Sunteți pe pagina 1din 9

Termodinamică

Cea de-a doua lege a termodinamicii afirmă că, în timp, entropia unui
anumit sistem va creşte în mod inevitabil. Singura cale de a scădea entropia este aceea de a
introduce energie în sistem. Maxwell a imaginat un sistem care nu avea nevoie de energie
suplimentară.Filozofic privind lucrurile, acest fenomen reflectă decăderea la care este condamnat
tot ce există. Sub aspect practic, este vorba despre faptul că un sistem închis oferă din ce în ce mai
puţină energie utilă; mereu va avea nevoie de o sursă nouă de energie.

Ce este entropia?

• Termodinamica se bazează pe trei principii, cunoscute sub denumirea de principiile

termondinamicii:

1. Într-un sistem izolat de corpuri (fără legătură cu exteriorul) energia se conserv[;

2. Trecerea căldurii de la un corp cu o anumita temperatura la un corp cu o temperatura

inferioara este un proces ireversibil;

3. Entropia oricărui sistem tinde către o valoare finită când temperatura lui tinde către 0 (nu

se poate atinge temperatura 0 absolut, adică -273 grade Celsius, considerată cea mai joasă

temperatură).

• Entropia este o mărime fizica ce măsoară gradul de dezorganizare al moleculelor în timpul

unui proces natural. În majoritatea formulărilor legii a doua se specifică faptul că în cadrul

acestui fenomen de transfer de energie entropia totdeauna creşte.

Termodinamica informaţională: în legătură cu sistemele de prelucrare şi transmitere a informaţiei

(computere, automatizare, televizoare, ziare, etc) o noua ştiinţă extrem de sofisticată, cunoscută

sub numele de teoria informaţiei a incorporat conceptul de entropie ca măsură a “zgomotului” sau
a gradului de incertitudine în comunicarea informaţiei.

• Entropia este o funcţie termodinamică de stare, cu proprietatea remarcabilă că într-un

sistem izolat nici un proces nu poate duce la scăderea ei. Stabilirea existenţei acestei funcţii

şi a proprietăţilor ei este o realizare impresionantă a fizicii de la sfârşitul secolului al XIX-

lea şi care până azi nu şi-a pierdut din fascinaţie. Prezentarea clasică a subiectului se

găseşte în [1], neîntrecută în claritate. Existenţa entropiei este o consecinţă riguroasă a

principiilor termodinamicii („zero”, unu si doi). Înainte de a le reaminti, precizăm modurile

în care un sistem dat Σ poate fi în contact cu exteriorul: • (i) dacă starea de echilibru a

sistemului poate fi schimbată numai efectuând un lucru mecanic asupra sa (sau de către el),

spunem că sistemul este izolat adiabatic; toate schimbările de stare ale sistemului pot fi

imaginate în acest caz ca provenind (sau provocând) de la mişcarea unei greutăţi într-un

câmp gravitaţional; în afară de aceasta, exteriorul sistemului rămâne strict neschimbat. • (ii)

un contact care nu este adiabatic este numit diatermic; în acest caz sistemul poate fi scos

din echilibru printr-o acţiune exterioară, nereductibilă la simpla deplasare a unei greutăţi.

Despre două sisteme în echilibru aflate in contact diatermic unul cu celălalt spunem că sunt

în echilibru termic.

Ideea lui Maxwell

În secolul al XIX-lea, James Clerk Maxwell s-a aplecat un pic asupra ideilor de mai sus. Să zicem
că într-o cutie ori într-o peşteră, ori o casă cu gaz fierbinte trăieşte un demon. Temperatura gazului
este evaluată în funcţie de viteza medie a moleculelor sale. Unele se deplasează mai repede, altele
mai încet. Numai că demonul are o problemă cu moleculele încete; de câte ori una se apropie de un
anumit colţ al cutiei, demonul foloseşte un mecanism pentru a introduce un obstacol şi blochează
astfel molecula. Când o moleculă rapidă se apropie, demonul o lasă să treacă.

În timp, cutia va fi jumătate cu molecule încete şi jumătate cu molecule rapide, deci o jumătate mai
rece şi o jumătate mai caldă. Astfel, entropia sistemului scade şi permite efectuarea de lucru
mecanic folosind-o. Dacă un tunel ar fi instalat între cele două părţi ale cutiei, ar surveni o mişcare
a aerului cald către cel rece, permiţând astfel funcţionarea unui motor termic.
Demonul încearcă să creeze mai multă energie utilă decât a fost în sistem iniţial. Diminuând
hazardul din sistem (ordonând moleculele după anumite reguli), scade entropia sistemului. Nicio
astfel de violare a legii a doua a termodinamicii nu a fost totuşi observată vreodată.

Reinventarea ideii

Până curând acest gând al lui Maxwell a fost privit de mulţi ca fiind doar o curiozitate. Recent însă
un grup de oameni de ştiinţă au reinventat ideea de a sorta atomii în funcţie de viteza relativă de
deplasare a acestora.

Întâi au construit un container magnetic pentru a stabiliza atomii. În partea de sus a containerului
au plasat un laser. Atomii din container se mişcă la viteze diferite, dar în timp ce aceştia se
îndreaptă către în sus, viteza acestora descreşte. Doar cei cu mai multă energie vor ajunge la laser;
odată ajunşi, energia lor cinetică este redusă aproape la nimic. Cu alte cuvinte, aceştia sunt cei mai
înceţi. La acest punct, fasciculul laserului le dă acestora un impuls, împingându-i dincolo de
capcana magnetică, într-o capcană optică. În acest mod, cei mai reci atomi sunt separaţi, iar
entropia sistemului descreşte. Laserul introduce energie în sistem, aşa că "demonul" foloseşte
energie obişnuită, nu una "diabolică". Chiar dacă nu este vorba de o violare a legilor fizicii, măcar
există o metodă de a răci şi condensa gazul, permiţând efectuarea unor experimente utile de către
fizicieni.
Cum se transferă
căldura

Termodinamică
Ştiaţi că o plită încinsă emite radiaţii electromagnetice? Dar că propriul
dumneavoastră corp, de asemenea, este un emiţător de unde din gama
infraroşii? Cum se face că există dispozitive care reuşesc să vadă pe
timp de noapte, chiar şi în condiţii de lipsă totală a luminii?

Fundamente

Simplificând lucrurile, în explicarea transferului de căldură ne vom folosi de câteva noţiuni:


temperatura, mişcarea căldurii, energia termică (căldura) şi radiaţia infraroşie. Temperatura este
cantitatea de energie termică a unui material, măsura energiei cinetice medii a acestuia rezultate
din mişcarea atomilor şi moleculelor constituente. Radiaţia infraroşie reprezintă regiunea
spectrului electromagnetic cu lungimi de undă între 0,7 şi 300 µm. Mişcarea căldurii este
mişcarea energiei termice dintr-un loc în altul ori, mai tehnic spus, schimbul energiei interne
(energie asociată mişcării particulelor) dintre sistemele implicate în schimbul de căldură. Căldura
are tendinţa de a se muta dintr-un un loc mai cald către unul mai rece. Aşa se face, de exemplu, că
masele de aer se mişcă dintr-o zonă în alta, formând vânturi puternice uneori, când diferenţa de
temperatură este mare. Transferul căldurii se face în trei feluri: radiaţie, convecţie şi conducţie.
La nivel microscopic, energia termică (căldura) înseamnă energia cinetică a particulelor unui
material. Cu cât este mai mare agitaţia termică (vibraţia şi mişcarea liniară a particulelor), cu atât
este mai ridicată temperatura.

Întrucât căldura este o formă de energie, este măsurată în Jouli.

• 1 Joule = 1 N*m = 1 kg m/s2 * m


• 1 calorie este echivalentul energiei necesare pentru a ridica temperatura unui gram de apă
distilată de la 19,5 la 20,5 °C.
• 1 calorie = 4.186 Jouli
• 1 Calorie mare = 1000 calorii

Atomii şi moleculele se află în continuă mişcare. În lichide şi gaze, atomii se mişcă foarte rapid,
lovindu-se unii de alţii şi de marginile containerului în care află; în plus, ei vibrează. În solide
atomii nu se prea pot mişca, fiind prinşi în structura matriceală specifică fiecărui tip de solid, dar
în schimb vibrează.

Obiectele emit radiaţie când electroni cu energie superioară de pe un nivel atomic superior cad pe
un nivel de energie inferior. Pierderea de energie se face prin emisie de fotoni, vehicule ale
radiaţiei electromagnetice. De asemenea, atomii absorb energie, electronii încep să se mişte mai
repede şi uneori urcă pe niveluri superioare. Toate obiectele emit ori absorb radiaţie. Dacă emisia
de energie este mai mare decât absorbţia de energie, temperatura obiectului scade, iar dacă emisia
este inferioară absorbţiei, temperatura obiectului creşte.

Radiaţia

Transferul prin intermediul radiaţiei electromagnetice are loc atunci când căldura se transmite de
la un corp la altul fără ca cele două corpuri să se atingă. O plită încinsă ori un foc vă încălzesc
mâna fără a fi nevoie să atingeţi plita ori să o băgaţi în foc. Unde electromagnetice nevăzute,
mare parte din gama undelor infraroşii, poartă căldura de la plită către dumneavoastră. Mâna
dumneavoastră absoarbe radiaţia şi, în consecinţă, se încălzeşte.

Toate materialele radiază energie termică în cantităţi determinate de căldura lor (Dispozitivele de
vedere pe timp de noapte, bazate pe detectarea căldurii radiate de corpul uman, nu emit, ci doar
recepţionează radiaţia infraroşie şi o transformă în radiaţie din spectrul vizibil). Energia termică
este, în acest caz, transportată de fotoni, vehicule ale radiaţiei electromagnetice de orice frecvenţă.
Dacă temperaturile a două corpuri sunt identice, schimbul de căldură nu mai are loc, instaurându-
se o stare de echilibru termic.

Unde întâlnim acest tip de transfer de căldură?

• Soarele încălzeşte Pământul prin intermediul radiaţiei solare


• Un bec cu incandescenţă radiază căldură
• Focul emite unde electromagnetice prin intermediul cărora ne încălzim.

Desigur, clasificarea transferului căldurii indicată mai sus nu înseamnă că în natură vom găsi ori
transfer prin radiaţie, ori prin conducţie, ori prin convecţie. Aşa cum este reprezentat în fotografia
de mai jos, cele trei tipuri pot foarte bine coexista.

Conducţia

Conducţia este transferul căldurii dintre două materiale care intră în contact unul cu celălalt.
Energia cinetică moleculară a unui material (zone dintr-un material) se transferă unui alt material
(zone din acesta) cu energie cinetică mai mică prin intermediul coliziunilor particulelor
constituente. Această modalitate este cel mai important tip de transfer pentru solide. De pildă,
dacă îndrăzniţi să puneţi mâna pe plita încinsă, transferul de căldură va avea loc foarte rapid, din
cauza diferenţei mari de temperatură dintre plită şi mână şi, în funcţie de temperatura plitei, veţi
suferi în consecinţă. De asemenea, în felul acesta puteţi explica de ce mânerul ibricului cu care
faceţi ceaiul de dimineaţă, dacă nu este făcut dintr-un material cu indice scăzut de conductibilitate
termică ori nu este izolat termic, se va încălzi repede şi veţi avea nevoie de un prosop pentru a
ridica ibricul de pe aragaz. În acest caz, atomii mânerului intră într-o stare de vibraţie, pe care,
prin coliziune, o transferă grabnic atomilor vecini.

Unele substanţe sunt bune conducătoare de căldură, ca de exemplu: argintul, oţelul, fierul, cuprul,
pe când altele sunt buni izolatori, ca lemnul, hârtia ori aerul.

În fotografia de mai jos este reprezentarea mişcării atomilor unui solid încălzit, preluată de pe
siteul pbs.org.
Convecţia

Convecţia căldurii reprezintă mişcarea naturală a căldurii; acest tip de transfer se aplică gazelor
ori fluidelor. După cum sigur aţi observat în propria locuinţă, aerul cald, mai puţin dens, are
tendinţa de a se ridica, iar cel rece de a coborî. Acest principiu este ilustrat, bunăoară, de
funcţionarea unui cuptor, unde aerul este încălzit de arzător, pentru a urca apoi în partea
superioară a cuptorului, unde se răceşte, coboară iarăși, iar ciclul continuă până când mâncarea
este gata.

Convecţia este cea care coordonează mişcarea unui lichid într-un ibric, de pildă. În timp ce
flacăra aragazului acţionează asupra fundului ibricului, apa se încălzeşte, agitaţia internă devine
vizibilă cu ochiul liber şi creşte în volum, în timp ce apa mai rece şi mai densă de la suprafaţă
coboară, urmând acelaşi ciclu pe care l-am descris mai sus în cazul aerului din interiorul unui
cuptor.

Unde întâlnim convecţia?

• Un balon cu aer funcţionează după principiul conform căruia aerul cald este mai uşor
decât aerul rece
• Într-o sobă cu lemne ori cărbuni
• Curenţii de aer respectă principiul convecţiei
• Mişcarea aerului din propria locuinţă
• Mişcarea apei dintr-un vas aflat pe aragaz, la încălzit.

Pot oamenii străluci în întuneric?

Da, chiar şi în lipsa luminii, dacă aveţi un banal dispozitiv de vedere pe timp de noapte, veţi avea
plăcerea să vă vedeţi în jur fără să fie nevoie să folosiţi lanterna! Atenţie însă, nu veţi putea vedea
decât ceea ce emană căldură, adică radiaţie infraroşie. Noi, oamenii, emitem unde
electromagnetice cu lungimea de undă de aproximativ 10 micrometri. În poza de mai jos puteţi
vedea o fotografie realizată de NASA, în infraroşu, a unui copil. Desigur, ceea ce vedem este
rezultatul transformării aparatului din infraroşu în lumină (înţelegând prin lumină radiaţie
electromagnetică din spectrul vizibil), căci ochiul uman, după cum sigur aţi realizat, nu captează
decât unde dintr-o zonă restrânsă a spectrului electromagnetic.
Transferul căldurii şi tricoul din timp de vară

Materialele negre au caracteristica de a absorbi radiaţia infraroşie mult mai repede decât cele
albe. Prin urmare, dacă vă place negru pe timp de vară, ar trebui să vă placă şi căldura, căci
tricoul dumneavoastră se va încălzi mult mai rapid decât al colegului ce poartă alb. Dacă e la
modă negrul, nu renunţaţi totuşi la negru….
http://www.fizica.ro/textbooks/fizica10/fizica10.html

http://www.fizica.ro/