P. 1
vipere

vipere

|Views: 148|Likes:
Published by neidigicom

More info:

Published by: neidigicom on May 14, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/11/2012

pdf

text

original

CRESTEREA VIPERELOR PENTRU VENIN

CRESTEREA VIPERELOR PENTRU VENIN - opinii si comentarii DESCRIEREA SPECIILOR INDIGENE DE VIPERE ISTORICUL CERCETĂRILOR Bazele cercetărilor herpetologice din tară au fost puse de C. Kiritescu (1901-1930) care a făcut inventarul faunistic al reptilelor din România si a schiţat zoogeografia lor, insistând asupra unor probleme de sistematică. R.Martens (1921-1923) studiază un material colectat personal în România , interpretând in spiritul sistematicii moderne. Cercetările sale cuprind indicaţii interesante care au putut fi valorificate ulterior si de alţi herpetologi. R. Câlinescu (1931) introduce nomenclatura ternară după lista lui Martens si Muller, alcătuieşte pentru prima dată hărţi amănunţite de răspândire a reptilelor din tară si face analiza zoogeografică si ecologică a herpetofaunei. Publicaţiile Iui Băcescu (începând din 1933) reflectă o armonioasă îmbinare a însuşirilor de sistematician cu cele de ecolog vădind o adâncă cunoaştere a terenului si a biologiei reptilelor în natură. Studiile sale asupra sopârlei Eromias arguta de la Hanul Conachi , precum si asupra viperidelor si colubridelor din tară sunt deosebit de valoroase. Fauna de reptile din sudul Ddbrogei este amănunţit cercetată de LLepsi (1927). I. E. Funh (începând din1932) Funh si Martens (1959) au urmărit studiul variabilitătii si ecologiei – la diferite lacertide; pentru a le încadra în unităţile subspeciei corespunzătoare, indicând totodată afinităţile în comparaţie, cu rasele geografice vecine. St. Vancea (începând din 1934) folosind aceleaşi metode moderne ale sistematizării, a continuat studiul viperidelor iniţiat de Băcescu. B. Stugren (1955, 1957 -1960, 1961) s-a ocupat de particularităţile viperei de stepă din fânetele Clujului, de răspândirea reptilelor, din Transilvania si Dobrogea, de sistematica speciei Lacerta praticola într-o lucrare de sinteză a schiţat originea herpetofaunei din România in lumina glaciatiunii. Aplică pentru prima oară metode statistice din studiul variabilitătii reptilelor. B. Stugren si I.Ghira, (1987 , 1988) studiază distribuţia reptilelor pe zone altitudinale în Munţii Retezat si împreună cu B. Kiss (1981) studiază productivitatea secundară la sopârla de câmp. În 1961, Fuhn si Vancea publică în cadrul "Faunei R.P.Române", editată de Academia R.P.Română , un studiu monografic asupra reptilelor din România, în care tratează morfologia externă,.anatomia, ecologia, filogenia; răspândirea geografică si sistematică a acestor animale . Până la ora actuală acesta este cel mai.complet studiu despre reptilele din România.

BIOLOGIA SPECIILOR DE VIPERE Sistematica speciilor de vipere. Viperele fac parte din ordinul Serpentes, grup provenit din Sauria, cu următoarele caractere distinctive: absenta membrelor (sau cel puţin a celor anterioare) si a centurii, scapulare, lipsa pleoapelor mobile, lipsa deschiderii externe a urechii si a unui aparat auditiv funcţional, absenta arcului temporal superior si a scvamozalului, absenta lacrimalului jugalului, quadratojugalului, epipterigoidului si postfrontalului. Cutia craniană este complet

închisă prin procesele descendente ale frontalelor si parietalului. Sunt prezente articulaţiile vertebrale zigosfrene - zigantrice. Apofizele hemale ale vertebrelor caudale nu se unesc ventral. Familia Viperidae (Bonaparte -1840) are următoarele caractere generale primitive: dinţii pre maxilari, coronoidul, elementele centurii pelviene si plămânul stâng lipsesc. Câte un singur dinte canaliculat, situat pe maxilarele extrem de scurte de lungime egală, fără alţi dinţi si mobile, putând să se îndrepte perpenticular fată de epipterigoid. Palatinele si pterigoidele sunt de asemenea mobile. Ectopterigoidul este alungit, hipapofizele lungi; oasele prefrontale nu au proces anterior si nu sunt în contact cu oasele nazale; plăcile cefalice sunt adesea foarte modificate, deşi speciile generalizate posedă complexul colubriform al plăcilor cefalice (5 plăci mari). Ochiul este separat de solzii supralabiali prin solzi iniei.. Pupila este verticală. Plăcile ventrale .acoperă toată lungimea abdomenului. Nu există gheare în regiunea anala. Placa anală este întreagă. Coada este scurtă. De obicei pe spate există un desen închis în formă de. zig-zag. Viperele sunt ovovivipare. Sunt speciile cele mai periculoase pentru om, datorită veninului lor. Familia Viperidae ocupă un areal, vast în toate continentele cu excepţia Australiei. Unii autori includ în această familie si Crotaîinele, astfel că Viperidele cuprind 2 subfamilii : Viperinae si Crotalinae. Viperinele trăiesc in Africa si Eurasia si cuprind 10 genuri: ---Vipera (Europa , Asia , Africa) ---Bitîs (Africa) ---Causus (Africa) ---Echis (Africa , Asia) ---Atractaspis (Africa , Israel/Sinai) ---Cerastes (Africa , Asia ) ---Pseudocorastes (Israel., Iran ) ---Atheris (Africa) ---Eristicophis (Belucistan) ---Aseziops (sud-estul Asiei) Se cunosc în total 65 de specii. Crotalinele trăiesc în America si Asia si cuprind 6 genuri (Agkistrodea, Trimeresurus, Iachesis, Sisturus, Crotalus, Bothropa ) cu 91 de specii. Unii autori consideră genurile Bothropa si Trimeresurus ca subgenuri de Lachesis. Genul Vipera cuprinde 14 specii, care au următoarele caractere comune.: ---capul, în general mai muit sau mai puţin distinct de gât, acoperit de plăci diferite ca formă si dimensiuni, cele din regiunea s.upraoculară sunt mai mari decât cele din jur. : ---ochiul de mărime mijlocie cu pupilă eliptică vertical si separată de scuturile labiale superioare si de un număr variabil de plăcute. ---nările situate lateral si în contact cu placa rostrala sau separată de aceasta prin placa nasorostrală. ---corpul subcilindric , acoperit cu scvame carenate. ---coada scurtă. ---placa anală unică. ---glanda veninoasă de dimensiuni mici. Dintre aceste 14 specii, în Europa trăiesc doar 9 specii: 1. Vipera ammodytes (Linnaeus. 1758) ---V. a. ammodytes (Linnaeus , 1758) ---V. a. montandoni (Boulenger, 1904) ---V. a. meridionalis (Boulenger, 1903)

1849 ). I. caracterele morfologice tipice ale Viperinelor se accentuează progresiv de la Vipera ursini la Vipera ammodytes. cantabrica ( Brana et Bas . Se presupune că mărimea taliei este în strânsă legătură cu numărul de ventrale. u. 1934) ---V. u. a. Vipera lebetinâ (Linnaeus . 1758 ) ---V. Caracteristicile morfologice ale viperelor. a plăcilor ventrale si a numărului de solzi ventrali de la mijlocul corpului. contrar caracterelor şerpilor în general. Vipera seoanei (Lataste . 1832) ---V. xanthina ( Gray . la acestea se manifesta numeroase stadii ale evoluţiei Viperidelor care continuă încă la grupul lebetina . balcanica (Buresch et Zonkov. 1758 ) cu subspeciile : ---V. populaţiile septentrionale sunt adesea mai mari si deţin un număr mai mare de plăci ventrale decât populaţiile meridionale. 1890).ammodytes si nerecunoscută la grupul lebetina . 1933) . 1768 ) ---V. seoanei (Lataste . Vipera Kaznakovi (Nikolskij. Existenta unei proeminente nazale (creşterea numărului de plăci apicale) este proprie grupului ursini . Vipera xanthina (Grav . ---V. dar numărul de plăci ventrale nu s-a modificat. Presiunea selecţiei în favoarea unei reduceri a lungimii corpului este importantă. că în cadrul speciilor asemănătoare. 3. ---V. b. s. 1909) 5. In ceea ce priveşte viperele din Europa . atrax (Meisner. schweizari (Werner. De notat că la speciile politipice. aspis (Linnaeus . Vipera ursini (B. 1977) 6. zinnikeri (Kramer. obtusa ( Dwigubskij. 1982) 8. Aparent la taxonii europeni. u. 1849). b. 4. ruffoi (Bruno . a. I. eriwanensis (T. 1894 ) .dnaparte . Alături de această variaţie a plăcilor cefalice.1879 ). Vipera aspis (Linnaeus . 1968) ---V.xanthina si culminează cu genul african Bitis. a. 1958). a. gaditana (Saint-Girons . din cauza presiunii selecţiei exercitată de prădătorii care . 1835) ---V. lebetinâ (Linnaeus . de creştere a dimensiunilor corpului. 1758) ---V. I. a transcaucaziana (Boulenger. 1878) cu subspeciile : ---V. berus (Linnaeus . x. bosniensis (Boettger. 1820) ---V. I. 1758) ---V. x. Aceasta a redus de la 21 la 19 numărul de solzi dorsali la mijlocul corpului. francisciredi (Laurenti. a. Vipera berus (Linnaeus . Se observă pe de altă parte. ---V. 1849 ). latastei (Bosca .---V. a formei capului si a corpului. Vipera latastei (Bosca . 1913) 2. 1935) 7.xanthina. s. raddei ( Boettger. 1879 ) cu subspeciile: ---V. mult mai rar asupra segmentării plăcilor cefalice si niciodată asupra câtorva caractere laolaltă. rakosiensis ( Mehely. I. cu subspeciile : ---V. ursini (Bonaparte . este evidentă si o tendinţă dificil de interpretat. 1878). 1835) ---V. renardi ( Christoph . 1758) ---V. ---V. ---V. Coloritul viperelor europene este foarte variabil si tenta de fond se aseamănă uneori cu aceea a substratului. 1758) ---V. u. a. 9. 1889). a numărului vertebrelor. La viperele europene se observă o corelare pozitivă între lungimea corpului si numărul plăcilor ventrale. evoluţia a acţionat frecvent asupra numărului ventralelor.s . Rous.

aspis francisgiradi si v. Hemipenisurile viperelor europene. este 2n =39. proporţia de antigeni comuni ai populaţiilor sau subspeciilor variază de la 61 la 100%. patru. La aceste genuri. La trei genuri de . se transformă în bare transversale la 3 taxoni care sunt. Echis. Craniul viperelor din Europa oferă puţine caracteristici interesante si puţine indicii care deosebesc o specie de alta. mult diferenţiaţi din punct de vedere morfologic si ecologic : v. berus. de procesul parietal. (Cerastes.E. nu s-au găsit diferente semnificative.al căror cariotip compus. kaznakovi. confirmă clasificările tradiţionale bazate pe morfologia comparată. ammodytes transcaucaziana. median şi posterior. Kobel (1967) a demonstrat cum tipul clasic cu 36 de cromozomi ar fi putut apărea prin sciziune centrală urmată de inversiune pericentralâ. osul post orbital este. al căror cariotip este 2n=42 cu 8V +14 I +20m. Totuşi sunt prezente fenomene de creştere alometrică. dar mai puţin diferenţiată de Vipera seoanei si Vipera berus (64-65%). din această cauză este dificil dea considera semnificaţia lor drept criteriu filogenetic. cel puţin la prima generaţie deloc verificate la hibrizi . La celelalte specii. H. Ia Vipera aspis unde craniul unui individ mare se aseamănă mai mult cu cel al viperei ammodytes. care poate fi mai mult sau mai puţin lăţit si romboidal sau circular. evoluate prin natura particulară a regiunii postorbitale a craniului. globulare si foarte bifidate. Cariotipul celor mai multe vipere europene (2n=36. Eristocophia. sugerează o tendinţă de îngrosare. cu excepţia viperei ammodytes si viperei aspis. Se poate lansa ipoteza că numai Vipera berus a conservat un caracter mai mult sau mai puţin primitiv. Vipera) derivă din viperele etiopiene. rezultând tipul aspis cu 42 cromozomi. aspis. Vipera ammodytes este destul de departe de majoritatea celorlalte specii (50 până la 54% antigeni comuni). Asa cum Vipera latastei. Pe baza gradului lor evolutiv le considerăm în ordine : ursini. Aceste diferente considerabile nu sunt. În cadrul aceleaşi specii. În ceea ce priveşte comunitatea antigenică a veninurilor. seoanei. Zigzagul dorsal. este îngăduit să presupunem că. latastei. de mici dimensiuni si bine sudiat. berus bosniensis. Totuşi forma net globuloasă a hemipenisului la Vipera lebetina. puţin mai îndepărtată de Vipera ursini (45%) si mai apropiată de Vipera latastei (71%). cu 11 V +8 I + 20m si confirmă interpretarea lui Kbbel despre omologia cromozomilor. 14V +2 I + 20m) se regăseşte la numeroase colubride si practic la toate crotalinele si viperinele studiate. Coloritul dorsal este în medie mai constant în cadrul speciilor asemănătoare. Modalităţile de evoluţie ale proteinelor antigenice sunt aproape necunoscute. specie prin motive bine întemeiate intermediară între Vipera ammodytes si Vipera aspis. Cea mai mare parte a rezultatelor cercetărilor de: imunoelectroforeza si imunodifuziune asupra/comunităţilor antigenice ale veninurilor. ca de exemplu. s-au produs independent si nu corespund unor mutaţii genetice importante. ammodytes. Totuşi imunoelectroforeza făcută plecând de la un ser de viperă aspis sugerează că această specie este net mai învecinată din acest punct de vedere de Vipera berus si Vipera latastei decât de Vipera ammodytes. din acest punct de vedere. palearctice. are cariotip normal. genuri mai bine cunoscute.descoperă prada cu ajutorul văzului. Vipera berus. foarte apropiată de Vipera ursini si Vipera seoanei (71% din antigenii comuni ) este net îndepărtată de Vipera Kaznakovi (59%) si se găseşte si mai departe de Vipera latastei si Vipera ammodytes (53%). Singura diferenţă apreciabilă este forma maialungită a hemipenisului la Vipera berus. modificările spectaculoase survenite la aceste ultime două specii. În cadrul viperelor. oferă puţine variaţii la marea majoritate a speciilor. în timp ce craniul unui individ mai mic se aseamănă mai mult cu cel de viperă berus. v. Studiul proteinelor serice prin intermediul electroforezei simple dă rezultate dificil deinterpretat din cauza variaţiilor individuale.

Stralul este mult mai înalt decât lat si în acest caz nu ajunge la nivelul cantalului. Pe labialele inferioare. roşcat. Banda închisă între ochi si coltul gurii. Partea inferioară. cu vârful plat. mai ales la femele. Solzii la jumătatea corpului dispuşi în 21 de serii ( rar . Flavinismul este relativ frecvent. nu prezintă diferente datorate sexului. în timp ce masculii sunt mai pigmentaţi. coada scurtă si capul net lărgit posterior. mai ales pe flancuri si pe cap. Bitiş. etc. destul de rar trei) între marginea inferioară a ochiului si supralabiale. Nasorostralul este sau divizat în două plăci suprapuse sau întregi si în general la nivelul cantalului. Frontalul si parietalul nu sunt de regulă. Există semnalate în literatură doar două cazuri (Werner. Pe flancuri sunt aproape întotdeauna prezente numeroase pete închise dispuse în corespondentă cu axele fâşiei vertebrale. cu multe pete mici grinegricioase. Vipera berus. Scvamele la jumătatea corpului sunt dispuse în 21 (excepţional20 sau 23) serii. Femelele sunt de regulă mai mari decât masculii. Plăcile ventrale în număr de 132 până la 169 (în general 133-163). brun-gălbui. cenusiu-verzui. care. în regiunea nucală. populaţia cu media cea mai mare a staturii . cu mari valenţe bioclimatice. Dintre cele trei genuri palearctice evoluate. capul lărgit posterior. Botul relativ mare. În general o singură serie completă (excepţional. 1986 lângă Resita) de melanism. având porţiunea sa superioară segmentată în 1-3 plăci mici. Irisul. Femelele sunt sărace sau lipsite de pigment întunecat. în mod obişnuit . în mod obişnuit gri.vipere etiopiene Adenorhinos. gălbui. unită cu banda longitudinală medio-dorsală. Statura urmează o climă crescătoare est-vest. postorbitalul se învecinează cu paristalul fără însă a forma un os comun. Capul prezintă. lungimea medie a adulţilor: 65-75 cm. Frontalul si parietalele (sau cel puţin una din aceste plăci) de regulă mai mari.negricioase sau negre si mai rar portocaliu sau roşcat (roşu murdar) cu pete mai puţin întunecate de această nuanţă. mai mult sau mai puţin marcată si puţin variabilă. mai ales la populaţiile din Balcani. pentru că prezintă caractere taxonomice destul de variabile si ocupă o zona extinsă. de dimensiuni mici. Atheris. în timp ce masculii sunt în general gri cu pete negre . Vârful cozii este de cele mai multe ori portocaliu la populaţiile occidentale si verde gălbui la cele orientale. Lungimea minimă si maximă la adulţi: 54 -110 cm. de forma unui con. distincte din cauza faptului că sunt substituite de plăci neregulate. în raport cu plăcile din jur.femele si 29-44 la masculi). Fac excepţie populaţiile din Caucaz si din N-E Turciei. albinismul sau albinoticismul. brungălbui sau roşcată. Prezintă două serii complete de plăci (câteodată una. Solzii subcaudali sunt în număr de 22-24 perechi (de obicei 22-35 Ia. Nara este situată în centrul plăcii nazale.1912 – în Hertegovina si Fuhn. este sau redusă sau absentă la femele. ca si la multe alte specii. o pată în formă de "V". Ornamentaţia este constituită dintr-o zonă (fisie) mediodorsală formată din pete romboidale care uneori formează un zig-zag de lărgime variabilă sau dau naştere unei "haine" din pete circulare sau în formă de ţesătură. vipera este probabil cel mai puţin evoluată. întotdeauna prezentă la masculi. situat deasupra plăcii rostrale şi acoperit de 5-20 (de obicei 7-18) mici scuame "apicale". există pete de culoare închisă care poate fi continuă sau divizată. a cărei bază este. Pare absent melanismul. au o ornamentaţie dorsală constituită din bare transversale scurte. Cazuri atipice de colorit sunt semnalate pe unele insule adriatice. două) de plăcute între partea inferioară a ochiului si supralabiale. dar recordul de statură aparţine ultimilor. Vipera ammodytes (vipera cu corn) are corpul relativ masiv. Vârful botului este surmontat de o proeminentă cărnoasă.se găseşte în Italia în Alto Adige. poate fi cenuşiu. Femelele sunt în general de culoare brun deschis sau cenuşiu cu pete brun . si indivizii din dimensiunile cele mai mari trăiesc în Tirolul meridional. dimpotrivă.

De obicei continuă la viperele din Balcani si mai ales la cele din Extremul Orient asiatic. de 94 cm. acest model tipic este înlocuit cu bare medio-dorsale transversale. în 1926 a fost găsit un exemplar de 85 cm. Masculii dimpotrivă. lungimea medie a adulţilor: 5070 cm. după o climă geografică crescândă N-E. de 8087 cm. Subocularele dispuse într-un singur rând. 23-46 perechi (de obicei 2336 la femele si 3246 la masculi). 22. Plăcile ventrale 114-152 (în general 114-149 la masculi si 116-152 la femele). frontalul si parietalele sunt mai mari decât plăcile din jur. cu pete măslinii sau gălbui şi în general se prezintă mai puţin accentuat în regiunea mediodorsală. gălbui închis sau roşcate (cu toate nuanţele posibile între aceste culori) si cu desenul de pe spate de regulă brun. în formă de romburi comprimate si/sau triunghiuri isoscele. Ornamentaţia de bază constă de regulă dintr-o serie longitudinală de pete întunecate. două cantale din care cel posterior în legătură cu supraoculara. Coloritul este variabil. după o climă bioclimatică de la uscăciune la umiditate. Coloritul de bază . si se înnegreşte spre coada. Exemplarele melanice si melanotice trăiesc mai ales în habitatul montan. Solzii la mijlocul corpului sunt dispuşi în 19-21 serii. sunt de obicei gri cu desenul negru. iar în Marea Britanie. vârful cozii poate fi portocaliu. Talia mijlocie sau mică. Plăcile subcaudale dispuse în 19-41 perechi (de obicei 26-41 la masculi si 19-30 la femele. care prezintă în general un dicromism sexual mai puţin accentuat. Vipera ursini (vipera de stepă). Nara este situată la partea inferioară a plăcii nazale. Există între 2-4 loreale. iar în unele locuri deţin majoritatea în populaţie. De regulă o placă apicală. botul uşor ascuţit (mai ales la populaţiile orientale). iar în populaţiile din Balcani foarte variabil. deja din al doilea an de viată. corpul relativ subţire. In Franţa au fost observate destul de rar femele mari. fiind totuşi pătată cu pete mici. 40-50cm. Regiunea vertebrală este acoperită de o fisie longitudinală continuă sau întreruptă de regulă . sau 23). Este de regulă cea mai mică specie de viperă europeană. sunt deţinute de o femelă găsită în munţii Harjedalen la 950 m altitudine (Suedia) de 104 cm si o femelă din Finlanda găsită la 68 grade N. de culoare deschisă. al porţii dorsale variază de obicei de la brun la cenuşiu. Această schemă nu este totuşi valabilă si pentru populaţiile din Balcanii Centrali.19. Pe ceafă se găsesc bare si pete întunecate dispuse simetric sau la fel cu cele de la Vipera berus sau cu ale unor populaţii de viperă aspis. la fel crescătoare de la vest spre est). Recorduri de lungime excepţionale. sau la unele populaţii montane orientale într-un rând si jumătate. Femelele sunt în general brune. măslinii. dispuse pe regiunea medio-dorsală. 20. însă de regulă este imaculat. Femelele sunt mai mari decât masculii. în formă de "X " în regiunea nucală si o bandă întunecată care porneşte de la postoculare si trece peste labiale superioare sau peste comisura gurii. cele din populaţiile balcanice ating de regulă 40-48 cm. Numărăm de la 6 la 21 intercantale si intersupraoculare. plăcile subcaudale. lungimea medie a adulţilor. plăcile ventrale 132-158 (în general 136-157 si fără diferente statistice semnificative între sexe). Lungimea minimă si maximă â adulţilor: 30-63 cm. între 8-10 perioculare. Exemplarele de dimensiuni mari se găsesc în centrul continentului. cresc ca număr în mod normal de la vest spre estul arealului. toate după O'Climâ crescătoare geografică . Lungimea minimă si maximă a adulţilor: 40-104 cm. Partea inferioară a corpului este anterior deschisă la culoare. transformându -se în pete laterale de culoare închisă . La cap se găseşte o pată puţin variabilă. continuându-se pe laturile gâtului 1-2 cm. dar mai accentuat decât fondul. pentru ca apoi să se întrerupă.de la vest la est. Femelele sunt de regulă mai mari decât masculii. sub forma unei fîsii în zig-zag. capul îngust. între 8-9 labiale superioare si 8-10 labiale inferioare.

Femelele încep să apară mai târziu cu cîteva ore. Nu se cunosc indivizi melanici. în zonele calcaroase. Raspandita in Austria. Domogled – Băile Herculane ). brun-închisă. se caţără pe ramuri pentru a se însori. COMPORTAMENTUL VIPERELOR IN MEDIUL NATURAL Activitatea zilnică a viperelor are un maxim diurn si în general este condiţionată de necesităţile de termoreglare. însorindu-se pe bolovani. mult mai agresive. pe substrat ierbos sau calcaros în tara noastră. de pe malurile apelor (ex. Transcaucazia si Siria. animalul are si o activitate nocturna mai ales în regiunile cu un climat cald. Animal crepuscular si nocturn. încercând să muşte agresorul. Deplasările în teren ale viperelor sunt în general motivate de necesitatea procurării hranei sau de necesitatea termoreglării. albinosi sau albinotici. România (SV si Dobrogea). Flancurile de obicei sunt acoperite cu pete închise. o mare parte din Balcani. de la nivelul mării până la 300 metri altitudine: în Italia. este întâlnită prin grindurile din Delta Dunării. Vipera ammodytes trăieşte în pantele stâncoase (roci eruptive sau calcaroase cu arbuşti. Flancurile pot fi şi imaculate. Albania. simţind apropierea omului de la o distantă destul de mare si refugiindu-se în adăpost. În zona tării noastre în care predomină un climat temperat continental. În tara noastră a fost semnalată lângă Cluj (dar se pare că această populaţie s-a stins). trăieşte exclusiv în păşuni montane. în general viperele se ascund contrar poveştilor în care vipera este descrisă ca un animal agresiv. Grecia. devine foarte agresivă. Franţa. iar la sud până la limita Munţilor Cantabriei si Pirenei. Ocupă biotopuri răzleţe în interiorul vastului sau areal. Exemplare melanotice sunt rare. Se ascunde sub pietre cu uşurinţă. Este un şarpe inofensiv pentru om. este specia cea mai puţin studiată datorită faptului că trăieşte în locuri cu inversiune termică. Preferă marginile de păduri si poienile. În . când temperatura nu este atât de ridicată. Atunci când condiţiile o permit.corpului. brun-roscată. Italia de Nord. Partea inferioară a. cu expoziţie sudică si adăpostite de vânt. subspecia V. Turcia. Răspândirea viperei ursini. omul de prezenţa ei prin sâsâit. Alpii Albanezi si Bulgaria) si Asia septentrională si centrală. Dacă este prinsă.amontandoni este întâlnită doar în Dobrogea. În captivitate unele exemplare se "îmblânzesc" în timp ce altele. Răspândirea viperei ammodytes. Este un animal fricos. atât masculii adulţi cât si femelele în cadrul ciclului annual se adună pentru a forma asa numitele "ghemuri" în locurile de hibernare. după cum vom arăta în continuare. sar să muşte chiar la câteva luni de captivitate. vânează mai mult în primele ore ale dimineţii si spre seară.neagră. Persia si în unele regiuni din Rusia.von Mehely (1911) semnalează un exemplar din Bosnia cu abdomenul imaculat si lateralul corpului. stepe cu vegetaţie zerică si în regiuni mlăştinoase. putându-se ridica până la altitudinea de 2500m. rotunde sau alungite vertical (mai ales la femele). Răspândirea viperei berus. lângă laşi si în Delta Dunării. Este de asemenea întâlnită în apropierea pâraielor de munte. uniform brun-negricios. L. constituită din pete circulare sau de obicei dintr-un zig-zag ondulat cu unghiuri (cu rare excepţii rotunjite). bălăriile însorite si pantele muntoase. Se întâlneşte în Europa (la nord până la paralela 70. iar la est până la insula Sachalin. Periodic.este de regulă gri sau alb-gălbuie cu sau fără pete mici închise la culoare. creşterea lui în captivitate fiind o problemă complexă. Vipera stă nemiscată de obicei şi avertizează. Atunci când sunt deranjate. Trăieşte în câmpie. Bulgaria. În tara noastră. în Moldova. în dimineţile însorite masculii de viperă ammodytes pot fi întîlniti pe grohotişurile de calcare începând cu ora 8 dimineaţa. uneori se retrage imediat sub pietre/până la trecerea pericolului. veninul lui nefiind toxic. Asia Mica. Valea Cernei) si în pădurile de foioase (Corylus colurna si Syringa vulgaris de la poalele Mt.

ele având nevoie numai de un singur ciclu de hrănire. Toamna. În condiţii optime actul în sine durează relativ puţin. Hrana. În biotopurile propice. la speciile cu spermiogeneza vernală. aglomerările viperelor devin o regulă. Hibernarea necesită o temperatură optimă de 4°C. cu adăposturi bune. Puii aflaţi în perioada de creştere năpârlesc mai repede de 3-4 ori pe an. luna iunie fiind practic singura lună când hrănirea este comună ambelor sexe. asa cum am mai arătat constă în general din mamifere mici si şopârle. apoi femelele reproductive si la urmă femelele neproductive cu juvenilii. Cu cât greutatea corpului gras va fi mai mare cu atât este mai mare numărul de foliculi care se dezvoltă. năpârlirilor depinde. Vitelogeneza la viperele europene este vernală şi depinde de rezervele lipidice ale femelei. pe când la femelele gestante numai 50-60%. tip aspis. În timpul perioadei de reproducere masculii nu se hrănesc. Frecventa. Un animal se alimentează în 3-4 etape anuale. Ciclurile de năpârlire tind să se sincronizeze cu cele de hrănire înainte de năpârlire viperele nu mănâncă. În regiunile cu ierni reci. Nu s-au remarcat variaţii ale fenomenului datorate sexului. esenţiali: mediu. după care face post aproape o lună. în schimb după năpârlire interesul pentru mâncare este deosebit. Primăvara ies mai întâi masculii. Se poate constata că perioadele de alimentare atât la masculi cât şi la femele sunt aproape complementare. Hibernarea. prima năpârlire apare primăvara. Unele specii din zonele calde au rămas la acest stadiu. aproximativ 10-20 minute. Raţia anuală a unei vipere este destul de săracă. starea sănătăţii. Trebuie menţionat un proces fiziologic care se produce cu câteva zile înainte. Majoritatea viperelor sunt ovipare. masculii sunt cei care se deplasează in căutarea femelelor orientându-se după urna olfactivă pe care acestea o emană. Năpârlirea nu este influenţată de cantitatea de hrană. ci mai ales de temperatura mediului. De remarcat este faptul că indivizii unei populaţii hibernează în acelaşi adăpost. Vipera adultă mănâncă 3-4 şoareci la un interval de câteva zile. În natură. iar masculii adulţi se mulţumesc cu numai 2 cicluri. la femelele care îsi refac rezervele si la puii în creştere 200300%. Starea de sănătate a animalului după unii autori este pusă în evidentă de o năpârlire completă.perioada de împerechere. Femelele gestante îsi petrec cea mai mare parte a timpului zilei însorindu-şi corpul. care îsi refac rezervele pot avea chiar 5 cicluri de hrânire.Şarpele în perioada de hibernare Reproducerea. Acest fapt se datorează probabil ciclurilor de hrănire care depind de şansa fiecărui individ. Victima este înghiţită întotdeauna cu capul înainte Năpârlirea.130% din greutatea corporală. în aceste zone aglomerările fiind rare. Juvenilii în creştere. însă speciile din ţara noastră fac parte din categoria speciilor vivipare. fiind prenupţială la masculii de tip berus si post nupţială la cei cu reproducere de. care trebuie să fie cu 3-4 grade mai ridicată si prin umiditate care se pare că accelerează procesul. adulţii intră primii în adăposturi iar din septembrie până în noiembrie în afara adăpostului nu mai pot fi întilnite decât exemplarele tinere. indivizii unei populaţii dezvoltă activităţi diferite în cursul unei perioade. La masculi se . În zona plăcilor ventrale si a zonei orbitale. pus în evidenţă prin culoarea închisă a învelişului extern si totodată de opacizarea acestuia. vârstă. Mediul concură prin două componente: temperatura. la masculii adulţi reprezintă între 100. care joacă un rol secundar. Din observaţiile experimentale sa constatat că hrănirea nu este zilnică. viperele hibernează izolat. de trei factori. astfel încât învelişul să se desprindă în totalitate de corp. Chiar şi pe un areal restrâns. Hrănirea. oviparitatea fiind considerată un caracter primitiv.

(întodeauna după năpârlire) si tipul aspis unde spermatocitogeneza este continuă. puii de viperă îsi încep propria activitate independent de părinţii or. În unele regiuni nordice. active imediat după naştere (excepţie făcând funcţia sexuală). Ursini si la care spermatocitogeneza este vernală. Condiţiile de mediu nu acţionează asupra numărului de pui si nici asupra greutăţii puilor. Ovulatia la femele se produce independent de condiţiile de mediu si se petrece la începutul lunii mai. Acesta este motivul pentru care greutatea la naştere a puilor este determinantă pentru supravieţuire. probabil că sunt supuse agresorilor mai mult decât masculii. Puii de viperă. Timpul de maturizare a unui pui de viperă. Puii au majoritatea funcţiilor vitale. Femelele reproductive lasă pe sol substanţe aderente care atrag masculii. Odată veniţi pe lume. hrana jucând un rol major în creşterea si dezvoltarea acestora. Mortalitatea puilor după naştere diferă în funcţie de greutatea lor. este de 2-3 ani. cu toate că acesta este la început în cantitate mică si mult diluat. în natură acest proces durează la Vipera aspis între 97-133 de zile. Perioada de acuplare se întinde între sfârşitul lunii martie si sfârşitul lui mai. puiul ştiind să-si caute hrana şi să o vâneze.remarcă două tipuri de cicluri sexuale: tipul berus care cuprinde speciile Berus. Dacă naşterea a avut loc toamna târziu. 0%. Asa cum s-a mai arătat ciclurile de hrânire la juvenili. Numărul de pui depinde de specie. acuplarea este unica si are loc primăvara târziu. căutându-si propriul teritoriu. Vipera ammodytes 9-10. astfel Vipera monticola 1-2. In literatura de specialitate studiată nu am găsit date referitoare la această problemă. În perioada aprilie si începutul lui mai. puiul sâsâie puternic. continuându-se până la începutul lunii iunie în funcţie de condiţiile climatice. Lungimea la naştere este cuprinsă între 13-15cm. El posedă capacitatea de a secreta venin. Comportamentul puilor este dezinvolt. ci numai asupra duratei de gestaţie si a perioadei dintre gestatii. până ajunge la prima reproducere. Ammodytes. O explicaţie posibilă ar fi aceea că femelele stând mai mult timp la soare în timpul verii. Coloritul si desenul dorsal este complet. puii nu vor mânca decât în primăvara anului următor. puii sunt înveliţi într-o membrană pe care o îndepărtează imediat. pe când cei cu o greutate de peste 9 g au procentul de mortalitate după naştere. În acest timp femela asa cum s-a mai spus caută locuri însorite unde stă nemişcată timp îndelungat. iar la Vipera berus între 85-121 zile. Femelele europene de vipere îsi rezervă un an pentru vitelogeneza şi gestaţie si un an sau doi pentru refacerea rezervelor de lipide. ADAPTABILITATEA ÎN CONDIŢII DE CAPTIVITATE . curajos. mişcările lor find rapide si neprevăzute. Naşterea puilor are loc între sfârşitul lunii august si începutul lui octombrie. Proporţia de femele gestante la o populaţie de viperă aspis este de 34% iar la o populaţie de viperă berus este de 50%. Acesta este modul de formare a „ghemelor”de şerpi. acest procent poate fi şi mai mare. Din acest punct de vedere puii de Vipera ammodytes. iunie. După naştere. iar rezervele lor de hrană sub forma grăsimii le conferă acestora o autonomie de câteva luni de zile. actul putând dura de la 15-20 minute la una două ore. Biologii au constatat că temperatura corpului unei femele gestante de viperă este cu 2°C mai mare decât a celorlalţi indivizi. sfarsitul lunii. Gestatia are o durată determinată de temperatura mediului. sunt mai dese decât la adulţi. în greutate de mai puţin de 5 g. spermiogeneza are loc la sfârşitul verii în luna a treia si a noua si există două acuplări. au loc jocuri nupţiale urmate de împerechere si fecundare a femelelor adulte. una toamna si alta primăvara la ieşirea din hibernare. Dacă este deranjat. Acuplarea este variabilă. au o mortalitate de 60%. La acest tip. În această perioadă au loc jocurile nupţiale care de fapt sunt lupte rituale între masculi. Pentru reproducerea viperelor în natură este necesar un raport dintre masculi si femele de 5/1.

Suprimarea variaţiei anuale de temperatură alterează: ciclul de hibernare. se desfăşoară pe trei perioade de timp: una anuală (anotimpuri). Primavara în vederea desfăşurării în bune condiţii a ciclurilor sexuale (atât la masculi cât si la femelă) este indicat să se menţină o temperatură constantă mai mare de 20°C. Deoarece reptilele au un sistem de termoreglare primitiv. ci specia. totuşi este bine să respectăm unele reguli. Temperaturile din timpul zilei ajută viperele să-si ridice temperatura corpului până la o anumită valoare. datorită posibilităţii remarcabile de adaptare.4°C (medie) si apoi aceasta trebuie să scadă treptat până la 30. Substratul. fiindu-le indiferente radiaţiile din spectrul vizibil. După scopul propus. Variaţiile de temperatură. animalul alege hibernarea.Se cunoaşte că reptilele au supravieţuit marilor schimbări climaterice. dar nu departe de limitele naturale ale acestora. Este ştiut de alt fel că reptilele în general au simţul văzului destul de slab. Noaptea temperatura animalului scade. Temperatura joacă un rol determinant în procesul digestiei.5°C. O singura idee trebuie subliniată înainte de a dezvolta acest capitol si anume că oricât ne-am strădui în a imita natura. Din acest punct de vedere reptilele sunt rezistente si pot suplini lipsa umidităţii atmosferice prin folosirea vaselor de adăpat.5°C. Lumina nu este absolut necesară. Umiditatea. Numim substrat materialul pe care îl aşezăm în interiorul terariului ca asternut. peste această temperatură. vom sistematiza acest capitol după unii factori si unele elemente de mediu ce trebuie să intereseze pe crescător. cu neajunsuri mai mari sau mai mici. Chiar dacă nu organizăm un substrat care să semene cu cel de pe care am recoltat animalul. Deoarece majoritatea spatiilor de creştere artificială suferă cam de aceleaşi inconveniente. Temperatura. În zilele cand viperele se însoresc practic ele folosesc numai radiaţia termică. apoi rămâne oscilantă în jurul acestei valori pe tot parcursul zilei. Sunt de remarcat anumite exigente proprii unor specii. O umiditate anormală provoacă o năpârlire discontinuă si conduce în timp la diferite boli. Prin repetarea experienţei s-a ajuns la concluzia că in 85% din cazuri. la amiază cald şi seara rece). viperele regurgitează hrana. Temperatura maximă suportată spontan este cuprinsă între 35-36. Vipera aspis pusă să aleagă între a-si petrece iarna într-un terariu cu condiţii optime si un terariu exterior cu adăpost pentru hibernare. Majoritatea speciilor europene de vipere încep să mănânce doar la 25°C. pentru că altfel aceasta ar fermenta si ar conduce la moartea animalului. Aceste modificări majore ale climei s-au produs totuşi. digestia la aproximativ 20°C iar activităţile specifice legate de reproducere se desfăşoară normal de la 20°C. una zilnică (ziua cald. ciclul sexual. când stomacul este gol. a ales hibernarea. singură Vipera berus acceptă hrana la 15°C si o digeră la 10°C. La năpârlire. Iluminarea. în prima zi după ingerarea prăzii temperatura trebuie să fie de 32. într-un interval mare de timp care nu a solicitat individul. fiind cu puţin mai mică decât temperatura substratului. pentru menţinerea în captivitate a viperelor trebuie creat un microclimat specific. În concluzie. Acest parametru trebuie menţinut între 60-80% si de el depinde starea generala de sănătate a animalului. ciclul de năpârlire. Viperele europene îsi încep locomotia la 4°C. noaptea rece) si una diurnă (dimineaţa rece. La hrănire funcţia de orientare către prada este preluată de simţul olfactiv şi de aparatul Jacobson. şerpii. imitarea condiţiilor de mediu natural în terrarii sau incinte de creştere este diversă. în . rezultatul nu poate fi decât o copie. limitele de temperatură trebuiesc cât mai riguros păstrate. Animalele sunt constrânse să-si modifice comportamentul. În funcţie de temperatură se derulează majoritatea activităţilor fiziologice ale animalului.

reproducere. uşoară. Ferestrele vor fi prevăzute cu plase de protecţie iar pragurile uşilor vor fi înălţate cu cel puţin 60 cm. spaţiul de creştere a viperelor şi spaţiul de extragere şi prelucrare a veninului. Materialele de construcţie. dar ridică probleme de menţinere a curăţeniei. nisipul de râu şi cu precauţie. Se vor elimina spaţiile de sub mobilier astfelîncât animalele ce pot ajunge accidental pe sol. Instalaţii. 2. de exemplu) care nu pot fi puse uşor în practică în cazul unui substrat necorespunzător. Terariile din sticlă sunt casante şi nu asigură o securitate corespunzătoare. Prin construcţie. Deoarece pentru producţia de venin. Încălzirea spaţiului este una din cerinţele de bază pentru buna desfăşurare a activităţii zilnice în camera de creştere a şoarecilor. încăperile se vor păstra închise şi se vor afişa anunţuri de avertizare atât în interior cât şi în exterior. Instalaţiile sanitare sunt compuse din chiuvetă pentru spălarea cu apă a vaselor şi instrumentelor utilizate. De asemenea trebuie avute în vedere şi măsurile de zooigienă (curăţirea fecalelor. După scopul urmărit (producţie de venin. este necesar să se ia în considerare factorii de ordin topografic. Un spaţiu care este lipsit de pietre sau un substrat pe care învelişul animalului nu aderă. Viperele pot fi ţinute individual sau în comun. Se vor optura găurile. în încăpere să nu poată evada sau să se ascundă. 4. În spaţiul de creştere se vor utiliza numai obiectele de mobilier strict necesare şi dacă este posibil acestea să fie suspendate de pereţi. 6 mp sunt bune pentru expunere si observarea activităţii de reproducere. de reproducere a acestora şi în spaţiul unde se face extragerea şi prelucrarea veninului. Crescătoria trebuie să aibă posibilităţi de acces cu mijloace auto. Terariile din sticlă cu suprafaţa de 1. Este bine să se folosească pietrişul de râu. Iluminatul şi.general se ajută de elemetele de decor pe care le găsesc în apropiere. crăpăturile existente în pereţi şi în pardoseală. expunere) spaţiul trebuie să asigure animalului minimul necesar locomoţiei. Cutiile din plastic (plexic) au avantajul că sunt mai puţin casante. circuitele de alimentare cu energie electrică se vor realiza astfel încât să se prevină accidentele de muncă şi incendiile. Dimensionarea crescătoriei trebuie să fie în deplină concordanţă cu volumul de muncă ce se va desfăşura în el pe tot parcursul anului. trebuie aleasă în concordantă cu scopul propus si ţinând cont de tot complexul de factori de ordin general şi local. împiedicând îngurgitarea acestuia. materialul putându-se lipi. talazul de brad care de multe ori se agaţă de şoarecele dat ca hrană. Zona în care se poate amenaja o crescătorie de vipere în vederea colectării veninului acestora. crescătoria trebuie să aibă cel puţin trei zone de activitate: spaţiul de creştere a şoarecilor. fantele. mai cu seamă acelea din interiorul laboratorului. AMENAJAREA UNEI CRESCĂTORII DE VIPERE 1. Sistemul de ventilaţie trebuie prevăzut cu filtre pentru a nu permite vehicularea in laborator a agenţilor patogeni. exigentele legate de eficientă intră de cele mai multe ori în conflict cu preferinţele animalului. În spaţiul de creştere a viperelor se va elimina pe cât posibil utilizarea aparatelor alimentate prin cabluri şi prelungitoare. Pentru o bună încadrare de ansamblu si pentru asigurarea microclimatului corespunzător. poate influenţa năpârlirii. Compartimentele si dotările aferente depind de volumul zilnic a activităţii precum şi de numărul de vipere. trebuie să permită o spălare şi dezinfectare.AMPLASARE ŞI DOTARE Amplasarea spaţiului de creştere. se optează pentru o densitate mare şi o întreţinere uşoară. crescătoriile de vipere se vor amplasa cât mai izolat de localităţi. Pentru realizarea acestui deziderat. Organizarea spaţiului. a viperelor. Alimentarea cu energie electrică a crescătoriei permite utilizarea aparaturii necesare procesului de producţie. .

iluminare. în altă parte am văzut folosite pahare fixate de rama terariului. Viperele în captivitate pot fi hrănite cu şoareci albi de crescătorie. Terariile mari sunt greu de stivuit. Apa potabilă este suficient de pură pentru a satisface exigentele viperei. Substratul (nisip. economisindu-se astfel mai mult spaţiu în laborator. O mică problemă apare la distribuirea porţiei si la înlocuirea apei stătute. 1=50 cm.A. îngreunând construcţia. Terarii confecţionate din P. care sunt instalate în interiorul terariilor. Este posibil ca înveninarea să fie un stadiu pregătitor al alimentului (deocamdată acest aspect poate fi privit ca o ipoteză). veninul este totodată o "amprentă". Cutiile cu colturi sunt greoi de curăţat si dezinfectat. prin intermediul unui bec normal de 40 W. sunt multe posibilităţi ceea modifica. Asigurarea cu apa. nu este prea diversificat si de aceea nu.A. pui de broască. pui de hamsteri. Şoarecii albi (albinosi) sunt o soluţie optimă de hrânire deoarece aceste animale cu modificări genetice induse voluntar de cercetători. prin înveninare. care corespunde cu jumătatea superioară a peretelui anterior. De exemplu. în captivitate aceasta trebuie asigurată de îngrijitor. cu pereţii de sticlă si/sau plasă de sârmă. Aerisirea se asigură printr-o serie de orificii.25 . în schimb îi conferă un plus de securitate. În literatura de specialitate sunt date două tipuri de terarii: unul de laborator. Plasa montată lateral împiedică observarea. care asigură cu ajutorul unui transformator cu cursor. a individului.4 . în fiecare cuşcă există un vas Petri cudiametrul de 15 cm.0. Temperatura este verificată cu ajutorul unor termometre. pui de o zi de găină. . Apa este un element vital pentru orice animal.L. umiditate si aerisire si unul exterior (de 2 . de 18 mm grosime. Creşterea în laborator a şoarecilor albi va fi tratată într-un capitol separat. Un alt aspect este faptul ca vipera îşi ucide prada înainte de a o consuma.-ul. constă din bazine . Accesul la animal se face prin intermediul unei uşi. Vasul trebuie să fie suficient de stabil pentru ca animalul să nu-l verse în mişcare. În condiţiile naturale viperele îsi găsesc cu uşurinţă apa.L. în cadrul crescătoriei experimentale din Vistea . aplicată. încercările de a hrăni viperele cu sopârle. Confecţionarea terariilor. pietriş) a fost aşezat pe o folie de plastic pentru ca eventuala umezire a lui să nu degradeze P. Terariile pentru vipere pot fi confecţionate din diverse materiale si în diferite modele. din acest punct de vedere.judeţul Cluj.nefiind nevoie de rame din cornier terariul va deveni mai uşor. O altă constatare. între 15 si 33°C. ouă de găină nu au dat rezultate. s-a ales această soluţie pentru ca terariile să poată fi suprapuse. de data aceasta confirmată ştiinţific este că proprietăţile fizico-chimice ale veninului depind în mare măsură de hrană. Din aceste considerente au rezultat soluţii tehnice mixte care răspund mulţumitor cerinţelor. şoareci sălbatici. de dimensiuni: L=50 cm. o temperatură reglabilă. în funcţie de scopul urmărit. amenajat într-un mediu care să imite condiţiile naturale. Un alt factor. O altă variantă. pentru a asigura necesarul de apă si umiditate în interiorul terariului. Cert este că prada este refuzată de alt individ. Hrana. un şoarece muscat de o vipera devine "proprietatea" acesteia. au fost folosite în cadrul Muzeului de Ştiinţe Naturale Deva.6 mp). în afara celui care a muscat-o. Meniul unei vipere chiar în condiţii naturale. În unele crescătorii am văzut tăvi din plastic care au o buna stabilitate. au un comportament blând. care poate fi instalat în interiorul cuştilor. Fiecare terariu a fost dotat cu o lampă (reflector foto). Înregistrarea temperaturii si a umidităţii în terarii se face cu ajutorul unui termohidrograf. făcute în jumătăţile superioare ale pereţilor cuştilor (anterior si posterior). Pentru studiul nostru prezentăm trei variante care au fost deja experimentate. important ce contribuie la menţinerea animalului în condiţii artificiale este hrana. De reţinut este faptul că apa trebuie schimbată de fiecare dată cind îngrijitorul observă că animalul a transportat involuntar impurităţi sau fecale în aceste vase. de dimensiuni mai mici (suprafaţa de 0.50 mp) dotat cu instalaţii de: încălzire.

Congelatorul. pe două rânduri. Acest aparat permite uscarea veninului prin tehnica vidului. la perioade regulate de timp.C. Pentru controlul riguros al temperaturii am folosit un termostat electronic care a permis reglarea acesteia cu o tolerantă de +/.C. 30-35 de vipere.uscarea veninului se poate efectua absorbind apa. de mică putere si cu o suprafaţă. produsului calităţi superioare. Încălzirea s-a realizat cu lămpi tip foto aşezate pe trepiede înalte de 30 cm si echipate cu becuri normale de 40-60 W. în regim continuu de funcţionare. Majoritatea întreprinderilor de medicamente au în dotare astfel de instalaţii. In acest congelator se mai păstrează si serul antiviperin pe care-fiecare crescătorie trebuie să-l posede. prin procedee chimice. permite animalului să ia o poziţie comodă. Menţinerea caracteristicilor veninului timp îndelungat. . Suprafaţa de asezare a fost realizată din tabla. constă din baterii de creştere individuală a viperelor. În interiorul acestui spaţiu pot fi crescute cca. au fost uscate la temperatura de 25°C printr-un procedeu chimic si apoi păstrarea s-a făcut într-un frigider obişnuit. Instalaţia de uscare a veninului în mod curent . Suprafaţa de aşezare de 255 cm2 fiind rotundă. este bine să se facă în fiole din sticlă închise sub vid si care se etichetează corespunzător. la temperaturi scăzute. radiantă mare. îşi pot alege o zonă de temperatură corespunzătoare. Animalele un fost izolate în cutii confecţionate din material plastic având capacele din plexic transparent. Etuva. Cutiile se aşează în lăzi confecţionate din PAL gros de 2 cm. sub ele aşezându-se rezistente electrice . dar exista si un dezavantaj prin faptul că nu mai poate fi făcută o urmărire individuală a viperelor. 2. Pentru extragerea veninului si prelucrarea acestuia sunt necesare vase sterile .L = 200 cm şi l = 100 cm realizat din profil metalic cu pereţii din sticlă si protejaţi cu plasă metalică la exterior. Capacele au fost realizate tot din profil metalic. după ce acesta a fost uscat. Este de remarcat faptul că probele de venin analizate de către I. În cutie se aşează un substrat de nisip sau talaj de brad si un vas mic cilindric fixat de cutie printr-o brăţară pentru apa. Avantajul acestei metode de creştere este că permite o observare individuală a viperelor si o întreţinere bună a spatiilor. peste care s-a aşezat un substrat format din pietriş si roci de calcar. De asemenea. conferind. A treia variantă. Aceste rezistente au fost confecţionate în laborator si au fost calculate încât să se încălzească până la o temperatură maximă de 35°C. Realizarea sterilizării sticlăriei într-un laborator cu volum redus de activitate. o simplă oală de presiune si o etuvă sunt suficiente. Vasul de administrare a apei constă dintr-o tavă din material plastic de dimensiuni 25/40/3 cm.APARATE.având h = 100 cm . În principiu veninul este transformat din stare lichidă în stare solidă prin evaporarea apei datorită scăderii temperaturii punctului de fierbere într-o instalaţie de vidare. Într-o ladă cu dimensiunile 122/480/430 cm se pot aşeza până la 20 de cutii. experimentată. DISPOZITIVE SI INSTRUMENTAR Instalaţia de ambalare în vid.0. în Braşov.5 °C. dar există si un dezavantaj prin faptul că metoda implică multă manoperă pentru întreţinere. fiind montate pe un sistem culisant pe role. Avantajul metodei este că animalele au spaţiu suficient pentru locomoţie. industria alimentară utilizează frecvent astfel de procedee.F Bucureşti si a căror rezultate le prezentăm în acest material. Hrănirea viperelor se face în comun. depinde de existenta în laborator a unui congelator capabil să coboare temperatura cel puţin până la 0°C. Păstrarea veninului. Liofilizator. Această instalaţie se poate astăzi procura relativ uşor interesându-ne la agenţii economici care utilizează acest procedeu în tehnologia lor.

în vârful căruia este pusă o sârmă de otel dreaptă. resturile după năpârlire. Ele pot fi de diferite forme si mărimi. pipete. Are o lungime de 180 mm si este folosită la prinderea şoarecilor.50 cm. pentru curăţat. sau. Un mâner de lemn de 40 . Se aseamănă cu o pensă chirurgicală cu o lungime de 200 mm şi cu capetele braţelor turtite pe o lungime de 50 mm. Acest instrument se foloseşte pentru imobilizarea viperelor cu dimensiuni mici. pe lângă funcţia de bază. Noi am obţinut rezultate mulţumitoare (o mortalitate anuală de sub 5%) cu o schemă elementară de termostat. cu capătul îndoit ca şi la băţul utilizat în teren. Substanţele în stare lichidă se porţionează cu ajutorul vaselor de măsurat din sticlă sau din material plastic. Penseta mica. Printre acestea se pot menţiona: sticlele. Referitor la biotipurile specifice. Una din dificultăţile în ceea ce priveşte recoltarea viperelor. Este posibil să se introducă praguri de alarmare si avertizare şi chiar se pot crea electronic cicluri diurne. Acest instrument este mai uşor de manevrat si foloseşte la fixarea animalului pe masa de lucru. inconvenientul rămâne preţul. şi spre deosebire de pensa mică are capetele îndoite într-un unghi de 45° fată de planul braţelor. Penseta mare. carafele. 3. În acest caz. Are o lungime de 320 mm . Nu trebuie neglijat nici comerţul cu astfel de aparate care pune la dispoziţie o diversitate de termostate cu afisaje electronice de temperatură. siringi gradate. zilnice si anualele temperatură. Acest unghi permite fixarea animalelor în teren cu mai multă uşurinţă fără să ne aplecăm. Este utilizată. În realitate este o tijă metalică cu diametrul de 5 mm şi în lungime de 450 mm. Pensa de teren. a puilor si a juvenililor. . Dispozitiv electronic de termostatare. Peste cârligul din sârmă este indicat să se aşeze un tub din PVC sau cauciuc. Deplasările în vederea colectărilor trebuiesc făcute în grup de cel puţin două persoane. Pensa herpetologică mică. pense de teren. eprubete. Lungimea pensetei este de 120mm. Materialele necesare recoltării sunt: saci de pânză groasă. Băt herpetologic folosit în laborator. se pot monitoriza mai multe puncte de citire a temperaturii. trebuie să . cilindri. băţ herpetologic.. Cei care au cunoştinţe de electronică îsi pot concepe singuri un termostat care să satisfacă exigentele de încălzire a spatiilor de creştere a viperelor. permitindu-ne apoi prindera acestuia cu mână. Lungimea acesteia este de 450 mm. Persoanele trebuie să poarte încălţăminte adecvată : bocanci de munte sau cizme de cauciuc. iar pe ultima porţiune (8 10cm) îndoită în unghi drept. capetele de fixare îndoite la un unghi de 45° dar si răsucite faţă de planul braţelor cu un unghi de 90°. aceea de a menţine o temperatură constantă într-o incintă. care mai de care mai sofisticate.ALCĂTUIREA BIOBAZEI DE VIPERE Colectarea viperelor din teren. pentru a atenua zgomotul (pe stâncă ) si pentru a proteja animalul. Pentru cântărirea veninului trebuie folosită o balanţă de mare precizie. constă în identificarea biotopurilor specifice si a perioadei optime pentru recoltare. pentru diferite operaţii de lucru cu puii. de exemplu. lungă de 30-40 cm. cu acest instrument îngrijitorul poate balansa provocator şoarecele până când vipera îl muşcă. Deoarece uneori este necesar să se stimuleze interesul viperei pentru hrană.Balanţe si vase de măsurat. vasele Erlenmeyer. Băt herpetologic folosit în teren. pahare Berzelius. Manevrarea animalelor proaspăt capturate fiind dificilă pentru o singură persoană. Pensa de laborator. La capătul de prindere se ataşează un mâner scurt din lemn. Complexitatea acestor scheme poate pleca de la utilizarea a trei tranzistori si până la folosirea unei scheme bazate pe un microprocesor. Acest instrument este foarte des utilizat pentru fixarea animalului pe masa de lucru. atunci când trebuiesc extraşi colţii care se mai rup în timpul operaţiei de "mulgere".

Cealaltă persoană tine de corpul animalului pentru a nu se zbate.Cheile Crivediei. putem afirma că după ieşirea din hibernare. unde gestează. Govajdie. pentru că stau mai mult la soare. viperele încep să vâneze intens . avem cele mai mari şanse. în care nu prea se hrănesc. care altfel poate musca. din fericire un procent scăzut. pe o suprafaţă de 25 m pătraţi. starea fiziologică şi apetitul fiecărui individ.etapă este imobilizarea capului.mai). Moldova Veche . Femelele sunt cele mai des observate. iar în număr mare. animalul nu mai prezintă pericol. Unele dintre ele. Caras . colţii veninoşi si poate foarte uşor să muşte de deget. jud. În sfârşit. câteva luni de zile. fără a-l brusca. După această perioadă. Aceasta manevră. animalul. imediat de după cap . urmate de acuplare. .doar în locurile ferite de vânt. Perioada de reproducere (aprilie . se face cu mâna îndepărtată de corp si miscând-o încontinuu. în primele zile după năpârlire este foarte lacom si înghite imediat şoarecele. de asemenea nu prea mănâncă.în ţară si o muşcătură poate fi fatală. ele vor începe să mănânce imediat. Lipsa vegetaţiei este un avantaj mare pentru noi. În apropierea locurilor de hibernare. Munţii Retezat . înainte de năpârlire. Extragerea veninului presupune masarea glandelor veninoase dinspre înapoi spre înainte. Lucrul cu viperele. viperele se vor găsi cu preferinţă în părţile expuse spre sud. Balsa . pentru că vipera are gâtul foarte mobil. La puii de viperă si la indivizii tineri este necesar să li se asigure o hrană corespunzătoare dimensiunii lor (pui mai mici şau mai mari de şoareci). În majoritatea cazurilor acestea coincid cu locurile de hibernare. Întreţinerea viperelor nu necesită un efort atât de-mare ca în cazul şoarecilor. cu multa atenţie . Apoi va fi pusă într-un loc mai accesibil. Până în prezent nu există ser antiviperin . În toate cazurile în care se manevrează viperele.amintim că pe un masiv calcaros. pentru că deşi sunt slăbite. În perioada de reproducere. Hunedoara). este caracterizată la vipere prin deplasări în teren în căutarea partenerului. pentru a-şi putea reface rezervele de lipide . În ceea ce priveşte perioada optimă pentru recoltare. este necesar să se lucreze cu foarte mare grijă fără a se face mişcări bruşte sau a le lovi.mai 1990 (Turnu Severin . potecă. O mică neatenţie poate determina schimbarea poziţiei capului animalului care. din calcar. Deşi am efectuat multe ieşiri în teren în aprilie . care se face cu ajutorul pensei. pentru a dezechilibra. direct cu pensa (în acest caz: cât mai aproape de cap ) sau poate fi prinsă de vârful cozii (cu atenţie) pentru a nu se întoarce să muşte.Severin . De exemplu. Poate rezista fără apă câteva zile.ea poate fi studiată si pusă în sacul de pânza care fiind de culoare închisă o tine în întuneric si ea nu va musca. poate destul de uşor să muşte degetele celui care extrage. este necesar hrănirea lor în funcţie de dimensiunea. Manevrarea animalului se face cu ajutorul băţului herpetologic sau cu mâna înmănusată. Odată asigurate condiţiiie de mediu. iar fără hrană. în 4 ieşiri consecutive. odată imobilizat capul. am reuşit să colectăm 12 exemplare. cu precauţie.jud. Următoarea. Pescari . având colţii scoşi (si putându-i mişca independent). Pentru extragerea veninului este nevoie de două persoane: una prinde animalul de după cap si cu cealaltă mână îl pune să muşte cu colţii veninoşi într-o eprubetă sau un alt vas de sticlă. la Balsa în nişte chei foarte abrupte . adunaţi pentru împerechere. drum sau loc drept. nu am reuşit să colectăm decât puţine exemplare într-un singur loc. Îndepărtarea excrementelor din fiecare cuşcă se face prin punerea animalului într-o altă cutie închisă. dacă temperatura este scăzută. veninul Imunizarea naturală. întrucât le putem descoperi mult mai repede. pe când. cu degetul mare si cu cel arătător. animalul refuză hrana. ramân agresive mult timp după capturare. am reuşit să cuprindem o aglomerare de 5 vipere ( patru masculi si o femelă ). Colectarea propriu-zisă constă din : imobilizarea animalului cu băţul herpetologic. putând fi prins cu mâna. pentru că vipera poate sări să muşte. Odată prinsă de după cap. O greşeală de câţiva milimetri îl poate costa viata pe cel care nu se conformează.

Poveştile. Şoarecele se adaptează relativ repede dacă temperatura încăperilor. unii autori recomandă tipul de monta în grup de doua trei femele si un mascul. hemoragiei la menopauză. iar masculii se folosesc pentru alte monte. de pui de viperă nou născuţi sau de câteva luni. dar nu o recomandăm. a scăpat fără prea mari urmări (o zi spitalizare. În cadrul laboratorului una dintre persoane a fost muscată de un adult de viperă ammodytes. lumina. chiar dacă ciclurile unei zile de întuneric si lumină sunt artificial inversate. În general şerpii. pneumopatiilor. rumeguş de conifere. având la activ 5 muşcături de pui a aceleaşi specii. sunt considerate în Orient. ori mai mult. înţelepciune. Medicina homeopată utilizează frecvent venin de viperă. Bruno consideră (Retili d'ltalia. se bat adesea între ele destul de aprig. sau prudentă. au apărut unele simptome generale (greaţă. De asemenea femelele. justifică abundenta tratatelor referitoare la acest subiect. nemurire transcendentă . mai ales cele cu pui. contra epilepsiei. El îşi va petrece o parte din timp făcându-şi toaleta. elefantiazisului etc. anginei difterice. se arată mai liniştite când sunt gestante si mai fricoase când se află în perioada de lactatie sau înainte de fătare. în special de Vipera aspis. leprei. tetanosului. transpiraţie) care au dispărut a doua zi. în dilutii de la 1/100 (sau mai mici). liniştea. superstiţiile. Raportul cu omul. icterului.Singura modalitate de a preîntâmpina o eventuala înveninare a fost aceea că personalul care lucrează direct cu animalele să se lase muscat. faţă de vipere. dar si femelele. hemofiliei. până la umăr.ALCĂTUIREA BIOBAZEI DE ŞOARECI În vederea alcătuirii biobazei de şoareci sunt necesare următoarele: animale vii. 1977 ) că sunt necesare 7-15 doze pentru ca un individ să devină imun. gesţatia si fătarea. procurat de la atelierele de tâmplărie si hrană pentru şoareci. etc : Veninul de viperă ammodytes a fost experimentat cu succes contra holerei. 4. Actul fătării se realizează în circa 30 de minute. Babes din Bucureşti si de la Institutul de Igienă Cluj Napoca). la intervalul de 6 luni. sau individual. Astfel. Monta. Acesta trebuie considerat comportamentul lui normal si nicidecum o consecinţă a infestări cu ectoparaziti. simboluri falice de virilitate. datorită exigentei medicilor de a o tine sub observaţie. influenţează negativ asupra ritmului biologic de creştere. Este cunoscută în literatura de specialitate această practică. de regulă 16 zile. sau când animalele se bat între ele. etc. vărsături. în a 9-a zi fetusii se simt la palpare fiind bine dezvoltaţi. În orice caz. aşternutul si hrana sunt în limitele corespunzătoare si se menţin astfel mereu constante. Gestatia la femelă durează între 15-17 zile. frica si ignoranţa manifestată de popoarele occidentale si în special cele de origine latină. Prezenta fetusilor în uter poate fi sesizată prin simplu examen clinic (vizual) sau prin palpare începând din a 7-a zi după montă. (care pot fi procurate de la Institutul V. respectiv două cicluri oestrale. Uneori vipera este mâncată pentru a fi dobândită imunitatea împotriva veninului ei. Stresul rezultat din deranjarea animalelor pentru a fi prinse. introduse în aceeaşi cuşcă. ulcerelor. iar abdomenul femelei este mult mărit. care sunt introduşi într-un borcan. S. după care femelele se separă în câte un borcan de maternitate. talas. De regulă masculii se încaieră în prezenta femelelor aflate în călduri. cangrenelor. Comportament. Aici se menţin 9 zile. borcane cu diametrul de 25 cm si cu înălţimea de 30 cm. pentru că ser antiviperin nu aveau). Mâna muşcată sa umflat. Monta poate avea loc în grup. Manifestările agresive pot apărea fie între doi masculi sau doua femele cât si în cadrul cuplurilor de diferite sexe. Şoarecele este un animal activ la întuneric. Expulzarea .

... fiind legat mobil de osul prefrontal.8 g la 25 zile ... Acesta formează atunci cu palatinul... Dimpotrivă........... Înţărcarea are loc de regulă. Apoi.. sărind în gol fără nici o precauţie. ..................... ca urmare a tulburărilor în conţinutul hormonal..........12 g la 30 zile.............. Cele mai bune rezultate le asigură înmulţirea şoarecilor tineri între ei (58%). în special în primele două săptămâni..... Femela rămasă fără pui intră în călduri în cel mult 4-5 zile.......2.... Tot acum le apar ochii si li se poate determina sexul. VENINUL.. Puii nou-născuti ai şoarecelui sunt depuşi în culcuş de mama lor...... S-au semnalat cazuri cînd femela si-a mâncat puii în perioada de alăptare......... se deplasează înainte......fetusilor se produce ritmic......... . pe timpul iernii se poate asigura cu ajutorul unei sobe de teracotă.................5-2 ani....33 g Împerecherea animalelor bătrâne între ele a dus în multe cazuri la gestatii aparente si adesea condiţionate..... EVOLUŢIA CREŞTERII ÎN GREUTATE A ŞOARECELUI la naştere....... temperaturii si curăţeniei lor............................. execută o rotaţie în jurul propriei axe.22 g la 40 zile.... evident ca excepţii.......5 g la 4 zile......... care îi adună cu gura de prin diferite locuri ale borcanului...... Creşterea si înţărcarea puilor..... Temperatura..................... fiind introduşi în spatii separate de creştere pentru tineret............................. şoarecii masculi se menţin în stare de procreare până la vârsta de 1........................ pentru că femelele nu-i vor mai îngriji....... determinând erecţia dintelui.......... În a 8-a zi părul începe sa crească pe corp pentru ca după 14 zile blana să fie formată.......... la intervale scurte................... Un pui ajunge la reproducere în 2 luni................ Hrana este administrată odată la 24 ore si nu necesită manevrarea animalelor................... PRODUCERE SI VALORIFICARE 1..2 g la 7 zile.... De regulă....... Maxilarul...... iar femelele... de câteva minute............9 g la 19 zile......... ochii sunt lipiţi......... Lucrul cu şoarecii de laborator.. Se pare că acest lucru se datorează unor stări patologice........ la 24 .. două rânduri de puncte albe pe abdomen care indica locul viitoarelor mamele.... masculii prezintă testicule sub forma unei pungi bilobate sub coadă... deşi s-au semnalat cazuri de monte reuşite si după vârsta de 2 ani. femela intră în călduri si se dă la montă..... Împerecherea femelelor tinere cu masculi bătrâni este cea mai nerentabilă (26% fecunditate)............................27 g la 50 zile.................... Numărul puilor nou născuţi diferă......... deficiente în alăptare etc.. un unghi drept sau optuz.25 de zile ( uneori si mai târziu ) când puii se separă complet de mama. După 15 zile puii devin vioi si atunci când sunt luaţi în mâna sunt destul de greu stăpâniţi.. 2....... Întreţinerea şoarecilor de laborator constă în asigurarea hranei... cu rezultate slabe (34%)............. de fiecare dată când arcul format din osul transvers si pterigoid... Curăţenia este asigurată prin schimbarea stratului de talas periodic (odată la 4-6 zile )........... si iese în afara extremităţii interioare a ... împerecherea femelelor bătrâne cu masculi tineri ridică proporţia fecundităţii la 53%............. fiind de 4 -10 la o fătare.. dar se întrezăresc ca două pete sub pielea transparentă.1...... APARATUL VENINOS Dinţii si aparatul veninos..... timp în care femela îsi aranjează culcuşul din talas si se adapă din când în când................ La această vârstă ei nu au pâr pe corp........... după 4 -5 zile........................... căci se zbat si adesea alunecă printre degete...... Este necesar ca puii născuţi să nu fie atinşi de îngrijitor.. urmată de spălarea si dezinfectarea fiecărui borcan.............

curbată si una dreaptă. se uneşte cu osul posterior frontal si cu fata anterioară si: externă a maxilarului. . Tubulii glandulari sunt foarte ramificaţi. Dinţii viperidelor sunt acoperiţi cu un: strat gros de smalţ si nu sunt implantaţi în alveole separate ci sudaţi cu osul. adoua dimpotrivă exercită o presiune asupra întregii suprafeţe a glandei. Aceasta glandă are probabil. si are deci un rol foarte important în mecanismul de inoculare a veninului.botului. Chiar si dinţii care în timpul prinderii si ingestiei prăzii se rup si se desprind de os cu relativă uşurinţă. ----de ligamentul anterior care. o funcţie valvulară. aproape cilindric. din ce în ce mai mici dinspre fată înspre spate sunt destinaţi ai înlocui pe primii. devenind subţire si formând un canal excretor care se continuă până la baza colţului veninos. la baza coltului veninos. din celule mucoase. 3. în partea. Este înconjurată de un strat de ţesut conjunctiv. de fiecare dată când aceste celule îsi completează secreţia. de-a lungul palatinului. Osul temporal anterior. asezându-se de-a lungul palatinului. care se găseşte adăpostită aproape complet în faza postorbitală este menţinută în situ în unele ligamente: ----cel mai puternic. sau chiar 4 colţi. în această teacă se termină canaliculul care provine de la glanda cu venin. găsindu-se în spatele si dedesuplul ochilor. Veninul. sunt înlocuite de celule noi. care îl maschează în parte. o membrană. maxilarul descrie o mişcare de rotaţie în sens invers si dintele revine la poziţia iniţiala. ----de ligamentul posterior care uneşte extremitatea posterioară a glandei cu articulaţia pătratului cu mandibula. si veninul poate. în mod normal se pot observa 2. este formată în partea anterioară. produs de celule. Caracteristica glandei cu venin la Viperide este umflătura care se găseşte în partea distală a conductorului în apropierea punctului de eliminare. Prima.anterioară în două ramuri: una de care se fixează sub maxilar si alta care se înfige în partea externă şi inferioară. contractă fata interna a glandei si o presează de la interior spre exterior (deşi funcţia sa principală este de a ridica mandibula ). Rareori pe maxilar se găseşte un singur colt. al căror epiteliu se aseamănă cu cel al celulelor excretoare cu care este în comunicare. Când şarpele închide gura. Acinul este de obicei mai înalt spre mijloc si se restrânge brusc spre partea anterioară. este înmagazinat în lumenul diferitelor conducte colectoare situate în. unde se deschide printr-o singură pereche de pori. din care primii sunt funcţionali. făcând parte din fata internă si superioară a glandei este prins de articulaţia osului pătrat cu squamesal. Musculatura si glanda veninoasă. iar lumenul lor este acoperit de un epiteliu. trecând pe deasupra canalul glandular. este enervata de ramura maxilară a nervului trigemen si are legături strânse cu musculatura. La viperide trecerea veninului din canalul glandei în cel al dintelui veninos se produce perfect datorită tensiunii la care este supusă membrana în jurul dintelui veninos când acesta se află în erecţie. de a se amesteca cu saliva să pătrundă în canalul coltului veninos si de aici în rana. O ramificaţie a mucoasei bucale formează în jurul coltului veninos o teacă. epiteliale ale tubulilor. si în cea posterioara din tuberculi. iar ceilalţi. Împreună. fără a exista pericolul. Această glandă are o formă aproximativ triunghiulară si ocupă partea posterioară si laterală. Glanda veninoasă. Osul pterigoid se divide. spatele glandei mucoase. Această umflătură care a fost incorect denumită camera de rezervă a veninului. aceste elemente dau glandei aspectul interior al unui canal lung. sub membrana coltului veninos. constituit dintr-un singur strat de celule. este divizat în două : o parte care: comprimă. de ligamentul superior care. Această teacă este destul de mare pentru a acoperi tot coltul veninos atunci când acesta este în poziţie de repaos. Glanda cu venin. care produce veninul. Glanda este constituita din lobi subdivizati în lobuli care la rândul lor sunt separaţi unii de alţii prin septuri destul de subţiri. pot fi substituiţi.

Ridicarea maxilarului si a coltului veninos nu se produce în mod automat. P. filtrare pe gel de dextroză etc. Tensiunea puternică a membranei . Bellairs. G. palatului. face ca mecanismul de injectare a veninului la Viperide să fie mai perfecţionat decât la toate celelalte familii de şerpi veninoşi .Reuss si mulţi alţii. Mangili. prin care este determinată deplasarea înainte a arcului pterigo-palatino-transvers deplasare care provoacă mişcarea de rotire a maxilarului în jurul prefrontalului si erecţia colţilor veninoşi. seinul (glanda principală) si mucoasă (glanda secundară umflătura caracteristică)..Bruno. A. qromatografie. cel al dintelui si cel al glandei. prin anii 200 -130 î. care face să se unească cele două canale.Duguy.Detrait. care se usucă rapid la temperatura camerei. Aceasta constituie de fapt 90-92% din greutatea uscată (după colectarea veninului din glanda. Pentru a nu-si pierde proprietăţile este necesar să fie liofilizat (uscat.) a permis identificarea unui mare număr.e. Studiul analitic al diferitelor fracţiuni.Kochva. Asia Mică . O picătură de venin poate fi recoltată din vârful coltului veninos al animalului viu. M. G. Si 10-2 %. la Vipera ammodytes).n.Cu de la 10-2 la 10-3 %. Ag 10-5 % .Glanda cu venin a viperidelor este deci de tip mixt: seroasă.Donatelli. Phisalix. ci doar cu voinţa animalului. Zn si Mg de la 10-1 la 10-2 %. Putem spune că efectul veninului asupra organismului este deosebit de complex. R. C. se alterează rapid. care poate deschide larg gura. Analiza componentelor anorganice a veninului la mai multe specii de vipere. în raport cu alte elemente care există în cantităţi mult mai scâzute: Ca 10-1 %. Veninul este injectat sub presiune prin acţiunea muşchiului temporar anterior care apasă puternic pe fiecare parte a seinului.).VENINUL Primele note despre veninul Viperidelor europene au fost găsite la medicul grec Kikandros din Colofone (Kojophon actualul Degirmendere în Lybia. se ştie că veninul are un conţinut ridicat de proteină.. facilitat de folosirea tehnicilor moderne si perfecţionate (electroforeza. inodor. E. a demonstrat prezenta unei cantităţi crescute de sodiu. H.Boquet. Veninul în soluţie.Pozio. este parţial solubil în apă distilată si complet solubil în ser fiziologic. conţinutul de apă. este de aproximativ 70%.W.Livres.Hanut. în timpul coborârii mandibulei.Sella. care le-a transmis prin lucrarea sa Theriska e Alecsipharmaka. Cu privire la compoziţia chimică. Viperidele iau o poziţie de apărare care constă îri a menţine corpul cât mai adunat. ci si prin contractarea muşchilor protractori ai. după ce glanda este comprimată dinspre înapoi spre înainte . E. Veninul este un lichid limpede de regulă incolor.A. G. Dintre cercetătorii care au efectuat cercetări în ultimii ani. cu gust uşor acid.Schlossberger.J. amintim: D. foarte vâscos. N. ca acţiunea temperaturii scăzute sau ridicate să-i modifice calităţile. în acest complex domeniu al veninului şerpilor si în special al viperidelor. de enzime care sunt responsabile de acţiunile toxice ale veninului. După ce este uscat. în special cu fosfor si de ioni metalici si nemetalici. T. oricare ar'fi concentraţia. L. fără. H. fără sa ridice colţul veninos întreaga fază de atac muşcătura si introducerea veninului se producem aproximativ 1/40 dintr-o secundă .Raudonat. printre care Vipera ammodytes si Vipera aspis. chiar ani de zile. Mecanismul muşcăturii si inocularea veninului în condiţii fiziologice optime .sub vid) în acest mod poate fi păstrat timp îndelungat. restul este reprezentat de compuşi chimici de natură neproteică. C.Schwick.Marcacci. C. P 2x10-2 %. capul în poziţie ridicată si cu prima parte a corpului dispusă în "S" aproximativ orizontal . 2.Muic. si M. aceasta se produce nu numai prin intermediul contracţiei muşchilor depresori ai mandibulei care deschid larg gura ei . J. fiind rezultatul . Când o viperă se aruncă să muşte printr-o mişcare fulgerătoare .

Hemoperitoneul este prezent si la 14 zile de la injectare.acţiunii concomitente a diferitelor principii active. S-au folosit şoareci albi masculi.'VENOM PROD" S. anatomo-patologice si s-au prelevat probe de organe pentru observaţii histo-patologice atât la şoareci cât. cu greutatea cuprinsă între 80 . sau a unui organ. Un simptom determinat poate fi datorat. O clasificare a veninurilor poate. splina. cărora li s-au administrat intraperitoneal venin de viperă în doză unică. STUDII FARMACOLOGICE SI ANALITICE PRIVIND VENINUL DE VIPERĂ AMMODYTES Studiul s-a efectuat la comanda Nr. La nivelul ficatului s-a observat intumescentă clară cu zone de necroză fibrinoidă. către Institutul de Cercetări Chimico-Farmaceutice Bucureşti. 11. cu necroza fibrinoidâ. cu depozite fibrino-hematice pe drepţii abdominali si capsulele organelor abdominale: ficat. Toxicitatea acută a fost. cu rare hematii si cu mase hemolizăte. Observaţiile s-au făcut la câteva minute de la administrare. în loturi omogene.35 mg/kg.79 mg /kg. Se observă prezenta sângelui în cavitatea peritoneală. multiple citonecroze pe tubii distali. se datorează cu certitudine acţiunii directe asupra miocardului cu eliberare de histazine . la animalele. sau aparat. determinată pe baza probiturilor.determinată pe şoareci si şobolani.C.arbifentelor substanţe (vezi tabelul). În urma acestui studiu s-au tras unele concluzii privind calitatea produsului si s-a obţinut primul buletin de analize oficial la veninul de viperă ammodytes în tara noastră. însumării diferitelor actiuni.R. rare hematii în lumen si masă sanguină hemolizată. în greutate de 18-22 g.16 mg / kg. Si la şobolani letalitatea s-a manifestat în general în primele 24 de ore de la administrare si nu a depăşit 48 de ore.58 si 6.L. iar participarea renală este remarcabilă din primele minute ale inoculării. scăderea presiunii arteriale sistolice. la rândul lor sunt legate de prezenta în: venin . De exemplu.C. La examenul microscopic. o probă de venin:de viperă pentru care sau efectuat următoarele studii: --toxicitatea acută ' --influenta veninului asupra rezistentei globulare a hematiilor de şoarece --electroforeză proteinelor în gel de poliacrilamidă. veninul a fost administrat intraperitoneal. vasodilatatie intensă.51 si 2. În continuare prezentăm aceste rezultate: " S-a primit de la S. "VENOM PROD" S. cu ajutorul unui program pe calculator.i specifice care. a fost de 1. S-a remarcat faptul că letalitatea a apărut în primele 24 de ore de la administrare si s-a manifestat până la 48 de ore. S-au făcut observaţii. cu limite cuprinse între 1. Examenul microscopic a pus in evidentă următoarele aspecte: . care au murit în primele 48 de ore si Ia animalele care au supravieţuit după perioada de observaţie de 14 zile.R. frecvenţi cilindri hialino-granulosi si lumen vascular dilatat. tubii proximali cu distrofie vacuolarâ.5 si 9 mg / kg. Animalele au fost ţinute sub observaţie 14 zile. DL 50. Intervalul de doze administrate a fost cuprins între 3.L. vezicula seminală si prostată.si la şobolani.3317 din 16. rinichii au prezentat capsula glomerulară îngroşată. caracterizat prin acţiunea toxică asupra funcţiei unei structuri determinate.88 mg/kg. La animalele sacrificate după 30 minute de la administrare se evidenţiază faza incipientă a intoxicaţiei. La animalele moarte la 24-48 de ore se remarcă un hemoperitoneu cu cheaguri in zona pelvianâ. 2001 lansată de S. rinichi. DL a avut valoarea 6. fi făcută pe baza unor actiun.120 g. care iniţial era atribuită acţiunii veninului asupra sistemului nervos. Veninul este în general. masculi si femele. La şobolani. S-au folosit şobolani albi. cu limite fiduciale cuprinse între 5.

în greutate de 20-22 g. distribuite între 12 000 si 70 000 Da. cordoane Bilroth îngustate prin hiperplazia pulpei albe.7 si 0. doza de 1mg / kg corp. fixare cu pricat de sodiu. S-a urmărit efectul specific al veninului asupra rezistentei globulare a hematiilor de şoareci. Aceste rezultate demonstrează efectul marcat de scădere a rezistentei hematiilor la animalele tratate cu venin de viperă. cilindri hialini hematici. cu intensitate variabilă Insa în funcţie de doza administrata. Când un şarpe flutură limba. S-a notat concentraţia primei eprubete care reprezintă început de hemolizâ si prima eprubetă la care nu se mai observă sediment de eritrocite (la care hemoliza a fost totală). în lumen rare hematii. predomina serul sanguinolent. Mirosul este ajutat de mişcarea ritmică înainte si înapoi si în sus si în jos a limbii care "aspiră" si împinge mostrele de aer către partea de jos a camerei olfactive unde se găseşte organul lui Jacobson (cavitate sferică tapetată cu celule senzoriale si conexată prin intermediul nervilor. --edem interfascicular miocardic. --focare de alveolo-bronsiolită hembragică prezente la toate animalele. coloraţie Coomasie Brilliant Blue R250). pentru a o "pregăti " în vederea digestiei si.36% pentru cea totala. ce se estompează la supravieţuitorii de 5-6 zile. vasele porte dilatate. În concluzie se poate afirma că produsul testat a determinat aspecte cunoscute din cazuistica veninurilor. --ficat cu intumescentă. va continua să-l urmărească atâta timp cât rămâne în câmpul lui vizual . infiltrat cu limfomonocite. cu mobilitate electroforetica ridicată. în mod secundar. Perceperea vizuală a prăzii este esenţială dar nu fundamentală.3 . cuprinsă între 0. cu zone de necroză fibrinoidă. --stomacul si intestinul prezintă depozite fibrinoide. şarpele. În preparatul nativ (N) se evidenţiază 8 benzi proteice.44% pentru hemoliza totală. --pancreas cu interstiţiu edematiat. tratarea proteinelor în condiţii denaturante-reducatoare (SDS-ME). distrofie si fibrinonecroze ale anselor renle. Utilitatea veninului. este înlocuit cu un tampon de vată. în laborator un şoarece oferit ca hrană unei vipere aflată în condiţii optime fiziologice.5% NaCI pentru hemolizâ parţială si 0.pH 8. probabil datorită unui proces de hemolizâ. prin electroforeză în gel de poliacrilamidă (c=10%.3% în fiecare eprubetâ s-a adăugat imediat după recoltare o picătura de sânge venos. pentru regăsirea ei după ce a fost muscată. T=10%. si ele sunt în concordantă cu efectul hemolitic evidenţiat in experimentul de toxicitate acută. mucoasă edematiată.tulbure. --splină cu limfadenosinuzită cataraiâ. --rinichiul prezintă edem si nicroze fibrinoide ale arteriolei glomerulare. benzile corespunzătoare maselor moleculare 70 si 66 kDa dispar (sugerând natura oligomeră a proteinelor respective) si se evidenţiază o fracţie importanta cantitativ. obţinute pe animale netratate. Stimulul care determină comportamentul de prădător este mişcarea prăzii. Valorile normale. în realitate el . Analiza proteinelor din venin s-a realizat. Media rezultatelor obţinute a fost de 0. veninul îi poate servi ca mijloc de apărare. cu lobii olfactivi ai creierului). Dacă de exemplu. Pentru aceasta s-a injectat animalelor de experienţă. predominant la glomerulii din cortical. probabil. acinii edematiati. nu si forma ei. Administrarea s-a făcut intraperitoneal. în ciuda diferenţei de formă.44% pentru hemolizâ parţială si 0. au fost de 0. Eprubetele au fost agitate si apoi examinate la 3 si apoi la 24 de ore.--edem meningocerebral la 24 de ore. Vipera foloseşte veninul pentru uciderea prăzii. La animalele sacrificate după perioada de observaţie se conturează aspectul de glumerulonefroză --testicolul prezintă puternică stază limfo-spermatică si edem al celulelor spermatice . în 21 de eprubete s-a ralizat o scală de dilutii dintr-o soluţie de NaCI. submucoasâ cu marcată stază şi elemente glandulare cu distrofie mucoidâ. şoarecilor albi masculi.

vomă. servindu-se doar de stimulul chimic. care poate varia de la câteva minute la câteva ore. care în acest timp poale fi deja mort. a continuat până în secolul XIX si era sub tutela Republicii Veneţia . Cura împotriva învenirării: Viperele noastre au. odată localizată prin olfactie. stimulul chimic este mai puternic. debili fizici sau bătrâni. un şoarece. era expusă în apropierea templului lui Esculap din antica Romă. Când prada scapă printr-o smucitură. viperele urmează traseul prăzii. Moartea poate surveni după 4-6 ore. Cu ajutorul mirosului si al stimulului chimic. Producerea acestui leac a cărui formulă. simptomatologia se agravează ulterior si presupune alterări ale funcţiei cardio-respiratorii. dar tot asa de bine poate să fie periculoasă sau foarte periculoasă (din fericire într:un procent foarte redus din cazuri) pentru copii. crampe mai mult sau mai puţin acute. La Viperide. în momentul când acesta se găseşte destul de aproape. Mişcarea prăzii si percepţia vizuală determină mişcarea rapidă a şoarecelui.care ia imediat o poziţie de alertă. Acum. Sunt mai curând rezervate. În antichitate. medicul împăratului roman Claudiu Cezar Nerone.Fournier 1947. stare acută de slăbiciune. prada este imediat apucată cu botul si înghiţită când este încă agonizată. sfărâmate între două pietre de exemplu. sau. etc. H. zgomotul unui şoarece care umblă. somnolentă. împotriva muşcăturii şerpilor veninoşi si a altor animale. după Andromaco din Creta.este muscată si concomitent ucisă prin constricţie. vipera colectează un stimul chimic. Comportamentul prădător al unei vipere este diferit de cel al unui colubrid. este lăsat liber. un temperament blând.Leckerc 1954. unde datorită prezentei vibrizelor. Stadiile terminale se caracterizează prin amorţeală puternica . Muşcătura unei vipere poate determina următoarele simptome: durere locală intensă. L.miroase. contrar celor ce se povestesc. colubridul reincepe vânătoarea printr-o noua tentativă. care este analizat de o încăpere specială a organului lui Jacobson. apoi localizează capul. În medicina populară.dimpotrivă. se propagă prin sol si avertizează şarpele. insensibilitate generală si pierderea cunoştinţei. apar simptomele generale : dureri de cap. era larg folosit un (antidot compus din aproxirnativ 60 de ingrediente (între care si zeama de carne de viperă). imobilizat la o depărtare de chiar câţiva metri de (locul muşcăturii. tumori. scrisă în bronz. înrosirea si cianozarea zonei în jurul locului muscat care se distinge prin două semne alăturate lăsate de colţi veninoşi. Dacă doza de venin a fost puternică. şarpele "identifică” şoarecele. Actul de înghiţire de obicei decurge în 10-15 minute. După o perioadă de timp. Dacă vipera este supusă unui stimul trofic intens. Colubridele în general vânează aproape exclusiv mergând în căutarea prăzii care. dar în general după 24 ore sau mai mult. asa cum a fost recunoscut de fitoterapia modernă (P. prin blocarea respiraţiei. contra muşcăturii de viperă erau larg folosite frunzele de brusture (Arctium laposa) care au proprietatea de a modifica prin oxidare principiile constitutive ale veninului în virtutea unei acţiuni analoge cu aceea a hipermanganatului de potasiu. Un plasture din flori de Umbra iepurelui (Cytisus scoparius). Binot 1964). datorită inoculării veninului. Începe acum căutarea şoarecelui. aplicat pe muşcătură după ce a fost în . pe care înaintează-în zigzag până o găseşte. prin văz sau prin propagarea undelor mecanice . exercită o acţiune redusă sau locala asupra unei persoane adulte în perfectă stare fizică. sete. De regulă. Reacţionează doar atunci când sunt deranjate sau lovite. după ce este muscat. vânătoarea are mai degrabă aspectul unei curse. timide si în general fug la apropierea omului. În general veninul celor 2 specii toxice de la noi (Vipera berus si Vipera ammodytes) mai mult sau mai puţin periculos pentru oameni. bolnavi . în timpul muşcăturii.

măsurile care trebuiesc luate sunt următoarele : 1. Lavandula latifolia.în regiunea scapulo-humerală. C. unul din principiile active ale plantei.Valnet (1964) si frunza de lavandă (Lavandula officinalis. procurarea de ser antiviperin . În cazuri grave.Kaufman. după P.6 C). . acesta trebuie realizat cu ajutorul veninufui extras de la exemplare diferite. împotriva veninurilor de Vipera aspis si Naja naja. se pot injecta până la 50 ml ser intravenos. De asemanea frunza de pătlagină (Plantago lanceolata. G. Menţinerea curăţeniei. de a frâna secreţiile si de a calma. aproximativ 22%. prepară primul ser terapeutic antiveninos. ACTIVITĂŢI DESFĂŞURATE SI GRADUL DE OCUPARE A TIMPULUI ÎN CRESCĂTORIE Pare surprinzător faptul câ într-o crescătorie de creştere a viperelor cea mai mare parte a timpului să fie ocupat de creşterea şoarecilor. hrânirea si adăparea şoarecilor. prin pierderea controlului propriilor acţiuni si a evita mişcările care ar putea duce la oboseală. Descoperirea si folosirea metodelor moderne mai eficace împotriva muşcaturilor de şarpe este relativ recentă. Lieutaghi (1966) efecte favorabile împotriva muşcăturii de viperă. Se recomandă o a doua doză . Dacă sunt menţinute în frigider (t = 4 . cu o lama dezinfectată empiric (în flacără). după 1-2 ore. 2. a încerca să nu se intre în panică. pentru a limita difuziunea rapidă a veninului în restul organismului pe căile intravenoase sau limfatice (legătura nu trebuie să fie strânsă) 3. Doar în 1896 A. 5. mototolite si frecate pe rană. printr-o tăietura în cruce. Plantago major). Dacă acestea sunt luate de mai multe ori pe teren (în cazul excursiilor scurte). în sfârşit. în fiecare stadiu de activitate al speciei si aparţinând diverselor populaţii situate în localităţile cele mai dispersate din tara în care se produce serul. în condiţii fiziologice optime. una sau mai multe fiole de 10 ml si de a le administra subcutanat sau intramuscular. se va face cu permanganat de potasiu 1%. urmărirea acestora pentru a fi separaţi pentru reproducere si înmulţire consumă din totalul de timp ocupat peste 40%. În zilele noastre. este foarte util. 4. care are o reală putere antiveninoasă. hipertensivă si cardiotonicâ. sub controlul medicului. După zece ani de experienţe (1883-1893). trebuie comprimat membrul respectiv deasupra muşcăturii. M.Phosalix.prelabil incizatâ. necesitatea (în special în lipsa serului antiviperin) de a inciza locul muşcăturii.dezinfectia dacă este la îndemână. După J. Următoarea activitate care solicită timp este aceea de colectare in teren a animalelor pentru biobaza de vipere. perioada de garanţie trebuie redusă la un an. Calmotte au reuşit să vaccineze câteva rozătoare. care să fie injectată intramuscular în regiunea fesieră sau subcutanat . Lavandula stoschas). Este bine ca administrarea să fie făcută astfel: 5 ml în 4-5 puncte în apropierea muşcăturii si restul la baza membrului muscat. în caz de muşcătură. datorită sulfatului de sperteină. Este bine de amintit că serurile care se găsesc azi în comerţ îsi menţin proprietăţile timp de 4 ani. care are puterea de a strânge ţesuturile. diluând serul cu o soluţie salinoizotonicâ si luând toate precauţiile pentru a preveni eventualele fenomene anafilactice. capturate din habitate diferite. Bertrand si A. Pentru ca un ser antiveninos să fie eficace (împotriva toxicităţii maxime a unui tip de venin). dacă muşcătura (cum se întimplâ de cele mai multe ori) s-a produs la un membru.Calmette. acid cromic 1% sau hippclorit de calciu 2% (în unele truse cu ser antiviperin se găseşte un tampon cu dezinfectant pentru a şterge regiunea muscată pe o suprafaţă de 5-7cm diametru). are. dar aceasta este realitatea. încercând să se elimine prin stoarcere lichidele provenite din rană (rana se poate suge întrucât nu există pericolul de a fi înveninat prin gură decât în cazurile unor răni ale mucoasei bucale sau a limbii). neutralizează acţiunea veninului.

Trebuie să deţinem 3 . agentul economic care a deschis un astfel de obiect de activitate. terariilor pentru a găsi răspunsuri la problemele care îl frământă. Cheltuielile în această etapă au o variabilitate ce depinde de experienţa fiecăruia dar nu se depăşeşte suma de 1. Pentru şoareci dacă ne-am hotărât să ni-i creştem singuri sunt necesare 5 borcane de 10 I. Investiţia este de cuprinsă între 1.500 . Pentru acest număr de animale este suficient un terariu mare cu suprafaţa de 2 . Din acest punct de vedere crescătorul îsi pierde multe ore în biblioteci sau în fata. creşterea viperelor si laboratorul de prelucrare a veninului. în vederea capturării animalelor si 330 $ cheltuieli de amenajare .000 $.2. Producţia anuală poate ajunge la 10 -20 g . Restul de timp trebuie folosit pentru prelucrarea.60. calitatea produsului. 12mp poate fi găsit cu uşurinţă. Atunci când considerăm că ne-am însuşit cunoştinţele de bază. 7% din timp. Întreţinerea viperelor. soluţiile nu vin decât după o muncă intensă de cercetare si experimentare. Este etapa în care se fac cel mai uşor îmbunătăţiri si modificări pentru a realiza mai târziu o investiţie eficientă.4 terarii mari si bateriile de creştere individuală să le folosim pentru creşterea puilor. analiza si ambalarea veninului. Întreţinerea si repararea aparaturii. Se consideră că deja stăpânim o metodă de înmulţire a viperelor. fiind bine să ne concentrăm asupra realizării unui “optim” în ceea ce priveşte activitatea. 450 $ pentru deplasările în teren. Deoarece în momentul de fată orice activitate trebuie caracterizată din punct de vedere al eficientei economice. se poate trece la următoarea etapă.000 $ din care 100 $ cheltuieli pentru achiziţionarea bibliografiei. Aproximativ 13% din timp este consumat pentru astfel de activităţi. timpii ocupaţi.a ajuge la performantele unei mari crescătorii se pleacă de la stadiul de laborator în care se pot întreţine până la 50 de vipere. Nu de puţine ori aceste expediţii sunt compromise de factorii meteorologici neprielnici. trebuie să parcurgem trasee dificile în teren pentru indentificarea si capturarea animalelor. Recomandăm să se înceapă cu specia de viperă ammodytes care se adaptează uşor la condiţiile de captivitate. în care se vor pune 10 femele si 3-4 masculi ca reproducători. Numărul de şoareci reproducători trebuie să crească la 50 .3 mz sau 3 lăzi de creştere individuală în care încap 20 de cutii. hrânirea si adăparea acestora. în această etapă se închiriază un spaţiu în care se separă cele trei activităţi de bază : creşterea şoarecilor. Multe din activităţile desfăşurate de crescător au un pronunţat caracter de noutate si asa cum am mai arătat bibliografia de specialitate fiind foarte săracă. In acest stadiu nu trebuie să ne intereseze atât de mult producţia. celelalte mentinându-le pentru reproducere. Etapa de fermă mică. extragerea veninului are o pondere de 11% din totalul timpului petrecut în crescătorie. ETAPELE DE DEZVOLTARE ALE UNEI CRESCĂTORII Etapa de laborator Pentru. Activităţile de marketing si cele contabile ocupă cea.Din luna mai si până la începutul lui iunie. executarea prin autoutilare a diferitelor accesorii se estimează câ pot ocupa un minim de 4% din timp. Având un număr de vipere cuprins între 100 si 200 ne putem concentra pentru obţinerea unei producţii mari folosind în acest sens exemplarele care dau mult venin. pentru instrumentar si confecţionarea terariilor. Atunci când cantitatea de venin este de . Considerăm că un spaţiu cu o suprafaţă de max. se confruntă cu problema găsirii pieţei de desfacere. asa că în această etapă nu se mai cheltuie pentru capturare.

S. Această fermă are o producţie de aproximativ 250 . 0128. si documente oficiale de însoţire a produsului.20 $ / g. din care 3 se ocupă de îngrijirea viperelor si o persoană se ocupă de creşterea şoarecilor. .500 g anual si are deja formată o piaţă proprie pentru desfacere. iar profitul net depăşeşte 1 miliard de lei / an. Cheltuielile unitare scad în acest caz la 15 . mărind atractivitatea pentru clienţii externi. în mare parte sustras din crescătoriile ruseşti era vândut la un preţ foarte mic (20-30% din preţul oficial).100 g. De aceea va trebui să dovedim prin activitatea noastră productivă o seriozitate deosebită în-ceea ce priveşte calitatea produsului si a relaţiilor comerciale. ACTIVITATE COMERCIALA Asa cum se ştie. alin.-uI de tarile occidentale. condiţiile cerute. face ca industria farmaceutică românească să nu solicite această materie primă deocamdată. Interesant de arătat este faptul că o astfel de fermă poate fi deservită de numai 4 persoane.găsim în capitolul Agricultura. acestea găzduind diferite specii de interes economic. reţelele de intermediari s-au simplificat. În cazul veninurilor lipsa tehnologiei de fabricaţie a medicamentelor specifice. Este etapa în care cheltuielile unitare scad . dar lipsa unor documente de însoţire si a unui certificat de calitate a creat o opinie nefavorabilă. Plăţile să se facă prin intermediul băncilor. iepuri. în această valoare fiind inclusă si chiria pe spaţiu. aceasta înseamnă: contracte ferme cu respectarea termenelor de livrare. că veninul.drumul veninului devenind mai scurt.R. Noi înţelegem prin noţiunea de fermă o crescătorie mai modestă în care se găsesc la un moment dat între 500 şi 1000 de vipere. ambalarea produsului în. care mai persistă încă. Personalul necesar în această etapă este de 2 îngrijitori. După deschiderea comercială datorată căderii "cortinei de fier". "Creşterea animalelor pentru blană-si a altor specii(se vor preciza speciile )" ----. În acest fel un eventual client are garanţia că în recipientul nostru se găseşte aceeaşi marfă pe care o arată eticheta si îi putem prezenta un certificat de analiză .000 000 lei/an. devenind o marfă atractivă pentru oportunişti. sigilare si chiar păstrare. preţul unui produs este reglat de cererea existentă pe piaţă la un moment dat. putem apela la un institut farmaceutic pentru analize. În acea perioadă am aflat.animale de laborator si alte animale neclasificate în altă parte: rozătoare. la 30 $ / g . Există însă ferme în lume care au peste 30. Producera veninurilor (si a celor de albine) este o activitate cu specific agricol în "Nomeclatorul activităţilor pentru constituirea obiectului de activitate al societăţilor comerciale". Este o etapă la care nu s-a ajuns încă în tară si deci cunoştinţele.S. analize făcute după norme occidentale.000 de şerpi. Investiţia este de 5000 $ . iar veniturile realizate ca profit net sunt de peste 250. Datorită relaţiilor de colaborare între ferme se poate realiza o cantitate mare de venin. (folosind instrumentele bancare puse la dispoziţie de acestea pentru garantarea tranzacţiei). Etapa de fermă. noastre sunt depăşite. în tară existau reţele comerciale de intermediere a veninului si care sub acoperiri oficiale legau U. Chiar înainte de '"89".

insa daca ii pastreaza foarte mult. ~ 25 mg venin uscat. Astfel a descoperit ca exista mai multi crescatori de vipere. prepeliţe. ~ 50 mg venin uscat. in primavara anului trecut. Acum este pe cale de a-si construi prima ferma de vipere din vestul tarii. insa achizitioneaza pretiosul lichid din strainatate.Prod S. Cantitatea medie teoretica. Condiţionarea vamală a veninurilor arată că produsul este permis la export sub două forme: ca medicament sub formă de doze. A discutat apoi cu mai multi specialisti. "Exista persoane care au câteva sute de grame. napârlire. Si asta dupa ce. PRODUCTIA DE VENIN Intervalul de timp dupa care se efectueaza o recoltare de venin este de 30 de zile. crescator de serpi Dupa ce cumparase o fosta crescatorie de gaini din Ortisoara.hamsteri. Veninul este foarte cautat de fabricile de medicamente din Occident.Venom.obligă sa obţină toate: autorizaţiile în acest sens. care ofera in jur de 2000 de euro pentru un singur gram. Cantitatea minima : Cmin. animalul intrând într-un stress care îi grabeste moartea. Cmed = 0. dihori.L este una din acestea si a început să facă demersurile necesare. De activitatea comecială se ocupă societăţile comerciale care au în statut acest obiect de activitate si se. Sunt crescatori care au experimentat un interval de timp mai scurt (14 zile) însa în acest caz s-a observat ca ciclurile de hranire.04 din Anexe la Codul Vamal Secţiunea VI sau prezentat uscat în fulgi aparţinând poziţiei 30. ARTICOLE Protejate prin lege in România. pe care o vom folosi încalcul este: Cmed = ( 25 + 50 ) / 2 = 37 mg. câini. veninul isi pierde puritatea si nu mai poate fi folosit". Desi exista mai multi crescatori de vipere in România. reptile. broaşte.R. Cantitatile prezentate mai jos se gasesc între limitele specifice speciei . Dupa ce a razbatut prin "jungla" legislativa si si-a intocmit . Singura fabrica de medicamente din România care foloseste veninul viperin pentru productia medicementoasa se afla la Iasi.037 g. aparţinând în acest caz poziţiei 30.C. Cantitate de substanta uscata maxima produsa de o vipera ammodytes la o mulgere este: Cmax. viperele pot deveni in scurt timp una din cele mai profitabile achizitii pentru afaceristii cu initiativa. timisoreanului Marius Buldur i-a venit ideea de a o transforma intr-o ferma de vipere. care insa nu pot vinde veninul pentru ca firmele occidentale incheie contracte doar cu crescatorii autorizati. repaus nu se mai respecta. Din punctul nostru de vedere recomandam intervalul lunar de recoltare. povesteste Marius Buldur. albine. S. numai timisoreanul Marius Buldur are documentele necesare pentru a incheia contracte cu fabricile de medicamente din tarile vestice. a citit un anunt intr-o revista de specialitate. Din crescator de gaini. a citit tot ce a putut gasi despre vipere si a inceput sa faca rost de actele necesare pentru a-si incropi o crescatorie de serpi.01.

viperele nu pot fi luate din natura si tinute in captivitate. reptilele fiind foarte sensibile. Veninul este cel mai des uzitat pentru producerea de vaccinuri folosite in medicina . chiar daca obtin doar 800 de euro pentru un gram". veninul isi face efectul in sase ore si am timp sa merg pana la Bekescsaba. Germania si Italia care doresc sa semneze contracte cu crescatorul de vipere. crescatorul de vipere marturiseste ca nu ii foloseste. 75% din substanta eliminata de vipera fiind de fapt apa. mai spune barbatul. nu ataca omul decât daca sunt atacate. fiind nevoie de o recoltare pe luna. cel mai apropiat loc de unde pot achizitiona antidotul". Acum o fac cu mâinile goale si nu mi-e frica. sau hamsteri. pentru pastrarea puritatii. nu se hranesc si astfel scade calitatea veninului.au aproximativ 2. Prin urmare. in Ungaria. "Consuma doi soareci pe luna. In urma cu câteva saptamâni Marius Buldur a inceput sa isi promoveze afacerea dând mai multe anunturi in presa scrisa si pe internet.. explica crescatorul de vipere. cea de-a doua pentru recoltarea veninului si alta pentru. Apoi.cea mai raspândita specie din România . Recoltare de venin cu mâinile goale Intr-un singur an. dupa cum spune Marius Buldur. veninul este cristalizat. in general. "Prima data când am recoltat venin a fost mai ciudat. cresterea de soareci. incercand sa le inteleg comportamentul. "Am fost contactat si de persoane din tara care sunt interesate de afacere si astept in continuare noi oferte". hrana principala pentru vipere. iar puii . vaccinul nu se gaseste decât la Bucuresti.5 grame de venin. Dupa extragere. mai spune Marius Buldur. a mai spus Marius Buldur. Daca sunt muscat. A fost deja contactat deja de fabrici de medicamente din Ungaria..5 cm lungime si apar prin octombrie". crescatorul a aflat ca. Am stat nopti in sir in genunchi. Pentru o ferma e nevoie de trei incaperi : una pentru vipere. Pentru cresterea celor zece vipere ammodites . pe baza unui contract. Legislatia in domeniu este si ea destul de ciudata. Daca nu au o temperatura stabila de 25 de grade Celsius.este insa nevoie de foarte multa migala. Leac pentru cancer Veninul viperin este folosit de fabricile de medicamente din întreaga lume ca ingredient principal pentru productia de medicamente. lichidul trebuie purificat. Stiu un tip care a fost muscat de patru ori de vipere si nu si-a facut vaccin antiviperin niciodata. De altfel. Despre echipamentul de protectie.zece la numar . "Merita efortul. Perioada de acuplare este in lunile mai iunie. a împrumutat zece vipere si puii acestora ii vor apartine. De asemenea ferma nu trebuie sa aiba mai mult de 500 de serpi. cu care se joaca ore in sir inainte de a-i ucide si. fiind protejate de lege. desi 1-a achizitionat.documentatia. o vipera produce doar 1. fiind pastrat la o temperatura constanta cuprinsa intre 0 si -5 grade Celsius.

afacerea cu vipere începe sa prinda contur în toata tara unii vînd vipere matca. în speta. tarile cu cea mai mare productie de venin din Europa. altii venin. "Tot mai multi oameni vin sa se intereseze despre tehnologia cresterii viperelor. cangrena. fie îi creste cel care detine viperele. Timida înca. ulcerul. tetanosul. o afacere veninoasa. (N. veninul fiind folosit la produsele farmaceutice. Rusia si Tadjikistan. iar gramul de venin se comercializeaza cu 800-1.R. ne-a declarat dl Stefan Albu din Iasi. fara contract de la companii autorizate. Daca unii s-au apucat de crescut struti sau melci.000 de euro.000 de euro Cîstigurile foarte mici. posesorul tehnologiei de crestere a viperelor. "Eu vînd gramul de venin cu 830 de euro.trebuie sa li se creeze un habitat propice. Exista insa suspiciuni care planeaza asupra mai multor companii din Occident. Chiar si in 1991. pentru ca veninul se vinde foarte scump. iar livrarile de venin le fac lunar". iar o afacere de acest gen nu implica foarte mari cheltuieli". cum ca acestea ar achizitiona si in prezent venin pe cai ilegale..S. medic veterinar la Oficiul Judetean de Consultanta Agricola Iasi. Anual. Deosebit de dificila este recoltarea si conservarea veninului pîna cind este vindut celor care au nevoie de el. icterul. chiar daca este VENINOASA.homeopata. ne-a spus si dl Eugen Brutaru. afacerea cu viperele este deosebit de profitabila. Altii deja au venin de vînzare.000 de euro se poate începe afacerea cu 30^0 de vipere. De asemenea. Chiar daca la prima vedere cresterea viperelor pare simpla nu este deloc asa . dar profitabila Tot mai multi ieseni se intereseaza de cresterea acestor serpi.) . altii doresc sa creasca vipere pentru venin. hemofilia. "Cu 2. Oricum. Lichidul se achizitiona ilegal de catre unele companii din Europa de Vest si inainte de caderea Cortinei de Fier. deoarece un gram de venin costa între 800 si 1. iar altii tehnologiile de crestere. tot pe baza de venin se produc o serie de medicamente folosite pentru a trata epilepsia. lepra si cancerul. dupa dezmembrarea U.S. ne-a declarat dl Marius Stefaniu. holera. trebuie hranite cu soareci de laborator. iar investitia se scoate în circa doua luni". care sa dureze cel putin 2 ani. sute de litri de venin iau calea Occidentului din Ucraina.C. dar si faptul ca multe persoane au ramas fara slujbe dupa privatizarea întreprinderilor i-au determinat pe cei mai multi sa înceapa diverse afaceri. veninul de vipera era achizitionat din tarile fostului bloc comunist cu sume cuprinse intre 20 si 30% din valoarea reala de piata. Cresterea viperelor. care fie pot fi cumparati de la crescatorii de astfel de animale. întrucît afacere se pare ca este deosebit de rentabila. dar numai pe baza de contract. Legislatia europeana insa a stabilit insa niste pedepse foarte dure pentru companiile care achizitioneaza veninul de vipera.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->