirea
relatiilor diplomatice cu restul lumii, semnandu-se tratate de pace cu: India
(1952), Burma (1954), Uniunea Sovietica (1956, an in care Japonia adera la
Natiunile Unite), Korea (1965) si China (in doi pasi, 1972 si 1978).
In 1953, insulele Amami sunt returnate Japoniei, in 1963 insulele Ogasawara
(Bonin), iar in 1972 Okinawa.
Independenta si dezvoltare economica
9
(crestere economica brusca, aparente, urmata de recesiune dramatica), si evident
dupa 1991, recesiunea economica.
Sărbătoarea naţională a Japoniei este 23 decembrie, ziua de naştere a
împăratului Akihito, născut in 1933.
4. INVATAMANTUL JAPONEZ
10
primare, gimnazii si licee particulare care necesita taxe de scolarizare. Taxele la o
universitate de stat variaza in jurul sumei de 500.000Y (5.000$) pe an, iar in cazul
universitatilor private pot ajunge la dublul acestei sume. Un procent infim de
studenti de la universitatiile de stat beneficiaza de burse sau scutirea taxei de
studii, binenteles pe principiul performantei.
Cu un an inainte de terminarea universitatii, incepe febra cautarii slujbei (job
hunting). Asta conduce ca majoritatea studentiilor sa-si stie locul de lucru inainte
de terminarea facultatii. Surprinzator este ca un procent de aproape 100% se
angajeaza in cadrul companiilor, nici unul nu indraznind sa porneasca o afacere
sau sa considere alt drum in viata. Aceasta mod de viata este foarte asemanator
de adevaratul “vis american”: o slujba, o nevasta, o casa, 2 copii si o masina.
Probleme in sistemul de invatamant nipon
11
fiind necesara inchiderea a numeroase scolii. Universitati nu au fost inca inchise,
dar a scazut concurenta la examenele la admitere. Nu este inca o problema
majora in acest caz, dar profesorii sunt ingrijorati de faptul ca prestigiul
universitatilor si, implicit calitatea indivizilor rezultati va scade.
5. SISTEMUL DE MUNCA
In Japonia, viata profesionala este mult diferita de cea intalnita in Europa sau
America. Vom incerca in urmatoarele randuri o analiza a felului in care ea se
desfasoara aici, in tara soarelui rasare, insistand putin pe diferentele de ceea ce
suntem noi obisnuiti.
Probabil stiti ca economia Japoniei a cunoscut un apogeu in 1992, efect
economic cunoscut sub numele de “bubble economy”. Acest efect, experimentat
in mai multe locuri pe glob presupune o crestere economica rapida, urmata apoi
de o cadere inevitabila la fel de rapida. In 1992 in Japonia, rata somajului era la
procent de 2.2%, iar in ultima decada acesta a crescut brusc la 5.4% in 2002. De
abia in 2003, acest indicator arata o oarecare imbunatatire (scadere) la un procent
de 5.1%. Dar, analizand putin distributia acestei cifre, rata de somaj in randul
tinerilor este de 10%, cifra ingrijoratoare aici in Japonia.
Un factor binecunoscut care a sustinut ridicarea Japoniei dupa cel de-al doilea
razboi mondial a fost cariera pe termen lung intr-o singura companie, ce oferea
un mediu stabil, calitatea locului de munca, si un sistem de salariare pe baza
vechimii. Acesta este o puternica diferenta fata de Europe de astazi, unde este
valabila afirmatia “cu cat iti schimbi mai des locul de munca cu atat vei avea o
cariera mai stralucita”. Acum insa, productia se muta in statele in care salariul
mediu pe economie este mult mai mic, companiile japoneze se straduiesc sa-si
mentina competitivitatea pe piata, deci se produc numeroase restructurari de
personal. Totodata, numarul de proaspat absolventi angajati de companii anual
este in continua scadere, iar bonusurile salariale ce veneau odata cu vechimea
devin tot mai mici. Urmand acest rationament, un important rol in gasirea unei
slujbe este nivelul de cunostinte - specializare, fiind mult mai usor de gasit o
slujba ca expert intr-un anumit domeniu.
Un aspect din ce in ce mai important in bursa muncii in Japonia il joaca asa
numitii “freeters”. Acest cuvant, format din englezul “free” (liber) si germanul
“arbeiter” (muncitor), defineste acele persoane care nu au un loc de munca stabil,
ci lucreaza in diverse pozitii si in diverse locuri. Potrivit unei statistici, in 2002
erau in jur de 2.1 milioane de astfel de lucratori in limita de varsta de 15-24 de
ani. Fenomenul “freeters” caracterizeaza in primul rand studentii, care se
angajeaza ca ospatari, vanzatori, soferi, urmandu-si in acelasi timp aspiratiile
academice. Totusi, lucrurile nu stau asa de frumos. In 2003, statistici mai exacte
facute de Ministerul Muncii japonez, gaseste un numar de 4.17 milioane de astfel
de lucratori, cu varsta intre 15 si 34 (incluzand studenti si gospodine). Urmand
studiul, s-a constantat ca un procent de 72,2% ar vrea un post de munca sigur,
12
dar nu il gasesc. Cu toate ca majoritatea “freeter”-ilor sunt tineri, exista cazuri in
care pe unii japonezi ii prinde batranetea in asemenea pozitie. Problema apare
din faptul ca, de la o anumita varsta, aceasta forma de munca nu mai este
rentabila, iar multi dintre acestia ajung “cersetori”. In 2001 cel mai mare numar
de “freeters” se gasea in grupa de varste 25-29 - un numar de 1.52 milioane, fata
de 1998 cand era doar 1.01 milioane, la aceea vreme majoritatea situandu-se in
grupa de varsta 20-24. A se face distinctia dintre termenul de “freeters” si
termenul de “freelancer”. Cu toate ca au in comun modul de lucru in diverse
companii, de obicei “freelancers” sunt profesionisti intr-un anumit domeniu,
pozitia ramanand de obicei aceeiasi. Acestia din urma sunt numai o mica parte
din “freeters”.
Ca absolvent de universitate (asa cum explicam in aricolul cu privire la
sistemul de invatamant, la ora actuala, un procent de 45% din tineri urmeaza
cursuri universitare), in gasirea unei slujbe se urmeaza un “ritual” putin
neobisnuit pentru ochii unui strain. Este denumit “job-hunting” (vanatoarea de
slujbe), chiar daca nu este un cuvant japonez. Cu un an inainte de absolvire, toti
studentii sunt prinsi de aceasta febra timp de cateva luni bune, in cel mai bun
caz. Pentru ei sunt organizate targuri de slujbe, unde diverse companii isi
prezinta realizarile si domeniile de activitate. Cand au ales compania (daca se
poate spune asa), studentii aplica pentru anumite posturi, urmeaza interviurile si
in final acceptarea. Cei mai buni prind posturi bune dupa preferinte, cei de la
mijloc se aleg cu restul, dar binenteles ca sunt multi care nu prind nimic. Acestia
se concentreaza asupra unei cariere de “freeters” in afara domeniului. Din ce in
ce mai multe femei urmeaza aceeasi cale in cariera ca un barbat, insa multe vor
renunta la ea in urma casatoriei.
Pentru straini in Japonia angajarea pe termen lung la o companie japoneza
este greoaie. Poate ca s-ar reusi obtinerea unui post, insa mentinerea va fi mult
mai grea. Diferentele de mentalitate sunt imense, modul de lucru este un alt
impediment, dar nu in ultimul rand nationalismul japonezilor. In ultima
perioada, datorita faptului ca viata incepe sa se ingreuneze pentru japonezii de
rand, strainii in Japonia sunt priviti oarecum cu invidie, cel putin in posturi fixe.
Insa, o adevarata industrie incepe sa se dezvolte in domeniul invatarii limbii
engleze. Exista numeroase scoli private de limba engleza, iar in ultima perioada
scolile nationale incep si ele sa apeleze la profesori de limba engleza straini, de
preferinta nativi. Acest tip de slujba este foarte cautata atat ca si cariera (full-
time) cat si cu norma scazuta (part-time) si foarte bine platita, pentru nivelul de
calificare necesar. Exista, de asemenea un interes crescut pentru lucru sub forma
de contract pe o anumita perioada, in diverse domenii, dar aceasta posibilitate
este valabila numai in cazul profesionistilor (activitate cunoscuta uneori sub
numele de “freelancer”). In asemenea cazuri, japonezii sunt fericiti sa aibe ceva
de invatat de la straini (de-a lungul istoriei acesta a fost modul in care au avansat
- invatand de la altii) si de ce nu, orice companie ar fi interesat de costurile
reduse ale acestor contracte, in contrast cu investitiile intr-o slujba fixa. Pentru
majoritatea tipurilor de slujbe explicate mai sus este necesara cunoasterea cel
13
putin la nivel de incepator a limbii japoneze. Insa, o alta varianta ar fi gasirea
unei companii straine in Japonia, caci au inceput sa apara destule, dar
majoritatea au doar birouri pentru obtinerea de contracte si cateva servicii de
baza. In acest caz, in aceea firma vor fi majoritatea straini, sau cel putin, se va
vorbi engleza.
6. BIBLIOGRAFIE
14