?.:.\".\' :. ,. *.

, \i,
ty,:i '.':' ; -
',

Cuvint inainte

1 Daca este adevdrat ceea ce scriu istoricii culturii, cd Boethius

'.n ,,il-l
a scris Mdngdierile.filosofiei in inchisoare, in agteptarea executirii
condamndrii la moarte, aceastd operd este pur gi simplu halucinant[,
fdrdurme de indoiald, unic[ in analele culturii umane.
Ea evidenliazd concomitent doui aspecte esenfiale: pe de o
parte st[pAnirea de sine, gi acceptarea situaliei tragice ?n care se
gdseqte, a autorului, iar pe de altd parte superioritatea stilisticd gi
intelectuald a,,barbarului" get'feodoric cel Mare, in acel timp,
stipdnitorul Romei qi al Italici, cea mai mare personalitate
occidentald a timpului @oethius, in Elogiul /ui Teodoric).
Dup[ ce il condamnase la moarte pe Boethius, convins, ni se
spune, pebaza unor mdrturii rnincinoase, cd era implicat intr-o
conspirafie impotriva sa, Teodoric il lasd sd-gi scrie gi si-qi
motiveze uimitoarele probe de calm, de detagare in fala morlii, de
motivare a obligaliei de a primi vitregiile sorlii, a;a cum primise qi
se bucurase de bunurile, de risfdgul chiar, oferite mai inainte de
u) aceeagi soart6, conchizdnd cd
statornici in lege pe vecie ea lumii nestatornicie.
Dupd execulie, Teodoric nu confisci manuscrisul, nuJ distruge
'harbar,cartea
viziunii superioare a aceshri
gi, datoritd lui Boethius
devine bun al omenirii, una din cele mai rdspindite qi citite cd4i,
cea mai tradusd carte, dupd Biblie, in mileniul Evului Mediu, dar
gi in continuare.
Dacd Boethius ar fi triit in secolul XX, la 1400 de ani dupi
barbarul get stlpdn al Italiei, sub alli stdpdni peste popoare, n-am
fi cunoscutnici exemplul lui Boethius, nici tulburdtoarea sa operd.
Numai in Romdnia, in inima Europei, peste 500 000 de
complotisti de acelagi fel ca Boethius, inchigi gi torturafi, unii
condamnali la moarte, cei mai mulfi pentm vini nu mai reale decit
a lui Boethius, n-au avut ing[duin{a stdp6nilor din secolul
t
t VI Boethius Mdngdierile filosofiei - Cuvint inainte VII

I
civilizaliei, si scrie nici mdcar un rdnd,. nici vorbd de o operi de Dumneefia eSti singuntl dintre foStii mei elevi, care, deSi ai
talia gi intinderea Mdngd ie r i I or fi los oJie i. urmal, prin forla imprejurdrilor, o profesiune de Stiinle exacte,
Pentru a-;i gisi o umbri de libertate interioard, singura posibil6, te-ai preocupat continuu Si de uiltura umanistd, ai frecventat

t aceastd categorie de beneficiari ai "civilizafiei" secolului XX, au

trebuit sd se-ntoarci cu circa 1500 de ani inainte de Boethius gi
Teodoric, la oralitatea lui Homer, oralitate tdcut6, exprimat6 in
gdnduri, singurul bun care nu li s-a luat, pentru cd nu era la
ani in sir sedinlele Societdlii de Studii Clasice... ili las dumitale
toate lucrdrile mele, inclusiv cele in manuscris, Si te rog sd te
ocupi de publicarea lor, in timp, cdnd vei pfiea.
Dupd am stii, unele din ele le-am lucrat fn ultima vreme

I indemdna "civilizafilor" stdpAni din secolul XX.

Astfel cd in condilii similare cu ale lui Boethius, nu era posibil
chiar la sugestia dumitale.
I-am fdgdduit, deqi ne dideam seama cd luam asuprd-ne o

t
gi nici nu s-a produs o operi de factura Mdngdierilor.
Glorie lui Boethius, dar omagiu Si barbarului Teodoric, care
din punct de vedere al civilizalici gi culturii std pe un loc invers
proporlional cu timpul fald de stdpdnitorii Europei din secolul XX.
sarcinI dificilii.
Degi ardta bine gi speram ci va pirdsi curdnd patul de suferinld,
a doua zi,ne-atelefonat sofia sa, doamna Xeni, cd a inchis ochii
pentru totdeauna, probabil in urma unei embolii.

I Acest caz nu este ilustrativ pentru Schila tabloului istoric al

progreselor spiritului Ltman, a lui Condorcet, qi ea scrisi in
inchisoare sub teroarea din secolul luminilor.
La circa doi anidupd inmormdntare, doamna Xeni, probabil
la rugimintea solului ddnsei, in virtutea obligaliei pe care ne-o
asumasem, ne-a chemat sd ne alegem dintre cdrlile latineSti ale

I 2 Revenind la opera lui Boethius, trebuie spus cd ea, fdrd

doar gi poate, strimoaqa literaturii existenfialiste.
Lectura ei cu incercdrile de ajustifica gi accepta situalia tragicd,
profesorului pe cele de care am putea avea nevoie pentru
confruntarea textelor gi verificarea unor date etc. pentru studii
introductive gi prefele la traducerile sale, de publicarea cdrora ne

I frri iegire, in care autorul se gdseqte, prezentate ca disculii cu

Filos ofi a personifi catd asupra unora din problemele fundamentale
ale existenlei umane, fie il cuceresc, fie il descumpdnesc pe cititor,
vom ocupa.
La 5 mai I 993, am primit doud sacoge de cdrli de sau privitor
la autorii latini, mai ales din care prof. David Popescu tradusese.

I oricunr ii creeazd interes pentru spiritul nereproductibil al

gdnditorului scrificat de intrigile gi sfordriile mirunleilor lumii de
atunci, de ieri, de azi, de oricAnd, care viepriesc in strinsd inrudire
Cu celelalte nu gtim ce s-a ales.
4 in cadrul acestei obligalii morale asumate de noi, ampublicat
anul trecut celebra operd a lui Iordanes, De origine aclibusque

t cu specii a cdror viafd e guvernatd de nevoi fiziologice primare.

3 in urma unui accident stupid, excelentul nostru dascdl de
latinegte qi elinegte, profesorul David Popescu ne-a chemat la
Getantm (Despre originea 9i faptele gefilor) - Getica, scrisd la
551 e.n. in Italia de getul lordanes, prima edi{ie bilingv5, pe doud
coloane , in cultura romAnd, traducerea cdreia o f[cuse la sugestia

t patul siu de suferin{d, in ziua de I 8 octombrie I 991 , qi ne-a spus

textual:
Dragul meu, tot ce amficut pe tdrtmul culturii tntr-o viald
noastrd qi pe care ne-a ldsat-o in manuscris.
in studiul introductiv pe care l-am dedicat acestei opere,
relecturdnd, cu atenfie, sursele antice gi medievale, am constatat

I de om e sortit sd se risipeascd. Fiul meu a tmbrdyiSat o carierd

tehnicd Si nu l-a interesat deloc culhtra cla.sicd. Nepolii mei se
indreaptd tot spre Stiinle pozitive Si n-au nici pregdtire, nici
cd aga-zisa confuzie intre geli gi go!i, invocat[ de istoriografia
apuseand qi preluatd de istoriografia noastrd, nu se gdsegte in opera
lui lordanes.

t interes pentru studiile clasice. Ea a apirut la autorii occidentali fie datoritd unor idei

I
 vIII Boethius MAng6ierile filosofiei - Cuvint inainte X
preconcepute, fie datoritd grabei gi superficialitalii care
In The Oxford dictionary of English Efyrnology, editat de C'T'
caracterizeazd,acivitatea a numeroqi istorici gi istorici ai culturii.
Onions, pag. 395, gdsim: German... the earlier nanxes were
Din occident, aceasti concluzie lipsitd de orice temei s-a
Almain and DtftchlGerman... Numele cele mai timpurii au fost
rdspindit gi in restul Europei. Or,24 de autori antici gi medievali
Aleman qi Daci (grafia Dutch dupd lectura englezei actuale)'
atestd, in diferite formuldri, aceeagi realitate:
cei pe care inainte ii numeam gefi acum ii nurnim gofi. O limbd germand n-a existat pind in secolul XVIII, cAnd a fost
Am adus acolo qi alte argumente care dovedesc sau sustin adevdrul confecfionati de Adelung g.a.

cd aqa-zigii gofi n-au existat qi nici nu puteau sd existe. Totuqi in celebra sa c arte, Le langttage (192I'), J. Vendryes scrie (p' 397):
dogma persistd: aga-zigii go{i au fost gi sint considerati, flrd nici o L'allemand commun est attant gerrnana comund este inainte
probd, ca popor germanic, adicd frate (cu cine?), pentru cd tout une langue 6crite. de toate o limbd scrisd
germanus: frate bun, din aceiagi pdrinfi. IarinMarea EnciclopedieJrancezd (sec. XVIII) se aratd
La Ennius (239 - 169 i.e.n.) gdsim sintagma germana soror, Germania zilelor noastre nu se serveqte niciieri de limba
care, sperdm, se va accepta cd nu putea fi vorba de o sord germand folositfl de masa poporului. Germana este o limbi de puri
(nemloaicd) , ci de o sord bund,legitimd,. convenfie (subl. ns. G.G.).
in spaniold glsim qi azi hermana =sori, in toate sensurile - de Cd aga-ziqii go!i, in fapt gefii, nu sint germani rezultd cu
la caridad : sord de caritate, gamela
: limbi surori, media -: sord vitregd-:etc.
sori geamdnd, lengas - s prisosinld din numeroase fapte istorice cit se poate de clare'
Sd citdm, numai cu titlu ilustrativ, citeva dintre acestea.
Iar hermano: frate gi la figurat.
a. Mais le gotique n'est pas I'anc6tre de I'allemand' 1/
in Collectanea etymologica a ilustrului Leibniz, Hanovra,
1717 , pag. 67, gdsim cd teutonii sau germanii au ca strdmogi pe
reprilsente un groupe dont le ddveloppemetu a Aft sensiblement
daci gi pe ge{i, care sint gi strimogii par{ilor. dffirent de celui qui devait aboutir d cette dernibre langue
Iar pe pag. 68 se scrie (Ernest Ton nelat, H istoire de la langue Allemande,Paris, Armand
Colin,1927)./ Dar gotica nu este strimoa$a germanei. Ea reprezintd
Ces grandes liaisons, qu'il Aceste legdturi strinse, care un grup a cirui dezvoltare a fost sensibil diferitd de a celui la care
y ct totjottrs eu entre le Celtes
au fost totdeauna intre celli qi trebuia sd ajungi aceasti limbd'
et les Teutons, afait qu'on les
teutoni, au fdcut ca sd fie in pofida unor astfel de men{iuni clare care figureazd in tratatele
a soltvent confondus dans
l'Histoire et entre eux, cotl,une adesea confundali in Istorie gi privind Istoria limbii germane, diverqi istorici, care nu prea se
ils venoient presque de lct intre ei, cum ei aveau aproape indeletnicesc cu documentarea, atit de pe la noi' cit mai ales de
mOme origind, ils se sont pres- aceeagi origine, ei s-au tratat aiurea, scriu fErd control al adevdrului, cd aqa-zisa gotd ar ft
que toujours trait6s de fr0res. strdmoaqa germanei.
totdeauna ca frafi. $i, poate, de
Est c'est peut 6tre de li, qu'est b. Vers Le milieu drt XVIIIe sibcle, l'Allemagne posbde pour
aici a apirut cuvintul germani
venu le mot de Germani, que In premiDre fois une langue commune dont les formes et Ie
Ies Romains leur ont donn6;
pe care li l-au dat romanii, cum
vocabulaire s'imposent aussi bien d la philosophie, aux. sciences,
comnxe I'a fort bien remarqud l-a remarcat foarte bine d ta politiqt e, aux tribunattx, d la chaire, qu' d la littirature
Strabon; (subl. ns. G.G.) Strabon; proprement dite. Apris s'Affe ddgctgde des dialectes et avoir pris

#,
I
t X Boethius M6ngAierile filosofici - CLrvint inaintc )il

t
une existence inddpendante, cette langue commune va bientilt Nimic din prirnele timpuri ale limbilor gennanice nu ne-a parvenit,
comencer d rdagir elle-mome sur les dialectes et tendre, d tout sau mai departe (p. 168): Enfitt, I'allemanel littdraire nait avec lo
le moins dans les villes et dans les milieu.r curtivls, d se substit,er traduction de la Bible par Luther (in sec. XVI., nota. ns. G.G.)./

I lentement d eux (8. Tonnelat, Histoire cle la langue Allemande,

p. 167).1 Cdtre mijlocul secolului al XVIIIIea Germania
1927,
posedi pentru prima datd o limbd comunl ale cdrei forme qi
in fine, gerrnana literari
Luther.
se na$te cu traducerea Bibliei de cdtre

f. Autorii occidentali ne mai invald ceva: Il n'y a pas de langue

t vocabular se impun asemdnitor in filosofie, in gtiinle, in politicd,

la tribunale, la catedre ca gi in literatura propriu-zisd. Dupd ce s_a
desprins de dialecte gi gi-a obfnut o existenli independentd, aceastd
commune sans enseignement scolaire (Tonnelat, Histoire de
la langue allemande, p. 167).1 Nu existd limbd comund fdrd
invdldmint qcolar (subl. ns. G.G.).

I limbd comund va incepe de indatd sd reacfioneze ea insdgi asupra

dialectelor gi sd tindi, cel pulin in oraqe gi in mediile cultivate, sd li
se substituie incetul cu incetul.
Atita gtiu, atita invafd pe al1ii, culn s-a intimplat gi cu istoria,
istoria culturii, lingvistica g.a.m.d., numai cd gtiinla autorilor

I
Iatd foarte pe scurt istoria fabricdrii unuia din idiomurile
occidentale din Europa. Mai mult sau mai pulin asemdndtor s-au
produs gi celelalte idiomuri occidentale.
occidentali se referd la idiornuri tdrzii, confeclionate de cirturari,
"calamitdli na{ionale" (v. la Vendryes), caricaturi de o sdrdcie
lexical6 gi iingvisticd intristdtoare.

I $i se mai mird savanlii Fdrd invifdmint gcolar, de mii de ani, la popoarele vechi, oamenii
occidentali cd pornind de la astfel de artefacte nu pot ajunge la s-au inleles intre ei pentru cd limba era, din eternitate, comund.
indo-europeana comund. Nu putem aduce aici argumentele acestei realitdli, cdci ne-ar

t c. $i azi in Germania se vorbesc cca200 de dialecte.

d. Ne mai spun savanfii occidentali cd Adelung, principalul
producdtor al idiomului comun german, n'avait qu'une
duce prea departe, dar aceleaqi cuvinte ale limbii romdne erau
folosite, cu acelagi infeles, gi in secolul XII gi in secolul XVI, gi in
ultimele milenii ale erei anterioare (a se vedea studiile noastre

I connaissance tr0s m6diocre de la formation historique de la

langue commune et ses prescriptions se
fondaient plus sur la
logique que sur la tradition (ibid. p. 166) I n-avea dec6t o
publicate in volumul Sntdii de culturd si civilizalie romdneascd,
2001).
g. Vom mai invoca o realitate de neinldturat gi cu asta vom

I cunoa$tere foarte mediocrd asupra formdrii istorice a lirnbii

comune, iar prescripfiile sale se bazau mai mult pe logicd decdt pe
tradifie (subl. ns. G.G.).
incheia aceasti parte a Cuvintului inainte.
Dupi istoriografia occidentald,vizigolii au stat in sudul Franfei
peste 400 de ani, dar au stipinit Ei Peninsula Ibericd.

I Este explicafia pentru ce nu gisim in occidentul Europei nici o

limbi - mijloc de comunicare cu organicitate proprie.
in general, idiomurile occidentalqnu au capacitatea de a folosi
Consider6ndu-i germanici (:fra1i) 9i ludnd ca reper geffnana
lui Adelung, inventatd in sec. XVIII, gi retroproiectdnd-o asupra
unuigrup din secolul IV-VII, istoricii occidentali (v. 9i Gordon

t diminutive, augmentative, nu au addncime, nu au decAt pufine

sinonime qi acelea neologice, n-au nimic popular.
e. Rien des premiers temps des langues germaniques ne
East, Gdographie- historique de l'Europe, Gallirnard , 1939,
p. 137) se mird cd nu gdsesc nici o urmd de germanism in sudul
Franlei, in Spania de azi etc.

I
nous
est pa,nenu (Andr6 Lefbvre, Les races et les langues, p. 166)./ Exista la acea epocd vreo formd de germanism in sensul in

t
 /s' v
\'t illrt '
\Gar.
-*
MdngAierile filosofiei - Cuvint inainte XIII
XII Boethius
5. I in "Revista clasicd ORPHEUS FAVONIUS". tomul XIII-
care este infeles astdzl? Nici vorbd nu poate fi, ci, pe atunci, de Studii Latine, Facultatea
germanismul nu avea decit in{eles de frate.
xIV 1941-1942, Bucuregti,Institutul
de Litere; p.167'169,a apirut o ampl6 recenzie, a vestitului prof'
Aceqti istorici occidentali r.ritd cd atunci c6nd vizige{ii (!), numele
N. I. Barbu care scrie:
real al celor care au stipAnit sudul Franfei, mai apoi gi Spania, se
Ce pulin s-a tradus la noi din operele clasicilor greco-latini'
confundaseri in populafia locald, chiar tdrziu cdnd numele
Acest gdnd, nepldcut, c6nd e torba de activitatea clasicistilor
vizigo{ilor se stinsese, clasa conducdtoare a Spaniei trebuia,
ln Romdnia, este luminat de aparilia unei bune traduceri, aceea
pentru a-Si intemeia noblelea, sd dovedeascd sau miicar sd afirme
a domnului David Popescu, ctt titlul de mai sus'
descendenfa din gefi (Al. Busuioceanu, Zamolxis sau mitul
dacic in istoria Si legendele spaniole, 1985, p. 180), nu O tnsuSire de seamd a traducerii de fala e aceea de a nu
din aqa-zigii go{i.
pttrta urmele slrdine ale textului dupd care a J'ost fiuttd' Este
h. Un argument incontestabil este qi acela cd Belisariu, vestitul
indeobSte cunoscutd sforlarea pe care trebuie s-o facd
general al lui Justinian, invingAndu-i, dupd istoriografii occidentali,
traducdtorul fn general Si traducdtorul din limbile greacd satr
pe goti in ltalia igi ia titlul triumfal de Geticus Maximus.
latind in special spre a nu se ldsa influenlat de textul antic,
Este de refinut c[ in timp ce unii savanli occidentali cautd, in
siluind firea limbii tn care traduce. cu cit sintaxa limbilor
jurndtatea sudici a Franlei urmele unui germanism, care nu se
clasice e mai deosebitd de a limbii noastre, cu atit traducdtorul
ndscuse incd in Europa, dar pe care nu-l pot defini, noi am gdsit
este pdndit, lafiecare pas, de cursa de a silui limba romdneascd,
mai ales in D ictionnaire des idiomes rontans du ntidi de la France, yaducerii din
spri a Ji ctt mai credinctos originalului. Autorul
al lui Gabriel Azai's, Montpellier, 1877,3 vol. de cite 800 p.,
Boethius n-a cdzut tn aceastd primeidie.
peste I 300 cuvinte romAnegti, printre care: ades, cocd, cloScd, a Dar si altd greSeald tot atit de mare tl pdndeSte pe un
bdga, berc, jos, a mLtgca, singur, sas etc., dar gi 13 000 (!) de
traducdtor din latineSte; de teama de a nu silui litnba romdneascd,
verbe care fac infinitir..ul gi participiul trecut ca in limba romdnd,
se depdrteazd de textul latin, schimbdndu-i tffiliSarea, rdpindu'
ceea ce nu se regdsegte in nici un alt idiom din Europa sau de aiurea.
ifarmecul.
Am scris aceastd parte pentru a justifica de ce nu am putut Dintre moderni, traducdtoriiJrancezi din latineSte Si greceSte
primi, degi le-am ldsat
ca atare, sintagmele folosite de prof. David
cad, de cele mai multe ori, tn aceastd cursd'
Popescu in Introducerea volumului: grupa germanicd a
DomnulDavid Popescu a trecut Si pe ldngd aceastd greutate'
p op o are I o r b a r b are, O doacr u, S ejhl uno r c o nJb de ra! i i ge rm anic e,
Sd ludm o pildd; ta p. 127 tntflnim o lungdfrazd care traduce o
puterea armelor gotice, dominalia ostrogotd etc., pentru cd, aga
iclee din Carteo Il4 Prosa 6-a a operei /ai Boethius'
cum am aritat mai inainte gennanismul era la momentul respectiv
Am pus Jayd-nfala aceastdfrazd cu originalul, spre a vedea
o ficliune, iar aga-zigii gofi (v. Studiul introductiv al volumului
dacd nu cumvafraza latind e mai ampld Si deci traducdtorul a
fordanes, Getica) nu au existat niciodatd, gi n-au reprezentat
trebuit sa jertJbascd miscarea claritdlii sau dacd nu clrmva
decit lumea getici cu numele uqor modificat.
termenii latini au fost da\i tn romdneSte tn cuvittte prea
5 inainte de a muri ne-a mai rugat ca, dacd vom republica
inrlepdrtate de text, cu alte cuvinte spre a vedes ce s-a pierdut
traducerea Operei lui Boethius (nu s-a agteptat gi nu s-a referit
din tnsuSirile fireSti ale textttlui, fiindca este ttn lttcru prea
niciodatd la o edilie bilingvd), si publicdm 9i pdrli din recenziile
cunoscttt cd fntr-o traducere intotdeauna se pierde ceva din
care s-au ficut la ediiia din 1943, publicatd la Casa $coalelor,
original, iar meritul unei bune traduceri este acela de aJi pierdul
recenzii pe care ni le-a inmdnat.

Et4?s4
t
I XIv
cdt mai pulin. Iatd fraza tn cele doud limbi: (in continuare se
Boethius M6ngdierile filosofiei
Pentnt fnchiere,
- Cuvint inaintc
pot sd spmt decdt cit tt'aducdtorul romdn
nu
XV

I
pune pe doud coloane o frazE din Prosa 6, Cartea ltr). a $tirtt ce sd aleagd atunci cdnd a voit sa-Si valorifice calitdyile
Dttpd cum se vede, ft'aza romdneascd este tctt atdt de dezvoltatd de clasicist Si a dat literalurii romaneSti o lucrat'e ce ii lipsea
ca Si cea latineascd. de mult. $i mai adaug cd de aparilia acestei tradLtceri trebuie
Ideea este totttsi cum nlr se poate mai ldmurit expusd.
I Se vede de asemenea cd miscarea textului, aproape toli terrnenii
Iatini Si conjuncliunile au fost date in romdneSte cdt se poate de
credincios. Traducdtorul s tiiptineqte deopott-ivd de bine atdt fraza
sd se bucure mai tntdi leologii, fiind vorba de un autor crcStin,
aryrins fn tratatele de patrologie Si cinstit ca sfnt undeva in
Italia de Nord; trebuie sd se buarefilosofia romdnd, pentru cd

I
avem tnfine in romdneSte o operd importantd pentru tntelegerea
romdneascd, cdt pe cea latineascd.
Si filosofiei creStine medievale Si trebuie sd se bucw'e cititorii cei
mulli care vor gdsi tn Mdngdierilefilosofiei un adevdrat balsam
Dar textul latinesc conline Si versuri in di,ferite metre. pentru multele Si marile suferinle ale unor vremuri ca ale noastre,

I Traducdtorul a cdutat sd le redea cit poate de credincios. $i a

se
reuSit. Iatd cdteva exemple: urmeazd,, pe doui coloane, primele
strofe din Poezia V (Cartea I qi din Poezia X (Cartea III), dup6
cdnd pulini se pot crede intr-adevdr.fericili.
5.3 in "Revista Funda{iilor Regale", anul X, din I septembrie
I 9 43, p. 7 09 -7 10, in Note, la rubrica Um an i s mu I an t ic, Gheor ghe

I care conchide:
Am putea sd mai ddm Si ahe pasaje. Ele ne vor ardta acelagi
lucru.
Bulgir recenzeazd volumul sub titlul: Boethius, Mdngdierile
Filosofiei, tradtrcere Si note deDavid Popescu:
Publicarea tradttcerii acestei opere a luiBoethius in rorndnd

I Domnul David Popescu se dovedeSte afi un bun traducdtor

Si ilindemndm sd continue pe aceastd cale. E afit de rnult cle
Jdcut! Sunt atdt de pulirzi cei care lucreazd!
(la Casa $coalelor) trebuie tnscrisd ca o noud biruinld cdstigatd
de Umanismul antic latin, de astd datd nu acela al epocii clasice,
ci aparlinind secolului al Vl-lea al erei creStine; cdci "De

t 5.2 Emilian Vasilescu, conferen{iar la Facultatea de Teologie,

publici in "Gdndirea ", anul XXX, nr. 6, iunie-iulie 1943, p.346-
348, o prezentare a Mdngdierilor,in care igi exprimi bucuria cd
consolatione philosophie" Jace parte din prodisele de seamd
ale spiritului nostru care sintetizeazd oareutm o intreagd tradilie
clasicd Si deschide largi perspective penlru o lume noud, un ev

I avem pe Boethius in romdnegte, adicd avem opera sa capitald,

De consolatione philosophie, una dinfte cdrlile cele mai citite,
cele mai traduse, cele mai comentate, cele rnai imitate din cite
existd. Este cartea pe care Evul Mediu a pre{uit-o indatd dupd
I Biblie, Si de atunci n-a incetat sdfie cititd Si meditatd in lumea
intreagd. Atdt de multd cinste i s-a dat cdrlii acesteia, in Evul
Mediu, fncdt unul dintre istoricii literaturii creStine, Pierre de
I Labriolla, cunoa$te 400 manuscrise ale ei Si peste 20 de
comentarii... {i este printre primele cdrli traduse fn limba
vulgard, existdnd o traducere anglo-saxond din sec. IX, alta
germand de la sftrgitul sec. X, Si alta francezd de la sJdrSitul
; sec. XIII. Existd traduceri in italiand, una in greacd, a luiMuxim
Flanude, tipdritd la Geneva, tn I 87 I , Si chiar o traducere in ebraicd.
nou, cel modern, ce avea sd ne fntrelind slaba pflpiire a luminilor
din bogdyia nesfdrSitd a realizdrilor spirituale proprii
c las ic is multti g re c o - ro m an.
Mdngdierile Filosofiei stau cu cinste aldturi de altefrumoase
traduceri din literatura greco-latind, oferind cititoruhti romdn
pldcerea unei lecturi care cobortnd mai aproape de eterntrl sdu
zbucium lduntric, de cdutdri Si atdtea tdinuite aspiralii, urcd
apoi treptele convingerii, ale credinlei, se apropie rnai mult de
un ideal mai uman, mai nobil...
5.4 O a patra recenzie a apdrut in "Basarabia Literard" din 12
septembrie 1943 (Din plcate un periodic cu acest titlu nu figoreazd
in "Dicfionarul presei literare rom6negti" (l'190-1982) de I. Hangiu,

I
L
 XW Boethius
nici in "Dictionarul presei romdnegti"
MAngdierile filosofici - Cuvint inainte XVU
( 1 73 1- l 9 I g) de Georgeta
giNicolin Riduicd. Aceasti observa{ie ne-a readus in mcntorie constatarea
La rubrica Cronica literardapare o recenzie semnatd Nicolae eruditului profesor de limba romdnd la Univcrsitatea din Lyon,
Predescu, intitulatd Boethius:,,Mdngdierite Jean Louis Courriol, traducitorul in francezd al citorva zcci de
fitosofiei,,,
Traducere Si note de David popescu _ Editttra ,-,Casa
poezriale lui Mihai Eminescu:
$coalelor", 1943.
Recenzia se intinde pe trei coloane de revistd qi reprezinti o
analizdatentd gi serioasd
a continutului operei gi sc incheie astfel: ... ut't traducteur, s'il doit ... un traducdtor. dacd
woiciunea dialogului este ajutatd si de arternanla de prozd sans aucun doute savoir traduire trebuie. fhrd nici o indoiald, sd
si
vers,fntmoasd Si ctr inleles, imperechere mai ales in erp,nir"orrro, doit dgalentent savoir ne pas stie sd traclucd,la fel trebuie
probleme in care este cercetat Si raporttil dintrefitosifie poezie. traduire chaque fois que Ie sd Stie sii tru lraducci de fiecare
Si
Cele patntzeci de poezii(de fapt sint 39 de poezii, nrrr.C.C.; respect du texte, de tout le te.rte, datd cAnd respcctul textului, al
ale Mdngdierilo4 scrise tn nu mai pulin de diudzeci
si sapte dL
de I'essentiel du texte le lui oricdrui text, al escnlialului
metri diferili (hexametru, distih etc.), iar altele in versuri impose. Prenons ei cet dgard utt textului i-o iurpune . in aceastd
moderne apropiate de configttralia grafica a originahtlui. dernier exemple, celLti de privin{d, si ludm un ultim
Meritul traducdtorului este cte a fi stiut sd aiapteze partea Glossd. Nulle trace, non plu.s, exemplu, cel al Glossei. Nici o
formald conlinutultti, sd imbine exactitatea gdndirni ctt concision,
de ce chefd'oeu.vre de urmd de aceasti capodoperi de
frumuselea poeziei insdsi, gdsind expresia credincioasd unui de synthise, de Iuciclitd concizie, de sintez.i, de
fonl de idei, prin natltra lui dificil de interpretat. sceptiErc et stoi'que dans notre luciditate sccptic[ gi stoic6, in
In medimfia noestrd actuard asupra ceror trecdtoare asupra celor choix de poDntes selec{ia noastrd dc pocme.
si
veS-nice, Mdngdierilefilosofiei, care fnseamnd un
mod. de tnlelegere C'est qu'en effet il trc tnus Aceasta pentru cd intr-
a lumii Si a vielii, fSi pot avea Lrn loc meritat pe de_a-nte{il. semble gubre possible de le adevdr nu nc pare dcloc posibil
6 Prezenta este prima edifie bilingvio latini/romflni a transposer dans Lurc langtte, le s-o transpunem intr-o limbd, in
'oMAngAierilor filosofiei,. in Cultura romAni. frangais, en l'occurrence, dont spe!6 franceza, a cirei stmcturd
Pentru o ugoard verifidare a echivalenlei traducerii cu textul Instructure analytique ne pourrct analiticd nu va putea niciodatd
latin de baz6,s-au pus poeziile gi prozele, ale cdror paragrafe sau jamais rendre la lapidaritd sd redea lapidaritatea de aforism
fraze au fost numerotate conform textului latin, fap_rifa16, pe d'opltorisnte et cle maxime de gi de maxirnd, a acestei arte de
paginile cu so! (de stinga) figurAnd numai rexte latinegti, iar pe cet urt de vivre podtique et trdire poeticd qi inci mai pufin
paginile frrd so! (de dreapta) traducerile in romAnegte. encore moins sauvegmder le de a pdstra ritmul geometric,
Astdzi este de tot limpede cd numai limba romdnd este aptd sd rythme carr6, I'alignenzent alinierea imperativd a acestui
redea orice text latin, in mod special textele poetice, in ritmuri gi intpdratif de ce pobme ri fonne poem cu forma fixd atAt de
metre similare cu cele debazd. f.ue si irnp,lrieusenrcnt rigottretu. impcrios exactd.
in edilia bilingvd Garnier Frires, latind/france zd,rearizatd,d,e Tbus les essctis de traduction Toate incercdrile de
Aristide Bocognano, toate cele 39 poezii in latinegte ale lui qui en ont dtd faits conJimtent traducere care au fbst fhcute
Boethius au fost redate in francezd in prozd, franceza nefiind de pitoyable naniire confirmi intr-un chip jalnic cd
aptd sd redea sub nici o formd ritmurile metricii latinegti. qa'Eminescv en sortirait Eminescu ar iegi fErI doar gi
irrdnidiablentent d6figur6 (p . 13') . poate desfigurat.
t
I xwu Boethius MAneAierilc filosofiei - Cuvint inainte XXX

I
Menliuni asemdnltoare face prof. Courriol gi Ca urmare a acestei opera{ii, in prezenta edilie se identificd,
in alte pdrfi
alc Prefelei sale ra vorumur Mihai Eminescu, poezii/poesies, prin numirul corespunzStor, fiecare ftazdatraducerii cu paragra"ftli
c.ll., lggT , 144 p. sau fraza echivalentd din textul debazd.

I oa'reni
Din acestea qi din multe alte observatii de
de culturd exceplionali se poate concrride
estc apt pentru a se traduce orice texte.
acest fel ale unor
c5 nu orice idiom
Cel mai important rezultat al confiuntirii 9i cchivalSrii traducerii
cu textul debazd a fost descoperirea de cdtre Cltilina Popescu
a mai multor texte lipsd in traducere.

I
Cartea III Proza XI, $ 3l (Nam ne in anirnalibus quidcnt
Este astdzi bine stabilit cd in rom'nd se pot
face traduceri manendi amor ex anime voluntatibus, verum ex naturae principiis
exccp{ionale din orice idiom, ftrd cao
reciprocd sd fie valabild. venit) care nu apare in traducerea lui David Popescu, nici ?n
Aceasta datoritd bogdliei extraordinare
limbii rom6ne, capacitdgii

I
dc a exprimapitorescul, de a diminutiva
datoritd organicitdlii interioare
idicrnurile artifi ciale.
a edilia din 1943,nici in cea din 1992.
in edilia noastrb fraza respectivd a fost imprimatd cu aldine
substanti*f" qi ra;".,irJl,
a limbii romane, calititi atsente in pentru a ardta cd apare pentru prima oar[ in romdnegte.
Tot in Cartea III, in Proza XII, $ 29 a fost tradus: Atunci rfiui

I 7 Notd aslrpra ediliei

* nu existd, c/tci Dtunnezett n-ar pttteafoce ceea ce nu existit.
Cum sd nu poatd face l)umnezeu ceea ce nu existd, daci a
flcut ttniversul, lutnea? Citdlina propune: Atunci rdul nu existit,

I
Edifia a beneficiat de sirg'infa gi competenfa
excerentei tinere de vreme ce Dumnezeu nu-l face, el care poate Jitce tolul, ccea
clasiciste Citilina popescu, cdreia ii datoreazd:
ce este mai logic ai in sensul textului latin.
7. 1 Confruntarea textului traducerii cu textul
latin debazd,. C IV, Poezia III, vers 30 Timpului (scdpare a traducdtorului)
in cadml acestei operafii migdloase, Citilina
I observat mai multe scdpdri in traducerea prof,
care, aga cum spune el insuqi in memoriile
David pop*r"u,
sale, gi-a pierdut mult
popescu, a s-a inlocuit cu Tt'upului.
C IV Proza VI, $ 44 iar cei pe care-i lovesc fi corecteazii.
C V Proza I, $ 14 Acesta este un caz care se crede a fi datorit

t
timp (cu televizorur qi alte rucruri nesemnificativei). intdmpldrii, dar el nu apare dinnimic; are cauze proprii, a ciron
De aceea
ornisiunile in traducerea operei lui Boethius intAlnire neagteptatd qi neprevdzutl,pare sdJi produs intdntplarta,
nu au fost observate
gi completate, nici una, in edilia ccea ce schimbd sensul, dar justificat de texhrl latin.
din 1992, dup ,50 de ani de la
CY.Prozav, $ 6, s-a ales: sau e aclevdratdjuclecata ralitmii...

I
prinra public are (1943).
in loc dc sau nu e adevdratijudecata rafiunii... care, degi nu avca
Edilia de bazr forositd ra traducere a fost aceea a lui Guilermus sens, fald cu textul latin, figureazd atit in edilia I, cit $i in edilia Ii.
WEINBERGER, editatd in 1934, in cadrul colecliei Corpus CIII,Proza IV $ 10, apare in traducere, atit in edilia I, 1943,

I s c r ip to rum E c c I e s i as
dc Litcre din Viena, vol.
nlranfe, David popescu a folosit edilia
9i
tic o

LXVII.
rtrm
L a t i n o rttm, editatd de Academia
pentru

GamierFrbres
verificarea traducerii, penfu

ltiSZZ;.
cit gi in edilia II (1992): to{i cei rdi dau o infdfigare asemdndtoare
demnitdlilor pe care Ie pdstreazd, prin atingerea lor, or sensul din
traducere este le pdteazd prin atingerea lor (in latind - quas sltc

I La confruntarea textului romdnesc cu cel

Fopescu a numerotat paragrafele sau frazele
operalie pe care traducitorul
latinesc, Citilina
in textur haducerii,
a omis s_o facd at6t laprima edifl",
contagione commaculant). Citilina a gdsit mai multe astfel de
scdpdri, unele indreptate tacit.
T.2Echivalarea qi traducerea in romdnd a majoritilii indicilor
,it gi pentru textul latin dupd edilia Weinberger. Unii indici au rezultaf

t la a cloua.
din prelucrarca notelor respective ale traducdtomlui,

I L
 )ff Boethius
B Analiza acestei traduceri ne-a condus la ideea ci daci ra
o ca cineva sd
specie literard traducerea singurd poate s6 fie suficientd,
privegte textele clasice nu'rai traducerea singur[ nu poate
da
certitudinea c[ nu lipsesc pfu-fi care afecteazdintelesul.
Recenzen{ii gi chiar cititorii obignuili n-au cum sd observe
absenta unor fraze, a unor paragrafe chiar..
l{. I. Barbu, clasicist fhri reprog, analizeazd o frazdqi doud
catrene gi, normal, n-are cum sesiza absen{a unor p6rfi
din text
sau scdpdri de sens, pclltnn cd n-are sub ochi textul
martor.
Bundoard, in edilia rr (1992) scoas[ d,e Institutur Bibtic,
surprinde numdrul mare de omisiuni texte (ne referim numai la
cre
cele observate de noi):
1) in Cartea I (C D, prozaI,5$ 4,lipsesc literele ll pi @ 9i se
scrie total confuz: Pe tivtrl lor se citeau:
fesute litere greceqti
(care din ele qi cite ?)... intre ambele litere (care?),iar
li in nota
6 se dau explicalii la ceea ce nu exista in text, ceea ce aratd
cam
caricatural.
2) in C II. Proza II, $ 4 lipsegte un r6nd (te-am crescut,
aplecdndu-md spre tine cu ocrotire intrelegere).
Si
3) in C II,ProzaIV, g 2l lipsegte: clureazd vesnic la cei stdpdni
pe sine ,si care nici nu
a) in C III, Proza IV g i 7 lipsegte: dacd se pdteazd chiar
contaclul cu cei necinstili.
5) in C III, Proza X, S 23-24lipsegte: divinitd{i ei devin
Jbricili; $ 24 Dar dtpd cum prin dobindirea ...
6) in C IY,Proza VII, $ 8-9 lipseqte: Ba da g 9 Dar ceea ce
intdreSte Si fudreaptd e fblositor?
Pe ldngd aceste qase lacune in text, unele afectind infelesul,
in
edifia 1992, existd pi alte scdpdri gi absenfe mai mici pe care nu
re
maimenliondm.
Mdngdierile filosofiei - Cuvint inainte _)O(I
Ar.r trecut l1 ani de la aparilia acestei edilii gi nu ne e cunoscnt
fi sesizat aceste lipsuri, astfel cd se publicA opere cu
in ce numeroase carenfe. ceea ce estesupiritor.
Dacd opera s-ar h publicat bilingv, s?ntem convinqi ci gi
traducdtorul, dar gi cineva din redactie sau din Comisia de editare
ar fi sesizat lipsurile ardtate, poate gi altele, scdpate observafiei
noastre, dar aga, lipsind din fafa ochilor elernentr,rl de raportare,
textul original, pot lipsi oricite fraze frrd, a fi observate.
Da, dar o astfel de operd nu mai poate fi calificatd gtiinfificd,
poate nici mdcar operd.Aceste constatiri induc ideea cd in ce
privegte traducerile din limbile clasice numai edilia bilingvd este
utild qi reprezinti un instmment de lucru gtiinlific.
in ce privegte editarea propriu-zis5:
a. in textul latin nu am fEcut nici o intervenfie, nici micar o
virguld nu s-a mutat din locul ei.
b. in traducere am marcat, pentru eviden{iere:
- numele proprii cu aldine;
- citatele gi spusele FilosoJiei personificate cu litere cursive;
- inaintea fiecdrei poezii gi a fiecdrei proze am introdus, cu
u$oare corecturi, gi reformulSri, textele din ctiprinsul ediliei din
1943,care constituie un fel de rezumat al poeziei, prozeircspectivc;
- prin operafia de numerotare a paragrafelor sau frazelor s-a
prin identificat, in paralel cu textul latin, intinderea fiecdh'ei fraze sau a
liecdrui paragraf, ccea ce permite observarea uqoard a echivalen{ei
fiecirei pd4i din traducere cu textul latin corespunzdtor;
Degi arn supus, atdttextLrl tutin.lrt", de noi, ca qi textul traclucerii
unui numdr mare de lecturi, singura rnodalitate prin care se poate
evita rdmAnerea de erori, ne cerem iertare pentru eventualele erori
care au scipat totugi la lecturile noastre gi care s-ar mai gdsi in
textul incredinlat tiparului.
Gabriel Gheorghe
 Mfrnedicrile filosofiei - lntroducclg- XXilI
--
Lumea romani, clecadentd 9i sldbitd politiceqte , avea totuqi destrrld
strdlucire gi prestanfd, ca si impun[ cel putin un respect formal
uAxcArBRrLE FTLoSoFIEI cuceritorilor. $colile funclionau, via{a qi administralia civil6 se
(DE CONSOLATTONE PHTLOSOPHTAE) desfEqurau mai departe, dup[ legile rornane' Numai armata
aparfinea noilor stdpanitori, care ocupau firilitdreEte Italia.
TRADUCERE $INOTE Nernaiavdnd puterea de a se opune cu armele' Roma o mai avea
pe aceea de a menfine oarecum stmctura sufleteasci a ltrmii
vechi.
DE
Cregtinismul. intre altele, zdruncinase din temelii, felul greco-roman
DAVID POPESCU
$i sub acest
de a inlelege lumea qi viala qi de a-i prefui bunurile'
raport deci antichitatea f6cea loc unei noi forme de culturd,
INTRODUCERE scolasticismului medievai.
Luminoasa personalitate a lui Boethius ni se prezintd ca o
Cea rnai de seamd operd a lui Boethius, de Consolatione legdtur[ spirituald intre doud lumi: cea veche, greco-roman[, 9i
philosophiae, nu poate fi inleleasd in intregime decdt dacd este cea noud, a evului mediu. (lttirnul Roman, cu opera sa De
raportatd la mediul gi momentul in care ea a fost scrisS. Consideratd Consolatione Philosophiae definitd ca ultimul suspin al
ca o lucrare de sine stdtdtoare, independentd de personalitatea antichitdtii expirante,Boethius este in acelaqi timp qi iniliatorul
autorului gi de imprejurdrile care au determinat-o, aceasti operi scolasticismuluit). Yialasa, inaltele demnitali politice pe care
ar risca sd rdmdnd strdind de noi, tocmai in pd4ile cele mai le-a oblinut care i-au adus gi cea mai mare strdlucire omeneascd,
-
pe
caracteristice. Cdci, degi prin conlinutul gi problemele tratate se dar gi reversul acestora: inchisoarea 9i moartea-, ca 9i operele
inalp deasupra timpului, putind fi gi astdzi qi oricAnd de actualitate, care le-a 15sat,infiliqe azdaceastdrealitate, tragicd qi consolatoare
prin anumite aspecte ale sale, ea este strins legatd de viala autorului in acelagi timp, a celor omeneqti; pe deasupra tuturor schimbdrilor
qi de atmosfera politicd qi culturald a vremii. Astfel a cunoagte pe care le aduc celelalte puteri ale oamenilor sau ale popoarelor,
Mdngdierile Filosofiei inseamnd a cunoaqte mai intdi pe puterea spiritului este permanentd qi' ea singurd, neputind fi
Boethius, a-i cunoaqte viafa, opera, locul sdu in istoria culturii inldnfuitd sau suprimati, transmite din generalie in generafie acea
apusene. lumind prin care oamenii pot fi deosebili de celelalte fiinle ale
pdmAntului.
I Anicius Manlius Torquatus severinus Boethius s-a nSscut
la Roma, intr-o familie distinsa, aproape de anul4B0' Tat[l sdu a
Boethius intr-o vreme cdnd lumea rornan6, in totald
se na$te fost consul de trei ori, iar bunicul dup6 tatd, fost prefect al
descompunere, igi trdia ultimele clipe ale apusului gi grupa pretorir"rlui sub Valentinian III, a murit alSturi de generalul Aetius.
germanici a popoarelor barbare venise s-o inlocuiascd. Se inchidea Dupd marnd ) care eradin familia Severinilor, de asemenea avea
un ev, acela al popoarclor vechi, qi incepea un altul: ewl mediu. inaintaqi consulari. incd de mic a fost trimis pentru shrdii la Atena,

t._
 )frTV MAnedierile filosofiei - Introducere )ow
Boethius
ad'ncindu-se acolo mr-rlti ani in filosofia
greaci gi tracrucind sau Symmachus. De acesta din urmd este luat sub protecfie tinirul
comentdnd in latinegte pe marii gdnclitori
greci. in acest timp se Boethius, care, prin educafia, cultura, gi distinsele sale insugiri
petreceau in italia evenimente
foarte insemnate. ostrogofii, s*b sufletegti, promitea un viitor str[h.rcit. Se cisdtoregte cu Elpis,
conducerea lui Teodoric, cu consimtdmintr.rr
impiratLrrui de Rdsdrit, fiica lui Festus, dar moartea ii rdpeqte la pulin timp dupd cdsitorie
Zenon, care avea astfel prilej si abatd pe culta gi pioasa poetd Elpis. Se recdsdtore $te cu a treia fiicd a lui
in altd parre un O"ri."L
pdtnrnd ?n Italia gi, dupi cdteva lupte,
ocupd Ravena. Odoacru, Symmachus, Rusticiana. Prin aceastd cdsitorie, drumul lui spre
geful unor confederatii gcr'ranice,
.u." in 476 ruase aorniu gloriedeschide deodatd, luminos. SocruI sdu, Quintus Aurelius
se
ultirnului rege roman, este ucis (15 martie Memmius Symmachus, il ajutape Boethius cu averea, influenfa
493) gi Teodoric devine
stdpanul Italiei, stabilinclu-se in capitala
lui odoacru. primind de gi numele familiei sale vestite. Fostul consul in 485 era doar nepotul
la impdrat*l de Rdsdrit titulaturi romane.
pdstrdnd in drept caritatea celuilalt Symrnachus, amic al poetului Ausoniu qi ultirnul apdritor
de patriciu gi de generalisim roman, Ambrosie. Atit familia Aniciilor,
ludndu_gi pronumele de al pdgdnismului impotriva Sf.
Flavius, Teodoric conduce in fapt cu puterea cit qi a Symmachilor, se bucura de toati vaza pe care o me rita
armelor gotice o
lume latind care asista pasiv la propria
sa desfiin{ar" poti,i.e gi nu numai in societatea roman6, dar qi fa{d de noua stdpAnire
nafionalS. Noul stdpdnitor era destur
de inlelept ca sa nu ia mesuri barbar6. Era firesc deci ca Boethius sd nu intilneascd nici o piedicd
radicale,si nu aduci mari perturbafi in
instituliile gi administratia in ascensiunea sa politici. in virstd de mai pu{in de 30 de ani
roman5. A condus astfel cu prudenfd,
ferindu_se cit mai rnult.u intrd in Senat, cu autoritatea pe care i-o conferea numele sbu gi
sd nu fie resimlitd prea puternic de
romani domina{ia striind rudenia cu Symmachus, dar qi cu prestigiul unei personalitili de
ostrogotS. A rimas la Ravena _ numai
odatd, in anul 500, se pare o vastd culturd qtiinfificd gi filosoficd. Tradusese gi comentase in
cd s-a dus la Roma _, cdutdncl in formd
sd nu se amestece in limba latind - ca fn:ct al studiilor sale la Atena - pe matematicicnii
organizaria politicd, juridicd
9i religioasi a lumii romane, dec6t Pitagora, Nicomach qi Euclide qi pe filosofii Platon gi Aristotel;
atunci cdnd i se cerea pdrerea, cum a fost
bundo ard, alegereapapei iar in gtiinfa lui Arhimede era un erudit. Pentru a fi nurnit in
Syrnmachus, cAnd s-a pronunfat pentru
acesta. pentru senat a diferite demnitdli gi mai ales pentru a ajunge la consulat, ultima
ardtat tot respectul, degi activitatea senatului
se mdrginea in acest treaptd pe care o mai putea Llrca un roman in vremea aceea, avea
timp la un /bt de consiriu mttnicipar ar Romei, nevoie nu numai de stima gi adeziunea nobilimii rornane, dar gi de.
iar in afari la o
autoritate s implu academicd.2)
favoarea gi deplina prefuire a lui Teodoric . Ocaziile nu intdrziard.
Senatorii, dealtfelpufini, mai reprezentau Clovis. regele francilor, cere lui Teodoric un citarcd, un muzicant,
spiritul de rezistenti
gi reacfiune romand; cei mai
mul{i asistau, neputinciogi, la merJ care si cdnte gi la curtea sa, aga cum auzise cd se c6nti la Roma.
evenimentelor sau se orientau. cum se intdrnpli Pentru a trimite lui Clovis muzicantul cenrt, Teodoric se adreseazd
adesea, spre noua
agezarepoliticd. lui Boethius, reputatul cunoscitor al teoriilor muzicale qi al
Aceasta era starea de lucruri Ia Roma, tetracordului lui Pitagora. Gondebald, regele burgunzilor, cere
c6nd se intoarce
Boethius de la Atena. Tatil sdu murise; lui Teodoric cadrane solare qi clepsidre. Acesta roagd pe Boethius
mama, de asemenea, cu
mulfi ani inainte. Fruntagii viefii publice romane sdprocure regelui burgund orologiile cerute, adresdnd-i urmdtoarele
erau Festus qi

..+
,it
I
XX\T
Boethius MdngAierile filosofiei - IntrodLrcerc XXVtrI
elogii: Ai studiat cu atdt de intrerungd

I incdt aiJkcttt ca invdtrdttrra greacd

strdcranie ht scor,e Atenei
si ai schimbat intr-atdt toga patriei cLt rnina ntuzeror
erene,
sd crevind curturd romarrd.
fiind qi un bun sfetnic al regelui gi un bun rornan. A fost cinstit,
drept qi in(elegdtor cu suferin{ele tuturor. A luat apdrarea celor
oropsili gi impila{i, i-a apdrat cu curaj impotriva vexatiunilor

I
Ai invdyat cu cdtci addncime se cugetd
in pdrlite sale filoso.fia autoritdlii. in timpul unei foamete a irnpdrlit gr6u popomlui,
specttlativd si tn ce chip se analizeazd ctontenir.tt
practice, ddruind .senatorilo4 urmasi .fibroji"r ajutdndu-l cu larghele, irnpotriva prefectului, cu riscul de a ajunge
ai lui Romulrrr' opurn p" la cunogtinfa lui Teodoric acestcaz. Pe Conigastus gi Trigguilla,

I care au rdsat-o in rurne cecropizii. prin

citesc pe muzicianul pitagora
Aritmeticul Nicomach Si geon etrzl
Si pe
tracrttcerire tare, itarii
astronomnl ptolemeu.
Euclid sfnt fantiliuri
doi curteni ai regelui, carc impilau popoml, purtdndu-se ca nigte
tirani, i-a atacatfdrdcrutare ca gi pe alti cdini ai palatuhti, pentnr

I ausonienilor. Teorogur praton, rogicianur

linba Quirinalului; chiar pefizicianti
Aristoter, vorbesc in
mecanrc Arhirned e, l-ai
.ficut sicilienilor latin. $i orice discipline arte a proclusfecunc{a
care Italia nu era altceva dec6t un finut dc exploatare qi jaf.
Dar dragostea lui de cinste qi de adevdr nu se putea sd-i aducd
numai bucurie qi fericire. Dugrnanii binelui sint adeseori mai

I Grecie prin diferili bdrbayi, Roma

nmnai grarie rucrdriror tare- pe toate
Si
Si le tnsuSeSte in graiul patriei
re-ai recrat atdt de
puternici decAt dugmanii rdului. Boethius cunosclrse zilele sale
cele mai frumoase de mdrire qi gloric, trcbuia sd [e cunoascl gi pe
cele de declin. $i nici acestea nu intArziard sd vind. Frdmdntdrile gi

I
ca incltegare stiristicd
si atdt de cresdvirsit ca proprietate a"regont
Iimbii, certurile religioase care au avut loc in prirnele veacuri, p6nd la
inciit Si cititorii care ar cunoa$te
antbele timbi ar /i preferat stabilirea dogmelor cregtine, au dat nagtere la o mullime de crezii
totttsi tradu.cerire tare3)... Evident,
aceste cuvinte mdgulitoare sint ce au tulburat adAnc ai pentru multd vreme linigtea bisericii qi a

I cu atit mai prefioase, cu cit sint

adresate rui Boethius de Teodoric,
chiar dacb in numele lui scria Cassiodor.
impdrtdge'te pdrerire in toate chestiunile.
Regele 9i_l apropie gi-i
I se dE ?ns'rcinarea sd
statului, atit in Risirit. cit qi in Apus. Una dintre aceste erezii,
arianismul, era in timpul lui Teodoric credinla oficialS a palatului
Si a popoarelor germunice ce stdpdneau Europa, degi lumea

I reformeze monetdria, mdsr-rrile gi

demnitifi administrative, este numit
rnagister fficiorum,un fel de ministru
greutdfile, i se acordd diferite
a" ,"g. ntagister patatii gi
roman6, in frunte cu papii Romei, mdrtruiseau credinfa stabilitd
de sinoadele ecumenice. in afard d,e arianisnt, incd doud crezii
al palatLrlui, .u.. .unoug,"
I
asemdndtoare tulburau congtiin{ele credinciogilor: nestorianismul
toate problemele de poriticd
intemi gi externd are statului.
euaestor, qi monofisitismul. impotriva tuturor acestora, Boethius a luat
patricitr, in anul 510 este in sfdrqit
consul, iar in 522, ptnct atitudine, apdrdnd prin mai multe scrieri credinfa bisericii din Roma.
culminant al gloriei lui Boethius, cei
doi fii ai sdi, prea tineri pentru
I aceasti demnitate, sint aleqi, de asemenea,
intr-un splendid discurs, Boethius
consuli. Cu acestprilej,
face erogiur regerui Teodoric,
Pozilia lui Boethius insd, de apdritor al confesiunii religioase
oficiale, impotriva ereziilor, era dintre cele mai dificile.Desiarian,
Teodoric nu se amesteca in nein{elegerile religioase, ci ldsase
care dupi aproape treizeci de
ani Oe domnie era cea mai mare
I personalitate a occidentuluia).
Boethius arc toate motivele sd se simtd
forurile competente ale bisericii sd se pronun{e in chestiuni de
dogme gi de controverse teologice. Astfel n-a dat atenlie prea
fericit. Fiii s'i au ajuns mare faptului cd Boethius, prin scrierile sale irnpotriva accstor
consuli. Iil gi-a intotdcauna datoria, ca un adevirat
I 'icut filosof, credinle care se abiteau de la invd{dtura recunoscutd de biscrrca

I rk

h,,
 )frIX
XXVIII Boethius
MAng6ierile filosofiei - Introdtrcere
induplecat qi hotdrirea in procesul lui
Albinus it
Teodoric a fost
Rornei gi a Constantinopolului, lua atitr"rdine gi impotriva cyprianus nu se lasd bdttrt
fost deocamdatd amdnat6. iatd insd
cd
arianismului. Cit timp nein{elegeriie religioase s-au men{inut pe FdcAnd apel la
gi loveqte de data aceasta direct in Boethius'
plan teoretic ai cit timp mai ales e le dezbinau pe romani intre ei, firddelegi Boethius lc
era chiar in interesul lui Teodoric sd nu se amestece in aceste
Conigastus 9i Trigguilla, ale cdror
memorii 5i
nein{elegeri. C0nd insd impdratul de Rdsirit, Justin, lud impotriva
r.pri-ur., aceqtia pun la inderndna lui Cyprianus
pe tsoethius in procesr"rl lui
ereticilor o serie de rndsuri care atinserd direct pe golii arieni, clocumente pentru a amesteca 9i
doud scrisori contraficutc'
aceasta nu putu ldsa pe Teodoric indiferent. Voind sd curdfeascd
Albinus. Cyprianus predd lui Teodoric
pentrlr rdsturnarea ltti
irnperiul de erezii. Justin a dat un ordin prin care cra interzis ca fiind ale lui Boethius cdtre Justin,
in ce stare cle opresittnc ser
Teodoric. Se aratd in prima scrisoare
orice cult neoficial. Locaqurile de rugdciune ale arienilor erau
gdsesc Romanii. iar in a doua se
cerea interven{ia grabnicd a ltri
inchise gi predate ortodoc;ilor. Teodoric, foarte indignat de aceastd asemenea' ci ltalirr
mdsurd, care izbea intr-o mullime de conalionali de ai sdi, ce
iustin pentru liberarea Italiei' Se aratd' de
este slaf pdzitd qi c6 in caz de
rdzboiprovinciile se vor riscultr 9i
ajr:nsescrd in func{iuni inalte in irnperiul de Risbrit, protesteazd gi
uluit pierdu orice incredcrc
vor trece de partea lui Justin' Teodoric
tocmai pregdtea trimitcrea unci dclega{ii in acest sens la Justin,
in Boethius gi-l crezu criminal' Faptul cd Boethius scriscsc
cdnd se produce pe neagteptate cazul Albinus. Fost consul, prefect
pentru Teodoric' acum bdtrAn'
impotriva arienilor era un indiciu
al pretoriului gi senator Albinus era un oln cu vazd qi foarte Mai ales cdnd informatorii
bdnuitor gi credul, ci acesta e vinovat'
bogat. in conflict cu acesta gi rAvnindu-i bogdfia se gdsea Opilio' frate ctt
gimartorii impotriva lui Boethius se inmul1ird'
referendarul Cyprianus care. pcntru a-qi compromite rivalul, i-a ordinari' ca si scape
fbcut o inscenare, cu niqte scrisori, din care reieqea ci Albinus ar
Cyprianus qi Gaudentius, niqte delapidatori
de p"deupsa depuserl impotriva lui Boethius' De asemenea ;i
fi in legafuri cu impdratul de Rdsdrit, Justin, mijlocind liberarea acum inc6rcat de datoli i'
Basilius, fost intendent al Casei regale 9i
Romei de barbari gi reunirea Italiei cu Risdritul, sub sceptrul lui s-a judecat' iar'
Boethius 9i Albinus sint arestafi' Procesul
Justin. Teodoric, alarmat de faptele imputate lui Albinus, care cle a nu fi socotili complici ctt
senatorii, din laqitate sau clin teama
insemnau un complot impotriva regelui qi a statului, a intemnifat sb fie conciamnali pe:
acuzalii,au l6sat ca Boethius qi Albinus
de indatd pe acvzatpi a pomit ccrcetdrile, pentru a stabili proporfiile
baza declara[iilor date de martorii
lui Cyprianus'
compiotului qi gradul vinovifiilor. Albinus era senator roman; memoriile trimise ' ctt
Boethius este inchis la Pavia 9i, cu toate
trebuia aflat dacd nu cumva intreg senatul, aceastd umbrd care judecali nedrepte' Teodoric trtt
toate protestele impotriva unei
mai rdmdscse din autoritatea statului roman, este de parlea lui jumdtittc
reveni asupra pedepsei' Dupd o inchisoare de aproape o
Albinus. Boethius, in calitatea sa de ministru al palatului, nu Philosophiae' Boethitls
de an, in care timp scrie De Consolatione
putea rdmdne in afari de acest caz. Pdrdndu-i nedreaptd gi in regiunea Milanultrr'
este executat la Pavia, sau la Calvenyano'
nefondatd acuza[ia adusi lui Albinus, - ca gi stispiciunea ce plana confiscatd Ei lui 9i lrri
probabil la 23 Octombrie 524'Averea ii este
asupra senatului. - ii ia cu hotdrire apdrarea, declardnd in fala iar Rusticiana csle
Symmachus, care este de asemenea executat'
regelui cd acuza\ia lui Cyprianus este falsd 9i cd dacd Albinus anului 525'
adusi in stare de umilinld 9i mizerie' in toarnna
este vinovat atunci este vinovat gi Boethius insuqi gi senatul intreg.
 ,t?i!-\ Boethius
Teodoric trirnite in orient o delegafie compusd din senatori pi
cpiscopi, avdnd in fnrnte pe papa Ioan I insuqi, pentru a cere lui
Jr.sstin sd revind asupra mdsurilor luate impotriva arienilor.
Dclega{ia a fost fbarte bine primitd qi a stat aproape o jurndtate de
an in Constantinopol. Papa Ioan I a oficiat, inconjurat de un
sobor de episcopi gi preoli, slujba sdrbdtorilor Crdciunului (525) qi
alc Pagtilor (526). intorcAndu-se insd fhrd rezultat,papa, care nu
putlrsc stirui pentru a-i apdra pe eretici, a fost pus la inchisoare.
trndc a murit din cauza torturilor, la l8 mai 526.inchipul acesta
Tesdoric scdpase de toli capiiopozilrei ronrane $i catolice in ltalia.
Mai rdmdnea chestiunea ariand in Ris6rit. Vdzdnd cd nu poate
prcccda altfel pentru a-l determina pe Justin sd repund in drepturi
pc arieni, Teodoric a recurs la o m[surd de o extremi severitate:
a dat un edict prin care se prevedea ca toate bisericile catolice din
Ital;a sd fie inchise pentru drept-credinciogi qi incredinfate
mlnoritSlii ariene. inainte cle a se pune in aplicare acest edict insr,
bdt:"inul Teodoric, impovirat de ani 9i de greutilile unei dornnii
dc.qtul de indelungate, a murit in toamna anului 526, in urma
urrrri atac de paralizie, chinuit, se spune, de vedcnii
in::pairndntdtoare ale celor pe care
ii suprimase IEr6 mild gi {bra
ju.1itic.
Dupd moartea lui Teodoric, crima uciderir lui Boethius nu se
I pui{ea sd nu fie reparatd.
Amalasunta, culta gi in{eleapta fiicd a lui
Te*doric, a redat Rusticianei gi copiilor sdi averea confiscatd a
lLri Symmachus gi Boethius. De asemenea a admis sd se ridice
t lui Boethius statui in piefele Romei, cu inscrip{ii elogioase. Mai
tdrziu regele longobard Luitprand a deshumat osernintele lui
Boethius gi le-a depus la Pavia intr-un rndre{ mausoieu. Amintirea
I lui Boethius a inceput sd fie prdznuitd, cu pietate qi cu un cult
religios, la 23 Octombric in fiecare an,casdrbdtoarea lui Boethius,
laPavia, care-l socotegte ca pe protectorul sdu. in breviarul de la
I
Milan, apdrut in 1539, Boethius cste trecut ca Sf. Severinus,
t t
Mdngdierile filosofiei - Introducerc ry4]il
la 23 Octombrie. Pentru caracterul siu onest gi nobil, culn 9i
pentru jertfirea vie{ii sale pentru Bisericd gi dreptatc, Boethius
a fost beatificat.
II
Pe tdrdmul scrisului, Boethius a avut o activitatc destul de
rodnicd. Ne-au rdmas de la el numeroase scricri cu confinut tcologic,
qtiinlific qi filosofic. Fiindca personalitatea sa a fost atit de
strdlucitoare, poate cd i s-au atribuit lucrdri ce n-au fost ale lui, ori
au apar{inut altui Boethiu, - acest nume fiind destul de rispdndit
la inceputul evului mediu -, polariz?ndu-se astfel in juru-i gi
contopindu-se intr-unul mai mulli autori. Autenticitatea operelor
teologice ale lui Boethius, bundoard, a fost foarte mult discutatd.
Mulli cercetdtori, sprijinindu-se pe argumente scoase din opera sa
filosoficd, mai ales din De Consolatiorte Philosophice, au ajuns
la concluzia cd Boethius ar fi fost p[gAn. $i rnai mulfi cercctdtori
insd gi indeosebi invd{afii bisericii, l-au socotit crcgtin 9i nLr i-au
pus ca atare la indoiali autenticitatea operelor sale teologice. Acestt:
opere, teologice, se incadreazd in certurile qi controverselc
religioase ce i-au frdrnAntat atdtea veacuri pe creqtini, pAnd cc
dogmele cu privire la Sf. Treime au fost inchegate, cristalizate gi
stabilite pentru totdeauna. Lucrdrile cu confinut teologic ale lui
Boethius s?nt scrise in legdturd cu arianismul, nestorianisnrul gi
monofisitisntul, trei erezii de seam5. care au prilejuit primele
sinoade ecumenice. Pentru a apdra cregtinismul ecumenic impotriva
acestor erezii gi pentru a inldnfui dogmele trinitSlii intr-o dialecticii
filosoficd, Boethius scrie urmitoarele cinci opere: I De unitate
Trinitatis (Tratatul despre unitatea Sf. Treimi, adresat lui
Symmachus);2 Ultrunt Pater et Filius ac Spiritus Sancttrs tle
Dit,initate substantialiter praedicentur (Dacd Tatil, Fiul gi Sf.
Dul-r pot fi afinnafi substanfial in Dumnezeire), adresat diaconului
Ioan al Bisericii Romei, - papa Ioan I de mai tArziu - trateazd,, ca
qi lucrarea anterioard, despre raporturile dintre naturd qi substanfd
cu privire la Trinitate); 3 Qtromodo strbstantiae, in eo quocl sinl,

X)XII Boethius
bonae sinl (Cum substanfelc sint bune prin ceea ce sint), cdtre
diaconul loan, o extrem de concisi inldn{uire de ralionamente
despre ideea de bine qi de substan!5. 4 Brevis Jidei christianae
conplerio (Scurtd expunere a credin{ei cregtine, cunoscutd gi sub
numele Deftle catholica);5 Liber de persona et duabus naturis
contra Eutychen et Nestoriurr (Despre celc doud naturi qi o singuri
persoand in Iisus Christos. contra lui Eutichie gi Nestorie), citre
Ioan, diacon al bisericii Romei, cea mai insernnatd lucrare teologicl
a lui Boethius, in care aratd cum sint cu putinfi cele doud naturi
- divind gi umand - intr-o singurd persoand. in Iisus Christos).
Prin amdnunfita exarninare gi desfEqurare logicd a problemelor
tratate, operele teologice ale lui Boethius dcvin interesante gi
convingitoare. Deqi lipsite de intinderea unor adevdrate tratate,
ele au fost mult citite qi comentate de cdtre emdilii dogmaticii
cregtine.
Dintre lrrcrdrile gtiinfifice ale lui Boethius se pdstreazd De
Institutione aritmetica, De Instittttione musica
Ars Geontetriae.
Si
irnpreund cu Astronornia, care s-a pierdut, acestc opere sint
cunoscute qi sub nurnel e de rnalematici Si au format in evul mediu
ciclul superior al artelor liberale, quadrivium. Aritmetica, in doud
cdr-fi, qi Muzica, in cinci cd(i" au avr:t mult prestigiu in ewl mediu
gi autenticitatea lor n-a"fost contestatd; nu tot acelagi lucru s-ar
putea spune despre Geontetrie, ce confine doud cd(i, dintre care
prima e traducerea latind a geometriei lui Euclid.
Firi indoiald insi c6, dacd Boethius s-a bucurat de at6ta
autoritate in er,ul mediu, aceasta se datoreazd rnai ales operelor
filosofice. Traducerile, comentariile gi tratatele sale originale din
domeniul logicii au fostin scolasticamedievald c[4i fundamentale,
prin care Boethius a devenit clasic aldturi de Martianus Capella
gi de Cassiodor. Iar De Consolatione Philosophiae, ultima gi
cea mai de seamd operd filosoficd a sa, a luat loc de cinste printre
cArlile reprezentative ale omenirii.
Mdnedierile filosofiei - Introducere X)Oiltr
Autorul favorit al lui Boethius a fost Aristotel. Lucririle de
le-a alut
logicd ale acesflria le-a tradus' le-a comcntat $i tot pe ele
ca pildd in scrierile sale personale. Astfel a scris mai intai,
ca
studii pregatitoare pentru inlelegerca lui Aristote|: Dialogi itt
Porphyriunt a Victorino translatum, doud dialoguri asupra
Isagogelor lui Porfirius, tradusc de Victorinus' La Categoriile
lui Aristotel, Porfirius a scris o Introducere (Isagoge)' in care
qi-a propus sd explice cele cinci concepte logice, numite
qi
qi accident
universale: gen, speld, diJbrenld, accident propritt
cot'txutx, a cdror cunoaqtere uqureazi in{elegerea
filosofiei lui
Aristotel. Introducerea lui Porfiriu a fost tradusd in latineqte
de
cele
retorul victorinus. Asupra acestei traduceri, Boethius scrie
s5u Fabius
douS dialoguri, in care explicd pe larg prietenului
confinutul operei lui Porfiriu. Pentnt c6 traducerea lui victorinus
un excelent
nu i s-a p6rut desivirqitS, a frcut el alta, inso{ind-o de
comentariu imparlit in cinci c6rli comentaria in Porphyrium.
AtradusapoiCategoriileluiAristotel,lacareascrispatrucd(i
de interpretate: In Categorias Aristotelis, libri quatuor'Lacartea
lui Aristotel, De Interpretatione (Ilept Epprlveioq) a
scris doud
comentarii: unul mai redus, care explicd sumar textul lui Aristotel'
gi altul, mai dezvoltat, pentru avansali: In libn'm Aristotelis de
interpretatione Commenlaria minora Si Commentaria maj ora'
posterioare
De asemenea a tradus din Aristotel Analiticele prime 9i
(Interpretatio priorum Analyticorum Aristotelis si Interpretatio
posteriorum Analyticorum Aristotelis), Topicele (Interpretatio
Tbp ico rum Aristotel is) qi Argumentele sofistic
e (I nt erpre tat io
Elenchorum sophisticorum Aristotelis). Dupd unii cercetitori insd,
:l: atit traducerea analiticelor, cit gi a Tbpicelor si a soJismelor apa(in
...i lui lacob de Venefia, de la inceputul sec. XII' A comentat apoi
Topicele lui Cicero (Commentaria in Topica Ciceronis) Si a
,1t.
::::j scris, in leg[turd cu ele, De Dffirentiis Topicis, in care aratd
.'t.
arl
'I
I.
ff,
I
)ooilv Boethius Mdng0ierile filosofiei - Introducere )OO(V
;
deosebirea dintre Topicele lui Cicero 9i ale lui Aristotel, a lui Boethius, De Consolatione Philosophiae, capdtd

I ocupdndu-se, in acelagi timp, de izvoarele din care igi scot

argumente probabile filosofii gi retorii. Cu accasta din urmd am
ajuns la tratatele filosofice ale lui Boethius. Ele sint urmitoarele:
semnificalie istoric urnand. Numai cdteva produse spirituale au
tras brazde asa de addnci fn istoria literaturii universale, ca
aceastd operds). Prin irnprejurarea particulard cd in ea gdsim

I Introductio ad Syllogismos Categoricos, De Syllogtsmo

Categorico (libriduo). De Syllogismo Hypotetico (libriduo), Liber
examenul de congtiinld al unui orn politic, care a cunoscut toat6
strdlucirea gloriei, dar pe care soarta l-a antncat, nemiloasd, in

t de Divisione Si De dilferentits Topicis, pe care am gi amintit-o.

La aceste opere se adaugd qi altele rnai pu{in importante sau
care n-au ajuns pdnd la noi. Dupi mdrturisirile contemporanilor,
deznddejde, umilinlE 9i moarte, opera are in acelaqi timp 9i un
in{eles social gi moral: este catehismul datoriei 9i al sacrificiului.
care este tema Mdn giierilor FilosoJiei''l Ease desprinde chiar

I planul lui Boethius a fost acela de

pe Aristotel 9i pe Platon qi de a ardta
a traduce in latinegte in intregime
cd in chestiunile
fundamentale nu este prea mare deosebire intre acegti doi mari
din primele randuri ale cir{ii. Boethius se gaseqte in inchisoare qi,
pierdut in deznddejde, iqi tdnguie jalea 9i durerea, intre viala
care-l pdrasegte gi moartea care il aEteaptd. Filosofia, travestiti

I filosofi. Importanla lucrdrilor filosofice ale lui Boethius in evul

mediu a fost considerabild. Cel pulin pdnd in sec. XII cultura
intr-o femeie distinsd 9i impunitoare, ii apare, il dezmeticegte din
somnolenla in care il cufundase disperarea, il ceartd cd nu-qi
pdstreazlsenindtatea pe care trebuie s-o aibd intotdeauna cel ce

I
elend a fost transmisd Occidentului prin intermediul acestor lucrdri.
Aga se explici de ce prima perioadd a scolasticii s-a mdrginit la un s-a addncit in studiul filosofiei, apoi il m6ngAie ;i-i propune sd-l
formalism logic, prin care raliunea Si
se cduta a se pune de acord lecuiasci de aceasta boald sufleteasci ce il stdpanegte. Raspunzand,

I credin{a,filosoJia gi dogmele crcStine. Nu vom analizacon{inutul

traducerilor, comentariilor sau tratatelor logice alc lui Boethius.
Ne vom mulpmi, pentru a ilustra influenfape care au exercitat-o
Boethius ii aminteqte cum a inleles sd se conformeze preceptelor
filosofice toatdvia\a, slujind numai cinstei 9i binelui, in toate
funcliile publice pe care le-a definut. Astfel a apdrat pe cei

I ele, sd amintim cd cearta.dintre nominalism Si realism, care a fost

singura problemd de relief in evul mediu, igi are originea in primul
dialog lalsagogele lui Porfirius.
nedreptdfiji, s-a opus celor ce asupreau poporul fdrd mil6' ficdndu-;i
duqminii care qi-au unit puterile qi l-au doborit. Deprimarea 9i
indoiala lui cu privire la dreptatea imanentd este explicabild, c6nd

t Opera cea mai

ilI
cititi gi mai admiratd a lui Boethius, in toate
la capdtul unei vieli nepdtate se gdseqte in temni16, in fafa morfii'
FilosoJia, ca un adevdrat medic, procedeazi cu pruden!6,
folosindu-se la inceput de leacuri mai ugoare qi apoi de

I veacurile, a fost De Consolatione Philosophiae. Scrisd in

inchisoare, sub forma unui cuceritor dialog in versuri gi prozd, in
medicamente cu efecte maiputemice. Astfel, ii pune intAi cAteva
intrebdri, din care si se convingi dacd disperarea i-a smuls in

I in triumful binelui sau daci mai

cinci cdrli, prin ideile adAnci ce la cuprinde gi prin forma at6t de intregime credinla in Divi4{tate gi

ugoard gi de limpede, in care red6 problemele tratate, aceasti este vreo speran!6 de scdpare. Boethius crede incd in Dumnezett,
scriere a fost cartea de cdpdtdi a multor gencralii de cititori, dintre credc cd lumea este condusi de o fiinla rafionala, nu de intdmplarea

I cei mai erudi{i. Otto Bardenhewer scrie despre ea: Ultima operd oarbd, dar g6ndurile ii sint tulburate 9i nu poate rdspundc mai

I &"
IT

fi
i

)off\4 Boethius
Introducere )OO(VII
MdngAierile filosofiei -
mult. FilosoJia stabileqte diagnosticul bolii lui Boethius: din cauza
precum qi prin inldnfuirea silogisticd a ralionamentului. Un aspect
intorsdturii tragice pe care a luat-o via{a sa, mintea i s-a intunecat
foarte variat il prezintd metrica. Cele patruzeci de poezii ale
qi nu mai vede limpede destinele omului: ea ii fdgdduiegte insd cd,
MdngAierilor sint scrise in nu mai pulin de doudzeci qi gapte de
avAnd ca punct de plecare credinla lui in Dumnezeu,ii va alunga
metri diferifi. Aceastd varietatc rnetrici este nna din dificultdlile
incetul cu incetul intunericul minlii.
de seamd pentru traduc[tor, in osteneala de a nu falsifica prea
Plec6nd de la nedreptatea cdreia Boethius i-a fost victimd,
mult nici originalul, nici cerin{ele gustului de azl6). Amestecul de
temaMdngdierilor Filosofiei se ridicd la o inldnfuire de probleme
prozd gi versuri poate pdrea la inceput hibrid. Acest fel de a scrie
generale: existenta rdului in lume Si caracterul de zdddrnicie al
era totugi intrebuinlat de cei vechi - ddm in acest sens ca exemplu
Itttttror celor omenesli se impacd cu ideea noastrd despre
pe Petronius gi pe Martianus Capella - gi in tratarea unor
Dumnezeu gi cu aspectLrl de perfecfiune al ordinii gi armoniei
probleme in care filosofia se intAlneqte adesea cu poezia,
universale? Viala noastrd e supusd intdmpldrii Si destinului orb
imperecherea nu este lipsitd nici de infeles, nici de fi-umusele.
saueste ocrotitit de o providentd, care conduce sub semnul binelui
Fonna dialogului, in care azi zic Si zice mai mult se inleleg decdt
toate? Dacd existd Dumnezeu, de ce existd rdul pe pdmdnt? De
se exprimi, schematismul uneori supdrdtor al ralionamentelor in
ce il suferd atdt de adesea cei buni, iar cei rdi nu? Care este
care deci, asadar qi prin urmare revin la fiecare pagind, oferd
in\elesul libertdyii noastre spirituale, al efortului nostru personal,
traducdtorului de asemenea dificultdli, in preocuparea de a impdca
dacd prin prevederea preStiinla lui Dumnezeu destinul nostru
Si
logica veche cu cea noud. Prezenla permanentd insd a persoanelor
e urzit de la incepul gi el nu se desfbgoard decdt aqa cum a fost
dialogului, familiaritatea, cdldura gi pasiunea cu care discutd ne
prevdzll?
fascineazd de la inceput qi piedicile formale ce ne stau in cale
Precum se vede, este vorba de problemele centrale ale filosofiei
dispar. PAnd la sfArgit devenim al treilea personaj al cd4ii, cu
omenegti, pentru rezolvarea cdrora s-au chinuit minlile atdtor
dorinfa de a participa la dezbaterea problemelor, de a ne spune gi
cugetitori, ce au dat tot atAtea rdspunsuri, frri insd si existe pAnd
noi pdrerea...
acum unul absolut linigtitor pentru toate congtiinfele. Cartea lui
in legiturd cu confinutul vom remarca, desigur, - qi acesta nu
Boethius este unul din aceste rispunsuri. Nu vom ardta aici cum
spre a scddea valoarea operei - cE tema gi ideile din Mdngdierile
au fost dezbdtute problemele puse qi cum au fost dezlegate de
Filosofiei nu sintpuse in discu{ie pentru prima datd de Boethius.
premergdtorul evului mediu. Vom afirma numai cd, De
Ele igi au izvorul in primul r6nd in filosofia platonicd gi neoplatonic[.
Consolatione Philosophiae nu est una din incerclrile lipsite de
Asupra providenlei, precum gi asupra legilor universului gi ale
valoare, care mai mult depnmd decdt intdresc sufletegte; ea rdmAne
migcirii il diriguiesc, idei stoice qi aristotelice coloreazd gAndirea
ce
gi acum o carte de actualitate, in meditafia noastrd asupta celor
luiBoethius. Cicero, Plutarch, Augustin, de asemenea, igi dau
trecdtoare Si celor veSnice.
intdlnire in Mdngdieri. Nu mai vorbim de alli gdnditori qi poe{i
Atit forma. cit qi conlinutul, confirmd valoarea cirfii lui pe care Boethius ii citeazd sau ii trece cu vedereaT).
Boethius. Ca formd ne captiveazi de la inceput, prin amestecul
Mdngdierile FilosoJiei au fost scrise in inchisoare. Boethius
deproz6, gi versuri in care este scris6, prin dialogul viu gi colorat,
n-a avut putinla si consulte lucriri pentru redactarea cdrfii. A citat
I -l
x)oniltr
din memorie. Cu toate acestea, el sinteti zeazd intt-o formd
I personald toati filosofia greco-roman6 asupra destinului omului.
Defi ni giile date de el erni t d! i i, fe r ic ir i i, pr"ov t de n ! ei, des t inulu i,
et
au rdmas celebre qi au fost folosite de to{i scolasticii. Toma de
I Aquino in special il citeazd ca pe o autoritate gi-i di adesea ultimul
cuvint in Summa Theologica-
Cu o mare nedumerire rdmdnem in suflet dup6 cetirea
I Mdngdierilor Filosofiei: sint ele o operd cregtini sau pdgdni?
Problema a fost mult discutatd. Din Mdngdieri,in care nu se
I pomenegte niciodati numele lui Iisus sau ale Apostolilor, dar in
care abundd in schimb filosofia gi miturile greco-romane, ar reiegi
ci Boethius a fost un filosof pdg6n idealist gi stoic, a$a cum au
I fost mai tofi filosofii din ultima perioadd a epocii clasice. Cele mai
multe cercetdri insi gi mai ales autoritatea Bisericii ne invald cd
Boethius a fost cregtin gi ca un cregtin a scris Mdngdierile
FilosoJ'iei, dar n-a mirturisit-o, poate pentru a ocoli
susceptibilitatea bltrAnului Teodoric in chestiunile teologice.
Problema este totugi deschisi...
*
De Consolatione Philosophiae s-a bucurat in toate veacurile
de o prefuire egald. in evul mediu a fost, dupi Biblie, poate cartea
cea mai mult cititd, rlspAnditd gi comentatd, fiind printre primele
cd4i latinegti traduse in celelalte limbi. Astfel a fost tradusr in sec.
IX in limba german6, 9i in sec.XIII in limba francezd,.Iar tipdritd
a fost pentru prima dati - text qi traducere
- la Niirenberg, in anul
1473. De atunci 9i pdnd astezi editiile s-au inmullit, in fiecare
secol, addugdndu-se la ele studii gi comentarii, in legihrrd cu textul,
forma, conlinutul Md ngd ier ilor,apoi in legdturd cu cregtinismul
lui Boethius. Oricdte marginalii insd se vor scrie la aceasti operd,
nu vor fi mai interesante decAt opera insdgi. Numai ea ne va
invdfa cd, atunci cdnd orice nddejdi sint spulberate, c6nd viala ii
I
Boethius MAngdierile filosofiei - Introducere )OOOX
este amcninlati gi aripile rnorfii fhlfrie dcasupra capului sdu, omul
i;i gdsegte ultimul refugiu in mAngAierile liniqtitoare ale filosofiei
gi ale religiei. Nurnai acestea ilimpacd cu veqnicia...
Sperdm cd citirea Mdngdierilor Filosofiei va avea asupra
lectorului un efect salutar gi ii va lisa impresia ci a citit una din
acele cdrli bune care s-au scris in legdturl cu problema existenfei
noastre.
Note
l) Cf. F. Cayr6e A. A. Prdcis de Patrologie, Paris 1930, vol.
[I-IV p.217; Ferdinand Lot, Christian Pfister, Frangois L.
Ganshof: Histoire du Moyen Age, tome premier, Paris 1928
(Colecfia Gustave Glotz) p.l24,nota 107; Otto Bardenhewer:
Geschichte der altkirchliclten Literalur, Freiburg im Breisgau
1932,vol. V, p.250.
2) Op. cit. (Colecfia Gustave Glotz) p. I15.
3) Cassiodorus, Patrologia latind, in Colec{ia Migne, Torn 69,
col.539
4) Op. cit. (Coleclia Gustave Glotz) p. 123.
5) Op. cit.p.25l
6) in prima tdlmdcire romdneascd a lui Boethius, am cdutat sd
reddm ceva din varietatea de care este vorba, traducdnd cdteva
poezii in metrul original, iar pe celelalte in versuri moderne,
apropiate prin metricd de configuralia graficd a originalului.
7) in legiturd cu izvoarele de inspiralie ale Mdngdierilor
Filosofiei, bogatele adnota{ii gi tirmiteri, pe care le-am folosit gi
imprumutat in mare parte in notele explicative, gdsim in afard
-
de colecfiaMigne - in Weinberger, de al cdrui text ne-am servit
la traducere, qi in Bocognano din care, pe lingd text qi notele
 1l

Boethius Mdngdierile filosofiei - Introducere XLI

lt
explicative, am folosit gi traducerea, pent.r control. Un tablou somrnaires et notes par C.E.Rathier, Paris, Hachette, 1872;
de citate, cuprinzand inspira{iile lui Boethius din seneca, Aristide Bocognano, op.cit. la cditii; Boefhius Trost der
a intocmit
R. Peiper. Indicatii bibliografice pentru toate studiile qi probremele
Philosopltie (Consolatio Philosophiae) Deutsch von Karl
tl
referitoare la Mdngdierite FilosoJiei se gdsesc mai ales in
Biichner, mit einer EinfiihrLrng von Friedrich Klingner,
Bardenhewer qi Weinberger. Acesta din urmd aratd in
Sammlung Dietrich, Leipzig 1939 . 1l
prolegornencle edilici sale contribuliilc aduse la stabilir-ea
izvoarelor
lr.ri Boethius, de cdtre Unsener Bywater, G. Schepss,
Rand LUCRARI iX IECATURA CU Boethius: M. Aurelii
Kligner, V'. Jaeger, Murrnellius, peiper, Hiittinger etc. De toate
Cassiodori Opera onmia quae extanl, in Patrologia Latind,
acestc contrib'{ii s-a folosit weinberger in notele sale
explicative,
note pe care in cea mai mare parte lc-arn imprurnutat qi noi colec{ia Migne, vol. 69 gi 70; W.S.Teuffel, Geschichte der
sau
le-am folosit ca indica{ii. A se vedea bibliografia sumard Rdntischen Literatur, Teubner. Leipzig-Berlin l9l3; Mgr.
a lucririi
de fa{i la sfdrgit gi in notele cxplicative. L.Duchesne L'Eglise au Vl-ime siicle, Paris, E. de Boccard,
1925; Ferdinand Lot, Christian Pfister, Frangois L. Ganshof:
Histoire du Mo1te, Age, tome premie r. Les Destindes de I'ernpire
BIBLIOGRAFIE SUMARA en Occident de 395 d B8B (in coleclia Gustave Glotz);
F. Cayr6e A.A., Prdcis de Patrologie, Paris, 1930; Otto
EDIJII: J.P.Migne, patrologia Latina (torn LXIII qi LXIV); Bardenhewer: Geschichte altkirchlichen Literatur, Freiburg im
Anicius Manlius Severinus Boethius, philctsophiae Breisgau, Leipzig-Berlin 1932; E. Br6hier'. Histoire de la
consolatioris libri quinque; Accerlunt ejttsdent incerrorunt Philosophie. tome premier. L'Antiquitt et le Moyen Age, Felix
opttscttlu sacra. Recensuit peiper, Lipsiae lg71; Guilelmus Alcan, Paris; Karl Biichner. Bemerkungen zum Text der
Weinberger: Anicii Manlii Severini Boethii philosophiae Consolatio Philosophiae des Boethius, Hermes 75 Jahrgang,
c o n s o I at i o n is li b r i c1, i n q ue, vindo bonae-Lipsiae
MCMXXXIV Heft 3.
(in Corpus Scriplorum ecclesiasticorum Latinorum, vol. 67);
Boice La Consolation de Ia philosophie, traduction nouvelle
avec une introduction et des notes, par Aristide Bocognano,
Garnier, Paris

TRADUCERI: Anicius Manlius Torquatus Severinus: Die

Tt"dstttngern der Philosophie, ibersetzt von Richard scheven
(Universal-Bibliotek, Nr. 3 145, 3155, Leipzig, l g93): Boethius:
La co n s o I a t io nph i I os ophi q e,nouvelre traduction avec pr6face,
u
|l
t Boethius
t
I LIBBR I
t Metrum I
I Carmina qui quondam studio florente peregi,
flebilis heu maestos cogor inire modos.
; Ecce mihi lacerae dictant scribenda Camenae
et veris elegi fletibus ora rigant.
Has saltem nullus potuit pervincere terror,
; ne nostrum comites prosequerentur iter.
Gloria felicis olim viridisque iuventae,
solantur maesti nunc mea fata senis.
; Venit enim properata malis ingpina senectus
10
et dolor aetatem iussit inesse suam.
Intempestivi funduntur vertice cani
; et tremit effeto corpore laxa cutis.
Mors hominum felix, quae se nec dulcibus annis
inserit et maestis saepe vocata venit.
; Eheu, quam surda miseros avertitur aure
et flentes oculos claudere saeva negat!
Dum levibus male fida bonis fortuna faveret,
; paene caput tristis merserat hora meum;
Nunc quia fallacem mutavit nubila vultum,
protrahit ingratas impia t,ita moras.
;
Quid me felicem totiens iactastis, amici?
Qui cecidit, stabili non erat ille gradu.
;
; h,
M6nsAierile filosofiei - Cartea I
CARTEA I
Poezia I
Botehius, in inchisoare, igi cAnti durerea gi nenoricirea
care s-au abitut asupra lui
Cel ce odatd poerne-am compus cu avinturi de tindr,r)
Sint nevoit ca si cdnt vers de amare dureri.
Iatd, camenele 2) -n haine de doliu sd scriu imi dicteazd
$i elegia-n distih fafa irni scaldd in pldns.3)
Ele doar si md insoleascd-au putut, {brd fricd de ninreni,
Bune tovardge fiind pentru un biet exilat.a)
Tindr, ferice-n putere, pe atunci mi-au adus nurnai glorii,
Astdzi mAngAie-un bdtrdn dezamdgit de destin.
Cdci bdtrAnelea grdbitd de rele-a venit timpurie 5)
$i a sosit de acum ceasul necazttlui me u,
Pdrul pe cap mi-a incdrunfit inainte de vreme,
Pielea in cute subliri vdluie truptt-mi trudit.
Moartea e bund cdnd nu intrerupe o viafl frumoasd,
CAnd a venit pentru cei care-au chemat-o ades,
Vai, ce ocoleqte cu surdd ureche pe bielii nevolnici,
Cum sd inchidi nu vrea ochii de pldns obosilil
Cit imi zimbea infidel6, cu bunuri nesigure, soarta,
Mai cd era un ceas r[u viala la fund sd mi-o dea.
CAnd insi fala i s-a-ntunecat schimbdtoare,
Viafa haind mereu stiruie-n ciudd sd-mi stea.
Ce-a{i ldudat aqa de ades fericirea-mi prieteni?
Nu era sigur de pas cel ce acum e cdzut!
 Boethiu,s
Prosa I Proza I
I Haec dum mecum tacitus ipse reputarem
querimoniamque lacrimabilem stili officio signarem, astitisse
mihi supra verticem visa est mulier reverendi admodum
vultus oculis ardentibus et ultra communem hominum
valentiam perspicacibus, colore vivido atque inexhausti
vigoris, quamvis ita aevi plena foret ut nullo modo nostrae
crederetur aetatis, statura discretionis ambiguae. 2 Nam
nunc quidem ad communem sese hominum mensuram
cohibebat, nunc vero pulsare caelum summi verticis
cacumine videbatur; quae cum altius caput extulisset ipsum
etiam caelum penetrabat respicientiumque hominum
frustrabatur intuitum. 3 vestes erant tenuissimis filis subtili
artificio indissolubili materia perfectae, quas, uti post eadem
prodente cognovi, suis manibus ipsa texuerat; quarum
speciem, veluti fumosas imagines solet, caligo quaedam
neglectae vetustatis obduxerat.4 Harum in extremo margine
fI Graecum, in supremo vero @ legebatur intextum atque
in utrasque litteras in scalarum modum gradus quidam
insigniti videbantqr, quibus ab inferiore ad superius
elementum esset ascensus. 5 Eandem tamen vestem
violentorum quorundam sciderant manus et particulas, quas
quisque potuit abstulerant. 6 Et dextra quidem eius libellos,
sceptrum vero sinistra gestabat.
7 Quae ubi poeticas Musas vidit nostro assistentes toro
fletibusque meis verba dictantes, commota paulisper ac
torvis inflammata luminibus: 8 euis, inquit, has scenicas
meretriculas ad hunc aegrum permisit accedere, quae
dolores eius non modo nullis remediis foverent, verum
dulcibus insuper alerent venenis? 9 Hae sunt enim, quae
ifrfructuosis affectuum spinis uberem fructibus rationis
MdneAierile filosofiei - Cartea I
Filosofia ii apare sub chipul unei femei distinse, cu
prestan{i. Ea alungi corul muzelor care intunecaseri, cu
viersul lor, ra{iunea lui Boethius gi se ocupi ea de sinitatea
lui sufleteasci.
I Pe cAnd depdnam in tdcere aceste gdnduri qi insemnam
iir scris tdnguirea mea inldcrimatd, mi s-a ardtat, stAndu-mi
deasupra capului, o femeie distinsi la inf[1igare, cu ochii
arudtori qi cu priviri mai presus de felul obignuit al oamenilor,
cu o culoare vie gi respirdnd o nesecatd vigoare, degi avea
atdlia ani, cd in nici un chip nll putea fi socotitd din vremea
noastri, cu o staturd ce nu se putea limpede deosebi. 2 Astfel,
aci se mdrginea la mdsura comund a oamenilor, aci pdrea ci
atinge cerul cu creqtetul, iar cdnd inilfa capul, pdtrundea cerul
insugi qi scdpa privirii oanenilor. 3 Hainele ii erau foarte fine,
frcute cu multi mdiestrie din fire de o materie ce nu se stricd,
pe care, dupd cum mi-a spus, ea insdgi le lucrase cu mAinile
ei; infhliqarea lor, ca a unor chipuri umbrite de furn ili dddea
impresia ci o acoperd intr-o cea!6 dintr-o epocd indepdrtatd.
4 Pe tivul lor se citea lesut in marginea de jos II greccsc, iar
sus O6) gi intre ambele litere, in chip de scard se distingeau
trepte, ficind cale de urcat de la semnul de jos la cel de sus.
5 MAini violente ii sf6qiaserd totugi aceastd imbricdminte gi
care cum putuse ii smulseserd pdrfi din ea. 6 in m6na dreaptd
purta o carte, iar in cea stdngd sceptrul.
7 Cdnd a vdzut muzele poeziei stAndu-mi la clpitdiu 9i
dictAndu-mi cuvinte potrivite cu lacrimile rnele, migcatd gi
infldcdratd, cu priviri dugmdnoase, a strigat: 8 Cine a ingdduit
sd se apropie de bolnav aceste curtezane de teatru, care nu
rulmai cd nu i-ar linisti durerile prin nici un remediu, dar
chiar i le-ar mdri mai mult, cu veninuri dulci? 1)9 Cdci ele
sint cele care, clt spinii sterili ai pasiunilor, ucid rodul bogat
al raliunii Si minlile oamenilor le obisrutiesc cu boala, rut le
I
Boethius MAnsdierile filosofici - Cartca I
; uSureazd.l0 Daca mangdierile voaslre ar ropi pe un profan,
segetem necant hominumque mentes assuefaciunt morbo,

I non liberant. l0 At si quem profanum, uti vulgo solitum

vobis, blanditiae vestrae detraherent, minus moleste
ferendum putarem - nihil quippe in eo nostrae operae
cum faceli de obicei, nti-ar fi mai ltttlirt greu de suportat '
fiindcd prin aceasto operct mea n-ar /i atin,sd deloc - dar voi
ali prrs stdpanire pe a('eslQ, hrrirtit cu invaldturi eleatice Si

I laederentur - hunc vero Eleaticis atque Academicis studiis

innutritum? 1l Sed abite potius, Sirenes usque in exitium
dulces, meisque eum Musis curandum sanandumque
academice'? 8\ 1l PIeculi, mai hine, sirene dulci pdna fu pieire,
Si ldsa{i-l sd fie fngrijit gi lnsdrtittoSit de muzele ntele.12
Mnstrat astfel, corul de muze gi-a lisat cu atndrdciune privirile

I relinquite. l2 His ille chorus increpitus deiecit humi maestior

vultum confessusque rubore verecundiam limen tristis
in jos gi, mdrturisindu-gi prin rogeala fefci ruqinea, a pdrdsit
pragul cu triste{e. 13 Iar eu, carc craln cu ochii intuneca{i de

t
excessit. l3 At ego, cuius acies lacrimis mersa caligaret lacrirni gi nu puteam sd disting cinc era aceastd femeie de o
nec dinoscere possem, quaenam haec esset mulier tam autoritate atit de impundtoare, ant rintas inmirmurit 9i, cu
imperiosae auctoritatis, obstupui visuque in terram defixo, ochii fixali in pdmAnt, agtcptam in tdcere sd vdd ce avea sd

I quidnam deinceps esset actura, exspectare tacitus coepi.
l4 Tum illa propius accedens in extrema lectuli mei parte
consedit meumque intuens vultum luctu gravem atque in
humum maerore deiectum his versibus de nostrae mentis
perturbatione conquesta est:
;
facd. 14 Atunci ea, venind mai aproape, s-a a$ezat l6ngd patul
meu gi, privindu-mi fruntea grea de durere qi plecatd spre
pimAnt de tristefe, cu aceste versuri a plAns tulburarea rninlii
mele:

t Metrum II

Heu qu4m praecipiti mersa profundo

Poezia II e)

Elogiul personalitifii lui Boethius 9i compitimirea

pentru nenorocirea in care se afli.
in fundul de genune, in care e cdzutd,
Vai cum se stinge mintea; lurnina-i e pierdutd
; mens hebet et propria luce relicta
tendit in externas ire tenebras, $i se afund6-n neguri, cAnd suflui pimdntesc

I terrenis quotiens flatibus aucta

crescit in immensum noxia cura!
Hic quondam caelo liber aperto
\
t
ii cregte fbrd numdr nelinigti ce-o zdrobesc!
Acesta era liber, sub cer dcschis odatd,
Obiqnuit ca drumuri pc firmament sd batd,

I suetus in aetherios ire meatus

cernebat rosei lumina solis,
visebat gelidae sidera lunae
..
et quaecumque vagos stella recursus
; exercet varios flexa per orbes,
comprensam numeris victor habebat.
/ Privea trandafirie a soarelui 1umin5,
Urma in mersu-i luna, cea rece qi senind,
Ori stelele-obosite de drutn, rdticitoare,
r0 Ce se intorc pe aceleaqi cdi, vegnic cdldtoare,
Pe-acestea dupd numdr cuprinse le ave a
f. $i cu mdsura minfii el toate stdp6nea.

I

Boethius
Quin etiam catlsas, unde sonora
s
flamina sollicitent aequora ponti'
r quis volvat stabilem spiritus orbem
vel cur HesPerias sidus in undas
casurllm rutilo surgat ab ortu'
quid veris placidas temperet horas'
ut terram roseis floribus ornet'
?(, quis dedit, ut pleno fertilis anno
autumnus gravidis influat uvis'
rimari solitus atque latentis
naturae varias reddere causas:
nunc iacet effeto lumine mentis
2s et pressus gravibus colla catenis
declivemque gerens pondere vultum
cogitur heu stolidam cernere terrafi'
Prosa II
medicinae, inquit, tenlpus est quam.querelae'
1 Sed
Tune ille es' att'
2 Tum vero totis in me intenta luminibus:
educatus alimentis
clui nostro quondam lacte nutritus, nostris
contuleramus
in virilis onin',i robur evaseras? 3 Atqui talia
te firmitate
arma, quae nisi prior abiecisses, invicta
pudore t" t:ll:i""
tuerentur. 4 Agnoscisne me? Quid taces'
stupor oppressrt'
siluisti? Mallem pndore, sed te, ut video'
elinguern prorsus
5 Cumque me non modo tacitum, sed
leniter manum
mutumqlle vidisset, ammovit pectori rneo
patitur' communem
et: Nihil, inquit, pericli est, lethargum
oblitus est;
illusarum mentium morbum'6 Sui paulisper quod,ut
recordabitur facile, si quidem nos ante cognoverit' nube
rerum
possit, paulisper lumina eius mortaliummeos fletibus
'7
caligantia tergamus. Haecdixit oculosque
runclantes contracta in rugam veste siccavit'
I
MAnsdierile filosofiei - Cartea I I
Din care pricini vintul cu nrersu-i vuitor
Tirdgte apa mirii in val fremdtdtor,
r5 Statornic universul ce spirit il conduce, I
in ape Hesperide ro), cdnd la apus se duce
Luceafbrul, cum iardgi se-nal1d-n rdsirit,
Sau cine primdverii timp bldnd i-a intocmit, I
Ca sd irnpodobeascd pdmAntul tot cu flori,
20 Cine-a fbcut ca toamna, in anii roditori,
Sd curgd mustul dulce din strugurii cei grei - I
Deprins sd addnceascd asemenea idei,
Gdsea la fiecare problenrd ldmurire.
25
Acuma zace. Mintea ii estc-n rdticire, I
impresurat ii este de lanfuri grele gitul
$i ochii-n jos finindu-i sub fruntea impov[rati,
Constrins e sd priveascd ldrdna blestematd. I
Proza II
Boethius este in letargie. Filosofia il ming6ie gi, ca un I
adevirat medic, ii di primele ingrijiri.
I Dar, zice ea, este timpul lecuirii, ntt al pldnsului.2 $i,
fixdndu-ntd cu toatd atenfia, mi-a strigat'. Oare, nu eSli tu acela t
care odinioard, hrdnit cu laptele meu, crescut sub ingrijirile
ntele, ui cdpdtat vigoarea unui suflel de adevcirat brirbat? 3
$i 1i-am dat arme pe care, dacci nu le-cti.fi aruncat mai inainle, lt
te-ar fi pdstrat intr-o neinvinsd energie. 4 Ce, nu md
recttnoSti? De ce taci? Ai incremenit de rttsine sau de teamd?
AS fi preferat de ruSine, dar, dupd utm vdd, groaza te-a ll
indbuSit. 5 $i, fiindci m-a vdzut nu numai ticut, dar chiar
fbrd limbd 9i glas, mi-a mAngAiat incet pieptul cu mAna gi a
addugat: I,ltr e nici un pericol, suferd de letargie, boald I
comund minlilor obidite. 6 A uitat de sine pentnt o clipd: tSi
va reaminti de mine cu uSurinld, dacd intr-adevdr m-a
cunoscut inainte. Ca sd poatd face aceasta sd-i Sterg pulin I
ochii intunecali de norul lucrurilor muritoare. 7 Acestea lc-a
spus gi mi-a uscat ochii uzi de plAns cu o cutd a vegmintului ei.
I
t l0 Boethius
Mdle6ierile filosofiei - Cartea I 1l

I Metrum III Poezia III

Filosoful igi recapdti congtiinta, gi mintea i se lurnineazi

I Tunc me discussa liquerunt nocte tenebrae

luminibusque prior rediit vigor,
ut, cum praecipiti glomerantur sidera Coro
imprdEtiind intunericul, dusu-s-a repede atunci noaptea
$i-n ochii mei s-a intors toatd vigoarea dintAi,
Tocmai ca stelele cAnd le adund n5valrrrcul Corusrr)

t s
nimbosisque polus stetit imbribus,
sol latet ac nondum caelo venientibus astris
desuper in terram nox funditur;
$i, de nori incdrcat, cerui dezldntuie ploi.
s Soarele este ascuns gi, deqi nu sint stele de seard,
Noaptea coboard de sus, viile intunec6nd.

I hanc si Threicio Boreas emissus ab antro

verberet et clausum reseret diem,
emicat et subito vibratus lumine Phoebus
Dacd sc[pat e din pe$tera tracd gi vine Boreas12)
Zilei inchise sd-i dea drumul cu plesnet de bici,

t
Phoebus rdsare ;i, pe neaqteptate, vibrdnd de lumind,
Io mirantes oculos radiis ferit. r0 Prinde inrazele lui ochii ce stau admirAnd.

t Prosa III
I Haud aliter tristitiae nebulis dissolutis hausi caelum et
Proza III
Boethius recunoaqte in medicul siu pe educatoarea

I
tinerefii saleo Filosofia. Aceasta ii amintegte de lupta pe
ad cognoscendam medicantis faciem mentem recepi. care a dus-o continuu impotriva prostiei gi a riuti{ii
2 ltaque ubi in eam deduxi oculos intuitumque defixi, omeneqti.

I
respicio nutricem meam, cuius ab adulescentia laribus I Dupd ce s-au imprdqtiat in acest chip norii tristefii mele,
obversatus fueramr-Philosophiam. 3 Et quid, inquam, tu in am privit cu ldcomie cerul qi mi-am recdpltat simlurile ca sd
has exsilii nostri solitudines, o omnium magistra virtutum, cunosc fafa lecuitoarei.2 Astfel, cdnd mi-am indreptat ochii

t supero cardine delapsa venisti, an ut tu quoque mecum rea

falsis criminationibus agiteris? 4 - An, inquit illa, te, alumne,
desererem nec sarcinam, quam mei nominis invidia sustulisti
spre ea gi am fixat-o cu privirea, am l.ecunoscut pe doica mea,
in cdminul cdreia fusesem primit din adolcscenf6, Filosofia.3
$ipentm ce,zic,o, maestri a tuturor virtulilor, ai ldsat indllimile

I
ceregti gi ai venit in aceste singurdtifi ale exilului meu?r3) Nu
communicato tecum labore partirer? 5 Atqui Philosophiae
cumva eqti socotitd compiice cu mine gi ai venit sI ispdgim
fas non erat incomitatum relinquere iter innocentis, meam
impreund aceleagi false acuzalii? 4 Dar, a rdspuns ea, te-a$
scilicet criminationem vererer et quasi novum aliquid

I
accideret perhorres,cerem? 6 Nunc enim primum censes
apud improbo s mores.lace s si-t/rn pericul i s es se s apienti am?
Nonne apud veterer q.,oqrl ante nostri Platonis aetatem
pdrdsi, fiule, Si n-aS fmpdrli cu tine, printr-o suferinlit
comund, sarcina pe care ai ltrat-o asuprd-li, din cauza urii
numelui rneu? 5 Desigur. Filosofiei nu i-arJi permis sd lase
pe un nevinovat fdrd tovards c{e drum. Ntt m-aS teme de

I magnum saepe certamen cum stultitiae temeritate remuScdri Si nu m-aS ingrozi, ca Si cum s-ar intdntplct ceva

I

t2 Boethius
certavimus eodemqlle superstitc praeceptor eius Socrates
iniustae victoriam nrortis me astante promeruit? 7 Cuius
hereditatem cum deinceps Epicureum vulgus ac Stoicum
ceterique pro sua quisque parte raplum ire molirentur
meque reclamantem renitentenrque velut in partenr praedae
traherent, vestem, quam meis texueram manibus disciderunt
abreptisque ab ea panniculis totam me sibi cessisse
credentes abiere. 8 In quibus quoniam quaedam nostri
habitus vestigia videbantur, meos esse familiares
imprudentia rata nonnullos eorum profanae multitudinis
errore pervertit. 9 Quodsi nec Anaxagorae fugam nec
Socratis venenum nec Zenonis tormenta, quoniam sunt
peregrina, novisti, at Canios, at Senecas, at Soranos,
quorum nec pervetusta nec incelebris memoria est, scire
potuisti. l0 Quos nihil aliud in cladern detraxit, nisi quod
nostris moribus instituti studiis improborum dissimillimi
videbantur. I I Itaque nihil est, quod ammirere, si in hoc
vitae salo circumflantibus agitemur procellis, quibus hoc
maxime propositum est pessimis displicere. l2 Quorum
quidem tametsi est numerosus exercitus, spernendus tamen
est, quoniam nullo duce regitur, sed errore tantum temere
ac passim lymphante raptertur. I3 Qui si quando contra nos
aciem struens valentior incubuerit, nostra quidem dux
copias suas in arcem contrahit, illi vero circa diripiendas
inutiles sarcinulas occupantur. l4 Al nos desuper irridemus
vilissima rel'um qLlaeque rapientes securi totitts furiosi
turnultus eoque vallo muniti. quo grassanti stultitiae aspirare
fas non sit.
.."-g\-\u i : r ' l'
/'r" ].'. ,ji.
(* ttxLt 't t t 'r
\^
\€_1 !l.y
Mdncdicrilc filosofici - Cartea I 13
extraordinar? 6 Crezi cd acunt, pcn.lrtt printa datd, intr-o
societate necinslitd, fu;elepcitutea b.tte otacolti Si pttsit irt
pericol? La cei vechi, inainte de vrernea discipolului meu
Platorr nu atn clat adeseu lupld mare ut indrdzneala prostiei?
$i cltior in timpul vielii acestuicr, profesorul sdu, Socrate,
nu a primit ca rdsplatu o moorte nedreaplit, chiar suh ochii
mei? 7 Apoi, pe cdnd mul1imea epicuree Si cea stoicd, Si
allii in Jblul lor, mtelteau sd-mi rdpeascit morstenirea Si ntd
tfrau, penlru a et,eo Jiecare parlea lui de pradd, clt Loate
protestcirile Si opunerile mele, mi-att rupt vesmintttl pe care
l-am custtt cu mdinile mele Si, dupci ce au stmtls din elfitsii,
au plecat, crezdnd cd le-am cedat in intregime. B Atunci,
fiindcd se vedeau la aceStia oarecare urnte ale imbrdcdminlii
mele, ignor"anla, crezdnd cd ei imi sfnt prieterti apropiali,
cum se tntampld in rdtacirea multimii profune, a abdtut pe
unii dintre ei.9 Dacd tu n-ai cunosclrt nici fuga lui
Anaxagorata), nici veninul /ui Socratet5), nici chinurile lui
Zenont6), Jiindcd aceStia nu sint de la noi, cel putin ai putut
sti de tm CaniusrT), Senecals), Soranusle), a cdror amintire
nu e nici prea veche, nici nectutoscutd.lO Pe aceStia i-a dus
la ruind numai faptul de a fi fost formali in disciplina mea
Si de a fi avut dorinle cu totul deosebile de ale celor
necinslili.ll AstJbl, n-ai de ce sci te miri ca pe aceastd mare
o vielii sirttent hdrluili cle Jilrtuni care bdntuie in .juru-ne,
unde lucnil de c'eo mai mare importanld esle de a nu pldcea
celor rdi.lZ DeSi armata aceslora este numeroasd, ea este
totuSi de dispreluit, Jiindca n-are nici un conducdtor, ci este
tiritci doar de eroore, care rdl.dceSte incoace Si incolo, la
intdmplare, fdrd nici o lintd,13 Dacd aceasta, luptiind
impotriva mea, md va ataca odatd cu furie, conclucdtorul
metr - raliunea - iSi va stringe oStile sale in fortdreold Si
duSmanul va avea de rdpit doar materiale nefolositoare.l4
Iar eu, de sus de pe metereze, voi ride de cei care se lasd
fitrali de cele mai neinsentnate dintre lucrut'i, addpostitii de
orice tumult furios qi tntdritci prin acel zid, lo core rm i-arfi
permi"s pros t iei efititoare sd ajm gd.
.i
9E 42S4
t4
Metrum IV
Quisquis composito serenus aevo
fatum sub pedibus egit superbum
fortunamque tuens utramqlle rectus
invictum potuit tenere vultum,
non illum rabies minaeque ponti
versum funditus exagitantis aestum
nec ruptis quotiens vagus caminis
torquet fumificos Vesaevus ignes
aut celsas soliti ferire turres
ardentis via fulminis movebit.
Quid tantum miseri saevos tyrannos
mirantur sine viribus furentes?
Nec speres aliquid nec extimescas,
exarmaveris impotentis iram;
at quisquis trepidus pavet vel optat,
quod non sit stabilis suique iuris,
abiecit clipeum locoque motus
nectit, qria valeat trahi, catenam.
Prosa IV
1 Sentisne, inquit, haec atque animo illabuntur tuo an
6voq hipoq? Quid fles, quid lacrimis manas? 'Efo,u6cr,
p\ rcei)Oe vdrp. Si operam medicantis exspectas, oportet
vulnus detegas. 2 - Tum ego collecto in vires animo: Anne
adhuc eget ammonitione nec per se satis eminet fortunae
in nos saevientis asperitas? Nihilne te ipsa loci facies movet?
3 Haecine est bibliotheca, quam certissimam tibi sedem
Boethius
MAnedierile filosofiei - Cartea l 15
Poezia IV 20)
in{eleptul, spune Filosofia, trebuie sd primeasci cu
aceeagi detaqare gi bucuriile ca qi loviturile sorfii, si nu
spere nimic qi sd nu se teami de nimic.
Cel ce stdpdn pe sine, cu-acelagi fei de viald,
A-nvins superba soartS punind-o sub picior,
Cel ce-a avut curajul ca sd priveascS-n fafd
Norocul, de ina11d sau e coboritor,
Pe-acela nici m6nia oceanului intins,
Cu valuri rdscolite gi amenin{dtoare,
Nici, furtunos, Vezuviul, c6nd izbucnegte-ncins
$i foc Ai fum revarsd, cu lavd curgdtoare,
Sau fulgerul ce turnuri in virfuri le trisn^:1tc,
Nimica pe acela nu-l poate-nspdimdnta.
De ce nenorocilii admird nebunegte
Tiranii cruzi ce ura nu pot a-gi infrAna?
Sd n-ai nidejdi, nici tearnd zt), in orice-mprejurare
$i dezarmezi mAnia celui nestdpAnit;
Dar cine frrd cumpit dorinli qi temeri are,
Acela, nestatornic, mereu nechibzuit,
i9i 1as6-n luptd scutul, uitdnd de datorie,
$i-gi leagd singur lan{ul ce-l duce in robie.
Proza IV
Boethius aminteqte tot ce a ficut el pentru respectul
virtufii, apir6nd pe cei nedreptififi qi luptAnd cu necinstea,
lupti care i-a atras duqmani, ce unindu-Ei puterile, I-au
tnvins qi l-au adus in stare de umitinfd gi mizerie. Cei cinstifi
suferi, iar cei necinstifi triumfi: iati ceea ce este de
neinfeles in desfigurarea faptelor omenegti.
.'' ,l intrelegi tu acestea, zise ea, Si-li intrd in stflet, satt esli
ca mdgarul inaintea lirei? 22) De ce ptdngi, de ce-li curg

76 Boethius
nostris in laribus ipsa delegeras. in qua mecum saepe
residens de humanarum divinarumque rerum scientia
disserebas? 4 Talis habitus talisqr-re vultus erat, cum tecum
naturae secreta rimarer, cum mihi siderum vias radio
describeres, cllm mores nostros totiusque vitae rationem
ad caelestis ordinis exempla formares? Haecine praemia
referimus tibi obsequentes? 5 Atqui tu hanc sententiam
Flatonis ore sanxisti beatas fore res publicas, si eirs vel
studiosi sapientiae regerent vel earum rectores stndere
sapientiae contigisset.6 Tu eiusdern viri ore hanc
sapientibus capessendae rei publicae necessariam causam
esse monuisti, rre improbis flagitiosisque civibus urbium
relicta gubernacula pestem bonis ac perniciem ferrent.
7 Hanc igitur anctoritatem secutus, quod a te inter secreta
otia didiceram- transferre in actum publicae
amministrationis optavi. 8 Tu mihi et, qui te sapientium
mentibus inseruit, deus conscii nullum me ad magistratum
nisi commune bonorum omnium studium detulisse. 9 Inde
cum improbis graves inexorabilesque discordiae et, quod
conscientiae libertas habet, pro tuendo iure spreta
potentiorum semper offensio.
10 Quotiens ego Conigastum in irnbecilli cuiusque
fortunas impetum facientem obvius excepi, quotiens
Trigguillam regiae praepositum domus ab incepta, perpetrata
iam prorsus iniuria deieci, quotiens miseros, quos infinitis
calumniis impunita barbarorum semper avaritia vexabat,
obiecta periculis auctoritate protexi! Numquam me ab iure
ad iniLrriam quicquam detraxit. Provincialium fortunas
11
tum privatis rapinis, tum publicis vectigalibus pessumdari
non zrliter quam qui patiebantur indolui. 12 Cum acerbae
I
Mdnedierilc filosofici - Cartea I t7
t
t
locrimile? VorbeSte deschis, nu ascurtde nimic in inima ta.21)
Dac'a astepli ajutorul doclorului trebuie sd-1i ardTi rana.2
Atunci eu, adundndu-nri in suflet toatd energia, am rdspuns:
Oare este ncvoie de explicalie gi nu se vcde de la sine asprimea
sorlii care se infurie irnpotriva mea? intru nitnic nu tc miqci
insdgi infdfigarea locului?3 Aceasta estc biblioteca pe care tu t
t
insd{i o alesesegi ca sdlagul cel mai sigur in casa mea, in care
adesea ;ezdnd cu mine discutai dcspre gtiin(a lucntrilor divine
gi umane?4 Aq;a eram eu, infbliqarea aceasta o aveam, pe cAnd
descifram cu tine secretele naturii, pe cAnd tu imi descriai cu
b6{ul clile stclelor2a), pe cdnd imi formai caracterul gi rafiunea
intregii mele vie1i, dr,ipi exemplele ordinii cercati? 25)Aceasta
T
t
imi este risplata cd te-am urmat pe tinc?5 Doar tu ai consacrat
accastd sentinfd prin gura lui Platon. ci vor fi fericite statele
t
cAnd le vor conducc iubitorii de in{clepciune sau cdnd
conducdtorii lor vor putea sd se dcdea studiului in{elepciunii.26)6
Tu insd{i, prin gura accluiagi bdrbat, ai ardtat cd acesta este un
motiv serios de a-!i insuqi puterea statului: ca nu currva
conducerea fiind ldsati cetdtenilor necinstifi qi rdi, aceqtia si
aducd nenorocire qi pieirc celor buni. 7 Aqadar, urmdnd aceasti T
autoritate, ce ca ce am invd{at de la tine in timpul orelor libere
gi linigtite, amdorit sd traduc in faptd in administralia publicS.
8 Tu gi Dumnezeu, care te-a semdnat in minlile infelepfilor, ;
imi sintefi martori cd nimic nlr m-a adus la funcliile publice
decit dorinla de a servi deopotrivd pe toli cei buni. 9 Dc aici
gravc Ei inevitabile nein(eiegeri cu cei rdi gi supdrarea celor F
puternici, pe care arn dispreluit-o intotdeauna, in apdrarea
dreptului, a$a cum cere libertatea conEtiin{ci.
10 De citc ori m-am opus lui ConigastuszTr, cAnd se repezea
It
pe averea vreunui om slab, de cite ori am oprit pe Trigguilla2s),
intendentul casei rcgale, de ia o ncdreptate inceputd sau chiar
infEptuitd, de citc ori, opunind pericolelor autoritatea mea,
It
am ocrotit pc nenorocilii pe carc ii iovca prin nenumdrate
l;
ll
18 Boethius
famis tempore gravis atque inexplicabilis indicta coemptio
profl igatura inopia Campaniam provinciam videretur,
certamen adversum prtrefectum praetorii communis
commodi ratione suscepi. rege cognoscente contendi et, ne
coemptio exigeretur, evici. lJ Paulinum consularem virllm,
cuius opes Palatinae clrrt--s iarrr spe atque ambitione
devorassent, ab ipsis hiantiunr faucibus traxi. l4 Ne Albinum
consulrtrern virum praeiudicatae accusationis poena
corriperc't, odiis rrie Cypriani delatoris opposui. l5 Satisne
in me magnas videor exacerlrasse discoldias? Sed esse apud
ceteros lr-rtior debui, qui urihi arnore ir-rstitiae nihil apud
aulicos, quo magis essenr. tutior. reservavi. Quibus auten-i
deferentibus perculsi sumus'? l6 Quorurrr Basilius olim regio
ministerio depulsus in delationem nostri nominis alieni aeris
necessitate compnlsus est. l7 Opilionel.n vero atque
Gaudentium cum ob innumeras multiplicesque fraudes ire
in exsiliuur regizr censllra decrevisset cumque illi parere
nolentes sacrarum sese aedium defensione tuerentrlr
compertumque id regi foret, edixit, uti, ni intra praescriptum
diem Ravenna urbe decederent, notas insigniti frontibus
pellerentur. l8 Quid huic severitati posse astrui videtur?
Atquin eo die deferentibus eisdem nominis nostri delatio
suscepta est. 19 Quid igitLrr, nostraene artes ita meruerunt
an illos accllsatores iustos fecit praemissa damnatio? Itane
rrihil fortulrarn puduit si rninLrs accusalae innocentiae, at
ac-cusantium vilitas?
20 At cuiris criminis arguirnur surnmam quaeres?
Senatum dicimur salvum esse voluisse. 2l Modurn
desideras? Delatorem, ne documenta deferret, quibus
senatum maiestatis reum faceret, impedisse criminamur.
22 Quid igitur, o nragistra, censes? Infitiabimur crimen, ne
MAnsAierile-filosofiei - Cartea I t9
manevre ldcomia intotdeauna nepedepsitd a barbarilor!
Niciodatd nu ln-a abdtut ceva de la dreptate spre nedreptate2e).
I I Me durea ca qi pe victime c0nd averile provrncialilor, prin
jafuri particulare sau prin dajdii publice, erau nimicite. l2 pe
cAnd, in timpul unei mari foamete, rechizilia ordonatd, grea qi
inexplicabild, pdrea cd amenintd provincia Campania30) cu
mizeria, mi-am luat asuprd-mi lupta impotriva prefcctului
pretorian, pentru interesul general, am luptat cu el pAnd la
rege qi am invins, impiedicAnd sd se sdvirq;eascd rechizilia.
13 Pe fostul consul Paulinus3rr, bdrbat ale cdrui averi le
devoraserd cdinii Palatinului, prin proiectele gi arnbiliile lor,
l-am scos din gitlejul lor pe cAnd crau gata sa-l inghitd. l4 Am
infruntat furia delatorului Cyprianus pentru ca AIbinus32r,
fost consul, sd nu sufere pedeapsa unei acuzdri nejudecate.
15 Oare n-am stArnit impotriva rlea vrdjmdgii destul de mari?
Ar fi trebuit cel pufin sd fiu la addpost fafd de ceilalqi, eu care,
in dragostea mea pentru dreptate, nu mi-am luat nici o mdsurd,
ca sd fiu ir-r siguranfd fa[d de oamenii curfii. Dar de ce
defbimdtori n-am fost atacat? 16 Dintre acegtia, Basilius33),
de curdnd alungat din slujba regelui, a fost impins de datoriile
lui bdneqti, la delaf iune impotriva mea. 17 $i, fiindcd din cauza
nenumdratelor gi rnultelor feluri de fraude, cenzura regeascd
decretase sd meargd in exil Opilio3at gi Gaudentius3s), iar
acegtia, refuzdnd sd se supund, se apdrau prin dreptul de azll
al locagurilor sfinte, regele, aflAnd aceasta, a decretat ca, dacd
nu vor iegi din Ravena36)pAnd in ziua prescrisi, sd fie infierati
pe frunte gialungafi.l8 Ce se mai putea face in fafa unei astfel
de severitdli? $i totugi, in acea zi ei denunldnd numele meu,
denun{ul a fost prirnit. 19 Dar ce? Aceasta a meritat activitatea
mea? Sau pe acei acuzatori i-a fEcut drepJi condamnarea pe
care o suferiserd? Sorfii nu i-a fost deloc rugine, dacd nu de
inocenfa celui acuzat, cel pu{in dejosnicia acuzatorilor?
20 Poate vrei sd qtii obiectul vinovdliei ce mi se imputd?ii)
Se afirmd cd am voit sd salvez senatul.2l Vrei si gti cunt / Sint
 Boethius
20

tibi pudor simus? At volui nec umquam velle desistam.
Fatebimur? Sed impediendi delatoris opera cessavit. 23 An
optasse illius ordinis salutem nefas vocabo? ille quidem
suis de me decretis, uti hoc nefas esset, effecerat. 24 Sed
sibi sernper mentiens imprudentia rerum merita non potest
immutare nec mihi Socratico decreto fas esse arbitror vel
occuluisse veritatem vel concessisse mendacium. 25 Verum
id quoquo modo sit, tuo sapientiunrque iudicio aestimandum
relinquo. Cuius rei seriem atque veritatem, ne latere
posteros queat, stilo etiam memoriaeque mandavi. 26 Nam
de compositis falso litteris, quibus libertatem arguor
sperasse R.omanam, quid attinet dicere? Qltarum fraus
acuzat c5a'r irnpiedicat pe un delator de a denunfa crocumentele t
prin care ar fi putut face senatul vinovat de Idse_rnajestate.
22 Ce crezi tu, stdpAna mea, cd trebuia sd fac? Sd_mi
fapta ca sd nu-!i produc rugi'e? Dar am vrut_o gi
tdgdduiesc
r_riciodatd nu
t
voi inceta de a o vrea. Sd nrdrturisesc? Atunci va inceta
strddania mea de a impiedica pe delator. 23 Sau voi
crimd dorinfa mea de a salva acest corp? Desigur, el
numi
fbcuse
t
prin politica sa impotriva mea ca aceasta sd pard crimi.
24Dar bicisnicia, oricit ar rnin{i, nu poate sd schimbe dreptatea
faptclor, qi, dupd dicton,l socratic, nici nu socotesc cd
e bine
t
sd ascuncl adevdrul sau sd cedez rninciunii3si. 25

$i, ca sd nr-r poatd

oricu'r ar fi
accasta, o las sd fie apreciatd dejudecata ta gi a infelepfilor.
rdlnane necunoscutd povestirea adevdratd
t
I
a
acestci afaceri, eu am transmis_o mcmoriei urmagilor,
aperta patuisset, si nobis ipsorum confessione delatorum, scriind_o.
26in ceea ce privegte scrisorile apocrife, prin care se aratd
quod in omnibus negotiis maximas vires habet, uti licuisset. cd
am apdrat libertatea Romei, cc pot sd spun? Falsitatea
acestora
27 Nam quae sperari reliqua libertas potest? Atque utinam s-ar putca evidenfia, dacS mi s-ar pennite sd md
folosesc chiar
posset ulla! Respondissem Canii verbo, qui cum a Gaio de dcclarafiile delatorilor, fapt care are cea mai
nrare valoarc-
;
Caesare Germanici filio conscius contra se factae in toate imprejurdrile.2T $i ce libertate se mai pout"
sp"ro?
coniurationis fuisse diceretur: 'Si ego', inquit,'scissem, tu
nescisses'. 28 Qua in re tron ita sensus nostros maeror
O, de s-ar putea spera vreuna! Ag fi rdspuns prin cuvintul
Canius cate, acuzat de Gaius Caesar, fiul lui Germanicus.
lLri il
hebetavit, ut impios scelerata contra virtutem querar
molitos. sed, quae speraverint, effecisse vehementer
amnriror. 29 Nam deteriora velle nostri fuerit fortasse
cd ar avea cunogtinid de un complot urzit contra
Dacd eu aS fi Stiut, tu n_aifi Stiut.2g Dar in aceasti
durerea nu aparalizat intr_atit simfurile
cd nelegiuilii au unertit rucruri criminale
lui, a spus:
afacerc
mele, incit sd md pl6ng
impotriva virtugii. nii
I
defectus, posse contra innocentiam, quae sceleratus quisque
conceperit, inspectante deo monstri simiie est. 30 Unde
contrd, sint inmdrrnurit cum au putut sd infrptuiascl
darit.29 Fiindcd a voi rdul poate fi un defect
ce au
omenesc, dar a
tl
haud iniuria tuorum quidam familiarium qunesivit: 'Si face impotriva inocen{ci tot ce a conceput
quidem deus', inquit, 'est, unde mala? bona vero unde, si
non est?' 3l Sed fas fuerit nefarios homines, qui bonorum
teami dc Dumnezeu, accasta cste o
aceea, pe bund dreptate a intrcbat
un scclerat fhrd
monstruozitate. 30 De
unul dintre prietenii tdi3e)
tl
omnium totiusque senatus sanguinem petunt, nos etiam,
quos propugnare bonis senatuique viderant, perditum ire
ir'
.i:l
';,
apropia{i: Dacd existd Dttmnezett,
dacd nu existd, de tmde provine
a fost cu putinfd ca oameni
de ttncle provine rdttl? Iar
binele? 31 Si zicem insi cd tl
voluisse. 32 Sed num idem de patribus quoque merebamur? t nelegiuili, care cer sdngele tuturor
!:i
rl
I
 )) Boethius
Menrinisti, ut opinor. quoniam me dicturum quid
fac:tururlve praesens semper ipsa dirigebas. meministi,
inquam. Veronae cunl lex avidus exitii cornnruuis maiestatis
crimen in Albinunr delatae ad cunctnrn senatus ordinem
transferre: moliretur, universi innocentiam senatus quanta
mei periculi securitate defenderim. 33 Scis me haec et vera
proferre et in nulla Llnrquam rnei iaucle iactasse; minuit enint
quodarn modo se prclbarrtis conscientiae secretum, quotiens
ostentando quis factum recipit famae pretium. 34 Sed
innocentiam nostranr quis exceperit eventns,vides; pro verae
virtutis praenriis falsi sceleris poenas subimus. 35 Eccuius
umquan.l lacinoris manil'e sta confessio ita iudices habuit in
severitate concordes, ut non aliquos vel ipse ingenii elror
hunani vel fortunzre condicio cunctis mortalibus incerta
summitteret? 36 Si inl'lamrnare sacras aedes voluisse, si
sacerdotes impio iugulare gladio, si bonis omnibus necem
struxisse cl iceremur, praesentenr tameri sententia,
confessurtr tamen convictumve punisset; nunc quingentis
fere passuurn milibus procul muti atque indefensi ob studium
propensius in senatum morti proscriptiorrique damnamur.
O meritos de simili cri nrilre nerninem posse convinci!
37 Cuius dignitatern reatus ipsi etiam qui detulere
viderunt; quam uti alicuius sceleris ammixtione fuscarent,
ob ambitum dignitatis sacrilegio me conscientiam polluisse
rnentiti sunt. 38 Atqui et tu insita nobis omnem rentnl
mortaliunr cupidinern de nostri animi sede pellebas et sub
l'
tuis oculis sacrilegio locurn esse fas non erat. Instillabas
enim auribus cogitationibusque cotidie meis Pythagoricum
I illud enou Oeco 39 Nec conveniebat vilissimorum me
I
MAnedierile filosofiei - Cartca I 23
celor buni gi al senatului intrcg, sd fi voit sd md piardd qi pe
rnine, care lupt pentru bine gi pcntru senat? 32 Dar meritam
acelagi lucru qi dc la senatori? i1i arnintegti, cred, fiind tu insdli
prczentd intotdeauna, md conduceai in vorbele Ei fapte le mele,
i!i arnintegti. zic, pe c6nd la Verona regele, dorind pieirea
tuturora, cduta sd pund pe seama intregului senat o crirnd de
ldse-majestate, de care era acuzat Albinus, cu cdtd indiferen{d
fafi de propriul meu pericol am apdrat nevinovdlia senatului.
33 $tii cd acestea sint absolut adevdrate gi nr"r le spun niciodatd
pentru a rnd lduda; cdci se micgorcazi oarecum farmecul secret
aI congtiin{ei rnullumite de sine, ori de cite ori cineva, ardtdndu-
gi o fapt6, primegte pentru ea) ca rdsplatS, fairna. 34 Dar vezi
ce soartd a avut nevinovdlia mca: in loc de rdsplatd pentru o
virtute adeviratd, am suferit pedeapsa pentru o acuza[ie
neintemeiatl. 35 Mdrturisirea pe fa(d a unci crime a avut
vrcodatd judecitori aga de potrivili in severitate, incit sd nu
fic nici unii subjuga{i de erori proprii spiritului omenesc sau dc
condi{ia sorfii ncsigure pentru tof i rnuritoril?.36 Dacd s-ar fi
spus despre mine cd am voit sa incendicz altarele sfinte, cd tai
gitul preolilor cu sabia nelegiuiti, cd am adus moartea tuturor
celor buni, judecata m-ar fi condamnat in prezcn{a mea, pe
bazd de probe gi de mdrturii; acum, la depdrtare de aproape
cinci sute de rnii de paqi, fErd putinfd de a vorbi qi de a rnd
apdra, sint condamnat la moarte gi proscriere, din cauza zelului
meu nemdsurat pentru senat. O, de n-ar putea fi convins nimeni
cd am meritat asemenea nelegiuire!
37 Onoarea acestei acuzalii au vdzut-o chiar cei ce m-au
denunfat; ca s-o vestejeascd amestecdnd-o intr-o crim6, au
mintit ci mi-am pitat congtiinfa printr-un sacrilegiu, ca sd
dobindeasci in schimb demnitate.38 Dar gi tu, sdditd in minc,
alungai din adAncul sufletului meu orice dorinfd a lucrurilor
muritoare qi nu putea si existe sub ochii tdi loc pentru
sacrilegiu. Cici irni strecurai zilnic in urechilc in cugctul
Ei
24 Boethius
spirituum praesidia captare, quem tu in hanc excellentiam
componebas, ut consimilem deo faceres. 40 Praeterea
penetral innocens domus, honestissimorum coetus
amicorum, socer etiam sanctus et aeque ac tu ipsa
reverendus ab omni nos huius criminis suspicione
defendunt.4l Sed - o nefas! illi vero de te tanti criminis
fidem capiunt atque hoc ipso videbimur affines fuisse
maleficio, quod tuis imbuti disciplinis, tuis instituti moribus
sumus. 42 lta non est satis nihil mihi tuam profuisse
reverentiam, nisi ultro tu mea potius offensione lacereris.
43 At vero hic etiam nostris malis cumulus accedit, quod
existimatio plurimorum non rerum merita, sed fortunae
spectat eventum eaque tantum iudicat esse provisa, quae
felicitas commendaverit; quo fit ut existimatio bona prima
omnium deserat infelices. 44 Qui nunc populi rumores,
quam dissonae multiplicesque sententiae, piget reminisci;
hoc tantum dixerim ultimam esse adversae fortunae
sarcinam, quod, dum miseris aliquod crimen affingitur, quae
perferunt meruisse creduntur. 45 Et ego quidem bonis
omnibus pulsus, dignitatibus exutus, existimatione foedatus
ob beneficium supplicium tuli. 46 Videre autem videor
nefarias sceleratorum officinas gaudio laetitiaque fluitantes,
perditissimum quemque novis delationum fraudibus
imminentem, iacere bonos nostri discriminis terrore
prostratos, flagitiosum quemque ad audendum quidem
facinus impunitate, ad efficiendum vero praemiis incitari,
insontes autem non modo securitate, verum ipsa etiam
defensione privatos. Itaque libet exclamare:
!.
I
i
I
Mdnedierile filosofiei - Cartea I 25
meu acel dicton pitagoreic urmeazd-l pe Dumnezea.ao)39 $i
nu se putea sd capdt ajutoare de la spiritele cele mai meschine,
cdnd tu md formai in aceastd noblefd spirituald, ca sd md faci
asemenea lui Dumnezeu. 40 Pe ldngd acestea, cdminul meu
nepitat, tovdrdqia de prieteni foarte onegti, socrul meuar) cu o
viali de sfint gi care meritd sd fie respectat ca tine insdfi, md
apdrd de orice binuiald a acestei crime. 41 Dar ce nelegiuire !
Din catza ta ei mI binuiau de o astfel de crimi, gi prin insugi
faptul ci am fost pdtruns de invSlitura ta, cd am fost format
in disciplina ta, par in ochii lor a nu fi strdin de aceast[ acuzalie.
42 Astfel nu e deajuns cd nu mi-a fost de nici un folos cultul
meu pentru tine, dar mai mult, egti gi tu loviti de ofensa adusi
mie. 43 $i se mai adaugd la grdmada nenorocirilor mele gi
aceea cd aprecierea celor mulli nu judecd meritul faptelor, ci
deznoddmdntul lor adus de evenimente gi nu iau in seami
prevederile, decit in misura in care ele sint incununate de
succes; de aceea se intAmpld ca buna prefuire sd pdr6seasc[
cea dint6i pe cei nenorocili. 44 Care sint acum zvonurile in
popor, cit de deosebite gi de multe sint mi-e sil6 sd le amintesc;
a$ spune numai cd aceasta este cea mai apdsdtoare sarcini a
unei sorfi vitrege, c6, atunci cdnd se pldsmuieqte vreo crim[
pe seama celor nenorocili, se crede cd ei au meritat ceea ce
indur5. 45 $i eu, deposedat, izgonit din toate bunurile mele,
despuiat de demnitdfi, pdtat in reputalia mea, am primit ca
risplati suferinla, pentru cd am fEcut binele. 46 Parcd vdd
oficinele nelegiuite ale criminalilor jubildnd de bucurie gi
veselie, parcd vdd pe toli pierdu{ii ameninfdndu-md cu gantajul
unor noi denunfuri; cei buni zac, cdzuli sub teroarea primejdiei
mele, criminalii, dacd nu sint pedepsili, cdnd indrdznesc sd
comitd crima, sint a!6!a!i si o sdvirgeasci in vederea rdspl[lilor,
iar cei nevinovali sint lipsili nu numai de securitate, dar chiar
de apdrare. De aceea sint indreptilit sd md jelui:
rt

I 26 l ltrrt ltius M/inuiicrilc I'ilosofici - Cartea I 27

t Mctrum V

O stelliferi conditor orbis,

Poezia Va2)
Invocafie cdtre Creatorul lumii pentru a a$eza Ei printre

I
oameni legile armonice pi perfecte ale universului.
qui perpetuo nixus solio Diltuitor al boltei instelate,
rapido caelum turbine versas $ezdnd pe tron in vegnici domnie,

t legemque pati sidera cogis,

ut nunc pleno lucida cornu
totis fratris obvia flammis
Tu-nvArfi pe cer in repezi cercuri toate
$i agtrii-i faci si se supuni {ie.
Tu vrei ca luna argintie, plind,

I condat stellas luna minores,

nunc obscuro pallida cornu
Phoebo propior lumina perdat
Cu flacdra ce fratele i-a dat,
in intuneric stelele sd {ind,
Sau palidi, cu discu-ntunecat,

t et, qui primae tempore noctis

agit algentes Hesperos ortus,
Aproape fiind ca Phoebus si dispard.
Prin tine, Hesperus, cAnd noaptea vine,
Conduce aqtrii reci ca si rdsari;

t
solitas iterum mutet habenas
Phoebi pallens Lucifer ortu. Apoi, schirnbdndu-qi fr6ne noi, se face
Tu frondifluae frigore brumae Luceafdr palid, Phoebus cAnd apare.
Tu iernii reci, de frunze pustiitd,

t stringis lucem breviore mora,

tu, cum fervida venerit aestas,
agiles nocti dividis horas.
+.
ll randul zrua mrca, noaptea marc,
Tu verii, invlpdiatd qi-nsoritd,
a. - .
Ii dai nopli scurte gi irnbdlsdrnate.

I Tua vis varium temperat annum,

ut,quas Boreae spiritus aufert,
revehat mites Zephyrus frondes,
Prin tine anll-n timp igi toarce firul
$i frunze de Boreas scuturate
Le-aduce iarigi fragede, Zefirul.

t quaeque Arcturus semina vidit,

Sirius altas urat segetes;
nihil antiqua lege solutum
$i ce Arcturus vede-abia sub glie,
Sub Sirius in pdrgd rod se face,
Nimic scipat de-a se supune fie
t linquit propriae stationis opus.
Omnia certo fine gubernans
hominum solos respuis actus
Din rostu-n care-i pus, nu se desface.
Voinla ta la toate este cale
$i doar pe oameni ii respingi, izvoare
t merito rector cohibere modo.
Nam cur tantas lubrica versat
Si aibd vrerile dreptdlii tale.
Cdci pentru ce e soarta schimbdtoare
Fortuna vices? Premit insontes
I De nein{eles? De-i crima pedepsiti,

t
 28 Boethius
30
debita sceleri noxia poena,
at perversi resident celso
mores solio sanctaque calcant
iniusta vice colla nocentes.
Latet obscuris condita virtus
clara tenebris iustusque tulit
crimen iniqui.
Nilperiuria, nil nocet ipsis
fraus mendaci compta colore.
Sed cum libuit viribus uti,
quos innumeri metuunt populi,
summos gaudet subdere reges.
O iam miseras respice terras,
quisquis rerum foedera nectis!
Operis tanti pars non vilis
homines quatimur fortunae salo.
Rapidos, rector, comprime fluctus
et, quo caelum regis immemsum,
firma stabiles foedere terras.
Prosa V
I Haec ubi continuato dolore delatravi, illa vultu placido
nihilque meis questibus mota: 2 Cum te, inquit, maestum
lacrimantemque vidissem, ilico miserum exsulemque
cognovi; sed quam id longinquum esset exsilium, nisi tua
prodidisset oratio, nesciebam. 3 Sed tu quam procul a patria
non quidem pulsus es, sed aberrasti ac, si te pulsum existimari
mavis, te potius ipse pepulisti; nam id quidem de te numquam
cuiquam fas fuisset. 4 Si enim, cuius oriundo sis patriae,
reminiscare, non uti Atheniensium quondam multitudinis imperio
regituq sed e'[q Koipov6q 6otw, ef,q Baoil,zu6 qui frequentia
MAnsAierile filosofiei - Cartea I 29
O isp6gegte cel nevinovat;
Iar rdutatea e pe tron suiti
$i cel ce e in viald nepitat
De cei migei cdlcat e in picioare.
Virtutea luminoasd-n umbrd zace,
Iar dreptul e-acuzat de-ngrozitoare
Pdcate, ce nedreptul doar le face.
Sperjurul li se trece cu vederea
$i-ngeldciunea inchis[-n false legi;
Dar cAnd ajung in m6ini sd ia puterea,
iqi fac pldcerea sd subjuge regi
Temufi de neamuri mari, nenumdrate.
Priveqte-acum pdm6ntul plin de jale.
Oricine-ai fi cel ce dirigui toatc:
Noi, buni parte a lucrdrii tale,
Plutim pe marea vielii la-ntdmplare.
StdpAne, opre$te valu-nfuriat
$i dd 9i pe pdmAnt legea prin care
Conduci imensul spa!iu instelat.
ProzaY
Filosofia recunoagte meritele gi virtufile lui Boethius.
insi triste{eao m0nia gi durerea lui sint prea grave. EI e
bolnav sufletegte gi trebuie mai intAi vindecat cu incetulo
ca si poati infelege orinduirea divini a lumii, nu numai
in cer, ci 9i pe pimAnt.
I DupE ce am rostit acestea in continuarea durerii mele,
ea, cu fala linigtitd gi fEr[ sd fie miqcatd de pldnsul meu, a
zis:2 Cdnd te-am vdzut trist 6i fnldcrimat, am tnleles imediat
cd eSti nefericit Si exilat; dar nu Stiam cit de departe ili este
exilul, dacd nu-mi ardtai prin cuvintarea ta.3 N-ai fost
alungat aSa de departe de patrie, ci tu te-ai rdtdcit Si, dacd
preferi sd te socoli alungat, tu fnsu{i nrai degrabd te-ai
I
t 30 Boethius

civium, non depulsione laetetur, cuius agi frenis atque

MAneAierile filosofiei - Cartea I 3l

I obtemperare iustitiae libertas est. 5 An ignoras illam tuae

civitatis antiquissimam legem, qua sanctum est ei ius
alungat. Pentru cd nimeni n-ar Ji avut asupro ta acest drept.
4 Dacd-tri aminteSti tn ce patrie a trebuit sit le noSti, ea nu e
condusd de un guvern popular, ca odinioard Atena, ci are un

I exsulare non esse, quisquis in ea sedem fundare maluerit?

Nam qui vallo eius ac rnunimine continetur, nullus metus
est. ne exsul esse mereatur; at quisquis inhabitare eam velle
singttr conducdtor, un singur regea3) care se bucurd de
inmullirea, nu de impulinarea cetdlenilor, pentru care
libertatea tnseamnd conducerea clttpd ordinele lui si sttpunerea

t desierit, pariter desinit etiam mereri. 6 Itaqr-re non tam me

loci huius quam tua facies movet nec bibliothecae potius
comptos ebore ac vitro parietes quam tuae mentis sedem
fald de.justilie. 5 Sau ntt cunoS'ti acea lege foerte veche a
ldrii tale, conform cdreia nu poate fi exilat cine a preferat
sd-si .fixeze domiciliul pe pdmdntul ei? Cel ce se gdseste

t requiro, in qua non libros, sed id, quod libris pretium facit,
Iibrorum quondam meorum sententias collocavi. 7 Et tu
intre zidurile Si intdrittrrile ei n-are nici o teamd cd o sci fie
exilat: dar oricine a incetat cle a voi sd locuiascd in ea,
inceteazd in acelasi timp Si de a se bucurs de drepturile ei.

I
quidem de tuis in commune bonum meritis vera quidem,
sed pro multitudine gestorum tibi pauca dixisti. 8 De 6 Astfel, nu md impresioneazd atit iffiliSarea acestui loc, cit

obiectorum tibi vel honestate vel falsitate cunctis nota a ta, Si nici perelii bibliotecii impodobili cu JildeS Si vitralii

I memorasti. De sceleribus fraudibusque delatorum recte tu

quidem strictim attingendum putasti, quod ea melius
uberiusque recognoscentis omnia vulgi ore celebrentur. 9
nu-i caut mai mult decit sdlasul minlii tale, in care am a$ezat
cdndva nu cdrli, ci ceea ceface prelul cdrlilor, icleile cdrlilor
mele.7 Cit despre activitatea ta pentru binele obstesc, ai spus

I Increpuisti etiam vehementer iniusti factum senatus. De

nostra etiam criminatione doluisti, laesae quoque opinionis
damna flevisti. 10 Postremus adversum fortunam dolor
lucruri adevdrate, dar pulinefaYd de multrimeafaptelor tale.
8

li
Despre cinstea ta, ca Si despre netemeinicia acuzaliilor ce
s-au adusaa), ai amintit lucruri cunoscute de toli. in ce

I incanduit conquesthsque non aequa meritis praemia pensari

in extremo Musae saevientis, uti, quae caelum, terras
priveSte crimele Si minciunile denunYdtorilor tdi, drept ai
socotit cd nu trebuie amintite decit pe scurt, fiindcii ele se
vorface cunoscute mai bin.e Si mai rodnic prin gura mullimii
I

t quoque pax regeret, vota posuisti. l1 Sed quoniam plurimus

tibi affectuum tumultus incubuit diversumque te dolor ira
maeror distrahunt, uti nunc mentis es, nondum te validiora
care line minte toate.9 Ai tnJierat cu vehemen[d atituclinea
senatului nedrept. Ai stferit, de asemenea, Si din cauza
acuzaliei adusd impotriva mea Si ai pl6ns chiar de daunele

I remedia contingunt. 12 Itaque lenioribus paulisper utemur,

ut, quae in tumorem perturbationibus influentibus
induruerunt, ad acrioris vim medicaminis recipiendam tactu
reputaliei mele rdnite.lO Apoi durerea ta s-a infldcdrat
fmpotriva sorlii Si te-ai pldns cd rdsplata nu este cdntdritit
dapd merit Si, tn ffirSit, ttt ai exprimat jttruinle ttnei Muze

t blandiore mollescant. infuriate, cerind ca acea pace care conduce cerul sd conducd
'gi pdmdntul.lT Dar fiinclcd multe sentimente te apasd grett

'*i pientru cd te lrag in toate pdr"lile dttrerea, mdnia, lristelea,

t cum eSti ctcum la minte rut-ti sint incci prielnice leac:ttri lut'i.t5)

I

32
Metrum VI
Cum Phoebi radiis grave
Cancri sidus inaestuat,
tum qui larga negantibus
sulcis semina credidit
elusus Cereris fide
quernas pergat ad arbores.
Numquam purpureum nemus
lecturus violas petas
cum saevis Aquilonibus
stridens campus inhorruit,
nec quaeras avida manu
vernos stringere pal mites,
uv"is si Iibeat frui;
autumno potius sua
Bacchus munera contulit.
Signat tempora propriis
aptans officiis deus
nec, quas ipse cohercuit,
misceri patitur vices.
Sic quod praecipiti via
certum deserit ordinem,
laetos non habet exitus.
I
Boethius MAnsiierile filosofiei - Cartea I I
12 Astfel, md voi
timp, pentru ca
folosi de medicamente mai usoare citva
pdrlile care s-au tntdrit tn tnmori din cauzct
diferitelor perturbalii, sub atingerile mele bldnde sd se
t
inmoaie, pentru a putea primi medicamente mai energice.
I
Poezia VI
in toate existi o ordine prestabiliti gi toate vin la T
timpul lor.
Cel ce-n brazda neagrd s-a-ncrezut
$i semdndturd a fEcut t
Cdnd e Cancerul apropiat
Mult de Phoebus pi infierbdntat
De credinla-n Ceres amdgit.
t
I
Spre stejari sd meargd-i nevoit.
Niciodat[ pentru-o viorea
in piduri de purpuri nu sta.
CAnd cdmpia sund de Aquiloni,
Ce se involburd in mari cicloni,
Cu avide mOini nu cduta
t
Struguri sd culegi primdvara.
Dacd vrei si ai pe sdturat, ;
Toamna mai degrabd fi-a l6sat
Bacchus darul sdu cel preluit.
Fiecdrui timp i-a rostuit t
I
Dumnezeu anume -nsircindri;
Nu vrea sd se facd rdsturndri
Ordinei ce-odatd a fixat.
Dacd-aceastd cale a ldsat
$i grdbeqte mersul r6nduit,
Nu ajunge la un bun sfdrqit. t
IT
ll
 34 Boethius
Prosa VI
I
Primum igitur paterisne me pauculis rogationibus
statum tuae mentis attingere atqlle, temptare, ut, qui modus
sit tuae curationis, intellegant? 2 - Tu vero arbitratu, inquam,
tuo quae voles Llt responsurum rogato. 3 - Tum illa:
Huncine, inquit, mundum temerariis agi fortuitisque casibus
putas an ullum credis ei regimen inesse rationis? 4 - Atqui,
inquam, nullo existimaverim modo, ut fortuita temeritate
tam certa moveantur, verum operi suo conditorem
praesidere deum scio nec umquam fuerit dies, qui me ab
hac sententiae veritate depellat. 5 - Ita est, inqvit; nam id
etiam paulo ante cecinisti hominesque tantum divinae
exsortes curae esse deplorasti. Nam de ceteris, quin ratione
regerentur, nihil movebare. 6 Papae autem vehementer
ammiror, cur in tam salubri sententia locatus aegrotes.
Verum altius perscrutemur; nescio quid abesse coniecto.
7 Sed dic mihi, quoniam deo mundum regi non ambigis,
quibus etiam gubernaculis regatur, advertis? 8 - Vix, inquam.
rogationis tuae sententiam nosco, nedum ad inquisita
respondere queam. 9 - Num me, inquit, fefellit abesse
aliquid, per quod velut hianti valli robore in animum tuum
perturbationum morbus inrepserit? l0 Sed dic mihi,
meministine, quis sit rerum finis quove totius naturae tendat
intentio? - Audieram, inquam, sed memoriam maeror
hebetavit. 1l Atqui scis, unde cuncta processerint. - Novi,
I inquam, deumque esse respondi. l2 - Et qui fieripotest, ut
principio cognito, quis sit rerum finis, ignores? l3 Verum
hi perturbationurn mores, ea valentia est, ut movere quidem
I loco horninen.r possint, convellere allteln sibique totum
I
Mdne6ierile filosofiei - Cartca I 35
ProzaYl
Boethius n-a pierdut credinfa intr-o ordine divini a
lumii. Din cauza nenorocirii sale ins5, mintea ii este
intunecati Ei nu mai in{elege limpede rosturile vietii
omenegti. Filosofia ii promite leacuri pentru a-i lecui boala
sufleteasci.
I imi vei ingddui, asadar, mai intii sd ctting si sd incerc
prin citeva intrebdri starea sufletttlui tiitt, cct .gd-nti dau seama
ce Jbl de ingrijire li se cere? 2 - intreabd-md cum i{i place
ceea ce vrei, zic eu, fiindcd i1i voi rdspunde. 3 - Socotesti,
zise ea atunci, cd aceastit lume este condus[t de lntdmplarect
oarbd, fdrd ordine si fard tintd, scttt crezi cci exista in ea o
conducere ralionald? 4 -Dar, rdspund eu, in nici un chip n-ag
putca infelege cum ceea ce este atit de bine organizat poate fi
condus de int6mplarea oarbd; dimpotrivd, sint sigur cd
Dumnezeu conduce opera sa ca un intemeietor gi n-a existat
nici o zi in care si md depdrte z de acest adevdr. 5 - ASa e, zice
ea; cdci chiar aceasta ai cdntat in versurile tole, cu pulin
lnainte Si ai depldns pe oanxeni cit numai ei stnt lipsili de
ocrolirea divind. De celelalte nu te indoieEti cit ntt sint
conduse de o ralitme dit'ind. 6 - insa vai, tare md mir pentrtt
ce sttferi, dacd stai pe un temei aSa de sdndtos de gdndire.
Dar sd cercetdm mai addnc; nu Stitt ce lipseste st(letului tdu
exilat. 7 - Spune-mi, fiindcd nu te indoieSti cd lumett este
condusci de Dumnezeu, Stii cum o conduce? 8 - Abia infeleg
sensul intrebdrii tale, zic eu, dar sd mai pot rdspunde qi ce
voiegti tu. 9 - Oare mi se pare mie, sau i1i lipseSte ceva prin
care, ca prin spdrturs unui zid de apdrare, a pdtruns in tine
morbul rdldcirii? l0 - Spttne-mi, ili aminteSti core este
sJiirSitul lucrurilor Si care este .finalitateo cdtre corc tinde
intreaga naturd? - $tiam, zic, insd durerea mi-a paralizat
memoria. I I - Dar de unde purced toate, qtii? - $tiu, zic, ;;i arn
36 Boethius
exstirpare non possint. 14 Sed hoc quoque respondeas
velim, hominemne te esse meministi. 15 - Quidni, inquam,
meminerim? - Quid igitur homo sit, poterisne proferre? -
Hocine interrogas, an esse me sciam rationale animal atque
mortale? Scio et id me esse confiteor. 16 - Et illa: Nihilne
aliud te esse novisti? - Nihil. 17 - lam scio, inquit, morbi
tui aliam vel maximam causam; quid ipse sis, nosse desisti.
Quare plenissime vel aegritudinis tuae rationem vel aditum
reconciliandae sospitatis inveni. 18 Nam quoniam tui
oblivione confunderis, et exsulem te et exspoliatum propriis
bonis esse doluisti.l9 Quoniam vero, quis sit rerum finis,
ignoras, nequam homines atque nefarios potentes felicesque
arbitraris; quoniam vero, quibus gubernaculis mundus
regatur, oblitus es, has fortunarum vices aestimas sine
rectore fluitare: magnae non ad morbum modo, verum ad
interitum quoque causae; sed sospitatis auctori grates, quod
te nondum totum natura destituit. 20 Habemus maximum
tuae fomitem salutis veram de mundi gubernatione
sententiam, quod eam non casuum temeritati sed divinae
rationi subditam credis; nihil igitur pertimescas, iam tibi ex
hac minima scintillula vitalis calor illuxerit. 21 Sed quoniam
firmioribus remediis nondum tempus est et eam mentium
constat esse naturam, ut, quotiens abiecerint veras, falsis
opinionibus induantur, ex quibus orta perturbationum caligo
verum illum confundit intuitum, hanc paulisper lenibus
mediocribusque fomentis attenuare temptabo, ut dimotis
fallacium affectionum tenebris splendorem verae lucis
possis agnoscere.
MAnsdierile filosofiei - Cartea I 37
rdspuns cd existd Dumnezeu. 12 - $i cum se face cd tu,
umosctnd tnceputul, rut cunosti Jinele lucntrilor? 13 Este
drept, are tulburarea sufleteascd acest caracter, aceastdforld
sd poatd zdruncina pe om, dar ntt poate sd-l rdstoarne Si sd-l
dezrdddcineze in intregime. 14 As vrea sd-nti rdspunzi si
aceasta: dacd-1i aminteSti cd eSti om. l5 - Cum, sd nu-mi
amintesc? rdspund eu. - Ce este omul? Ai ptttea sd-mi spui? -
Oare aceasta md intrebi, dacd gtiu ci este un animal rafional gi
muritor?a6) $tiu gi declar cd aceasta sint. l6 - $i nimic altceva
nu mai Stii cd esti? - Nimic, zic ett. l7 - Acttm cunosc, zice, o
altd cauzdfoarte insemnatd a bolii tale; ai incetat de a sti ce
eSti ttt fnsuli. De aceea am descoperit complet Si cauzele
bolii tale Si drumul de a cdpdta vindecarea. 18 Desigur li-ai
pierdut cunoStinla Si ai suferit cd eSti exilat Si despuiat de
avere. 19 Fiindcd ignori care este ffirSitul lucrurilor, tu socoli
puternici Sifericili pe oamenii de nimic Si pe cei nelegiuili;
iar pentru cd ai uitat cum este condusd lumea, li se pare cd
aceste schimbdri ale sorlii se petrec Jdrd nici o conducere;
acestea stnt cauze mari, nu numai de boald, ci Si de pieire:
dar sd multrumeSti autorului vindecdrii cd natura nu te-a
pdrdsit de tot. 20 Avem gdteje foarte bune pentrLr a aprinde
focul mdntuirii tale: pdrerea ta justd despre conducerea lumit,
faptul cd o crezi supusd nu tntdmpldrii oarbe, ci ra{iunii
divine; aSa cd sd nu te temi deloc, pentru cd 1i-ai cdpdtat
cdldura vielii din aceastdfoarte micd scdnteie.2l Dar pentru
cd nu e timpul incd pentru leacuri mai tari Si fiindcd mintea
omeneascd are aceastd tnsuSire naturald, cd ori de cite ori
respinge ideile adevdrate le primeSte pe cele false din care
se naste tntunericul rdtdcirilor Si tulburd acea intuilie jttstci
a realitdyii, voi incerca, pentru un moment, sd-1i liniStesc
sufletul prin leacuri uSoare, pentru ca, dupir ce se va Ji
imprdstiat intunericul pasiunilor inSeldtoare, sd poli
recunoa$te splendoarea adevdratei lumini.
I
I Boethius Mdnsiierile filosofie i - Cartea I 39

I Metrum
VII
Nubibus atris
Poezia VII
Stelele, norii

I
Cdnd le intin6,
condita nullum
Nu pot sd-mprdgtie
fundere possunt
sidera lumen.
Nici o lumind.

I Si mare volvens
turbidr.rs Auster
misceat aestum,
Dacd Austrul
Marea o biciuie,
Valuri dezlinfuie,

I vitrea dudum
parque serenis
unda diebus
Unda senind,
Zilei asemenea,
Repede-o tulbur6,

I mox resoluto
sordida caeno
Mdlul ce clocotc,
Stavild ochiului,
Furie valului.

I
visibus obstat
Riul pe cale,
quique vagatur
Pdnd in vale,
montibus altis
Vine din munte;

I defluus amnis,
saepe resistit
rupe soluti
Des il
opre$te
Aprigd punte,

t
St6nci ce se ndruie.
obice saxi.
'Tu quoque si vis $i tu gdndeqte:
DacS-adevdrul
lumine claro

I
Vrei sd gtii limpede,
cernere verum,
Clile netede
tramite recto
Si !i se-ntindd,
carpere callem:

I gaudia pelle,
pelle timorem
spemque fugato
Teama alungd-!i
$i bucuriile,
Ca gi nddejdile,

I nec dolor adsit.

Nubila mens est
vinctaque frenis,
Ca qi durerile;
Ele cAnd bdntuie,
Mintea se-nldntuie,

I haec ubi regnant. $i se intunec5.

I
LIBER II
CARTEA II
42 Boethius
Prosa I
1 Post haec paulisper obticuit atque, ubi attentionem
meam modesta taciturnitate collegit, sic exorsa est: 2 Si
penitus aegritudinis tuae causas habitumque cognovi,
fortunae prioris affectu desiderioque tabescis; ea tantum
animi tui, sicuti tu tibi fingis, mutata pervertit. 3 Intellego
multiformes illius prodigii fucos et eo usque cum his, quos
eludere nititur blandissimam familiaritatem, dum intolerabili
dolore confundat, quos insperata reliquertt. 4 Cuius si
naturam, mores ac meritum reminiscare, nec habuisse te in
ea pulchrum aliquid nec amisisse cognosces, sed, ut arbitror,
haud multum tibi haec in memoriam revocare laboraverim.
5 Solebas enim praesentem quoque blandientemque virilibus
incessere verbis eamque de nostro adyto prolatis insectabare
sententiis. 6 Verum omnis subita mutatio rerum non sine
quodam quasi fluctu contingit animorum; sic factum est,
ut tu quoque paulisper a tua tranquillitate descisceres.
7 Sed tempus est haurire te aliquid ac degustare molle atque
iucundum, quod ad interiora transmissum validioribus
haustibus viam fecerit. 8 Adsit igitur rhetoricae suadela
dulcedinis, quae tum tantum recto calle procedit, cum
nostra instituta non deserit cumque hac musica laris nostri
vernacula nunc leviores, nunc graviores modos succinat.
9 Quid est igitur, o homo, quod te in maestitiam
t
luctumque deiecit? Novum, credo, aliquid inusitatumque
"sd cdnte
vidisti. Tu fortunam putas erga te esse mutatam: erras. 10
Hi semper eius mores sunt, ista natura. Servavit circa te
',gi'de pl6ns? Cred cd ai vdzut ceva nou Si neobisnuit. Tu
propriam potius in ipsa sui mutabilitate constantiam; talis
''socote$ti cd s-a schimbat soarta cu tine; greSeSti. l0 Ea
erat, cum blandiebatur, cum tibi falsae illecebris felicitatis
Mdnsdierile filosofiei - Cartea II 43
Prozal
Soarta e nestatornici, nu trebuie sI te temi de
ameninfirile ei, nici si-i doregti mAngAierile, ci si primegti
cu suflet egal tot ce-fi aduce ea.
I Apoi a tdcut un moment gi, flcindu-mi qi mai atent prin
aceastd scurti tdcere, a inceput astfel: 2 Dacd cunosc bine
cauzele Si manifestarile bolii tale, te mistuie amintirea Si
dorul de situalia ta de mai inainte; schimbarea ei, dupd cum
i1i fnchipui tu, li-a adus aceastd stare sufleteascd. 3 Cunosc
culoriie multiple Si calda familiaritate pe care soarta o are
cu acei de care vrea sd-Si batdjoc, pdnd cdnd ii afundd tntr-
o insuportabild durere, dupd ce i-a pdrdsit definitiv. 4 Dacd
posi sd-|i aminteSti de natura, caracterul Si valoarea ei, tli
uei da seama cd prin ea nici n-ai avut, nici n-ai pierdut ceva
extraordinar; dar cred cd nu md voi strddui mult ca sd 1i-o
readuc tn memorie. 5 Fiindcd Si atunci cdnd o aveai si te
bucurai de mdngdierile ei, de obicei o ocdrai cu cuvinte
bdrbdteSti Si o atacai prin maxime luate din sanctuarul meu.
6 Orice schimbare neasteptatd a lttcrttrilor aduce dupd sine
Si o oarecare tulburare sufleteascd: de aceea ai pierdut Si tu
o clipd linistea. 7 Dar e timpul sd iei Si sd tnghili un
medicament uSor qi pldcut care, pdtrunzfnd in organismul
tdu, va deschide calea pentru leacuri mai puternice. 8 Sd
iiducem deci darut Jbrmecat de convingere al retoricii, care
,humai atunci pdseSte pe drumul drept, cdnd urmeazd
inudldtura mea, Si ctt ea mttzica, slujitoare in casd la mine,
melodii cdnd uSoare, cdnd grave.
' 9 ASada4 omule, ce te-a adus in aceastd stare de tristele
'fntotdeauna a avut acest caracter; aceastd naturd.
$i-a pdstrat
4 Boethius
alluderet. I I Deprehendisti caeci numinis anrbiguos vultus.
Quae sese adhuc velat aliis, tota tibi prorsus innotuit. l2 Si
probas, utere moribus, ne queraris. Si perfidiam
perhorrescis, sperne atque abice perniciosa ludentem; nam
quae nunc tibi est tanti causa maeroris, haec eadem
tranquillitatis esse debuisset. Reliquit enim te, qlram non
relicturam nemo umquam poterit esse securus. l3 An vero
tu pretiosam aestimas abituram felicitatem et cara tibi est
fortuna praesens nec manendi fida et, cum discesserit,
allatura maerorem? l4 Quodsi nec eK arbitrio retineri potest
et calamitosos fugiens facit, quid est aliud fugax quam
futurae quoddam calamitatis indicium? l5 Neque eninr,
quod ante oculos situm est, suffecerit intueri; rerum exitus
prudentia metitur eademque in alterutro mutabilitas nec
formidandas fortunae minas nec exoptandas facit esse
blanditias. l6 Postremo aequo animo toleres oportet,
quicquid intra fortunae aream geritur, cum semel iugo eius
colla summiseris. 17 Quodsi manendi abeundique scribere
legem velis ei, quam tu tibi dominam sponte legisti, nonne
iniurius fueris et,impatientia sortem exacerbes, quam
permutare non possis? l8 Si ventis vela committeres, non
quo voluntas peteret, sed quo flatus impellerent,
promoveres; si arvis semina crederes, feraces inter se annos
sterilesque pensares. Fortunae te regendum dedisti, dominae
moribus oportet obtemperes. 19 Tu vero volventis rotae
impetum retinere conaris? At, omnium mortalium
stolidissime, si manere incipit, fors esse desistit.
mai degrabd cu tine felul ei statornic cle a ntt statornicd;
fi
a$a era cdnd te mdngiiia, fncdntandu_te ctr amdgirile unei
falsefericiri. Ai vdzutfala dttbtd a acestei ptrreri oarbeat).
11
Acoperitd pentru al1ii, lie li s-afdcut ctmosctttd in intregime.
Dacd o aprobi, foloseSte-te de obiceirtrile ei, nu te pldnge.
12
Dacd te ingrozeSte perfidia ei, clisprelttieSte-o
Si respinge-i
surdsul nefast- cdci cea care acltm i;i pricinttieste atita
tristele, or fi trebuit sd-li aducd linisre. Te-a piirdsit aceea
de care nimeni nu puteafi sigur cd nu_l va pdrdsi.13 SocoleSti
oare pretioasd o fericire trecdtoare Si poli ittbi soarta
prezentd, core nici nu-lifagdduieste cd va rdmLne ctr tine
si
care, cdnd va pleca, i1i va aduce durere? 14 Dacd nici nu
poate Ji relinutd dupd voie Si cand
fitge ne face nenorocili,
ce este aceastd fitgard altceva decit indiciul rrnei calamitdli
viitoare.l5 Fiindcd nu va Ji deajuns sd privesti ce se gdseste
fnfala ochilor; inlelepciunea are in vedere sfarsitut rucruriror
si schimbarea, intr-unfel sau artur, face ca nici ameninldrire
sorlii sd nu fie de temut, nici mdngdierile ei sd nu
fie de
dorit.l6 Pe scurt, trebuie sd suporli cu suflet egal orice se
petrece ln arena sorlii, odatd ce li-ai pus gitul sttb jugul
eias).|1 Dacd vrei sd-i impui o lege, prin care sd rdmdnd
sau
sd plece, cea pe care li-ai ales-o de bttnd voie ca
stdpdnd, ntt
veiface nedreptate Si, prin nerd.bclarea ta, nu_!i vei tnrdtttdyi
o soartd pe care n-o poli schimba? lg De lasi pdnzele
tn
voiq vinturilo4 mergi nu tncotro vrei, ci tncotro te imping
ele; de asemenea, dacd faci semdndturi, ai recoltd
de ani
rodnici si de ani secetosi. Ai ldsat soarta sd te condtrcd,
lrebuie sd te supui obiceiuriror stdpdnei tare.rg
Ttt fncerci
sd opreSti ndvala unei roli care se invdrteSte?4s)
Dar, o, cel
mai nesocolit dintre muritori, dacd soarta
incepe sd rdmand
neschimbatd, inccteazd de a maiJi
ea insdsi.
I
; 46 Boethius
t Metrum I Poezia I5o)
t Haec cum superba verterit vices dextra
et aestuantis more fertur EuriPi,
dudum tremendos saeva proterit reges
humilemque victi sublevat fallax vultum.
; Non illa miseros audit aut curat fletus
ultroque gemitus, dura quos fecit, ridet.
Sic illa ludit, sic suas probat vires
; magnumque su(ae v)is monstrat ostentum, si quis
visatur una stratus ac felix hora'
;
Prosa II
; I Vellem autem pauca tecum Fortunae ipsius verbis
agitare; tu igitur, an ius postulet, animadverte' 2'Quid
tu, homo, ream me cotidianis agis querelis, quam tibi
; ce md acuzi, omule, prin pliingeri zilnice? Ce nedreptate
fecimus iniuriam, quae tibi tua detraximus bona?
I 3 Quovis iudice de opum dignitatumque mecum possessione
contende et, si cuiusquam mortalium proprium quid horum
esse monstraveris, ego iam tua fuisse, quae repetis, sponte
concedam. 4 Cum te matris utero natura produxit, nudum
; rebus omnibus inopemque suscepi, meis opibus fovi et,
I quod te nunc impatientem nostri facit, favore prona
indulgentius educavi, omnium, quae mei iuris sunt,
affluentia et splendore circumdedi. 5 Nunc mihi retrahere
I manum libet: habes gratiam velut usus alienis, non habes
ius querelae, tamquam prorsus tua perdideris' 6 Quid igitur
ingemescis? Nulla tibi a nobis est allata violentia. Opes,
I honores ceteraque talium mei sunt iuris, dominam famulae
I
Mdnsdierile filosofiei - Cartea II 47
Soarta se joaci cu noi, ficindu-ne c0nd ferici{i, cf,nd
nefericifi.
CAnd vie{ile le schimbd, cu mdini nccrulitoare,
$i-nainteazd asemeni spumosului Eurip,st)
Zdrobegte cruda soartd temufi regi sau iubili
$i-umild frunte-nal1d de invins, ingeldtoare,
s De pl6ns gi de durere nu-i pasd-n nici un chip
$i ride caaceia ce gem de ea lovili.
Aga mereu se joacd, aqa s-arati tare,
Ciudat6-i e puterea, dacd-n acelagi timp
Ne face aci-n splendoare, aci nefericitis2).
Prozall
Soarta di oamenilor fericirea. Ei n-au motiv si se supere
cffnd soarta le-o ia inapoi. Ea face ce vrea cu darurile sale.
I AS vrea sd vorbesc nilel cu tine chiar prin cuvintele
sorlii; tu bagd de seamd Si vezi dacd are dreptatess).2 "De
li-am fdcut? Ce bunuri li-am rdpit? 3 Judecd-te cu mine fn
fala oricdrui tribunal despre posesiunea averii Si a
demnitdlilor Si, dacd vei demonstra cd ceva din ele este
proprietatea vreunui muritor, eu de bund voie ili voi da indatd
ca sd fie al tdu ce ceri. 4 Cdnd natura te-a scos din pdntecele
mamei tale, eu te-am luat in primire gol Si lipsit de orice,
te-am incdlzit cu bogitliile mele Si, ceea ce te face sd nu md
suferi acum, te-am crescut, aplecdndu-md spre tine cu ocrotire
Si tnlelegere, te-am inconjurat cu belsugul Si splendoarea a
tot ce este in puterea mea. 5 Acum vreau sd-mi iau mdna de
pe tine: trebuie sd-mi mullumeSti ca pentru.folosirea de un
bun strdin, n-ai dreptul sd te
pldngi ca Si cum !i-aifi pierdut
bunurile tale proprii. 6 De ce gemi, dar'/ N-am sdvirSit nici
48 Boethius
cognoscunt, mecum veniunt, me abeunte discedunt. 7 un act de
Audacter adfirmem, si tua forent, quae amissa conquereris,
nullo modo perdidisses. 8 An ego sola meum ius exercere
prohibebor? Licet caelo proferre lucidos dies eosdemque
tenebrosis noctibus condere, licet anno terrae vultum nunc
floribus frugibusque redimire, nunc nimbis frigoribusque
confundere, ius est mari nunc strato aequore blandiri, nunc
procellis ac fluctibus inhorrescere: nos ad constantiam
nostris moribus alienam inexpleta hominum cupiditas
alligabit? 9 Haec nostra vis est, hunc continuum ludum
ludimus: rotam volubili orbe versamus, infima summis,
summa infimis mutare gaudemus. l0 Ascende, si placet,
uti cum ludicri mei ratio poscet, descendere
sed ea lege, ne,
iniuriam putes. 11 An tu mores ignorabas meos?
Nesciebas Croesum regem Lydorum Cyro paulo ante
formidabilem, mox deinde miserandum rogi flammis
traditum, misso caelitus imbre defensum? l2 Num te
praeterit Paulum Persi regis a se capti calamitatibus pias
impendisse lacrimas? Quid tragoediarum clamor aliud deflet
nisi indiscreto ictu fortunam felicia regna vertentem?
l3 Nonne adulescentulus 66o rui0ouq, tdv pw bfuo ru,rriv,
tbv 5B Stepov idr,rv in Iovis limine iacere didicisti? l4
Quid si uberius de bonorum parte sumpsisti, quid si a te
non tota discessi, quid si haec ipsa mei mutabilitas iusta
tibi causa est sperandi meliora, tamen ne animo contabescas
et intra commune omnibus regnum locatus proprio vivere
iure desideres?
Mdnedierile filosofiei - Cartea II 49
violenldfald de tine. Avere, ononti Si toate celelalte
de acelusiJbl sfnt fn dreptul meu, sint servitoare care-Si cunosc
stdpdna, vin ctt mine Si, cdnd plec, pleacd si ele.7 inelrdznesc
sd afirm cd, dacd arfifost ale tale bunurile de care te plilngi
cd 1i-att fost rdpile, nu le-ai fi pierdrtt fn nici ttn caz. 8 imi
voi inlerzice eu insdmi exercitareu propriilor mele
drepturi?sa) Cerul poate sd aducd zile lttminoase Si apoi sd
le afunde tn nopli inlunecoase; anul poate sd inamunezefala
pdmdntului cu flori Si roade, satt sd o lina sub nor Si frig;
marea are dreptul cdnd de a mdngaia cu o intindere liniStitd
de apd, cdnd de a fnspdindnta atfurtttrzi Si valuri; pe mine
md va lega dorinla nesdturatd a oamenilor de o statornicie
strdind de caracterul ntet ?s5) 9 Aceasta este puterea mea,
acesta e jocul meu continuu: tnvdrtesc o roatd cu cercuri
repezi, md bucur sd schimb pe cele de sus ios si pe cele de
jos stts.l0 Urcd-te, dacd vrei, dar cu condilia ca sd nu li se
pard nedrept sd te cobori, cdnd raliunea iocului meu o va
cere56).ll Sau nu-mi cunosli obiceiurile? Nu Sliai de
Croesus5T), regele Lydienilor, at pulin inainle groaznic pentru
Cyrus, curdnd apoi in mod demn de pldns, dat fldcdrilor
rugului Si salvat de o ploaie trimisd din cer?12 Uili cd
Paulus58.) avdrsat lacrimi pentru nenorocirile captivului sdu
rege Perseu? Ce pldnge altceva contl tragediilor, dacd nu
soarta care prdbuseSte regate fericite, lovindu-le fdrit
alegere?13 N-ai invdyat, cdnd erai tindr, cd la intrarea in
templul lui Jupiter se gdseau doud butoaie, unttl plin cu rdu
$i altul cu bine?se)14 Ce dacd ai scos mai mult din partea
binelui, dacd nu m-am fndepdrtat cu totul de tine, dacd insdsi
aceastd fire schimbdtoare a mea este pentru tine o cauzd
dreaptd de a spera zile tnai bune? TotuSi, nu le trece cufirea
Si, asezat in impdrdlia comund tuturor, nu dori sd trdiesti
dupd dreptul tdu propriu".
;

t 50 Boethius MAnedierile filosofiei - Cartea Il 5t

Poezia I160)
Metrum II
; Oricitl bogl{ie ar avea oamenii, ei n-au saf, ci vor
mereu mai mult.
Si quantas rapidis flatibus incitus
Belgugul de-ar aduce cu mAini ddruitoare,
pontus versat harenas
; Din cornul sdu bogat6r),
aut quot stelliferis edita noctibus

t caelo sidera fulgent,

tantas fundat opes nec retrahat manum
pleno Copia cornu,
s
Atita avufie, cit e nisip in mare
De valuri frdmAntat,
Sau cite stele noaptea pe firmament s-aratd

t humanum miseras haud ideo genus

cesset flere querelas.
Strdlucitoare sus,
Nedemna tdnguire tot nu este curmatd
$i pldnsul tot nu-i dus.

t
Quamvis vota libens exciPiat deus
l0 $i Dumnezeu oricite dorinfe implinegte,
multi prodigus auri ro DAnd aur nesfdrgit,
et claris avidos ornet honoribus,
Cu-onoruri pe cei dornici oricit impodobegte,

I
nil iam parta videntur,
Tot nu i-a mullumit.
sed quaesita vorans saeva rapacitas
Cdci licomia crudd inghite prada-ndat5,
alios pandit hiatus.
$i gura cascd iar.

t Quae iam praecipitem frena cupidinem

t5
t5 Ce lan{uri vor mai {ine dorin{a blestematd
certo fine retentent,
in inchisoare dar,
largis cum potius muneribus fluens
Cdnd, plind chiar de daruri, e gi mai arzdtoare

I 20
sitis ardescit habendi?
Numquam dives agit, qui trepidus gemens
sese credit egentem. 20
Pornirea de a avea?
Bogat nu-i niciodatd cel ce, gemdnd cd n-are,
Mereu se crede agaozl.

I Prosa III Proza III

Soarta e schimbitoare. Boethius s[ fie mulfumit ci, in

I His igitur, si pro se tecum Fortuna loqueretur, quid

I
profecto contra hisceres, non haberes; aut, si quid est, quo
inconstan{a ei, soarta i-a dat totuEi mai mult ca altora.
1 Daca soarta, apdrdndu-se, li-ar vorbi astfel, tu desigur

I querelam tuam iure tuearis, proferas oportet, dabimus

dicendi locum. 2 - Tum ego: Speciosa quidem ista sunt,
inquam, oblitaque rhetoricae et musicae melle dulcedinis
cd n-ai avea nici un cuvtnt fmpotrivd; sau dacd ai ceva prin
care sd-1i justifici pldngerea, poli sit vorbeSti, iyi dau rdnd
la,cuvint.2 - Fd{arnice ifi sint aceste cuvinte, zic eu atunci, gi

I tum tantum, cum audiuntur, oblectant, sed miseris malorum

invdluite in mierea dulce a retoricii gi a poeziei; numai atunci

I

52 Boethius
altior sensus est; itaque cum haec auribus insonare desierint,
insitus animum maeror praegravat. 3 - Et illa: Ita est, inquit;
haec enim nondum morbi tui remedia, sed adhuc contumacis
adversum curationem doloris fomenta quaedam sunt. 4 Nam
quae in profundum sese penetrent, cum tempestiuum fuerit,
ammovebo, verumtamen ne te existimari miserum velis;
an numerum modumque tuae felicitatis oblitus es? 5 Taceo,
quod desolatum parente summorum te virorum cura suscepit
delectusque in affinitatem principum civitatis, quod
pretiosissimum propinquitatis genus est, prius carus quam
proximus esse coepisti. 6 Quis non te felicissimum cum
tanto splendore socerorum, cum coniugis pudore, tum
masculae quoque prolis oportunitate praedicavit?
7 Praetereo - libet enim praeterire communia - sumptas in
adulescentia negatas senibus dignitates: ad singularem
felicitatis tuae cumulum venire delectat. 8 Si quis rerum
mortalium fructus ullum beatitudinis pondus habet,
poteritne illius memoria lucis quantalibet ingruentium
malorum mole deleri, cum duos pariter consules liberos
tuos domo provehi sub frequentia patrum, sub plebis
alacritate vidisti, cum eisdem in curia curules insidentibus
tu regiae laudis orator ingenii gloriam facundiaeque meruisti,
cum in circo duorum medius consulum circumfusae
multitudinis exspectationem triumphali largitione satiasti?
9 Dedisti, ut opinor, verba Fortunae dum te illa demulcet,
dum te ut delicias suas fovet. Munusrquod nulli umquam
privato commodaverat, abstulisti. Visne igitur cum Fortuna
calculum ponere? 10 Nunc te primum liventi oculo
praestrinxit. Si numerum modumque laetorum tristiumve
consideres, adhuc te felicem negare non possis. 1 I Quodsi
idcirco te fortunatum esse non aestimas, quoniam, quae
rt
II
n
MAnsAierile filosofiei - Cartea 53
cdnd sint auzite farmecd, dar cei nenorocili au o infelegere
mai ad6ncd a rdului; astfel, cAnd acestca au incetat de a rdsuna
in urechile lor, tristelea din suflet li se agraveazd gi mai mult. 3 ;
t
- ASa e, spuse ea; cdci acestea nu sint incd remediile bolii
tale, ci stnt ca niste pansamente pentru ingrijirea unei dureri
mereu rebele. 4 Cdnd vafi timpul, f 1i voi aduce medicamente
il
care vor pdtrunde addnc in organismul tdu; totttsi, nu te mai l
considera nenorocit; sau !i-ai uitat tntinderea Sifelttlfericirii
tale? 5 Trec sub tdcere faptul cd, dezolat de moartea tatdlui
i
tdu, ai fost ocrotit de grija celor mai de seamd bdrbali Si
ales fn familia SeJilor statului, gen de rudenie care este cel
mai prelios, cd le-ai fost prieten, tnainte de a fi apropiatul
ri
lor. 6 Cine nu te-a numit cel mai Jbricit, pentru strdlucirea
I
atlt de mare a socrilor tdi, pentru delicatelea soliei tale, ca
Si pentru copiii tdi, toli bdieli?
63) '7
Las la o parte - cdci tmi
rl
place sd las la o parte cele comune - aceea cd ai primit tn
adolescenyd demnitdli care au fost refuzate altora la
bdtrdnele64); imi fac pldcerea de a veni Ia culminalia unicd
a fericirii tale. 8 Dacd a te bucura de lucrurile muritoare
4
I
constituie vreo picdturd defericire, ar puteafi distrusd printr-
o ingrdmddire de nenorociri amintirea acelei zile, cdnd ai
vdzut pe cei doi copii ai tdi in acelasi timp consuli, ieSili
din casa ta cu solemnitate, insolili de mullimea de senatori,
in mijlocul aclamaliilor poporului Si, in timp ce ei se a$ezau il
J
pe scaunele curule tn senal, tu, orator ldudat de rege, ai
binemeritat gloria talentului Si a elocinlei tale; cdnd in circ,
tntre cei doi consuli, ai sdturat printr-o ddrnicie triumfald
asteptarea mullimii care te tnconjura? 9 Pe ctt cred, ai Stiut
sd vorbeqti sorlii, pe cdnd ea te mdngdia Si te dezmierda ca
pe alesul ei. Ofavoare pe care n.-o acordase niciodald vreunui
particular, i-ai rdpit-o tu. Vrei, asadar, sd-1i faci socotelile
t
cu soarta? 10 Acum pentru prima datd te-a rdnit cu ochi
duSmdnoSi. Avdnd tn vedere numdrul Si felul bucuriilor Si
durerilor tale, n-ai putea spune cdpdnd acum n-aifostfericit-
rl
ll Daca de aceea nu te socoli fericit, pentru cd au dispdrut
T
IT
t g,-*sr,
t..{

I 54 Boethius MAnedierile filosofiei - Cartea II 55

t tunc laeta videbantur, abierunt, non est, quod te miserum cele ce atr.mci li se pdreau mullumitoure, n-ai motiv sd te
putes, quoniam, quae nunc creduntur rnaesta, praetereunt. crezi nenorocit, fiindcd ceea ce pctre trist ctcu, trece. 12 Acum
12 An tu in hanc vitae scenam nunc primum subitus pentru prima datd ai venit pe aceastit scend a vielii pe

t hospesque venisti? Ullamne humanis rebus inesse

constantiam reris, cum ipsum saepe hominem velox hora
dissolvat? 13 Nam etsi rara est fortuitis manendi fides,
neasteptate Si ca un oaspe? Crezi cit existd statornicie in
lucrurile omeneSti, cdnd ora cea repede nimiceste adesea pe
om fnsusi? 13 Chiar dacd ceea ce ne aduce intdmplarea ne

I ultimus tamen vitae dies mors quaedam fortunae est etiam

manentis. l4 Quid igitur referre putas, tune illam moriendo
deseras an te illa fugiendo?
promite sd rdmdnd cu noi, totttsi ultima zi a vielii este
o(trecum moarlea sorlii, chiar dacd ea ar rdmdne. 14 De ce

t
interes crezi cd este dacd lu o pciriiseSti mttrind sau ea te
pdrdseSte fitgind?

t Metrum III Poezia III

Caracterul statornic al sor{ii este de a fi nestatornic[.
Pe cer cAnd Phoebus a-nceput sd verse

t
Cum polo Phoebus roseis quadrigis
lucem spargere coeperit, Din caru-i purpuriu lumin665),
pallet albentes hebetata vultus Pier stelele, p5lind curaze $terse,

t flammis stella prementibus. in zarca cea de soare plin6.

Cum nemus flatu Zephyri tepentis
5 Cdnd s-a-nroqit de flori de prirndvard.
vernis inrubuit rosis, Dumbrava-n caldd adiere,

t spiret insanum nebulosus Auster,

iam spinis abeat decus.
Saepe tranquillo radiat sereno
Austrulbate, nori incep s-apard,
$i de pe crdci podoaba piere.
Sub cer senin, cu-ntinsuri nemigcate,

t l0 immotis mare fluctibus,

saepe ferventes Aquilo procellas
verso concitat aequore.
ro Adesea marea strilucegte,
Ades furtuni, pe valuri inspumate,
Turbatul Aquilon stArnegte,

t t5
Rara si constat sua forma mundo,
si tantas variat vices,
crede fortunis hominum caducis, rs
' Cdnd toate-n lume n-au statornicie,
Cdnd neintrerupt sint trecltoare,

t bonis crede fugacibus !

Constat aeterna positumque lege est,
ut constet genitum nihil.
Sd crezi in mincinoasa bog6!ie,
Sd crezi inbunuri pieritoare!
Statornici in lege, pe vecie

I E doar a lumii nestatornicie.

I
 5fi Boethius
Prosa IV
1 Tum ego: Vera, inquam, commemoras, o virtutum
omnium nutrix, nec infitiari possum prosperitatis meae
velocissimum cursum. 2 Sed hoc est, quod recolentem
vehementius coquit; nam in omni adversitate fortunae
infelicissimum est genus infortunii fuisse felicem. 3 - Sed
quod tu, inquit, falsae opinionis supplicium luas, id rebus
iure imputare non possis. Nam si te hoc inane nomen
fortuitae felicitatis movet, quam pluribus maximisque
abundes, mecum reputes licet. 4 Igitur si, quod in omni
fortunae tuae censu pretiosissimum possidebas, id tibi
divinitus inlaesum adhuc in violatumque servatur, poterisne
meliora quaeque retinens de infortunio iure causari? 5 Atqui
viget incolumis illud pretiosissimum generis humani decus
Symmachus socer et - quod vitae pretio non segnis emeres
- vir totus ex sapientia virtutibusque factus suarum securus
tuis ingemescit iniuriis. 6 Vivit uxor ingenio modesta,
pudicitia pudore praecellens et, ut omnes eius dotes breviter
includam, patri similis, vivit, inquam, tibique tantum vitae
huius exosa spiritum d'ervat, quoque uno felicitatem minui
tuam vel ipsa concesserim, tui desiderio lacrimis ac dolore
tabescit. 7 Quid dicam liberos consulares, quorum iam ut
in id aetatis pueris vel paterni vel aviti specimen elucet
ingenii? 8 Cum igitur praecipua sit mortalibus vitae cura
retinendae, o te, si tua bona cognoscas, felicem, cui
suppetunt etiam nunc, quae vita nemo dubitat esse cariora.
9 Quare sicca iam lacrirnas; nondum est ad unum omnes
exosa fortuna nec tibi nimium valida tempestas incubuit,
quando tenaces haerent ancorae, quae nec praesentis
solamen nec futuri spem temporis abesse patiantur.
MAnedierile filosofiei - Cartea II 57
Proza IV
Fericirea e in noi ingine, nu in ceea ce ne aduc
imprejuririle. Putem fi ferici{i chiar cflnd soarta ne e
potrivnici. Noi aspir[m la o fericire durabild, pe care nu
ne-o poate da soarta schimbitoare.
I
Atunci eu: Adevirate lucruri zic, imi amintegti, o,
hrdnitoare a tuturor virtulilor, gi n-ag putea tdgddui mersul
foarte repede al prosperitSlii mele. 2 Aceasta md arde mai rdu
c6nd mi-aduc aminte; cdci in toati impotrivirea sorfii, partea
cea mai grea a nefericirii este sd fi fost fericit. 3 -Dar, zice ea,
chintrl pe care il ispdseSti pentnt greSeala judecdlli tale, n-
ai avea dreptul sd-i ptti pe seama imprejurdrilor. Dacd te
impresioneazd acest nume gol alfericirii intdmpldtoare, poli
socoti intpreund cu mine de cit de multe Si de mari bunuri
eSti imbelsugat. 4 ASadar, dacd ceea ce tu posedai mai prelios
tn tot ce este legat de soarta ta li s-ar pdstra in chip miraculos
intact Si neStirbit, ai avea dreptttl sd acuzi nenorocirea, cdnd
ai lot ce e mai bun? 5 Socrul tdu, Symmachus, acea podoabd
de pre! a neamului omenesc, este incd tn puterea vielii Si -
ceea ce ai cumpdra cu prelul vielii dacd n-ai fi slab - bdrbat
fdcut fn intregime din fnlelepciune Si virtuli, nu se fngrijeSte
de sine, ci stferd din cauza nedreptdlilor de care ai fost
lovtt. 6 TrdieSte solia ta, ctt spirit ales, cu o distinsd curdtrie
Si delicatele sufleteascit Si, ca sd expriru pe scurt toate
calitayile ei, asemenea tatdlui sdu; trdie$te, zic, Si urfnd
aceastdviald, ntt respird decft pentru tine; in sfarSit, singurul
fapt prin care conced cdfericirea ta suferd, ea se mistuie in
lacrimi Si durere de dorul tdu. 7 Ce sd spun despre fiii tdi,
foSti consuli, in care, pe cit le permite vdrsta, strdluceSte
icoana tatdlui si a bunicttlui lor? 8 Asadar, fiindcd grija
principald a nturitorilor este sd-Si pdstreze viala, o, cefericit
aifi, daca li-ai cunoaste cele bune ale tale66), tu, care ai la
I
I 58

l0 Et haereant, inquam, precor; illis

Boethius

namque
MAngdierile filosoflei - Cartea iI
indeniind chiar actun destule conrot'i, de care nimeni rm se
59

I manentibus, utcumque se res habeant, enatabimus. Sed

quantum ornamentis nostris decesserit, vides. 11 - Et illa:
Promovimus, inquit, aliquantum, si te nondum totius tuae
indoieSte cd sirtt ntai scttmpe decit via1a. 9 De aceea usucti-li
lacrimile ; soarla nu v-a urit pe toli pdna la trnul Si nici rut s-
a abatul a.\upra ta o jilrtunii prea puterrticci, fiindd iti .sfnt

I sortis piget. Sed delicias tuas ferre non possum, qui abesse
aliquid tuae beatitudini tam luctuosus atque anxius
bine prinse ancorele, care nu ingdduie sii-1i lipseascd nici
consolarea in prezent, nici speranta in viitor.
I 0 - $i rugdciunea ntea este. zic, ca ele sd stea prinse, cdci
conqueraris. l2 Quis est enim tam compositae felicitatis,
I ut non aliqua ex parte cum status sui qualitate rixetur? Anxia
enim res est humanorum condicio bonorum et quae vel
atita timp cit ele vor rezista, orice s-ar intAmpla, voi fi salvat.
Dar vezi cit am pierdut din podoabele mele. I I - Ahutc:i ant
progresat nilel, zice ea, dqcd nu Ie nemullurneSte intreaga tct
I numquam tota proveniat vel numquam perpetua subsistat.
I 3 Huic census exuberat, sed est pudori degener sanguis;

hunc nobilitas notum facit, sed angustia rei familiaris

soartii. htsd ntr pol sttporla moliciunect te, cdnd te pldngi cu
attta neliniste Si intristare cd lipseSte cevtt fericirii tale.

I inclusus esse mallet ignotus. l4 Ille utroque circumfluus

vitam caelibem deflet. ille nuptiis felix orbus liberis alieno
I2 Cine ore o fericire atit de completd, inclt sd nu fie
nemultrumit inlr-o privirtlci oarecare de culittttea ei? Nelinisteu
este conditria bunurilor omeneSti; cle nici nu vin odal.ii toate,
censum nutrit heredi;alius prole laetatus filii filiaeve delictis

I maestus illacrimat. l5 Idcirco nemo facile cum fortunae

suae condicione concordat; inest enim singulis, quod
nici nu riimdn neschimhate. I3 Unul e plin de avere, dar ii e
ruSine cd n-are sange nobil; qltul e cunosclrt Jiindcd este
nobil, insd tn lipsa de bani care-l strimloreazd, ar prefera sd

I inexpertus ignoret, expertus exhorreat. 16 Adde quod

felicissimi cuiusque delicatissimus sensus est et, nisi ad
nutum cuncta suppetant, omnis adversitatis insolens minimis
fie necunoscut. l4 Unul, avand;i una Si alta, iSi depldnge
viala de celibatar; altul a fcicttt o cdsdtorie fericitd, daa
fiindfdrd copii, strfnge avere pentru moSlenitori strdini; altul
I quibtrsque prosternitur: adeo perexigua sunt, quae
fortunatissimis beatitudinis summam detrahunt. 17 Quam j;

.t
rl:
cu deslule odrasle, ldcrimeaza tnlristaL de greSelile fiilor Si
fiicelor sale. I5 De aceea ninteni ttu se poate impdca ugor clt
condilia sor{ii sale; cdci in toate existd ceva necunosai de
multos esse coniectas, qui sese caelo proximos arbitrentur,
I
i.

si de fortunae tuae reliquiis pars eis minima contingat? Hic
ipse locus, quem tu exsilium vocas, incolentibus patria est.
l8 Adeo nihil est miserum, nisi cum putes, contraque beata
t sors omnis est aequanimitate tolerantis. l9 Quis est ille
tam felix, qui cum dederit impatientiae manus, statum suum
t mutare non optet? 20 Quam multis amaritudinibus humanae
felicitatis dulcedo respersa est! Quae si etiam fruenti
iucunda esse videatur. tamen quominus, cum velit, abetrt,
cel fdra experienld, dar de care cel cu experienld se
ingrozeSte. 16 Adauga cd sensibilitatea celor ntai fericiyi
oqmeni estefoarte delicatd Si, dacd n-au toute la ordinul lor,
neobisrutili cu nici o nenorocire, cad sttb loviturile cele mai
u$oare ale sorlii; atit sint de neinsemnate irnprejurdrile care
impiedicd pe cei Jbricili sd atingii culmea fericirii Ior.
17 Cit de mulli s-ar crede vecini cu cerul, dacd din rdmdsi{ele
sorlii tale i-ar atinge Si pe ei o parte ntinimd? Chiar ucest
loc pe care tu-l numeSti exil, pentrtt cei care-l loc,uiesc eslc

I
I
 60
Boethius
retineri non possit. 21 Liquet igitur, quam sit mortalium
rerum misera beatitudo, quae nec apud aequanimos
perpetua perdurat nec anxios tota delectat.
22 Quid igitur, o mortales, extra petitis intra vos positam
felicitatern? 23 Error vos inscitiaque confundit. Ostendam
breviter tibi summae cardinem felicitatis. Estne aliquid tibi
te ipso pretiosius? Nihil, inquiesl igitur si tui compos fueris,
possidebis, quod nec tu amittere umquam velis nec fortuna
possit auferre. 24 Atque ut agnoscas in his fortuitis rebus
beatitudinem constare non posse, sic collige. 25 Si beatitudo
est summum naturae bonum, ratione degentis nec est
summum bonum, quod eripi ullo modo potest, quoniam
praecellit id, quod nequeat auferri, manifestum est, quin
ad beatitudinem percipiendam fortunae instabilitas aspirare
non possit. 26 Ad haec, quem caduca ista felicitas vehit,
vdl scit eam vel nescit esse mutabilem. Si nescit, quaenam
beata sors esse potest ignorantiae caecitate? Si scit, metuat
necesse estrne amittat, quod amitti posse non dubitat; quare
continuus timor non sinit esse felicem. An vel si amiserit,
neglegendum putat? 27 Sic quoqlre perexile bonum est,
quod aequo animo fdratur amissum. 28 Et quoniam tu idem
eS, cui persuasum atque insitum permultis
demonstrationibus scio mentes hominum nullo modo esse
mortales, cumque clarum sit fortuitam felicitatem corporis
morte finiri, dubitari nequit, si haec afferre beatitudinem
potest, quin omne mortalium genus in miseriam mortis fine
labatur. 29 Quodsi multos scimus beatitudinis fructum non
morte solum verum etiam doloribus suppliciisque quaesisse,
quonam modo praesens facere beatos potest, quae miseros
transacta non efficit?
II 6l
MdneAierile filosofiei - Cartea
palrie'T) ...
18 Este nenorocire numai ceea ce consideri ca
atare Si dimpotrivd, orice soartd este fericitd cdnd este
suportatd de un suflet stdpan pe sine68). 19 Cine este acela
atit de fericit, incit sd ntt doreascd a-Si schimba starea in
care se gdseste, cdnd Si-a pierdttt stdpdnirea? 20 De cite
amdrdciuni nu e stropitd dulceala fericirii umane! Chiar
dacd ar pdrea placutd pentru cel ce se bucurd de ea, n-ar
putea totttsi s-o opreascd de a pleca atunci cdnd vrea ea. 2l
Se vede lintpede deci cft de slaba e fericirea lucrurilor
pieritoare, care nici nu dttreazd veSnic la cei stdpdni pe sine
Si care nici nu desJdteazd in intregime pe cei lipsili de cumpdt.
22 De ce, asadar, o, muritori, cdutali tn aJard o fericire
care se gdseSte in voi? 23 Rdtacirea Si neEtiinla vd intunecd.
iyi voi ardta pe scurt punctul de cdpetenie al celei mai inalte
fericiri. Ai ceva mai prelios decit pe tine tnsuli? Nimic, vei
spune; asadar, dacd tu veifi stdpdn pe tine, vei poseda ceva
ce nici tu n-ai vrea sd pierzi vreodatd, nici soarta n-ar putea
sd-1i rdpeascd. 24 $i, ca sd-Yi dai seama cd nu poate exista
fericire in aceste lucruri fntdmpldtoare, ascultd: 25 Dacd
fericirea este sttpremttl bine al uneifiinle ce trdieSte confortn
raliunii Si daca supremul bine nu e ceva care sd poatd fi
rapit, fiindcd este tntre cele dintdi care nu pot rt rdpite, este
clar cd instabilitatea sorlii n-ar putea duce la dobindirea
fericirii. 26 Apoi, cel ce este furat de aceastd fericire
nestatornicd sau Stie seLt tllt Stie cd ea este schimbdtoare.
Dacd nu Stie, ce fel de fericire poate exista fntr-o ignoranld
oarbd? Iar dacd Stie mereu se teme sd nu piardd ceea ce Stie
cd poale fi pierdttt; de aici o continud ingrijorare care nu-i
ingtiduie sd Jie fericit. Sau poate, daca a pierdut aceustd
fericire, socoate cd nu trebuie sd se mai gdndeascd Ia ea?
27 Chiar prin aceasta e un bun pieritor, fiindcd i se poate
suporta pierderea cu senindtate. 28 Dar pentru cd Si lie, pe
cit Stitt, li s-a ldmurit qi intipdr"it in minte prin foarte mtrlte
probe cd stfletele oamenilor nu potfi in nici un chip muritoare
si Jiindcd e clar cd o fericire intdmpldtoare se sfdrSe;te cu
I
I 62
I moartea trupului6e), este neindoielnic cd, dacd moartea poate
I fericirea nu numai in moarte, dar chiar in chinuri si suferinle,
I Metrum IV
Quisquis volet perennem
T cautus ponere sedem
stabilisque nec sonori
I sterni flatibus Euri
et fluctibus minantem
curat spernere pontum,
I montis cacumen alti,
bibulas vitet harenas;
illud protervus Auster
t totis viribus urguet,
hae pendulum solutae
pondus ferre recusant.
I Fugiens periculosam
sortem sedis amoenae
humili domum memento
I certus figere saxo.
Quamvis tonet ruinis
miscens aequora ventus,
I tu conditus quieti
felix robore valli
I duces serenus aevum
ridens aetheris iras"
I
I
Boethius
MAneAierile filosofiei - Cartea II 63
rapi aceastd fericire, rnai ntult, tot neamul omenesc cade in
nenorocire la termenul morlii.29 Daca Stim cd multri au cdutat
cum ne-ar ptttea face fericili viala cdnd e prezentd, dacd ea
nu ne face nefericili cdnd s-a ffirSit?
Poezia IV
Tiria sufleteasci d[ omului infelept puterea de a indura
totul in liniqte Ei stipAnire de sine.
Cel care vrea sd aibd casd tare,
Ziditd, trainic gi prevdzitor,
s
Si fie sigur, fbrd-ngrijorare,
CAnd bate Eurus rdsundtor,
Sau chiar cdnd marea este in furtund,
Se va feri de muntele st6ncos,
Cu virfuri ce de trisnete risund
$i de nisipul cel alunecos.
10
Cdci Austrul il bate cu putere
Pe unul, fiind expus necontenit,
Iar cestuilalt ii e cu neputere
Sd tind temelie de zidit,
Fugind de soarta cea periculoasd
15
A unei locuinfe de pldceri,
Ai griji de ili construiegte casd
umild stdncd. Cu puteri
Pe o
,
:r,
Qricit de mari va bate vint pe mare,
Pe naufragiali inspdimAntdnd,
Tu, liniptit gi fErd-ngrijorare,
x0
in casa ta, ca-ntr-o cetate stdnd,
iti vei gusta o dreaptd bucurie,
Dispreluind a cerului mdnieTo).
 ffi Boethius
Prosa V
I Sed quoniam rationum iam in te mearum fomenta
descendunt, paulo validioribus utendum puto. 2 Age enim,
si iam caduca et momentaria fortunae dona non essent,
quid in eis est, quod aut vestrum umquam fieri queat aut
non perspectum consideratumque vilescat? 3 Divitiaene vel
vestrae vel sui natura pretiosae sunt, quid earum potius,
aurumne ac vis congesta pecuniae? 4 Atqui haec effundendo
magis quam coacervando melius nitent, si quidem avaritia
semper odiosos, claros largitas facit. 5 euodsi manere apud
quemque non potest, quod transfertur in alterum, tunc est
pretiosa pecunia, cum translata in alios largiendi usu desinit
possideri. 6 At eadem, si apud unum, quanta est ubique
gentium, congeratur, ceteros sui inopes fecerit; et vox
quidem tota pariter multorum replet auditum, vestrae vero
divitiae nisi comminutae in plures transire non possunt;
quod cum factum est, pauperes necesse est faciant, quos
relinquunt. 7 O igitur angustas inopesque divitias, quas nec
habere tolas pluribus licet et ad quemlibet sine ceterorum
paupertate non veniuht.
8 An gemmarum fulgor oculos trahit? Sed si quid est in
hoc splendore praecipui, gemmarum est lux illa, non
hominum; quas quidem mirari homines vehementer
ammiror. 9 Quid est enim carens animae motu atque
compage, quod animatae rationabilique naturae pulchrum
esse iure videatur? l0 Quae tametsi conditoris opera suique
distinctione postremae aliquid pulchritudinis trahunt, infra
vestram tamen excellentiam collocatae ammirationem
vestram nullo modo mereantur.
I I An vos agrorum pulchritudo delectat? euidni? Est
enim pulcherrimi operis pulchra portio. l2 Sic quondam
M6nsAicrile filosofiei - Cartea II 65
ProzaY
Bucuriile pe care ni le di lumea inconjuritoare nu au
valoare prin ele insele, ci prin prefuirea pe care le-o dim
noi. Mai ales bogifia nu poate sd ne dea fericirea
adeviratd, cind ea ii face pe atifia nefericifi.
I Dar fiindcd acltffi te pdtrund leacurile argurnentdrii
mele, cred cd a sosit momentul sd mdfolosesc de altele ceva
mai puternice.2 Cdci, haide, chiar dacd darurile sorlii n-ar
fi nestatornice Si de moment, ce este tn ele care sd poatd
deveni vreodatd al vostru, sau sd rut-si piardd prelul, dacd
este privit Si cercetat mai de aproape? 3 Oere bogdliile stnt
prelioase prin natura voastrd sau a lor? Ce vrei mai degrabd,
o grdmadd de aur, sau una de monede? 4 Strdlucesc tnsd mai
bine cheltuindu-le, dectt grdntadindu-le, dacd intr-adevdr
ldcomiaface pe oameni uri1i, iar ddrnicia strdlucili. 5 Dacd
nu poate rdmdne la fiecare ceea ce se transmite la altul,
bantrl este prelios atunci cdnd, trecdnd la allii prin ddrnicie,
inceteazd de a mai fi posedat. 6 $i iardsi, dacd stnt strinSi la
unul singur toli banii din lume, aceata ii face pe ceilalli
lipsili; Si dacd aceeasi voce umple deopotrivd urechile
muhora, atumci bogdlia voastrd nu poate trece la mai mulyi
decit fmpdrlitd; Si cdnd se petrece aceasta fn chip firesc ii
sdrdceSte pe cei pe care ii pdrdseSte. T O, inguste Si deSarte
bogdyii, care nici nu pot.fi stdpdnite toate de mai mulli, nici
nu vin la unulfdrd sd sdrdceascd pe ceilalli!
8 Vd atrage privirile strdlucirea pietrelor prelioase? Dar
dacd e ceva ales fn aceastd splendoare, ea aparline pietrelo4
nu oamenilor; md mir.foarte mult cd oamenii admird pietre.
9 Fdrd miScarea sufleteascd Si organizarea corporald, ce ar
putea fi p" drept frumos pentru o .fiinld insuflelita Si
rayionald? I0 Aceste pietre, chiar dacd au oarecarefrttmusele
prin opera lucrdtorului Si prin distinclia lor, totuSi ele
gdsindu-se mai prejos de demnitatea voastrd, in nici un caz
nlt pol merita admiralia voastrd.
ll Va tncdntd frumuselea ogoarelor? De ce ntt? Este o
ll'

68
Boethius MAnsAierile filosofiei - Cartea II 69

nnntfirQu€ rninimum,
qui abundantiam suam naturae pu{in cei ce-Si nfisoard avulurile dupit nevoile naturale, nu
non ambitus superfluitate metiantnr. 24 Itane dupd mullirnea antbiliiloria). 24 Dur voi n-avefi tn voi nici
n.rrrritut., un bun propriu, de sinteli nevoi{i sd cdutali bunurile voastre
;;;, nullum est proprium vobis atque insitum bonum, ut in lucruri strdine Si departe de voi? 25 ASa s-a rdstr.trnat
- ac sepositis rebus bona vestra quaeratis? 25 Sic
,lriexternis ordinea lucrurilor, fncit o fiinlii. cu adevdrat divind prin
condicio est, ut divinum merito rationis animal
""-, u"tro sibi splendere nisi inanimatae supellectilis raliunea sa sd creadd cd nu poate strtiluci prin allceva decft
atiter prin posesitmea unor obiecte neinsuflelite? 26 CelelalteJiinye
"-"n
.^.r"rrion" videatur? 26Et alia quidem suis contenta sunt, sinl ntultrumite cu ceea ce au, dar voi, asendndtori lui
mente consimiles ab rebus infimis excellentis Durnnezeu prin mintea voastrd, cdutali potloabe pentru
io, uurc* deo
.^iuru" ornamenta captatis nec intellegitis, quantam naturs voastrd distinsd in lucntri de nintic Si nu tnlelegeli
vestro faciatis iniuriam. 27 Ille genus humanum ce insultd aducetri creatontlui vostnt. 27 El a voil ca neamul
""naitori praestare voluit, vos dignitatem vestram omenesc sd stea mai presus de toatefiinlele pdmdnteSti; voi
lrr.nir omnibus quaeque detruditis. 28 Narn.si omne cuiusque coborili demnitatea voastrd mai prejos de orice.28 Dacd se
infru infiro admite cd orice bun e ntai prelios decft posesorul lui, cdnd
cuius est, constat esse pretiosius, cum vilissima
Oonua eo, voi judecali cd cele mai neinsemnate lucruri sint btmurile
]"r,,, urrrra bona esse iudicatis' eisdem vosmet ipsos voastre, prin aprecierea voaslrd voi inSivit vd puneli mai
.lir" existimatione summittitis, quod quidem haud prejos de ele. $i pe bun drept. 29 Fiindcct aceasta e condi1ia
Humanae quippe naturae ista condicio
imm.rito cadit.29 naturii umane, ca numai atunci sd slea mai presus de celelalte
ceteris rebus, cum se cognoscit, excellat. Iucruri, cdnd se cunoa$te pe sine; totuSi ea s-ar cobori mai
^.t ut tum tantum bestias redigatur, si se nosse desierit; prejos de celelalte animale, dacd ar inceta de a se cunoa$te.
infra
;;;r, ramen anima.ntibus sese ignorare naturae est, Pentru animale, a nu se cunoa;te pe sine e o stare naturald;
nu, rat"tis venit. 30 pentru oarneni devine denalurare.30 Cit de mare este aceastd
vitio Quam vero late patet vester hic
nomlniUus greSeald a voastrd, cii socotili ca poate fi impodobit ceva cLr
qui ornariposse aliquid ornamentis existimatis alienis!
"rror, podoabe slrdine! 3l Dar aceasta nu se poale intdmpla; cdci
nam si quid ex appositis luceat, ipsa
it O, ia fieri nequit:apposita, laudantur, illud vero his tectum
dacd un obiect strdluceSte prin lucrur"i imprumutate, sint
sunt
noidem, quae admirate tocmai acelea care sint fmprumutate, iar ceea ce
u.lutum in sua nihilo minus foeditate perdurat. 32 este ascuns Si acoperit de ele se intdreSte Si mai mult in
^',0u.
L"n rrronego ullum esse bonum quod noceat habenti. Num uriyenia sa. 32 Eu spttn insd cd nu poate fi bun ceea ce aduce
inquis' 33 Atqui divitiae possidentibus posesorului sdu nepldceri. Oare mint? Nu, vei spune. 33 Dar
ii*"ntiort Minime, bogdliile prea adesea aufdcr.tt rdu posesorilorTs), dacd cei
cum pessimus quisque eoque alieni
nersaepe nocuerunt,
quicquid usquam auri gemmarumque est, se mai rdi, Si cu attt mai muh doritori de ceea ce este al altuia,
|,.,aeis avidus,
putat. 34 Tu igitur, qui nunc se socotesc foarte dernni pe ei care au tot aurul Si pietrele
."rur, qui habeat, dignissimum prelioase existente. 34 ASadar llr, care acum eSti chinuit de
sollicitus pertimescis, si vitae huius
."ntum gladiumque teama loviturilor Si a pumnalului, dacd ai fi intrat pe calea
.u,t.ln vacuus viator intrasses, coram latrone cantares. 35 acestei vieli cdldtor, fird sd ai nimic cu tine, ai cdnta tn fala
-o
mortalium beatitudo, quam cum adepttts
orurrloru opum
6).
tdl harilo 17 3 5 O, prea s trdluc i ta fericire a b o gdyiilor p ie r itoa re,
esse desistis ! pe care de indatd ce ai dobfndit-o, ai tncetat de a maififtrd griid!
f-urrir,
"tu'us
 ffi
:ili T
70
Metrum V
Felix nimium prior aetas
contenta fidelibus arvis
nec inerti perdita luxu,
facili quae sera solebat
ieiunia solvere glande.
Non Bacchica munera norant
liquido confundere melle
nec lucida vellera Serum
Tyrio miscere veneno.
Somnos dabat herba salubres,
potum quoque lubricus amnis,
t
umbras altissima pinus.
Nondum maris alta secabat
nec mercibus undique lectis
I nova litora viderat hospes.
Tunc classica saeva tacebant
odiis neque fusus acerbis
I cruor horrida tinxerat arva.
Quid.enim furor hosticus ulla
vellet prior arma movere,
I cum vulnera saeva viderent
nec praemia sanguinis ulla?
Utinam modo nostra redirent
I in mores tempora priscos!
Sed saevior ignibus Aetnae
fervens amor ardet habendi.
I Heu primus quis fuit ille,
auri qui pondera tecti
gemmasque latere volentes
I pretiosa pericula fodit?
ri
Boethius Mdnsiierile filosofici - Cartea II 7l
Poezia V77)
Oamenii erau mai ferici{i cAnd duceau o viafi simplS
qi nu pitrunsese in ei dorin{a de bogS{ie.
In vremea de-altidati lcricili,
$i pe rndnoase larini rnul1umi1r,
C-o viald fdrd lux moleqitor,
Obignuiau s-alunge foamea lor
Pe-atunci oamenii cu ghinzi Ll$oare.
Ei nu gtiau ca miere curgitoareT8)
S-amestece in al lui Bacchus vin,
Nici sbcufundc-n tyrian venin.Te)
Strdlucitorul fir al Scrilor.80)
Aveau pe iarbd somn odihnitor,
in riuri bduturd silioas[,
Sub pini inal1i o umbrd rdcoroasd.
Pe mare omul nu se avinta,sl)
Nici dupd treburi incd nu mergea
Sd vadd, ca un oaspe, tdrmuri noi,
Pe-atunci tdcea trompeta de rizboi.82)
$i s6ngele vdrsat de urd grea
Temute arme83) incd nu pdta.
De ce voia grozava nebunie
Sd poarte armele cu dugmdnie,
Cind rdnile ce le pricinuia
Rdsplata sAngelui nu aducea'/
O, de ne-am putea intoarcc-odatd
La obiceiurile de-altddatd !
Dar dragostea febrilS de-a avea
Dccit al Aetnei foc estc mai rea.
Vai, cine-a fost cel ce a dezgropat
int6iu bucd{i de aur blestemat
$i-atitea pietre prelioase care
Ne-aduc pericole gi-n gri j orare?84)
72 Boethius
Prosa VI
I Quid autem de dignitatibus potentiaque disseram, qua
vos verae dignitatis ac potestatis inscii caelo exaequatis?
Quae si in improbissimum quemque ceciderunt, quae
flammis Aetnae eructantibus, quod diluvium tantas strages
dederint? 2 Certe, uti meminisse te arbitror, consuiare
imperium, quod libertatis principium fuerat, ob superbiam
consulum vestri veteres abolere cupiverunt, qui ob eandem
superbiam prius regium de civitate nomen abstulerant. 3
At si quando, quod perrarum est, probis deferantur, quid
in eis aliud quam probitas utentium placet? Ita fit, ut non
virtutibus ex dignitate, sed ex virtute dignitatibus honor
accedat. 4 Quae vero est ista vestra expetibilis ac praeclara
potentia? Nonne, o terrena animalia, consideratis, quibus
qui praesidere videamini? Nunc si inter mures videres unum
aliquem ius sibi ac potestatem prae ceteris vindicantem,
quanto movereris cachinno! 5 Quid vero, si corpus spectes,
imbecillius homine repperire queas, quos saepe muscularum
quoque vel morsus vel in secreta quaeque reptantium necat
introitus? 6 Quo vero quisquam ius aliquod in quempiam
nisi in solum corpus et quod infra corpus est - fortunam
loquor - possit exserere? 7 Num quicquam libero imperabis
animo, num mentem firma sibi ratione cohaerentem de statu
propriae quietis amovebis? 8 Cum liberum quendam virum
suppliciis se tyrannus adacturum putaret, ut adversum se
factae coniurationis conscios proderet, linguam ille
momordit atque abscidit et in os tyranni saevientis abiecit;
ita cruciatus, quos putabat tyrannus materiam crudelitatis,
vir sapiens fecit esse virtutis. 9 Quid autem est, quod in
alium facere quisque possit, quod sustinere ab alio ipse
non possit? l0 Busiridem accepimus necare hospites solitum
Mdne0ierile filosofiei - Cartea II 73
Proza VI
Bogifia, puterea, demnitl{ile n-au nici o valoare
morali. nt. t. dobindesc qi de cei rli, care prin ele nu pot
deveni mai buni.
1 Dar de ce sd discut despre demnitdli Si despre
putere'
pe care voi, necunoscdtori ai adevdratei demnitdli puteri'
qi
le ridicali fn sldvi?ss) Dacd ele au aiuns la cei mai necinstili,
ce netrorociri au adus incendiile provocate de eruplia
De-sigur, dupd cum cred cd-
flacarilor Aetnei sart potopttl?2
amintesti, pttterea ionsulard ce fusese tnceputul libertdlii,
li'din
cattza mindriei consulilors6), au dorit s-o tnldture
strdmoSii voStri, care din pricina aceleiasi mfndrii
inldtttraserd din stat mai tnainte puterea regaldsT)' 3 lar dacd'
ceea ce se tntdmpld foarte rar, onorttrile sfnt tncredinlate
celor cinstili, ce iltceva este de admirat la ei, dectt probitqtea
in
cu care-Si fac datoria? Asa se face cd nu virtttlile cresc
considerarlie prin titlu, ci titlul capdtd o aureold
mai
strdlucitoare prin virtulile celui care-l deyine' 4 Dar care
este aceastd putere strdlucitoare Si doritd de
voi? Nu vedeli'
fiinle pdminte$ti, cui vi se pare cd poruncili? Dacd ai vedea
"
orrrifntr" soareci pe nnul arogdndu-si drepttil ;i puterea de
a conchce'pe ceilafti, ce rts te-ar cuprinde! 5 Sau dacd
-adesea coipttl,
privesti poli gdsi ceva mai slab decit omul' pe care
tl ucide fntrepdtura ttnei musculi;e sau a unui vierme
intrat in intestine? 6 Dar asupra cdrei pdrli din om poate
exercilct cineva vreun drept, dacd nu asupra corpului Si
asupra
averii
a ceea ce este mai prejos de corp, vreau sd spun asupra
ceva unui suflet liber, vei tndepdrta
sale? 7 Vei pr.ttea contanda
vreo minte stdpdnd pe raliunea sa de la linistea-i proprie?88)
8 (Jn tiran credea cd va constringe prin chinrtri pe un om
libersq sd denunle pe niste tovardsi int-un complot tndreptat
impotriva sa. Ace:sta fnsd Si-a muScat limba Si, scuipdnd-o
dii gurd, a aruncat-o tn fala tiranului infuriat' Astfel
chinirile pe care tiranul le socotea element de cruzime'
bdrbatul intretept le-a fdcut element de eroism' 9 Dar ce rdu
 74 Boethius
ab Hercule hospite fuisse mactatum. l l Regulus plures
Poenorum bello captos in vincla coniecerat, sed mox ipse
victorum catenis manus praebuit. 12 ullamne igitur eius
hominis potentiam putas, qui, quod ipse in alio potest, ne
id in se alter valeat, efficere non possit?
l3 Ad haec, si ipsis dignitaribus ac potestatibus inesset
aliquid naturalis ac proprii boni, numquam pessimis
provenirent; neque enim sibi solent adversa sociari, natura
respuit ut contraria quaeque iungantur. l4 Ita cum pessimos
plerumque dignitatibus fungi dubium non sit, illud etiam
liquet natura sui bona non esse, quae se pessimis haerere
patiantur. 15 Quod quidem de cunctis fortunae muneribus
dignius existimari potest, quae ad improbissimum quemque
uberiora perveniunt. l6 De quibus illud etiam
considerandum puto, quod nemo dubitat esse fortem, cui
fortitudinem inesse conspexerit, et, cuicumque velocitas
adest, manifestum est esse velocem.
l7 Sic musica quidem
musicos, medicina medicos, rhetorica rhetores facit; agit
enim cuiusque rei natura, quod proprium est, nec
contrariarum rerum miscetur effectibus et ultro, quae sunt
adversa, depellit. 18 Atqui nec opes inexpletam restinguere
avaritiam queunt nec potestas sui compotem fecerit, quem
vitiosae libidines insolubilibus adstrictum retinent catenis,
et collata improbis dignitas non modo non effecit dignos,
sed prodit potius et ostentat indignos. l9 Cur ita provenit?
Gaudetis enim res sese aliter habentes falsis compellare
nominibus, quae facile ipsarum rerum redarguuntur effectu;
itaque nec illae divitiae nec illa potentia nec haec dignitas
iure appellari potest. 20 Postremo idem de tota concludere
fortuna licet, in qua nihil expetendum, nihil nativae bonitatis
inesse manifestum est, quae nec se bonis semper adiungit
et bonos, quibus fuerit adiuncta, non efficit.
MdneAierile filosofiei - Cartea Il 75
putem Jace almia, fdrd sa ne temem cd ni-l vo face Si noua
alnil? l0 Legenda sptme cd Busirise0) cttre de obicei isi ucidea
musaJirii, afost ucis de oaspetele sduHercule. i 1 Reguluse/i
a pus in lanluri nntlli prizonieri de rdzboi cartaginezi, dar
in curdnd el inxtsi Si-a tlat mdinile sub cdtusele invingdtorilor
sdi. 12 ASadar socoteSti cd sre vreo pLdere omul care nu
poate fmpiedica pe allul sa-iJhcd ceea ce ar puteaface el, Ia
rdndu-i, altttia?
13 Pe l6ngd qcestea, dacd prin ele insele demnitdlile ar
avea vreo valoare inndscutti Si proprie, ele n-ar ajunge
niciodatd in mdna celor rdi; de obicei nu se asociazd intre
ele elemente polrivnice, citci natura respirtge unirea
contrariilor.l4 Astfgl, fiindca, fara fndoiald, prea adesea cei
rdi exercitdJilncyituti inalte, e lintpede cii prin natura lor nu
sint bune cele ce se lasd sciJie insuSite de cei riii. 15 Aceasta
este o judecald jusld despre toate dantrile sorlii care ajung
din belsug in mdinile celor nevrednici. 16 in legdtttrd at
acestea putem addugcr considera{ia cd nimeni nu se indoieSte
cd e viteaz acela la care se vede bine vitejia si cel care are
iulime e evident cd e iute. 17 Tot aSa muzica face pe
muzicanli, medicina pe medici, retorica pe retori, cdci natura
lucreazd in direc[ia care-i e proprie, nu amestecd intre ele
elemente cu efecte contrctrii Si respinge pe cele cere sint
potrivnice. 18 Dar nici bogdliile nu pot sd infrdneze o ldcomie
nemdsurutd, nici puterea n-a fiicut stdpdn pe sine pe cel pe
care-l !in strins in lanlttri de nedezlegat pofte vinovate, Si
demnitatea incredinlatd celor necinstili nu ntrmai cd nu-i
face demni, dat" li aratd cit sint de nedemni. 19 De ce asa?
Fiindcd vd place sd numili ctt nume false lucruri care sint in
realitate altfel, a cdror naturlt se vede uSor din efectele lor;
aSa cd nici bogdtria, nici pu,terea, nici demnitatea, nu pot fi
numite pe drept astfel. 20 In s.farSil se poate spune acelasi
lucru despre toete a,spectele sorlii, tn care nu existd nimic
de dorit, nirnic care .sa aibd o valoare inndscutd, care nu se
une$te cu cei buni inlotdeaun.a Si care nttface buni pe cei cu
cctre s-a unit.
 76 Boethius
Metrum VI
Novimus, quantas dederit ruinas
urbe fl ammata patribLrsque caesis,
fratre qui quondam ferus interempto
matris effuso maduit crllore
corpus et visu gelidum pererrans
ora non tinxit lacrimis, sed esse
censor exstincti potuit decoris.
Hic tamen sceptro populos regebat,
quos videt condens radios sub undas
l0
Phoebus, extremo veniens ab ortu,
quos premunt septem gelidi triones,
quos Notus sicco violentus aestu
torret ardentes recoquens harenas.
Celsa num tandem valuit potestas
t5
vertere pravi rabiem Neronis?
Heu gravem sortem, quotiens iniquus
additur saevo gladius veneno!
Prosa VII
1 Tum ego: Scis, inquam, ipsa minimum nobis
ambitionem mortalium rerurn fuisse dominatam; sed
materiam gerendis rebus optavimus, quo ne virtus tacita
consenesceret. 2 - Et illa: Atqui hoc unum est, quod
praestantes quidem natura mentes, sed nondum ad
extremam manum virtutum perfectione perductas allicere
possit, gloriae scilicet cupido et optimorum in rem publicam
fama meritorum. 3 Quae quam sit exilis et totius vacua
ponderis, sic considera. Omnem terrae ambitum, sicuti
Mdnedierile filosofiei - Cartea II 77
Poezia VIe2)
Exemplul Nero, care a rimas tot riu, oricite daruri i-a
adus soarta.
$tim lanpl tot de crime pe care le-a comis:
Oragu-n vAlvdtaie, senatul tot ucis
$i, dupd ce pe frate l-a omorit' pc mamd
A suprirnat-o fiara, mAnjindu-qi fErd teamd
in sdnge corpul. Apoi, privind cadavrul rece,
Fdrd sd verse lacrimi gi fErd sd se plece,
O frumusefe stinsi a stat ca si mdsoaree3).
Jinea acesta totugi sub sceptrul sdu popoare
Ce Phoebus le priveqte cdnd, rdsdrind din unde,
Se-nalli, incilzeqte, 5i in apus s-ascunde,
Popoare agezate sub nordul inghelat,
Popoare ce de Notus, cdnd bAntuie uscat,
Sint arse ca nisipul cel zilnic incdlzit.
Dar fost-a-n stare aceasti putere in sf6rqit
Prea groaznicului Nero sd-i schimbe nebunia?
Ah, crudd este soarta, cdnd sabia mdrqavd
Nedrept se-mperecheazd cu groaznica otravi!
Proza VII
Cea mai inaltd glorie a unui om este ca qi inexistenti
in raport cu nemirginirea spafiului 9i a timpului.
I Atunci eu i-am rdspuns: - $tii tu insdli cd ambilia mea a fost
dominatd foarte pulin de lucruri muritoare; am dorit domenii
de activitate ca sd nu-mi imbdtrdneascd forlele intr-o tdcutd
nelucrare. 2Eaaurmat: ' On singur lucru este care sd atragd
minlile superioare prin natura lor, dar care n-au ajuns in
primele rdnduri prin perfecliunea virtulilor: dorinla de glorie
Si reputalia celor mai de seamd merite pentru stat.3 Ctt
este
aceastd ndzuinld de deSartd Si de strimtd, iudecd tn chipul
I ry

t 78 Boethius 79
astrologicis demonstrationibus accepisti, ad caeli spatium
I puncti constat obtinere rationem, id est, ut, si ad caelestis
globi magnitudinem conferatur, nihil spatii prorsus habere
urmdtor. Tot globul pdrndntesc, dupd cum ai invdlat din
aslronomie, Jala de spctliul ceresc, se Stie cd octrpit abia trn
punct, adicd, dacd e comparat cu rncirimea univer.sului ceresc,
iudicetur. 4 Huius igitur tam exiguae in mundo regionis
I quarta fere portio est, sicut ptolomaeo probante didicisti,
quae nobis cognitis animantibus incolatur.
5 Huic quartae
s-ar putea afirma cd n-are nici un spaliu. 4 $i abia aproape
un sfert din aceastit micd parte a lumii, pdmdnnl, este, dupd

si, quantum maria paludesque premunt quantumque siti cum a ardtat Ptolemeu, locuitd de fiinle cunoscute de noi. 5

t vasta regio distenditur, cogitatione subtraxeris, vix

angustissima inhabitandi hominibus area relinquetur.
Din acest sfert, dacii excludem ceea ce ocupd mcirile, lacurile
Si deSerturile, abia mai rdmdne o porliunefoarte micd pentru
6 In
hoc igitur minimo puncti quodam puncto circumsaepti afi locuita de oameni. 6 ASatlar in acest minim punct dintr-
I conclusi de pervulganda fama, de proferendo nomine
cogitatis, ut quid habeat amplum magnificumque gloria
atque
un punct, tnchiSi Si incercuili, vd gandili cum sd vii mdrili
reputa{ia, cttm sd vdfaceli numele cunoscut? Dar ce are nobil
tam
angustis exiguisque limitibus artata? 7 Adde, quod Si mdre| o glorie restrinsd in hotare atit de mici Si de inguste?
I ipsum brevis habitaculi saeptum plures incolunt
hoc
nationes
lingua, moribus, totius vitae ratione distantes, ad quas
7 Adauga cd acest larc de scurtd loudre este ocLtp(tt de multe
naliwti deosebite ca limbd, obiceiuri, fel de viaYduil, la care,
tum
difficultate itinerum, tum loquendi diversitate, tum din cauza greutdlii drunturilor, diferenlei de limbd Si lipsei
I commercii insolentia non modo fama hominum singulorum, de relalii tntre popoare, nu poale pdtrunde, nu numai nuruele
sed ne urbium quidem pervenire queat. g Aetate
denique oamenilor luali in parte, dar nici mdcar al oraselores).8 in
M. Tullii, sicut ipse quodam loco significat, nondum vremea lui Cicero, precum el insusi spune undevae6) , nu
I Caucasum montem Romanae rei publicae fama trecuse de munlii Caucaz numele statului roman, care era pe
transcenderat et erat tunc adulta parthis etiam ceterisque atunci infloritor Si temut chiar de parli Si de celelalte neamuri
id locorum gentibus formidolosa. 9 Videsne igitur, quu* din acele pdrli. 9 Vezi, asadar, cit este de mdrginitd, cft este
sit angusta, quam compressa gloria, quam dilatare ac de restrfnsd gloria pe care voi vd muncili s-o mdrili Si s-o
I

propagare laboratis? An ubi Romani nominis transire
fama
nequit, Romani hominis gloria progredietur? l0 quod
euid
diversarum gentium mores inter se atque instituta
discordant, ut, quod apud alios laude, apud alios supplicio
dignum iudicetur? 11 euo fit, ut, si quem famae praedicatio
delectat, huic in plurimos populos nomen proferre
nullo
modo conducat. 12 Erit igitur pervagata inter suos gloria
quisque contentus et intra unius gentis terminos praeclara
illa famae imnrortalitas coartabitur.
l3 Sed quam multos clarissimos suis temporibus viros
raspdndili? Sau unde nu poate sd pdtrundd faima numelui
Li
de roman va putea sd ajungd gloria uruti bdrbat roman? l0
II
Ce sd mai spun despre faptttl cd obiceiurile ca Si instituliile
diferitelor neamuri se deosebesc fntre ele, astfel cd ceea ce ll
la unii se judecd demn de laudd, la allii se socoteste demn
de pedeapsd? ll De aici rezultd cd dacd pe unul il desfdteazd
prosldvirea numelui, el n-are nevoie in nici un chip sd-Si
facd cunoscut numele la prea multe popoare. 12 Fiecare vafi
deci mullumit cu o glorie rdspdnditd intre ai sdi Si inlduntrul
hotarelor unui singur neam se va restringe acea prea
I

scriptorum inops dclevit oblivio. euamquam quid ipsa

s t rriluc i t d nemurire a rerutme luieT).
 M6nedierile fibsofiei - Cartea II
81
80 Boethius
13 Dar pe c'd1i bitrbali vestili in titnpti lor
nu i-a acoperit
scripta proficiant, quae cum suis auctoribus premit iongior
atque obscura vetustas? l4 Vos vero immortalitatem vobis uitarea dii ltpsa de scriitori! De altJbl, ce
potfttce scrierile
propagare videmini, cum futuri famam temporis cogitatis. inse;i, p, ,oiu le tngroapd, ca Si pe autorii lor' depdrtarea Si
innlne)icul rimptiltti?14 Vottd vi se pare cd vd
asigttra{i
l5 Quod si ad aeternitatis infinita spatia pertractes, quid
de viitor'15 Dacd
habes, quod de nominis tui diuturnitate laeteris? l6 Unius nenturirea, cAni vd gdnttili lafaima voastrd
ale eternitit!ii' cum te poli
etenim mora momenti, si decem milibus conferatur annis, cercetezi hrsd spa!iile infinite
e'el6 De compari durata untti
quoniam utrumque spatium definitum est, minimam licet, brtcttru rle ehtrata nttmeltti tiut?
habet tamen aliquam portionem; at hic ipse numerus monxenl cu zece mii cle ani, cdci fiecare
spaliu este limitat'
annorum eiusque quamlibet multiplex ad interminabilem ttn raport clt cle mic tot existii intre ele' dar insuSi acest
diuturnitatem ne comparari quidem potest. 17 Etenim finitis nrtmd'r de ani si orice mttltiplu al lor nu poate Ji nici mdcar
ad se invicem fuerit quaedam, infiniti vero atque finiti nulla comparatcttdrtratainfinitci.|TFiindc.dtntrelucrurilefinite
umquam poterit esse collatio. 18 Ita fit, ut quamlibet prolixi pooi, exista ceva comlm, clar intre cele finite $i cele infinite
cd reputalia intr-
temporis fama, si cum inexhausta aeternitate cogitetur, non nlt po(tte existu nici o comparare' 18 AstJbl
nesfdr$ita eternitate'
parva, sed plane nulla esse videatur. 19 Vos autem nisi ad un'timp destttl de indelttngat, aldturi de
porc i, micd, ci absoltrt inexistentd' 19 Voi nu Stili faceli
sd
populares auras inanesque rumores recte facere nescitis et
'binele
relicta conscientiae virtutisque praestantia de alienis praemia decft pentrlt gura lumii Si pentru vorbe deSarte' Si'
sermunculis postulatis. 20 Accipe in huius modi arrogantiae lcrsdnd la o parte pi'imattil constiinlei
qi al virtulii' cereli
cutn a
levitate quam festive aliquis illuserit; nam cum quidam rdsplata d." lo uorinle nesincere erle altora.20 Ascultd
speld' Un
adortus esset hominem contumeliis, qui non ad verae virtutis ris'cineva cle ttsttrdtatea rmei aroganle de aceastd
numelefals
usum, sed ad superbam gloriam falsum sibi philosophi oarecare aclresase insulte unti om care-Ei dddea
virtuli' ci pentru o
nomen induerat, adiecissetque iam se sciturum, an ille de filosof, ntt pentrut practica adevdratei
gtirie tn"reritd, si a)dt,gase cd el va sti dacd acela efilosof'
philosophus esset, si quidem inlatas iniurias leniter
patienterque tolerasset, ille patientiam paulisper assumpsit de va suporta cu trsttrinld Si rdbdare insultele
ce'i aducea'
cu acceptarea insultei'.
acceptaque contumelii velut insultans: 'Iam tandem', inquit, Acela a idbdat pulin Si apoifdlindu-se
stnt filosof ? " Atunci el
'intellegis me esse philosophum?' Tum ille nimium a zis: ,,Acttm, in sfdrSit, fnlelegi cd
mordaciter:'Intellexeram', inquit,'si tacuisses'. 21 Quid i-a rdipuns muScdtor: ,,As fi inleles dacd aifi tdcut'"ee)21
Dar di ce mai lin oamenii ntperiori - ciici despre acestia
e
autem est, quod ad praecipuos viros - de his enim sermo
vorba - care carttd gloria in virtute, de ce mai lin ei
la renume'
est -, qui virtute gloriam petunt, quid, inquam, est, quod
?22 Cdci
ad hos de fama post resolutum morte suprema corpus dupd clistrugerea corpultti prin moartea supremd
attineat? 22 Nam si, quod nostrae rationes credi vetant, dacd, ceea Jecorfor* priniipiitor noastre nu putem credet00)'
toti moriuntur homines, nulla est omnino gloria, cum is, oamenii mor in fntregime, nu este glorie aceea al cdrui
cuius ea esse dicitur, non exstet omnino. 23 Sin vero bene posesor ntt mai existd' 23 Iar dacd spiritul' ct't adevdrot
sibi mens conscia terreno carcere resoluta caelum .libera constient de sine, scdpal de fnchisoarea pdmdnteascii' se
petit, nonne omne terrenum negotium spernat, quae se caelo tndreaptd liber spre cer, nu dispreluieSte orice preocupare
fruens terrenis gaudet exemptam? pamditeascd, el care, avdnd cerul, se bucurd cd a scdpat de
pdmdnt?
I I

I 82 Boethius Menedierile filosofiei - Cartea II 83

I Vletrum VII Poezia VII

I Quicumque solam mente praecipiti petit
sllmmLllnque credit gloriam,
late patentes aetheris cernat plagas
I ar{umque terrarum situml
brevem replere non valentis ambitum
Nimeni nu poate ob{ine pe pimint nemurirea. Chiar
cele mai celebre nume tot vor dispirea cindva.
Acel ce cu infrigurare doar dupi glorie s-avintdr0r)
$i-o crede cel mai rnare bine,
Priveascd cerul gi pimAntul, cu toate ce le inveqmintd
s
$i s6le asemene cu sine;
Ru$ine ii va fi de-un nume, ce-a vrut pim6ntul sd-cuprindd

I pudebit aucti nominis.

Quid, o superbi, colla mortali iugo
Fa!5 de cer aga de mic.
De ce din jugul morfii gitul dore$te omul sd-9i desprindi
Cdnd moarte n-o-nvinge nimic?
frustra Ievare gestiunt?

I l{l
Licet remotos fama per populos means
diffusa linguas explicet
Oricit renumele pdtrunde printre popoare depdrtate
$i e purtat din gur6-n gurd
et magna titulis fulgeat claris domus, Oricit o casd strdlucegte, prin titluri mari gi admirate,

I mors spernit altam gloriam,

involvit humile pariter et celsum caput
in fala morfii o mdsurd
E pentru tofi. Ea nu vrea glorii gi fbrd vreo deosebire
aequatque surnmis infima. La fel ii sint Ei mic ai rnare.

I t5
Ubi nunc fidelis ossa Fabricii rnanent,
quid Brutus aut rigidus Cato?
Ce-a mai rdmas dinBrufusro2), Cator03), rigidin viafi qin simfire,
Fabriciu'oa) cu credinti tare?
Signat superstes farna tenuis pauculis O glorie ugoari-n urmd, pe care-n litere puline

I inane noinen litteris.

Sed quod decora novimus vocabula,
2n
num scire consumptos datur?
I Iacetis ergo prorsus ignorabiles
nec fama notos efficit.
Quodsiputatis longius vitam trahi
T mortalis aura nominis,
cum sera vobis rapiet hoc etiam dies,
Doar numele-o mdrturise$te.
Dar dacd dup-al lor renume pe unii ii cunoaqtem bine,
De-at61ia morf i cine-sminte gte?
Zdcelideci ca-ntr-o noapte-adancd gi faima nu este in stare
Ca sd vi dea tot ce ii cerefi.
De socotili cumva cd viata mai lungd trdinicie are,
Prin numele pe care-l y1s1l,
Odatd va sosi chiar ziua, cdnd qi acesta va dispare

t iam vos secunda mors manet. $i-atunci a doua moarte aveti.

I
I

84 Boethius
Prosa VIII
1 Sed ne me inexorabile contra fortunam gerere bellum
putes, est aliquando, cum de hominibus fallax illa nihil bene
mereatur, tum scilicet, cum se aperit, cum frontem detegit
moresque profitetur. 2 Nondum forte, quid loquar,
intellegis; mirum est, quod dicere gestio, eoque sententiam
verbis explicare vix queo. 3 Etenim plus hominibus reor
adversam quam prosperam prodesse fortunam, illa enim
semper specie felicitatis, cum videtur blanda, mentitur, haec
semper vera est, cum se instabilem mutatione demonstrat.
4 Illa fallit, haec instruit, illa mendacium specie bonorum
mentes fruentium ligat, haec cognitione fragilis felicitatis
absolvit; itaque illam videas ventosam fluentem suique
semper ignaram, hanc sobriam succinctamque et ipsius
adversitatis exercitatione prudentem. 5 Postremo felix a
vero bono devios blanditiis trahit, adversa plerumque ad
vera bona reduces unco retrahit. 6 An hoc inter minima
aestimandum putasrquod amicorum tibi fidelium mentes
haec aspera, haec horribilis fortuna detexit, haec tibi certos
sodalium vultus ambiguosque secrevit, discedens suos
abstulit, tuos reliquit. 7 Quanti hoc integer et, ut videbaris
tibi, fortunatus emisses? Nunc amissas opes querere, quod
pretiosissimum divitiarum genus est, amicos invenisti.
F
E
iI
85
1.
Mdnedierile filosofiei - earrcell-
t
::.
i.
i, Proza VIII
Uneori qi schimbirile sorfii ne sint folositoare, la necaz
putind cunoagte iubirea prietenilor adevlrafi.
I Dar sd ntt crezi cd port rdzboiul neinduplecat impotriva
sorlii; este o tmprejm'are cdnd aceastd fnseldtoa'utos) face
bine oamenilor, anttrne atunci cdnd se aratd, cdnd iSi
descopere fruntea Si'Si mdrturiseSte caracterltl' 2 Poate nu
inlelegi incd ce spun; ce caut sd ardt e minunat Si de aceea
abia pot sd-mi exprim prin cuvittte gdndurile' 3 Eu cred cd o
soartd nefericitd e mai de folos oamenilor decit o soartd
fericitd. Aceasta din urmd lotdeauna, sub masca fericirii,
cand se arata bldndd, minte; cea dintdi tnsd este totdeauna
adevdratd, cdnd se aratd nestatornicd prin schimbarea sa' 4
Una inseald, alta instruieste; una, sub masca unor bunuri
mincinoase, inldnluie minlile celor ce se bucurd de ea,
cealaltd prin cunoa$terea fericirii fragile libereazd' Astfel
pe utta o vezi alergdnd vintoasd qi totdeaua, uitdnd de sine,
pe alta o vezi sobrd, relinutd Si prudentd fn exercitarea
adversitdlii ,sale. 5 in sftrSit, soartaJbricitd, prin mdngdierile
ei, abate. Si pe cei slabi din calea adevdratului bine, cea
nefericitd adesea ttrdste cu cdrligul la adevdratele bunuri
pe cei ratdcili. 6 Sau li se pare de minimd importanld cii
aceastd soartd asprd, ingrozitoare, ili dezvaluie minlile
prielenilor credincioSi, cd 1i-a ardtat felele sincere Si cele
prefdcttte ale tovardsilor, cit plecdnd a luat pe ai ei Si li-a
ldsat pe ai tdi? 7 Cu cit ai fi cuntpdral aceasta cdnd erai in
bttnd stare Si, dupd pdrerea ta, fericit? Acum pldngi dupa
bogd\iite pierdute; ai gdsit prieteni, care constituie cel mai
prelios gen de bogalie.
 Mdnsdierile filosofiei - Cartea II
T 86
Boethius
87

t Metrum VIII
Poezia VIII
Iubirea este puterea supremi in alcdtuirea lumii.
Dacd-n lume. pe vecie.

I Quod mundus stabili fide

concordes variat vices,
quod Pugnantia semina
Toate stau in armonie,
Dacd chiar cele opuse

I
Sint la fixe legi supuser06),
foedus PerPetuum tenent, Dacd Phoebus poarti-n car
quod Phoebus roseum diem Ztle albe de clegtar,
curru provehit aureo,

I ut, quas duxerit HesPeros

Phoebe noctibus imPeret,
ut flucttts avidum mare l0
Phoebe !ine nop{ile,
Hesperus chemAndu-le.
Dacd ale mirii valuri
Se opresc mereu de maluri
certo fine coherceat,
T ne terris liceat vagis
$i uscatul mdrginit
E-n hotare neclintit,

I latos tendere terminos,

hanc rerum seriem ligat
terras ac Pelagus regens
l5
Dacd astfel sint legate,
Cer, pdmdnt gi mare, toate
Sint conduse de iubireroT).

I et caelo imPeritans amor'

Hic si frena remiserit,
quicquid nunc amat invicem'
Fdr-a ei diriguire,
Cele ce sint azi in pace
in curAnd rdzboi vor face
bellum continuo geret
$i-ntocmirea lumii care
T et, quam riunc socia fide in unire fiecare
pulchris motibus incitant, Azi o migcd - o vor strica.
t certent solvere machinam'
Hic sancto PoPulos quoque
iunctos foedere continet,
Dragostea poate finea
Neamurile-n sfintd pace;
Ea pe soli unili ii face

I hic et coniugii sacrum

castis nectit amoribus,
hic fidis etiam sua
25
$i scumpi unul altuia.
Ea dicteazd legea sa

I dictat iura sodalibus'

O felix hominum genus'
intre prieteni. Fericili,
Oameni atunci o si fili,
Cdnd din ceruri dragostea
si vestros animos amor,
I quo caelum regitur, regat!
$i-ntre voi se va-ntrona.

t
LIBER III
CARIEA III
 Boetltius III 9l
90
Mdnsdierile filosofiei - Cartea

Prosa I Proza I
Filosofia f5giduieqte lui Boethius sf,-i faci cunoscuti
adevirata fericire.
llamcanttlmillafiniverat'cummeaudiendiavidum I Ea iqi terminase cdntecul: pe mine insd, dornic de a asculta
auribus carminis mulcedo frumusefea melodiei, mi ldsase inc6 fascinat gi ?n reverier08.
stupentemque arrectis adhuc
defixerat' Itaque paulo post:
2 O' inquam' suTmum Dupa pu{in timp i-arn spus: 2 - O, neasemdnatl mdngAiere a
quam tu"me vel sententtarum celor abdtuli, cit m-ai refdcut sufletegte, prin addncimea
lassorum solamen animorum'
adeo ut
etiarn iucunditate refovisti' gdnduriior gi prin farmecul cAntecului tiu; pind intr-atit, incit
fonA"r" vel canendi
ictibus esse non arbitrer! acum nu md mai cred neinstare de a rezista loviturilor sorfii!
iam me posthac imparem fortunae
acriora esse dicebas' non modo Astfel, de doctoriile despre care spuneai adineauri cd sint cam
Itaque remedia quae paulo
avidus vehementer efflagito' tari, nu numai cd nu md tem, dar chiar le cer stf,ruitor, dornic
non perhorresco, sed aucliendi
verba nostra tacitus fiind sd ascult.3 Ea mi-a rispuns atunci: - Arn simlit (lceosto
3 -Tum illa: Sensi, inquit' cum vel
tuae mentis habitum pe cdncl tu ascultui in tcicere Si tncorclure cuvintele mele.
attentusque rapiebas' eumque
ipsa perfeci; talia sunt Starea ta sufletettscd am a$teptat-o Si, ceea ce este mai
exspectavi vel, quod est verius'
quidem mordeant' interius adevdrut, eu li-ant produs-o; cele ce unneaz.ii strfi de uSo
quippe, quae restant ut degustata
4 Sed quod tu te audiendi naturA cd tnleapd la gust, tnsti clupd ce le vei primi iniiuntru
autem recepta dulcescant'
flagrares' si' quonam te ducere se vor indulci. 4 Fiinclcti spui cti eSti dornic sd asculli, cu
cupidum dicis, quanto ardore
- inquam' - Ad veram' ciitd ard.oare te-ai tnfldcfrru, dacd ai Sti uttde vrectLt sti te
aggrediamur agnosceres! 5 Quonam?
quoque somniat animus' sed duc! 5 - Unde? - intreb eu. - Spre adevcirata fericire -, rdspunde
inquit, felicitatem' quam tuus ea - lct care viseaza suJletul tdu, dar pe care tu, cu ochii
ipsam illam non n"'"t:l:ti::t:
occupato ad imagines visu rdpili de aparenle, nu o poli privi drept infatd.to')).6 - Haide,
quae illa vera slt' slne
6 - Tum ego: Fac, obsecro' et te rog", ii spun eu atunci, "gi arat6-mi fird intdrziere care este
cunctatione demonstra' 7
- Faciam' inquit illa' tui causa
acea fericire adevdrat6" .7 - Pentru tine o voi face cu plticere -
notior est' eam prius designare
libenter; sed quae tibi causa rdspunde ea -, dar stareo care tli e mai cunoscufi, pe aceea
ut ea perspecta' cum ln
verbis atque informare conabor' md voi strddui sa !i-o zugrdvesc Si sd li-o redau prin cr.tvinte,
contrariam partem flexeris oculos' verae specimen pentru ca dupd ce o vei privi, cdnd vei muta ochii in parteo
beatitudinis Possis agnoscere' opttsd, sa poli recunoa$te chipul adevdratei fericiri.
 Boethius MdneAierile filosofiei - Cartea III 93
92

Poezia I
Metrum I Prin contrast, va putea in{elege in ce consti fericirea
adevirat5.
Cel care vrea s6 facd o lelind ogor,
volet agrum'
Qui serere ingenuum De rdddcini o cur6 intdi 9i de trupini
liberat arva Prius fruticibus' $i-i scoate lSstdrigul crescut de miricini
falce rubos filicemque resecat' Ca Ceres s6 aducd rod ?ndestulStorrr0).
eat'
ut nova fruge gravis Ceres Mai dulce este mierea curatd de albine
Dulcior est aPium mage labor' Dac6-am avut in gurd intAi un gust amar;
edat'
si malus ora Prius saPor Mai luminoase stele pe cer senin risar,
Gratius astra nitent ubi Notus Cu ploaie qi furtund c6nd Notus nu mai vine
desinit imbriferos dare sonos' Cdnd Lucifer alungd nopIi negre-ntunecate,
Lucifer ut tenebras PePulerit' Frumoasa zi apare cu caii purpurii.
r0 pulchra dies roseos agit equos'.
$i tu, degarte bunuri privegte mai int6i
Tu quoque falsa tuens bona Prtus Ca gitul cu incetul sub jug si nu-l mai 1ii;
inciPe colla iugo retrahere: . Atunci vei qti ce bunuri sint cele-adevdrate.
vera dehinc animum subierint'
Proza II
Prosa II Tofi oamenii concep fericirea ca binele suprem, pe care
velut in augustam suae il cautd fie in bog6{ie, fie in glorie, fie in onoruri, fie in
I Tum defixo paululum visu et mortalium cura' pldceri. Dar nici una din acestea nu pot da fericirea deplind.
coepit: 2 Omnis
mentis sedem recepta sic quidem I Cu privirea fixd o clipd qi reculegdndu-se oarecum, in
labor exercet' diverso
quam multiplicium studiorum nititur tainele gAndurilor ei, a inceput astfel: 2 - Orice strddanie
tamen beatitudinis finem
calle procedit, sed;;;"t" onteneascd, pe care o hrdneSte chinul dorinpelor de totfelul,
quo quis adepto nihil ulterius
pervenire. Id autem est bonum' pleacd pe cdi deosebite, dar cautd totuSi sd ajungd la singurul
quidem est omnium summum
desiderare queat' 3 Quod si quid !el, al fericiriittt). Aceasta tnsd e un bun pe care daca fl
se bona continens' cui
bonorum cunctaque intra dobindesti nu nmi poli dori nimic altceva.3 El este culminalia
posset' quoniam relinqueretur
aforetrsummum esse non ttt:il.:::: tltturor bnnu.rilor, conlinhnd tn sine toate bunurile, cdruia
extrinsecus, quod po""t
optari' Liquet
dacd i-ar lipsi unul n-ar putea fr astftl, fiindcd ar rdnzdne tn
omnium congregatlone
beatitudinem statum bonorum afara de el ceva ce ar putea fi dorit. Se vede, aSada4 cd
diverso tramite'mortales
perfectum. + ffun"' uti diximus' vert fericirea este o stare rezultatd din reuniunea tuturor bunurilor
est enim mentibus hominum
omnes conantur adipisci; 4 Pe aceastd stare, dupd cum atn spus, toli nturitorii tncearcd
sed ad falsa devius error
boni naturaliter inserta cupiditas'
 rI

94 Boethius

abducit. 5 Quorum quidem alii summum bonum esse nihilo s-o clobindeas( -
indigere credentes, ut divitiis affluant, elaborant, alii vero, oantettiro^ddi;',fi,:,:;,:::':;:i;,,i,'i),,";)Ili,,'::;i{::,;::
bonum quod sit dignissimum,veneratione iudicantes adeptis rtitdcireq li abctte din clrttrn
cAtre bttrturi.fttlse. 5 (Jnii
cd sttpremul hine constii?n crez6ttd
honoribus reverendi civibus suis esse nituntur. 6 Sunt qui a rtu cltrce lipsii tle ttintic
ca sd qibd. nmri ctvulii; altrii, se ?,ltat
summum bonum in summa potentia esse constituant: hi vel socotittcl cti ltittele constti.
ceee ce este demn cle veneralie, in
regnare ipsi volunt vel regnantibus adhaerere conantur. At se silesc 1rrir, ,tob?,rrtir"o
onorurilor sd cupete respectttl
quibus optimum quiddarn claritas videtur, hi vel belli vel cottcetiilenilor lor. 6 sittt trnii
care pun sttprentul bine in
pacis artibus gloriosum nomen propagare festinant. 7 putereo suprenta: aceStict,
voiesc ei sd clotnneascti, ')i,,.')'r'o^'.i",;^lt
sau
Plurimi vero boni fructum gaudio laetitiaque metiuntur; hi suLt se ,it"rr'ri _
clorttrtitrtri. Ietr cei cdrora
felicissimum putant voluptate diffluere. 8 Sunt etiam, qui li s" por" cr;:utr?r:i::::,orr,r,,fffl
bun, se grdbesc sd_Sifaca
horum fines causasque alterutro permutent, ut qui divitias nuntele cuno.
r ti z b o i u I tt i s a u a Ie pdci i. 7 :r:r:
ob potentiam voluptatesque desiderant vel qui potentiam valoarea binelui dupti bucuri" ";,:,;;;' ;i' ; rt: :' ::r:;rrt::::
C

seu pecuniae causa seu proferendi nominis petunt. 9 In his Sir".r",ti",. aceStia socotesc cu
adevdrat fericit pe c.er ce
trtocttd in prdceri. g
igitur ceterisque talibus humanorum actuum votorumque care scltimbA iilre $i sint urtii
scopuriIe Si nti.iloacele: cle
versatur intentio veluti nobilitas favorque popularis, quae .:te
care doresc bogalii pentrlr pilda, cei
pur"r." Si plticeri, sctu cei
videntur quandam claritudinem comparare, uxor ac liberi, cautd pLtterea pent.ru bani cctre
sctu p"nrru a_Si
quae iucunditatis gratia petuntur; amicorum vero quod cunoscut.9 Arsada4 tn acestea qltele Jace nuntele
Si t
sanctissimum quidem genus est, non in fortuna sed in t o a t d t n c o r tl a r
e a fa p t e I o r
n r, ;, *, | ; ;; : : :;;:'

I ver po,tentiae c1us,1 vel spre exemplu, gloria popularitcrtett, ; ri,t: r':;,| : i:
I 1r':':: r:-:*:* i"ll:""*,:":"
delectationis assumitur. l0 Iam vero corporis bona oarecare celebritate, solia
si care par a qcluce
Si copiii, care stnt doriyi pentrlt
promptum est ut ad superiora referantur; robur enim bucurie; iar prietenii, cea
mai'slntn categorie de bunuri,
depind de virtute, ntr cle
I ] *agnitudoque videtur praestare valentiam, pulchritudo soartd. Celelalre sint cdutate
atque velocitas celebritatem, salubritas voluptatem. ll
pentru pLttere,
fie pentru p!dceri. !0 Bunurile corporale fie
insunteazd in cele d se
I j omnibus sularn
Quibus ornnrous
vurDus Deallrllolnem qe$roerarl
solam beatitudinem liquet; nam
desiderari rrquer;
raa
r

:::: ;:' : :: r:;: :

o r, r"r,"i:
pa d. u c e
I ,l quod quisque prae ceteris petit, id summum esse iudicat
sdntitatea, - pldcere."
: {7::ri,: r::,"
"' acestea r:tr,
r

bonum. Sed summum bonum beatitudinem esse il in rcrtrc se vede bine cd este
doritd numai fericirea;
definivimus; quare beatum esse iudicat statum, quem prae Jiinclcii ceea cej.iecare doreSte moi
presus de orice este socotit
'1\

.i eteris quisque desiderat. definit fericirea ca pe bunttl

fi btrnul ,r,prrn . Dar noi ant
ct l
l

:i
12 Habes igitur ante oculos propositam fere formam
,up*rr; a"
t fericitd starea ," ,oru o rlore;rc
,; felicitatis humanae: opes, honores, potentiam, gloriam, 12 Ai deci infala ochiIor
fi",nr" non',"ff,,:r:rt;::::::
ri: ztryririt oolr"jrnrtt tabloulfericirii
',I' voluptates. Quae quidenr sol:r considerans Epicurus ottreneSti: ctvere. onorttri,
putere, glorie, pldceri.
ilt Nurrtrti pe
rI'i r!
II rl '
dd,t
%
 Boethius MAnedierilc filosofiei - Cartea III 97
96
aceslea avfrntlu-le tn vedere, Epicur, consecvent cu sine tnsuSi,
bonum voluptatem esse
consequenter sibi summum considerd plcicerea ca pe supremul binett2), fiindcd toate
animo videantur
iucunditatem
constituit, quod cetera omnia animus celelalte par a aduce bucurie sufletului. l3 Maifiorc tnsd la
studia revertor' qllorum
afferre. 13 Sed ad hominum velut dorinlele oarnenilor, al cdror suflet, deSi cu. m.emoria
bonum suum repetit' sed
etsi caligante memoria tamen 'intunecntd, cautd tottrsi binele supreilx, dar ca un om beat,
revertatur' ignorat' l4 Num
ebrius, domum quo tramite Atqui nu cunoa$te pe ce drum sd se intoarcd ctcttsdtts). 14 Nu par a
qui nihilo indigere nituntur?
enim videntur errare hi, se tnsela aceia cctre iSi dau toatd silinla ca sd nu ducd lipsd
perficere beatitudinem possit
non est aliud, quod u"qu" de nimic? Nu existd nimic care sd pocrtd aduce o fericire
status nec alieni egens'
quam copiosus bonorum omnium completd, ca o store tn care toate bunurile sint din belsug, in
15 Num vero labuntur
hi' qui' quod
sed sibi ipse sufficiens' care n-ai nevoie de ce este al altuia, ci eSti mulluntit cu ce
cultu dignissimum putent?
sit optimum, id etiam reverentiae est'
ai. 15 GreSesc cei care socotesc cd ceea ce este foarte bun
quiddam contemnendumque
Minime; neque enim vile 16
este $i foarte demn de aten!iile respectului? Deloc. Pentru
mortalium.laborat intentio'
quod adipisci omnium fere cd nu este netnsemnat Si de dispreluit ceea ce este cdutat cu
potentia? Quid igitur' num ardoare de strdduinlele aproape ale tuturor muritorilor.
An in bonis non est numeranda omnibus
aestimandum est' quod l6 Oare puterea nu trebuie numdratd printre bttnuri? Dar
imbecillum ac sine viribus
17.An claritudo nihili ce, trebuie socotit slab Si fdrd puteri ceea ce se constatd cd
rebus constat esse praestantius?
nequit' quin omne' quod este ntai presus de orice?17 Sau trebuie cu desdvArSire
pendenda est? Sed sequestrari
etiam videatur esse clarissimum' dispreluitd celebritatea? Nu se poale trece cu vederea cd tot
excellentissimum sit' id nec
tristemque beatitudinem ceea ce este foarte distins pare o fi Si foarte vestit. 18 CA
18 Nam non esse anxiam
quid attinet dicere, fericirea nu este nici nelinistiloare Si tristd, nici supttsd
doloribus molestiisque subiectam habere
rebus id appetitur' quod durerilor Si supdrdrilo4 de, ce sd mai spun, cdnd chiar in
quando in minimis quoque
homines
haec sunt' quae adipisci cele mai mici lucruri se cautd tocmai ce-li place sd ai Si sd
fruique delectet? 19 Atqui
dignitates' regna' gloriam folosesti? 19 Acestea stnt cele pe care voiesc sd le
volunt eaque de causa diui'i^''
quod per haec sibi sufficientiam' dobdndeascd oamenii Si de aceea doresc avere, demnitdli,
voluptatesque desiderant'
celebritatem' laetitiam credunt
esse dontnii, glorie Si pldceri, fiindcd prin eLe cred cd le va veni
reverentiam, potentiam'
venturam. 20 Bonum est
igitur, quod tam diversis studiis tndestu.larea, respectul, puterea, celebritatea, mullum.irea.
quanta sit naturae vis' facile 20 Binele il cautd deci oamenii prin dorinle aSa de deosebite;
homines petunt; in quo tamen tn aceasta se vede cit de m.are este putereo naturii, cd orictt
dissidentesque sententiae
monstratur, cum licet variae de variate Si de contrarii arfi pdrerile oamenilo4 ele stnt de
in diligendo boni fine consentiunt' acord tn alegerea binelui ca lel.

l
|:
i
,::.'
I
I 98
Boethitts Mdnsdierile filosofiei - Cartea III 99

I Metrum II
Poezia II
Nimic nu se indeplrteazd de natura sal toate elementele
naturii ipi indeplinesc propria Ior menire.

I Quantas rerum
flectat habenas
noauro Potens, quibus
immensum
Cu care frdu natura ne conduce,
Prin care legi plstreazd cu-ngrijire

I legibus orbem Provida

servet
stiingatque ligans inresoluto
singula nexu, Placet arguto
Imensul univers, in care duce
Pe fiecare-n strinsS-nldn{uire.
Aq vrea s-arat in cdntec-nil{5tor,

I fidibus lentis Promere

Quamvis Poeni Pulchra
cantu'
leones
Pe lira mea cu coarde tremurate.
Pot leii puni s6 poarte lan{ul lor,
Din mAini sd prindi hrana gi s-arate

I
datas
uin".,la gestent manibusque Destul6 teamd de stSpdnul crud,
trucem
captent escas metuantque Obignuili cu biciul ce-i loveqte,
,oliti u"rbera ferre magistrum' Dar daci-gi simt de sdnge gitul ud

I si cruor horrida tinxerit

resides olim redeunt animi
fremituque gravi meminere
ora'

sui'
Sdlbatica lor fire se treze$te;
UrlAnd addnc de ei iqi amintesc
Dezleagd,lanful, scap6 din robie

I laxant nodis colla solutis

orimusque lacer dente
cruento
iomito, rabidas imbuit iras'
$i-n furiile ce ii stdpAnesc
Pe-mblAnzitor intdiu ei il sfdgie.

I
Limbuta pasSre ce-n ram cdnta
garrula ramis
Quae canit altis E-nchisS-n fundul unei colivii,
antro;
ales, caveae clauditur Cu miere cupe dacd i s-ar da,
melle
huic licet inlita Pocula

I 20 largasque daPes dulci

ludens hominum cura
si tamen arto saliens
studio
ministret'
texto
Ospele scumpe, dulci atenlii mii,
Din partea celor incdntafi de ea.
CAnd, insd, in strimtoarea ei sdrind,

I nemorum gratas viderit

sParsas Pedibus Proterit
umbras'
esc.as'
requirit'
Dumbrava a vizut, cu umbra sa,
MAncarea sub picioare risipind,
Pddurea cu tristefe doar o cere,
silvas tantum maesta
I
25
Cdntdnd pentru pidure cAntec dulce.
silvas dulci voce susurrat' Nuiaua, indoitd cu putere,
acta
Validis quondam viribus E-adusd virfulpe pdmdnt sd-$i culce;
pronum flectit virga cacumen;
I hanc si crlrvilns clextra
remisit'
Dar liberi ldsatl-astfel ea nu gade,

I
100
Boethius M6ne6ierile filosofiei - Cartea III , 101
30 Ci-ndatd se indreaptd cd.tre cer.
recto spectat vertice caelum'
in unde hesperide Phoebus cade,
Cadit HesPerias Phoebus in undas' Dar iariqi, pe un drum plin de mister,
sed secreto tramite rursus
Cu carul se intoarce-n r6s6rit.
currum solitos vertit ad ortus' igi cautd orice lucru calea sa,
Repetunt proprios quaeque recursus 3s Pe ea si meargd este mullumit;
redituque suo singula gaudent
O altd ordine nu poate da
nec manet ulli traditus ordo,
Decit acel ce leagd. nesch imbate
nisi quod fini iunxerit ortum
Sfdrgituri cu-nceputuri pentru toate I ra)
stabilemque sui fecerit orbem'
Proza III
Prosa III BogSfiile nu ne scutesc de orice lipsuri; ele creeazf, alte
tenuilicet imagine nevoi.
1 Vos quoque, o terrena animalia'
verumque illum 1 $i voi, o, fiinle pdntdnteSti, deSi cu intagine slabd, vti
vestrum tamen principium somniatis reprezentali totttsi originea voastrd Si acel lel adevdrat al
perspicaci' qualicumque
beatitudinis finem licet minime
vos et ad verum bonum fericirii tl putetri foarte pulin intrezdri, tnsd tntr-un chip
tamen cogitatione prospicitis eoque
multiplex error abducit'2 oarecare tot tl simlili prin cugetare; prin acest fapt pe de o
naturalis ducit intentio et uU eodem parte o tendinld naturald vd duce spre adevdratul bine, iar
se homines adepturos
Considera namque, an per ea' quibus pe de alfi parte vd depdrteazd de el eroorea de ntuLte ori
finem valeant pervenlre'
beatitudinem putant, ad destinatum
tale quid repetutA.2 Examineazii dacii prin acelea, prin care oatnenii
3 Si enim vel pecunia vel honores ceteraque quoque socotesc cd vor dobtndi fericirea, pot sd ajungd la lelul
videatur' nos
afferunt, cui nihil bonorum abesse proplts. 3 Dacd banii, onorurile Si altele de acest fel aduc o
felices' 4 Quodsi
fateamur fieri aliquos horum adeptione
bonisque pluribus stare care nu pare a fi lipsitd de oarecare bine, mdrtnrisesc
n.qu" id valent efficere, quod promittunt' cd cineva poate deveni fericit prin dobtndirea acestora. 4
beatitudinis species
carent, nonne liquido falsa in eis Dar, dacd nu pot face ce promit Si le lipsesc cele mai mulle
qui paulo ante
o"p,"t,"naltur? 5 Primum igitur te ipsum, bunuri, nu e clar cd se oglindeSte tn ele o imagine falsd a
abundantissimas opes
Oiui,it, affluebasl interrogo: inter illas
ex qualibet iniuria fericirii? 5 Astfel, te intreb mai intdi pe tine, care, cu pulin
numquamne animum tuum concepta
libero me fuisse tnainte aveai attta avere: tn mijlocul acelor bogAfii JAnA
confudit anxietas? 6 - Atqui, inquam, margini nLt 1i-a fost niciodatd sufletul tntunecat de nelini1te
reminisci non queo' 7
animo, quin aliquid semper angerer' din cauza vreunei nedreptdli? 6 - Dar, - i-am rdspuns eu, - nu
non velles' vel aderat' :
- Nonn" quia vel aberat, luod abesse
8 - Illius igitur pot sa-mi amintesc dacd am avut vreodatd sufletul absolut liber,
quod adesse noluissest - tta est' inquam'
absentiam desiderabas? - Confiteor'
i nestipAnit de nici o grij6'7 - Oare, nufiindcd-li lipsea ceea ce
iraesentiam, huius t
nu voiai sd-li lipseascd Si aveai ceea ce n-ai fi vrut sd ai? -
quod quisque desiderat?
inquam. 9 - Eget vero, inquit' eo' I
i
r
Boethius
102 M6ns6ierile filosofiei - Cartea III 103

- Eget, inquam. - Qui vero eget aliquo non est usquequaque Aga e, - zic eu. 8 - Deci cloreai pre?.enlo urtui lucru Si absenla
sibi ipse sufficiens. - Minime, inquam' l0 - Tu itaque
hanc
altuia? - !i-o marturisesc. 9 - Dar, - zice ea - ?i lipseSte cuiva
insufficientiam plenus, inquit, opibus sustinebas? 1l - ceeu ce el doreste? - iilipsegte. - $i cel crtre eluce tipsa de
Quidni? inquam. - Opes igitur nihilo
indigentem ceva nu se simte tndestulat irt orice ntoment. - Nu - rdspund
sufficientemque sibi facere nequeunt et hoc erat' eu. l0 - ASa Si tu, plin de avere, te resinrleai totusi de acest
quod

promittere videbantur. l2 Atqui hoc quoque maxime
considerandum puto, quod nihil habeat suapte
natura
pecunia, ut his, a quibus possidetur' invitis, nequeat
auferri'
- Fateor, inquam. 13 - Quidni fateare' cum eam cotidie
valentior aliquis eripiat invito? Unde enim forenses
querimoniae, nisi quod vel vi vel fraude nolentibus pecuniae
repetuntur ereptae? - Ita est, inquam' 14 - Egebit igitur'
inquit, extrinsecus petito praesidio, quo suam pecuniam
quisque tueatur. - Quis id, inquam, neget?15 - Atqui
non
egeret eo, nisi possideret pecuniam, quam possit amittere'
- Dubitari, inquam, nequit. l6 - In contrarium igitur relapsa
opes'
res est; nam quae sufficientes sibi facere putabantur
alieno potius praesidio faciunt indigentes' 17 Quis autem
modus est, quo pellatur divitiis indigentia? Num enim
divites
esurire nequeunt, num sitire non posstlnt' num frigus
hibernum pecuniosorum membra non sentiunt? 18 Sed
adest, inquies, opulentis, quo famem satient' quo sitim
frigusque depellant. Sed hoc modo consolari quidem divitiis
indigentia potest, auferri penitus non potest; nam si haec
neajuns. I I - De ce nu? - Prin urmore bogAliile nu ne pot
face sd nu rle lipseascd rtintic, sd fitn ntullumili cu ceea ce
avem, deSi prorniteau aceosto.12 $i cred cti toctrtcri aceasta
trebuie nmi ales retinut, cd rtirneni n-are irt chip natural boni,
aSa inctt sd nu rdpeascd de la cei ce ti au, fard voia lor.- Sint
de aceeagi pdrere, - rdspund eu. 13 - Cum sd nufii de ctceeasi
pdrere, cdnd z.ilnic cel tnai tare rApe;te cu sila banii celui
slab? De unde provin pldngerile din foa dacd nu din ctceea
cti sint ceruli tnapoi banii rdpili fie cu forla, fie prin frauda,
fdrti voitt posesorilor lor? - Aga e. 14 - Vu avea nevoie asadar
fiecare de pazd cerutd din afara, ca sd-Si punti in siguranld
banii. - Cine poate nega aceasta? 15 - Dar n-ar avea nevoie
cle aceastd paz.d, dacd tx-or avea bani care se pot pierde. -
Fdrd indoiala.l6 - Ajungem deci la situalia contrard; cdc'i
averile, care socoteoi cii te mullumesc cu tot ceea ce-li
trebuie, fac sd ai mai mult nevoie de ajutor strdin. l7 Cunt
s-ar putea alunga nevoile prin avere? Celor bogcrli nu le e
foame, nu le e sete, membrelor celor cu bani nu simt frigul
iernii? 18 Vei rdspunde cd cei bogali au cu ce sd-Si astdntpere
foanrca, cu ce sd-Si alunge setea Sifrigul. in acest chip lipsa

I hians semper atque aliquid poscens opibus expletur'

necesse est, quae possit expleri' l9 Taceo'
maneat
quod naturae
poate fi indulcitd prin bogdlie, dar nu poate fi inldtnratd cu
desdvhrSire; pentru cd ea, nesdturatd Si certntl tnereu, este

I minimum, quod avaritiae nihil satis est' Quare si opes

summovere
nec

indigentiam possunt et ipsae suam faciunt' quid

est, quod eas sufficientiam praestare credatis?
potolitd numai tn parte prin avu[ie, rdmdnknd cu siguranld
ceva de potolit. 19 Nu mai spun cd natura se mullume$te cLt
foarte pulin, iar ldconiei nimic nuti este deajutts. De aceea

I dacii bogaliile nu pot sA tnldture nevoia, ci o fac ca pe ceva

al lon de ce sd credeli cd ele ar aduce tndestulare?

I
104 Boethius
Metrum III
Quamvis fluente dives auri gurgite
non expleturas cogat avarus opes
oneretque bacis colla rubri litoris
ruraque centeno scindat opima bove,
nec cura mordax deseret superstitem
defunctumque leves non comitantur opes.
Prosa IV
I Sed dignitates honorabilem reverendumque, cui
provenerint, reddunt. Num vis ea est magistratibus, ut
utentium mentibus virtutes inserant, vitia depellant? 2 Atqui
non fugare, sed inlustrare potius nequitiam solent, quo fit,
ut indignemur eas saepe nequissimis hominibus contigisse;
unde Catullus licet in curuli Nonium sedentem strumam
tamen appellat. 3 Videsne, quantum malis dedecus adiciant
dignitates? Atqui minus eorum patebit indignitas, si nullis
honoribus inclarescant. 4 Tu quoque num tandem tot
periculis adduci potuisti, Lrt cum Decorato gerere
magistratum putares, cum in eo mentem nequissimi scurrae
delatorisque respiceres? 5 Non enim possumus ob honores
reverentia dignos iudicare, quos ipsis honoribus iudicamus
indignos. 6 At si quem sapientia praeditum videres, num
posses eum vel reverentia vel ea, qua est praeditus,
sapientia non dignum putare? - Minime. 7 - Inest enim
dignitas propria virtuti, quam protinus in eos, quibus fuerit
adiuncta, transfundit. 8 Quod quia populares facere
nequeunt honores, liquet eos propriam dignitatis
pulchritudinem non habere.9In quo illud est
MAnsAierile filosofiei - Cartea III
Poezia III
Bogatul e chinuit de griji, iar bogifiile nu'l insolesc in
mormint.
Bogatul poate s5 adune de aur fluvii curg6toare,
Nesdturat de bog6!ie,
S-aducd fructul Mdrii Roqiirrs), s6 are cdmpuri roditoare
Cu boi o sutd sau o mie,
t in via{6-averea n-o sd-l lase lipsit de griji istovitoare,
Iar mort, cu el ea n-o sd vie.
Proza IV
Demnitifile sint aducitoare de griji, iar respectul qi
virtutea, care li se adreseazfl, nu's ale lor, ci ale omului
care le exercitfi.
1 Dar demnitdtrile fac pe cel ce le are stimat Si preluit. Au
fttncliile acea putere, tncit sd alunge viciile Si sdintipdreascd
virtuli tn sufletele celor ce le profeseazd?2 De obicei nu
altmgd, ci scot tn luntind necinstea, aSa inctt ne indigndm cd
ele ajttrtg adesea in mAna celor mai necinstili oanteni; de
aceea Catullus nume$te Strumarr6)pe Nonius, care delinea
o demnitate senatoriald.3 Vezi citii dezonoare aduc celor rdi
demnitdtrile? Nevrednicia li s-ar fi vdzut mai pulin dacd nu
s-ar fi fdcut cunoscttli prin onoruri.4 $i tu ai putut tn sfdrSit
occepta atitea riscnri, inctt sd te gdndeSti sd fii coleg de
magistraturd cu Decoratusttl), cdnd puteai vedea in el ttn
spirit de crtraghios necinstit Si delator? 5 Cdci nu putenl
socoti clemni de respect pentru onorltrile lor pe cei pe care ti
credem nedentni de acele onoruri.6 Dacd ai vedea pe cineva
tnzestrat cu inlelepciune l-ai putea socoti nedemn de respect,
sau de inlelepciwtea cu care este inzestrat? - Nu. 7 - Virtutea
 106 Boethius
animadvertendum magis: nam si eo abiectior est, quo magis
a pluribus quisque comtemnitur, cum reverendos facere
nequeat, quos pluribus ostentat, despectiores potius
improbos dignitas facit. l0 Verum non impune; reddunt
namque improbi parem dignitatibus vicem, quas sua
contagione commaculant.
l1 Atque ut agnoscas veram illam reverentiam per has
umbratiles dignitates non posse contingere: si qui multiplici
consulatu functus in barbaras nationes forte devenerit,
venerandumne barbaris honor faciet? l2 Atqui si hoc
naturale munus dignitatibus foret, ab officio suo quoquo
gentium nullo modo cessarent, sicut ignis ubique terrarum
I numquam tamen calere destitit. 13 Sed quoniam id eis non
propria vis, sed hominum fallax adnectit opinio, vanescunt
ilico, cum ad eos venerint, qui dignitates eas esse non
I aestimant. l4 Sed hoc apud exteras nationes: inter eos vero,
apud quos ortae sunt, num perpetuo perdurant? 15 Atqui
praetura magna olim potestas, nunc inane nomen et senatorii
I census gravis sarcina; si quis quondam populi curasset
annonam, magnus habebatur, nunc ea praefectura quid
t abiectius? l6 Ut enim paulo ante diximus, quod nihil habet
proprii decoris, opinione utentium nunc splendorem accipit,
nunc amittit. 17 Si igitur reverendos facere nequeunt
I dignitates, si ultro improborum contagione sordescunt, si
mutatione temporum splendere desinunt, si gentium
aestimatione vilescunt, quid est, quod in se expetendae
pulchritudinis habeant, nedum aliis praestent?
are o dem.nitate tnndscutd. pe care imediat o itnprumutd celor
cu care s-a unit.8 Fiindcd onorurile populare nu pot
face
aceasta, e limpede cd ele ntt olt o frLtmusele proprie
demnitdsii. 9 in aceasta privinla trebtde sd fttcem mai ales
urmdtoarect observatie: dacd cineva este cu attt ntai josnic,
ctt cit este mai dispreluit de ceilalyi, fiindca ntt-i poate
.face
respectuli pe cei pe care-i aratd clispreluili de rnultri,
dentnitatea tnsemneazd cd-i foce Si mai rdi.l0
$i nn .fdrd
urntdri, pentru cd cei rdi dau o tnftiyisare asemdndtoare
demnitdyilo4 pe care Ie pdteaz.d prin atingerea lor.
1l Ca sd-{i dai seoma cti adevd.ratul respect nLt poare fi
oblinut prin dentnifili iluzorii: dacd, de pildd, cineva,
tndeplinind de mai' multe ori funclia ele consttl, a ajLms din
tntdntplare tntre nariuni barbare, funclit sa 'il vtt
venerat de barbari?12 De Ar avea demnitAlile acest dar
face sii fie
natural, nu Si-ar tnceta tn nici un chip Si la nici Ltn popor
oficiul lor, drpd. c,m focul pe tot pdmilntul nu tnceteazd
niciodatd de a incdlzi. 13 f nsd fiinclcd ele n-att o
proprie, ci aceasta le este imprumutatd de opinia inSeldtoare
forla
a oamenilor, ele pdlesc pe datd cAncl a.iung la aceia care nlt
le socotesc demnitdyi. i4 Aceasta, Ia celelalte naliuni; intre
aceia chiar in mijlocul cdrora au luat na;tere dureazd ele
veSnic? l5 Pret,ra, mare putere odinioard, ocLtnt e Ltn nLt,?7e
gol Si o sarcind grea pentrlt clatoriile sen,atulttirs); dacd era
socotit mare cel ce se ingrijeo pe vrenxuri de aproviz.ionarea
poporului, acum ce e mai abject clectt acea slujbd?tre)16 Cdci,
dupd cuttt am spus ceva mai sus, ceea ce n-are nici o podoabd
proprie, aci primeSte, aci pierde splendoarea, dLtpd clrm se
schimbd pdrerile. 17 ASadar dacd demnittilile nu pot.face pe
oameni respectali, dacd se pdteazd chiar prin contact,l cn
cei necinstili, dacd inceteazd de a strdlttci cu trecerea
tirrtpului, clacd scad in preluirea oamenilor, ce
fruntuseye de
tloril uu in ele, pe care s-o imprumute ahora?
 Boethius 109
108

Metrum IV
Poezia IV
Exemplul lui Nero
Oricit se imbrdca superbul cu purpurd din Tyr adus6,
Quamvis se TYrio suPerbus ostro
comeret et niveis laPillis, Cu pietre scumpe-mpodobitd,
invisus tamen omnibus vigebat Urit de toatd lumea Nero triia o viatS-ntruna dusS
luxuriae Nero saevientis' in desfrdnare nesfdrqitS.
t 5 La senatorii respectabili curule scaune nedemne
Sed quondam dabat improbus verendis
patribus indecores curules. El insd da. Deci cine poate
Quis illos igitur Putet beatos,
Si creadd fericili pe-aceia care primesc onoruri demne
Din mAini nenorocite date?
Quos miseri tribuunt honores?

Proza V
Prosa V
potentem Domniile, oricit de intinse ar fi, n-au puteri nelimitate
1 An vero regna regumque familiaritas efficere
gi nu-s lipsite de mari r5spunderi.
valet? Quidni, quando eorum felicitas perpetuo perdurat?
2 Atqui plena est exemplorum vetustas, plena etiam I Domniile Si prieteniile domnitorilor stnt ele tn stare sd
te facd puternic? De ce nu, cdnd fericirea lor dureazd
pru"r"n, aetas, qui reges felicitatem calamitate mutaverint'
quidem continuu? 2 Dar e plind vremea veche de exempletztt), plind
O praeclara potentia, quae ne ad conservationem
sui satis efficax invenitur! 3 Quodsi haec regnorum
potestas Si cea de acum, in care regii au schimbat fericirea ln
calamitate. O, prea strdlucitd putere, care nu se aratd destul
beatitudinis auctor est, nonne, si qua parte defuerit'
de efectivd nici mdcar pentru conservarea sa.3 Dacd aceastA
felicitatem minuat, misefiam importet? 4 Sed quamvis late
gentes relinqui putere a domniilor este izvor de fericire, unde ea lipseSte nu
humana tendantur imperia, plures necesse est
vero parte beatos micSoreazd fericirea, fdcind loc nenorocirii? 4 Oricit de
quibus regum quisque non imperet' 5 Qua
departe s-ar tntinde autoritatea oamenilor, prin forla
faciens desinit potestas,rhac impotentia subintrat,
quae
lucrurilor rdmdn multe neanturi cdrora nu le poruncesc regii.
miseros facit; hoc igitur modo maiorem regibus inesse
necesse est miseriae portionem. 6 Expertus sortis suae
5 Oriunde insd puterea inceteazd de a aduce fericire, se
strecoard neputinla care aduce nefericire; tn acest chip deci
periculorum tyrannus regni metus pendentis supra verticem
siguranld o mai mare parte de nenorocire.
se leagd de regi ctt
ltuall terrore simulavit. 7 Quae est igitur
haec potestas'
expellere, quae formidinum 6 Cunoscdtor al pericolelor sorlii sale, un tiran a asemdnat
[uae sollicitudinum morsus
tenterile domniei cu groaza ce o inspird o sabie atdrnatd
u"ol"os vitare nequit? Atqui vellent ipsi vixisse securi'
sed
potentem deasupra capuluit2t).7 Ce putere este aceasta, care nu poate
nequeunt; dehinc de potestate gloriantur' 8 An tu
quem videas velle, quod non possit efficere' sti alunge muScdturile grijilor, sd evite acele nelinisti? Regii
""nr.r,
potentem censes, qui satellite latus ambit, qui,
quos terret' er vrea sd trdiascdfdrd grijd, dar nu pot; de aici se glorfficd
I
I 111

I
110 Boethius
cel pulin clt pltterea. 8 SaLt socoteSti puternic pe cel care
ipse plus metuit, qui ut potens esse videatttr, in servientium
vrea ceea ce nu. poote sd facd.t2z), socoteSli puternic pe cel
manu situm est? 9 Nam quid ego de regum familiaribus

I
care nxerge inconjttrat de gdrzi, care se teme cel mai mult de
disseram - cum regna ipsa tantae imbecillitatis plena acei ctirora le inspird learud, cere, ca sd pard puternic, se
demonstrem - quos quidem regia potestas saepe incolumis, dd tn ntkna curtenilor? 9 $i ce sd spun despre prietenii regilor

I saepe autem lapsa prosternit? l0 Nero Senecam familiarem

praeceptoremque suum ad eligendae mortis coegit arbitrium,
Papinianum diu inter aulicos potentem militum gladiis
- din moment ce ardt cd domniile tnseSi s?nt pline de atlta
sl[i.biciune - pe care cltittr puterea regeascd, tn vigoare, sau
decdztttd, ti rdstoarnd? l0 Nero a constrins pe prietenul gi

I Antoninus obiecit. 1l Atqui uterque potentiae suae

renuntiare voluerunt, quorum Seneca opes etiam suas
tradere Neroni seque in otium conferre conatus est; sed
educatorul sdu Seneca s6-gi aleagd felul de moarte, pe
Papinianustz3), multd vreme puternic intre curteni, Antoninus
l-a pus sub sdbiile soldafilor. l1 Cu toate ca si unul si altul

I dum ruituros moles ipsa trahit, neuter, quod voluit, effecit.

l2 Quae est igitur ista potentia, quam pertimescunt
din aceStia au voit sd renunle la puterea /or. Seneca a tncercat
chiar sd-si ded averea /r.ri Nero Si sd se retraga din viala
publica. Dar cunt s-au prdbuSitt2a\ sub insdsi greutatea puterii

t habentes, quam nec cum habere velis, tutus sis et, cum
deponere cupias, vitare non possis? 13 An praesidio sunt
amici, quos non virtus, sed fortuna conciliat? Sed quem
lor, nici ttnul nici altul n-a fAcut ce a vrLtt. 12 Asadar ce
putere este aceasta de care se tem cei ce o au, pe care cdnd
vrei s-o ai nu mai e$ti tn siguranld Si cdnd vrei s-o pdrdseSti
nu poli scdpa de ea? 13 Oare te pot pdz.i prietenii pe care li

I felicitas amicum fecit, infortunium faciet inimicum. l4 Quae

vero pestis efficacior ad nocendum quam familiaris
inimicus?
i-a adus n.u. virtutea, ci soarta? Prietenul adus de vremuri
norocoase va deveni un dusman tn nenorocire. l 4 S, ce pacoste
este mai vdtdmdtoare dectt un prieten devenit duSman?t25)

I Metrum V Poezia V
Cel ce vrea si stf,pf,neasci pe alfii trebuie s5 se poat6
Qui se volet esse potentem, mai int6i stipini pe sine.
: Dacd vrea puternic ca sd fie-oricine
animos domet ille feroces
Sd se stdpAneasci mai intAi pe sine.
nec victa libidine colla
t foedis summittat habenis;
etenim licet Indica longe t
invins de pldcere gitul sd nu-gi lase
Ca sd il conducS frdne ruqinoase;
CAci pdmAntul indic poate tremura

I tellus tua iura tremescat

et serviat ultima Thyle,
Pus in intregime fiind sub legea ta,
Depdrtata Thuler26) poate a-!i servi.
tamen atras pellere curas Totuqi daci nu poli grijile goni,

I miserasque fugare querelas

non posse potentia non est.
r0
Dacd nu pofiface lacrimi de durere
Sd nu i1i mai curgd, n-ai nici o putere.
ltz Boethius
Prosa VI
I Gloria vero quam fallax saepe, quam turpis est! Unde
non iniuria tragicus exclamat:
6 66(u, 66(o, pupiolor 611
Bporciv
otr8bv yeyrDor Biorov lilyrcooog ptTov
2 Plures enim magnum saepe nomen falsis vulgi
opinionibus abstulerunt, quo quid turpius excogitari potest?
Nam qui falso praedicantur, suis ipsi necesse est laudibus
erubescant. 3 Quae si etiam meritis conquisitae sint, quid
tamen sapientis adiecerint conscientiae, qui bonum suum
non populari rumore, sed conscientiae veritate metitur?
4 Quodsi hoc ipsum propagasse nomen pulchrum videtur,
consequens est, ut foedum non extendisse iudicetur. 5 Sed
cum, uti paulo ante disserui, plures gentes esse necesse
sit, ad quas unius fama hominis nequeat pervenire, fit, ut,
quem tu aestimas esse gloriosum, proxima parte terrarum
videatur inglorius. 6 Inter haec vero popularem gratiam ne
commemoratione quidem'dignam puto, quae nec iudicio
provenit nec umquam firma perdurat. 7 lam vero quam sit
inane, quam futtile nobilitatis nomen, quis non videat? Quae
si ad claritudinem refertur, aliena est; videtur namque esse
nobilitas quaedam de meritis veniens laus parentum. 8
Quodsi claritudinem praedicatio facit, illi sint clari necesse
est, qui praedicantur, quare splendidum te, si tuam non
habes, aliena claritudo non efficit. 9 Quodsi quid est in
public; prin urmare strdlucireu altuia nu-li dd nici o lumind,
nobilitate bonum, id esse arbitror solum, ut imposita
nobilibus necessitudo videatur, ne a maiorum virtute
familie, cred cd numai acesta este: sd le fie impusd celor de
degeneret.
Mdnsdierile filosofiei - Cartea III 113
Proza VI
Gloria, renumele, titlurile de noble{e nu-s nefirmurite
gi n-au valoare dacd nu-s intemeiate pe merite adevflrate.
I Gloria insii, adesea, ctt este de inseldtoare, ctt este de
ruSinoasd! De unde nufdrd dreptate exclantd poetLtl tragic:
Glorie, glorie, multor mii de muritori
Fdrd nici un merit, le-ai ddruit o vittld strdhtcitoaret2l).
2 Cd mulli au avut un nume ntare datoritd opiniilor greSite
ale vulgului, se poate tnchipui ceva ntai rusitt.os decit aceasta?
Cei care stnt in chip .fals glorificali trebuie sd roSeascd ei
inSiSi de laude.le ce li se acortld. 3 Chiar dacd acestea sint
dobdndite pe merit, ce pot totusi aduce tn conStiinla
tnleleptului care-gi m.dsoarti binele nu dupti gttra Lumii, ci
dupd adevdrul dictat de constiinla sa? 4 $i dacd pdre frumos
faptul de a-1i fi fdcut numele cunoscLtt, rtrmeazd cd e urit sd
nu li-l fi rdspdndit. 5 Dar fiindcd, dupd ctutt ant spus mai
JrrJ't8), prinforla lucrurilor, stnt ntulte popoare pdnd la care
nu poate ajunge fainta tmui sirtgur onx, se tntdmpld ca cel pe
care tutl considerifoarte vestit, tntr-o partefoarte apropiatd
a pdntkntului sd fie cu totul necunoscltt. 6 fntre aceste fortne
ale gloriei popularitatea n-o socotesc dentnd nici mdcar de
a fi menlionatd, fiindcd nici nu e tntenteiatd pe judecatd,
nici nu e destul de puternicd, pentru a putea rezista. T $i cit
este de deSert, cit este de fdrd valoare numele de familie,
cine nu vede? Din punctul de vedere al str[ilucirii nu este al
tdu propriu-zis; fiindcd numele neanu,tlui pare"o laudd care
vine de la meritele pdrinyilortze). 8 Dacd elogiile publice
aduc strdlucire, ar trebui safie strdlucili cei care stnt elogiali
dacd nu o ai pe a ta.9 Singurul bun, tn reputalia numelui de
neatn mare datoria de a nu clecddea din meritele strdmoSilor.
t
I Lt4 Boethius
I Metrum VI
I Omne hominum genus in terris simili surgit ab ortu;
unus enim rerum pater est, unus cuncta ministrat,
I Ille dedit Phoebo radios, dedit et cornua lunae,
ille homines etiam terris dedit ut sidera caelo,
hic clausit membris animos celsa sede petitos;
I mortales igitur cunctos edit nobile germen.
Quid genus et proavos strepitis? Si primordia vestra
auctoremque deum spectes, nullus degener exstat,
t ni vitiis peiora fovens proprium deserat ortum.
VII
I Prosa
I Quid autem de corporis voluptatibus loquar, quarum
I appetentia quidem plena est anxietatis, satietas vero
paenitentiae? 2 Quantos illae morbos, quam intolerabiles
dolores quasi quendam fructum nequitiae fruentium solent
I referre corporibus ! 3, Quarum motus quid habeat
iucunditatis, ignoro; tristes vero esse voluptatum exitus,
quisquis reminisci libidinum suarum volet, intelleget.4 Quae
si beatos explicare possunt, nihil causae est, quin pecudes
T
quoque beatae esse dicantur, quarum omnis ad explendam
corporalem lacunam festinat intentio. 5 Honestissima
T quidem coniugis foret liberorumque iucunditas, sed nimis
e natura dictum est nescio quem filios invenisse tortores;
quorum quam sit mordax quaecumque condicio, neque alias
I expertum te neque nunc anxium necesse est ammonere. 6
In quo Euripidis mei sententiam probo, qui carentem liberis
infortunio dixit esse felicem.
I
MAne6ierile filosofiei - Cartea III 115
Poezia VI
Singurul renume pe care-l mogtenesc oamenii este
obirqia dumnezeiasc6.
Tot neamul omenesc aceeaqi origine comund are;
Un singur tatd e ?n lume qi unul cdrmuiegte toate.
El a creat aici pe oameni, pe cer, lumini nenumirate,
Lui Phoebus el a dat splendoare gi luna tot prin el rdsare.
5 El a inchis in corp un suflet adus din-nalta-i locuintdr30);
Din nobila sdmdntS, agadar, nlscut e orice muritor.
Ce v6 filili cu neamul vostru? Ca ?nceput gi autor
Pe Dumnezeu dac6-l consideri e nobild orice fiin!d.
Numai sd nu igi dea pe vicii obdrqia pe care-o are.
Proza VII
Pldcerile sim{urilor sint inqelitoare qi deqarte.
I Ce sd spun despre pldcerile corpului, a cdror dorinla
este plind de neliniSte, iar satisfacerea, de cdinla? 2 Cite
boli, ctte dureri insuportabile nu oduc celor ce le gustd, ca
pe un ndevdrat fruct al stricticitutii? 3 Nu Stiu ce pldcere
poate sa aibd practica lor; dar cd sfdrSitul pldcerilor este
trist, oricine va voi sd-Si aminteascd de propriile sale pldceri,
o va inlelege. 4 Dacd ele ar putea aduce fericire, n-arfi nici
un motiv sd nu fie numite fericite Si animalele, a ctiror
tntreagd tncordare se grdbeSte spre satisfacerea unei nevoi
corporale. 5 Poate sd fie foarte onestti pldcerea de a avea
solie Si copii, dar prea s-a spus ca ceva firesc cd nu Stitt
cine-a gdsit in fiii sdi niste cdldi; cit este de muscdtoare
grija de soarta lo4 oricare arfi ea, nu e nevoie sd-li amintesc
faptul cd nici altddatd, nici acum nu eSti scutit de neliniste.
6 in aceastd privinld stnt de acord cu vorba /ui Euripide13rr
,,r:[i este fericit in nenorocirea sa cel ce n-are copii".
116 Boethius
Metrum VII
Habet hoc voluptas omnis,
stimulis agit fruentes
apiumque par volantum,
ubi grata mella fudit,
fugit et nimis tenaci
ferit icta corda morsu.
Prosa VIII
1 Nihil igitur dubium est, quin hae ad beatitudinem viae
devia quaedam sint nec perducere quemquam eo valeant,
ad quod se perducturas esse promittunt. 2 Quantis vero
implicitae malis sint, brevissime monstrabo. Quid enim,
pecuniamne congregare conaberis? 3 Sed eripies habenti.
Dignitatibus fulgere velis? Danti supplicabis et, qui praeire
ceteros honore cupis, poscendi humilitate vilesces. 4
Potentiamne desideras? Subiectorum insidiis obnoxius
periculis subiacebis. 5 Gloriam petas? Sed per aspera
quaeque distractus securus esse desistis. Voluptariam vitam
degas? 6 Sed quis non spernat atque abiciat vilissimae
fragilissimaeque rei, corporis, servum? 7 lam vero qui bona
prae se corporis ferunt, quam exigua, quam fragili
possessione nituntur! Num enim elephantos mole, tauros
robore superare poteritis, num tigres velocitate praeibitis?
8 Respicite caeli spatium, firmitudinem, celeritatem et
aliquando desinite vili'a mirari. Quod quidem caelum non
his potius est quam sua, qua regitur ratione mirandum. 9
Formae vero nitor ut rapidus est, ut velox et vernalium
florum mutabilitate fugaciorl l0 Quodsi, ut Aristoteles ait,
MAnsAierile filosofiei - Cartea III tt7
Poezia VII
PlScerile corporale aduc mierea amdgirii 9i otrava
decep{iei.
La fel e origice plScere:
Alild, cheamd, apoi cere,
Ca o albind-n zbor abia
igi lasd dulcea miere-a sa
t $i zboard., dupd ce-a mu$cat
O inimd ce-a sdngerat.
Proza VIII
Cele pre{uite de oameni (bogi{ii' demnitifi, pl5ceri,
gloria) nu pot adtrce fericirea.
I Asadar nu existd nici o tndoiald cd aceste cdi nbat din
druntulfericirii Si cd ele nu stnt in stare sd c:onducd pe cineva
acolo ttnde promit sd condttcd.2 ili voi ardta acum pe scurt
de ctte rele stnt legate. Vei incerca sd strtngi bani? 3 Dar ii
vei rdpi celui ce ii are. Vrei sd strdlucesti prin demnitdtri?
Vei face plecdciuni celui care Ie da Si tu, care doreSti sd
tntreci prin onoare pe ceilalli, te vei micSora prin umilinla
cererii 4 DoreSti putereo. Expus vicleniei supuSilo4 vei fi
ameninlat de pericole. 5 Cauli glorie? Dar expundndtt-te
primejdiilor tncetezi de a ntai fi tn siguranld. Duci o viala
de pldceri? 6 Dar cine n-ar disprelr.ti Si n-ar respinge pe
sclavul trupului, pe sclavul cehti mai neinsemnat Si mai slab
dintre lucruri?t3?)7 $i cei ce socotesc bunurile corpului mai
presus de ei, pe ce posesiune trecdtoare Si nesigurd se bizuie!
Veli putea tnvinge pe elefanli prin mdrimea corpului, pe
taurit33) prin forld, veli tntrece pe tigri la fugd? 8 Privili
spaliul, tdria, miscarea cerului Si tncetali odatd de a admira
lucruri de nimic. $i cerul nu este de adm.irat attt prin acestea,
cit prin Legile cu care este condus,9 lar strdlucireafrumuselii
 Boethius Mdnsdierile filosofiei - Cartea III ttg
118
cit este de trecdtoare, cLttl1 piere mai repecle Si mui in goanti
eorttm visus obstantia
Lyncei oculis homines uterentur' ut rlecttflorile de primdvara! 10 Dacd, precum spune Aristotel,
illud Alcibiadis
- p"n"trar"t, nonne introspectis visceribus ottme tii ur avea, cn Lynceus tta), ochi a cdror privire sd poatii
videretur?
iuperficie pulcherrimum corpus turpissimum trece prin orice, oare privit tnciuntrul ntd.runtaielor, acel corp
sed oculorum
tgitu, te pulchrum videri non tua natura' al lui Alcibiad.e, aSa de frumos la trfalisare, n-ar piireafoarte
quam vultis
,i""tontiu* reddit infirmitas' 11 Sed aestimate urit? Deci dacd tu pari frumos, aceasta nu se datorectzd
quodcumque miramini
nimio corporis bona, dum sciatis hoc' naturii taLe, ci irfirmitdtrii ochilor care te privesc. 1l Preluili
tri<luanae febris igniculo posse
dissolvi' 12 Ex quibus cit vre;i de mult bunuriLe corpului, numai sd Stili cd ceea ce
I omnibus illud redigere in summam
licet' quod haec' quae adnrirctli poate fi rlesJ'igurat cle cdlclnra unei febre de trei
quae pollicentur' bona possunt nec
omnium zile. 12 Din cele de mai,sr,,.r se poate conchicle cd cele ce rut
nec praestare,
ea nec
I bonorum congregatione perfecta sunt'
beatitudinem quasi quidam calles
ferunt nec beatos ipsa
ad sint tn stare sti dea Jbloasele pe care le fdgdduiesc Si nu se
desdvirSesc prin adunarea lo un loc a tutL.ror bunurilor,
acestea nu stnt nici cdi spre fericire Si nici eLe tnsersi nu
perliciunt.
I aduc fericirea.

Poezia VIII

I Metrum VIII in goana dupfr bunuri trecitoare, oamenii scapi din

vedere pe cele esenfiale.
Eheu, quae miseros tramite devios Cum duce cruda negtiin!5 pe-atitea cii intunecate
t abducit ignorantia!
Non aurum in viridi quaeritis arbore
Pe oamenii nenorocili!
Nu cflutali in arbori aur gi nici pietre nestemate
nec vite gemmas carPitis' Pe rugii vilei nu g6si1i.
I s non altis laqueos montibus abditis
ut Pisce ditetis daPes'
s Nici n-aruncali vreodatd mreaja in mun{ii-inal{i cind vreli cu pegte
S-aveli un prdnz ?mbelqugat.
nec vobis capreas si libeat sequi' in apele tyreniene, de-asemeni nimeni nu porne$te
I TYrrhena captatis vada; De caprd dacd vrea vinat.
ipsos qtrin etiam fluctibus abditos Ba incd oamenii gi marea, cu tainicele ei retrageri
t0
norunt recessus aequoris' in fund de valuri o cunosc
I l0

quae gemmis niveis unda feracior
vel quae rubentis Purpurae
nec non quae tenero pisce vel asperis
praestent echinis litora'
bonum'
Sed quonam lateat, quod cupiunt'
$i apele cu pietre scumpe ei le strdbat cu ochii ageri
$i purpura o recunosc.
$tiu qi arici lepogi sau pe$te cu carne atit de delicatd
in care mdri poate sd fie,
t5
Dar unde-ascuns e acel bine ce il doresc cu tofii, iatl
 Boethius MdnsAierile filosofiei - Cartea III r2t
t20
Ce, orbi, primesc ca sI nu Etie.
nescire caeci sttstinent
$i ce ar trebui sd cate in cerul purtdtor de stele
et, quod stelliferum transabiit polum'
Ei cred ci pe pSmAnt gisesc.
tel lure demersi Petunt'
imprecer? Ce sd urez acestor oameni cu sufletele intunecate?
Quid dignum stolidis mentibus 2tt Sd umble dup6 ce doresc
20 OPes honores ambiant
$i cunoascd false bunuri cdnd vor avea, cu greutate,
sd
et, cum falsa gravi mole paraverint'
$i bunurile-adevirate.
tum vera cognoscant bonzr'
Proza IX
Prosa IX indestularea, puterea, celebritatea, respectul, bucuriile
ostendisse sint forme ale aceleiaqi substanfe: binele. Nu fiecare in
Hactenus mendacis formam felicitatis
I parte, ci impreunl dau imaginea binelui gi a fericirii, care
ordo est deinceps'
suffecerit, quam si perspicaciter intueris' nu poate fi perfecti intr-o lume imperfect6.
i"0t,".Ti,,1":
quae sit vera, monsttare' 2 - Atqui yideo' 1 Pdnd aici mi-afosttndeajuns sd ardttffilisareafericirii
nec reverentram
lnio"t sufficientiam nec regnis potentiam nec laetitiam mincinoase; pe aceasta dacti o priveSti cu atenlie este timpul
dignitatibus nec celebritatem gloria sa-li ardt apoi Ei pe cea ad.evdratd.2 - Dar imi dau seama -
etiam causas' cur id ita
voluptatibus posse contingere' - An zic - c6, nici bogdlia nu poate aduce ?ndestulare, nici domnia
veluti rimula mihi
sit, deprehendisti? 3 - Tenui quidem malim' 4 - putere, nici demnitatea respect, nici gloria celebritate, nici
videor intueri, sed ex te apertius cognoscere voluptatea mulfumire. - Ai tnleles Si cauzele pentru care se
enim simplex est
O,O"t promptissima ratio est' Quod intdmpld astfel? 3 - Mi se pare cd le privesc ca printr-o
separat et a vero
indivisumque natura, id error humanus
traducit'.A'n tu crdpdturd micS; ag vrea insd mai degrabd sd le cunosc de la
uiqu" p"rf"cto ad falsum imperfectumque
potentia? - tvtlni1l' tine mai l6murit. 4 - Calea e foarte usoard. Cdci ceea ce din
arbitraris quod nihilo indigeat' egere
si quid est' quod in ulla natnrti este simplu Si nedespdrlit, greSeala omeneascd separd
inquam. 5 - Recte tu quidem; nam
Si dnce de la adevdr Si desdvirSire la ceea ce e fals Si
reimbecilliorisvalentiaesit,inhacpraesidionecesseest nedesdvirSit. Sau tu socoteSti cd ceea ce n-are nevoie de nimic,
alieno. - Ita est, inquam' 6 - Igitur
sufficientiae
"r"", - Sic videtw"T - are nevoie de putere? - Nu. 5 - Ai dreptate; desigur cd dacd
potentiaeque una est eademque natura' existti ceve cLt putere mai slabd tn vreo parte, trebuie sd aibd
esse censes an
'QuoA
u"ro huiu' modi sit' spernendumne
dignissimum? - A:h.ot' nevoie in aceastd parte de ajutor strdin.- Aga e. 6 - Deci
contra rerum omnium u"n"'utione
8 - Addamus igitur tndestularea Si puterea au una Si aceeasi naturd.- Aga se pare.
inquu., ne dubitari quidem potest' tria unum 'l - Si ceea ce este astfel, crezi cd meritd disprel sau
potentiaeque reverentiam' ut haec
sufficientiae climpotrivd toatd veneralia? Dar acest respect - zic - nici nu
esseiudicemuS.-Addamus,siquidemveravolumus hoc atque poate fi pus la indoiald. 8 - ,Sd' addugdrtt, aSada4 tndestularii
confiteri. 9 - Quid vero, inquit, obscurumne 10
clarissimum? Si puterii respectul ca sd le socotim pe toate trei ca un sing,ur
ignobile censes esse an omni celebritate
I
t 122
Boethius MAnsAierile filosofiei - Cartea III 123

t considera vero' Ile'

il;il:;u'nl
quol "]nlt"
q"oo
111::::"i":ili
hono'" dignissimum esse
quam sibi praestare non
concessum
possit' atque
tot. 36-l ad6ugdm, dacl voim si mdrturisim adevirul. 9 - Dar
ce, - zice ea - consideri cd o fiinla cu oceste atribute e obscurd
Si necunosctttd sau veslitd, avLnd tuatd celebritatea?10 Ai

I est, egere claritucline'

ob id aliqua ex
inquam, quin hoc'
parte videatu' abiectius' 11 - Non
uti est' ita etiam celeberrimum
possum'
esse
tn vedere ca nu clrnxvil ceeo c:e ai udntis cd nu duce lipsd de
nimic, ceea ce e foarte ptfiernic, ceea ce e foarte clemn de
onoare, sd rut pard a J'i Iipsit rle stralucirea pe care nu Si-o
igitur est' ut claritudinem
I confitear. 12 - Consequens
superioribus tribus nifrii
l3 - Quod
aifterre fateamur' - Consequitur'
igitur nullius egeat alieni'
quod suis
poote do singur Si, din ceLtzct aceasta, inferior in vreo parte.
1l - Nu pot, - zic - si mdrturisesc ci un om, aga cum l-am
ardtat, nu este gi foarte strSlucit. 12 - Urmeazd deci sd

I
inquanr.
sit clarum atque reuerendum' mdrturisim cd strdlucirea nu di.ferd tntru nintic de cele trei
cuncta viribus possitlquod 14 - Sed unde
esse laetissimum? de mai srr.s. - Aga e - zic.13 - Deci cine n-are nevoie de nimic
nonne hoc etiam """""t
ullus obrepat' ne cogit"t:1:f: strtiitt, cine poate totul prin Jbrlele sole, cine este vestit $i

I huic, inquam, tali maeror

possum' quare plenum
manebunt, n"""""
esse laetitiae' si
quidem superlora
est confiteri' 15 - Atqui
ttt"O^1::11"
clemn de respect, nu se vede bine cti este Si foarte multumit?
14 - Nu pot sA-mi inchipui cum i s-ar strecura vreo tristefe
est sufficientiae' potentlae'
t per eadem necessarium
claritudinis,'"u"'"nttue'
diversa, nullo modo
iucunditatis nomina
vero discrepare substantiam'
quidem esse
- Necesse
unui astfel de om; de aceea trebuie sd mirturisesc ci el este
plin de mullumire, dac6 ii vor rdmine cele de mai sus. 15 - Tot
aSa indestularea, puterea, strdlucirea, respectul, bucttria uu

I "ttiTfi::Tritu', quoa est unum simplexque

et'
natura' pravitas

dum rei' quae partibus

caret' partem
nttme cleosebite, dar nu se deosebesc deloc ca substctn1at35).
E necesar sd fie aga, - zic eu.
16 - A$aclar ceeo ce este unul qi simplu prin naturd, reauo

I humana dispertit
conatur adipisci, nec
quam minime utf""tut'
quae nulla est, nec ipsam'
portionem,
assequitur'
1l-;.at""am' t:
inquam'
deprindere omeneascd il desparte Si in timp ce cautd sd afle
o parte a unui htcru lipsit de pdr!i, nu gdseSte nici partea,
care nu existd, rtici tntregttl, pe care nu-l cautd. 17 - Cum
inquit' petit penuriae fuga' ry::T:
I modo? - Qui divitias'
nihil laborat, vilis obscurusque
eSSe mavult,

subtrahit'roluptates' ne
*''.i:.:::T
pecunlam'
aga? - intreb eu. - Cine cautd bogtilii - rdspunde ea - ca sd
scape de sdrdcie, nLt este deloc preocupat de putere, preferd
sibi naturales quoque sufficientia
sd trdictscd netnsemnat Si necu.noscut Si chiar se sustrage de
18 Sed hoc modo ne
I quam paravit, u*ittut'
quidem contingit "t' Ot*
valentia deserit' quem
molestia
quem recondit obscuritas'
la multe pldceri naturale, ca sd nu-si piardd banii pe care i-a
strins.lS Dar tn acest mod nu e nici mdcar tndestulat cel pe
pardse$te, pe cere griju tl cltinuie,
il
pungit, quem vilitas abicit' care puterea
opes' despicit
I 19 Qui vero solum posse desiderat' profligat

voluptates honot"tque
potentia carentem'
gloriam quoque
netnsem.ndtatea tl tnjoseSte, anoninmtul tl inmorntdnteazA.
19 lar cel care doreSte numai puterea, lasd la o perte
quoque quam multa
deficiant' bogaliile, dispreluieSte pldcerile Si onoarea lipsita de putere;
nihili pendit. 20 Sed hunc
I vides; fit enim' ut aliquando necessariis
egeat' ut chiar Si gloriei nu-i acordti nici Lut prel, ducd n-aduce putere.

t

124 Boethius
anxietatibus mordeatur, cumque haec depellere nequeat,
etiam id, quod maxime petebat, potens esse desistat.
2l Similiter ratiocinari de honoribus, gloria, voluptatibus
licet: nam cum Llnumquodque horum idem quod cetera sit,
quisquis horum aliquid sine ceteris petit, ne illud quidem,
quod desiderat apprehendit. 22 - Quid igitur, inquam, si
qui cuncta simul cupiat adipisci? - Summam quidem ille
beatitudinis velit; sed nunr in his eam repperiet, quae
demonstravimus id, quod pollicentur, non posse conferre?
23 - Minime, inquam. - In his igitur, quae singula quaedam
expetendorum praestare creduntur, beatitudo nullo modo
vestiganda est. - Fateor, inquam, et hoc nihil dici verius
potest. -
24 Habes igitur, inquit, et formam falsae felicitatis et
causas. Deflecte nunc in adversum mentis intuitum; ibi enim
veram, quam promisimus, statim videbis. 25 - Atqui haec,
inquam, vel caeco perspicua est eamque tu paulo ante
monstrasti, dum falsae causits aperire conaris. 26 Nam nisi
fallor, ea vera est et perfecta felicitas, quae sufficientem,
potentem, reverendu,m, celebrem laetumque perficiat.
27 Atque ut me interius animadvertisse cognoscas, quae
unum horum, quoniam idem cuncta sunt, veraciter praestare
potest, hanc esse plenam beatitudinem sine ambiguitate
cognosco. 28 - O te, alumne, hac opinione felicem, si
quidem hoc, inquit, adieceris ! - Quidnam? inquam.
29 - Essene aliquid in his mortalibus caducisque rebus putas,
quod huius modi statum possit afferre? - Minime, inquam,
puto idque a te, nihil ut amplius desideretur, ostensum est.
30 - Haec igitur vel imagines veri boni vel imperfecta
quaedam bona dare mortalibus videntur, verum autem atque
perfectum bonum conferre non possunt. - Assentior,
Mansdierile filosofiei Cartea III
- 125
Z0 Vezi ctt de ntulte Lipsesc Si acestuia; cdci se ttxAmpld ca
intr-o bund zi sd-i lipseascd cele necesure, sd fie sfhsiat de
nelinisti, Si fiindcd nu poate sd sc:ape de acestea, tnceteazd
chior de a fi puternic, ceeu ce el cloreu attt.2l Se poute
jttdeca la fel despre onoruri, glorie, placeri; fiindcd fiecare
tn parte e lu fal cu celelalte Si oricine, ctiutdnd pe una din
ele, ftird celelulte, nu gdseSte nici rndcar ce doreste. 22 - Dar
ce se tntdntpld clacd cinevu dttreSte sti dobirdeascd toate
deodatd? Acela poate cd vrea toatd fericirea la un loc; dar o
va gtisi in acestea pe care le-om urdtat cd ntt pot da ce
Jdg1tluiesc/ 23 - Nu. ASadttr nu poate fi gdsitd tn nici un
mod fericirea tn acestea, ci ftecare tn pttrte sint crez,ute a da
tot ce li se cere. - Mirturisesc - zic - $i nu s-ar putea spune
nimic mai adevdrat decit acestea.
24 - Ai, asaclar - zice Filosofia - infala chipul Si explicalia
falsei fericiri. intoarce ocutlt ochii minlii in partea opusd; I
vei vedea intr-acolo tndatd pe cea adevdrut[i, pe care li-am
promis-o. 25 - Dar aceasta o poate vedea qi un orb gi mi-ai
ardtat-o mai inainte, cdnd ai ciutat sd explici cauzele celei
false.26 Daci nu md ingel este adeviratd gi desdvdrgitd acea
fericire care ar putea face pe cineva indestulat, puternic,
respectat, vestit $i mullumit. 27 $i ca sd vezi cd eu am privit
lucrurile inl6untrul lor, imi dau seama cd acea fericire este
deplind qi fdr6 echivoc, care poate sd dea cu adevdrat unul din
aceste bunuri, fiindcd toate sint acelagi lucru. 28 - Te felicit I
pentru aceastd pdrere, elevul tneu, - zice ea - dacd ai bdgat
de serund Si aceasta. - Ce anume? 29 - Crezi cd existd in
oceste lucruri muritoare Si nesigure ceva care sd-li aducti o
stare de aceastd naturd? Nu cred - zic - qi aceasta ai ardtat-o
tu, fdrd sd mai fie nevoie de explicdri mai ample. 30 - ASadar
acestea par a da muritorilor fie imaginea adevdratului bine,
fie oarecare bunuri intperfecte, dar bineLe adevdrat Si perfect
nu-l pot durui. Sint de aceeaqi pirere. 3l - Deci, fiindcd ai
 li

I Boethius
127
I

126 tnleles cure este fericirea adevfiratd Si core sttfi cele ce o

agnovisti' quu" u::::]:i:::
I inquam. 31 - Quoniam igitur
nunc superest' ut unde
prontit tn chip mincinos, ttcum rtimine sd ctutosti unde vei
putea sd cctuli pe cea adevtirald. Tocmai aceasta - zic - agtept
L

t""" ^;;; u"i i*ain"m mentiantur'

I

- Id quidem' tlQ::Tj cu nerdbdare de atita vreme. 32 - Dur fiirdcd, dupti cunt fat:e
veram hanc petere possis' agnoscas'
rl

t iam dudum vehementer exspecto '

32 - Sed cum' ut tn
placet' in minimis quoque
Si prietenul nostru Platon, tn Timaiostt6), trebuie sd cerent
ajutorul divin chiar tn cele mcti utici lLtcntri. Ce crezi cd tl
Timaeo Platoni, inquit' nostro
debeat implorari' quid nunc
I

trebuie sd facent acum ca sd meritdm a afla sdlasul acelui

rebus divinum praesidium
I faciendum censes ut illius
summi boni sedem repperire
inquam' rerum omnium
bine supremZ 33 - Trebuie si invocim pe tatdl tuturor lucrurilor,
f6r5 de care nici un inceput nu poate avea temelie solidS.-
mereamur? 33 - Invocandum' ,\
rite fundatur exordium' - Adevdrat, - a zis ea - $i indata a ?nceput sd cdnte astfel:
patrem, quo praetermisso nullum
t R"",", inquit' ac simul ita modulata
est:
Poezia IX

I Metrum IX
Invoca{ie cdtre Fiinfa supremfl pentru a ne lumina calea
citre binele suprem.
O, tu, acel care lumea conduci cu vegnici lege,

t O qui perpetua mundum ratione

gubernas'
Cel ce pdmAntul qi cerul ndscut-ai gi faci ca s6 curgi
Timpul cel vegnic, statornic, ddnd totugi migcare la toate,
terrarum cerelique sator'
qui tempus ab aevo Tu, care nu din motive strdine ai ficut schimbdtoare
s
I ire iubes stabilisque manens
quem non externae pepulerunt
clas cuncta moveri'
fingere causae
Opera ta, ci lipsit de invidie, adevdratd
Form6-a supremului bine ai inflptuit, tu pe toate
materiae fluitantis opu''
u"tu* insita summi Dupd exemplul de sus le conduci, prea frumosul tau spirit

I forma boni livord carens' tu

ducis ab exemplo, pulchrum
cuncta superno
pulcherrimus ipse
Lumea frumoasd dirigue asemenea lie fdcind-oi37t
$i poruncindu-i in par{ile sale desdvdrqirea.
in imagine formans l0 Tu elemente cu numerer3t)legi, sd se-mpace-ntre ele
mundum mente gerens similique
I f"rt".,uroue iubens
perfectum absolvere partes'
ut frigora flammis'
Frigul cu caldul, uscatul cu apa, sd nu se inalle
Focul in aer, sau prin greutatea-i sd cada pdmAntul.
l0 Tu numeris el"mentu ligas'
ne purtor lgnls Tu cu-ntreitd naturi un sufletr3e)ce toate le migcd
arida conveniant liquidis'
pondera terras' Alcdtuind, il imprdgtii armonic in tot universul.
evolet aut mersas deducant l5
cuncta moventem El, despirlit, dupi ce-n doud cercuri iqi stringe migcarea,
Tu triplicis mediam naturae
membra resolvis, Iardqi se-ntoarce in sine, inconjuri mintea profund6,
conectens animam per consona
glomeravit in orbes' Cerului ddnd aceeagi rnigcare asemenea sieqi.
li
l5 quo" .u* ,".tu duo' motum
profundam Suflete tu pl6smuieqti gi vielile inferioare,
I
in semet reditura meat mentemque
caelum' Ca s5 se poati in6[!a, agezdndu-le-n care ugoa[er'r(t),
circuit et simili convertit imagine
I
ii,

i
I

1
 128 Boethius
Tu causis animas paribus vitasque minores
provehis et levibus sublimes curribus aptans
in caelum terramque seris, quas lege benigna
ad te conversas reduci facis igne reverti.
Da, pater, augustam menti conscendere sedem,
da fontem lustrare boni, da luce reperta
in te conspicuos animi defigere visus.
a<
Dissice terrenae nebulas et pondera molis
atque tuo splendore mica; tu namque serenum,
tu requies tranquilla piis, te cernere finis,
principium, vector, dux, semita, terminus idem.
Prosa X
I Quoniam igitur, quae sit imperfecti, quae etiam perfecti
boni forma, vidisti, nunc demonstrandum reor, quonam
haec felicitatis perfectio constituta sit. 2 In quo illud primum
arbitror inquirendum, an aliquod huius modi bonum, quale
paulo ante definisti, in rerum natura possit exsistere, ne
nos praeter rei subiectae veritatem cassa cogitationis imago
decipiat. 3 Sed quin exsistat sitque hoc veluti quidam
omnium fons bonorum, negari nequit; omne enim, quod
imperfectum esse dicitur, id imminutione perfecti
imperfectum esse perhibetur. 4 euo fit, ut, si in quolibet
genere imperfectum quid esse videatur, in eo perfectum
quoque aliquid esse necesse sit; etenim perfectione sublata,
unde illud quod imperfectum perhibetur, exstiterit, ne fingi
quidem potest. 5 Neque enim ab deminutis
inconsummatisque natura rerum cepit exordium, sed ab
integris absolutisque procedens in haec extrema atque effeta
dilabitur. 6 Quodsi, uti paulo ante monstravimus, est
quaedam boni fragilis imperfecta felicitas, esse aliquam
solidam perfectamque non potest dubitari. - Firmissime,
inquam, verissimeque conclusum est.
MAnsdierile filosofiei - Cartea III 129
2tt Le rdspindegti pe pdmdnt gi in cer qi prin legea-li divind
Faci sd se-ntoarci la tine aduse de focul din ele.
Dd-ne, pdrinte, cu mintea sir ne-apropiem de locagu-tirar),
Sd ne-adipdm din izvoarele binelui, d[-ne lumina,
Ca sd putem indrepta sufletegte asupri-fi privirea.
2s Norii qi ingrdmddirea pdmintului grea o imprSgtie
$i strdluceqte-n splendoarea-fi divin6, cdci tu egti seninul,
Tu egti odihna piogilor, si te privim ni-e menireara2)
Tu, inceputul, stdpdnul, via{a, sfArgitul.
Proza X
Dumnezeu este binele, in El este fericirea adeviratfi.
I Dupd ce ai vdzttt care este infaliSarea binelui
nedesdvirSit Si ct celui destivdrSit, trebuie sd-li ardt acum
nnde se gdseSte asezatd aceastd clesdvdrSire a fericirii.2 in
dceasti privinld socotesc cti trebuie cercetat mai intdi rlacd
poate sd existe tn natttra Lucrurilor vreun bine de felul definit
ntai stts, ca sd nu ne amdgeascd imaginea goald a unei
cugefiri alunecate pe aldturi de adevdrul lucrurilor. 3 Dar
nimeni nu poote afirma cd nu existti acest bine Si cd ttu este
ca wt izvor al tuturor celorlalte; tot ce se nunl.e$te nedesdvdrgit
tSi datoreazd nedesdvdrSirea unei Stirbiri a desdvdrSirii.
4 Astfel rezultd cd dacd tntr-o categorie oarecare de lucruri
se vede ceva nedesdvdrSit, este necesar ca sd existe Si ceva
desdvLrSit; cdci ,suprintdndu-se desdvdrSirea, nL! se poate
tnchipui cum de existd ceea ce este socotit ca nedesdvdrSit.
5 Fiindcd natura lucrurilor nu-Si ia tnceputul de la cele
micSorate-Si nedesdvArSite, ci, plecdnd de la cele tntregi Si
terminate, aj unge la cele sectitu.ite Si de ultinl rangta3).
6 Dacd, a$a cltm. ant ardtat pulin ntai'itttrinte, e-ristd o fericire
nedesdviirSitti, datoritd unui bine incontplet, nu ne putem
tndoi cd e.ristd Si o fericire tntrengd Si desdvdrSitd. Aceastd
concluzie, - zic - este foarte.justd gi foarte adevdratl.
I
I 130
Boethius
MAne6ierile filosofiei - Cartea III
7 - Dctr mtde locuieSte uceustiifericire - ziceea- cerceleazd
131

Deum' rerum
I
.

habitet' ita considera' astfel. Conceplia conttutd a sLt,fLetelor ornetrcsti. admite cd

7 Quo vero' inquit' humanorum
bonum esse communis DumneTeu, tnceputul tuturor lucrurilor, este butt.; itfir'adevdr
ornnium principem' nihil deo'melius de tndatti ce nu se poate cugeta ninric nrui bun dectt
nam cum
conceptio probat animorum;
I excogitari
dubitet? B
queat'
Ita
iO'
vero
quo melius nihil est' bonum
fonu*
in
esse
esse quls
deum ratio demonstrat'
eo bonum esse convincat'
9 Nam nt
ut
DunmeT.eu, cine s-ar tndoi cci nu e bun, cel clecit care nlt
existti rtittric mai bun? 8 Astfel, rttliunea clemortstreuz.ti cd
Dumnezeu este butt, corwingiindu-ne prin aceosle cii Si binele

I perfectum quoque
tare sit, rerum omnrum
eo praestantius aliquid
princeps esse non
poterit, erit enim
perfectum 3,ossidens
bonum' quod
esse videatur; omnia
namque
supre,rx e tot tn el. 9 Dacd n-ar fi a$o, n-ar ptttea J'i principiul
tuturor lucrurilor; ar e-risttt intr-adevdr ceva mui presus de
el, care sd posede binele perfect Si care sd pord atfierior Si

t hoc prius atque

i"
"".
* *' y. :
"'ltt*ttt
:'*il] ::x?ill:fl' I::i :fr E"T
:
sed perrectum
nmi vechi clectt eL; cdci toute cele rlesdvdrSile, s-a vdzut
limpede cd existd inainte celor mai pulin clesdt'ArSite. l0 De
aceea, ca sd nu ducem argumentarea h in.finit, trebuie sd

t ffill[:[":fi:
bonum veram
beatitudinem
esse
in
boni esse plenissimum;
beatitudinem
summo
constituimus: veram
deo sitam esse necesse
igitur
est' -
ullo modo queat'
mdrturisim cd Dumnezeul sutrtrem are tn sine singur Si binele
suprenx Si perfect; clur om stabilit cd binele perf'ect este
.fericirea adevrirutd; asadar adevtirotufericire se gdseSte cu
inquam' nec est quod contra dici siguranld in Dwnnezeul suprem. - Sint de acord, - zic - $i nu
Accipio,
: vide' quam id sancte atque s-ar putea spune nimic impotrivS. 1l - Dar vez.i, te rog - zice
I I - Sed Ouo"to,"inquit"te' deum
ntob"'' quod bon-i summi summum ea- cit de grav si de serios aprobi ce am spus, cd Dttntnezertl
inviolabilit"' modo? -
pl"ni"i*u*' 12 - Quonam' inquam' sLrprenx este singrtrr.tl stdpAnitur ul binelui sLtprem. l2 - Cum?
diximus
Ne
"""
nc rerum
hu .;;;;
n
:l::::TT"
":"1extrlnse *,llJT;lli
intreb eu. - Sd nu-li inchipui cd acest tatd ul tuturor lucrurilor
sfipAneSte.fie din ofara, fie in ntod natural ucel bitte suprenl
pt"nu, esse perhibetur' vel
t
"
quasi habentis dei habitaeque cu care admitem c[i este tnzestrat, aSa tncit sii crezi cti exisfi
naturaliter t'ou"t"liu"to*o'' l3 Nam si o substan;d diferita afericirii avute Si a lui Dumnezeu care
diversam cogites esse substantiam'
beatitudinis quod dederit' o are. 7 -1 Dacd tl socotesti primit din afard ai putea sti adntili
putes' praestantius id'
extrinsecus acceptum
t ,.'
:i'
ab eo, quoo o""iferit'
rerum omn ium n'i"""ii"tti
existimare possis' sed
s s irnum di
hunc esse
gni s sime conf itemur'
sed est ratione diversum'
cd cel care l-a dat este superior celui care l-a primit; clar
ttoi cu foarte nlare dreptate mdrlurisim cd Dttntnezeu este cu
ntult mai presus de toate celelalte fiinle. l4 Daca posedfr
l4 Quod t't"tt'Jo"ii"* 'n""' deo' fingat' qui potest' binele prin natura sa, dar este deosebit ca orgonizare, fiindci
loquamur
T cum de rerum t;tl;;; vorbim de Dumnezeu ca de obtrSia lucrurilor, sci-Si lnchipuie
I
.i' l5 Postremo quod a qualibet cineva, dacd poate, fiinla care a unit aceste elemente
quis haec Aiu""u "oniun^"'it' esse
i
.il
t;';;t est illud' quo intellegitur deosebite. l5 Apoi, un lucru deosebit de nricare ohul, nu
re diversum "'; .a est sur
ij
summo bono diversum este acela de care inlelegem cd este cleosebit; prin urmare
diversum; ouut"';;; " est de'eo
T
a:

,i
ill
,; id summum bonum non est' quod nefas ceea ce este prin naturo sa deosebit de binele supretn, nu e
natura, 16 Omntno
€ esse praestantius'
cogitare, quo nihil constat
tnsuSi binele suprem, Si aceasta n-o pLttenx cugela rlespre cel

I
ti
poterit exsistere'
suo principio melior
$
enim nulliut nutut"
,u
tr
n
'"'

t
;l
g
fl
I
ilfr
ffi
 MdnsAierile filosofiei - Cartea III 133

pe care toatd lumea il socoteste rnai presus cle orice. 16 Cdci,

tlesigur, natltra nici tutui lucru n-ur pL!tea Ji nni bund dectt
principiul sdu; de aceea a$ putea conchide, cu cea mai dreaptti
judecatd, cd ceea ce este principiul tuturora, este prin
substctnla sa binele suprenx.- Foarte just, - rdspund eu.
l7 - Dar am ttdmis cd fericirea este hinele supren't.- Aga e,-
Deci - spune ea - trebuie sii mtirlurisirtt cd Duntnezeu este
insdsi fericirza. - Nu pot sd mi declar - zic - impotriva celor
admise mai inainte gi vid cd aceasta este o concluzie dedusi
din ele.
18 - Vez.i - zice ea - clacfr nu s-ar putea dovedi Si moi
temeinic acelasi lrrcru, plecdncl cle lcfuptul cci nu pot exista
d.oud categorii de bine supretn deosebite intre ele.19 Dacd
douii categorii de bine se deoselsesc lnlre ele, e clar cd nu e
ttnul ceea ce e celdLalt; cle aceeu nici tuurl din doud n-ar
putea fi desdviirsit, fiindca unuict ti lipseSte celdlalt. Dar
ceea ce nu e clesdvArsit e evident c[i rtLt poute fi suprem;
asadar, in nici un chip hunurile care stnt supreme nu pot fi
deosebite tntre ele. 20 Noi ittsfr am cortchis cd fericirea Si
Dumnezeu sint binele suprem, de aceea trebuie ca tns[iSi
suprema fericire sa fie idetttictl cLt suprenla divinitate.
21 - Nimic nu s-ar putea conchide, nici mai adevfrrat ca realitate,
nici mai temeinic ca raJionament, nici mai demn de Dumnezeu.
22 -Pe deasupra acestora deci aSa cunt obiSnuiesc
geometriitaa) sd deducCt tlin propoz,iliile dentorrstrate altele
pe cdre ei le numesc poristnetas', la fel tyi voi aduce Si eu un
asenxeneo corolar. 23 Dacd oantenii clevin fericili prin
dobindirea fericirii, iar fericirea este insdsi divinitatea, e
Limpede cd prin dobtndireu diviniriilii ei devin fericiti.
24 Dar dupd cum prin dobinclirea dreptdlii devenim drepli,
prin dobtndirea inlelepciunii tt(elep!i, tot aSa, printr-o raliune
asentdndtoare, este necesar ca cei ce dobtndesc divinitatea
sd devtnd z.ei. 25 Deci oricine e fericit este un zeu; prin
esenlo sa existd unul singLtr; prin participare insd nimic nu
ii
1l
tntpiedicd sd fie ctt mai mulli z,ei. 26 - Este gi frumos qi
j
i4
'ix,

s
I
I 134
Boethius 135

I veluti corpus beatitudinis quadam partium

varietate
an sit eorum aiiquid, luod beatitudinis
"onlungont compleat, ad hoc vero cetera referantur?
prefios acest corolar, salr cum vrei sI-l numegti. 27 - $i nu e
ttitrtic mai JrLtrttos dectt aceostci idee pe cilre rulionamentul
ne obligd s-o ttrtint cu cele lahe.28 - Care? - Deoarece - zice

I ,uUrtu,itiu*
29 Vellem, inquam, id ipsarum rerum commemoratione
-
patefaceres. - Nonne, inquit, beatitudinem
-
bonum esse
ea - fericireo p(tre u cott!ine rnul.te elemente, nu cunTvo to(tte
acestea se Lurcsc co un corp al fe ricirii prirt oarecare vorietute
n pdrlilor satt existd ceva din ele care sd Lttnple substonla
censemus? - Ac summum quidem, inquam' fericirii Si de aceasta ar depinde celelslte? 29 - Ag vrea -
eadem
30 Addas, inquit, hoc omnibus licet' Nam spun eu - s6-mi limuregti aceasta, amintindu-mi elementele
summa potentia' reverentla inseqi.- Nu socotittt, - zice - cA fericirea este un bine? - Ba
sufficientia summa est, eadem
iudicatur'i chiar binele suprem.
quoque, claritas ac voluptas beatitudo esse
3:li
potentla 30 - Poli da acest calificcrtiv, la toote. Caci la fel
igitur, haecine omnia' bonum, sufficientia' i ndes t u lare a s u p re nt d, p ul e re a s u p re m ci, re s p e c f u l, s t rtilu c i re ct
ad
membra sunt an

I ceteraque veluti quaedam beatitudinis

bonum veluti ad verticem cuncta referuntur?
inquam, quid investiganclum proponas' sed'
32 - intellego'
quid constituas'
Si pldcerea sin.t socotite fericire. 3l Dttr toete aceste bunuri,
tndestulurect, puterea Si celelaLte sint co niSte ntentbre oerecore
ale fericirii, suu toate lind spre bine ca spre origines lsyzta6)

I audire desidero. 33 - Cuius discretionem

haec omnia beatitudinis membra forent,
rei sic accipe' Si
a se quoque invicem

discreparent; haec est enim partium natuta'

ut unum corpus
32 -inleleg - zic - ce-!i propui s6 cercetezi, clar ag dori sl aud
ce stabilegti.33 - Ascultii unoliz.o ucestei chestiurti. Dacti toctte
ecesle bunuri arfi mentbrc alefericirii, s-ar Si deosebifiecare

I diversa componernt' 34 Atqui haec omnia idem esse

monstrata sunt, minime igitur membra Sunt;
alioquin eX uno
quod fieri
intre ele; pentru cA n(tturu pdrlilor este ca, deosebite fiind,
sd nlcdtuinscd un singur corp. 34 Am clerrtonstret cd toate
sittt Ltnul Si acelasi lucru, ctsutlar ttLt sint deloc mentbre; pe
membro beatitudo videbitur esse coniuncta' lingti ocestea, fericirea vo ptirea alcrituitd dintr-un singur
n0n est' tt1
: nequit. 35 - Id quidem, inquam, dubium :1: membru, ceea ce nu s-ar putea tntdmplo.,35 - Asupra acestora
cetera referrt
quod restat exspecto. 36 - Ad bonum vero - zic - nu existi ?ndoiald; a$tept dar cele ce urmeazd. 36 - E
quoniam bonum ldnturit de altJ'el cd acestetr se referd la binc. De aceea este
est. Idcirco enim sufficientia petitur'
I iotu*
esse iudicatur, idcirco potentia, quoniam id quoque
esse

iucunditate
cciutatd indestularea fiindcd este socotitd cu bine, cle aceea
puterea, fiindca Si eu este socotitd cu bine; lafel s-ar putea
creditur bonum; idem de reverentia, claritudine'
summa spune despre respect, mdrire, ntullumire. 37 ASarlar binele
coniectare licet. 37 Omnium igitur expetendorum
I atque causa bonum est; quod enim
neque re neque
este inceputul Si sfdrSitul tuturor aspiraliilor, ciici ceea ce
nici ca identitate, nici ca asemdnare rm conline tn sine un
expetinullo modo
similitudine ullum in se retinet bonum' id bine, aceea in nici un chip n-or pule(r fi clorit.38 Si
bona non sunt'
potest. 38 Contraque etiam, quae natura dimpotrivd, cele ce prin naturtt lor nu sint bune, dar par tt J'i
sint' appetuntur' astful, sint tlorite ca Si cum ar.fi intr-adevtir bune. Reailtd
tamen si esse videantur, quasi vere bona
causa expetendorurn
Quo fit, uti summa, cardo atque cle aici cd pe drept binele este socotit coronamentul, stfrlpul
Cuius vero causa Si teneliu tLttLtror clorinlelor 39 insa rctliurLea dorinlei unui
omnium bonitas esse iure credatur' 39
 Boethius
136
veluti si salutis
quid expetitur, id maxime videtur optari'
motum
,uuru quirplu* velit equitare' non tam equitandi
desiderat quam salutis eifectum' 40 Cum
igitur omnia boni
ipsum
gratia petantur, non illa potiLls quam bonum
quod cetera
desideratur ab omnibus. 41 Sed propter
quare sic quoque
optantur, beatitudinem esse concessimus;
solu quu.ritur beatitud o' 42F,x quo
liquido apparet ipsius
esse substantiam'
boni et beatitudinis unam atque eandem
possit' 43 - Sed deum
- Nihil video, cur dissentire quispiam
veramque beatitudinem unum atque idem
esse
monstravimus. - Ita, inquam' - Securo igitur
concludere
alio sitam esse
iicet dei quoque in ipso bono nec usquam
substantiam.
Metrum X
Huc omnes Pariter venite caPti'
quos fallax ligat improbis catenis
terrenas habitans libido mentes'
haec erit vobis requies laborum'
t hic Portus Placida manens quiete'
hoc Patens unum miseris asYlum'
Non quicquid Tagus aureis harenis
donat aut Hermus rutilante riPa
aut Indus calido ProPinquus orbi
r0
candidis miscens virides lapillos'
inlustrent aciem magisque caecos
in suas condunt animos tenebras'
Hoc, quicquid placet excitatque mentes'
infimis tellus aluit cavernis;
r s splenclor, quo regitur vigetque caelum'
vitat obscuras animae ruinas;
hanc quisquis poterit notare lucem'
candidos Phoebi radios negabit'
t37
lucru e c[i el pare de rtvnit cu necesitate, dupd cLurx spre
exentplu, dacd cineva ar vrea sti cdldreascd pe cal pentru
sdndtate nu doreSte attt niscarea cdldriei, ctt eJbctul asupra
sAnAffilii. 4O ASadaa fiindcd toate stnt dorite pentru bine,
nu atit ele, ctt binele tnsusi esie dorit de cdtre toli. 4l $i am
stabilit cti pentru fericire sint dorite celeLalte; deci Si astfel
privincl lucrurile fericirea singurd este doritd. 42 De aici
apare limpede cd binele Si fericirea eu una Si aceeasi
substanld. - Nu vdd deloc pentru ce ar putea fi cineva de altd
pdrere. 43 - Dar am demonstrat cA Dumnezeu Si fericirea
aclevdratd este unul Si acelasi lucru.- Aqa e. - Putem deci
conchicle fdrd teamd cd Si sLfustanla lui Dumnezeu este tn
bittele tnsusi Si rticdieri ttt altd parte.
Foezia X
Pe pimAnt sintem prizonierii unor licfrriri ingelf,toare.
Dumnezeu este adevSrata Iumin6.
Veni{i aici deodatS, voi toli prizonieriir4z)
Legafi in ruginoase c5tuge ale pl6cerii
Ce minfile terestre le !ine-nqeldtoare.
Aici ave(i odihni de munci obositoareraE),
s Aici v-agteaptd portul cu pace linigtit6,
Aici e-azil cdnd viala vd e nenorociti.
Nici Tagus, cu nisipul de aur purtdtor,
Nu dE nimic, nici Hermus, cu malul lucitor,
Nici Indul, ce vecin e cu lumi infierbAntate,
r0 PurtAnd ?n valuri pietre verzui sau argintate,
N-aduc in ochi lumina, ci sufletulorbit
Mai mult in intuneric il {in indbugit.
Tot ceea ce a!i!6, tot ceea ce seduce,
Din funduri de caverne izvorul igi aduce.
rs Lumina ce e-n ceruri putere gi mdrire
Pe suflet il feregte de neagrd prdbugire.
Cu-acea lumin6 cine se va imp6rtdgi
Chiar ruzele lui Phoebus le va tdgSdui.
 138 Boethius
Prosa XI
I Assentior, inquam; cuncta enim firmissimis nexa
rationibus constant. 2 - Tum illa: Quanti, inquit, aestimabis,
si, bonum ipsum quid sit, agnoveris? 3 - Infinito, inquam,
si quidem mihi pariter deum quoque, qui bonum est,
continget agnoscere.4 - Atqui hoc verissima, inquit, ratione
patefaciam, maneant modo, quae paulo ante conclusa sunt.
- Manebunt. 5 - Nonne, inquit, monstravimus ea, quae
appetuntur pluribus, idcirco vera perfectaque bona non esse,
quoniam a se invicem discreparent, cumque alteri abesset
: alterum, plenum absolutumque bonum afferre non posse,
tum autem verum bonum fieri, cum in unam veluti formam
I atque efficientiam colliguntur, ut, quae sufficientia est,
eadem sit potentia, reverentia, claritas atque iucunditas,
nisi vero unum atque idem omnia sint, nihil habere, quo
I inter expetenda numerentur? 6 - Demonstratum, inquam,
nec dubitari ullo modo potest. 7 - euae igitur, cum
discrepant, minime bona sunt, cum vero unum esse
I coeperint, bona fiunt,.nonne, haec ut bona sint, unitatis
fieri adeptione contingit? - Ita, inquam, videtur. 8 - Sed
I omne, quod bonum est, boni participatione bonum esse
concedis an minime? - Ita est. 9 - Oportet igitur idem esse
unum atque bonum simili ratione concedas; eadem namque
I substantia est eorum, quorum naturaliter non est diversus
effectus. - Negare, inquam, nequeo. 10 - Nostine igitur,
inquit, omne, quod est, tam diu manere atque subsistere,
quamdiu sit unum, sed interire atque dissolvi, pariter atque
T unum esse destiterit? I I - Quonam modo? - Ut in animalibus,
inquit, cum in unum coeunt ac permanent anima corpusque,
I id animal vocatur; cum vero haec unitas utriusque
lj
Mdnedierile fitosofiei - Cartea III 139
Proza XI
Toate fiin{ele tind spre conservar€a unitfifii lor, pentru
a nu pieri. Unitatea fizicS se identifici in plan spiritual cu
binele, liman universal.
I - Sint de aceeagi plrere - zic; cdci toate s?nt inlanfuite
intre ele prin ralionamente foarte puternice. 2 Atunci ea a
intrebat:- Ce pre! va aveo pentnt tine cunoastereo binelui
tnsusi? 3 - Un pre! infinit - am rSspuns - dacd a$ putea cunoa$te
tot deodatd gi pe Dumnezeu care este binele. 4 - I1i voi
tndeplini dorinla pe drumul cel ntoi drept al raliunii, numai
sd rdmdnd bine stabilite concluziile de mai sus.- Vor rimAne.
5 - N-am demonstratlae\ cd acelea core sint dorite de cei mai
mulli, de aceea nu stnt bunuri atlevdrate Si perfecte, fiindca
se deosebesc unele de altele Si lipsind unul altuicr nu pot
aduce binele deplin Si obsolut, dar pot deveni un bine
adevdrat atunci clnd sint tnsumate oarecurn intr-o singurd
formd si forld, aSa tncit ceea ce este tndestulare sd fie Si
puteree, respectul, mdrirea Si ntullumirea, Si cii dacti n-ctr fi
toate unul Si acelasi lucru, n-ar oveo nintic prin care sti
intre in numdrul celor dorite ? 6 - S-a ardtat - zic - $i nu mai
poate exista nici o indoiala in aceastd privin{6. 7 - A$adcrn
dacd acestea stnt deosebite nu sint bunuri, cktr cdnd incep sd
ulcdtuiascd toate la un loc o ttnitate intrd tn cutegoria
binelui.- Aqa se pare. 8 - Admili sau nu cfi tot ceea ce e bine
este bine prin participarea lo ltitrc? - Da.9 - Trebuie deci sd
admili printr-un ralionanrerfi asentAndtur cii unitutea Si binele
sint acelasi lucru; pentru cd cele ce prin naturd uu aceleasi
efecte, au aceeasi substanld.- Nu pot tdgadui.l0 - Prin Ltrn'rare
Stii cti tot ce existd, rdmkne qi trdieSte attt timp cit iSi
pdstreazd unitatea, dar cd piere Si se diz.olvd din montentul
in care-si pierde aceasta unitate.ll - in ce mod? - Ca si la
vieluitoare - zice ea - cdnd se unesc sr.tfletul Si corpul Si rtinttn
intr-utt singur tot, formeazd un animal; cAnd in,sd aceastd

t40 Boethius
separatione dissolvitur, interire nec iam esse animal liquet.
l2 Ipsum quoque corpus cum in una forma membrorum
coniunctione permanet, humana visitur species; at si
distributae segregataeque partes corporis distraxerint
unitatem, desinit esse, quod fuerat. l3 Eoque modo
percurrenti cetera procul dubio patebit subsistere
unumquodque, dum unum est, cum vero unum esse desinit,
interire. - Consideranti, inquam, mihi plura minime aliud
videtur. -
14 Estne igitur, inquit, quod, in quantum naturaliter agat,
relicta subsistendi appetentia venire ad interitum
corruptionemque desideret? l5 - Si animalia, inquam,
considerem, quae habent aliquam volendi nolendique
naturam, nihil invenio, quod nullis extra cogentibus abiciant
manendi intentionem et ad interitum sponte festinent. l6
Omne namque animal tueri salutem laborat, mortem vero
perniciemque devitat. l7 Sed quid de herbis arboribusque,
quid de inanimatis omnino consentiam rebus, prorsus
dubito. l8 - Atqui non est, quod de hoc quoque possis
ambigere, cum herbas atque arbores intuearis primum sibi
convenientibus innasci locis, ubi, quantum earum natura
queat, cito exarescere atque interire non possint. 19 Nam
aliae quidem campis, aliae montibus oriuntur, alias ferunt
paludes, aliae saxis haerent, aliarum fecundae sunt steriles
harenae, quas si in alia quispiam loca transferre conetur,
arescant. 20 Sed dat cuique natura. quod convenit, et ne,
dum manere possunt, intereant, elaborat. 2l Quid quod
omnes velut in terras ore demerso trahunt alimenta
radicibus ac per medullas robur corticemque diffundunt?
22 Quid quod mollissimum quidque, sicuti medulla est,
interiore semper sede reconditur, extra vero quadam ligni
firmitate, ultimus autem cortex adversum caeli intemperiem
quasi mali patiens defensor opponitur? 23lam vero quanta
I
MAnedierile filosofiei - Cartea III 141
rtnitate este dizolvatd prin separarea unuia de altul, este clar
cfi anintalul n'toare si nu nuti poate exista' 12 $i corpul tnsusi,
cind rfimhne int-o singurd ^f'orntti prin unirea membrelo\ tl
vedem co Lul chip omenesc; dar dacd pdrlile corpului
tmpdrlite Si dezagregate Si-au pierdut unitatea, el inceteazd
de a J'i ceea ce a fost. 13 in acektsi ntod cercetdnd si alte
.fiinle, se va vedea fdra ittdoiald cd fiecare trtiieSte ctt timp
tsi pdstreazd unitatea, insd cdnd si-o pierde, moare. - Md
gdndesc la multe alte fiinle - zic - $i pe toate le g6sesc la fel.
14 - AEadar este vreuna care, tntru.cdt duce o existenld
natttrald, din dorinla de u-Si pdrasi existenla, sd aspire la
tlxoarte si descontpttnere? l5 - Dacd md gdndesc - rdspund eu
- la animalele care au oarecare atitudine sufleteascd de a voi
sau de a nu voi, nu gdsesc nici una care fdr6 nici o constringere
din afard sd abdice de la dorinfa de a trdi 9i sd se gribeascd de
bundvoie cStre moarte.1 6 Orice vieluitoare se strdduiegte s6-qi
conserve sdnitatea gi evita moartea qi pericolele.lT insd tare
m6 indoiesc cd s-ar putea aduce probe similare despre iarbd,
arbori gi mai ales despre lucrurile neinsuflelite'18 - N-ai de ce
sd te tndoiesti, cLnd vezi cd ierburile Si arborii rdsar tn
locuri care Ie convin, unde, pe cit le permite natura lor nu
pot nici sd se usuce, nici sd se piardd repedetsQt.l9 Unele
rdsurtn cdmp, altele la ntunte, pe ttneLe le produc mlastinile,
altele stau fixate de stilnci, rtisipurile sterile stnt fecunde tn
alte plante, pe core dacd tncerci sd le muli tn alte locuri se
ttsttcd. 20 Fiecdreia natttra ii dd ceea ce-i convine si se
stAcluie$te ca ele sd nu piard, cdtd vreme sint tn stare sd
rdmdnd ln viald. 21 Ce sd mai spun despre faptul cd toate iSi
extrag hrana prin rdddcitti, ctr gura tnflptd addnc tn pdmdnt,
dacd pot sii spun astfel, Si tSi tmprdstie forla prin mdduvd Si
scoarld? 22 Ce sd mai spun cd planta are (pdrlile) cele mai
tttoi, cttm este mdduva, tntotdeauna ascunse tn interiorul sdu,
iar tn afard se susline prin tdria lemnului, cd scoarla se
opLtne intemperiilor cerului, ca un apdrdtor rezistent la rdu?
23 $i upoi ctt de mare este tnlelepciunea naturii ca sd
 L42 Boethius
MAnsdierile filosofiei - Cartea III 143

t est naturae diligentia, ut cuncta semine multiplicato

propagenturl 24 Quae omnia non modo ad tempus manendi,
verum generatim quoque quasi in perpetuum permanendi
veluti quasdam machinas esse quis nesciat? 25 Ea etiam,
T quae inanimata esse creduntur, nonne, quod suum est,
quaeque simili ratione desiderant? 26 Cur enim flammas
rdspAndeoscd toate
Sile cA toote
prin inmultrirea seminfelor! 24 Cine nu
acestea stnt ca niSte mijloace ingenioase, ntt
numai pentrlr a trAi un timp, dar chiar de-a lttngul
generaliilor, avhnd o duratd oarecutn perpetud? 25 $i cele
care sirtt socotite neinsuflelite nu doresc ce le aparline prin
ruliuni asemdndtoare? 26 Pe.ntru ce fldcdrile fiind uSoare se

t quidem sursum levitas vehit, terras vero deorsum pondus

deprimit, nisi quod haec singulis loca motionesque
conveniunt? 27 Porro autem, quod cuique consentaneum
ridicd ln stts, iar pdmdntul este tras in jos de Sreutatea sa,
dacd nu pentrlt cd aceste miSciiri Si spalii le convin? 27 ASa
tnctt, pe fiecare il conservd ceea ce ii prieSte; dupd cum cele

I est, id unumquodque conservat; sicuti ea. quae sunt inimica,

corrumpunt. 28 Iam vero, quae dura sunt ut lapides,
adhaerent tenacissime partibus suis et, ne facile
ce ti s?nt potrivnice tl distrug. 28 De esenrcnea, cele ce stnt
tari, cct pietrele, aderd cu tenacitate la pdrlile lor Si rezistd
ca sd nufie descompuse cu ttsrtrinld. 29 lar cele ce stnt fluide,

I dissolvantur, resistunt. 29 Quae vero liquentia ut aer atque

aqua facile quidem dividentibus cedunt, sed cito in ea rursus,
a quibus sunt abscisa relabuntur, ignis vero omnem refugit
ca aerul Si ttpa, cecleazd uSor divizdrii, dar se adund iardsi
tn pdrlile din care au fost despdrlite, pe cdnd focul refuzti
orice diviziune.

t sectionem.
30 Neque nunc nos de voluntariis animae cognoscentis
30 $i acum vorn vorbi nu de miscdrile voluntare ale unui
suflet cortstient, ci de tenclinle naturale, ca de pildd ceea te
se petrece cu noi, fdrd cugetare, dupd ce printim hranrt in

t motibus, sed de naturali intentione tractamus, sicuti est,

quod acceptas escas sine cogitatione transigimus, quod in
somno spiritum ducimus nescientes. 3l Nam ne in
animalibus quidem manendi amor ex animae voluntatibus,
: verum ex naturae principiis venit. 32 Nam saepe mortem
cogentibus causis, quam natura reformidat, voluntas
organisnt, ceea ce ne vine tn sLtflet, inconStient, tn somn.3l
Cdci chiar la animale, nu voinfa determinfl dorin{a de a
trf,i, ci anumite principii naturale. 32 Adesea, din diferite
cauze, moartea, pe care o respinge nTtttra, o cere voinla si
dimpotrivd, na$terea, singura prin care se asigurd permanenla
lucrurilor muritoare, uneori este interzisd de voinld.33 Astfel,

I amplectitur, contraque illud, quo solo mortalium rerum durat

diuturnitas, gignendi opus, quod natura semper appetit,
interdum cohercet voluntas. 33 Adeo haec sui caritas non
aceastti dragoste de sine porne$te nu dintr-o miscare
sufleteuscd, ci dint-o tendinld natrtrald; fiindca providenla
a dat creaturilor sale acest instinct de conservare aSa de

I ex animali motione, sed ex naturali intentione procedit; dedit

enim providentia creatis a se rebus hanc vel maximam
manendi causam, ut, quoad possunt, naturaliter manere
puternic, tnctt sa doreascdin chip natural sd trdiascd attt cit
vor putea.34 De aceea n-ai de ce sd te'indoieSti cd toate ctte
existd doresc in chip natural statornicia vielii Si evitd pieirea.

I desiderent. 34 Quare nihil est, quod ullo modo queas

dubitare cuncta, quae sunt, appetere naturaliter constantiam
permanendi, devitare perniciem. 35 - Confiteor, inquam,
35 - Mdrturisesc - zic - acum c5 vdd limpede cele ce mai
inainte mi se pdreau nesigure. 36 - insa - zice ea - ceea ce
cautd sd trdiascd Si sd. dureze, doreSte sd-Si ptistreze unitatea;
cttci pierz.dnd-o nu-Si va putea mdc'ar menline existenla. - E
nunc me indubitato cernere, quae dudum incerta videbantur.
adevirrat. 37 - ASadar toate aspird la unitate. - Am recunoscut-
:

I
1M Boethius
36 - Quod autem, inquit, subsistere ac permanere petit, id
unum esse desiderat; hoc enim sublato ne esse quidem
cuiquam permanebit. - Verum est, inquam. 37 _ Omnia
igitur, inquit, unum desiderant. - Consensi. - Sed unum id
ipsum monstravimus esse, quod bonum. - Ita quidem. 3g _
Cuncta igitur bonum petunt, quod quidem ita describas licet
ipsum bonum esse, quod desideretur ab omnibus. 39 - Nihil,
inquam, verius excogitari potest; nam vel ad nihil unum
cuncta referuntur et uno veluti vertice destituta sine rectore
fluitabunt aut, si quid est, ad quod universa festinant, id
erit omnium summum bonorum. 40 - Et illa: Nimium, inquit,
o alumne, laetor; ipsam enim mediae veritatis notam mente
fixisti. Sed in hoc patuit tibi, quod ignorare te paulo ante
dicebas. 41 - Quid? inquam. - euis esset, inquit, rerum
omnium finis; is est enim profecto, quod desideratur ab
omnibus, quod, quia bonum esse collegimus, oportet rerum
omnium finem bonum esse fateamur.
Metrum XI
Quisquis profunda mente vestigat verum
cupitque nullis ille deviis falli,
in se revolvat intimi lucem visus
longosque in orbem cogat inflectens motus
animumque doceat, quicquid extra molitur,
suis retrusum possidere thesauris ;
dudum quod atra texit erroris nubes,
lucebit ipso perspicacius phoebo.
Non omne namque mente depulit lumen
obliviosam corpus invehens molem;
haeret profecto semen introrsum veri,
quod excitatur venti lante doctrina;
nam cur rogati sponte recta censetis,
ni mersus alto viveret fomes corde?
Quodsi Platonis Musa personat verum,
quod quisque discit, immemor recordatur.
Minsdierile filosofiei - Cartea III t45
o. - Aceastd ttnitate hndsi am dentonstrat cd e binele. - Aqa
e. 38 - Deci toate cutttd birrcle, pe core l-ai putea defini
astfel: binele insuqi este ceee ce toli doresc.39 - Nimic - zic
- nu s-ar putea cugeta mai adevirat: pentru cd sau toate tind
cdtre nimicire gi pierzdndu-qi unitatea, ca gi cum gi-ar pierde
capul, vor rdtdci fird cAnni, sau, dacd existi ceva cdtre care
se grdbesc toate, acest ceva va fi binele supremrsr).40 $i ea
spuse: - Md bucur foarte, inv[ilticelul meu; li-ai fixat tn minte
ittsdsi pecetea adevrirului lintpede. Prin aceusttt !i s-a liimurit
ceea ce spuneai pulirt ntai inairte cd nu stii. 4l - Ce? - zic-
Care. este scopul ultim al tutlrror lucrurilor; desigur acesto
este tlorit de toate J'iinlele Si,.fiindcd l-anr stabilit cA este
binele, trehuie s[i niirturisint cti bitrcle este finalitatea tuturor
lucntrilor.
Poezia XI
a .^ .
In noi inqine putem gisi adevdrul. Tot ce inv6f5m este
reamintire a ceea ce am qtiut cAndva (reminiscen{a platonich).
De vrei adevdrul cu-addncd gdndire
$i fdr6 s-aluneci pe drumuri gregite,
Spre tine-!i indreapti atenti privire,
ln suflet ?!i strdnge puteri indoite.
5 Acolo invaf6-n comorile tale,
56 afli ce cauli pe cale strdindrs2).
CAnd sufletul norul erorilor sale
AlungS, ca Phoebus inalid lumind.
Cici nu este mintea de tot intinatd
r0 De trup cu-ntuneric impdienjenit,
Rdmdne-adevlrul, pe care-l arat6
$tii n1a, grdunte-nduntru sddit.
De ce gdndeqti bine cdnd eqti intrebat?
E-n tine-adevdrul, existi in minte,
rs Cici, cum spune Platon, de e-adevdrat,
Orice-nv5!6turd e-aducere aminte rsi).
I
I 146 Boethius M6nsAierile filosofiei - Cartea III t47

t Prosa XII Proza XII

Binele suprem este Dumnezeu. Cu cirma binelui El

I I Tuni ego: Platoni, inquam, vehementer assentior; nam

me horum iam secundo commemoras, primum quod
memoriam corporea contagione, dehinc cum maeroris mole
conduce tot universul.
I - Sint cu totul de pdrerea lui Platon - i-am spus eu atunci,
- pentru ci mi-ai amintit pentru a doua oard ceea ce am uitat,

t pressus amisi. 2 - Tum illa: Si priora, inquit, concessa

respicias, ne illud quidem longius aberit, quin recorderis,
quod te dudum nescire confessus es. 3- Quid? inquam. -
intdi prin contactul cu corpul gi apoi fiind coplegit de greutatea
tristelii. 2 Atunci ea spuse: 'Dacd arunci privirealnapoi peste
cele admise p1nd ucum nu vei tntArzia sd-li aminteSti ceea

t Quibus, ait illa, gubernaculis mundus regatur. - Memini,

inquam, me inscitiam meam fuisse confessum, sed quid
afferas, licet iam prospiciarn, planius tamen ex te audire
desidero. - 4 Mrindum, inquit, hunc deo regi paulo ante
T minime dubitandum putabas. - Ne nunc quidem arbitror,
inquam, nec umquam dubitandum putabo, quibusque in hoc
rationibus accedam, breviter exponam. 5 Mundus hic ex
T tam diversis contrariisque partibus in unam formam minime
convenisset, nisi unus esset, qui tam diversa coniungeret.
T 6 Coniuncta vero naturarum ipsa diversitas invicem discors
dissociaret atque divelleret, nisi unus esset, qui quod nexuit
ce ui mdrturisit de curhncl cd nu Stii.3 ' Ce? - De ce frdne
este condusd lumea.- Mi-aduc aminte - zic - cdmi-am mdrturisit
ignoranlarsa), dar degi in{eleg ce vrei si-mi spui, doresc totugi
sd aud de la tine mai ldmurit .4 - Socoteai - zice - mai tnainte,
fdru sa te fi indoit deloc, cd aceastd ltrme este condusd de
Dumnezeu.- O cred incd - zic - $i niciodatd nu m6 voi indoi;
i1i voi expune de altfel pe scurt prin ce rafionament ajung aici.
5 Aceastd lume, alcituita din pirfi atit de deosebite 9i de
contrarii, n-ar fi ajuns la o form6 unitari, dacd n-ar fi fost
cineva care sd uneascd elemente atit de diverse. 6 Dar odatd
unite, ins6gi lipsa lor de omogenitate naturalS le-ar fi disociat
gi dezagregat, dacd n-ar fi existat o fiin!6 unic6, si le fini mai

I contineret. 7 Non tam vero certus naturae ordo procederet

nec tam dispositos motus locis, temporibus, efficientia,
spatiis, qualitatibus explicarent, nisi unus esset, qui has
departe in inl6n{uireacele-adat-o.7 $i nu s-ar menfine atit de
sigurd ordinea naturalS, nici n-ar desfdgura migcdri aqa de

I mutationum varietates manens ipse disponeret. 8 Hoc

quicquid est, quo condita manent atque agitantur, usitato
cunctis vocabulo deum nomino. -
ordonate ca loc, timp, proprietate, spaliu, calit61i, dacd n-ar
exista cineva care, rdmAndnd insuqi, sd orAnduiascd aceste
felurimi ale schimbdrilor. 8 Acesta, oricine-ar fi, prin care rdmAn
qi se migcd cele create, il numesc cu numele ?ntrebuinfat de
t 9 Tum illa: Cum haec, inquit, ita sentias, parvam mihi
restare operam pnto, ut felicitatis compos patriam sospes tofi, Dumnezeu.
9 Atunci ea a spus: -Fiindca tu crezi astfel, socotesc cd-
revisas. l0 Sed, quae proposuimus, intueamur. Nonne in
mi rdmdne pulin de fdcut ca sd-li revezi patria teafdr Si stdpdn
I beatitudine sufficientiam nurneravimus deumque
beatitudinem ipsarn esse consensimus? - Ita quidem.
I I - Et ad mundum igitur, inquit, regendum nullis
pe fericirea ta. l0 Sd examindm insd ce am spus. N-am
numdrat Si tndestularea tn fericire Si nu, ne-am tnleles cd
extrinsecus amrniniculis indigebit; alioquin si quo egeat, Dumnezeu e insasi J'ericirea? -Aga e.l I - $i pentru a conduce
 148 Boethius
plenam sufficientiam non habebit. - Id, inquam, ita est
necessarium. 12 - Per se igitur solum cuncta disponit? _
Negari, inquam, nequit. 13 - Atqui deus ipsum bonnm esse
monstratus est. - Memini, inquani. 14 - per bonum igitur
cuncta disponit, si quidem per se regit omnia,
QUefil bonum
esse consensimus, et hic est veluti quidam clavus atque
gubernaculum, quo mundana machina stabilis atque
incorrupta servatur. l5 - Vehementer assentior, inquam, et
id te paulo ante dicturam tenui licet suspicione prospexi.
l6 - Credo, inquit; iam enim, ut arbitror, vigilantius ad
cernenda vera oculos deducis, sed, quod dicam, non minus
ad contuendum patet. - Quid? inquam. 17 - Cum deus,
inquit, omnia bonitatis clavo gubernare iure credatur
eademque omnia, sicuti docui, ad bonum naturali intentione
festinent, num dubitari potest, quin voluntaria regantur
seque ad disponentis nutum
veluti convenientia
contemperataque rectori sponte convertant? lg _ Ita,
inquam, necesse est; nec beatum regimen esse videretur, si
quidem detrectantium iugum foret, non obtemperantium
salus. l9 - Nihil est igitur, quod naturam servans deo contra
ire conetur? - Nihil, inquam. 20 - euodsi conetur, ait, num
tandem proficiet quicquam adversum eum, quem iure
beatitudinis potentissimum esse concessimus? - prorsus,
inquam, nihil valeret. 21 - Non est igitur aliquid, quod
summo huic bono vel velit vel possit obsistere? - Non,
inquam, arbitror. 22 - Est igitur summum, inquit, bonum,
quod regit cuncta fortiter suaviterque disponit. 23 - Turn
ego: Quam, inquam, me non modo ea, quae conclusa est,
summa rationum, verum multo magis haec ipsa, quibus
uteris, verba delectant, ut tandem aliquando stultitiam
magna lacerantem sui pudeat! -
24 Accepisti, inquit, in fabulis lacessentes caelum
Gigantas; sed illos quoque, uti condignum fuit, benigna
MAneAierile filosofiei - Cartea III 149
lumea asadar - zice ea - nLI vo avea nevoie de nici un sprijin
st1in; cdci ducd i-ar Lipsi ceva n-ar fi deplin in sine insuSi.-
Aceasta - zic - e necesar sd fie astfel .12 - Deci el ordnduieste
tuate prin sine?- Nu se poate tigidui. 13 - .fi s-a ardtat cd
Dumnezeu este tnsuSi binele.- Mi-amintesc. 14 - Asadar,
conform binelui oriinduieste toote, dacd tntr-adevdr le
conduce prin sine, cel pe care otn consintlit sd-l nuntim binele
Si aceusta este ca o bard de direcyie, ca o cArmd prin care
masina onteneascd se pcistreazd slntornicd Si nestricatii.
l5 - Te aprob din toatd inima - zic - $i am intrezdrit printr-o
uqoard bdnuial6 cu pu{in mai inainte, cd tu vei spune aceasta.
16 - Cred - zice ea - cdci pe ctt socotesc, ctcLtrn, cleschizi ochii
mai veghetori pentru a privi adeviirul, dctr ceea ce ant sd
spun nu e ntai pulin lintpede tle in;eles.- Ce? 17 - Fiindca pe
drept credeam - zice - cd Dumnezeu guverneazd toate prin
cLrma buntittilii Si cd, precum atn urfrtat, loate se grdbesc
spre bine cu o tendintd naturald, s-ar pntea ittdoi cineva cd
ele sint conduse prin voinla lor Si cd rdspund la ordinul
ordnduitorului lor, supunindu-se de bund voie si accepftnd
pe conducdtorul lor? 1 8 - Aga trebuie sd fie; c6ci n-ar pdrea
fericitS aceastd conducere dacd ar fi un jug pentru rlzvrhti{i gi
nu mdntuire pentru supuqi.19 - Nu existti deci nintic care,
pdstrdndu-Si naturo, sci trtcerce sd nteargd contra lui
Duntnezeu? - Nimic.20 - Iar ducd ar tncerca ar avea vreun
rez.ultat impotriva aceluict, ce pe drept arn admis cd este cel
ntai ntare stiiphn al ferrcirii? - Desigur ci n-ar avea nici o
putere. 2l - ASadctr nu existti nintic care sti vrea sau sA se
poafi opune acestui bine supretn? - Cred ci nu. 22 - Prin
urmare binele suprem - zice - este acela care conduce toate
ctt ttirie Si le ordnduieSte cu bldndele.23 Atunci eu i-am spus:-
Cit mi desfati nu numai cele ce au fost stabilite ca o concluzie
a rafionamentelor, dar cu mult mai mult ?nseqi aceste cuvinte
de care te folosegti qi mi-e ruqine ci in prostia mea uneori md
lamentam atit.
24 - Ai auzit - zice ea - de Giganliitss) din legendd, care
au atacat cerul; totusi Si pe ei, cum afost drept, i-atmpdcat
I
I 150

fortitudo disposuit. 25 Sed visne rationes ipsas invicem

Boethius
MAnsAierile filosofiei - Cartea III 151

putere binevoitoare.25 - Dar vrei sd punem raliottcuttentele

I
o
collidamus? Forsitan ex huius modi conflictatione pulchra
sti se lupte intre ele? Poate cti clintr-o ciocnire cle acestfel sd
quaedam veritatis scintilla dissiliat. - Tuo, inquam, arbitratu.
26 - Deum, inquit, esse omnium potentem nemo dubitaverit.
sard frumoasa scinleie a aclevtiruhrir56). -Dupd dorinla ta -
- Qui quidem, inquam, mente consistat, nullus prorsus rdspund eu.26 - Ninteni nL( s-a lndoit - zice ea - de puterect
I ambigat. 27 - Qui vero est, inquit, omnium potens, nihil
est, quod ille non possit. - Nihil, inquam.28 - Num igitur
lui Dutnnezer.- Cel stdpdn pe mintea sa n-are nici o nedumerire
in aceastd privinfi. 2l - Dar pentru cel puterttic peste toole
deus facere malum potest? - Minime, inquam. 29 - Malum nu exi.stti nitttic pe care sd nu-l pocttti Jctce . - Nimic - zic eu.

I igitur, inquit, nihil est, curn id facere ille possit, qui nihil
non potest. 30 - Ludisne, inquam, me inextricabilem
labyrinthum rationibus texens, quae nunc quidem qua
28 - Duntnezeu poute fuce rdul? - Nu. 29 - Atunci rdul nu
existd, de vreme ce Dumnezeu nu-l face, el cure poate face
totul. 30 - Te joci cu mine - am rflspuns eu - fesdnd un

I egrediaris, introeas, nunc vero, quo introieris, egrediare,

an rnirabilem quendam divinae simplicitatis orbem
complicas? 31 Etenim paulo ante beatitudine incipiens eam
inexplicabil labirint de rafionamente, ca sd ai cum vrei porli de
iegire qi intrare, sau incurci minunatul fir al simplicitetii divine?
3l Pulin mai inainte, incepdnd cu fericirea, ziceai cd ea este
I summuln bonum esse dicebas, quam in summo deo sitam
loquebare. 32 Ipsum quoque deum summlrm esse bonum
plenamque beatitudinem disserebas, ex quo neminem
binele suprem qi cd sdlSqluiegte in Dumnezeul suprem. 32 Aritai
de asemenea c[ Dumnezeu este supremul bine qi fericirea
deplind dupd care imi dddeai ca pe un mic dar ideea cd nimeni

t beatum fore, nisi qui pariter deus esset, quasi munusculum

dabas. 33 Rursus ipsarn boni formam dei trc beatitudinis
loquebaris esse substantiam ipsumque unum id ipsum esse
nu va fi fericit dac6 nu va fi deopotrivd cu Dumnezeu.
33 Apoi spuneai cd ins6gi forma binelui este substan{a lui
Dumnezeu qi a fericirii gi inv6[ai cd unitatea insiqi este binele
bonum docebas, quod ab omni rerum natura peteretur. insugi, pe care il doreqte intreaga naturd. 34 Sus{ineai chiar cd
34 Deurn quoque bonitatis gubernaculis universitatem regere
T disputabas volentiaque cuncta parere nec ullam mali esse
Dumnezeu conduce tot universul prin cdrma binelui, c5 toate
se supun cu voinfd gi c6 nu existi vreo naturd a rdului.35 $i tu
naturam. 35 Atque haec nullis extrinsecus sumptis, sed ex
I altero <altero> fidem,trahente insitis domesticisque
probationibus explicabas. 36 - Turn ilia: Minime, inquit,
explicai acestea cu argumente nu din afard, ci care-qi sprijineau
unul pe altul temeinicia, prin probe existente in acest subiect gi
familiare lui. 36 - Nu glumesc deloc cu tine - a zis ea atunci -
ludimus remque omnium maximam dei munere. quem
Si am clus lo bun sfdrSit cea ntai grea sarcind din toa.te, cu
I dudum deprecabamur, exegimus. 37 Ea est enim divinae
forma substantiae, ut neque in externa dilabatur nec in se
externum aliquid ipsa suscipiat, sed, sicut de ea Parmenides ait,
ajutorul lu.i Dumnezeu, cdruia aelineauri ne-am rL,gat.
37 - Cdci forma substanlei divine este de aSa naturd, cd nici
n-alunecd ttt domenii strdine, nici nu primeste in sine nirnic
ncivroOev etrrircl,ou oqotpqq ivol"iyrcrov byoe
I rerum orbem mobilem rotat, dum se immobilem ipsa
conservat. 38 Quodsi rationes quoque non extra petitas sed
striiin, ci dupa cunx splrne Parmenide : ea este asemenea ttnei
sfere cu desdvirSire ratundAt57).- invLrrcSrc sfera mobild a
intra rei, quam tractabamus, ambitum collocatas agitavimus, lucrurilor, in tinrp ce pe sine se pdstreazd imobild.33 Daca
I nihil est, quod ammirere, cum Platone sanciente didiceris
cognatos, de quibus loquuntur, rebus oportere esse
am discutat chestiuni nu cdutate in afard, ci care se gdsesc
tnduntrul dom,eniului tratat, n-ai de ce sd te miri, fiindcd ai
sermones. tnvdlat .rub g,aranlia autoritdpii lui Platonr5s, cdvorbele trebuie

t sd fie inruclite cu lucrurile despre care vorbim.

I
152
Metrum XII
Felix, qui potuit boni
fontem visere lucidum,
felix, qui potuit gravis
terrae solvere vincula.
Quondam funera coniugis
vates Threicius gemens,
postquam flebilibus modis
silvas currere mobiles,
amnes stare coegerat
iunxitque intrepidum latus
, saevis cerva leonibus
nec visum timuit lepus
iam cantu placidum canem,
cum flagrantior intima
l5 fervor pectoris ureret
nec, qui cuncta subegerant
mulcerent dominum modi,
immites superos querens
infernas adiit domos.
2lt
Illic
blanda sonantibus
chordis carmina temperans,
quicquid praecipuis deae
matris fontibus hauserat,
quod luctus dabat impotens,
25
quod luctum geminans amor,
deflet Taenara commovens
et dulci veniam prece
umbrarum dominos rogat.
Stupet tergeminus novo
Boethius M6nedierile filosofiei - Cartea III 153
Poezia XII
Si nu ne lSsim seduEi de falsele ispite ale pimAntului. Si ne
inilfim cf,tre lumina cereasci. Mitul lui Orfeu gi Euridice.
Fericerse) de acel ce-a putut infelege
Al binelui plin de lumind izvor,
Ferice de-acel ce-a putut sd dezlege
Cdtuqele lutului cel zdrobitor.
5 Odatd Orfeu cdntdrelul160r pldngea
De moartea sof iei gi c6nd prin cdntare
Pe riuri in albia lor le oprea,
Paduri liniqtite punea in migcare
Cdnd nu se temea cdprioara s6 qadd
r0 Culcatd alSturi de lei liniqtili,
Iar iepurii nu se-ngrozeau ca sd vadd
Pe cdinii de cdntec divin imbldnzi!i,
Fiindcd era mistuit de foc rdu,
Ce inima pdnS-n adAnc ii ardea,
rs $i nu izbutise cu cAntecul sdu,
Cu care putuse pe toli fermeca,
Durerea lui proprie sd qi-o mdngdie.
Pldngdndu-se zeilor ce i-o rdpird,
S-a dus in infern dupd scumpa-i sofie,
ztt Acolo-n acorduri duioase de lird
in"epe si cAnte gi tot ce primise
Sorbind din al mamei izvor minunat
gi tot ce durerea ii pricinuise,
De care atit era neconsolat,
2s Sau ceea ce dragostea sa-i inspira.
Acestea le cAntd, pe Taenarr6r) mi$cdnd
gi cere iertare-ndreptdnd ruga sa
Stapanilor umbrei 9i jalnic pldngdnd
Portarul trigemenr62) de cdntec divin
 ts4 Boethius
MAnsdierile filosofiei - Cartea III 155
captus carmine ianitor,
De cum il aude rdmdne vr6jit.
quae sontes agitant metu
Zeileletr':r care sub spaiml ii f in
ultrices scelerum deae
Pe cei care crime au fost sdvdrgit
iam maestae lacrimis madent;
indati pldng, ochii in lacrimi scildind.
non Ixionium caput
Pe Ixionr6a) roata il lasi din chinttri
velox praecipitat rota
Cu repezi virtejuri din mers incetdnd
et longa site perditus
$i Tantalr6s)de sete atitea suspinuri
spernit flumina Tantalus ;
Le uitd, de apd nevrdnd si mai gtie.
vultur, dum satur est modis,
Cdnd vulturu-ndatd de centec rdpit
non traxit Tityi iecur.
Lui Tityu'66)ficatul de loc nu-i sfigie.
Tandem'Vincimur' arbiter Al umbrelor mare stdpdnr6T) "in sfdrgit,

I umbrarum miserans ait.

'Donamus comitem viro
Acum sint invins" - zice induplecat.
"Sofia prin cAntec qi-a redobdndit;

I
emptam carmine coniugem;
inapoi i-o voi da acestui b6rbat,
sed lex dona coherceat,
Dar lege-i voi pune la darul primit:
ne, dum Tartara liquerit,
Si nu aibd dreptu-napoi a privi,

I fas sit lumina flectere.'

Quis legem det amantibus?
Maior lex amor est sibi.
Din Tartar c?t incd el nu a iegit".
Se poate iubitii cu legi a-i opri?
Iubirea e siegi stapdn legiuit.

I Heu noctis prope terminos

Orpheus Eurydicen suam
vidit, perdidit, occidit.
Aproape fiind de al nopfii hotar,
Pe Euridice Orfeu o privegte:

I Vos haec fabula respicit,

quicumque in superum diem
O vede, o pierde qi morfii-o dd iar,
Aceastd legendd vi se potrivegte
La to{i care citre lumina de sus

I mentem ducere quaeritis;

nam qui Tartareum in specus
victus lumina flexerit,
Voili suflete$te a va indl{a.
Cdci cine-gi intoarce ldsdndu-se dus
Privirea spre Tartar cu pe$tera sa,

I quicquid praecipuum trahit,

perdit, dum videt inferos.
Pe oricare dar ce de sus il primegte
il pierde, in timp ce infernul priveqte.

I
t
 t

LIBER IV

CARTEA IV

,l
I
I 158
Boethius
M6nedierile filosofiei - Cartca IV 159

I Prozrl
l Prosa I
I Haec cum Philosophia dignitate vultus et oris gravitate
Dacd existi Dumnezeu, de ce
cei buni?
existi riul qi de ce suferd

1 Filosofia, pdstr6ndu-gi demnitatea privirii qi mirefia

t servata leniter suaviterque cecinisset' tum

penitus insiti maeroris oblitus intentionem
atiquiO parantis abrupi et:2 O, inquam'
ego'nondum
dicere adhuc
veri praevia luminis'
chipului sdu, cAntase acest cdntec intr-o mdsurd pldcutd gi
armonioasi; eu insd, neuit6nd tristelea carc-mi stdpanea
addncul sufletului, pe cAnd ea se pregdtea sd continue, am
t qru" ,rqu" adhuc tua fudit oratio cum sui speculatione
Jiuino tum tuis rationibus invicta patuerunt
eaque mihi, etsi
antehac prorsus
intrerupt-o zicind: 2 - O, antemergdtoare a luminii celei
adevlrate, toate cele ce-ai rostit pdni acurn prin cuvintarea ta
ob iniuriae dolorem nuper oblita, non talnen mi s-au infrligat cu o for{d de neinvins, atit prin speculalia lor

t ignorata dixisti. 3 Sed ea ipsa est vel maxima

rnaeroris, quod, cum rerum bonus rector exsistat'
nostri causa
vel esse
quod solum
divind, cit qi prin ralionamentele tale gi deqi rnai inainte durerea
nedreptSlii suferite md fdcuse sd le uit, dupi cum mi-ai spus,
totugi nu le-am ignorat niciodati cu totul. 3 Cauza cea mai de

t omnino mala possint vel impunita praetereant'

quanta dignum sit ammiratione, profecto consideras'
huic aliud maius adiungitur; namjmperante
4 At
florenteque
seamd a durerii mele este aceea ci, cu toatd existen{a unui
bun diriguitor al realitdlii, rdul poate sd existe sau si fie trecut
cu vederea, fapt care ili dai seama desigur cit este de uimitor.

I nequitia virtus non solum praemiis caret'

sceleratorum pedibus subiecta calcatur et in
verum etiam
locum
4 $i acestuia i se adaugd altul mai grav: in timp ce ticdlogia
este puternicd qi in floare, virtutea nu numai cd e lipsiti de
facinorum supplicia luit' 5 Quae fieri in
regno scientis risplatd, dar chiar e tr6ntiti gi cdlcatd in picioare de criminali,

I omnia, potentis omnia, secl bona tantummodo

nemo satis potest nec ammirari nec conqueri'
volentis dei
6 - Tum illa:
horribilius
ispigind in locul acestora pedeapsa nelegiuirilor. 5 Cd acestea
se petrec in impdrdlia lui Dumnezeu, care gtie totul, care poate
totul gi care vrea numai binele, nimeni n-ar putea indeajuns si
Et esset, inquit, infiniti stuporis omnibusque
t monstris, si, uti tu aestimas, in tanti velut
dispositissima domo vilia vasa colerentur'
patris familias
pretiosa
se mire qi sd se pl6ngd". 6 Ea a spus atunci : - $i ar Ji ceva de
o nesfarSitit uimire Si ntai groctznic decit orice monstruozitate
dacd, dupd cum crezi tu, in casa cea mai ordonatd a unui

I sordescerent. 7 Sed non ita est; nam si ea'

conclusa sunt, inconvulsa servantur' ipso
quae paulo ante
de cuius nunc
quidem potentes
atft de mare tatd de familie, vasele ieftine ar.fi pdstrate cu
tngrijire, iar cele prelioase ar fi ldsate in pardginire. '7 Dar
regno loquimur, auctore cognosces semper nu este aSa; cdci dacd rdmdn nerdsturnate cele ce am conchis

I esse bonos, malos vero abiectos semper

nec sine poena umquam esse vitia nec
atque imbecillos
sine praemio virtutes'
ctt pulin tnainte, chiar de la intemeietorul impdrdliei de care
vorbim acum vei afla cd fntotdeauna cei buni sfnt pul.ernici,
iar cei rdi.josnici Si slabi, cd niciodatii nu existir vicii.ftird
bonis felicia, malis semper infortunata
contingere multaque
id genus, quae sopitis querelis firma te soliditate
pedeapsd, nici virtuli Jdrd rdsplatd, cd cei burti au partc tle
T

I
160
Boethius Mdnsdierile filosofiei - Cartea IV t6t t
beatitudinis me fericire, cei rdi inlotdeatma de nefericit'e. $i multe de acest
corroborent. 8 Et quoniam verae formam
dudum monstrante vidisti, quo etiam
sita sit' agnovisti' Jbl, care te vor fntdri fntr-o vigoare puternicd linistindu-li
pldngerile .8 $i Jiindcd ai vitzttt chipul adevdratei fericiri
t
necessarium puto' viam
decursis omnibus, quae praemittere pe care li-am ardtat-o de curdnd Si ai aflat in ce constd,
tibi, quae te domum revehat' ostendam' 9 Pennas
tuae menti, quibus se in altum tollere
etiam
possit' adfigam' ut
dupd ce vom strdbate toate cdile pe care le socotesc necesare
pentru tnceput, tyi voi ardta Si dnmrul care te va duce acasd.
I
meo ductu' mea
perturbatione depulsa sospes in patriam 9 lar minlii tale ii voi da aripi prin care sd se poatd hdlla,
*"*itu, meis etiam vehiculis revertaris' ca, dupd ce ti vei invinge tulburarea, sd te intorci tn patrie I
sdndtos, condus de mine, pe drumul meu si chiar cu mijloacele
mele de cdldtorie.
I
Metrum I Poezia I168)

Filosofia ne poate inil{a spiritul pinl la cer de unde

Sunt etenim Pennae volucres mihi
vom putea vedea cele pimAntegti in culoarea lor adevirati.
Ugoare aripitoel am, ce pot sd ducd
quae celsa conscendant Poli;
Sus, in inaltele tdrii ceregti;
quas sibi cum velox mens induit
Cdnd spiritul le-a imbricat, ndlucd,
terras Perosa desPicit,
Dispref aruncd celor pdmdntegti.
aeris immensi suPerat globum
Prin nesfdrgitul aer el strdbaterT0)
nubesque Postergum videt'
$i-n urma sa privegte norul greu,
quique agili motu calet aetheris' Se inalli-n regiuni invdpdiate,
transcendit ignis verticem' De focul de eter aprins rnereu.
donec in astriferas surgat domos Spre-al stelelor palat apoi pornegte,
to Phoeboque coniungat vias Pe calea sa pe Phoebus intdlnind,
aut comitetur iter gelidi senis Planeta inghelatd o-nsofegterTr),
miles corusci sideris' SoldatrT2) alunui astru strdlucind,
vel, quocumque micans nox Pingitur' Sau noaptea de lumind dantelati,
recurrat astri circulum Urmeazd astrul alb in mersul lui
l5 atque, ubi iam exhausti fuerit satis' $i cdnd ii e rotirea terminati,
Se urci in inaltul cerului.
Polum relinquat extimum
Respinge sfere de eter senine,
dorsaque velocis Premat aetheris
Stdpdn al veneratelor lumini;
comPos verendi luminis'
Aici supremul rege sceptrul fine
Hic regum scePtrum domittus tenet
 t

Boethius MAneAierile filosofiei - Cartea IV 163

L62 20
$i cdrma lumii el o are ?n mdrnr.

l 20 orbisque habenas temPerat

et volucrem currllm
stabilis regit
Statornic carul zburdtorrT3) conduce
Arbitru pentru toate luminat.
rerum coruscus arbiter' Acolo dacS-odati te vei duce,
via'
Huc te si reducem referat
I quam nllnc requiris
imrnemor'
Gdsindu-fi drumul care l-ai uitat,
"imi amintesc, mi-e patria" vei spnne,
est mihi' "De-aici plecat, aici md voi opri".
haec,
.. dices, memlnl' Patria
I nin" ortus, hic sistam
Quodsi terrarlrm Placeat
gradum'
tibi
Iar dac6-fi va plScea sd vczi pdmdntul
Cel pdrSsit de tine, vei privi
visere' Tiranii in exil, ce cu cuvintul
noctem relictam
t 30
quos miseri torvos populi
cernes tYrannos exsules'
tirnent' Atitea neamuri n-or mai ingrozi.

Prozall
t Prosa II Cei buni aspiri la bine gi-l realizeazdz ei au puterea qi
puterea e binele. Cei rii nu pot obfine binele, deci n-au
inquam' ut magll
pt"Tiuit!)::
nici o putere.
I ri

'.ti
1 Tum ego: Papae'
dubito quin possis
primom'oit''
tu modo',quem
";;i";;'
excitavens' ne
b11rs semper adesse
I Atunci am exclamat: - Ah, ce mari lucruri fbgnduiegti! $i
nu md ?ndoiesc cd le vei putea face; numai tll, care m-aitrezit,
moreris. z - '"n-it'
t t,:
,;l
i.i
I o," n, i u *,," "t ":
: ; :;1 *-X * ;;:: ffi:": ^^f'[T:;
bonum potens
sint' si
si nu intdrzii.2 - Mai intdi - zice ea - ili vei putea da seama
cd cei buni au intotdeauna puterea, iar cei rdi stnt lipsiti de

,l: llllllLT:il-;Tilio" "on"u'ia mali' at si fragilitas orice forle Si aceste t{otd adevdntri se clemonstrea.zd unul
din celalalt. 3 Cuci de indatd ce binele si rdul stnt
esse constit"'it' riilit'Tt"i"t'iitias uti nostrae
nota est' 4 sed
:, l.
T i. ,,.

clarescat .uti, uon'i*;;i;"t procedam contrarii, dacd am stabilit cd binele este puternic, se vede
sit' alterutro calle
i":
rtl
,., fides auund;;;i"' limpede sldhiciunea rdului Si daca e clardfragilitatea rdului,
sententiae
I i,.
),t'i,
'i- nu n c h i n c, n'"''
"0""
i;;;;'' ;'
;
:11'.:Tiil.,:ri il#il; tdria binelui este evidentd. 4 Ca sd tri insd o incredere mai
iii
|:. humanorum actuum constat deplind in invdldtura mea, voi merge si pe o cale Si pe alta,
quiUus omnis desit' nihil est'
scilicet ac potestas';;t :i."l':t:::m confirmdnd cdnd dintr-o parte, cdnd dintr-alta propoziliunile
,),1:,:

ne
etenim voluntate
I ti1
.jl;*
lirl:
quod expli"u'l qu"ui'
ag g reditur qu ia"*'iu
L o"f''t"nte
i'q*' qu od i:." l:' :i
mele. 5 Executarea oricdnti act omenesc constd din doud
elemente, voinla Si puterea, din care dacd lipseSte una nlr se
lii
ilJ"fi:::
I
;!-:
,iil
j: :Tr i: ;;
;;r "r o'l
:i'l
poate traduce nimic tn fapl. 6 Lipsind voinla nici nu incepi
it:
i;
"ii..
ft:
quod volue'it,
*ll:: i:::,'l':l,":
a"#""'uortn'iut dubitare non
r"
possrs' - mdcar ceea ce nu vrei, iar dacd lipseSte puterea, voinla e
zadarnicd.T De aici rezultd cd dacd vezi pe cineva cd vrect
,.n
;tt ;i t "':':, sd dobindeascd ceea ce nu dobindeSte, t1i dai searno,./dra sd
'a;;; icuum "",'"ltit*'"quod voluertt v ;::l:;1T":it:;
Ei:
iii's
Persp
c
M vero effecisse'
l#
H
ffii
lEt
ffi.
 Boethius MAneAierile filosofiei - Cartea IV 165
164

potuisse dubitabis? - Minime' 9 - Quod vero

quisque potest te indoieSti, cd lui ti lipseSle puterea de a obline ce a voit.-
in eo validus, quod vero non potest in hoc imbecillis E clar qi n-are de ce fi tdgdduit. 8 - Dar dacd vezi cd a izbutit
esse
igitur, ce a voit, te vei tndoi cd a avut puterc? - Nu. 9 - Oricine
censendus est. - Fateor, inquam. 10 - Meministine
inquit, superioribus rationibus esse collectum intentionem trebuie socotit puternic tn ceea ce poate, iar tn ceea ce nu
agitur' poate, slab. - Recunosc. I0 - igi aminteSti ceea ce am stabilit
o.n". vtluntatis humanae, quae diversis studiis quoque
ad beatitudinem festinare? - Memini'
inquam' illud din ralionamentele anterioare, cd toatd strddania voinlei
omeneSti, care se manifestd prin diferite dorinle, se sileSte
esse demonstratum' 11 - Num recordaris beatitudinem
petitur' ab sd ajungd in grabd la fericire? -!in minte cd s-a demonstrat
ipsum esse bonum eoque modo, cum beatitudo
recordor' gi aceasta. Il - i1t aminteSti cdfericirea este binele tnsttsi Si
omnibus desiderari bonum? - Minime' inquam'
quoniam id memoriae fixum teneo' l2 - Omnes
igitur
ho*in". boni pariter ac mali indiscreta intentione ad bonum
cd astfel, cdutdndfericirea, toIi doresc binele? - Nu mi silesc
sd-mi amintesc, fiindcd aceasta o am bine fixati in memorie. T
13 - Sed
pervenire nituntur? Ita, inquam' consequens est' 12 - ASadar toli oamenii, buni Si rai, se strdduiesc in aceeasi

certum adeptione boni bonos fieri? - Certum'

- Adipiscuntur
igitur boni, quod appetunt? - Sic videtur' 14 - Mali
vero si
sforlare sd ajungd la bine? - Aceasta e concluzia.l3 - Dar e
sigur cd prin dobfndirea binelui devin buni. - Sigur. - Cei T
adipiscerentur, quod appetunt, bonum' mali
possent. - Ita est. 15 - Cum igitur utrique bonum
sed hi quidem adipiscantur, illi vero minime'
num
esse non
petant'
dubium
buni obyin prin urmare ceea ce doresc? - Aqa se pare. 14 - Dar
cei rdi, dacd ar dobtndi binele pe care-l doresc, n-ar putea
fi rdi. - Aga e. 15 - Fiindcd deci Si unii Si allii doresc binele,
I
est bonos quidem potentes esse' qui vero mali
imbecillos? 16 - Quisquis, inquam' dubitat' nec
naturam nec consequentiam potest considerare
sint'
rerum
rationum'
dar unii tl dobtndesc, iar allii nu, existd vreo indoiald cd cei
buni sint puternici Si cei rdi slabi? l6 - Cine se indoiegte nu
poate urmdri nici realitatea lucrurilor, nici inldnluirea
t
l7 - Rursus, inquit, si duo sint, quibus idem secundum argumentelor.

naturam propositum sit, eorumque unus naturali

officio id 17 - Dacd sint doudfiinle care, conform naturii lor, au de T
t
ipsum agat atque perficiat, alter vero naturale
illud officium fdcut acelasi lttcru Si una din ele, supundndu-se unei datorii
quam naturae naturale il face, ducdndu-l la bun sJdrSit, cealaltd insd nu
minime amministrare queat, alio vero modo'
convenit, non quidem impleat propositum suum'
sed poate fndeplini aceastd datorie naturald, ci fntr-un mod care
imitetur implentem' quemnam horum valentiorem nu convine naturii, in loc sd indeplineascd lucrul propus,

t
esse

decernis? l8 - Etsi coniecto, inquam, quid

velis, planius imitd pe cel ce-l tndeplineSte, pe care din aceSti doi il
socoteSti mai puternic?\8 - inleleg eu ce vrei sd spui, dar
tamenaudiredesidero'19-Ambulandi,inquit,motum
secundum naturam esse hominibus num negabis?
inquam. 20 - Eiusque rei pedum officium esse
- Minime,
naturale num
dutitast - Ne hoc quidem, inquam. 21 - si quis igitur
vreau totugi sd aud gi mai ldmurit.19 - Vei tdgddui cd oarryenii
att miscarea mersultti conform unei legi naturale? -Nu.
20 - Te fndoieSti cd acest act este datoria naturald a I
pedibus incedere valens ambulet aliusque' cui
peOum desit officium, manibus nitens ambulare
hoc naturale
conetur'
picioarelor?- Nici de asta nu md indoiesc. 2I - Dacd deci un
om, putdnd sd pdseascd cu picioarele lui, merge, iar altul,
I
t
A
m-
166
inquam, cetera; nam quin naturalis offi"ii
',.,r".]l'ltt*.,
idem nequear, varenrior, sit nrrrrr''iirlil,illllrt ":,g
summum bonum, quod aeque malis b
boni quidem naturali orricio u,r,u,u,lnjllJi,iTll':i::
variam per cupiditatem, quod aclipiscend,
O""i
officium non est, idem ipsum conantur adipisci, ".r"rlil
," ,r'ri,lji
existimas? 24 - Minime, inquam; nam
etiam, nuoi';;;
consequens. patet. Ex his enim, quae concesserim,
bono"s
quidem potentes, malos vero esse nec
25 - Recte, inquit, praecurris idque,iT,";::i:til:r';;
solent, indicium est erectae iam resistentisque
Sed quoniam te ad intellegendum promp,irri*r* ""rr*..]i
conspicio, crebras coacervabo rationes; .riJ
vide enim n"rri,
vitiosorum hominum pateat infirmitas, qui
ne ad hoc il;;
pervenire queunt, ad quod eos naturalis
ducit
magno ".';;.;;
compellit intentio. 27 Et c1uid, si hoc tam
invicto praeeuntis naturae desererentur auxilio?
ac paene
2g
Considera vero, quanta sceleratos homines
impotentia. Neque enim levia aut ludicra
h"b;t
praemia petunt,
quae consequi atque obtinere non possunt,
sed circa ipsam
rerum summam verticemque deficiunt
nec in eo miseris
contingit effectus, quod solum dies noctesque
moliuntur;
in qua re bonorum vires emine nt. 29 Sicut
enim eum, qui
pedibus incedens ad eum Iocum usque pervenire
potuisset,
quo nihil ulterius pervium iaceret incessui,
ambulandi
potentissimum esse censeres, ita eum, qui
expetendorum
finem, quo nihil ultra est, apprehendit, potentissimum
necesse est iudices.30 Ex quo fit, quod
huic obiacet, ut
idem scelesti idem viribus omnibus uid"un,r.
esse deserti.
3l Cur enim relicta virtute vitia sectantur, inscitiane
bonorum - sed quid enervatius ignorantiae
caecitate? _ an
sectanda noverunt, sed transversos eos
libido praecipitat?
- Cartca IV t67
lipseSte aceastd /ilnc!ie naturalti cr picioarelor, ar
ii
sd mectrgd spriiirtinelu-se in ntdini, cine din acesli
F:i^; roate li soc'otit nni tare? 22 - Spunc rnai departe; cdci
,,'ii^iri nu s(j
jfr|.i$ment indoicate cd
se ruuulultv ccl !u
|-d Lul PU4|,{J indeplini
cc poate o lulruLls
ltrut,Plrlrl u funcfie
a rde este mai puternic decit ccl ce uu poatc. 23 ' Dar
,j,i'i,:
lli,sat"'*'"
:,,funrlt trpom - cat,': e:,tu t,r,,n n"olltr:r:
cei rdi - cei !nY,::u
buni il urmdresc prin-l:..:,* ",,::
Jhnclia
i)#ani Si pentrLt
iii:n,411'ala a virtulilor, iar cei riti incearcd sd-l dobindeascd
pasiuni, clre nu constituie Jimclia naturald de
, 'anrin diferite
" ' -' binelc"
dobindi
i:,44.wv"
sau tu crezi altfel? 24 - Nu, cici concluzia
jl Din cele stabilite pAnd acum e necesar ca cei buni
eevidentd.
si fie puternici, iar cei rii slabi. 25 - Corect anticipezi - zice
ea -,fi aceaste, aun sperd de obicei medicii, este indiciul
wnei naturi care se rqface Si rezistd. 26 Dctr Jiindcd vad cd
'inletegi aSa de repede, voi htgrdmddi ralionamente multe:
iezi tu cil de evidentd e in.firntitatea oantenilor vicioSi, care
::/iu
pot ajunge mdcar wde ii cluce si ii impinge o tendinld
,.:,ttaturald.27 $i ce s-ar intdmplu dacd ctr./i lipsili de ajutorul
atft de mare Si aproape de nein,-ins al natttrii care
iinticipeazti? 28 Baga de saomd cit de mare neputinlit
'itdpdneSte pe oamenii ne.legiuili. $i nu rdspldli uSoare, care
'te dou la jocttritlat cattld, fdrd sa le poalci ttrmdri si obline,
|.ii in fa[a vi(illui Si culminaliei lucrurilor sint neputincioSi
Si, nenorocilii, n-au nici un reniltat in unica lor strddanie
deJiecare zi Si de fiecare noapte; aici se vad puterile celor
buni.29 Cdci clupd cum pe cel care nrergdnd pe jos, poute
djunge in ucel loc de unde nu s-ar mai putea merge mai
.departe, l-ai socoti cel mai tare la mers, tol a$a pe cel ce
percepe hotarul celor clorite, dincolo de care nu mai existri
nimic, e necesar sd-l socolesti cel mai prtternic.30 De aici
lezultd, prin opozilie, cd nelegiuilii par a fi lipsiti de orice
puteri. 3l intr-adevdr pentru ce, pdrdsind virtutea, se cledatt
viciului'? Din necunoa$terea binelui - Si ce este mei slab

168
Boethius
Sic quoque intemperantia fragiles, qui obluctari vitio
n*qu"uni. 32 An scientes volentesque bonum deserunt' ad
vitia deflectunt? Sed hoc modo non solum potentes esse'
sed omnino esse desintlnt: nam qui communetn otnnium'
quae sunt, finem relinquunt' pariter quoque esse desistunt'
33 Quod quidem cuipiam mirum forte videatur' ut malos'
qui plures hominum sunt, eosdem non esse dicamus; sed
itasese res habet' 34 Nam qui mali sunt, eos malos
esse
non abnuo; secl eosdem esse pllre atque simpliciter nego'
35 Nam uti cadaver hominem mortuum dixeris, simpliciter
vero hominem appellare non possis, ita vitiosos malos
quidem esse concesserim, sed esse absolute nequeam
confiteri. 36 Est enim quod ordinem retinet servatque
natllram; quod vero ab hac deficit, esse etiam, quod in sua
natura situm est, derelinquit' 37 Sed possunt, inquies' mali;
ne ego quidem negaverim, sed haec eorum potentia non
viribus, sed ab imbecillitate descendit' 38 Possunt enim
a
mala, quae minime valerent, si in bonorum efficientia
manere potuissent. 39 Quae possibilitas eos evidentius nihil
posse demonstrat; nam si, uti paulo ante collegimus' malum
nihil est, cum mala tantummodo possint, nihil posse
improbos liquet. - Perspicuum est' 40 - Atque ut intellegas'
quu"no* sit huius potentiae vis, summo bono nihil potentius
esre puulo ante definivimus. - Ita est, inquam' - Sed
idem'
inquii, facere malum nequit. - Minime' 41 - Est igitur' inquit'
aliquis,qui omnia posse homines putet? - Nisi quis insaniat'
nemo. - Atqui idem possunt mala' - Utinam quidem'
inquam, non possent t' 42 - Cumigitur bonorum tantummodo
poi"n, possit omnia, non vero queant omnia potentes etiam
malorum, eosdem, qui mala possunt, minus posse
manifestum est. 43 Huc accedit, quod omnem potentiam
inter expetenda numerandam omniaque expetenda referri
ad bonum velut ad quoddam naturae suae cacumen
I
M6,ngAicrile filosofiei - Cartca IV 169
I
decit orbirea ignoranlei? - sau Stiu ce urntdresc, dar pasiunea
f i abate si-i doboard? Astfel fi Jace nestdpdnirea slabi pe cei
ce rutpot lupta impotriva viciultti. 32 Sau cu stiinla Si voinld I
pdrdsesc binele Si se intorc spre vicii? in acest chip insd ei
inceteazd nu numai de a Ji puternici, dar chiar de a exista; I
cei ce pdrdsesc lintct contund a tot ceea ce existd, inceteazd
in acelasi timp chiar de a existu.
33 Ar pdrea poate cuiva de mirare afirntolia cd cei rdi, I
care sint cei ntai mul1i, nu existd; dar aceasta e realitatea.
34 Citci cei riii, nu neg cd sint rdi, ci neg cd existd pttr Si
sintplu. 35 Fiindcii dupd cum unui cadavru ii sptti om mort,
I
dar n-ai putea sd-l numeSti simplu, om, tot aSa voi admite cd
cei vicioSi sint rdi, dar n-aS ptttea recunoaste in mod absolut
cd ei existd. 36 Existd desigur ceea ce respectd Si iSi pdstreazd
I
natura; ceea ce insd se indepiirteazd de ea pdrdseSte ceea ce
e sadit in natura sa. 37 Dar cei rdi sint puternici, vei zice,' I
nu voi nega, insd aceasld putere a lor nu izvordste dinfor(a,
ci din sldhiciune. 38 Ei pot face rdul, care n-ar Ji fost fn
stare sd-l Jacd, dacd ar fi ptttut rdmdne cu insuSirea de a I
face binele. 39 Aceastd putinld aratd limpede cd ei rut pot
nimic. Pentru cd, precum am stabilit mai inainte, rdul nu
este nirnic, de indatd ce pot numai rdttl, e clar cd cei rdi nu
I
pot nintic.- Este adevdrat. 40 - Dar ca sd inYelegi care este
forla adeviiratei puteri, am definit ctt ptttirt ntai inainte cd I
nu existd nimic mai puternic decil binele suprem.- Aga e.
- Dar acesta nu poateface rdul.- Nu.41 - Este deci cineva
care sd creadd cd oamenii potface lotul? - Dacd nu e vreunul
I
nebun, nimeni. -Dar ei pot sd J'aca rdul. - O, de n-ar putea!
42 - ASadar, de indatd ce nurnai acela care poate face binele
poate totul, iar cei ce pot face rdul nu pot sd facd totul, e
I
clar cd acei care pot J'ace rdul pot mai pulin. 43 La aceasta
I
I
I
I 170 Boethius
ostendimus. 44 Sed patrandi sceleris possibilitas referri ad
t bonum non potest, expetenda igitur non est' Atqui omnis
potentia expetenda est; liquet igitur malorum possibilitatem
non esse potentiam. 45 Ex quibus omnibus bonorttm quidem
potentia, malorum vero minime dubitabilis apparet
infirmitas veramque illam Platonis esse sententiam liquet
solos, quod desiderent, facere posse sapientes, improbos
vero exercere quidem, quod libeat, quod vero desiderent,
explere non posse. 46 Faciunt enim quaelibet, dum per ea'
quibus delectantur, id bonum, quod desiderant, se adepturos
putant; sed minime adipiscuntur, quoniam ad beatitudinem
probra non veniunt.
Metrum II
Quos vides sedere celsos solii culrnine reges,
purpura claros nitente, saeptos tristibus armis'
ore torvo comminantes, rabie cordis anhelos,
detrahat si quis superbis vani tegmina cultus,
s iam videbit intus artas dominos ferre catenas;
hinc enim libido versat avidis corda venenis,
hinc flagellat ira mentem fluctus turbida tollens,
maeror aut captus fatigat aut spes lubrica torquet.
Ergo cum caput tot unum cernas ferre tyrannos,
r0
non facit, quod optat ipse, dominis pressus iniquis.
Prosa III
I Videsne igitur, quanto in caeno probra volvantur,
qua
probitas luce resplendeat? In quo perspicuum est numquam
bonis praemia, numquam sua sceleribus deesse supplicia"
2 Rerum etenitn, quae geruntur, illud, propter quod
unaquaeque res geritur, eiusdem rei praemium esse non
iniuria videri potest, ttti currendi in stadio, propter quam
Mdnedierile filosofiei - Cartea IV 171
se adaugd cd toatd puterea trebuie socotitit intre cele de
dorit Si cci toate cele de dorit tind spre bine, ca spre
culminalia naturii lor, dupd cwn anx nrdtat. 44 Dar putinla
de a sdvirSi o crimd nu tinde spre bine, deci ea nu este de
dorit. Orice putere insd e de dorit: e limpede prin urmare cd
putinla de aface rdul nu e putere.45 Din toale acestea (tpare
netndoielnicd pttterea celor buni Si sldbiciturea celor rdi ;i
se dovedeSte jusld cugetarea lui Platontts\, cit numai cei
tnlelepli potface ceea ce doresc, pe cdnd cei rdi pot incepe
ce vor, dar nu pot indeplini ce doresc. 46 Eifac orice, socotind
cd vor dobindi, prin cele de care sint deffitali, acel bine pe
care-l doresc, dar nu-l dobfndesc, fiindcd necinstea nu duce
la Jbricire.
Poezia II176)
Cei mai mari tirani sint robi, nu stipdni, ai patimilor lor.
Vedefi gezind pe-nalte tronuri regi mAndri gi impundtori
Pdzili de arme-ntunecate, de purpurd strdlucitori,
AmeninlAnd cu fele aspre gi clocotind ca de turbare,
De li s-ar smulge haina, care le dd deqarta-nfdligare,
Se va vedea cd poartd lanfuri, pe dinduntru -ncdtuqati,
Cdci pasiunea-i stdpAneqte, de-al ei venin nesdturafi,
$i valul indl{at de urd de atitea ori ii biciuiegte,
Aici tristelea ii apasd, aici speranfa-i chinuiegterTT),
At6!i titani gi-un singur suflet vedefi cd tuturor li-e dat;
l0 Nu face ceea ce doregte cel ce de ci e apdsat.
Proza III
Binele este propriu naturii umane gi el este fericirea.
Numai cei buni il sivirgesc, iar cei rii se indepirteaz[ de
natura umani.
1 Vezi asoclar ln ce noroi se rostogoleSte inJamia ,ri in ce
172 Boethius
curritur, iacet praemium corona. 3 Sed beatitudinem
id ipsum bonum, propter quod omnia geruntur, ostendimus;
est igitur humanis actibus ipsum bonum veluti praemium
esse
commune propositum. 4 Atqui hoc a bonis non potest
separari - neque enim bonus ultra iure vocabitur, qui careat
bono - quare probos mores sua praemia non relinquunt.
5 Quantumlibet igitur saeviant mali, sapienti tamen corona
non decidet, non arescet; neque enim probis animis
proprium decus aliena decerpit improbitas. 6 Quodsi
extrinsecus accepto laetaretur, poterat hoc vel alius
quispiam vel ipse etiam, qui contulisset, auferre; sed
quoniam id sua cuique probitas confert, tum suo praemio
carebit, cum probus esse desierit. 7 Postremo cum omne
praemium idcirco appetatur, quoniam bonum esse creditur,
quis boni compotem praemii iudicet expertem? 8 At cuius
praemii? Omnium pulcherrimi maximique: n-lemento etenim
corollarii illius, quod paulo ante praecipuum dedi, ac sic
collige. 9 Cum ipsum bonum beatitudo sit, bonos omnes
eo ipso, quod boni sint, fieri beatos liquet. l0 Sed qui beati
sint, deos esse convenif, est igitirr praemium bonorum, quod
nullus deterat dies, nullius minuat potestas, nullius fuscet
improbitas, deos fieri. I I Quae cum ita sint, de malorum
quoque inseparabili poena dubitare sapiens nequeat: nam
cum bonum malumque. itenr poenae atque praemium
adversa fronte dissideant, quae in boni praemio videmus
accedere, eadem necesse est in mali poena contraria parte
respondeant. l2 Sicut igitur probis probitas ipsa fit
praemium, ita improbis nequitia ipsa supplicium est. Iam
vero quisquis afficitur poen.r, malo se affectum esse non
dubitat. l3 Si igitur sese ipsi aestimare velint, possuntne
sibi supplicii expertes videri, quos - omnium malorum
I
Iumind striilucesre cinstea? se vede bine cd niciodatd bineltti
nu-i va lipsi rasplata Si rdului pedeapsa. 2 poate pdrea, pe
bund dreptate, cd rdsplata unttifapt sdt,ir$it este acel lucru
I
pentnt care se sdvir.SeStefiecarefapt, dupa cLUn, spre exentpltt,
rdsplata alergcirii tnrr-un sradion esre coroatxa pentrLr
care
I
se aleargd.3 Dar am ardtat cd fericirea este binele insuSi,
pentru care se sdvfrSeSte orice acliune,. deci insusi binele
esle propLts ca rdsplatd comund. pentru
faptele omeneSti.
t
4 insd acest bine ntt poate fi separat de cei btmi - cdci nici
nu se poate nnmi bun cel lipsit de bine _ de aceee o bttnd T
conduitd lSi are ca Lrmare rdsplata sa.5 Deci oricit ar
fi fn
largul lor cei rdi, totusi inyerepturui ntt-i va cdcrea coroena,
nu i se va veStejit1s\,-pentru cd necinstea alhtia ntt poate
smttlge podoaba proprie sufletelor cinstite. 6 Dacd tnleleptttl
t
s-ar bucura de o podoabd primitd din
ffira, iar pntea_o rdpi T
fie alnl, fie chiar cel ce i-a conferit-o; dar pentrtt cdfiecdruia
ii face acest dar cinstea sa, va fi lipsit de rdsplatd atunci
cdnd va inceta de afi cinstit.i Apoi dacd de aceea este doritd
o rasplatdfiindcd e socotitd bwtd, cine ar ptttea crede
I
cd cel
in posesitutea binelui e lipsit de rdsplata? g
$i care e
rdsplata? Cea maifrumoasd Si mai mare din toate,. aminteSte_ t
li de acel corolar pe care r-am stabirit cafoarte insemnat cn
pttlin fnainte si trage concruzia. 9 Fiinctcd binere insttsi e
fericirea, e limpede cd toli cei bttni, prinfaptrtl chiar cd sint
I
buni, devin fericili. l0 Dar am ardtat cit cei
fericili stnt zei;
ufi zei este deci pentru cei bttni rdsplata pe care nici o zi nu I
o stricit, nici o putere ntt o rnicSoreazd, nici o necinste
n_o
pdteazd. 11 Astfel stdnd lucrurire, inlereptttr n-ar trebr,ti
indoiascd de pedeapsa inevitabild a celor rdi,. cdci de indatd
sd se
I
ce binele Si rdul, ca Si pedeapsa
Si rdsplata, se deosebesc cu
chipuri contrarii, este necesar ca recompensei binelui sd_i
I
I
l

T 174
Boethius
Minedierile filosofiei - Cartea IV 175
extrem'm - nequitia non affecit modo, verum etiam
rdspttndii, tn ceelaltii perte, intr-un .fel contrar', pedeupsa
T vehenrenter infecit?
raului.12 Prin urmare, dupd cum cei cinstili cut cinstea ca
l4 Vide autem ex adversa parte bonorum, quae improbos ritsplatd, lot astfel cei necinstili au cct pedeopsd ticdloSicttie).

I poena comitetur; ornne namque, quod

sit, unum esse
ipsurnque Llnum bonum esse paulo ante didicisti,
con.sequens est. ut omne, quod sit, id etiam
cui
$i cine xtferd din cauza unei pedepse Slie hine ca suJbra din
cauzo unui rdu. 13 ASaclar, clocii vor sd se -ludece ei inSiSi,
ar pulea sci pard lipsili de pedeapsd cei pe core - extremitote
a lttluror relelor - licciloSia nu numai cd ii atinge, dar chiar

I
bonum esse
videatur. l5 Hoc igitur modo, quicquid a bono ii pdteazd cu totul?
deficit, esse
desistit. Quo fit, ut mali desinant esse, quocl 14 Vezi insd, fn comparatie ctt cei buni, ce pedeapsd
fuerant. _ sed
fuisse homines adhuc ipsa humani corporis fnsoleSte pe cei necinstili: ai fnvdyat cu pulin inainle c'd tot
T reliqua species
ostentat - quare versi in malitiam humanam quoque
ceea ce existd e Unul Si cd acest Unul e binele, de unde
amisere rezttltd cd tot ceea ce existd pare aJi binele. 15 in acest mod

I naturarn. l6 Sed cum ultra homines quemque provehere

sola probitas possit, necesse est, ut, quos
condicione deiecit, infra homines meritum
ab humana
deci tot ce se desparte de bine incetectzd de o exista. De uici
reiese cd cei rdi inceteazd de afi ce auJbst; chipul rdmas al
corpului lor omenesc insit aratd ca ei aufost oameni; ccizdnd
detrudat
t improbitas; evenit igitur, ut,
QUem transformatum
videas, hominem aestimare non possis. l7
vitiis
Avaritia fervet
in stricitciune
16
ALt pierdut tleci Si natura omeneascd..
Fiindca numai cinstea poate ridica pe cinevu mai presus
de ceilalli oameni, e necesar ca necinstea sd coboctre sttb
alienarum opum violentus ereptor: lupis similem demnitatea de om pe cei pe care ii fndepdrteazd de naturu
t I 8 Ferox atque inquies linguam
dixeris.
litigiis exercet: cani omeneascd; urmeazd deci ca pe cel ce-l vezi transformal de
vicii sd nu-l mai poli considera om. l7 Violentul tdlharJierbe
comparabis. I 9 Insidiator occultus subripuisse
fraudibus
t gaudet : r,u lpecu I is exaeqlletur . 20 Irae
leonis animnm gestare credatur. 2l pavidus
intemperans frernit
ac fugax non
:
de ldcomie dupd awtttrl altuia; ai putea spune cd seamdnd
cu un lup.l8 Cel Jbroce Si .fdrii astdmpdr iSi obo.seSte limba
tn procese; il vei compctra cu un ciiine. 19 Cel care urnbld ctt
metuenda formidat: cervis .similis habeatur. Siretlicuri Si ascunzisuri se bucurd cd a comis un furtisag
I stupidus torpet: asinum vivit. 23 Levis atque
22 Segnis ac
inconstans
prin inSeldciunile sale; e ca o vulpe.20 Cel ce mrSi stdpdneste
ura clocoteSte de s-ar crede cd are inimri de leu.2l Cel
studia permutat: nihil avibus differt. 24 Foedis
immundisque temdtor Si iute la picior se ingrozeSte de ceea ce n-ar trehui
I libidinibus immergitur: sorclidae suis voluptate
25 rta fit, ut qui probitate deserta homo esse
detinetur.
desierit, cum
sd se teamii: se poate socoti asenlenee cerbilor.22 Cel moale
Si stupid std ca un amorlit: trdieste ce un mdgar. 23 Cel
in divinam condicionem transire non possit, vertatur uSuratic Si nestatornic iSi schimbci mereu dctrinlele: intnt
in nimic nu se deosebeSte de pdsdri. 24 Unul se cufundd in
beluam.
rtlttc'eri ntdrSave Si nelegittite: este stdpdnit de pldcerile unei
tt'fttafe sordide.25 ASa seface cd cel care, pdriisind cinslea,
u incetat de a fi om, fiindcd nu poate trece in slarea de
dumnezeire, se transformd infiard.

ll
 176
Boethius
Metrum III
Vela Neritii ducis
et vagas pelago rates
Eurus appulit insulae,
pulchra qua residens dea
Solis edita semine
miscet hospitibus novis
tacta carmine pocula.
l0
Quos ut in varios modos
vertit herbipotens manus,
hunc apri facies tegit,
ille Marmaricus leo
dente crescit et unguibus;
hic lupis nuper additus
flere dum parat, ululat,
t5
ille tigris ut Indica
tecta mitis obambulat.
Sed licet variis malis
numen Arcadis alitis
obsitum miserans ducem
2t
peste solverit hospitis,
iam tamen mala remiges
ore pocula traxerant,
iam sues Cerealia
glande pabula verterant
et nihil manet integrum
voce, corpore perditis.
Sola mens stabilis super
monstra, quae patitur, gemit.
O levem nimium manum
nec potentia gramina,
Mine6ierile filosofiei - Cartea iV 177
Poezia IIJr{to)
Cea mai puternici otravfl este aceea care atinge sufletul.
Rdul desfigureazi pe om. Cei rii nu sint oameni.
PAnzele istefr"rlui Nerite 8r )
I
I
$i corlbiile risipite
Eurus spre insuli le m6nd,
Unde locuiegte m6ndra zdndtsz),
Cdrei soarele ii este tat6.
I
Cupe cu licoare fermecatd
Are pentru oaspefi preg[tite;
Cdnd ii schimbd-n chipuri felurite,
I
Mdna-i care vrdji din ierburi facc,
in mistre! pe unul il preface,
Altul, leu marmaric r83) devenind,
I
Dinli iqi vede gi-unghiimari iepind.
Unu-n rdndul lupilor intrat, T
Vrea sd pldngd qi-o dd-n urlat.
Altul, leu de Indii devenit,
Umbld printre case linigtit. T
Al Arcadiei 8a) intr-aripat
t
I
Zeu, de qef fiind induioqat,
L-a sclpat de chinul felurit,
I
De frumoas a gazddpregltit.
Totugi cupele nenorocite
De vdslagi erau acum golite.
Prefdcufi in porci nu mai mAncau
Roadele lui Ceres, ci cdtau
Ghindd, fiind cu chipul prefrcut,
I
Vocea, corpul vechi, avAnd pierdut.
Numai mintea, nefiind schimbatd,
Geme de durere-mpovdratd.
t
O, ugoare m6ini gi plante-n stare
t
I
I
I 178 Boethius
membra quae valezrnt licet,
corda vertere non valent!
Intus est hominum vigor
arce conditus abdita.
3s Haec venena Potentius
detrahunt hominern sibi
dira, quae penitus meant,
nec nocentia corPori
mentis vulnere saeviunt.
Prosa IV
I 1 Tum ego: Fateor, inquam, nec iniuria dici video
vitiosos, tametsi humani corporis speciem servent, in beluas
tamen animorum qualitate mutari; sed quorum atrox
I scelerataque mens bonorum pernicie saevit, id ipsum eis
ticere noluissem. 2 - Nec licet, inquit, uti convenienti
monstrabitur loco, sed tamen, si id ipsum, quod eis licere
I creditur, auferatttr, magna ex parte sceleratorum hominum
poena relevetur. 3 Etenim quod incredibile cuiquam forte
I videatur, infeliciores esse necesse est malos, cum cupita
perfecerint, quam si ea quae cupiunt, implere non possint'
4 Nam si miserum est voluisse prava, potuisse miserius
I est, sine quo volttntatis miserae langueret effectus' 5 Itaque
cum sua singulis miseria sit, triplici infortunio necesse est
urgueantur, quos videas scelus velle posse perficere' 6 -
I Accedo, inquam, sed, uti hoc infortunio cito careant
patrandi sceleris possibilitate deserti, vehementer exopto.
7 - Carebunt, inquit, ocius, quam vel tu forsitan velis vel
illi sese aestiment esse carituros; neque enim est aliquid in
tam brevibus vitae metis ita serum' quod exspectare longum
MAneAierile filosofiei - Cartea
30
IV
Trupului s-aduce{i transformare
179
Dar ce-n nici un chip nu veli putca
$iin inirnisa schinrbati ccva.
induntru-nchise, ca-n cetate,
Are omul for{e-adevirate.
E vdtdmdtoare acea otravd
Ce-nduntru pdtrunz6nd, grozav d,,
Scoate omul din fiinfa sa
$i, lSsAndu-l neatins trupegte,
Numai sufletul ea i-l rdnegte.
Proza IV
Este mai nenorocit cel ce face o nedreptate decit cel
care o suferi. Nenorocirea celor rdi este gi mai mare cAnd
rimffn nepedepsi{i.
I Am rdspuns atunci filosofiei:- Recunosc Ai pe drept se
poate spune, dupi curn vdd, ci vicioqii igi pdstreazd trupeqte
chip omenesc, iar ca naturd sufleteascd sint transforrnali in
fiare; dar cI spiritul lor groaznic Ai criminal ameninfd cu
distrugerea pe cei buni, iatd un fapt ce n-a$ fi vrut s5 li se
ingiduie. 2 - Nici nu li se ingdduie - rdspunse ea - dupit ctttu
voi ardta la locttl potrivit, dar totttsi, dacd li s-ar ltta ceea
ce se crede cd Ie e fngdduit, s-ar Lr$ura in mare mitsurd
pedeapsa oamenilor criminali. 3 Ar pdrea poctte de necrezut,
dar fn mod sigur stnt mai nefericili cdnd Si-au realizal
dorinlele, decit dacd n-au pLttLtt sd-Si indeplineascit
aspiraliile lortqs). 4 Cdci dacd este nenorocit lucru afi dorit
ticdloSia, este mai nenorocit afi avut perxlt'Lt oceasta puterea
.fdrd care traducerea tn fapta a unei voinle nenorocite ar .fi
paralizatd. 5 Astfel pentru cd Jiecare iSi are mizeria sa, este
necesar sd fie lovili de o intreild nenorocire cei pe care ii
vezi cd voiesc, pot Si sdvtrSesc crima.6 - Sint de aceeagi
pdrcrc, dar ag dori foarte mult ca ei sd fie repcdc sciipa{i clc

''#'ii'
7,
180
Boethius
immortalis praesertim animus putet. g euorum magna
spes
et excelsa facinorum machina repentino atque insperato
saepe fine destruitur, quod quidem illis miseriae modum
statuit; nam si nequitia miseros facit, miserior sit necesse
est diuturnior nequam. 9 euos infelicissimos esse iudicarem,
si non eorum mal itiam sartem mors extrema finiret; etenim
si de pravitatis infortunio vera conclusimus, infinitam liquet
esse miseriam, quam esse constat aeternam. l0 _ Tum
ego:
Mira quidem, inquam, et concessu difficilis inlatio, sed his
eam, quae prius concessa sunt, nimium convenire cognosco.
I I - Recte, inquit, aestimas, sed quiconclusioni accedere
durum putat, aequum est vel falsum aliquid praecessisse
demonstret vel collocationem propositionum non esse
efficacem necessariae conclusionis ostendat; alioquin
concessis praecedentibus nihil prorsus est, quod de inlatione
causetur. l2 Nam hoc quoque, quod dicam, non minus
mirum videatur, sed ex his, quae sumpta sunt, aeque est
necessarium. 13 - Quidnam? inquam. _ Feliciores, inquit,
esse improbos supplicia ruentes quam si eos nuila iustitiae
poena coherceat. 14 Neque id nunc molior, quod cuivis
veniat in mentem, corrigi ultione pravos mores et ad rectum
supplicii terrore deduci, ceteris quoque exemplum esse
culpanda fugiendi, sed ario quodam modo infericiores esse
improbos arbitror impunitos, tametsi nulla ratio correctionis,
nul lus respectus habeatur exempli.
l5 - Et quis erit, inquam, praeter hos alius modus? _ Et
illa: Bonos, inquit, esse felices, malos vero miseros nonne
concessimus? - Ita est, inquam, l6 - Si igitur, inquit, miseriae
cuiuspiam bonum aliquid addatur, nonne felicior est eo,
cuius pura ac solitaria sine cuiusquam boni ammixtione
miseria est? - Sic, inquam, videtur. l7 -
euid si eidem
w
I
I
' MdnsAicrilc filosofiei - Cartea IV 181
i putinla de a sdvirgi crima. 7 -
i aceastd nenorocire, pdrdsifi de
Vor fi scdpali nrai repede decit vrei ttt, sau decit cred ei cd
vor scdpa; fiindcd tn marginile atit de strimte ale vielii nu
se poate tntdmpla nimic aSa de tdrziu, tncit nmi ales sufletul
nemuritor sd creadd cd are de asteptat mult timp. I Marea
speranld a celor rdi Si tnalta conslntclie a crimelor lor, se
dislruge adesea printr-un sJdrSit neasteptat Si nesperat, ceea
ce le stutorniceSte o mdsurd a nenorocirii; dacd ticaloSia ti
face nenorocili, trebuie sa Jie mai nenorocit cel ce e mai
indelung ticdlos. 9 Pe aceStia i-aS socoti absolut nefericili,
dacd moartea, in sfdrsit, n-ar pune odatd capdt rdutdlii lor,'
tn adevdr dacd am tras conclttzii juste despre nenorocirea
ticiloqiei, e clar cd e infinitd mizeria care se constatd a fi
vegnicd.r86). 10 - Concluzia - zic eu atunci - este uimitoare qi
aproape inadmisibilS, dar imi dau searna cd se potrivegte intru
totul cu cele admise p6ni acum.
1l- Ai dreptate - rdspunse Filosofia - insd cel ce crede cii
s-ar impdca greu cu o concluzie, trebuie sd demonslreze cit
premizele sint false, sau sd arate cd alciturarea lor nu este
potrivitd pentnt o concluzie necesard; altfel, dacii ai admis
prernizele, nu exista nici ttn ntotiv de discttlie asupra
concluziei.l2 Pentru cd Si ce voi spune nLt pare rnai pulin
uimilor, ci deopotrivii de necesar, dupii cele stabilite pdnd
acum.l3 - Ce? - Cd cei rdi sint mai fericili dacd ispdsesc
crimele, decft clacd nu-i sanclioneazii nici o pedeapsd a
jttstiliei. 14 $i rut incerc acum sd ardt cum s-ar putea gdndi
cineva cd ntoravurile rele sint corectate prin mdsuri
potrivnice, aduse pe calea binelui prin Jiica de pedeapsd,
cd aceasta constituie pentru ceilalli un exemplu de afttgi de
fapte culpabile; pe altd cale cred eu cd cei rdi sfnt mai
nefericili dacd rut ispdsesc, Jdrd a avea in vedere corectarea
lor Si exemplul ce-l oferd.
15 - $i care va fi aceastd altd cale? N-am stabilit cd cei
buni sirtl fericili, iar cei rdi nenorocili? Aqa e.16 - Dacd
 I

Boethius MAnsdierile filosofiei - Cartea IV 183

182
miser deci i se adaugd oarecore bine nenorocirii cuiva, nu este el
bonis' praeter ea' quibus
misero, qui cunctis careat mai fericit decit cel a cdrui nenorocire este lntreagd Si
est, malum aliud fuerit
adnexum' nonne *:tt: absohttd,fdrd amestecul nici unui bine? - Aga se pare. l7 -
Ti^"":"::::
boni participatione
censendus est, cuius infortunium Iar dacd acehtiasi nenorocit. core este lipsit de orice bine,
- Habent igitur improbi' la rdul prin care e nenorocit i s-ar adduga un alhtl, n-ar
relevatur? l8 - Quidni? inquam'
aliquid adnexttm' poenam
cum puniur-rtur quiclem' boni
trebui sd fie socotit cu mult mai nefericit dectt cel a cdrui
cum
iustitiae bona est' idetnque nenorocire esle uSuratd prin participarea binelui? 18 - Cum
ipsam scilicet, quae ratione
aliquid ulterius' mali ipsa nu? ASadar cei rdi, cdnd sfnt pedepsili, fSi adaugd un bine,
supplicio carent, inest eis adicd pedeapsa fnsdsi care este un bine dupd judecata
merito malum esse confessus
impunitas, quam iniquitatis dreptului; Si iardsi, cdnd sint fard pedeapsd, au in ei un rdu
- Multo igitur infeliciores
es. 19 - Negare "on po"u*' mai mult; nepedepsirea care ai recunoscut cd e un rdu, fiindcd
donati quam iusta ultione
improbi sunt iniusta impunitate e o nedreptate.l9 - N-a$ putea sd neg. - Deci cei rdi, cdnd
iustum' impunitos vero elabi
puniti. 20 Sed puniri improbos - Sed ne sint ldsali intr-o nedreaptd impunitate, sint cu mt lt mai
est' - Quis id neget? 21
iniquum esse mantfestum quod nefericili dectt cei ce au primit o sanclitute justd.20 Se vede
negabit bonum esse omne'
illud quidem, ait, quisquam bine cd e drept ca cei rdi sdfie pedepsili Si nedrept ca ei sd
iniustum est malum ' 22 -
iustum est, contraque quod sunt
scapeJiird pedeapsd.- Cine ar tdgddui aceasta? 2l - Dar nu s-ar
Ista quidem consequentia
Liquere respondi' f'* "got putea nega nici cd este bun tot ce este drept Si cd din contrd
sunt' sed quaeso' inquam' ce e nedrept este rdu.22 Am rispuns cd acest adevdr e clar.
eis, quae paulo ante conclusa
morte corpus
te, nullane animarum
supplicia Post defunctum Apoi am continuat:- Aceasta reiese din concluziile anterioare;
poenali
qt'iOem' inquit' quorum alia dar nu existd, te rog, pedepse pentru suflet dupi ce corpul
relinquis? 23 -Ilt*ugnu
clementia exerceri puto'
sed moare? 23 - Exista pedepse mari cltiar, dintre care unele,
acerbitate, alia vero purgatoria
non est' dupd socotinla mea, sint aplicate cu o rigoare penald, iar
nunc de his disserere consilium
ut, quae indignissima tibi altele cu o ingdduinld purificatoerets1), dar acum n-ant
24Id verohactenus egimus, intenlia sd tratez despre ele.
eam nullam esse cognosceres'
videbatur malorum potestas' 24 Scopul disculiei de pdnd acum afost ca tu sd inlelegi
querebare' videres numquam
Ouo.Oua impunitos licentiam' quam cito
cd puterea celor rdi, care li se pdrea cu totul nemeritatd, nu
improbitatis suae "ut"'" suppliciis' existd, sd vezi cd cei fmpotriva cdrora te pldngeai cd sfnt
disceres infelicioremque
finiri precabaris, nec longam esse nepedepsili nu-s niciodatd scutili de sancliunea necinstei
vero' si esset aeterna;
fore, si diuturnior, infelicissimam lor, sd afli ca libertatea lor, al carei sfarSit tl cereai degrabd,
improbos iniusta impunitate nu este de lungd duratd Si cd vafi maifunestd dacd vafi mai
post haec miseriores esse
punitos' 25 Cui sententiae indelungatd, ajungdnd afifoarte nenorocitd dacd vafi eternd;
dimissos quam iusta ultione
demum gravioribus suppliciis ca astfel sint mai nefericili cei rdi dacd-s ldsali tntr-o
consequens est, ut tum
esse creduntur' nedreaptd impunitate, dectt dacd stnt pedepsili dupd cum se
urgueantur, cum impuniti
 184 Boethius

26 - Tum ego: Cum tuas, inquam, rationes considero, I85

ct^,ine. 25 Conc,luzia
nihil dici verius puto, at si ad hominum iudicia revertar, sfnt izbili de pedepse
aces tor ofrr,rffi
*oi grorr", ,air) ,nt crezuli
quis ille est, cui haec non credenda modo, sed saltem 26 - Cdnd examinez argumentel. nepedepsili.
,u,. - i_am rdspuns eu _
audienda videantur? 27 -Ita est, inquit illa. Nequeunt enim mi se pare cd sint foarte
ina."ptatil, dar dac' md
oculos tenebris assuetos ad lucem perspicuae veritatis judecata oamenilor, intorc Ia
care este .U*ru ele sd nu i
attollere similesque avibus sunt, quarum intuitum nox nu numai de necrezut, "i.ru
dar chiar de neauzit?
se pard
pot sa-si inarse ochii 27 _ ASa
e. Ei nu
inluminat, dies caecat; dum enim non rerum ordinem, sed obirrnttili ctt intunericttr
ra lrmina
suos intuentur affectus, vel licentiam vel impunitatem si sint o'uil'"o odsdritor o
:!;:;:::;::;::cte ,a,o,ioti,,,,
scelerum putant esse felicem.
28 Vide autem, quid aeterna lex sanciat. Melioribus tuc r u r i to i t ;;; :::; ;t ;: ;::;':;' :::; r;'
;::r:: :;l :X
r

"
neped eps i rea c rime
animum conformaveris; nihil opus est iudice praemium Io rc or ri i rutu o'fe r ic ire,
28 vezi insd sancyiunea
deferente, tu te ipse excellentioribus addidisti. 29 Studium legii etern". Dacd yi-ai
spiritur conform binertri, ordnduit
ad peiora deflexeris: extra ne quaesieris ultorem, tu te ipse nu u-n"roi" de un judecdtor
te rdspldteascd; ttt insuli care sd
l
in deteriora trusisti, veluti, si vicibus sordidam humum li-ai ales-rr," bur". 29 Dacd yi_ai
intors dorinlele spre
rd.u, rut cduta t,
caelumque respicias, cunctis extra cessantibus ipsa cernendi
ratione nunc caeno, nunc sideribus interesse videaris.
ttt te_ai grdbit sd te
pdmanul urit si centl,
cobori, aupa cum,"nra
sancfiunea,. chiar
aocd priveSti pe rdnd
I
inldturdnd atlte g*nri4rralii
30 At vulgus ista non respicit; quid igitur, hisne accedamus, doar privirea sd jud-ece, Si ldsdnd
I
lt ,_r, ;;;;; cd esti cdnd fn noroi,
I
: quos beluis similes esse rnonstravimus? 31 Quid si quis
amisso penitus visu ipsuin etiarn se habuisse oblivisceretur
intuitum nihilque sibi ad humanam perfectionem deesse
cdnd tntre astri.
30 Lumea trrd nu
sd intram in rdnclul celor
asemdndtori bestiilor?
rr;;;;:.';,1.7\1-ti-r."r",:
o" ""r)-,"_"":;'7;ur::r":;r:;:,
3I Ce, dacd c
arbitraretur, num videntes eadem caeco putaremus? 32 Nam compter vederea, ar
uila cd a avut_o
ne illud quidem adquiescent, quod aeque validis rationum i lipseSte nimic ca s.d
(e on intreg,-'n_o* considera oare
"r"ilr7;riiJ!li,:!';::
nititur firmamentis, infeliciores eos esse, qui faciant, quam orbi pe cei ce ar crede
tafel? SZ Ur'4irrr"a ntt
acest adevdr sprijinit va aproba nici
qui patiantur iniuriam. 33 - Vellem, inquam, has ipsas audire pe argument" iorl,
rationes. - Omnem, inquit, irnprobum num supplicio dignum
negas? - Minime. 34 - Infelices vero esse, qui sint improbi,
ii''^!:::!";:::':::;"";,";;;;;:":;:";::::;i":':
multipliciter liquet. - Ita, inquam. - Qui igitur supplicio digni
nutoriceirdi*"r,,)iil"^r":;:r:;:,::;:'";r":::::,:::
totul limpede cd cei
sunt, miseros esse non dubitas. - Convenit, inquam. sint neferic:iyi?-Aga
.rdi
fndoieSti cd cei vrednici e._ Deci ntt te
cle pedeapsd
35 - Si igitur cognitor, ait, resideres, cui supplicium cI
stnt n,
rru - rrspund cu. 35 prin urmare
- i"riri*i,l;"";:;r;:
186 Boethius
inferendurn putares. eine qui fecisset an qui pertulisset
iniuriam? - Nec ambigo, inquam, quin perpesso satisfacerem
dolore facientis. 36 - Miserior igitur tibi iniuriae inlator quam
acceptor esse videretur. 37 - Consequitur, inquam. Hac
igitur aliisque causis ea radice nitentibus, quod turpitudo
suapte natura miseros faciat, apparet inlatam cuilibet
iniuriam non accipientis, sed inferentis esse miseriam.
38 - Atqui nunc. ait, contra faciunt oratores; pro his
enim, qui grave quid acerbumque perpessi sunt,
miserationem iudicum excitare conantur, cum magis
admittentibus iustior miseratio debeatur, quos non ab iratis,
sed a propitris potius miserantibusque accusatoribus ad
iudicium veluti aegros ad medicum duci oportebat, ut culpae
morbos supplicio resecarent. 39 Quo pacto defensorum
opera vel tota frigeret, vel si prodesse hominibus mallet, in
accusationis habitum verteretur. 40 Ipsi quoque improbi,
si eis aliqua rimula virtutern relictam fas esset aspicere
vitiorumque sordes poenarum cruciatibus se deposituros
viderent, compensatione adipiscendae probitatis nec hos
cruc i atus es se ducerent clefen s orumqlle operam repudiarent
ac se totos accusatoribus iudicibusque permitterent. 4l Quo
fit, ut apud sapientes nullus prorsus odio locus relinquatur,
- nam bonos quis nisi stultissimus oderit? - malos vero
odisse ratione caret. 42 Nam si uti corporum languor ita
vitiositas quidam est quasi morbus animorum, cum aegros
corpore minime dignos odio, sed potius miseratione
iudicemus, multo magis non insequendi, sed miserandi sunt,
quorum mentes omni languore atrocior urguet improbitas.
MAneAierile filosofiei - Cartea IV t87
cine socoteSti cd ar trel:ui sd pedepseSti, pe cel ce a fdcut,
sau pe cel ce a suferit o nedreptate?-Fdrd indoiald cd voi da
satisfaclie celui ce a suferit-o, prin pedepsirea infractorului.
36 - Ayadar li s-ar pdrea mai nenorocit autonrl decf t victima
unei nedreptdli. 37 - Aceasta e concluzia .- Deci, din aceste
motive Si din altele de aceeasi naturd, din moment ce
turpitudinea prin esenla. sa face trte oameni nenorocili, se
vede cii a nedreptate constituie o nenorocire nu pentrtt cel ce
o suferd, ci pentru cel ce o siivirSeSte.
38 - Avocalii fac insd din contrii, - urmeazi Filosofia;
cdci ei incearcd sd c!6le milujudecdtorilor inJavoor.eo celor
ce au suferit o ofensd grea Si crudd, atunci ciind li s-ar datora
o milii mai clreaptd cek:r vinovali, care or trebui sd fie aduSi
de acuzatorii lor la judecutd, ca bolnavii la ntedic, nu clr
urd, ci ntai degrabd ctt indulgenla Si milci, pentru cu prin
pedeapsd sdfie vindecali de boala vinot,dtiei lor.39 in acest
chip zelttl apdrdtorilor, ori s-ar anula in intregime, ori, dacd
ar preJbra sd fie de .folos oamenilor, Si-ar schimba rolul in
acuzator. 40 lar cei rdi, dacd ar putea sd vadd printr-o
deschizdtttrd virtutea pe care att pdrdsit-o, Si ar vedea cd se
spald de necttrdlenia viciilor prin ispdsirea pedepselor,
cdpdtdnd in schimb cinstea, n-qr socoti cd acestea stnt chinuri
ci, respingdnd concttrsul apdrdtorilor, s-ar incredinla tn
intregime acuzatorilor Si judecdtorilor lor. 4l De unde reiese
cd in sufletul celor inlelepli nu riimdne loc pentru urd; cdci
cine, decit nebunii, ar uri pe cei buni? Iar a uri pe cei riii e
o lipsd de raliune. 42 Daca stricdciunea morald este o boala
sufleteascd, a$a cum paralizia este o boala trupeascd, din
moment ce socotim pe cei bolnavi trupeSte nu demni de urd,
ci mai degrabd de mild, cu atit mai mult trebuie nu urmdritri,
ci compdtimili cei ale cdror suflete sint bdntuite de o
in/irmitate mai grozavd decit orice paralizie.

188 Boethius
Metrum IV
Quid tantos iuvat excitare motus
et propria fatum sollicitare manu?
Si mortem petitis, propinquat ipsa
sponte sua volucres nec remoratur equos.
' Quos serpens, leo, tigris, ursus, aper
dente petunt, idem se tamen ense petunt;
an distant quia dissidentque lnores.
r0
iniustas acies et iera bella movent
alternisque volunt perire telis?
Non est iusta satis saevitiae ratio;
vis aptam meritis vicem referre:
dilige iure bonos et miseresce malis.
Prosa V
I Hic ego: Video, inquam, quae sit vel felicitas vel
miseria in ipsis proborum atque improborum meritis
constituta. 2 Sed in hac ipsa fortuna populari non nihil boni
malive inesse perpendo; neque enim sapientum quisquam
exsul inops ignominiosusque esse malit potius quam pollens
opibus, honore reverendus. potentia validus in sua
permanens urbe florere. 3 Sic enim clarius testatiusque
sapientiae tractatur officium, cum in contingentes populos
regentium quodam modo beatitudo transfunditur, cum
praesertim carcer ceteraque legalium tormenta poenarum
perniciosis potius civibtts, propter quos etiam constitutae
I
M-dnedierile filosofiei - Cartea IV 189 I
Poezia IV
Nu trebuie s[ gribim destinul. EI se implineEte de Ia
t
sine. Si iubim pe cei buni qi si compitimim pe cei rii.
De ce v-aduceli singuri atita tulburarc?
De ce cu mdna voastrd destinul vi-l grdbili?
I
t
De vreli si vini
moartca, ea fErd vreo chemare
Spre voi igi mdnd caii mereu neobosili. I
I
Acci pe care leul, mistreful ii rineqte,
Ori garpele, aceiaqi cu sdbii se rdnesc.
Sau firea qi ndravul li se deosebegte
ro
De-n crAncene rdzboaie-ntre ei se hdrluiesc,
$i in sngefi dugmane pieirea gi-o agieaptd?
A lor sdlbdticie nu are raliuni:
t
Vrei pentru fiecare o rdspldtire dreapt6?
De cei ce-s rdi ai mild, iubepte pe cei buni.
I
Proza V
Dumnezeu a creat legi armonice in univers. Nu este o
anomalie faptul ci cei drepfi au adesea parte de grave
t
nenorociri, iar cei rii duc o viafi plinI de pliceri, lipsitd
de suferinfe?
1 Am rdspuns atunci Filosofiei:- Vdd care este fericirea gi
t
nefericirea legatd de rdsplata celor cinstifi gi necinstili.2 Chiar
in ceea ce indeobgte se nume$te soartd, constat cd existd bine
qi rdu; cdci nici un in{elept nu preferd exilul, cu mizeria gi
t
ruginea lui, unei vieli infloritoare in avufie, plind de strdlucire
qi putere, in patria sa.3 Funclia inlelepciunii este indeplinitd I
I
mai strdlucit gi mai efectiv atunci cAnd fericirea conduc[torilor
se revarsd oarecum asupra popoarelor conduse, pe cdnd
inchisoarea gi alte chipuri de pedepse prevdzute de lege trebuie
datc mai degrabd cetdlenilor periculogi pentru care au gi fost
prcvdzutc.4 De ce deci rolurile sint schimbate gi pedepsele
t
I
190 Boethius
sunt, debeantur. 4 Cur haec igitur versa vice mutentur
scelerumque supplicia bonos premant, praemia virtutum
mali rapiant, vehementer ammiror, quaeque tam iniustae
confusionis ratio videatur ex te scire desidero. 5 Minus
etenim mirarer, si misceri omnia fortuitis casibus crederem.
Nunc stuporem meum deus rector exaggerat. 6 Qui cum
saepe bonis iucunda, malis aspera contraque bonis dura
tribuat. malis optata concedat, nisi causa deprehenditur,
quid est, quod a fortuitis casibus differre videatur? 7 - Nec
mirum, inquit, si quid ordinis ignorata ratione temerarium
confusumque credatur; sed tu quamvis causam tantae
dispositionis ignores, tamen, quoniam bonus mundum rector
temperat, recte fieri cuncta ne dubites.
Metrum V
Si quis Arcturi sidera nescit
propinqua sumrno cardine labi,
cur legat tardus plaustra Bootes
mergatque seras aequore flammas,
cum nimis celeres explicet ortus,
legem stupebit aetheris alti.
Palleant plenae cornua lunae
infecta metis noctis opacae,
quaeque fulgenti texerat ore,
confusa Phoebe detegat astra;
commovet gentes publicus error
lassantque crebris pulsibus aera.
Nemo miratur flamina Cori
Mdnedierile filosofiei - Cartea IV 19l
crimelor apasd pe cei buni, iar cei rdi rdpesc rdspldlile virtu{ilor,
mi mir foarte mult gi doresc sd gtiu de la tine care este raliunea
unei confuziuni atit de nedrepte.5 M-aq mira mai pu{in dacd
ag crede c.l toate sint amestecate dupd jocul intdmplSrii; dar
ceea ce-mi mdreqte uimirea, Dumnezeu conduce toate.6 De
,indatd ce el adesea acordi celor buni pldceri. iar celor'rdi
nepldceri dar gi din contrd, celor buni riutd{i, iar celor rdi le
ingiduie sd-gi indeplineascd dorinlele - dacdpentru toate acestea
nu existd explicafie, intrucAt se deosebesc ele de capriciul
intdmpldrii?7 - N-ar produce uimire universul - rdspunse ea -
dacd, ignoriindu-i-se raliunea ordinii sale ar Ji socotit ca
ceva intdmpldtor qi confuz; dar tu, oricit ignori explicalia
acestei armonii atft de vaste, din moment ce un cdrmuitor
bun conduce lumea, sd nu te indoieSti cd toate se petrec dupd
dreptatea sa.
Poezia V
intunericul sufletului face ca unii si caute dezordine gi
in armonia universali. Aceia, cu atit mai mult, nu pot
infelege armonia vie{ii ornenegti. Cunoagterea legilor lumii
lumineazd mintea pentru in{elegerea tuturor lucrurilor.
Cel care nu cunoaqte cum cdtre pol se duce
Arcturusr8s) cu incetul in drumul sdu pe cer,
Sau cum Bootesrse) carul spre mare qi-l conduce,
T6rziu sd se scufunde in ape qi mister,
s Degi grdbit rdsare - acela niciodatd
Nu va cunoa$te legea eterului de sus.
De este luna plind de negurd pdtat6,
Pnlind in noaptea sumbr6, cu globul pal qi dus,
Sau dacd stele carc erau acoperitc
r0 De Phoebe, iar s-arat5, aceasta dispdrAnd.
Pe ncamuri r[tdcirea incepe sd le-agite. r
Lovcsc in aer, semne qi zgoniote frcind'e0),
ii
192 Boethius
litus frementi tundere fluctu
t5 nec nivis duram frigore molem
fervente Phoebi solvier aestu.
Hic enim causas cernere promptum est,
illic latentes pectora turbant,
cuncta, quae rara provehit aetas
2n
stupetque subitis mobile vulgus;
cedat inscitiae nubilus error,
cessent profecto mira videri !
Prosa VI
1Ita est, inquam; sed cum tui muneris sit latentium rerum
causas evolvere velatasque caligine explicare rationes,
quaeso, uti, quae hinc decernas, quoniam hoc me miraculum
maxime perturbat, edisseras. 2 - Tum illa paulisper arridens:
Ad rem me, inquit, omnium quaesitu maximam vocas, cui
vix exhausti quicquam satis sit. 3 Talis namque materia
est, ut una dubitatione succisa innumerabiles aliae velut
hydrae capita succrescant; nec ullus fuerit modus, nisi quis
eas vivacissimo mentis igne coherceat. 4 In hac enim de
providentiae simplicitate, de fati serie, de repentinis casibus,
de cognitione ac praedestinatione divina, de arbitrii libertate
quaeri solet, quae quanti oneris sint ipse perpendis. 5 Sed
quoniam haec quoque te nosse quaedam medicinae tuae
portio est, quamquam angusto limite temporis saepti tamen
aliquid deliberare conabimur. 6 Quodsi te musici carminis
oblectamenta delectant, hanc oportet paulisper differas
voluptatem, dum nexas sibi ordine contexo rationes. - Ut
libet, inquam.
7 Tunc velut ab alio orsa principio ita disseruit: Omnium
generatio rerum cunctusque mutabilium naturarum
progressus et, quicquid aliquo movetur modo, causas,
Mdne6ierile filosofiei - Cartea IV 193
Nici unul nu se miri cdnd Corus hdrluiegte,
+ - .-
In goand, ldrmul mdrii cu val fremdtdtor,
l5 Nici cAnd zdpada, carc de geruri se-ntdregte,
Pe datd e topitA de Phoebus arzdtor.
Dar dacd pentru-acestea-n{elegerea-i ugoard
Sint alte adAnci mistere ce mintea chinuiesc.
Cdnd lucruri rar se-nt6mpl6, sau pot ca sd apard
20
Neagteptat, pe oameni ugor ii ingrozesc,
Eroatea negtiinlei cu noru-i si dispard:
Vor inceta, desigur, ciudate sd ne par5!
Proza VI
Problema binelui qi a riului in lume pune inainte
problema providen{ei, a hazardului, a qtiinfei gi a
predestinafiei divine, a liberului arbitru. Dumnezeu are
planul unitar al universului, indiferent de timp gi spa{iu,
iar prin destin, el executl acest plan in nesfirgitele aspecte
ale realiti{ii, de-a lungul timpului. Cu cit un fapt depinde
mai mult de providentl, cu atit este mai singular, mai
descitugat de timp Ei spafiu, mai apropiat de Dumnezeu.
Cu cit participi mai mult Ia destin, cu atit imbracl mai
concret formele timpului gi spa{iului. Triind in timp gi
spafiu nu putem vedea limpede providenfa divini care este
incompatibili cu rdul din lume.
1 - Aga e, - zic eu; - dar fiindcd este in puterea ta si
scormone$ti cauzele fenomenelor misterioase gi si scofi la
lumina zilei infelesurile invdluite de intuneric, te rog sd-mi spui
gi mie pdrerile tale despre ele, pentru cd md turburd foarte
mult aceste ciuddlenii.2 Atunci Filosofia, surdzdndrer) o clipd,
zise:- Domeniul ce mi-l fffiliSezi e cel mai vast dintre loate
problemele care nu se pot rezolva cu uSurin{ii definitiv.3 Cdci
subiectul este de aSa naturlt, incit abia e.ste inldturald o
indoiala Si rdsar altele, ca niste capete de hydrd; ;i nu existit
t94 Boethius
ordinem. formas ex divinae mentis stabilitate sortitur. 8
Haec in suae simplicitatis arce composita multiplicem rebus
gerendis modum statuit. Qui modus cum in ipsa divinae
intellegentiae puritate conspicitur, providentia nominatur;
cum vero ad ea, quae movet atque disponit, refertur, fatum
a veteribus appellatum est. 9 Quae diversa esse facile
liquebit, si quis utriusque vim mente conspexerit; nam
providentia est ipsa illa divina ratio in summo omnium
principe constituta, quae cuncta disponit, fatum vero
inhaerens rebus mobilibus dispositio, per quam providentia
suis quaeque nectit ordinibus. l0 Providentia namque
cuncta pariter quamvis diversa, quamvis infinita
complectitur, fatum vero singula digerit in motum locis,
formis ac temporibus distributa, ut haec temporalis ordinis
explicatio in divinae mentis adunata prospectum providentia
sit, eadem vero adunatio digesta atque explicata temporibus
fatum vocetur.
1l Quae licet diversa sint, alterum tamen pendet ex
altero; ordo namque fatalis ex providentiae simplicitate
procedit. 12 Sicut enim artifex faciendae rei formam mente
praecipiens movet operis effectum et, quod simpliciter
praesentarieque prospexerat, per temporales ordines ducit,
ita deus providentia quidem singulariter stabiliterque
facienda disponit, fato vero haec ipsa, quae disposuit,
multipliciter ac temporaliter amministrat. l3 Sive igitur
famulantibus quibusdam providentiae divinis spiritibus
fatum exercetur seu anima seu tota inserviente natura seu
caelestibus siderum motibus seu angelica virtute seu
daemonum varia sollertia seu aliquibus horum seu omnibus
M6nsdierile filosofiei - Cartea IV 195
pentru ele alt procedeu decft sd le stringi sub jeratecul
mistr.titor al spirilului.4 intr-adevcir ln acest donteniu este cle
obicei vorba despre unitatea providenlei, de,spre inldnluirect
destinului, despre evenimentele venite pe nea$teptate, despre
cunoasterea Si predestinalia divind, despre Iiberul arbitnr, a
cdror greutate tu insuli o poli aprecia.5 in^cir pentnt cd Si
cunoasterea acestoraface oarecum parte din lratamentul t(iu
medical, deSi timpul ne este limitat, voi incerca totuSi sii
vorbesc Si despre ele.6 Dacd te desfotd farmecul poeziilor
cdntate, va trebui sd-li amdni pulin aceastd pldcere, cit timp
voi inldnlui argumentele in ordinea lor necesard.- Cum vtei, zic.
7 - Atunci, ca gi cum ar fi luat subiectul de la un alt capitre2),
a fdcut urmdtoarea dezvoltare: - Nasterea tuturor lucntrilor,
evolulia tuturorfiinlelor schintbdtoare, tol ceeu ce se miscd
intr-un mod oarecare, iSi are sorlite caLrze, rdnduire, forme,
din stabilitatea inteligenlei divine.S Acea.sta, Sezdnd in
cetateo uniJbrmitdlii sale, asigurd in desfasurorea realitdlii
o ordine multi.formd. Privitit tn lurnina inteligenlei divine,
aceastd ordine se rutmeSle providenla; in raport cuJbnornenele
pe care le ordnduieSte Si le pune in miscare, aJbst ntunitd de
cei vechi destin. 9 Cd aceste doud - providenfa gi destinul -
nu se confttndd, se va vedea cu uSurinld, dacd privim cu
ochii min/iiputereafiecdreia dintre ele,. cdci providenlo este
insdsi acea ratiune divinii care ca principiu suprem Si
universal ordnduieste totul, pe cdnd destinul este ordinect ,
care troneazd in fenontene, tn miscarea lor Si ctt ujutontl
cdreia providenla le inldnluie, ddndu-le la .fiecare un loc
anumit.l0 Providenya imbrdtriSeazd deopotr-iva pe toate, oricit
de deosebite Si oricit de nesfdrSite, pe cand destinul ptme pe
fiecare in miscare, ddndu-le spa!ii,.forme Si dttratd, aSo incit
aceastd de.sfisurare a ordinii in timp, unificatd in lumina
spiritului divin, este providenta, pe cdnc{ aceeasi unilctte,
rdnduitd Si desfdsuratd in timp se nume$te destirt.
IL

196 Boethius
fatalis series texitur, illud certe manifestum est immobilem
simplicemque gerendarum formam rerum esse
providentiam, fatum vero eorum quae divina simplicitas
gerenda disposuit, mobilem nexum atque ordinem
temporalem.
l4 Quo fit, ut omnia, quae fato subsunt, providentiae
quoque subiecta sint, cui ipsum etiam subiacet fatum,
quaedam vero, quae sub providentia locata sunt, fati seriem
superent; ea vero sunt, quae primae propinqua divinitati
stabiliter fixa fatalis ordinem mobilitatis excedunt. 15 Nam
ut orbium circa eundem cardinem sese vertentium, qui est
intimus, ad simplicitatem medietatis accedit ceterorumque
extra locatorum veluti cardo quidam, circa quem versentur,
exsistit, extimus vero maiore ambitu rotatus, quanto a
puncti media individuitate discedit, tanto amplioribus spatiis
explicatur, si quid vero illi se medio conectat et societ, in
sirnplicitatem cogitur diffundique ac diffluere cessat, simili
ratione, quod longius a prima mente discedit, maioribus
fati nexibus implicatur ac tanto aliquid fato liberum est,
quanto illum rerum cardinem vicinius petit. l6 Quodsi
supernae mentis haeserit firmitati, motu carens fati quoque
supergreditur necessitatem. l7 Igitur uti est ad intellectum
ratiocinatio, ad id quod est id quod gignitur, ad aeternitatem
tempus, ad punctum medium circulus, ita est fati series
mobilis ad providentiae stabilem simplicitatem. 1B Ea series
caelum ac sidera movet, elementa in se invicem temperat
et alterna commutatione transformat; eadem nascentia
occidentiaque omnia per similes fetuum seminumque
renovat progressus. l9 Haec actus etiarn fortunasque
t
ll Acestea, deSi cleosebile, atdrnd totttsi una de alta; citci
197
t
ordinea destirutlui clepinde de uniJbrmitatea providenlei.12
Dupd cum un artist, reprezentdndu-Si in minteforma operei ;
pe care o va face, incepe realizctrea ei Si ceea ce pret,dzttse,
unic Si absolut, incepe sd capete contururi in spaliu Si timp,
tot a$a Duntnezeu, cu ajuloml providenlei, ordnduieSte tot
;
ce are de sdt,ir$it tutic Si slqlornic, iar cu ajutorul destinului
organizeazd opera sa in antdrntnle Si in limp.13 Prin Lrrmare,
;
fie ca destinul se exercitd prin spirite divine ajutdtoare ale
providen{ei, fie ca pdnza destinului e lesutd de spiritul
universal, sau de intreaga naturdte3) care i se supune, de ;
miscdrile cereSti ale astrelor, sau de virlutea fngerilortea)',
de felurita iscusi.nld a demonilortes), de unele sau de toate
aceste forle, ceea ce e sigur este cd fornta imobild Si unitard ;
a fenomenelor e providenla, iar destinul este inldnluirea
mobila Si desfisurarea in timp a celor pe care unitatea divind
le-a ordnduit ca sd se producd. ;
I4 De aici rentltd cd tot ceea ce e sub pu.terea destinului
e supLts Si providenlei, cdreia i se suhordoneazd Si deslinul,
dar unele lucruri care atdrnri de providenla sint rnui presus ;
de inlanluir"ea destinului; anume acelea care, stabilfixate in
p re aj ma s up reme i d iv i n i td ! i, d epds es c ord in ea s c himbato are
;
a destinultri.l5 Cdci dupd cum dintre sferele ce se invdrtesc
in jttrul aceleasi exe, cea mai lduntricd se confttndd aproape
ctt centrul in unitate Si serveSte, oarecutn, ca axd celorlalte
sfere exterioare, care se int,drtesc tn .jurul ei, iar sJbra cen
;
mai din afqra, invarlindu-se cu un cerc mai mare, clt cit este
mai departe de unicul punct centrctl, cu atit se desfdsoard tn ;
spalii mai largi Si dacri acestui centru i se apropie Si i se
uneSte ceva, acesl ceva participa la unitate Si inceteazd de a
fi imprdstiat fn miscdri exterioare, tot aSa, printr-o raliune ;
asemdndtoare, ceea ce se indepdrteazd mai mult de spiritul
suprem este prins in mai mari inldnluiri ale destinului Si
 198 Boethius
hominum indissolubili causarum conexione constringit, quae
cum ab immobilis providentiae proficiscatur exordiis, ipsas
quoque immutabiles esse necesse est. 20 Ita enim res optime
reguntur, si manetls in divina mente simplicitas
indeclinabilem causarum ordinem promat, hic vero ordo
res mutabiles et alioquin temere fluituras propria
incommutabi I itate coherceat.
2l Quo fit, ut, tametsi vobis hunc ordinem minime
considerare valentibus confusa omnia perturbataque
videantur, nihilo minus tamen suus modus ad bonum
dirigens cuncta disponat. 22 Nihil est enim, quod mali causa
ne ab ipsis quidem improbis fiat; quos, ut uberrime
demonstratum est, bonum quaerentes pravus error avertit,
nedum ordo de summi boni cardine proficiens a suo
quoquam deflectat exordio. 23 Quae vero, inquies, potest
ulla iniquior esse confusio, quam ut bonis tum adversa tum
prospera, malis etiam tum optata tum odiosa contingant?
24 Num igitur ea mentis integritate homines degunt, ut,
quos probos improbosve censuerunt, eos quoque, uti
existimant, esse necesse sit? 25 Atqui in hoc hominum
iudicia depugnant et, quos alii praemio, alii supplicio dignos
arbitrantur.
26 Sed concedamus, ut aliquis possit bonos malosque
discernere; num igitur poterit intueri illam intimam
temperiem, velut in corporibus dici solet, animorum? 27
Non enim dissimile est miraculum nescienti, cur sanis
corporibus his quidem dulcia, illis vero amara conveniant,
cur aegri etiam quidam lenibus, quidam vero acribus
adiuvantur. 28 At hoc medicus, qui sanitatis ipsius atque
MansAierile filosofiei - Cartea IV 199
esle ctt utft mai liberat de destirt, cu cit se apropie mai mult
de acea axd a tuturor lucntrilor. l6 lar dacd s-a fixat in
stobilitatea spiritului suprenx, lipsit de miScare, trece
deasupra legilor necesere ale destiruilui.l7 Prin urmare, clttpd
cltm esle argumentar"ea pentru inl.elect, na;terea pentru viald,
timpul pentru eternitate, cercul pentru centru, a$a e
inldnluirea miscd.toare a clestinului pentru unitatea statornicit
a providenlei.l8 Acea inlcinluire pune in miscare cerul Si
astrele, rdnduieSte slihiile intre ele Si, printr-o schimbare
succesivd, Ie dci forme Jblurite; tot ea reinnoieSte pe toate
care se nasc Si apun, prin evolulii asemdncltoare ale
animalelor Si plantelor.l9 Ea stringe oamenilor, intr-o
indisolubila conexiune de cauze, faptele Si soartate6), care,
pornind din tnceputurile nemiscate ale providenlei, e necesar
ca si acestea sd .fie neschimbdtoare.20 Cdci realitatea esle
condusd desdvirSit, dacd unitatea care se gdseSte fn
inteligenla divind exprimd o ordine inflexibild de cauze Si
dacd aceastd ordine reline in propria ei stabilitate lucrurile
nestabile, care altfel ar pluti in voia intdmplarii,
21 Reiese din acestea cd chiar dacd voud, care nu puteli
privi ordineo aceasta, vi se par toate conJitze Si tulburi, totttsi
sfnt toate ordnduite dupd felul lor, fiind conduse in direclia
binelui. 22 Fiindcd nu existd nimic care sd sefacd fn vederea
rdului, chiar de cdtre cei rdi; pe aceStia, dupd cum s-a
demonstrat cu prisosin{d, o eroare gravd i-a fntors din drumul
binelui, numai sd nu se abatd de la principiul sdu ordinea
care iSi are obirSia fn axa binelui suprem. 23 Dar vei zice,
poute exista vreo conJilzie mai nedreaptd decit ca cei buni sd
aibd parte cdnd defericire, cdnd de nefericire, iar cei rdi sd
aiba cdnd cele dorite, cdnd cele detestate. 24 Au oamenii,
prin urmare, acea inteligenld deplina, incit cei pe care ii
socotesc buni sau rdi sdfie cu siguranld cum ii cred ei?
25 in aceasta judecd\ile oamenilor sint contradictorii Si pe
cei pe core unii fi socolesc demni de rdsplatd, altii ii gdsesc
demni de pedeapsd.
r

240
Boethius
aegritudin is modum ternperamentumque di noscit,
minime
miratur, 29 euid vero aliud animorum salus videtur
esse
quam probitas, quid aegritudo quam vitia, quis
autem alius
vel servator bonorum vel malorum depulsor quam
rector
ac medicator mentium deus? 30 eui cum ex alta
providentiae specula respexit, quid unicuique,
conveniat,
agnoscit et, quod convenire novit accommoclat. 3l
Hic iam
fit illud fatalis ordinis insigne miracurum, cum ab sciente
geritur, quod stupeant ignorantes.
32 Nam ut pauca, quae ratio valet humana, de divina
profunditate perstringam, de hoc, quem tu iustissimum
et
aequi servantissimum putas, omnia scienti providentiae
diversum videtur. 33 Et victricem quidem causam
dis,
victam vero Catoni placuisse familiaris noster
Lucanus
ammonuit. 34 Hic igitur quicquid citra spem videas
geri,
rebus quidem rectus ordo est, opinioni vero tuae
perversa
confusio. 35 Sed sit aliquis ita bene moratus, ut
de eo
divinum iudicium pariter huntanumque consentiat,
sed est
animi viribus infirmus, cui si quid eveniat adversi,
desinet
colere forsitan innocentiam, per quam non potuit
retinere
fortunam. 36 parcit itaque sapiens dispensatio
ei, quem
deteriorem facere possit adversitas, ne, cui non
convenit,
laborare patiatur. 37 Est alius cunctis virtutibus
absolutus
sanctusque ac deo proximus; hunc contingi quibuslibet
adversis nefas providentia iudicat adeo, ut ne corporeis
quidem
morbis agitari sinat. 38 Nam ut quidam me quoque
excellentior:
dv6pbg 5l
iepo0 6dpoq oi0dpeq oirco86prioov
.39 Fit autem saepe, uti bonis summa rerum regenda
deferatur, ut exuberans retundatur improbitas.40
Aliis mixta
MAnuiicrile filosofiei - Cartea IV 201
26 Sd atlmitent insd cd ar ptrtea cineva sa deosebeascd pe
cei buni de cei rdi; va putea acesta sd priveascd sufletele in
intintilatea Si lemperamenhtl lor, ca sd fntrebuinlez un termen
obisnttit fn fnleles fizic? 27 El se va ntinuna, ca acela care
ntt Stie pentru ce orgunisnrelor sdndtoase le priesc Ia ttnele
la altele amare, pentru ce unii bolnavi sint
alimente dulci,
intdrili cu leacuri u$oare, allii ctt medicamente pulernice.
28 Dar mediail, care deosebeSte ritmul Sifelul particular al
sdnatdyii si al bolii, nu se minuneazd deloc. 29 Ce altceva
pare afi sdndtulea su/leteascd decft cinstea, ce este altceva
boala sufletului, decft viciile Si cine alnl pdstrdtorul celor
bune Si indepdrtdtorul celor rele, dacd nu Dumnezelr,
diriguitorul Si doctorul sufletelor? 30 Privind din turrutl tnalt
al providenlei el vede Si ddfiecdrttia ceea ce i se potriveSte.
3l in aceea constd deosebita minundlie a ordinii destinului,
cd se siivfrSesc de cel ce Stie fapte care inmdrmuresc pe
neStiutori.
32 Caci, pentru a ntd mcirgini la cdteva ralionamente pe
care le inlelege mintea omeneascd despre addncurile
dttmnezeirii, despre acel pe care tu il socoteSti foarte drept
Si foarte respecluos al onestitdlii, el pare deosebit de
providenla care Stie toatete1). 33 Ca zeilor Ie place cauza
victorioasd, iar lui Cato cea invinsd, ne aminteSte prietenul
nostru Lucanusre8). 34 Prin urmare, desi vezi cd se fntdmplit
aici ceva pe aldturi de speranlele tale, existd totuSi o ordine
in lucruri, iar confuzia care rdstoarnd valorile este o aparenld
sttbiectivd a minlii tale. 35 Sd presupunem insd cd existd
cineva cu o conduitd morald atit de ireproSabild, fncit sdfie
de acord osupra lui judecata divind Si cea umand; el este
slab ca rezistenld sufleteascd Si dacd i se intdmpld vreo
nenorocire va inceta poate de a mai cttltiva virttttea care n-e
ptttut sd-i pdstrezefericirea.36 Astfel, o tnleleaptd organizare
cruld pe cel pe care nenorocirea l-ar putea face mai rdu Si
nu-l lasd sd sttfere pe cel ce nu poate rdbda. 37 Altul este
omul desdvirSit prin loate virtulile, sfint Si apropiat de
202 Boethius
quaedam pro animorum qualitate distribuit, quosdam ...
remordet, ne longa felicitate luxurient, alios duris <sinit>
agitari, ut virtutes animi patientiae usu atque exercitatione
confirment. 4l Alii plus aequo metuunt, quod ferre possunt,
alii plus aequo despiciunt, quod ferre non possunt; hos in
expenimentum sui tristibus ducit. 42 Nonnulli veneranduryl
saeculi nomen gloriosae pretio mortis emerunt, quidam
suppliciis inexpugnabiles exemplum ceteris praetulerunt
invictam malis esse virtutem; quae quam recte atque
disposite et ex eorum bono, quibus accedere videntur, fiant,
nulla dubitatio est. 43 Nam illud quoque, quod improbis
nunc tristia, nunc optata proveniunt, ex eisdem ducitur
causis. 44 Ac de tristibus quidem nemo miratur, quod eos
malo meritos omnes existimant - quorum quidem supplicia
tllm ceteros ab sceleribus deterrent, tum ipsos, quibus
invehuntur, emendant - laeta vero magnum bonis
argumentum loquuntur, quid de huius modi felicitata
debeant iudicare, quanl famulari saepe improbis cernant.
45 In qua re illud etiam dispensari credo, quod est forsitan
alicuius tam praeceps atque importuna natura, ut eum in
scelera potius exacerbare possit rei familiaris inopia; huius
morbo providentia collatae pecuniae remeclio medetur. 46 i
Hic foedatam probris conscientiam spectans et se cutll ri
j line
fortuna sua comparans forsitan pertimescit, ne, cuius ell
iucundus usus est, sit tristis amissio; mutabit igiturmorel''
ac, dum fortunam metuit amittere, nequitiam derelinq
47 Alios in cladem meritam praecipitavit indigno
felicitas, quibusdam permissurn puniendi ius, ut exe
bonis et malis esset causa supplicii. 48 Nam ut probis
203
Menedierile filosofiei - Cartea IV
pe acesta proviclen.la pdnd intr-atit fl fereSte de
,Dumnezett;
'renorocire,
incft nu-l lasd sdfie atins rtici de boli' 38 Ciici'
'dupd
cum a splts cineva mai cJe seamd chiar dectt mine:
tee\ 39 Dar se
Tiriile ceresti au zidit corpul omului sfint
intdnpld adesea ca posttrile cle inaltd rdspundere
sa fie
Altora
tncreiinyat" celor bttni, iar rdutatea sdfie nimicitd'
40
',
gyovidenla le impartefericirea proporlional cu nenorocirea'
','dupd
calitatea sufletelor lor; pe unii ii muscd, pentrtr ca ei
l:i
.ii nu se moleseascd intr-o fericire indelungatd, ingdduie ca
',;,a\ii
sdfie puternic zguduili, pentru ca virtulile lor sufleteSti
*& t, intdreascd prin practica si exerciliul rdbddrii'4I Unii
42 Ilnii Si-au dobindil ctt prelul unei morli glorioase
nume venerabil de-a lungul secolelon al1ii, netnfrdnli in
Ala torturilor, au dat celorlalli exemplu cd virtutea nlr este
'*vinsd de suferinye; cd acestea se petrec cu reguld, cu
tuiald Si in interesul tuturor celor ce par a le suporta,
'departe de orice indoiald. 43 Aceeasi explicalie are qi
cd celor rdi Ii se tntdmpld cdnd nepldceri, cdnd lucrtrri
. 44 De nepliicerile acestora desigur cd nimeni nu se
fiindcd toli socolesc cd ei au meritat rdul; pedepsele
pe al\ii ii abat de la nelegiuiri, iar pe cei pe care tt
zsc fi corecteazd; Si buctryiile lor sint pentru cei buni
":
elocventd de ceea ce trebuie sd judece despre o astfel
i
'iiire, pe care o vdd adesea in servicittl celor rdi' 45 In
d chestiune cred cd se poate seamd Si de
de afi unul cu un tenxperament aSa de iute Si de
init, incit lipsa de cele necesare sd-l tmpingd pdnd la
yire; providenla vinclecd boala acestuia ddndu-i ca leac
multd. 46 Privindtt-Si constiinya pdtatd de ticdloSie Si
'u-Si avulia
cu ,sine, se teme poate sd nu-i fie
pierderea bunurilor, a cdrorfolosire ii este pldctttir;
schimba elec'i cotreluita pierde
Si in tearna sa de a nu-Si
 Boethius Mdnedierile filosofici - Cartea IV 205
204
avttlia, se lasd de rele.47 Pe allii i-a prdbusit fn ruind
inter se improbi
improbis nullum foedus est' ita ipsi meritatd o /bricire dobfndita pe nedrept, unii ctu cdpdtat
a semet ipsis
n"qu"unt convenire' 49 Quidni' cum dreptul de a pedepsi, pentru ca sd existe mijloc de fntd.rire
pentnt c'ei buni Si de coreclie pentru cei rdi.48 Cdci dupa
quisque dissentiat
discerpentibus conscientiam vitiis cum nu exislit nici o legaturci intre cei buni Si cei rdi, lafel
non fuisse gerenda
faciantque saepe, quae, cum gesserint' cei rcii nu pot sd se inleleagd intre ei.49 De ce n-arfi astfel,
decernent? cdnd viciile sfdsiindu-le constiin!a, nu stnt de acord cu ei
50 Ex quo saepe summa illa
providentia protulit insigne inSiSi Si fac adesea lucntri pe care le dezaprobd dupd ce le-

miraculum, ut malos mali bonos facerent' 5l Nam dum aufdcut?

50 Din aceastct reiese cd deseori acea providenld supremd
iniqua sibi a pessimis quidam perpeti
videntur' noxiorum
dum se eis
a dat dovadd Si de acest extraordinar miracol, incft cei rdi I
odio flagrantes ad virtutis frugem rediere' sa facd pe cei rdi bmti.5l Fiindca uneor.i sufdr nedreptdli
52 Sola est enim din partea celor mai rdi dintre ei, aprinzdndu-se de revoltd
dissimiles student esse, quos oderant'
cum eis competenter impotriva nedreptd;ilor, se-ntorc la roada virtulii, dorind sd
divina vis, cui mala quoque bona sint' rut mai fie asemenea aceloru pe care-i urdsc.52 Cdci numai
53 Ordo enim quidam
utendo alicuius boni elicit effectum' puterea divind este aceea pentru care Si rdnl sd poatdfi un
cuncta complectitur, ut, quod adsignata
ordinis ratione bine cdnd, folosindu-se de el cu mdsurd, ajunge la realizarea I
licet in alium' tamen ordinem relabatur'
ne vreunui bine. 53 Existd o ordine care intbrdliseazd toate Si
decesserit, hoc
cel ce Si-a pdrdsit locul pentrtt a intra in altd ordine de lucruri,
quid in regno providentiae liceat temeritati' rdmdne totuSi induntrul ordinii, pentru ca sd nu se facd loc
s+ Aplol'dov 66 Lre ro0ro Oebv
i'iq ndvl &yopeuew' la nimic intdmpldtor in impdrdlia providenlei.
divinae operae
55 Neque enim fas est homini cunctas 54 E greu ca eu sd vorbesc de acestea toate ca un zeu 200)
vel explicare sermone' 55Omul nu poate sd cuprindd cu ntintea sa, ori sd explice
machinas vel ingenio comprehendere
prin atvinte organizarea operei divine2jt).56 Nu e deajuns
56 Hoc tantum perspexisse sufficiat' quod naturarum
numai aceastct sd vedem cd Dumnezeu, creatorul htturor
dirigens cuncta
omnium proditor deus idem ad bonum Jiinlelor, ordnduieste loate, conducdndu-le spre bine Ei,
disponat dumque ea, quae protulit
in sui sirnilitudinem' silindu-se sd menlind fn asemdnare cu sine ceea ce el a chemat
rei publicae suae terminis la viatdzq2), elimind rdul din hotarul statului sdu, prin
retinere festinat, malum omne de
57 Quo fit' ut' quae lnldnluirea inevitabilit a destinului. 57 De aici rezultd cd
per fatalis seriem necessitatis eliminet' rdul ce se crede cd abundd pe pdrniint, dacd-l priveSti prin
disponentem providentiam
in terris abundare creduntur' si prisma providenlei rdnduitoare, nu se gdseSte nicdieri.
perpendas' 58 Sed video te 58 Dar vad cd de la o vreme tu, tmpovdrat de greulatea
spectes, nihil usquam mali esse
oneratum et rationis problentei Si obosit de lungimea ralionamentului, astepli un
iam dudum et pondere quaestionis
exspectare cdntec odihnitor; soarbe deci o fnghiliturd care te va tntdri
prolixitate fatigatum aliquam carminis Si^tri tto da puteri, pentru a asculta cele ce vor urma,
quo refectus firmior in
dulcedinem; accipe igitur haustum
ulteriora contendas'
 206
Boethius
Metrum VI
Si vis celsi iura Tonantis
pura sollers cernere mente,
aspice summi culmina caeli;
illic iusto foedere rerum
veterem servant sidera pacem.
Non sol rutilo concitus igne
gelidum Phoebes impedit axem
nec, quae summo vertice mundi
flectit rapidos Ursa meatus,
l0
numquam occiduo lota profundo,
cetera cernens sidera mergi
IO
cupit Oceano tinguere flammas;
semper vicibus temporis aequis
Vesper seras nuntiat umbras
l5
revehitque diem Lucifer almum.
I5
Sic aeternos reficit cursus
alternus amor, sic astrigeris
bellum discors exsulat oris.
Haec concordia temperat aequis
20
elementa modis, ut pugnantia
vicibus cedant humida siccis
iunganrque fidern frigora flammis,
pendulus ignis surgat in altum
terraeque graves pondere sidant.
25
His de causis vere tepenti
25
spirat florifer annus odores,
aestas cererem fervida siccat,
remeat pomis gravis autumnus,
hiemem defluus inrigat irnber.
r.ransAierlle filosofiei - Cartea IV 207
Poezia VI
Aceeagi ordine gi armonie domnegte in tot universul gi
toate tind, prin iubire, spre Dumnezeu, principiul lor.
Cu gAnduri luminoase qi-addnci dc vrei sd gtii
Cel care-n ccruri tund ce legiuiri urmeazd
Privegte firmamentul cu inaltele-i tdrii:
Acolo agtrii pace strdveche igi pdstreazd
Prin dreapta invoial6 cu care s-au legat.
Strdlucitor deraze c6nd soarele s-aprinde
Nu-mpiedicd pe Phoebe in cerul inghefat,
Nici Ursa ce zenitul cu repezi cdi cuprinde203)
in valuri sd se scalde nu merge niciodatd
in occidentu-n care, cum vin sd se scufunde,
Priveqte pe-alte astre pe bolta instelati
$i nu doregte oceanul ca-n el sd se afunde.
intotdeauna Vesper cu-ntoarceri reguiate
Vestegte umbre-ncete qi Lucifer a$terne
Din nou frumoase zile gi binecuvAntate20a)
Le innoiegte mersul supus la legi eterne
Iubirea dintre ele gi este exilat
Rdzboiul din finutul de stele purtdtor2os).
Aceasti armonie conduce neincetat
Pe orice elemente ca-n rdnduiala lor
Uscatul sd dea locul la umedul opus,
Ca frigul legdtura cu caldul sd pdstreze,
Ca focul ce std-n aer sd se ridice-n sus
$i-nvins de greutate pimAntul sd s-aqeze.
De aceea-n adierea cdlduld a primdverii
Se-mprSgtie parfumul din fiecare floare.
iqi coace Ceres roade in arqilele verii
De poame plind toamna se-ntoarce odihnitoare
Iar iarna c bitutd dc ploi, zdpezi gi gheafd.
l
 Boethius
208
30 Haec temPeries alit ac Profert'
quicquid vitam sPirat in orbe;
eadem raPiens condit et aufert
obitu mergens orta supremo'
Sedet interea conditor altus
3s rerumque regens flectit habenas
rex et dominus, fons et origo'
lex et saPiens arbiter aequi'
et, quae motu concitat ire'
sistit retrahens ac vaga firmat;
4o nam nisi rectos revocans ltus
flexos iterum cogat in orbes'
quae nunc stabilis continet ordo'
dissaePta suo fonte fatiscant'
Hic est cunctis communis amor
45 repetuntque boni fine teneri'
quia non aliter durare queant'
nisi converso rursus amore
refluant causae, quae dedit esse'
Prosa VII
I Iamne igitur vides, quid haec omnia'
quae diximus'
- inquit'
consequaturi - qulanu*? inquom' 2 Omnem'
bonam prorsus esse fortunutn' - Et
qui id' inquam' fieri
pot"rtt 3 - Att"nd", inquit' Cum omnis fortuna vel iucunda
tum
vel aspera tum remunerandi exercendive bonos'
punienii corrigendive improbos causa deferatur' omnis
4 - Nimis
tonu, quam vel iustam constat esse vel utilem'
ante docuisti
quidem, inquam, vera ratio et, si quam paulo
firmis viribus nixa
iroviOentiam fatumve considerem' quas inopinabiles
sententia. 5 Sed eam si placet, inter eas,
6 - Quia id
paulo ante posuisti, numeremus' - Qui? inquit'
hominumsermocommunisusurpatetquidemcrebro
- Visne igitur' inquit'
fuorundo. malam esse fortun am'7
MAnsdierile filosofiei - Cartea IV 209
30 Aceastd inlSn{uire a timpului hrdneqte
$i intrefine tot cc rcspir6-n lume viatdzocr
Tot ea apuc[, ingroap6, sfErdmd gi rdpegte
Pe bietele fiinle in moarte cufunddnd.
Iar neincetat, in ceruri, al lurnii ziditor
3s Troneazd, universul cu frAu-i conduc6nd,
Stdpdn gi rege, obirgie gi ncsecat izvor,
DreptSlii legiuire qi arbitru in{elept,
El cheami iar la sinc pe cele in migcare
$i celor rdtdcite le-aqazd drumul drept.
40 Cici dac6 nu le-arpune-ngridiri pe-a lor cdrare,
Cherndndu-le si vinI de unde au pornit,
Cele ce sint {inute in bunb rdnduire
S-ar pierde de izvorul de unde au venit.
El fdrd incetare e pentru to{i iubire
4s De-orice vieluitoare e binele dorit
Fiindcd-n rostu-i viafa i-ar fi cu neputinfd
De nu s-ar reintoarce s-ajungl in sfdrgit
Condusd de iubire la cel ce i-a dat fiintd.
Proza VII
Soarta este totdeauna buni in sine. Orice soarti care
pare asprd - dacl nu pedepsegte, indreapti gi intiregte.
| - $i acttm vezi ce concluzie urmeazci, dupit tot ceea ce
am spus? - Ce? i-am rdspuns eu. 2 - Ca orice soartd e
intotdeauna bunii.- $i cum e cu putinld aceasta?3 - Ascultd.
De fndatci ce orice soartd, pldcutd sau asprd, are ca scopfie
sa raspldteascd Si sd irttdreascii pe cei buni, fie sd
pedepseascd sau sd fndrepte pe cei rdi, rezultd cd oricare
este bund, fiind in acelasi timp dreaptii Si utild. 4 - Desigur,
ralionamentul t6u este foarte adevdrat qi dacd fin seama de
providen{a gi destinul de care mi-ai vorbit cu pu{in inainte,
cugetarea ta se sprijind pe temelii puternice. 5 Totugi, dacd
vrei, s-o trecem gi pe ea in numdrul celor pc care le-ai declarat
ca de neinfeles. 6 - Cum? - Fiindcd este o afirmalie curentd gi
gencrald aceea cd soarta unora este rea. 7 - Vrei asadar sd ne
 210
Boethius
paulisper vulgi sermonibus accedamus, ne nimium
velut ab
humanitatis usu recessisse videamur? _ Ut placet, i"q;;;,
8 - Nonne igitur bonum censes quoJ proA"rri _ iio
"rr",aut coriigit, p.oO"rii
est, inquam. 9 - euae vero aut exercet
- Fateor, inquam..l0 - Bona igitur? - euidni? S"A t,"..
eorum est, qui vel in virtute positi contra aspera
bellum
gerunt vel a vitiis declinantes virtutis iter arripiunt. _
N"gor",
inquam, nequeo. 1l - euid vero iucundu, qui" in praern'ium
tribuitur bonis, num vulgus malam esse decernit? _
Nequaquam, verum uti est, ita quoque esse optimam
censet.
12 - Quid reliqua, quae cum sit aspera, iusto
supplicio malos
cohercet, num bonam populus putat? l3 - Immo ornnirrnl
inquam, quae excogitari possunt, iudicat esse miserrimam.
l4 - Vide igitur, ne opinionem populi sequentes quiddam
valde inopinabile confecerimus. _
euid? inquurn.'15 - E;
his enim, ait, quae concessa sunt, evenit qula"r,
qui vel sunt vel in possessione vel in provectu "orurn
vel in
adeptione virtutis, omnem, quaecumque sit, bonam,
in
improbitate vero manentibus omnem pessimam esse
fortunam. l6 - Hoc. inquam, verum est, tametsi nemo
audeat confiteri. l7 - euare, inquit, ita vir sapiens
moleste
ferre non debet, quotiens in fortunae certamen adducitur,
ut virum fortenr non decet indignari, quotiens increpuii
bellicus tumultus. l8 Utrique enim huic quidem gtoria"
propagandae, illi vero conformandae sapieniiae
diff]cultas
ipsa materia est. l9 Ex quo etiam virtus vocatur, quod
suis
viribus nitens non superetur adversis, neque enim vos
in
provectu positi virtutis diffruere deliciis et emarcescere
voluptate venistis. 20 proelium cum omni fortuna
animis
acre conseritis, ne vos aut tristis opprimat aut iucunda
corrumpat. 2l Firmis medium viribus occupate; quicquid
aut infra subsistit aut ultra progreditur, habet contemptum
felicitatis, non habet praemium laboris. 22 In vestra enim
situm manu, qualem vobis fortunam formare malitis;
omnis
enim, quae videtur aspera, nisi aut exercet aut corrigit,
punit.
Mdnedierile filosofiei - Cartea IV 2ll
apropiern pr$n de vorbirea wtlgului, penlru s ntt da impresia
cd am pierdut oarecum legiituro cu omenirea? - Cum i1i place!
8 - Ntt crezi cd ce e bun e SiJblositor?-Ba da. 9 - Dar ceea
ce intdreSte sau indreaptci e folositor? - Da. 10 - Prin urntare
Si bun? - De ce nu? - Dar aceaslo este soarta acelora care,
Jie cladi\i fn virtuli, poartci t'dzboi potrivniciilor vie!ii, fie
intorcdndu-se din calea viciilor, iau drunuil virtulilor. - N-a$
putea sd neg. 1l - Iar soartaJbricitd csre este datd celor buni
ca rdsplata nu clrmvo cit vulgul o crede rea?- Ba deloc; o
socote$te foarte buni, aga cum este. 12 - $i pe ceulaltit, care
prin asprintea ei constiluie o dreaptd pedeapsir pentru cei
rdi, o gciseSte poporul bund? l3 - Ba o socote$te mai
nenorocite decit tot ce s-ar putea inchipui. l4 - Bagd de seamir
deci sd nu spltnem vreun parudox urrniind juclecata mttl!imii.
- De ce? 15 - Din ceea ce am admi,s rentltd cd cei ce sint in
posesiunea, cdutarea sau dobindirea virlu!ii, ctu intotdeauna
soartd bunii, oricare arfi ea, pe cdnd cei ce rdmdn in necinste
o au intoldeaunafoarte rea.16 - E adevdrat, - conchisei eu -
degi nimeni n-ar indrizni s-o mdrturiseasc6. 17 - De aceea -
rlspunse ea - barbatttl inlelept rut trebuie sd suporte cu
greutate unele hiirluieli cu soarta, dupd cunt bdrbanl viteaz
nu se cuvine sd .se mdnie cdnd sund mobilizarea. lB Cdci
pentrttfiecare, greutatea insdsi este prilej pentru unul de a-
Si dobindi glorie, pentru celdlalt de a-gi intiiri inlelepciunea.
19 De aici se nttmeSte virtute, fiindcd, sprijininclu-se pe
puterile sale, nu este invinsd de potrivniciile v-ielii; Si voi,
deprinzdndu-vd cu dezvoltarea virtufii, n-ali venil ca sd vir
risipili in uSurdtate Si sd vd istovili in pldceri.20 in stjletele
voastre v-ali tncleStat in lttptd aprigd cr.i intreaga soartd ca
eq sd ntt vd indbuSe cdnd este tristit Si sd nu vd corupd cdnd
e pldcutd. 2l Ocupali locul de mijloc cu Jbrle tari; oricine
rdmdne in afara, intr-o parte sau alta, are disprelul fericirii,
nu rdsplata muncii.22 in mdna voastrd este chipul in care
vre{i sd vd daltnili soarta; orice soartd care pare rea, dacit
nu intdreSte sau indreaptd, pedepseSte.

212
Metrum VII
Boethius
Bella bis quinis operatus annis
ultor Atrides phrygiae ruinis
fratris amissos thalamos piavit.
IIle dum Graiae dare veli classi
optat et ventos redimit cruore,
exuit patrem miserumque tristis
lo
foederat natae iugulum sacerdos.
Flevit amissos Ithacus sodales,
quos ferus vasto recubans in
antro
mersit immani polyphemus alvo;
sed tamen caeco fuiibundus
ore
gaudium maestis lacri mis rependit.
Herculem duri celebrant labores,
ille Centauros domuit superbos,'
l5
abstulit saevo spolium leoni
fixit et certis volucres sagittis,
poma cernenti rapuit draconi
1ur:o laevam gravior metallo,
Cerberum traxit triplici catena.
20
Victor immitem posuisse fertur
pabulum saevis dominum quadrigis.
Hydra combusto periit u"n"no, " -'
fronte turpatus Aihelous o*nis
ora demersit pudibunda ripis,
2S
Stravit Antaeum Libycis harenis,
Cacus Euandri satiavit iras,
quosque pressurus foret altus
orbis,
saetiger spumis umeros notavit.
Ultimus caelum labor inreflexo
30
sustulit collo pretiumque rursus
ultimi caelum meruit liboris.
Ite nunc, fortes,,ubi celsa magni
ducit exempli via. Cur inertes
terga nudatis? Superata tellus
sidera donat.
I
M6ne6ierile filosofiei - Cartea lV 213 I
Poezia VII
Mitul lui Hercule, care a fost supus la toate incercirile
gi chinurile gi a triumfat, cAgtigdnd ca risplati supremi cerul.
T
Prin zece ani de lupte Atrid 207) a rdzbunat
Pe frate cd ripiti i-a fost a lui solie,
Pe Frigia-n rrina la.end-o, neindurat.
T
s
El, insd, vrdnd cu flota, pe marea azurie,
Se plece gi cu sdnge vint bun rdscumpdrAnd,
$i-a scos de tatd haina gi preot s-a fdcut,
In triste sacrificii la zei pe fiicd dAnd.
I
Eroul din Itaca208) a pldns cd gi-a pierdut
Tovarigii ce fost-au cu tolii inghi!i!i
r 0 De Potyphem cel groaznic, cu pdntec nes6tul;
Dar totuqi, pierzdnd ochiul, ca cei nenorociti,
$i-acesta bucuria gi-a rdspl6tit destul.
Lui Hercul pentru munca-i mdrirea i-a fost platd:
Pe aprigii Centauri in lupt6 i-a supus,
rs S-a imbrdcat cu pielea de la un 1220e) luatd,
$i cu sdgeli ochite de pdsdri2r0)a rdpus
Cu m6na-i grea de aur, el poamerrria rdpit
. Unui dragon ce-npazd,le-avea neincetat.
Pe Cerber cu trei lanfuri legat l-a dornolit,
invingdtor se spune cd dref,t pdqune a dat
{-a nigte cai in furii pe-al lor stdpdn.2tz) Zdrobitd,
In foc pierit-a Hydra, cu tot veninu-i rdu,
Iar riul Achelous cu fruntea murddritd,
i-u intors inruginate priviri spre fundul sdu3r3)
2s ^
in lybice nisipuri pe intaeus l-a rdpus.2r4)
"it
Iar Cacus lui Evandru i-a potolit mdnia
$i umerii ce lumea aveau s-o !in6 sus.
Au fost pdtafi de spuma unui mistreft,t). Tdria
Cu care cea din urmd grea muncd a fost rdbdatd,
30 Cdci pe grumaz el cerul finea 2rot. I-a cinstit
Pentru aceastd trudd cu cerul ca rdsplatd.
Mergeli pe calea inaltd ce vi s-a ddruit
Ca o mdrea{6 pildd. Fili bravi ! putefi fugi
Fdri curaj? Pdm6ntul de-l vefi fi biruit
3s Stipdni pe cer veli fi.
LIBER V

CARTEA V

216 Boethius
Prosa I Proznl
I Dixerat orationisque cursum ad alia quaedam tractanda
atque expedienda vertebat. 2 Tum ego: Recta quidem,
inquam, exhortatio tuaque prorsus auctoritate dignissima,
sed quod tu dudum de providentia quaestionem pluribus
aliis implicitam esse dixisti, re experior. 3 Quaero enim, an
esse aliquid omnino et quidnam esse casum arbitrere. 4 -
Tum illa: Festino, inquit, debitum promissionis absolvere
viamque tibi, qua patriam reveharis, aperire. 5 Haec autem
etsi perutilia cognitu, tamen a propositi nostri tramite
paulisper aversa sunt verendumque est, ne deviis fatigatus
ad emetiendum rectum iter sufficere non possis. 6 - Ne id,
inquam, prorsus vereare; nam quietis mihi loco fuerit ea,
quibus maxime delector, agnoscere. 7 Simul, cum omne
disputationis tuae latus.indubitata fide constiterit, nihil de
sequentibus ambigatur.
8 Tum illa: Morem, inqvit, geram tibi, simulque sic orsa
est: Si quidem, inqvit, aliquis eventum temerario motu
nullaque causarum conexione productum casum esse
definiat, nihil omnino casum esse confirmo et praeter
subiectae rei significationem inanem prorsus vocem esse
decerno; quis enim cohercente in ordinem cuncta deo locus
esse ullus terneritati reliquus potest? 9 Nam nihil ex nihilo
exsistere vera sententia est, cui nemo umquam veterum
refragatus est, quamquam id illi non de operante principio,
t
Mdnedierile filosofiei - Cartea V 217 I
I
Hazardul, ca eveniment accidental, care se petrece firi I
cauzil, nu existfl. Nimic nu se naqte din nimic. Tot ce ni se
pare f[ri cauziliEi are originea in ordinea intimi a naturii,
care este condusi de Providenfi. t
1 Filosofia vorbise astfel gi, schimband subiectul, era gata
si inceapd atrata qi ldmuri alte chestiuni.2 I-am spus atunci:-
Sfattrl tiu este bun qi vrednic de autoritatea ta, dar vorba pe
I
t
care mi-ai spus-o adineauri, ci problemaprovidenlei este legat[
de multe altele, o verific acum pe teren. 3 Astiel iati, te intreb,
de crezi in intdmplare gi ce este ea? 4 - Md grdbesc - rdspunse
ea - sd md achit de promisiunea fdcutd si sd-1i ardt cdrarea
pe care sd te intorci acasd. 5 Cunoasterea cestei chestiuni,
lnsd, deSi foarte folositoare, ne cam indepdrteazd totusi de
I
la calea noastrd Si md tem ca nu cltmva, obosindu-te pe cdi
ldturalnice, sd nu polifi in stare sd duci pdnd la capdt drumul I I
I
cel drept.6 - Nu te teme; este pentru mine o adevdratd odihnd
sd cunosc aceste probleme, care md desfati foarte mult.7 CAnd
orice laturd a discufiei tale va fi intemeiatd pe o convingere
necontestatd, nu voi mai avea nici o indoiald pentru cele ce
urmeazd.
8 - Te voi convinge ' zise ea - gi indat[ incepu astfel:
I
Dacd hazardul se defineSte ca un eveniment intdmpldtor,
produs fdrd nici o tnldnluire cauzald, te'asigur cd el nu existd
Si-li declar cd acest cuvtnt, necorespunzdnd ca insemndtate
I
vreunei realitd\i, este o vorbd goala; cdci dacd Dumnezeu
cuprinde in ordinea sa tot ceea ce existd, mai poate rdmdne
vreun loc pentru hazard? 9 Maxima care spune cd din nimic
I
nu se naste nirnic2t1t este adevdratd, Si nimeni dintre cei
vet'hi n-a conteslal-o vreodatd, deSi ei au luat'o ca temelie a T
T
 218 Boethius
sed de materiali subiecto hoc omnium de natura rationum
quasi quoddam iecerint fundamentum. l0 At si nullis ex
causis aliqLrid oriatur, id de nihilo ortlrrn esse videbitur;
quodsi hoc fieri nequit, ne casum quidem huius modi esse
possibile est, qualem paulo ante definivimus.
ll - Quid igitur, inquam, nihilne est, quod vel casus vel
fortuitum iure appellariqueat? An est aliquid, tametsi vulgus
lateat, cui vocabula ista conveniant? l2 - Aristoteles meus
id, inquit, in Physicis et brevi et veri propinqua ratione
definivit. l3 - Quonam, inquam, modo? - euotiens, ait,
aliquid cuiuspiam rei gratia geritur aliuclque quibuscram de
causis, quam quod intendebatur, obtingit, casus vocatur,
ut si quis colendi agri causa fodiens humum defossi auri
pondus inveniat. l4 Hoc igitur fortuito quidem creditur
accidisse, verunl non de nihilo est; nam proprias causas
habet, quarum inprovisus inopinatusque concursus casum
videtur operatus. l5 Nam nisi cultor agri humum foderet,
nisi eo loci pecuniam suam depositor obruisset, aurum non
esset inventum. l6 Hae sunt igitur fortuiti causae compendii,
quod ex obviis sibi et confiuentibus causis, non ex gerentis
intentione provenit. l7 Neque enim vel qui aurum obruit
vel qui agrum exercuit, ut ea pecunia repperiretur, intendit,
sed,uti dixi, quo ille obruit, hunc fodisse convenit atque
concurrit. 18 Licet igitur definire casum esse inopinatum
ex confluentio-us causis in his, quae ob aliquid geruntur,
eventum. l9 Concurrere vero atque confluere causas facit
ordo ille inevitabili conexione procedens, qui de
providentiae fonte descendens cuncta suis locis
temporibusque di sponit.
M6nedierile filosofiei - Cartea V 219
tuturor ralionamentelor, nu cu privire la principittl activ, ci
cu privire la materia creatd, adicd la naturafiinlelor.l0 Daca
se na$te ceva/drd nici o cctttzit, va pdrea cii s-ct ndsail din
nimic; iar clacd aceasla nu se poate tntampla, nici hazardul
nu e posibil, cel pulin tnforma in care l-am definit atlineouri.
I I - Ce, atunci nu existd nirnic care sd poati fi numit pe
drept hazard sau intdrnplare? Sau existi ceva care scapd
infelegerii vulgului, dar cdruia totugi i se potrivesc aceste
denurniri?12 - Discipolul meu Aristotel a definit acest cuvint
intr-wt chip simplu Si apropiat cle adevdr2ts), in Fizicele sale.-
13 Curn? intreb eu.- Ori de cate ori, - a rdspuns ea - o acliune
care se sdvirSeSte in.tr-un scop oilrecare, din onuntite calze,
ajwtge Ia altceva dectt iSi propusese, se nume$te hazard, curn
arfi bundoard alunci cdnd cineva, sdpAncl pentnt a-Si ntunci
ogontl, descoperd o cantitale de aur ingropal tn pdmant.
14 Acesta este un caz ce se crede a fi datorit tntdmpliirii, dar
el nu apare din nimtc; are cauze proprii, a cdror intalnire
neasteptatd Si neprevdzutd, pa re,sd.fi produs intdmplarea.
15 intr-adevdn dacd agricultorul nu sdpa piimdntul Si dacd
cineva rut Si-ar Ji tngropat banii acolo, n-or Ji fost gdsit
aurul. 16 Acestea stnt cauzele unui cdstig intdmplator, provenit
din cuuze care se intiilnesc Si se intreteie ntt din intenlia
autorului lor. 17 Fiindcd nici cel ce a ascuns aurul, nici cel
ce a sdpat pdmiintul, n-au avut intenlia ca acei bani sd Jie
descoperili, ci, dupd cltm am spLts, s-a nimerit printr-un
concurs de fmprejurdri ca cee(t ce unul nscunsese, celdlalt
sa gdseascd. 18 Se poate deci deJini hazardul ca un eveniment
nea{teptat, adus de cauze care se intdlnesc tn fapte ce se
petrec cu un scop oarecare. 19 Dar intAlnirea Si intretdierea
tntre cauze este datoritd acelei ordini care, avdnd o
inevitahild inldnluire Si coborind din izvorul providenlei
ordnduieSle toate fenomenele in spaliu Si timp.
 22A
Metrum I Poezia
Rupis Achaemeniae scopulis, ubi versa sequentum
pectoribus figit spicula pugna fugax,
Tigris et Euphrates uno se fonte resolvunt
et mox abiunctis dissociantur aquis.
5 Si coeant cursumque iterum revocentur in unum,
confluat, alterni quod trahit unda vadi,
convenient puppes et vulsi flumine trunci
mixtaque fortuitos implicet unda modos;
quos tamen ipsa vagos terrae declivia casus
0 10
r
gurgitis et lapsi defluus ordo regit.
Sic, quae permissis fluitare videtur habenis,
fors patitur frenos ipsaque lege meat.
Prosa II
I Animadverto, inquam, idque, uti tu dicis, ita
consentio. 2 Sed in hac haerentium sibi serie causarum estne
ulla nostri arbitrii libertas an ipsos quoque humanorum
motus animorum fatalis catena constringit? 3 - Est, inquit;
neque enim fuerit ulla rationalis natura, quin eidem libertas
adsit arbitrii. 4 Nanr quod ratione uti naturaliter potest, id
habet iudicium, quo quidque discernat; per se igitur fugienda
optandave dinoscit. 5 Quod vero quis optandum esse
iudicat, petit; refugit, vero quod aestimat esse fugiendum.
6 Quare, quibus in ipsis inest ratio, inest etiam volendi
nolendique libertas, sed hanc non in omnibus aequam esse
Boethius Mdnsdierile filosofiei - Cartea V 221
I
Hazardul, ca un riu al cirui izvor este ascunso iqi are
obirgia in determinismul cosmic.
in Achemeni42re), unde din fugi in piept cu sdgeata
Urmlritorul lovit este de cel urmdrit22o),
De sub o stdncd din munfi izvorind Eufratul gi Tigrul,
Pleacd-mpreund intdi, dar mai apoi se despart.
s Daci din nou s-ar uni qi in matci indeobgte ar curge,
Ceea ce duc despdr{it impreund ar pluti
Trunchiuri purtate de ape, coribii ar merge la vale,
$i jucduq peste tot undele s-ar invArti;
Totugi aceastd miqcare-n schimbdrile ei e condusd
De ale apelor legi 9i de pimdntu-nclinat.
Tot aga soarta ce pare ci merge cu frAnele-n voie
Are zdbale gi legi ce o-nfrAneazd mereu.
Proztll
Libertatea voinfei scapi determinismului cauzal. Voinfa
e liberi, in raport cu virtutea qi cu contemplarea divinitifii;
ea este determinati de pasiuni qi vicii.
esse I - imi dau seama, - zic - gi recunosc cd aga e, cum spui
tu. 2 Dar in aceastd serie de aauze care se inldnluie intre ele
existd liberul nostru arbitru sau gi migc6rile sufletegti sint strinse
in cdtuqele fatalitifii? 3 - Existd, - rispunse ea; cdci nu este
fiinta ralionald cdreia sd-i lipseascd liberul arbitru. 4 intr-
adevdr, cel ce poate dinfirea sa sd sefoloseascd de raliune,
acela posedd judecata prin care are putinla sd aleagd;
distinge prin sine deci ce sd doreascd Si de ce sdfugd.5 EI
catrtd ceea ce socote$te cd e de dorit; Si fuge de ceea ce
crede cd trebuie evitat. 6 De aceea cei care au raliune au Si
libertatea de a voi sau de a nu voi, dar declar cd aceastd
lihertnte nu e egald pentru toli. 7 Esenlele superioare au
1)t Boethius
constituo. T Nam supernis divinisque substantiis et
perspicax iudicium et incorrupta voluntas et efficax
optatorum praesto est potestas. 8 Humanas vero animas
liberiores quidern esse necesse est, cum se in mentis divinae
speculatione conservant, mir.tus vero, cum dilabuntur ad
corpora, minusque etiam, cum terrenis artubus coliigantur.g
Extrema vero est servitus, cum vitiis deditae rationis
propriae possessione ceciderunt. 10 Nam ubi oculos a
summae luce veritatis ad inferiora et tenebrosa deiecerint,
mox inscitiae nube caligant, perniciosis turbantur affectibus,
quibus accedendo consentiendoque, quam invexere sibi,
adiuvant servitutem et sunt quodam modo propria libertate
captivae. I I Quae tamen ille ab aeterno cuncta prospiciens
providentiae cernit intuitus et suis quaeque meritis
praedesti nata disponi t.
Metrum II
no/vrtdgopEv rccr\ n&vr\ Snsrcodew
puro clarum lumine Phoebum
melliflui canit oris Homerus;
qui tamen intima viscera terrae
s non valet aut pelagi radiorum
infirma perrumpere luce.
Haud sic magni conditor orbis;
huic ex alto cuncta tuenti
nulla terrae mole resistunt,
ro non nox astris nubibus obstat.
Quae sint, quae fuerint veniantque,
uno mentis cernit in ictu;
qllem, quia respicit omnia solus,
verum possis dicere solem.
MdneAierile filosofiei - Cartea V 223
clesigttr ittdecata pdtrunzdtoare, voinld ne$tirbitd Si
puterea
oricLnrl gata de a-si indeplini tlorin{ele. 8 stlletele ontenesti
insd sint neapdrat ntai libere cdnd riintdn in contemplarea
inteligenlei divine; libertatea li se micSoreazd cdncl ele se
coboarii in corpttri qi se micsoreazd Si mai mult cdnd sint
strtnse in legdturi piimdntesti. 9 R.obia lor este extremd cdnd,
alttnecate pe panta viciilor, Si-au pierdut posesimtea raliunii
proprii. l0 Cdci in momentttl in care ;i-cm mutat ochii de la
lumina adevdrului sLrprem spre lurnect de ios si irttunecoasii,
lndatd sint invdluite de norttl ignoranlei Si tulburate de
pasittni pericttloase, pe care primincltt-le Si consimlindu-le
iSimdresc robia ce Si-att aclus-o ,si sirtt oQrecum captive ale
propriei lor libertd\i.ll Pe ncestea toturri, providenla, care
priveSte din eternitate totul, le vede qi le ordnduieSte,
predestindndu-le pe fiecare dupd meritul lor:
Ea vede tot Si fnlelege lot-22r)
Poezia lI
Dumnezeu cuprinde cu privirea sa trecutul, prezentul
Ei viitorul in acelaqi moment.
CAntat de l{omer cel cu glasul de miere
E Phoebus lucind de curat[ lumind222),
in fundul pdmAntului insd Putere
El n-are a pdtrunde curazd senind
$i nici in oceane ce-addnci se intind.
Dar nu-i tot aga ziditorul cel mare;
Privirile sale pe toate cuPrind,
S6-i stea impotrivd nu este in stare
PdmAntul sau noaptea cu sumbrd cernire.
Pe-acelea ce sint, ce au fost, sau ce vintt'),
Le are-ntr-o singurd inaltd privire;
El toatc le vede cu ochiul divin22a),
El singur e soare cu dreaptd numire.
 I
224
Boethius MAnsAierile filosofiei - CarteaY 225 T
Prosa III Proza III
Cum se impaci libertatea voin{ei cu pregtiin{a divini?
T
I Tum ego: En, inquam, difficiliore rursus ambiguitate
confundor. 2 - euaenam, inquit, ista est?
Iam enim, quibus
Daci Dumnezeu gtie mai dinainte faptele oamenilor este
necesar ca ele sI se produci aga cum le-a previzut I
perturbere, coniecto. 3 _ Nimium, inquam,
repugnare videtur praenoscere universa
adversari ac
deum et esse ullum
libertatis arbitrium. 4 Nam si cuncta prospicit
deus neque
falli ullo modo potest, evenire necesse est, quod providentia
providen{a, gi omul nu mai e liber nici pe gAndurile, nici
pe faptele sale. Filosofia prornite si inliture aceasti
contradicfie.
| - latd,, - zic eu atunci, - m-am infundat din nou intr-o
t
futurum esse praeviderit. 5
euare si ab aeterno non facta
incurcituri mai grea.Z - Care? - rdspunde Filosofia. 3 - Mi se
pare o prea mare opozilie gi contradicfie intre faptul cd T
f
hominum modo, sed etiam consilia voluntatesque Dumnezeu cunoa$te dinainte toate qi acela cd ar exista vreun
praenoscit, nulla erit arbitrii libertas; neque liber arbitru225). 4 intr-arJevdr, daci Dumnezeu cunoagte totul
enim vel factum
aliud ullum vel quaelibet exsistere poterit de la inceput qi nu se poate ingela in nici un chip, este necesar

I
voluntas, nisi
quam nescia fani providentia divina praesenserit. ca evenimentele sd se producd aga cum le-a prevdzut
6 Nam si providenla.5 Deci dacd din eternitate cunoa$te mai dinainte
aliorsum, quam provisae sunt, detorqueri valent,
non iam nu numai faptele, dar chiar gdndurile gi voinlele oamenilor nu
erit futuri firma praescientia, sed,opinio potius
de deo credere nefas iudico.
7 Neque enim illam probo rationem, qua se quidam
incerta,
quod va exista nici un liber arbitru; fiindcd n-ar putea exista vreun
fapt sau vreo voin!i, decit cu prevederea providenlei divine
care nu qtie sd gregeascd. 6 Cdci dac[ acestea ar putea lua alti
I
credunt hunc quaestionis nodum posse dissolvere. g
enim non ideo quid esse eventurum, quoniam
Aiunt
id providentia
cale decit aceea care li s-a prevdzut, pregtiinla viitorului nu va
fi puternicd, ci mai degrabl o bdnuial[ nesigurd, ceea ce nu mi
I
I
futurum esse prospexerit, sed e contrario potius, se pare legiuit si cred despre Dumnezeu.
quoniam 7 $i nu aprob nici acel ra{ionament prin care unii cred cd
quid futurum est, id divinam providentiam
latere non posse pot dezlega nodul acestei probleme. B Ei zic cd nu fiindcd l-a
eoque modo necessarium hoc in contrariam

It
relabi partem. prevd.zut providenla se va intdmpla un fenomen, ci dimpotrivd
9 Neque enim necesse esse contingere, quae pentru cdva avea sd se intdmple, el nu poate scipa providenlei
providentur,
sed necesse esse, quae futura sunt, provideri, divine, ci in acest mod datele problemei se rdstoarni. 9 Nu e
quasi vero,
quae cuius rei causa sit, praescientiane futurorum necesar si se intAmple cele ce se previd, ci trebuie sd fie
necessitatis an futurorum necessitas providentiae, prevdzutecele ce se intdmpld; ca gi cum greutatea ar consta in

t
laboretur
ac non illud demonstrare nitamur, quoquo a afla care fenomen este cauza celuilalt, anume de a afla dacd
modo sese habeat
pregtiinfa e cauza necesjtdtii fenomenelor sau necesitatea lor
ordo causarum, necessarium esse eventum praescitarum
cstc cauzd a providenfei qi ca gi cum nu ne-am sili sd

J
 226
Boethius ManeAierile filosofiei - Cartea V 227

rerum, etiam si praescientia futuris rebus eveniencl demonstrdm ci, ori in ce chip s-ar pctrecc ordinea cauzelor,
i
necessitatem non videatur inferre. este necesar si se producd fenomenelc preqtiutc, chiar dacd
l0 Etenim si quispianr sedeat, opinionem, quae eum pregtiinla nu parc a impune fcnomenclor viitoare necesitatea
sedere coniectat, veram esse necesse est de a se intdmpla.
atque e converso
rursus, si de quopiam vera sit opinio, quoniam I 0 Dacd bunioard un om gadc, j udccata care presupune cd
sedet, eum el gade este in mod neccsar adevdrati, gi invers, dacd despre
sedere necesse est. I I In utroque igitur neces.sitas
inest, in un orn este adevdratd afirmafia care spune ci el pade, apoi el
hoc quidem sedendi, at vero in altero veritatis.
l2 Sed non trebuic sd fie aqezat in acel tnoment.l l Existi deci in ambele
idcirco quisque sedet, quoniam vera est opinio, cazuri nccesitate :in unul gederea, in celdlalt adevdrul. 12Dar
sed haec
potius vera est, quoniam quempiam sedere praecessit. nu de aceea gade cincva, fiindcd judecata cste adevdratd, ci
l3
Ita cum causa veritatis ex altera parte procedat,
inest tamen
mai degrabd aceasta este adevdrati pentru cd i-a preccdat
communis in utraque necessitas. gederea cuiva.13 Astfel, degi cauza adevdrului vine din altd

l4 Similia de proviclentia futurisque rebus ratiocinari parte, existd totugi o necesitate comund in fiecare.
patet; nam etiam si idcirco, quoniam futura l4 Se poatejudeca la fcl despre providenld in legdturd cu
sunt, evcnimentele viitoare; cdci chiar dacd de aceea sint previzute
providentur, non vero ideo, quoniam providentur,
eveniunt, fiindcd se vor intdmpla gi nu de aceca se intAmpld pentru cd
nihilo minus tamen a deo vel ventura provideri vel sint prevdzute, totugi Dumnezcu prevcdc neapdrat tot ceea ce
provisa
necesse est evenire provisa, quod ad perimendam se va intdmpla gi face sd se intAmple tot ceca ce a prevdzut,
arbitrii
libertatem solum satis est. l5 Iam vero quam fapt care singur este de ajuns ca sd suprime liberul arbitru. l5
praeposterum
est, ut aeternae praescientiae temporalium
rerum eventus $i apoi cit e de fErd sens si sc afirme cd devenirea faptelor in
causa esse dicatur! r6 Quid est autem ariud timp este cauza preqtiinfei divine.l6 Ce este altceva a crede cd
arbitrari ideo
deum futura, quoniam sunt eventura, providere, de aceea Dumnezeu prevede cele viitoare fiindcd ele se vor
quam intdmpla, decit a socoti cd cele ce s-au intdrnpla sint cauza
putare, quae olim acciderunt, causam summae
illius esse acelei providen{e supreme? l7 Pe ldngd acestea, dupd cum
providentiaeT l7 Ad haec sicuti, cum quid
esse scio, id cdnd qtiu sigur ci existd ceva, acest ceva trebuie sd existe, tot
ipsum esse necesse est, ita, cum qLrid futurum aga cAnd gtiu sigur cd se va produce ceva nou, va trebui sd se
novi, id ipsum
futurum esse necesse est; sic fit igitur, ut eventus producd; de aici rezultd deci cd nu poate fi evitatd producerea
praescitae
rei nequeat evitari. lg postremo si quid aliquis unui lucru preqtiut. I 8 in sfArgit dacd cincva socotegte un lucru
aliorsum,
atque sese res habet, existimet, id non modo altfcl decit este el in realitate, aceasta nu numai c[ nu e gtiin!5,
scientia non
est, sed est opinio fallax ab scientiae veritate dar este o falsd judecatd, cu totul contrarie adevdrului
longe diversa.
qtiin{ific.l9 Deci dacd sc va intimpla un eveniment fEri ca
l9 Quare si quid ita futurum est, ut eius certus ac
producerea lui s[ fie sigurd gi neccsard, cine ar putea gti mai
necessarius non sit eventus, icl eventurum
esse praesciri dinainte cd el se va intAmpla? 20 Cdci dupl cum adevdrata
 t
228 Boethius Ivl4nedierile filosofiei - Cartea V
229

ce e conceput
I
qui poterit? 20 Sicut enim scientia ipsa impermixta est gtiinli nu este arnestecati cu erori, tot a$a ceea
falsitati, ita id, quod ab ea concipitur, esse aliter atque i, .u nu poate fi altfel decit e conceput' 21De aceea
qtiinla e
neapdrat aga
T
concipitur, nequit. 21Ea namque causa est, cur mendacio lipsiti de minciuni, pentru cd orice lucru este
il inlelege ea.
scientia careat, quod se ita rem quamque habere necesse
est, uti eam sese habere scientia comprehendit.
cum
22 Cumcunoa$te mai dinainte Dumnezeu un
viitor nesigur?
evenimente care ar
T
22 Quid igitur, quonam modo deus haec incerta futura 23 Daclt crede ci se vor intdmpla sigur
aceasta e o irnpietate nu
putea sd nu se intimple, se inqeali 9i
praenoscit? 23 Nam si inevitabiliter eventura censet, quae
numui de exprimat, dar chiar de conceput '24lat
daci socotegte T
etiam non evenire possibile est, fallitur, quod non sentire
modo nefas est, sed etiam voce proferre, 24 At si ita, uti
sunt, ita ea futura esse decernit, ut aeque vel fieri ea vel
cd ele vor fi a;a cum sint, cd adicd
vor putea deopotrivd sd se
intdmplc sau sd nu se intdmple' ce fel de
preqtiinli e aceea al
cirei domeniu n-are nimic silur, nimic stabil?
25 intrucdt diferd t
non fieri posse cognoscat, quae est haec praescientia, quae
nihil certum, nihil stabile comprehendit? 25 Aut quid hoc
refert vaticinio illo ridiculo Tiresiae
Quicquid dicam, aut erit aut non?
de acea ridicolE profefie a lui Tiresias:
Tot ce sPun, va Ji sau nu va fi? "o)
26 $i ce autoritate va avea providenla divind
u*un., dacd judecI intocmai ca oamenii' nesigure
in fala judecilii
evenimente
t
26 Quid etiam divina providentia humana opinione ce se produc nesigur? 27 Dacdinlduntrul
izvor universal al oricarei certitudini - nu
providenlei - acest
poate exista nimic
T
praestiterit, si uti homines incerta iudicat, quorum est
a cdror tealizare
incertus eventus? 27 Quodsi apud illum rerum omnium nesigur, este sigurd producerea faptelor
certissimum fontem nihii incerti esse potest, certus eorum ea le-a Preqtiut cu siguranld' T
23DeaceeanuexistdniciolibertateinlrotdrArilegiacliunile
est eventus, quae futura firmiter ille praescierit. totul fErd greqeald'
omenegti; inteligenla divin6, care prevede
28 Quare nulla est humanis consiliis actionibusque
libertas, quas divina mens sine falsitatis errore cuncta
1e leagd intr-o singuri unitate 9i
le determind desfdqurarea' T
29 Odaldadmis acest principiu se vede clar ce
deznoddmAnt
prospiciens ad unum alligat et constringit eventum. 29 Quo propun celor
tragic au lucrurile omenegti' 30 Cdci zadatnic
se

semel recepto quantus occasus humanarum rerum buni qi rii recompense qi pedepse' pe care
nu le-a meritat nici T
consequatur, liquet. 30 Frustra enim bonis malisque praemia o migcare liberi 9i voluntard a sufletului'
3l $i' ceea ce acum
de o nedreptate extremd si
poenaeve proponuntur, quae nullus meruit liber ac
voluntarius motus animorum. 31 Idque omnium videbitur
se socoteqte foarte drept, va pirea
fie pedepsili cei rdi, sau sd fie rispldtili cei
buni' pe care nu ii T
.narra ,pr. una din aceste doud alternative
voinla lor proprie'
iniquissimum, quod nunc aequissimum iudicatur, vel puniri
improbos vel remunerari probos, euos ad alterutrum non ci ii constringe o necesitate implacabild a
ceea ce va avea sd

fie.3|Deci nici viciile, nici virtulile n-au in sine

vreo existenld'
T
I
propria mittit voluntas, sed futuri cogit certa necessitas.
cisintmaidegrabiunamestecnedefinitalconsecinlelortuturor
32 Nec vitia igitur nec virtutes quicquam fuerint, sed criminali cu cdt' dacd
faptelor omeneqti, concluzie cu atit mai

;

230 Boethius
omnium meritorum potius mixta atque indiscreta confusio,
quoque nihil sceleratius excogitari potest, cum ex providentia
rerum omnis ordo ducatur nihilque consiliis liceat humanis,
fit, ut vitia quoque nostra ad bonorum omnium referantur
allctorem. 33 Igitur nec sperandi aliquid nec deprecandi
ulla ratio est; quid enim vel speret quisque vel etiam
deprecetur, quando optanda omnia series indeflexa conectit?
34 Auferetur igitur unicum illud inter homines deumque
commercium sperandi scilicet ac deprecandi, si quidem
iustae humilitatis pretio inaestimabilem vicem divinae gratiae
promeremur, qui solus modus est, quo cum deo colloqui
homines posse videantur illique inaccessae luci prius
quoque, quam impetrent, ipsa supplicandi ratione coniungi.
35 Quae si recepta futurorum necessitate nihil virium habere
credantur, quid erit, quo summo illi rerum principi conecti
atque adhaerere possimus? 36 Quare necesse erit humanum
genus, uti paulo ante cantabas, dissaeptum atque disiunctum
suo fonte fatiscere.
Metrum III
Quaenam discors foedera rerllm
calrsa resolvit? Quis tanta deus
veris statuit bella duobus,
ut, quae carptim singula constent,
eadem nolint mixta iugari?
An nulla est discordia veris
semperque sibi certa cohaerent,
sed mens caecis obruta membris
nequit oppressi luminis igne
MdnpAierilc filosofiei - Cartea V 231
in providcnfd iqi are obirqia orice ordinc a realitilii gi voin{ele
omencgti n-au nici o putere, urmeazd cd gi viciile noastre au
ca principiu tot pe autorul tlrturor lucrurilor. 33 Agadar nu e
nici o raliune de a spcra sau dc a te ruga pcntru ceva; de altfel
ce ar putea spera sau cere prin rugdciuni cineva, cAnd toate
cele ce meritd a fi dorite sint legate intr-o inldnluire ce nu se
maipoate schimba?
34 Se va suprima deci acea unic.i legdturd intre Dumnezeu
gioameni, spcranla qirugdciunca, dacd cel pufin meritdm, ca
pre! al unci umilin{e drepte, rdsplata ncmdsurati a gra{iei divine,
care este singurul mijloc prin care oamenii par a putea sd
vorbeascd cu Durnnezeu qi sd se uncascd, prin insdgi rafiunea
rugiciunii, cu acea lumind neintinatd, chiar inainte de a o
dobindi. 35 Dar dacd socotim faptelc viitoarc ca necesare gi
nu le credcm inzestrate cu o putcre a lor proprie, prin ce ne
vom putea lcga gi uni cu acel principiu suprem al tuturor
Iucrurilor? 36 De aceea va trcbui, cum tu spuncai mai adineauri
in versurile tale227), ca neamul omenesc sd se pribuqeascd
dczgridit gi despicat de izvoml sdu.
Poezia III22n)
Dorinfa de a cunoagte este tendinfa de a ne reaminti
adevirurile pe care le-am cunoscut inainte de a ne nagte.
Cunogtin{ele noastre nu-Ei au izvorul in simfuri, ci in
ra{iune, care prelucreazd datele sim{urilor prin formele
apriorice ale congtiinfei.
Ce pricind le face pe cele strins unite
Sd se dezbin e? Ce zeu rdzboi mereu trimite
Ca doud adevdruri in lupte mari sd fie?
in parte de sint luate igi au statornicie,
s Dar ca sd stea-mprcund refuzd fiecare.
Sau intre adevdruri nu-i nici o dezbinare,
in strinsd legiturd qi sigurd fiind toate

232
l0
Bocthius
rerum tenues noscere nexus?
Sed cur tanto flagrat amore
veri tectas reperire notas?
Scitne, quod appetit lrrxia nossc?
Sed quis nota scire laborat?
t5
At si nescit, quid caeca petit?
Quis enirn quicquam optet
aut quis valeat nescita sequi
20
quove inveniat? Quis reppertam
queat ignarus noscere formam?
An, cum mentem cerneret altam,
pariter summam et singula norat?
Nunc membrorum condita nube
non in totum est oblita sui
summamque tenet singula perdens.
'E Igitur quisquis vera requirit.
neutro est habitu; nam neque novit
nec penitus tamen omnia nescit,
sed, quam retinens nreminit, summam
consulit alte visa retractans,
ut servatis queat oblitas
addere partes.
Prosa IV
I Tum illa: Vetus, inquit, haec est de providentia querela
M.que Tullio, cum divinationem distribuit, vehementer
agitata tibique ipsi res diu prorsus multumque quaesita, sed
haudquaquam ab ullo vestrum hactenus satis diligenter ac
I
t
t
Dar mintea_ntunecati de trupul orb nu poate,
- Ca focul ce igi arde lumini indbugite,
r0 Sd vadd lucrurile cum sint inldnfuite?
I
De ce e mistuitd de_atita pasiune
Sd afle adevdrul cu_adAncd viziune?
$tie ce vrea sd_nve{e atit de_nfrigurat?
rs
Dar cine se muncegte sd afle ce-a invdfat?
Ce cautd-n orbirea_i ceea ce nu va qti?
$i ce nu se cunoa$te cum s-ar putea dori? 22e)
t
Pot cele negtiute sd fie cercetate
gi cum pot fi gdsite? Iar d,acdsint
aflate,
Cd sint chiar adevdrul putea_va oare qti?
t
f
20
$i cdnd inteligen{a supremd_o va privi
Nu va cunoagte parte qi tot inseninatd?
Acum, in trup inchisd, de nor intunecatd,
Cu totul insi mintea nu gi_a uitat de sine;
Pierzdnd cele mdrunte ce e_nsemnat reline.
25
Deci cine adevdrul sd-l afle igi propune
E la mijloc de cale; cdci el nu poate spune
Nici cd ceva cunoagte, nici cd nimic nu gtie;
Dar cele mai de seamd ce-n minte pot sd-i
fie
Le vede, le recheam6 din_nalturi neincetat
Ca sd ageze-alituri de cele ce_a pdstrat
Aceea ce-a uitat.
ProzaIV
Pregtiinfa nu e o cauzd de necesitate pentru
un fapt
viitor, ea nu limiteazi riberur arbitru. cunoagterea
nu e in
funcfie de obiectur cunoscut, ci de subiectur
cunoscitor.
Cele patru grade ale cunoagterii.
1 Filosofia a rispuns atunci:_ Este veche aceastd pldngere
impotriva providenlei,. ea a
fost strasnic dezbdtutd de
cicero23') in'rratatur sdtt despre divinalie
si tu ai cercetat-o
234 Boethius
firrniter expedita. 2 Cuius caliginis causa est, quod humanae
ratiocinationis motus ad divinae praescientiae simplicitatem
non potest arnmoveri, quae si ullo modo cogitari queat,
nihil prorsus relinquetur ambigui, 3 Quod ita demum
patefacere atque expedire temptabo, si prius ea, quibus
nroveris, expendero. 4 Quaero enim, cur illam solventium
rationem nrinus efficacem putes, quae quia praescientiam
non esse futuris rebus causam necessitatis existimat, nihil
irnpediri praescientia arbitrii libertateni putat. 5 Num enim
tu aliunde argun-lentum futurorum necessitatis trahis, nisi
qr-rod ea, quae praesciuntttr, nou evenire nolt possllnt? 6 Si
igitur praenotio nullam futuris rebus adicit necessitatem,
quod tu etiam paulo ante fatebare, quid est, quod voluntarii
exitus re[um ad certum cogantur eventum?
7 Etenim positionis gratia, ut, quid consequatur,
aclvertas, statuamus nullam esse praescientiam. 8 Num
igitur, quantum ad hoc attinet, quae ex arbitrio veniunt, ad
necessitatem cogantur? - Minime. 9 - Statuamus iterum
esse, sed nihil rebus necessitatis iniungere; manebit, ut
opinor, eadem voluntatis integra atque absoluta libertas.
10 Sed praescientia, itrquies, tametsi futuris eveniendi
necessitas non est, signum tamen est necessario ea esse
ventura. I I Hoc igitur ntodo, etiam si praecognitio non
fuisset, necessarios futurorum exitus esse constaret, omne
etenim signum tantum, quid sit, ostendit, non vero efficit,
quod designat. l2 Quare demonstrandum prius est nihil non
ex necessitate contingere, ut praenotionem signum esse
huius necessitatis appareat; alioquin si haec nulla est, ne
illa quidem eius rei signum poterit esse, quae non est. 13
indelung si stdruitorl dar nici unttl dintre voi nu i-a adus o
ldmurire precisd si temeinicd.2 pricina intunericului acestei
probleme este cd Sovdirile ralionantentttltti omenesc ntt se
pot apropia de unicitatea preStiinlei clivine care, dacd ar
puteafi inleleasd cit de ctt, n-ar mai rdsa roc pentrtt indoiard.
3 voi incerca totttsi sd rutninez si sd ldmuresc aceastd
problentd, dupd ce voi examina mai intdi chestittnile care te
friimdntd. 4 Vreau in adevdr sd afltt pentnt ce li se pare mai
pulin mullumitor ralionamentul celor ce aduc o solttlie,
ardtdnd cd preStiinla nu e o cauzd de necesitate pentrlt
lucrttrile viitoare, cd astfer tiberur arbitrtt nu e impiecricat
deprestiinld. 5 in ce constd pentru tine argttntentttr necesitdlii
celor viitoare dacd nu in aceea cd qere
sti,te mai dinainte
nu pot sd nu se fntdmple? 6 Dacd deci precttnoasterea
nu
impune lucrurilor viitoare nici o necesitatez3t), ceea ce
ttt ai
mdrturisit cu pulin inainte, pentrtt ce mani"festdrile volttntare
iau o direclie determinatd?
7 Pentru o mai uSoard punere a problemei, ca sd poli
inlelege mai bine cele ce vor urma, sd presttpunem cd
prestiinla nu existd. 8 Asadar, ca sd ne
linem in caclrul acestei
afirmalii, cele ce vin din Iiberttl arbitru sint constrinse de
necesitale? - Nu. 9 - Sd presupunem acum cd preStiinla
existd,
dar cd nu impunefenomenelor nici o necesitete,.va
rdmdne,
dupd pdrerea mea, aceeasi intreagd
Si absolttlii libertate a
voinlei' l0 Dar prestiinla, vei zice, chiar dacd nu constitttie
pentru cele viitoat-e o necesitate ca ele sd se prodncd,
este
totttsi un semn cd ele se vor produce neapdrat. ll prin
ttrmctre,
in acest caz, chiar daca n-arfi existat o cltnoa;tere
anticipatd,
ar reiesi totusi cit o iesire anttmitd a evenimentelor e
necesard: cdci orice semn aratd nttmai ceea ce
este, clar nu
produce ceea ce indicd. 12 De aceea trebttie
demonstrat rnai
inldi cd n, se fntdmpld nimic
Jdrd sd Jie nevoie, pentrrt ca sd
apard cunoa$tereo ttnticipcttd ce semn al acestei
necesitdli;
 t
236 Boethius

Iam vero probationem firma ratione subnixam constat non altfel daca una nu existir, nici cealaltd nu va puteafi semnul
ex signis neque petitis extrinsecus argumentis, sed ex a ceee ce nlr existd. 13,Se 6tie pe de alta parte
cd o
convenientibus necessariisque causis esse ducendam. demonstratie, sprijinitd pe ttn rayionament
.solid, ntt trebttie
14 Sed qui fieri potest, ut ea non proveniant, quae futura dedusd din semne, nici crin trgltmente
exterioare probremei,
ci tlin cauze necesare Si aclecvate.
esse providentur? Quasi vero nos ea, quae providentia
14 Dar curn se face cd realizarea
futura esse praenoscit, non esse eventura credamus ac non celor prevdzute nrt se
produce? Ca Si cum am crede cd cele pe
illud potius arbitremur, licet eveniant, nihil tamen, ut care providenla le
cunoa$te anlicipal cd se vor proclttce nlt
se vor iutampla Si n_
evenirent, sui natura necessitatis habuisse. l5 Quod hinc am socoti mai degrabd cd
fenomenele deSi se produc, n_att
facile perpendas licebit; plura etenim, dum fiunt, subiecta avut totuSi prin natura lor nici o nevoie
de a se produce.
oculis intuemur, ut ea, quae in quadrigis moderandis atque 15 De aici incolo le vei putea jttdeca
at ttsttrin{d, cdci multe
flectendis facere spectantur aurigae, atque ad hunc modum fapte se petrec sub ochii nostri, ca de pitdd acera cdnd vizitii
cetera. l6 Num igitur quicquam illorum ita fieri necessitas tgi intorc sau tsi condttc quaclrigeti altele
si de acestfel.
l
16 Sint constrtnse de vreo necesitate
I
ulla compellit? - Minime; frustra enim esset artis effectus, acestefapte sd se petreacd
altfel?- Nu, fiindcd ar fr zadarnicd munca
si omnia coacta moverentur. l1 - Quae igitur, cum fiunt, diferitelor invdfdturi,
:
dacd totul ar fi pus in miqcare din constringere.
I 7 - Deci un
' carent exsistendi necessitate, eadem, prius quam fiant, sine
fenomen care scapd de necesitatea cle a exista tn momentul
necessitate futura sunt. I8 Quare sunt quaedam eventura, in care se produce, e scutit de nevoia
si de a exista inainte
quorum exitus ab omni necessitate sit absolutus. 19 Nam de a se prodttce. Ig Existd astfel unele
evenimente viitoare a
illud quidem nullum arbitror esse dicturum, quod,quae nllnc cdror manifestare e dezlegatd de orice necesitate.
19 Cred
fiunt, prius quam fierent eventura non fuerint;haec igitur cd nimeni nu va zice cd unfapt care se petrece
in acest moment
ntt s-ar/i ptttut tntdmpla
etiam praecognita liberos habent eventus. 20 Nam sicut Si inainte de momentttl in care s_a
produs" prin urmare chiar cere presriutu
scientia praesentium rerum nihil his, quae fiunt, ita att cresJdsurdri ribere.
20 Precum stiinla celor prezente nLt
praescientia futurorum nihil his, quae ventura sunt, le tld acestora nici un
caracler de necesitate, tot aSa
Stiinla de mai inainte a celor
necessitatis importat. 2i Sed hoc, inquis, ipsum dubitatur, viitoare nu le aduce acestora nici o necesitate
de a se
an earum rerum, quae necessarios exitus non habent, ulla producez3zt. 21 Dar, zici, problema
este dacd poate exista
possit esse praen otio. 22 Dissonare etenim videntur vreo cunoagtere anterioard a aceror
lttcruri a cdror rearizare
putasque, si praevideantur, consequi necessitatem, si nu e necesara. 22 pare a aici o contradiclie,
fi gdndeSti cd
unfenomen prevdzut tsi atrage dupit sine
necessitas desit, minime praesciri nihilque scientia necesitatea existenrei
Itti, cit dacd aceastd necesitate lipseSte
comprehendi posse nisi certum. 23 Quodsi, quae incerti el nu se mai poate
prevedea; si cd stiinla nu poate cttprinde
sunt exitus, ea quasi certa providentur, opinionis id esse dectt ce este cert.
23 lar dacd cele ce au realizdri nisigtre
par ca sigure, ele
238 Boethius
caliginem, non scientiae veritatem; aliter enim, ac sese res
habeat, arbitrari ab integritate scientiae credis esse
diversum, 24 Cuius erroris causa est, quod omnia, quae
quisque novit. ex ipsorum tantum vi atque natura cognosci
aestimat, quae sciuntur. 25 Quod totum contra est; omne
enim, quod cognoscitur, non secundum sui vim, sed
secundum cognoscentium potius comprehenditur
facultatem. 26 Nam, ut hoc brevi liqueat exemplo, eandem
corporis rotunditatem aliter visus, aliter tactus agnoscit; ille
eminus manens totum simul iactis radiis intuetur, hic vero
cohaerens orbi atque coniunctus circa ipsum motus
ambitum rotunditatem partibus comprehendit.
27 Ipsum quoque hominem aliter sensus, aliter
imaginatio, aliter ratio, aliter intellegentia contuetur. 28
Sensus enim figuram in subiecta materia constitutam,
imaginatio vero solam sine materia iudicat figuram. 29 Ratio
vero hanc quoque transcendit speciemque ipsam, quae
singularibus inest, universali consideratione perpendit. 30
Intellegentiae vero celsior oculus exsistit; supergressa
namque universitatis ambitum ipsam illam simplicem
formam pura mentis acie contuetur. 3l In quo illud maxime
considerandum est: nam superior comprehendendi vis
amplectitur inferiorem, inferior vero ad superiorem nullo
modo consurgit. 32 Neque enim sensus aliquid extra
materiam valet vel universales species imaginatio contuetur
vel ratio capit simplicem formam, sed intellegentia quasi
desuper spectans concepta forma, quae subsunt, etiam
cuncta diiudicat, sed eo modo, quo formam ipsam, quae
nulli alii nota esse poterat, comprehendit. 33 Nam et rationis
se iffiyiseazd ca un domeniu fnttmecal al piirerii, nlr ca trn
adevdr Stiin!ific; Si a crecle lttcrurile attfet clecit sinr,
insemneazd a socoti cii existd spiu"turd in irtregritarea
stiinlei.
24 cauza acestei erori este cd noi crecrem cci route u,torstinrere
pe care le avem despre un obiect crepincr excrttsit, cle naturrt
si esenla acelui obiect. 2s Acrevdrtrr fnsd este ctt totttr
contrariu; cunoastem un obiect nu dttpd instrsirire rtti, ci
mai ales dupir puterile noastre intelectttale. 26 Cdci, ca
sd
ldmurim aceastd afirntalie printr_rtn mic exentTtlrt, aceeasi
formd rotunclii ct unui obiect, ul(bt esre perceptrtd prin vdz
Si
altfel prin pipdit; in printLtl caz, gralie clepiirtdt"ii pctate
intuild sfera tntreagd, printr-o privire totald a ei; irt al doilea
/i
caz, .forma sJbricd a obiechtlui ntt poate
fi perceputd decit
prin apropierea de sferd Si prin pipdirect ei parte cu pat.te.
27 Pe ont tnsuSi altfet it veclcm prin sin{trri, attJbt prin
imaginalie, altfel prin raliurte Si attfel prin inreligentd.
28 Simlurile judecii J'orma untti corp dtrpit rnateria
componentd, imaginalia judecd insd nttmai
Jbrnta, Jitrit
materie. 29 Raliunea lrece rnai cleparle Si pr.intr_o
consideralie universald, cuprincle spela care se gdseSte
in
indivizi.30 ochiul interigenlei pritteste nni cre sus; rrepdsirtcr
sJbra universaritdyii tinde, prin pdrrunc{erea asculitd
cr
spiritului, cdtre tipul unic. 3r in regdtu,d ctr aceasta trebttie
neapcirat sd avem in vedere cd
fttncliurtea sttperi.oarit cle
perceplie cuprinde in sine pe ceo inferioard, clar cea
inferioard nu se ridicd pdnd ta cea sttperioard. 32 in aclevdr
nici sintlurile n-au vreo putere in afara cle materie, nici
imaginalia nu percepe caracterele generale, nici ralitmea
nu relineforma unicd, ci inteligenta, co clintr_ttn observator
tnalt, cunoscdnd tipul, distinge tn acelasi timp lot ce
se
cuprinde in el, cu aceeasi pdtntnclere cu care clistinge
tipttl
insuSi, necunoscut celorlalte
forme cle perceplie. 33 Ea
cunoa$te Si speciile universale ale raliunii
6i formele
240 Boethius
universum et imaginationis figuram et materiale sensibile
cognoscit nec ratione utens nec imaginatione nec sensibus,
sed illo uno ictu mentis formaliter, ut ita dicam, cuncta
prospiciens. 34 Ratio quoque, cum quid universale respicit,
nec imaginatione nec sensibus utens imaginabilia vel
sensibilia comprehendit.35 Haec est enim, quae
conceptionis suae universale ita definit: homo est animal
bipes rationale. 36 Quae cum universalis notio sit, tum
imaginabilem sensibilemque esse rem nullus ignorat, quod
illa non imaginatione vel sensu, sed in rationali conceptione
considerat. 37 Imaginatio quoque, tametsi ex sensibus
visendi formandique figuras sumpsit exordium, sensu tamen
absente sensibilia quaeque collustrat non sensibili, sed
imaginaria ratione iudicandi. 38 Videsne igitur, ut in
cognoscendo cuncta sua potius facultate quam eorum, quae
cognoscuntur, utantur? 39 Neque id iniuria; nam cum omne
iudicium iudicantis actus exsistat, necesse est, ut suam
quisque operam non ex aliena, sed ex propria potestate
perficiat.
Metrum IV
Quondam Porticus attulit
obscuros nimium senes,
qui sensus et imagines
e corporibus extimis
credant mentibus imPrimi,
ut quondam celeri stilo
mos est aequore Paginae,
quae nullas habeat notas,
pressas figere litteras.
Mdnedicrile filosofigi -_Cartea V 241
imaginaliei Si materia senzaliilor, nefolosindtt-se nici de
raliune, nici de imaginalie, nici de singuri, ci trumai de
acea pdl.rundere a spiritului, care priveste, ca sd spttn ast/bl,
tipic.34 Raliunea, de asemenea, cdnd priveSte ceva universal,
fard sii seJbloseascd de imaginalie .sau de senzatit inlelege
datele itnaginaliei Si ale simlurilor. 35 Ea este cea care
fornntleazd definiliile generale, cu de exemplu; omul este Ltn
animal biped ralional. 36 Aceasta, deSi o idee generald,
nimd.nui nu-i e cunoscLrt cd are un substrat sensibil Si
imaginabil, pe care insd raliuttea fl examineazd ntt cu
imaginalia strLt cu sensibilitalea, ci cu ralionamenlul, care
este funclitrnea sa proprie. 37 $i intaginalia, deSi pe terneiul
senzaliilor incepe sd vadd.si sd-Ei reprezinte imagini, totr.tsi
pdrdsind simlurile lumineazd elementele sensibile printr-tm
fel propriu de a judeca, nu sensibil, ci intaginativ. 38 Vezi,
deci, cttrtt tn toate stacliile de cunoastere activ€azd mai
degrabd facultdyile noastre intelectuale, decit obiectele
cttnoscute? 39 $i pe bund dreptctte; cdci de indatd ce orice
judecatd se iffiyiseazd ca un act al celui ce judecd, este
necesar ca fiecare sd-Si indeplineascd opera sa cu pttteri
proprii, iar nu strdine.
Poezia IV
Intelectul nu inregistreazd pasiv datele lumii sensibile,
ci, avAnd activitate proprie, el prelucreazd,in sinteze noi
datele simfurilor, cu ajutorul ideilor apriorice, construind
judecifi gi raf ionamente.
De Portic233r inspirafi odatd
BdtrAni cu faimd-ntunecatd
Credeau c5-n minfi sint imprirnate
Senzalii gi imagini date
s De corpurile din afard,
Cum uneori condeiul zboard
Pe-ntinsul unei pagini care
Neavdnd deloc vreo insemnare,
242
lo Sed mens si propriis vigens
nihil motibus explicat,
sed tantum patiens iacet
notis subdita corporum
cassasque in speculi vicem
rerum reddit imagines,
unde haec sic animis viget
cernens omnia notio?
Quae vis singula perspicit
aut quae cognita dividit?
Quae divisa recolligit
alternumque legens iter
nunc summis caput inserit,
nunc decedit in infima,
tum sese referens sibi
veris falsa redarguit?
Haec est efficiens magis
longe causa potentior,
quam quae materiae modo
impressas pati tur notas.
Praecedi t tamen'excitans
ac vires animi movens
vivo in corpore passio,
cum vel lux oculos ferit
vel vox auribus instrepit.
Tum mentis vigor excitus,
quas intus species tenet
ad motus similes vocans
notis applicat exteris
introrsumque reconditis
formis miscet imagines.
Boethius
243
Primegte scrisu_ntdi pe ea.
lo Dar dacd mintea n-ar avea
Puteri qi proprie migcare,
Ci ar primi cu resemnare,
Lnaginile ce-i sint date
De obiecte reflectate
l5
Ca-ntr-o oglindd, cum s-ar nagte
in suflet faptul de-a cunoagte?
Pe lucruri ce putere treazd
Le vede gi Le-analizeazd
CAnd le cunoagte? Cine-apoi
Le-aduna in sinleze noi
$i aceste doud drumuri luAnd,
CAnd urcd spre abstracfii, cAnd
Spre cele ce-s concrete vine
$i, judecdndu-se pe sine,
Doar adevdrul pur il cere?
Aceasta este o putere
Cu mult mai mare, mai activd.
Decit aceea ce pasivd,
Impresii doar intipdregte.
Cu toate-acestea, trebuie
intdi un element trupesc
Pentru procesul sufl etesc231)
$i sunete-n urechi sd vin6;
De suflet fiind atunci chemate,
Cu cele noi sint confruntate
Ideile inndscute, care
Cu-acestea au asemdnare,
$i astfel sint amestecate
Imaginicu tipare date.
 Boethius 24s
24
Prosa V
ProzaY
in ierarhia funcfiunilor cunoaqterii, inteligenfa divini
este punctul culminant. Ea imbrifigeazi prin qtiinfa
quamvis afficiant
I Quodsi in corporibus sentiendis' supreml gi absoluti realitatea, inliuntrul cireia
qualitates
instrumenta sensuum forinsecus obiectae evenimentele, firi a avea un deznod[mint necesar,
antecedat' quae
animique agentis vigorem passio corporis constituie materia unei cunoaqteri anticipate, sigure qi
quiescentes
in se actum mentis provocet excitetque interim precise.
corporibus
intrinsecus formas, si in sentiendis' inquam' I Dacd in perceperea obiectelor, cu toate cd organele
animus non passione insignitur' sed
ex sua vi subiectam simlurilor sint excitate de impresii exterioare Si activitatea
quae cunctis
corpori iudicat passionem, quanto magis ea' energiei suJleteSti este precedatd de excitaliafizicd, prin care
discernendo non
corporum affectionibus absoluta sunt' in este provoccttd acliunea spiritului Si sint trezite formele
suae mentis
obiecta extrinsecus sequuntur' sed actum apriorice care alipeau tn interio4 dacd zic, in perceperea
cognitiones obieclelor spiritul nu primeSte pasiv excitaliile, ci le judecd
expediunt! 2 Hac itaque ratione multiplices
3 Sensus enim prin puterea sa proprie cu atit mai mult fiinlele libere de
diversis ac differentibus cessere substantiis'
immobilibus orice excitalii -fizice nu se !in de lumea exterioard fn
solus cunctis aliis cognitionibus destitutus
maris quaeque alia judecd.trile lor, ci lasd loc numai activitdlii intelectuale!
animantibus cessit, quales sunt conchae
vero mobilibus beluis' 2 Cunoa;terea iSi are treptele ei, dupa gradul de dezvoltare
saxis haerentia nulriuntur; imaginatio
videtur al diferitelor fiinle. 3 Se reduc la senzalii elementare fiinlele
quibus iam inesse fugiendi appetendive aliquis imobile, cttm sfnt scoicile marine Si alte animale care trdiesc
generis est sicut
affectus. 4 Ratio vero humani tantum
ceteris praestet' Jixate pe stdnci; intaginalia e rezervatd animctlelor ca.re se
intellegentia sola divini; quo fit, ut ea notitia miscd Si care par a avea oarecare stciri sufleteSti de dorinld
sed ceterarum
quae suapte natura non modo proprium' sau de repulsie. 4 Raliunea aparline spelei umane, iar
quoque notitiarum subiecta cognoscit' inteligenla este privilegiul exclusiv al divinitalii; de unde
5 Quid igitur, si ratiocinationi sensus imaginatioque rezultd cd aceastd din urmd Jormd de cunoastere este
refragentur nihil esse illud universale
dicentes' quod sese superioard tutttror celorlalte,.fiindcd prin natura sa cunoa;te
vel imaginabile
intueri ratio putet? 6 Quod enim sensibile ntt numai realitatea corespunzdtoare ei, ci Si ceea ce
est, id universum esse non posse' aut
esse iudicium nec quicquam esse sensibile
igitur rationis verum
aut' quoniam
ca re s pun d e

5 Ce ar fi
c eIor Ia Ite func ! itut i i n t e I e c tua le.
deci dacd senzaliile Si imaginalia s-ar declara
I
esse subiecta' impolriva rafionamentului, spundnd cd ntt existd acele idei
sibi notum sit plura sensibus et imaginationi
inanem conceptionem esse rationis,
quae, quod sensibile genarale pe cere raliunea crede cd le cttnoaste? 6 Desigur, tl
il
246 Boethius

sit ac singulare, quasi quiddam universale consideret. 7 Ad ceea ce estu sensibil

_ 247
Si imaginabil rttt po(rtc avee
haec, si ratio contra respondeat se quidem et quod sensibile general, deci caracter
st
et quod imaginabile sit in universitatis ratione conspicere, nimicsensib,,,'::1:',:,;:;'':!':;::,':,,:::,iJ,i,,ii,i,,*i,,,i
illa vero ad universitatis cognitionem aspirare non posse, cunoStinle trec prin
simyttri Si inraginalie,
quoniam eorum notio corporales figuras non posset conceplia raliunii, care este goald
consiclerd uttiversal
sensibil si sinsulr.-7_pe ceect ce este
excedere, de rerum vero cognitione firmiori potius de altd parte dacd ralittnea
perfectiorique iudicio esse credendum, in huius modi igitur rdspunde aimnotllya ar
cd juclecci an
datele sensibilitdyii f,rn"t de veclere universal
lite nos, quibus tam ratiocinandi quam imaginandi etiam si imaginoti"i,.i,
a sp i re I a c n
o a s t e re a u n iv
sentiendique vis inest, nonne rationis potius causam tt
e rsir, r,,,, ii,iJr: :::;
: r, i"::: :1
putea sd depdseascd
probaremus? 8 Simile est, quod humana ratio divinam forntele cd trebuie itt actul
* d t n tr "o,poi"otu,
- o i u de c a t d
intellegentiam futura, nisi ut ipsa cognoscit, non putat intueri. 7;i :;
t'::" r'Jn)n,,* " "d nt a i s i gu r d i
s m ai
9 Nam ita disseris: Si qua certos ac necessarios habere non i, i * r, J.,, ; ;: ::"' : :'; :: ;: ri!
videantur eventus, ea certo eventura praesciri nequeunt.
a c e ta s

sim{i, oare n-am aproba : ;:" "; ::,;;;:"; ";": :

mai a"g*ia cauza raliunii? g
l0 Harum igitur rerum nulla est praescientia, quam si etiam aSa e Si cu raliunea Tot
unmnd, ccte crede cd
cele viitoare,
in his esse credamus, nihil erit, quod non ex necessitate sirtt cunoscttte de cum
proveniat. I I Si igitur, uti rationis participes sumus, ita e.poate ,", ,o;:: ";::;'r:;:,':
deffisurdri sigttre necesare,
,::"i:,:'":::;:: f:::,
divinae iudicium mentis habere possemus, sicut Si nu Oor p
cd se vor intdmpla Stiute mai rlinainte
imaginzrtionem sensumq-ue rationi cedere oportere sa* nLt.l0 Ntt u*irU'i)i',:.'::t^:::::rr.:
a acestora, iar dac-
iudicavimus, sic divinae sese menti humanam summittere
rationem iustissimum censeremus. 12 Quare in illius
n ic i un
re n o m e n rn
sfntem inzestra!i ctt
:x"ii::,::ji i i: ; ii::;/ :#
summae intellegentiae cacumen, si possurnus, erigamur; illic ralittne, rct astfet am purca
inteligenlei aveajudecatu
divin t': admis cd imagina!ia
enim ratio videbit quod in se non potest intueri, id autem sensibilitat"o si
dreaptd rariune""r")-'r:-::
est, quonam modo etiam, quae certos exitus non habent, a$a. am socotit cd cea mai
r,*)'-o*::'::'"' minlii divine' 12 De aceea,
certa tamen videat ac definita praenotio neque id sit opinio, sd ne fndlldm, or":!"-:,sltplttxe
sed summae potius scientiae nullis terminis inclusa ac ete i
sup re m e ; a c o t o v
a,i ii; !il, f ,1",":::: :, i n t e t ig e n
! e

simplicitas. prin sine insdsi, adicd

va inletege
cdror deffisurare n,
e sigurd si ";;:;:,:,:;;^rllirii!;
nu e s t e p re s,p u n e re ";;;-r;;
s i tt es i gu ra n d, c i
supreme $i nelimitate. I ;::;i:i:#:, ";:,::,:
 ;

248 Boerhius ;
Mdne6ierile filosofiei - Cartea V 249

Metrum V
Poezia V ;
Numai omul, dintre toate viefuitoarele, se poate inilfa
Quam variis terras animalia permeant figuris !
Namque alia extento sunt corpore pulveremque verrunt
continuumque trahunt vi pectoris incitata sulcum;
pini la inteligenfa divini.
Atitea fiinle sint in lume cu chip atit de felurit! t
sunt quibus alarum levitas vaga verberetque
s et liquido longi spatia aetheris enatet volatu; ventos
Se migcd unele cu-ncetul prin praf, cu trupul alungit,
TirAndu-qi pieptul inainte qi ddrd-n urma lor ldsdnd,
Sint altele cu-aripi ugoare, ce spaliile strdbdtdnd t
t
haec pressisse solo vestigia gressibusque gaudent s Se-ntrec cu vintul, gi vdzduhul il cuceresc in zborul lor.
vel virides campos transmittere vel subire silvas.
Le place unora prin cdmpuri gi-n inima pidurilor
Quae variis videas licet omnia discrepare formis,
Si intre qi si lase urme addnc in glie apdsate.
prona tamen facies hebetes valet ingravare sensus;
lo unica gens hominum celsum levat Degi cu chipuri felurite, au totu$i fefele plecate
altius cacumen,
atque levis recto stat corpore despicitque terras.
in jos gi li se-ngreuneazd intunecata lor simlire.
r0 Doar neamul omenesc se-nal1d spre cer cu falnicd privire T
Haec, nisi terrenus male desipis, ammonet figura:
Cu capul drept stAnd in picioare de sus pdmdntul il priveqte235)
Qui recto caelum vultu petis exserisque frontem,
in sublime feras animum quoque, ne gravata pessum
rs inferior sidat mens corpore
De nu te-a prins fdrdna-n mreje, de chipul tdu ili amintegte;
Tu, care ai spre inalturi ochii gi fruntea-n sus !i-e ridicatd
T
celsius levato.
$i spiritul spre culmi inalld-I, ca mintea ta impovdratd
Prosa VI
rs Sd nu stea mai prejos de trupul ce citre cer cu fala catd. T
Proza VI
I Quoniam igitur, uti pauloante monstratum est, omne,
quod scitur, non ex sua, sed ex comprehendentium natura Dumnezeu este o prezenfi eterni. Pregtiinfa sa este T
I
cognoscitur, intueamur nunc, quantum fas est, quis sit
qtiinfa unui prezent permanent actual. Ea nu impune
divinae substantiae status, ut quaenam etiam scientia eius faptelor omenegti necesitatea de a se produce. Oamenii
sit, possimus agnoscere. 2 Deum igitur aeternum esse au deci voin{i litleri si facl binele, cici nu-s zadarnice
cunctorum ratione degentium commune iudicium est. 3
Quid sit igitur aeternitas, consideremus; haec enim nobis
naturam pariter divinam scientiamque patefacit. 4 Aeternitas
virtufile gi rugiciunile lor.
I Fiindcd deci, dupd cum am ardtat cu pulin inainte,
procesul cunoasterii nu depinde de natura obiectelor
t
igitur est interminabilis vitae tota simul et perfecta possessio,
quod ex collatione temporalium clarius liquet. 5 Nam
quicquid vivit in tempore, id praesens a praeteritis in futura
clrnoscute, ci de natura cunoscdtorilor, sd vedem acum, pe
cit este cu putinld, care este alcdtttirea fiinlei divine, ca sd
pulem cunoa$te ce limite are Stiinla sa.2 htdecata obSteascd
I
procedit nihilque est in tempore constitutum, quod totum o tLtluror celor ce trciiesc prin rntiune declarii cd Dumnezeu
esla vc;rric. 3 Sd cxctmindm deci ce este veSnicia; aceasta I
I
250 Boethius

vitae suae spatium pariter possit amplecti, sed crastinum ne-o descoperd deopotrivd nqtrtra
Si Stiinla divind. 4 VeSnicia
quidem nondum apprehendit, hesternum vero iam perdidit; esteposesiunea, tn acelasi tintp deplind
Si desdvirSitd, a vietii
nesfdrSite, de.fini/ie care se fnlelege
in hodierna quoque vita non amplius vivitis quam in illo *ni ti)np,ui"'"i,u
compararia cu cere vrenternice. 5 ciici
mobili transitorioque momento. 6 Quod igitur temporis tot ceea ce trdieste ht
tintp, tn prezent ./iind, inainteazd din
patitur condicionem, licet illud, sicuti de mundo censuit trecttt spre viitor Si
nici o fi.inld care trdieSle in timp ntt poate
Aristoteles, nec coeperit umquam esse nec desinat vitaque imbrci;iSa dintr_o
singurd privire intreaga cluratd o ii"1ti
sale,. ntai nutlt, n_
eius cum temporis infinitate tendatur, nondum tamen tale apucd sd vadd ziua de ntdine cd
a Si pierc{ttt_o pe cea cle iiet,i;
est, ut aeternum esse iure credatur. 7 Non enim totum simul chiar tn viala de fiecare zi nu trditri clecit o'rrr";;r;;;r';';"
infinitae licet vitae spatium comprehendit atque nxomente care lrec repede. 6 Deci
un lucnt care stferd condilia
complectitur, sed futura nondum, transacta iam non habet. timpului poate, dupd cum a socotit Aristot€I23(,)
,lerpre Iu,n",,
sd n-aibd nici inceput, nici sfarSit, prelttngincltt_,ti
8 Quod igitur interminabilis vitae plenitudinem totam pariter existenta
in infinitatea timpultd,. totusi ,r, orn insuSlrile
comprehendit ac possidet, cui neque futuri quicquam absit ,"r" ,U ,")i)
dreptul de afi socotit veSnic. 7 pentrtt
nec praeteriti fluxerit, id aeternum esse iure perhibetur idque
cd, desigut; nu cuprincle
Si nu imbrdliseazd deoclatd intreg spalittl vieyii
necesse est et sui compos praesens sibi semper assistere et irt/irrire, ci
Jragmente din acest spalitt; viitorttl incd ntt_l are, rrccutttl
infinitatem mobilis temporis habere praesentem, nu-l mai are. 8 ASadar acela care cuprinde
Si stitpdttesle in
9 Unde non recte quidam, qui cum audiunt visum Platoni acelasi timp tntreaga plindtate a ifetrii
nemcirginite, cel
mundum hunc nec habuisse initium temporis nec habiturum cdruia nu-i scapd nici trecutttl nici viilorul,
acela esle pe
esse defectum, hoc modo conditori conditum mundum fieri
drept denumit etern Si e necesar ca,
merelt prezent Si stapiin
pe sine, sd aibd prezentd irlfinitatea
coaeternum plltant. l0 Aliud est enim per interminabilem timpttltti trecdtor:
9 De unde pe nedrept ttnii, plecdna
duci vitam, quod mundo Plato tribuit, aliud interminabilis ai n ipoteza cd lttmea
dupd atm o vede platon237), n_are nici
vitae totam pariter complexum esse praesentiam, quod tncepttt, nici sfarSit,
ajung la concluzia cd cele create au
aceeasi veStticie ca Si
divinae mentis proprium esse manifestum est. I I Neque creatorul lor. l0 Dar alta este a_!i prehmgi
o victldJard limite,
deus conditis rebr.rs antiquior videri debet temporis aga cunx crede platon despre lttme,
Si alta este a lntbrdlisa in
quantitate, sed simplicis potius proprietate naturae. 12 Hunc acelasi timp tntreaga prezenld a vieyii
nemdrgittile, insuSire
enim vitae immobilis praesentarium statum infinitus ille care aparline desigur inteligenlei divine.
ll Dnmnezeu
trebuie considerat anterior crearittniror
temporalium rerum motus imitatur, cumque eum effingere sare, nu ca cruratd in
timp, ci mai ales ca proprietate a natLtrii
atque aequare non possit, ex immobilitate deficit in motum, sale unitare.
12 intr-adevdr, acea neffirSitd
ex simplicitate praesentiae decrescit in infinitam futuri ac miScare a existenlelor
trecdtoare in timp, imitd starea de
praeteriti quantitatem et, cum totam pariter vitae suae Jiccare clipd a vielii tn
nemiScarea sa Si, fiindcd ele nu o pot
reuliza sau atinge, din
I
LI
2s2 Boethius
plenitudinem nequeat possidere, hoc ipso, quod aliquo modo
numquam esse desinit, illud, quod implere atque exprimere
non potest, aliquatenus videtur aemulari alligans se ad
qualemcumque praesentiam huius exigui volucrisque
momenti, quae, quoniam manentis illius praesentiae
quandam gestat imaginem, quibuscumque contigerit, id
praestat, ut esse videantur. l3 Quoniam vero manere non
potuit, infinitum temporis iter arripuit eoque modo factum
est, ut continuaret eundo vitam, cuius plenitudinem
complecti non valuit permanendo. 14 Itaque si digna rebus
nomina velimus imponere, Platonem sequentes deum
quidem aeternum, mundum vero dicamus esse perpetuum.
l5 Quoniam igitur omne iudicium secundum sui naturam,
quae sibi subiecta sunt, comprehendit, est autem deo semper
aeternus ac praesentarius status, scientia quoque eius
omnem temporis supergressa motionem in suae manet
simplicitate praesentiae infinitaque praeteriti ac futuri spatia
complectens omnia, quasi iam gerantur, in sua simplici
cognitione considerat. I 6 Itaque si praevidentiam pensare
velis, qua cuncta dinoscit, non esse praescientiam quasi
futuri, sed scientiam numquam deficientis instantiae rectius
aestimabis. l7 Unde non praevidentia, sed providentia
potius dicitur, quod porro a rebus infimis constituta quasi
ab excelso rerum cacumine cuncta prospiciat. 18 Quid igitur
postulas, ut necessaria fiant, quae divino lumine lustrentur,
cum ne homines quidem necessaria faciant esse quae
videant? l9 Nurn enim, quae praesentia cernis, aliquam eis
necessitatem tuus addit intuitus? - Minime.20 - Atqui si
est divini humanique praesentis digna collatio, uti vos vestro
Mdnee,ierile filosofiei - CarlceJ- 253
nemiscure cacl tn miscare, din unitatea prezentrei coboard in
canlitalea neffirSitd a viilorului Si a trecuttiltti Si deqi nu I
pot poseda in acelasi timp tntreaga plindtate a vielii lor,
prin insttsifaptul cd ntt inceteazd niciodatd de a exista intr'
ttn mod oarecare, par a rivaliza intr-o ntdsurd cu ceea ce nlt
I
pot alinge si reproduce, legdndu-se de o prezenld chiar aSa
scurtd Si trecdtoare cum e eu, Si fiindcd aceastd prezenld
poartd in sine octrecare imagine a acelei prezenle statornice,
I
e Jiresc ca fiinSele care au existenla fn prezentul relativ sd
creadd cd trdiesc fn prezentul absolttt. 13 Nepul1nd rdmdne
legate de urt singttr monrent insd au luut drumul inJinit al
I
timpttltti Si in acest mod au ajtrns prin miScare sd-Si confirme
o t,iald a cdrei plindtate n-au putut-o fmbrdlisa stdnd pe loc.
14 Astfel, dacd vrent sd ddrn lucntrilor nume dentne de ele,
t
urmdnd pe Platon23{t, votrt zice cd Dumnezeu e veSnic, iar
lumeq in desfdsurare PerPetttd.
l5 Pentru cd jttdecata percepe fettomenele aplicdndu-le
legi conforme naturii sale si/iindcd Dumnezeu are totdeauna
o stare prezentd Si totuSi veSnicd, iar Stiinla sa, trecdnd peste
orice miScare a tinrpttlui, rdmdne in unitatea prezenlei sale
,ri, imbrd;isdnd toate spaliile infinite ale trecutt'tlui Si
viitorului, tn cunoasterea sa unicd le considerd ca Si cum
t
s-ar intampla tn prezent. l6 Astfel, dacii vrei sd judeci aceastd
prevedere care cLtnoaste anticipat toate, i\i vei da seama cd
nu e ce o preStiinld a viitorului, ci mai degrabd ca o Stiinld
t
a prezentului mereu actual. 77 De unde nu se zice prevedere,
ci mai degrabd providenld, fiindcd Sezdnd departe de
realitatea inJerioard priveSte toate ca dintr-un turn tnalt al
I
universului. 78 Pentru ce dar ceri ca sd devind necesare
cele ce sint luminale de raza divind, cdnd nici mdcar oamenii
nu considerd necesare toate fenomenele pe care le vdd? 19
I
Celor pe care le vezi fn prezent le adaugit privirea ta vreo
nccesilule de a exista? - Nu. 20 - $i dacd se poate face vreo I
2s4 Boethius

hoc temporario praesenti quaedam videtis, ita ille omnia comparalie tntre prezentul divin
Si cel Ltman, clttpd cum voi
suo cernit aeterno. 2l Quare haec divina praenotio naturam vedeli cdteva lucruri rn acest prezenr
ar vostrtt rimitat in timp,
rerum proprietatemque non mutat taliaque apud tot aSa el vede toate in prezentttl sdu etern.
se 2lDe aceea
aceastd precunoagtere divind nu schimbd
praesentia spectat, qualia in tempore olim futura provenient. natura Si
proprietatea lucrurilor, ci le priveSte infala
22 Nec rerum iudicia confundit unoque suae mentis intuitu sa ca prezetxt'e,
in forma tn care ele se vor proclrtce
oclatd in viitor,. 22 Nici
tam necessarie quam non necessarie ventura dinoscit, sicuti nu confundd.iudecd\ile sale despre recrlitutre
Si, intr_o singurd
vos, cum pariter ambulare in terra hominem et oriri in caelo privire a minlii sale, deosebeSte ceea ce
va exista n"oldrot
solem videtis, quamquam simul utrumque conspectum de ceea ce nu va fi obligat sd existe, clttpd
cnm voi, cdncl
tamen discernitis et hoc voluntarium illud esse necessarium vedeli in acelasi timp un om mergdnct pe
pdmdnt Si soarele
iudicatis. 23 lta igitur clrncta dispiciens divinus intuitus rdscirind pe ce4 deSi ave!i deaclatd ambe-le
intuigii, vd cla!!i
lotusi seama cd o intuilie subsunteazci
qualitatem rerum minime perturbat apud se quidem u,feno,ne,n vol,nta:r;
iar alta unul necesar. 23 Deci intuilia clivind,
praesentium, ad condicionem vero temporis futurarum.24 care priveSte
toate, nu tulburd calitatea lucnrrilor, prezente
Quo fit, ut hoc non sit opinio, sed veritate potius nixa
infala sa, clar
viitoare sub perspectiva timpului. 24 De
unde reznltd cd nu
cognitio, cum exstaturum quid esse cognoscit, quod idem e un amestec de presupuneri, ci mai
degrabd o Stiin;ci bazcttd
exsistendi necessitate carere non nesciat. pe adevdrfaptul de a cunoa;te ce se vct
intdmpta Si de a Sti
25 Hic si dicas, quod eventurum deus videt, id non ce poate fi lipsit de necesilatea cle
a exista.
evenire non posse, quod autem non potest non evenire, id 25 La acestea dacd_mi obiectezi cd ceea
ce Dumnezeu
vede cd se va intdmpla nu poate sd nu
ex necessitate contingere, meque ad hoc nomen necessitatis se intilmple, iar ceea
ce nu poate sd nu se tntdmple izvordste
adstringas, fatebor rem quidem solidissimae veritatis, din necesitate Si
dacd md constrtngi cu termerutl acesta
sed cui vix aliquis nisi divini speculator aceserit. cle necesitate, ili voi
mdrtrtrisi cd este aici o rearitate de cer
26 Respondebo namque idem futurum, cum ad divinam mai nestrdmtttat
adevdr dar Ia care n-ajunge dectt cel ce
poate veclea pe
notionem refertur, necessarium, cum vero in sua natura Dumnezeu. 26 itri voi rdspunde cd acelasi
perpenditur, liberum prorslrs atque absolutum videri. necesar fald cu cunoasterea divind,
fapt viitor pare
dar cdncl e jttclecat prin
27 Duae sunt etenim necessitates, simplex una, veluti quod propria sa naturd pare liber absolut23e).
Si 27 Cdci sint doud
necesse est omnes homines esse mortales, altera necesitdli, una absolutd, ca de pildd aceea
de a /i oamenii
muritori, Si alta condilionatii, cle exentpltt,
condicionis, ut, si aliquem ambulare scias, eum ambulare clacd e necesar
sd meargd cineva pe care il vezi cd merge-
necesse est. 28 Quod enim quisque novit, id esse aliter, ac 2g Desigur
cunoastem unfapt cum e el, dar prin
aceasta nu_i atragem o
notum est, nequit, sed haec condicio minime secum illam necesitale absolutd de a exista. 29
Fiindcd nu natttra sa
simplicem trahit. 29 Hanc enim necessitatem non propria proprie ii irnpune aceastd necesilate,
ci o conclilie care se
256
Boethius 257 I
adauga; nici o necesitate tn adevdr nu constrtnge sd meargd
facit natura, sed condicionis adiectio; nulla enim
necessitas
eum tum' cum
pe un om cure J'ace acest act ctt voia sa, deSi e necesar ca {
cogit incedere voluntate gradientem, quamvis atunci cdnd merge, sd meargd.30 Deci in acelasi mod, dacd
grudi,ur, incedere necessarium sit' 30 Eodem igitur
si quiO providentia praesens videt' id esse necesse
31 Atqui
modo'
est'
deus
providenla vede unfapt ca prezent, e necesar ca el sd existe,
chiar dacd n-are prin naturasa nici o necesitate de a exista. t
tametsi nullam naturae habeat necessitatem'
ea futura, quae ex arbitrii libertate
proveniunt' praesentia
contuetur; haec igitur ad intuitum relata divinum
necessaria
3l $i evenitnentele viitoare care izyordsc din liberul arbitru
le vede impreund prezente; prin urntare, raportate la intuilia
divind, ele devin necesare prin faplttl cd sint supuse l
fiunt per condicionem divinae notionis' per se vero cunoasterii divine, dar considerate tn ele inseSi, rut-Si pierd

considerata ab absoluta naturae suae libertate

32 Fient igitur procul dubio cuncta' quae
non desinunt'
futura deus esse
absoluta libertate a naturii lor. 32 Se vor produce deci fdrd
indoiald toate acelea pe care Dumnezeu le cunoaste mai I
dinainte cd vor exista, dar unele din ele pornesc din liberul
praenoscit, sed eorum quaedam de libero proficiscuntur arbilru, Si deSi se produc, prin aceasta nu-Si pierd natura
arbitrio, quae quamvis eveniant, exsistendo tamen
naturam
lor proprie, gralie cdreia tnainte de a se produce ar fi putut
;
etiam non
propriam non amittunt, qua, prius quam fierent' Si sd nu se producd.33 Dar ce intereseazd cd nu stnt necesare
.n"nir" potuissent. 33 Quid igitur refert non esse necessaria'
cum propter divinae scientiae condicionem
modis omnibus
fenornenele - zici tu - cdnd ele se produc in toate chipurile
prin aceastd Stiinld divind, foarte asentdndtoare necesitdlii. I
quod ea' quae 34 Rdspunsul 1i l-am ardtat mai inainte in exemplul cu
necessitatis instar eveniet? 34 Hoc scilicet'
paulo ante proposui, sol oriens et gradiens homo'
fiunt, non fieri non possunt, eorum tamen unum
quae dum
prius
rdsdritul soarelui Si cu mersul omului; aceste fapte tn
momentul in care se petrec rut pot sd nu se petreacd, dar I
dintre ele totttsi unul chiar tnainte de a se prodttce era necesar
alterum vero
quoque, quam fieret, necesse erat exsistere'
minime. 35 Ita etiam, quae praesentia deus
habet' dubio
sd se producd, celdlalt insd nu se prezenta cu acest caracter
de necesitate. 35 Tot asa cele pe care Dumnezeu le are ca
t
procul exsistent, sed eorum hoc quidem de rerum prezente, existdfdra indoiald, dar aceastd existenld a lor la
necessitate descendit, illud vero de potestate
36 Haud igitur iniuria diximus haec' si ad
facientium'
divinam notitiam
unele se coboard din necesitalea lucrurilor la altele ea atdrnlt
de puterea celor ce Ie sdvfrSesc. 36 Deci am awtt dreptate sd
I
necessitatis spunem cd acestefaple, dacd se reJbrd la cwroasterea divind,
referantur, necessaria, si per se considerentur'
esse nexibus absoluta, sicuti omne, quod
sensibus patet, si
respicias
stnt necesare, iar dacd se considerd tn ele insele sint dezlegate
de lanlul necesitdlii, dupa cum tot ce e din domeniul I
ad rationem referas, universale est, si ad se ipsa simlurilor raporlat la ralitme este general, iar dacd fl priveSti
singulare.
37 Sed si in mea, inquies, potestate situm est
mutare
in sine e individual.
37 Dar - vei zice - dacd este fn puterea mea de a-mi
I
propositum, evacuabo providentiam' cum' quae
illa schirnba hotdrirea voi tnldtura providenla cdnd voi ajunge
propositum te
pra"noscit, forte mutavero' 38 Respondebo sd schimb ce prevede ea.38 Voi rdspunde cd poli sd-1i schimbi
id te posse
quidem tuum posse deflectere, sed quoniam et hotdrfrea, dar fiindcd providenla cu adevdrul sdu rnereu
258 Boethius

et, an facias quove convertas, praesens providentiae veritas prezent Stie cd tu poyi
face aceqstct Si vecle c{acd o faci Si
intuetur, divinam te praescientiam non posse vitare, sicuti incotro te indrepli, ntr poli evitct preStiinla
c{ivinit, dupd cum
praesentis oculi effugere non possis intuitum, quamvis te nu polifugi de privirea untti
ochi tnerelt prezent, oricit te_ai
in varias actiones libera voluntate converteris. 39 Quid indrepta cu liberd voirtld spre cliferite
aclittrti. 39 Ce, deci -
vei zice - va Ji schimbatd
igitur, inquies, ex meane dispositione scientia divina Stiinla tlivind dtryd disporiyio *"o,
aSa incit cdnd eu voi vreq odatd
mutabitur, ut, cum ego nunc hoc, nunc illud velim, illa ceva, oclatd alrcern,' sd p,ard
a-Si alterna si ea
quoque noscendi vices alternare videatur? - Minime.40 felti cle a *tnoctste? Ntt. 40 Cdci pri;;;",
divind precede orice
Omne namque futurum divinus praecurrit intuitus et ad .fapt viitor ir ortr,"" si_r recheamd fn
prezentul propriei sale constiinle;
praesentiam propriae cognitionis retorquet ac revocat nec ea nu-Si modificd, cum
crezi' cunoasterea sa anticipatd
cdncr intr-ttn ciincr in artur,
alternat, ut aestimas, nunc hoc, nunc aliud praenoscendi ci ramdndnd intr_o singurd permanentd Jbr
vice, sed uno ictu mutationes tuas manens praevenit atque Si privire previne Si
imbrd,iseazd schimbdrite taie.
4r prezenra aceasra care
complectitur. 4l Quam comprehendendi omnia visendique cuprinde si vede totul Dumnezelt
o are nlt din c{effisurarett
praesentiam non ex futurarum proventu rerum, sed ex faptelor yiitoare, ci clin propria sa tmitate. 42
propria deus simplicitate sortitus est. 42Ex quo illud quoque Si capdtd as(bl
dezlegare Si problema pe care
mi-ai pus_o cu pttlin inainte
resolvitur, quod paulo ante posuisti, indignum esse, si cd este nedemn sd se spund cd
Japtete noastre viitoare sint
scientiae dei causam futura nostra praestare dicantur. 43 cauzd a Stiinlei divine. 43 Fiinctci
aceastd prtere a stiinyte::i,
Haec enim scientiae vis praesentaria notione cuncta care imbrdyiseazd toale printr_o
cutxoa$tere prezentd, impune
complectens rebus modum omnibus ipsa constituit, nihil ea fnsdsifelul de afi at tnturor
lucrurilor, jara o Anpi,ta" de
vero posterioribus debet. 44 Quae cum ita sint, rnanet cele ce se vor petrece tn viitor.
44 AstJbt stdncl ti,"rrrftn,
intemerata mortalibus arbitrii libertas nec iniquae leges muritorilor le rdmdne nealins liberul
arbitru, Si ,, i";:,
nedrepte propun peclepse
solutis omni necessitate voluntatibus praemia poenasque Si recompense voinlelor libere cle
orice necesitate. 45 lar Dumnezett,
proponunt. 45 Manet etiam spectator desuper cunctorum preStiutor a toate, rdmdne
privind din inart si eternitatea rotcreartna
praescius deus visionisque eius praesens semper aeternitas prezentd a vizir.utii
sale merge mdnd in mdnd ctt calitatea
cum nostrorum actuum futura qualitate concurrit bonis viitoare a faptelor
noastre, imparlind celor buni rdspldyi,
praemia, malis supplicia dispensans. 46 Nec frustra sunt in celor rdi peie)sgzeot.
46 $i ntt zadarnic sint indreptate
deo positae spes precesqlle, quae curn rectae sunt, cdtre Dumnezeu speranle
rugdciuni care, cdnd sint drepte, Si
nu pot safiefard efect.47
inefficaces esse non possunt. 47 Aversamini igitur vitia, indepdrtali-vd deci de vicii, ,rttfrotri
colite virtutes, ad rectas spes animum sublevate, humiles
virtulile, indlyatri_vd
sufletul in speranle drepte, rfdicayf
cdtre cer rttgdciuni
preces in excelsa porrigite.43 Magna vobis est, si plecate' 4B cdnd viata voastrd
se creffisoard inaintea ochiror
dissimulare non vultis, necessitas indicta probitatis, cum judecdtorttlrti care vede toate,
dacd nu vreli sci vd inSelali pe
ante oculos agitis iudicis cuncta cernentis. voi tnSivd, trebuie sd vd impuneli
marect datorie a virtutii.
Maneaierilc filosofiei - Note

CARTEAI
NOTE
T
t)Poeziile de tinerele ale lui Boethius n-au ajuns pdnd la
noi; printre ele, Cassiodor citeaz6,un Carmen bucolicunt.
2)Carnene, muzele romane inspiratoarc ale poelilor.
T
3)Cf. Seneca, Octavia 327-329.
atCf. Ovidiu, Tristia,IY, l-2: Chiar pe drumurile de exil
spre finuturilc Pontului / Md mdngdic rnuza.Easingurd mi-a rdmas
tovardgi de pribegie.
s)Dacd ludm ca siguri data nagterii lui Boethius anul 480,
t
el avea in anul exilului, cdnd a qi nrurit, aproape 45 de ani.
6)lI @, Trpq,Krltcn qi Oeotpqrtq; indialogul la Porfiriu
$i
T
(Migne, Palrologia latind,Vol. LXIY col. 1l A) Boethius spune
cd filosofia estc de doud feluri; teoretici gi practicd, id est
speutlaliva el activa.
7)Platon, Republica,607 a gi b: Nu trebuie adtnise in cetate
I
decdt imrurile cdtre zei Si laudele de seantd; cdci dacd ei admis
muza fermecdtoare fn cdntece Si poezii epice, voluptatea Si
durerea fyi vor Ji lege in cetale Si ele vor clontina fn locul acelei
I
t
inlelepcituti care a pdrut ttthtror ceu mai bunii...; este veclte
neinlelegerea intre Jilosofie si poezie; Cf. gi Platon, Rep, 548 b
qi Cicero, Hortensitts, fi'agm.84 (9 1).
a)$coala de filosofie intemeiatd la Eleea, in Grecia Mare,
dc Xenofan, din Colofon, a avut ca reprezentanli pe Parmenide
gi Zenon dinEleea, precum qi pe Melissos din Sarnos. Parmenide
gi Zenon sint, dupd cum spune Aristotel, intemeietorii dialecticii.
Academia era o grddini cu un gimnaziu in Atena, numitd
t
astfel de la numele eroului grec Academos. Platon a cumpdrat-o
gi gi-a linut aici cursurile sale, intemcind astfel gcoala filosoficd
Academia, care a durat pdnd in tirnpul lui Justinian (529 p.Chr.)
e)Aceastipoezie conline ideile generale ale filosofici platonice
t
dupi care omul, inainte de a se nagte, a avut o existenld ideald
vegnicd gi absolutd, cunoscdnd toate, ca gi Dumnezeu; venind in
lume, ludnd prin urmare chip material, mintea i s-a intunccat, aqa
I
incit vede oarecum numai umbrele realitdlii, nu realitatea insdgi in
esenfa sa. Prin gtiinfd qi indlfare sufleteascS, omul igi aducc incetul
cu incetul aminte de ceea ce a gtiut odat6, in existenla sa ideal6,
t
anterioard naqterii trupegti. Elementele dccorative ale cosmologiei
lui Platon (rnigcdrilc astrelorpe cer, subsumate numdruluiordonator
;i spiritului univcrsal carc conduce totul intr-o deslvdrqitd ordine I
I
 2€
262 Boethius MffneAicrile filosofiei - Notc -
gi arnronie, revenirea anotimpurilor etc. apar gi la Boethius, in 20)Idciascmdndtoarcgisirnlarnulliscriitoriclasici;vers.
mai toate poeziile sale, ca locuri comune. 2, cf. Vergil ius. G c o rgi cc ll. 490-492:
r0)Hesperide - occidentale (Hesperia, de la hesperos - apus
Fr-,)i"lt
'Si cfr ce a'ptttttt ctttloosle curt;ele .lucrurilor
gi hespcra - seard era pentru Greci Italia qi pentru romani Spania). a cdlcat irt picioare orici teamci Si 4eslinul necruldtor . ... ,
lr)Corus, vint de nord-vest. este stabilitit
r2)Boreas, vint de nord, boreal. Asupra asemdnirii
6f.'S.".i", 6u ii,o lteata, cap.5: Wala Jbricitd Atwtci este x(letul
lr"tt,:,rii pi o iuctecitd cl,iapi'1 si sigitrd'
"r'oni,','ii nu
versurilor, Cf. Vergilius, Eneida I, 52 gi XII 365.
t3)Pavia, altddatd Ticinum, in latina veche Papia, la 35
ii;";;;;; ",,l'icc r!"re''"" c(rid a c'tr ltolartrentmtoi,
scdput
uttdc
de
s-
km 7/atinii, dctr chiar de rcini trsoarc: rdnntrittd
sud de Milano. l';;;;;,';;:;;,,a "-ii ipain toitt stirr chiar impot,iva ameninldritor
ra)Anaxagora, ndscut la Clazomenae, a triit la Atena, in sorlii..
Si loviturilot'
2r)Cercctdtortr clasicismului lui Eminescu ar.putea face
tirnpul lui Pericle asupra cdruia a exercitat o frumoasi influenfd.
din Glossa"'
Acuzat de impietate religioasi, pentru cd incerca sd explice apropierc intre acest vers qi cel aproapc idcntic
fcnomenelc natr.rrii gi fiind bdnuit de medism (cd ar fi favorizat, 22)Proverb grec.
contra patrici sale, intercscle rcgelui Mczilor) a fost salvat de la *)iiomer,
7t iorto, I, 3 63 -3 64 (T h.glis cdtre
fi ul siu Achille'
moarte de Pericle, dar a trebuit si se exileze. Astfel a pdrdsit voind sd-l consoiere de pierderca Briseii):
Atena gi s-a retras la Lampsac, unde a rnurit (428 a.Chr.).
ls)Socrate, acuzatcd ar introduce zcitili noi in Atena gi ci
A, i ai i i,','/itii | *
Ii,ini-friiii"iii
ry.t,Le-,,,. ..t "..v p-
I
"r, ..--
riiii-,,i
..--
c t, rt t p ? c e .i a t e'
,a'i'"i' ia
-'-
: ::-l:.,':i1,?
.qi':'tmpremd"
s'o "stim
ar corupe tineretul prin idcile sale liberale faln dc zcii mitologici, a (Tiad. G. Murnu)
fost condamnat la moarte gi, degi putea fi ajutat sd fugd din Cuvintele subliniate sint citatc dc Poethius in greceqte'
inchisoare, a preferat si bea cucntd pentru ca si nu aducd vreo 2{)Vergilius, Eneida,Vl,849-850' ,
atingcre majcstdfii legilor fIrii. Splendida pledoaric a lui Socrate Si-tt ntatta ctt ccrcttt
pentru supuncrea faf[ de legi - care cdnd nu sint drepte trebuie Afle-ate stelelor citi Si'ale ierttltti mat"gini
rotunde'
schimbate, iar nu cdlcate - o gdsim in Criton al lui Platon. (Trad. Cogbuc)
r6)Zenon din Eleea, n[scut pe la 490 a.Chr. avea, cum 2s)Platon, Repttblicct 592b: Existd in cer un model pentnt
spune Diogene Lertiu, strdlucite insugiri gi in filosofic gi in politicd. oricine iiioii'l piivectscd,si sd-'si rfmduiuscd dupd el viala sa
Voind sd redea libertatea lirii sale cdzute pe mdna tiranului d.487 e, ibidem.
Nearchos, urzi un complot impotriva acestuia, dar fiind trddat gi
--' ti 473
Cf.
" i"ilut on, [iup,,ilica, Yt 473 d' Dacd Ji.losofii mt de)'irt
constrins s6-qi dea pe fald complicii, el i-a o,divulgat" pe prietenii
'';i;;ili;;;i
resi in tiit dacd cei ce shtt tn prezenl regi sau slwerani nu
tiranului, apoi pe tiran insugi, dnpi cnm spune Plutarch, gi tdindu-gi "ititi ictevara1i... nici c.ethlile' nici neamut onrenesc'
lirnba cu dinlii a scuipat-o in fala lui Nearchos. A fost pedepsit cn dtnti ndrcrea mca, 111-Si vor t'edea ttettot'ocirile lor nticSorule'
moartea, cdzind astfel victirndpatriotismului sdu, ceea ce a ftcut rriiiaip^n" platon spunc cdy'lasoJii trebuie silili sd guverrrczc
pe poetul Hermippos sd exclame dcsprc el: Coryul tdu l-a strdpwts, (V[, a-520 b).
nu pe line. '' --' 519
27)conigasfus, favorit al lui TeodoTc, pe .ca1e a$1i^c.'
r?)Canius lulius, filosof contemporan cu Seneca, in a cdrui
regele vizigotlil numea Bdrbut ilustru'
(Cf' Cassiodor' l'prst'
operd De tranquillitate animi gdsim povestite imprejurdrile in VIII,28).
' -^^' *hrigguilla
care a murit cu un curaj extraordinar Canius. sau Trigguilu, d..lp.." care Grigorie din Tours
rE)Lucius Annaeus Seneca, marele filosof stoic roman (2-
.e .iu-friieten ul Ama"lisu n tei' fi i ca lui Tcodo ric'
"'"^'-;tii;iin,
,oun"
66 p.Chr.) educatorul gi ministml lui Nero, cornpromis in conspirafia A,pologia ltti Souate' l' 33 a" M-am purtat
lui Piso, a primit de la Nero ordinul de a se sinucide. A acceptat pttbticd s.i partiailard' incit n-clnt
"n'iii,,iit iioTrt th viaia mea
totcleauna
pe aldturea clc drepto.tc-'
moartca cu o senindtate demni de inlelepciunea sa. rticiohatd nimdntti nimic'
re)Soranus, stoic, victimi a lui Nero ca gi Paetus Thrasea "'t"'";;C;;;;lu, u".t]" provincic altal ici mcridionalc' bantuite
gi Seneca. pe atunci de cutremurc ai de erupfia Vezuviului'
 I
264 Boethius Mdnsdierile filosofiei
- Note
265 I
3r)Paulinus, consul la sfdrqitul sec. V. 12'lnspiratd,din tragcdiilc ltti Sene-ca' rnai ales din Fedra Si
32)Albinus, din familia lui Decius, ca gi Paulinus, consui
in 493 qi apoi prefectul pretoriului, trirnilind niqte scrisori
,;nnnIit.accasta ,""".r.,i.i.i.iniii.^ta
;'#i;dit,;p,;.rii.r' luiBoethius' ^ .
a3)Reproduse1";;;il;J.;u6 frinturi
totugi ca una dintre cele

de vers din lliada,

I
impdratului de Rdsdrit, Justin, acestea cad in mdna ofilerului
palatului, Severus, care le incredinlcazd referendamlui Cyprianus,
omul de incredere al lui Teodoric. Scrisorile pdrind sllspecte,
ll, 29 4sq (icle subliniate)
R6u e cand domntt srnt
:

mul1i, ntunai tmul sd fie intre oantcnt

iii,i,,r-iio, si stdpart,nuntui cine primi de la Z.eus
I
Albinus este acuzat de complot. Boethius ii ia apdrarea gi aceasta
ffiilil. d*e qi tegldc care s-asculte *unutll'r^..
G. Murnu)
constituie inceputul urntdririi 9i osindirii lui Boethius. Cyprianus
gtia foarte bine latina gi gota; avea abilitate, elocinfd qi se bucura
de deplina incredere a lui Teodoric (Migne, Patrologia lntind,
aa)intre faptele cu care Boethius se mindrcgte este 9i
acela
proza IV)'
fi voit sd ,utut'" ttnuiul' (v' mai sus' itt nt | 92 a: c h i a r e'i
t
dc a
vol. LXIV Appendix ad opera Boctii). L' i ep it
P lutarch, c ;'i;:;';;'
t 6'i
I
as) -c
3r)lnvinuit de magie.
aint':n"'i"7i'tii"' if ii"" cle tudatd grdmadd de
mai nepriceprli
3a)Fratele lui Cyprianus. medicantente peste oi"'"J)'i""
o''i'iinlatoo''e de sdnge stricat' ci
n'it sd se ntoaie de la sine prin
asteaptii ca rumoctreci'cii i-i
3s)Gaudentius, unul din delatorii lui Boethius.
acum'
36)Capitala imperiului de Apus incd din timpul lui Honoriu. p'iai"o'f'ard ut.medicamen:e' Deci
37)Asupra acuzaliei
Introducerea.
gi procesului lui Boethius, v. ';;;; ;;'iir;i,,t,unsa
coacere,Jiittd "ioi
p.,i'i"'loii iinti rte ot:icei
i tt ! ir t u r a t c eva d t tf
iZ"t': i',j:i t i^i t o' u s
a'irrrts
i'afe"c
y
ta
itm
matm'itate' a
e a s1fl etul u i
I
38)Cf. Platon Theaitetos 151 d., unde Socrate spune cd pare a cdttra qi"ii'i'iiiiiiiinito' ai.socotit c'd-mi voi Jace
tdtt
filosoful iubegte sinceritatea gi urdgte minciuna. (Platon,
Republica,485 c: Se poate ca prin aceeasi naturd sdfie cineva
clatoria tlaca,
'rr,iiriir-,iiir'
penti'i o t'" consola' ili voi t''p'al!11:^q!:!,','I!,
ciarc $i clttrerea ta sd se rnicsoreze siacesle
"iii,,iin si drsnrtn sd disPard'
tongu'rt I
Jilosof Si mincinos? Nu.) ce e
ie)Aluzie la unldtoarcle cuvinte ale lui Epicur (Lactantius. '"""""ti,Bo.ihiur, Iti'i6r'phiritLrrr. llI' 1:om'
Dncd ai unit ceea
De ira Dei, 13,21): Dacd vrea Si poate sd suprinte rdul, ceeu ce
se ct:ine sd credem despre Dumnezeu, de unde exi.,gtd acesl rdu?
murilor ctt ceea cc e rqi;tt(tl
Aoollonium, I l6 b'
ai'/dcttt pe Cf ' 9i Plutarch' Ad
I
Sau pentru ce nu-l suprimd? CARTEA II oarb6'
aoCitat in grecegte; Cf. Seneca, Devita beala,XY,5: Dupa rz)La cei vechi destinul era reprczentat ca o divinitate
cltn un bwt solc{at ra suporto rdnile, iSi t'ct rzumdra cicatricele at)Plutarch, ii"fi'1ti;i'k,
de a
toz f' so' Esre insusirea
sub devenirea
I
otrtultti edtrcat si fif eteit
tttt se
Si, strdpuns de sdgeli, murind va iubi pe comundantul pentru -schintha
cu demnitate linuta
core va cddea, inleleptul va evea in suflet acel vechi precept: lucrurilorcn po' p'Jtp[it iide a-si-ygstra ntt venim tn viald
urmeazd-lpe Dumnezet,. - Ep. XVI Ad Lucilium; Ea (filosofia) mrui suflet stdpanit id n'''J'''iiiil'"iii: Cdct
I
'!r',"orul'i"s; ,lo''ltii iiisi"n ta-i presuiem legi' ci s'd ne suPu'rt1y'
ne va indenma sd ne supawn de bundvoie lui Dunnezeu, sd
)eii cond.ucdlori ai universutut st
i'rt"r-iili,r, i,ora'tln''i" 'dtrecdtr"e
rezisldnt at indirjire so\ii; ea te va invdya sd untezi pe Dumnezelt
destin si oroviden{d'
Si sd suporli imprejttrdrile.-Ep. XLVIII Ad Luciliurn: Filosofia celor ce au Jbst preic'it;;"
inti promile sa mafaca esemenea lui Dumnezeu; penlru aceasta
ae)cei vechi .;;;;r;;
Ci pitttttrt'
so(ii cu o_t^o3t3
adesca nesratomicia
z d Apolloyiuml.l0.l^l'
I
stnl invital, pentru aceasla ant venit.... Cf. qi Ad. Luc. II.VII. care se invarteqtc
ar)Protectorul gi apoi socrul lui Boethius, Symmachus,
'Jniifi;'
Aiiitr,r:ai,i,,dr,-'"';;:;l;' o parte a orbi.rei
e stts' iar atta 1os'
II' rI' 18'
consul in 485, era nepot al celebrului Quintus Aurelius Ei. ir'tinl,i. eir. v 70 sinlbqgr(iu' ca
Symmachus, prefcct la Roma gi consul, apdrdtoml pagdnismului
sg)Soafta, l*rimit. gi nenorocirile ci. se gdscqtc
cu r;;;
temd in *i. rnii -utit ttugtaii dinteatrul antic' De asemenea' $l
impotriva Sf. Ambrosie, In afard de rudenie, acele agi sentimente,
0,,'n"iei;;i;td;;^ depl6'ng n:q'1i-n.Y-:lYlui d"
aceleagi gdnduri filosofice gi religioase uneau intr-o caldd leg[turd poc!ii lirici a"
a irtvingc clctqrtnttrtstnul
cosmic 9i social' care-l impresoara'
sufleteasci pe Boethius gi pe socrul sdu.
 266
Boethius
sr)Eurip, MdneAierile filosofiei - Note 267
strimtc intre Eubeia 5i Boefia, renumitd
valuritcslrc tl.,i:ruiffi. prin s7)Solon spusese odatd bogatului Croesus cd nimeni nu
s2'prutarch.
id. Aportotrittnt.
umrdtoarclc spuse arc tuf au.ipil*'i r03.d. 104. a,b: Despre trebuie sd se coniidere pe deplinfericit inainte de moarte. invins
,q\i"i,,u ttu .stnt cturabire, ci de Cirus gi dus si fie ars pe rug, Croesus a strigat pe $olon de
eJeme,e, 9i: chiar rucn,riJba,tI
iici'n'e1)stoarna; ba o singurd trei ori. Cirus, impresionat, a dat ordin si fie oprit rugul. In acelagi
zi ne-ar putea ridicct pe ireprele
irn; ,uo,e timp, o ploaie torenliali a contribuit la stingerea completi a focului
l: ,:lr.mai de7os, beme'tri, ui" "uil,r"i., ,,.. si ne_ar cobori qi la salvarea lui Croesus. (cf. Ausoniu
cd acesrea sint , Ludu.s septem sapientium)
Jort,te ittste, dar cd arfi yort ,,,ni
intr-o
!!, ci intr-o clpa. "riri'dord nri;;;;.;;,;,; sE)Perseu, regele Macedoniei, invins la Pydna (168), de
s3lpc'llu Paulus-Emilius qi fXcut prizonier, a irrrpodobit carul de triumf al
ner.nnificurca so(ii. cf, personificarea invingitorului sdu qi a murit apoi in inchisoare.
Platon (Critonj sau a parrici i"
Cil;"iz atitinara I). legilor lui se)Citat in greceqte din lliada XXIV vers 527-533;
ad.',tpoiioii'i,,i'iiZ\:. o"rp* toate Doud bntoale se afld-n Olimp pe podeala lui Zeus
sa ^_. _r,pfutarch,
^" spunem: ne ingriiint de.cele ce sint trebuie
vor ni le cer inaooi arfet ,,-i, ai" reiioa p;-;;;;;;rrt Unu-i butoiul de rele, celdlalt e butoiul de bunuri.
rlacq ei cer pe
treir','iii ,o"oti* insuportabil Cdnd un amestec din ele cuiva intre oameni ddZeus,
o d,o, loioiiii1a-rilo,,, insaduit_o Nenorocirea-l agteaptd, dar are qi parte de bine.
un scurt
t.i n
ry. Cic e r o. Ti "'"1"
s c . l, 93 : S d c' it; i ;; ;; ;;;"
f; ;, Dacd-i di insd necazuri, il face batjocura lumii
b a'b c s t i,, d r t t ; ;-;
;; o ro c i ie s a r, ii i,,'i iii ['f"':::"r::"#::: Foamea pe sfhntul pdmdnt il adulmecd flrd mild.
v,ene? Cea fixatri de naturd? D;,.;;;;;; " /:
ne_-a dat si bani,firii
ne_a dat viala, cunt $i umbld sdracul pribeag, oropsit e deZei gi de oameni.
afi.rn rir,rtiirii,iiii."b"-ce sd (Trad. G. Murnu)
ca ea olerc hnpoi cdnd r,rca?.Doai te ptdngi cleci
.")Plutarch it, iiirit" conctilie ai primit-o. 60)Subiectul acestei poezii revine des in poezia didacticd
Ad. _p|antele
trncori dau roade multc. .ApoIIoni,,ir,'lOl"'tr' Dupd cum latind. Cf. Ovidiu Fastel; Horatius Sat.I,l Claudian, Contru
nttuo,li i,,, inri arro" lui Rufin I, etc.
datd sint prodttcdtoa,u a" r,riiosi,'"tii'n,E si animalele o 6r)Horatius, Carmen Seculare 59.
marc elterneazd linisl nu; ,si c{upd cum De
nr I t c s i
tr
fe I t,, i t t p,f,!,.c.u i
fu r il m a'. t o t a$ a'1t ;i'
care tarasc pe oameni i'
i'irl;;
i! 62)Seneca, Ep.II Ad. Lucilium'. Nu e sdrac cine are pulin,

" ^ "7
di;;;; ci cine doreSte mult.
63)Din a doua cdsdtorie, cu Rusticiana, fiica lui
""';;;i;i;';iiroi,lif.'q"tftfft'
s6)Horatiu
, , s, Oclc I, 34, Symmachus, Boethius a avut doi fii: pe Symmachus qi pe
Numai un zcu e in stare
Boethius, consuli foarte tineri,in 522.
i,. sd faca mare, pe ccl inalr
Pi",f
vaotnd ce-ascundc umbra. Cu
umil. 6a)De tdndr, Boethius a ajuns la demnitatea de patriciu gi
aprig zbor consul. (Patriciatul era spre sfdrgitul imperiului numai un titlu
Norocu-a smuls de_arcl coroana. onorific de noblele, care se dddea unui numdr restrAns de
Vesel cd dincolo o vede pusd.
personalitdli in stat).
6s)Carul lui Phoebus-Apollo este, dupd legendd, tras de 4
(Trad. C. Niculescu)
Ode III,29, 49-52: cai, fiecare avAndu-gi funcfia ardtatd, de nume: P-vrous (foc, cdldurd),
Norocnl ccl prea bucuros de crunta
lui menire Eors (lumind), Ethon (care arde) Si Phlegon (care aprinde).
sau neprcvdzur srd_n *.ii"Jarao"i,. 66)Verg. Georgice II. 458; O preafericilii agricultori, dacd
l1{::rt
re ptac neslqure favonrri avlnd
la togi de dat,
Azi mie, rndine altuia, cu mulrd inlcsri;;. "- Si-ar cunoaste bunurile lor!
67)Plutarch, De exilio, 600 a: Cred cd nu sint mulli
Sardinieni care sd nu doreascd sd plece fn exil cu averile tale Si
Ad. Aportoni.unl cit ,"
ll:r-1'"h., este soarto
rtestatornicd !03; S::!;?)lT;;i) care sd li se pard cd s-aJdcutfoarte bine cu ei, dacii astJbl le
si_cir de ,,ioiri jitrs"r"-rutnirli," este dat mai degrabd sd trdiascd tntre strdini, decdtfixali acasd,
se inatla cete umite, tu i"ni,niaiiJ'roiii'"' it asemdndtori broastelor lestoase, sd n-aibd nimic bun decdt sd
traiascd./drd grijd.
 I
268
68)5eneca.
Boethius MdneAierile filosofiei - Note 269
77)Frumuselea qi fericirea vielii simple pq1{arha_l9 au fost
I
Eoist.I,9,20, Ad Lucilittm; Dacd cineva (zice
t
9i

P.:^i:y:).:
i t m i, a r r r" ir' r o',"p o r, u s a Ji e s t ap d u r
es te
:- tot. sdrac
u
1
t
rt
cdntate de cei mai mul1i dintre poelii vechi ca Tibul, Hora{iu,
lumii intregi, a. Satt. Anra ii ,[ pot.e ntai bine Ovidiu, Seneca etc.
spus. (i n teres ea zd d ea I tfe I c o n in I l,' n,, jb,",,, -;, ";; otrf.r ti)Se seruea comesenilor vin qi miere, pe care 9i le amesteca
! tt n1 ;
u
t ;;,, ;;
c-rede fericit este un nenoroc'it, chiar
clicd poir,rr":ngr" ii*ii
intre.gi, Dar, ca sd Stii cd aceste idei sint obSteSti,
rostit-in primul rdnd natura, vei gitsi la tm poet fi;;i;'i;_';
vorbd:.,,Nu este,fericit cel ce nttie crecle
comic aceastd
fiecare dup[ plac.
TDPurpurd de Tyr; la inceput culoarea purpurei se scotea
din otrava unei scoici.
s0)Serii, poporul din India de rdsdrit care fabrica 9i exporta
t
ln)Teme platonice qi stoice.
?o)Cf.
Senec a, Thyestes III, 447:
"iyAt,,.

?::r::: o,tea,md; ldrd arme casa mea este ln sigttranld.

mdtasea in vechime. (Mermele de mdtase in chinezeqte serh, a
trecut qi in greceqte ser; in latinegte sericum = mdtase; serica =
stofe sau viqminte de mdtase. Astfel se explicd etimologia
t
)'r tn shnplitate mii bucur de o liniste desdvdrSiiii.

cela ge natura
existd.
7r)Seneca,
a
Ad. Marciam. 16, 5: Soarta rut poate pdstra
pdrdsit Si nu poate fi nenorocit iet ce i"
^i}
termenului modem de sericiculturd.

Elegii
st)in legdtur5 cu navigafia, cf. Vergiliu , Bucolice IV; Tibul,

* t2)Elogiulpdcii,
I. V; Ovidiu, Metamo(bze etc.
cf. Vergilius, Horatius, Seneca, Augustin,
t
?2)Cicero, Tusculane
teme de sdrdcie? Totttsi numai
(Epicur).car
V gg_g9 (cap. 31_32): Cine rut se
fitosofii itt se tem de eo. Ia, it
de puyin t" *tti1u*"ite! Nimeni n-o roloit
*i"i
Octavia,3i0 Neamul omenesc nu cunoa$te rdzboaiele, nici
"freamdtele ucigdtoare ale trambitrei de luptd.
urip rcxl arva. in aparatul critic al lui Weinberger. p' 36' I
-cit
mult de_cdt el despre cumpdtare. gisim: annaW (probat Hiittinger, 1900, p. 19 n..1) Fald.cuideea
73)Aristotel fr. im adoptat in'lraducere lecliunea arma din codicele W
57 (Stob. III 3, 25 + pap. Oxvrh. 666): T
(Mainhingensie bibliothecae Wallersteinianae)..
Fericirea nu constd attt tn a cdstiga mtrrte, ciliaiitJr'
- ,'," ,i.lr, ' arrdf. Ovidius, Metamorfoze I, 140: Sint dezgropate din
b in e,s u b rapo r tu I s tlfl e t I i s i' nic i, i,,,pii i i;; ; r''h;i; ;
I
o, pi, t
pdmdnt bogatriile aldldtoare la rdutali. - .
u u

strattrcrtoare nu pare.a da cuiva

fericirea,. cdci se fntdmpld cu ' 8tArisi., Fr..59 (Weinberger, p. 36): Onoarea si gloria
cei nevrednici de nimic, cdnd soarta re crd stare
ii'[i""rt
yatelia.le, cd va fi mai mult admiratd inJdlisarea i", a"iai
tmtplu ntai mult sufletul de usurdtate_luyA! celelalte-dupd care-
rdineSte omul. Cicero, Thsculane lll,3 (cap. II): La aceastd
msryt $t aceasta este mai rciu decat orice. (weinberser
7a)A. Gellius,
inle.lepl,i! observdnd uiala, cd ,Zi
multe. Horatius, Ode IV, IX, 45; Sd"nr"
"' i,,,ii"-iiri
o" "
n_33) "i
IX, 8: D es igu* A oA r,i rii'r-n'_ir'," iJr,.,
tiirti,i')"
rdtdcire a noastrd contribuie Si poelii: aceStia, deoarece att o
nxare aparenla de fnvdldlurd Si de tn{elepciune-, sint cw pld-cere
asutltatri, citili Si intdlali pe dinafard Si ast/bl ei se intipiiresc
t
nu nnmeqtiferfcit fe-i'il-ie addnc in suJiete. Cdnd la acestia se adaugd si poporu.l, acest
are mult.
7s)Aristotel fragm.

!ur1.:!!r:,
57: ceror ce statt rdtt ctt sttfletttr nici
nici fnumtseyea ntr le este clintre btmuri, cf cu iit
mare dasciti, aceastd multrime care din trtate pdrlile ne impinge
la vifitt, atunci sintern definitiv olravili de stricdciunea ideilor
rele si ne tndepdrtdm de natt'tra insdsi, pdnd acolo tncft par a-Si
I
I
t)ogaltlle lncep mni infloritor, cu atit mai grav mai rdtt rdvnit cea mai bund naturd cei care au socotit cd ntmic nu e
pe cei ce le-au cdstigat. Si rdnesc fi"mai
76)Cf.
bun pentrlt om, nimic mai dorit, nimic rnai -ma7e1, dgcdt
Juvenal, X, 2l sq: onorurile, conducerile, gloria popttlard.-. Plutarch, Consolatio
^ -
De faci un drum fn timpul ,opytt
Si claca ai cu tine lttatd ad Appollonium, I03 e: DeSi oceasta este starea lucrurilor
Pulin-argintdrie bund,-*"rei in iabie satr
treapd
4i.sa.te temi Si tremrra-vei, chiar cdncl o iruriin, pe apd,
ryi1",a,uytlr1 1n {ata tunii. in schimb drumeliifir_'rti_or"r"
#icanla
tecdtbare, tmii, din cauza prostiei omeneqti, tSi fac o glorie
nesocotitit Si deSartd dacd atunci cdnd mdrimea bogdliilor sau
rangul magistraturilor, sau o situalie mai inaltd fn stat, ori
I
It holttlui in fala.
(Trad. I. M. Marinescu)
onontrile Si gtoria i-au ridicat pulin, ameninld qi insulta pe cei
mic:i, ncgdndind cit de nestatornicd Si alunecoasd este soarta...
t
 Boethius
86)4luzie la institufia
decemvirilor creatd Ia 451 a. Chr., MdnsAierile filosofiei - Note 277
pentru a rcdacla legi scr.ise.
nimeni el n-afost vesnic, ci se prdbuseSte c'u ruoartea oamenilor
rege roman, Tarquinius Superbus, a fost
alungal Si se stinge in uitarea posleritalii.
h 509:l?ilrlul e8)Plutarch, Consola.lio ad Apollonitun, l17 e: Ceu mai
88)Cf.
Seneca, De beneficiis,lII,XX: Dacd cineva lungdviala este scurtii Si de o clipti,/a{d cttveacurile nemundrale,
crede
cd omul.in po.ate 7 srpus iclaviei, grrn"Sr".-p-;i,ZZ cf. Cic. Hort,25135; Rep.Y\,24
ltygyne
cea moi nobird din no.i ee)Plutarch, De.rit. pud. 532 f (Weinberger 42). Tdt'ereu
susti'age acestei ioiaiyii [ii,iii
co rpu ri l e ht t.,.s ^sep r.op r
e s i in
s up u s ielat ea s t itp dnu l ui ;' r i i,. i i', i' i', este, zice Euripide, rdspunsul /'ilosofilor. Proverbe 11, 12:
are^dreptul sdu propriu, e'qtii cle liber i Bdrbatul inlelept (cf . Proverbe 17,28; Ecclesictslul20,
incit t,tici nu poate.fi lin:tt irt inchisoqre, ii"i
si oli"'07;;';';"::"' vct titcea
i,ipiri"n iiiiii;
a-;i lua avinhtrile sale pentnt a se riclica sis, in"irf;;;,;
5,6,7). Macrobius, Satttrnalia VII, 1. 17: Accasta este una din
virtulileJilosofiei, cd pe cdnd oratonil nu poate sii demonslreze
ovdrds ict celor
t c ereS ti. decdt vorbind, /ilosofulfaceJilosoJie rut mai putin tricincl, dec'dt
8e)Zenon
din Ereea. Arlii cred cd e vorba de filosoful vorbind.In timpurile noastre tdcerea a fost rnagistral ddltuitd in
Anararch din Abdera, p ar-.izanalfilosofiei tui Uemociii bronzul cuvintului de T. Carlyle giV.PArvan.
a tiranului Nicocreon ain Cypru. $;;#; t00)Cf. Plutarch. Ad uxoretn 6ll d.: in pririnla celor pe
eOrBusiris.
.^ rcgc al E[iptului. care, pcntru a opri flauelul care le auzi de la al1ii, care ffituiesc pe mttlli spunirttl cd nu
runci foarncre carc sc abatuse pcste rara rri, u ordonrii;";,?#i existd nimic rdu, nintic trist pentru cei ce sint clezlegoli de
unui ghicitor di'cypru. sd se'sacrifice strainrl
Egipt. Pe Hercule insd. nu l_a putut sacrifica,
car;fi,d;;ill,i corp, Stiu cd te intpiedicd sci crezi ac:eastii invdldtttrd
d-;r;;;;-;;;; orgiilor dionisictt'c, 1tc
strdmoSeascd Si simbolttrile mistice ale
pR-and lanfurile a ucis. gi pe rege gi pe fiul acesruia. Istoricii care le cunoaslem utii de la alyii cei ce participdnt lu ele.
insd conrbar vcros m itatba ac6srei iegende,
siecl
sacrificii
i iI
d;p;;r;;;; ;;;;;;; r0t)Cf. Vergilius, Eneiclo lV, 173-177
omenegti la Egipteni. r02)Brutus, autorul principal al revolu{iei republicanc clin
'r)Invins intr-un rilzboi cu cartaginezii gi fEcut prizonier, 509 a. Chr., prin care Tarquinii au fost ah-rngali gi regalitatca
Regulus a fost tri'ris sd trateze tom"unii pentru un schimb de irilocuiti cu republica. S-ar pulea sd fie, de usemeneo, vorbct
prizonieri, jur.nd cd se vaintoarce "u indardt, if*a
equa. La Ronra insd el a sfdtuit pe compatiiofii
n"go"i".rb;;; despre Brutus care a ltnt parle la asasinorea lui Caesot'.
sdi ia ro3)Stoicul Cato din Utica.
", "aria
condilii Ie Cartagi'ez ilor 9 i apoi respec tandu_aij;.d;;rrl::; r0a)Consul roman in282 a.Chr., proverbial pentru sdriicia,
intors la Caftagina, u,nd1.a fost-supus rnui gr;i;;i_i;; integritatea gi cinstea sa. In rdzboiul cu Tarentul, Fabricius a fost
""to.
povcstire. inrre al1ii, dc Cicero, in be Ofliciis,lII,"27. trimis la Pyrrhus sd negocieze rdscumpdrarca prizonicrilor qi pace a.
.',)Tabloul grozdvijjor.savargite a. wero, il gasim zugrdvit Pyrrhus voind sd-i facd un dar de bani, el l-a refuzat. In acclagi
complet de Suetoniu gi Tacit. tirnp insd a denunfat lui Pyrrhus inten{iile criminale ale mcdicului
e3lDupd
. ce a fost ucisd mama sa, Nero, venind sd-i
cadavrul, se zicc cd l-a privit obiectiv, adrnirAnd sau
vadd accstuia. Cdnd a auzit Pyrrhus a exclamat: Recwtosc pe Fabricius !
criticano Jin Arfi mai ttsor sd fntorci soarele clin drumul sciu, tlecdt pe ocest
punct dc vedcrc estetic, difbrite pa4i ale corpului.
fapt e pus la indoiali atir de Suetoniu, citli de
AA;;l;;;rh, roman din calea dreptayii Si a onoarei.
tacit. ros)Seneca, Agamemnon, 58 sq.
q)cicero,
Hortensitrs 27 r37: cir'se ttiosebesc oamenii intre ro6)Martianus Capella, 3,7:
ei, ca fit.'e,.dorintc Si felut t,ietii irttregi. Cel care legi, stringind in lanfuri tainice,
oslCiccro.
Horlensitrs,g0/g7. " Seminfe care se luptd intre ele
e6)Visul
lui Scipio, in Repttblica,VI,22.
nl,9t:rr,g, yI,25: Acel rentmi in.sd in intregime $i printr-o sfint[-mbrdliqare incdlzegti legdturi,
, - =.
tncaltt\sat +"I este
itt /initele acestor regiutti pe care Ie vez7, pentru
Cdci impletegti elementele unele cu altele.
Uneqti sexele gi credinla sub semnul 'Dragostei'.
r07)Reminiscenfe din,Bcrrchetul gi Timeul lui Platon, dupd
 _{

t
t
272 Boethius Mdncdicrile filosofiei - Note 273
rr e)Prefectul
care iubirea este ca un demon ce are misiunea de a uni elementele aproviziondri i, care supraveghea toate industriile
despreunate. alimentare, nu mai avea la sfArgitul impcriului din vechile sale

CARTEAIII
r08)Cf.
Platon, Protagoras 328 d.: Dupd ce Protagora a
a tncetat cuvfntarea; eu insd,
spus acestea Si altele ca acestea
mult timp fermecat de anlntarea lui, fl priveam tncd, dornic sd
aud cele ce urmeazd.
lDerinRepublica lui Platon (inceputul cdrlii VII) gdsim
celebra alegorie a pegtcrii, prin care Socrate aseamdnd pe om,
prizonier propriilor sale simluri gi prejudecili, neputincios de a
Cunoapte esenla adevdrului, cu nigte captivi care, inchigi intr-o
peqteri intunecoasd, sint nevoili sd stea cu spatele spre lumind gi
sd nu poatd vedea decdt umbrele fiinlelor gi lucrurilor reflectate
t
insdrcindri decdt pe aceea dc a fixa prefuI pdinii qi de a verifica,
pentru exactitatc, cdntaml bmtarilor.
r2o)Cicero, Pro Archia, 14.
r2r)Dionisie, tiranul Syracuzci, cdtrc anul400 a.Chr., pentru
a facc pe lingugitorul curtczan Damocles s5 in{eleagd plicerile
domniei, i-a ccdat pentru o zi locul, urcdndu-l pe tron
inconjurdndu-l de toate satisfac{iile, dar atArndndu-i in acelagi timp
deasupra capului de tavan o sabie, care se linea intr-un fir de pdr
qi
I
t
sd nu cadd. Damocles a infe lcs astf'cl fericirea tiranului.
f22)Cf. Cicero De Ol/iciis,11,24 sq.
r23)Papinianus, jurisconsult celebru, Caracala, uci gdndu-

I
de lumina de afar6. Dupd cum acegti prizonieri cu cit se apropie gi fratele i-a cerut sd facd apologia crimei. Papinianus a refuzat gi
mai mult de iegirea din peqterd, cu atit pot vedea mai bine lucrurile a fost ucis.
r2a)Horatius, Ode,III, 4, 65: Forla oarbd se prdbuSeSte
iar nu umbrele lor, tot aga omul, dezbrdcat de pasiuni gi prejudecd{i
gi inilfat pAnd la Dumnezeu, poate cunoagte realitatea ideald. sub propria sa greutate.
Conclride Platon, prin gura lui Socrate (517 b): A;adar iubite
Glaucon, aceasta este icoana condiliei Lunane. PeStera nbterand
este lumea vizibild;focul care o lumineazd este lutnina soarehti;
r2s)Cf. Ev. Matei, 10,36:
$i vrdjntasii omuhi, casnicii hti.
r26)Cf. Vergilius, GeorgiceI,30.Indus la est gi insula Thule
la nord erau limitele lumii cunoscute de ceivechi.
r27)Vcrsuri citate in grecegte din Euripid e, Andrcnnca, 320 sq.
t
t
captivul care se ridica tn regiunea superioard Si o contempld r28)Cartea II, proza VII.
este spiritul, care se inalla pdnd la s.fera inteligibild. Aceasta r2e)Aristotel, R hetorica 1399 b;Sallustius lugurtha 85,21-25.
este pdrerea mea, dacd vrei sd o Stii, Dumnezeu Stie dacd este
r3o)Cf. Iuvenal, XV, 708, sq.
adevdratd.
Din cer ne lttardtn cunoSlinla

r10)Cf. Martianus Capella, 37,4 (24,6)
rrr)Loc comun al filosofiei morale antice. Cf. Platon,
Euthidem,278 e: Toli voim'sdfimferici{i. ... cine dintre oameni
nu vrea sdfiefericit? Cicero; Hort.26136: Desigur toli voim sit
f;mfericili"; Seneca, De vita beata, I, I : ,,TbYi doresc sd trdiascd
fericili...
rr2)Epicur, fr. 348 (Augustinus, De civitate Dei, XIX.l)
rr3)Cf. Platon, Republica, 518 c.
rra)Cf. Seneca, Ad Lucilium 36: Anotimpurile, zilele,
astrele, aratd cd toate fenomenele si lucntrile au Ltn ciclu pe
care il parcttrg Si-l repetd in perioade determinate.
trs)Perle; cf. Horatius, Epode,8. 14.
tr6)Struma = scrofuld, urmatd de scrofuri; Catul, LII.
u7)Exista un Decoratus, atagat pe ldngi maestrul oficiilor
(Bocognano, p. 264, nota 98).
r'8)Pe
ldngd indatoririle lor speciale (urisdictio gi imperium)
pretorii aveau gi unele atribulii politice qi administrative. Ei dideau
spectacole pentru popor.
I
Acestui siml din care nlt.sint tntru nimic impdrtdsite
fieluitoarele ce-Si poartd a lor priviri in jos lintite,
Acel ce le-a creat pe toate dintnt-nceputul lumii, dete
La dobitoa'ce nuntai vialii, iar ontenegtii noastre cete,
Dadu Si nflet...
t31jinAndromaca, vers. 420
(Trad' I' M' Marinescu) il
r32)Plutarch Consolatio ad
, Apollonitm,l04 a: in realitate
tntpurile oamenilor sint muriloare Si efemere,
t33)Plutarch, De liberis educandis,5 e: Cit de micd este
puterea omului, comparatd cu puterea altor animale ca de pildd
I
elefanlii, taurii, leii. Seneca Ad Lucilium XV: Nu vei atinge
niciodatci nici Jbrlele, nici greutatea unui bou gras.
r3a)Aristotel. Fr. 59 (Iamblichus,, Protrepticon 8,47 l2):
,
il
Dacd cineva ar avee vederea lui Lvnceu, a cdrui privire putea
strrihole prin ziduri Si orbori, i s-ar pdrea o reprezentare
sttporlultili ,sci t,utld clin cite rele e conslitttit. (Weinberger, p.59) 1l

it
274 Boethius
t3s)Cf. Ptaton, Protagoras,329 c.d.: ." virtutea e una,
temperanla, ,s.finlenia, satt toate acestea
dar pdrlile ei sfntjttstilia,
sinl ruunele uneia Si aceleiasi realitdtri.
r36)Platon, Tirnaios,27, c.: Deci, datoria ta, Timaios, este
sit vorbegti in legdturd cu acest subiect, pe ctt se pare, dupd ce
vei invoca mai int(ti, dupd lege, pe zei.
f37)Platon, Timaios, 27c; cf. Geneza, 1,26; etc'
r3s)Cf. Platon, Timaios, 31b-32c.
f3e)Cf. Platon, Timaios, 35 si 39e.
tro)Cf. Platon, Timaios, 4le.
Dialogul Timaios al lui Platon se gdsegte in Opere, vol'
VII,' Ed. $tiinlificd, 1993, p. 105-2 15.
tatrl4urlianus Capella,,74,18 {49,4): Dd, tatd, ca mintea
sd se urce lo celele elerice.
ra2)Cf. Platon, Legile, Tl5e: Dentiurgul, cum spune un
vechi a:fnt, avdnd in sine tnceputul, sJirSitul Si mijlocul tuturor
lucntrilor, pe toate le atprinde, urntdrindu-le at dreptatea s-a'
Cf. Apocafipsa ltti lonn,-l,B; Eu stnl Afa ,ti Omega, tncputul Si
slrsin,t, zice Domntil, cel ce este, cel ce era si cel ce vine,
atot!iitonrl.
ra3)Idee inspiratd din Platon
rrrrgoalltllrs traduses e ,,Elementele" lui Euclid 9i
A r itmetica lui Nicomah'
tas)ln vocabularul filosofic al lui Lalande, gdsim aceastd
notd, dupd L. Braunschw eig: Porismele lui Euclide s-au pierdut;
nrt se Stie exact ce contrineai, ryici mdcar ce tnseamnd cuvdntul'
Dar ie poate presupune cd ele lratau delPre propoziliuni
incomplbt dembnstate si a cdror dovedire, lgSica $i -g:t!{a:!?'
trchia tlemonstratd. Totugi in diclionarul grec-francez al lui Bailly
gisim tradus astfel cuvintul: porisma: corolar, propoziliune scoas[
iintr-o teoremd (Eucl., Elem.3,l). Aceastd traducere concordd,
dupd cum se vede, cu inlelesul p-e care i-l dd Boethius' Prin
,.mu.., insemnarea cuvintului porisma nu rdmtne necunoscutd'
r46)Platon, Phaidon 60 b.
r17)Cf. Ev. Matei XI 28 Venili cdtre Mine toli cei ostenili
voi odihni Pre voi.
' Eu vdr48)Vergilius,
Si
Eneida VII,46: Loc de cetate Si trudelor
capdt acolo sa-1ific. (Trad. Coqbuc)
III, proza XI
r4e)Cf. Cartea
lso)Plutarch De Exilio,607 e: Existd linuturi unele mai
potrivite decdt altele, pentru plante, in care acestea rdsar Si
MAneAierile filosofiei - Note 275
cresc mai bine.
I srtQuintilia nus, I ns t i tu t io a VII, Praefatio.
O ra to r i
ts2)Fericitul Augustin, Confesiuni, VII, l0: Am.fost nevoit
sd md indrept spre mine tnsumi, am intt'at in addncul consliinlei
mele Si am vdzut... lumina cea schimbdtoare.
rs3)Cf. cu teoria platonicd a reminiscenfei (Phaidon, 91e)
lsa)Cf. Caftea
I, proza VI
tss)Gigantii, spune legenda, ajutali de mama lor Geea, au
declarat rdzboi lui Jupiter, dar acesta i-a invins cu ajutorul lui
Hercule.
r56)Platon, Republica, 425a.
rs7)Citat ?n greceqte, cf. Platon, Sofislul,244e.
ts8)Platon, Timaios, 29b
rse)Cf. Vergilius, Georgice II, 490: Fericit cel ce a putttt
cuno a$ te cauz el e lucrur i lo r
t60)Orfeu, fiul regelui Oeagru gi al nimfei Caliope - dupd
altd legendS, fiul lui Apollo gi al muzeiClio - ccl mai marc cdntirct
al antichitdlii, de nurnele cdruia se leagi poellre, misterc, dogmc
etc. Poezia aceasta a lui Boethius este in intregime imitati dupd
Seneca, Hercttle Furiosul,570-595, Heruile pe munleb aeh,
1035-1 134, qi Medeea, 628-636. Influenfe din Seneca se gdsesc
in aproape toate poeziile lui Boethius. In cea de fafd asemlndrile
sint mai izbitoare ca in toate celelalte.
Tabloul complet al imprumutr-rrilor din Seneca la Boethius
a fost intocmit de R. Peiper, Cons. Philosophiae, Lipsiae, 1871.
Asemdndri izbitoare se gdsesc qi in Satyriconul (Cartea
IX) lui Martianus Capella. Cf. gi Ovidiu, Faste,II,83.
16r)Thaenar (Azi capul Matapan), pegteri de la extremitatea
de sud-est a Laconiei, l0ngd intrarca in "infern".
r62)Cerberu1, cdine cu trei capete, pdzitor al infernului.
r63)Furiile (la greci Eriniile), zeitd\i cdrora nici o crimd sau
viclenie nu le rdmdne nedescoperitd gi nepedepsitd.
r64)Ixion, regele Lapililor, cdruia Jupiter ii acordas e azilin
Olimp. Ucigdndu-gi socrul gi incerc6nd in Olimp sI necinsteascd
pe Junona, a fost aruncat in Infern.gi pedepsit cu legarea de o
roat[ care se invArtea necontenit.
r6s)Tantal, regele Lidiei, ddnd o masd zeilor, pentru a le
ispiti qtiinfa, le-a servit drept mdncare pe propriul sdu fiu, Pelops,
tiiat in bucdfi. Jupiter a-toate-gtiutorul insd l-a trimis pentru
nelegiuirea lui in Tartar, pedepsindu-l la o foame gi sete vegnice,
po care nu qi le poate astAmpdra niciodatd; degi in niijlocul unui
 276
MAnedierile filosofiei - Note 277
cu fructe.coapte, crlcile se ridicd episodul acesta povestit de Homer (Odiseea XX 138 sq.) cu
srs cdnd
sus c6nrt inrinJo J^-^ 'Lry-T
intinde m6na, iai valurite fi;;;ilff Jiii;:,ffi1f# in
urmdtorul inceput:
:,1"hr?i3;lJ:u'u
ingr'i1i
"
pi"ilil; apd, cdnd vrei sa-qi De aici pornim-nainte plini de jale I
De pierderea iubitrilor tovardsi,
pedepsit
de Apoilo gi Diana fiindcd incercase Dar mulfuunili cd noi scdpardm teJbri
sa _^^.,j'l9igagt
"_ necnsteascd pe mama lor, Latona,
vesnic doi vulruri fig1tu! fdrd,ca.r
r67)plu
sr condamnat -*
J_iirluta;;;;;.-'
sd-i. orcei
sfhsie $i-ajungem la ostrowtl Aia, wtde
$edeafrumoasa Circe, o zeild
I
_
CARTEA IV
to, zeul Infernului. Cu graiu de om Si-amarnicd, o sord
r6t)Cf. De-un sdnge cu sdlbatecttl Aetes
Cicerg, Vilut lui Scipkt (Republica). Care-i ndscut din luminosttl soare T
r6e)ptaton, phaidros,
zqg i;ii,ia gailir"ofitosofutui $i de-a lui Ocheanos fatd Persa .. .
e inaripatd... "i (Trad. Murnu)
r7o)Marf.
r7r)Saturn.
Capella, 40, l2 (26.13\.
ci Jels.iir-s , i;;;;;;; r. 336: priveste tncotro
se-ndreapld planeta inghelatd a lui S"aturn.
r83)African, Marmarica, in Africa, intre Egipt qi Cyrenaica.
r8a)Mercur, ndscut in Arcadia,reprezentat cu aripi la umeri
qi la picioare.
t
172)Marte. r85)Cf.
73)Platon. phaiclros,
f
246 e: E inndsctrtd puterea aripei
de a zbtlra in inctit, ,,na" Uri,l"sin-rni^'r,'t'r"ilor...
Marele Jnnite,
Platon, Gorgias,509, d. (cap.LXV): ASadar, din
doud rele, a comite o faptd rea Si a suferi, noi spunem cd-i mai
mare cel dintditt Si mai mic cel de-al doilea. De aceea, ce
t
metse inainte pe cer, purtat in car, piiiiiii"iii t;;:;t:;';;i{;;7 mijloace trebuie sd-Si procure cineva, ca sd poatd sd-i ajute
ctnct
.
r7{)Vergiliu
ida, Xli,' iA
s, Ene
ocoliri au /dcut inainte pe aici pe
Cinci inddrdt; chci acum nufig dt1p,_J Si
i';.

iabd
f;
acolo
rdsplatd
astfel, inctt sd aibd amdndoud foloase, atit pe acela de a nu
comite fapte rele, cit Si pe acela de a nu le suferi? Oare puterea
sau voinla? Vreau sd spun astfel: va.fi.ferit de nedreptdli dacd
t
JocuriJdcdnd, ci se_ntre, pi
f7s)Cf. ptaron,
"ipr,,fsi;;;;rirzi Turnus.
dialogul Gorgias,ain
inspirat in acest capitol.
.u."(Tlt;fft:?
nuva voi sau dacit iSi va dobtindi puterea ca sd nuJie nedreptdlit?
(Trad. Simenschy) cf. Cicero, Iforknsius 29139; Augustin, De
Civitate DeiY,26.
r86)Platon, Gorgias, 472 e: Dupd. pdrerea mea... cel
I
t76)portretul
r77)Martianus
17t)Cf. pildele
cf platon, Reptblica,X, 57g b_5g0 b.
iimpului,
baneila t6 iA';K'
lui.Solon;;: iiV ;;: Cunttna inletep|ilor
nedrept Si criminal este nefericit in orice caz, totttsi mai nefericit
dacd rut e tras la rdspundere Si judecat de zei Si de oarneni.
(Trad. Simenschy).
r87)Cf. Platon, Repuhlica, X; Vergilius, Eneida,Vl,739
I
';;:u,uf"r,:!# r'il\{'viara nebmtii;; ;;" rea. cr qi i;;i;;,
r7e)Cf.
Ambrosius.. De
N e I e g i u i t u I fs i es te irls u.s i p a.Officiis
ministrortrm I, 12. 46: Il,
1E8)Vergilius Georgice I,204.

177.
,
r8e)Mart. Capella, 42,4 (27
,l ); cf. Ovidius MetamorJbze t
ip i a,- ;i' d
*l;,"'; r't t,,,i ir) 7,, re0)In
timpul eclipselor de lund, cei vechi fbceau un zgomot
fr"ron,(i:tl:ete iuie;;,;;i;
in Meamolfoze
,ou,Acest
sate
episod^{il viafa
xlv, zs?,q.
" " "
tsi'ii
lui Ulysse
rE rsr
rosproto ra.
vrs'ros re povestit de Ovidiu
asurzitor, lovind intre ele obiecte de metal, pentru a ajuta luna sl
iasd din eclipsd. Acest obicei, care se mai pdstreazd gi astdzi la
I
groenlandezi qi la unele populalii africane, trebuie pus in legdhrrd
era un munte intr-o micd insurd
ldng' cu un strdvechi mit indian, dupd care luna qi soarele sint necontenit
r*hu.u,';:ru.l}iil'il,i:$:
r82)circe.
zeiidturdjitoare, fiica soarerui gi a
de

perseia,
urmdrite de capul nemuritor al lui Rahm, pirit de acegtia lui Vignu I
locuind in insura Aia, inrr-unp"i;i;arril;uii.ut. nimfei ci ar fi bdut din apa nemuririi.
sdrbatice rer)Loc comun in dialogurile platonice. Cf . Phaidon,62 a.
eroi, transformafide si de
ea in animale. A fost
".ird
d; T;i;-;;:Ci re2)Cicero, De divinatione,ll101. Dupd Usener, Klingner
I

I
278 Boethius
2r2)Diomede,
giMuller (cf. Weinberger, p. 96) Boethius s-a folosit in acest regele Traciei, igi hrdnea caii cu carne
capitol de izvoare neoplatonice; Plotin, I,7, l;201;il1,1, 7, sq. omeneasci. Hercure l:r nedepsit peniru'aceastd
re3)Idee stoicd. propriilor lui cai sd-t slhgie.
.ruri-", aano^u-r
tea)Pdrerea suslinutd de 2r3)Seneca,
Atenagora, filosofplatonic, ndscut 2rr)Seneca,
Hercules Furens lI7g.
la Atena in sec. II, conveftit la cregtinism. Medea, 643, 653.
tes)Gdndire platonicd. 2rs)Mistreful
de la Erimante din Arcadia.
re6)Cf. Cicero. De divinatione, l, I25: Eu insd numesc ^ . __,]'A
CARTEAV
finut, in locul lui Aflas, pdmdntul pe umeri.
destin ceeo ce Grecii ruunesc elp0,pl-|.ryq, adicd o ordine Si o 2r7)Cf.
serie de calze care se nasc unele din altele. Platon, Timaios,2g a: Tbt ceea ce naste trebuie
se nascd dintr-o cauzd oarecare; cdci nimic sd
re7)Verg. Eneida Il, 426. ,r"_iibiiiiir\ -'""
te8)Lucanus,Pharsalial, 128. Nepot al lui Seneca Retorul cauz.d. _ persius, iatire ilrl'Si rq."
fi,ig,:":..t::4:lde,.o
tvrmtc nu se napte din nimic
gi Seneca Filosoful, Lucanus, marcle poet epic roman, a murit
Nimic nu se poale intoarce in nimic.
de tdndr, osAndit de Nero fiindcd se amestecase in conspirafia 2r8)Aristotel
republicand a lui Calpurnius. , physica II, 4.
2te)Persia:
1ee)Citatul, in grecegte, este luat poate din Hermes numele de Achemenia, de la Achemene, strdmoqul
lui Cyrus-giDarius.
Trismegistul, personaj legendar, c5ruia i se atribuiau numeroase 220)In
retrapere, par{ii cauzau
--. mari pierderi inamicului,
cir,ti, confindnd principiile infelepciunii vcchiului Egipt (Bocognano copleqil$u-l din frgd iu'ragqi.
p. 268) sau din filosoful eleat Parmenide (Weinberger, p.100).
200)Citat in grecegte, din Iliadq,VIl,l76. r,,, rzJ in giecc$tr\tiiaaoIII,277 si Odiseia XI. 109 si
Dacd nu sint o .\tt, ^^tll,Cirat
) versul acesta ltgureazd in Weinberger (p. I l0) ca primril
muzd, anevoie o sd spun despre toate. in poezia ce urmeazd.
(trad. Murnu). 222)Hom
z0tlCf . Ecclesiastull, S: Toate er, Iliada,I, 605-606
lucrurile stnt grele, nu poate
ontul sd le explice prin cuvint Si nu se ve sdtura ochiul a vedea, r . .223)Vergilius, Ge'oigice, IV, 393: Cele ce stnl, ce au
Jost Si-ncurdnd sint impinie sd vind.
ttici urechea a auzi. 224rcf. Cicero,'De Naturi-Deorum II, 6g: III,
202)Cf.
Epist. Filip. 2,7'. Ci s-au deSertat pe sine chip de Lactantius, Institutiones Divinae rr, to - hi..itut 54 _

o m lu dnd, in t ru as e m itna re o o am e n i I o r fi c dn dtt- s e. Iacob, 3, 9 : De en ory,u.'Qnyym.ytigioyttm t7 r . _ Mil.

tvtut..iru..
, d;p;ii; il, i?;69;l
Cu ddnsa (cu limba) blestenldm pre oameni, cari sint Jdculi "",9I. Augustinus, De Civitate Dei V, g:ll. ' \.->'''
dupd asemdnarea lui Dttmnezeu. ,'o).Horatiu,
Satire II, 5, 59. Ulysse se adreseazd vestitului
203)Cf.Mart. Capella 427,7 (299,25) - Vergilius, ^ teban Tiresias,
profet intrebiindu_l "cum ua putea sd_Ei refacd
Georgice lI,48l-482. averea. Dupd ce-i dd unele sfaturi, Tiresias
2oa)Vergilius, Ecloge 8, 17. adiu[i;;;r;;
al cdror echivoc e caractbristic tuturor iraco"reror: iii ;;;;;;
20s)Vergilius, G eo rg ice lll, 225 -226.
Laerte, ceea ce sDlrn va fi sau n, ,o p. mare:le ii ii
206)Maximianus, 5, I 12. inspird prezicerea!
tfiilil iii
2o?)inainte de a pleca cu flota spre Troia, Atridul 227)Cf.
cartealV, poezia VI,43.
Agamemnon a trebuit si jerlfeascd pe fiica sa lfigenia, pentru a 228)Despre
teoria pratonicd a ieminiscenfei, ale cdrei
avea vinturi favorabile de plutire. sint reluate aici, v. ti Caitealri, ilziaxj.". idei
2ot)Ulysse. ,,")Cf. Platon M-enon, gb
2oe)Leul din Nemeia. Este vorba de d. e.: Bagi de seamd tn ce
chinurile la care a fost argumentalie incurcatd intrdm? Ca
supus Hercule pentru a ispigi vina de a-gi fi ucis, intr-un acces cerceta nici ce cunoa;.t1, nici ce nu cinoaste.
si cuin o*ut i_,oi ii,Zi
Cdci nu.riifr
de nebunie, solia qi copiii. ceea ce cunoastefiindcd
Stie si n_are n"roio de ni,ict; "l
2to)Pisdrile lacului Stymfale.
Stie ce ";;;;;;;
amdnunlitd, Si nici ce nu cun'oaSte;
211)Merele de aur din gradina Hcspcridclor. 230)Cicero, fiindcd nu cautd.
De Divinarioie,Ii S, ;q:-
 t
280 Boethius Mdnedierile filosofiei - Indici 281 I
I
23t)Origenes (Eusebius, Praep. ev.
YI, ll), PreStiinla lui Index Nominum flndice de numel
Dumnezeu nu implicd celor pe care el le are tn puterea sa
necesitatea de a se produce. I, Proza I, I0'
232)Idee neoplatonicd din Ammonius: cunoasterea...
este Academica studia C.

o energie a cunoscdtorului - gi Proculus'. tot ce se cunoaste nu

prin puterea sa, ci mai degrabd prin puterea annoscdtorilor se percepe.
233)Numele latin al filosofiei stoice gr. otoo,lat. porticus,
galerie cu colonade gi picturi in Atena, unde Zenon din Citium gi-
o
(invdldturi academice)
Achaemenia ruPes
(stdncile ahemenice)
Aehelous
C. V Poezia I, l '

C. IV, Poezia VII, 23'

I
a linut cursurile. Filosofia sa gi-a luat numele de stoicism, de la
locul unde era predatd. Stoicii afirmd cd senzafia este primul act al
cunoagterii; acorddinsd spiritului rolul de aprelucra datele simgurilor
Aetnae ignes
(focul Aetnei)
Aetnae flammae
C. II, Poezia V 25'

C. II, Proza VI, L

t
gi de a extrage din impresii confuze qi particulare idei precise gi
generale. Dupi conceplia stoicd deci, spiritul nu are numai o
receptivitate pasivd, ci este esenlial activ. Boethius opune acestei
teorii a cunoaqterii teoria platonicd, dupd care noliunile generale
(ldcdrile Aetnei)
Agamemnon v. Atrides
Agrippina v. Nero C. II, Poezia VI, I
IV 14;
sqq'
t
Albinus
I
C' I, Proza
despre lucruri nu ies din percepfiile noastre sensibile, ci ele preexistd
in spirit, fiind doar trezite cu prilejul percepfiilor. C.l, Proza IV 32'
234)Cf. Prudentius, Apotheosis, 83. Alcibiades C' Lil, Proza VIIL 10'
23s)Cf. Sallustius, Catilina L l, - Ovidius, Metamorfoze, (Alcibiade)
I, 85 sq. - Prudentius, Contra Symmachum,lI,262.
236)Aristotel, De Caelo I; cf. qi lI, 1: Cerul in tntregime
nici nu este ndscut, nici nu se poate strica, aga cum zic uttii
AnaxagorasC'l,ProzaIII,9(DiogenesLaertiosll'12);
(Anaxigora)
Anaxarchus
cf. C' il, Proza VI' 8'
C' II, Proza VI' 8'
t
I
despre el, ci este unul Si t)e$nic, neavdnd nici inceput nici sfarSit C.IV Poezia VII' 25'
al fntregi eternitdli, avdnd insd Sipdstrdnd tn sine timpul infinit...
Antaeus
237)Platon, Timaios Antonius Carecalla C. |il, Proza V l0'
,28 sq.: Dupd ce tatdl a bdgat de seamd IVI; 8)
cd lumea creatd de el se miscd Si are viald... s-a bucurat Si plin (Spartianus, Vita Caracallae
(ViaPa lui Caracalla)
de veselie s-a gdndit s-o facd Si mai mult furpd asemdnarea sq.
Astfel, precum el e veSnic, tot aSa s-a hotdrit sdfacd Si universul
pe cit se poate lafel. Evident, natura vieluitoarelor este veSnicd.
238)Platon, Timaias,3T d^ sq.
Aqutilo C. I, Poezia VI,9;
A)cadis alites numen (Mercurius) C' IV Poezia III' 18'
(,,al Arcadiei intr-aripat zeu") (Mercur)
C il' Poezia III' 1l'
I
23e)Ammonius, 135: Acelasi lucnt prin natura sa esle liber
iar prin cunoasteren zeilor este nu nedeJ'init, ci definit.
(Weinberger,p.l25)
24o)Prudentius, Cathemerinon,II, 105 sq:
Arctnrtts
Aristoteles
(Aristotel)
C- I, Poezia V, 21; C' II4 Poeziq V I'
C.lll, Pt'oza VIIL 10; C' 14 Proza I' 12' I
Atheniensium multitudo C. I, Proza V,4'
t
.
Din zori Si pdnd in aptts
(poporul ateniart - ,,guvernul popular" la Atena)
Avem un ochiu acolo stts
Atlas C. IV Poezia VII' 29 sqq'
Ce zilnic e cercetdtor
Atricles C. IV Poezia VII' 2,7'
Al vorbelor Si faptelor
El vede tot Si Slie-orice
In lot ce Jacem marlor e
De dreapta judecat-a Lui
(Atridul)
Atrster
Bac.chus
C. II, Poezia III, 7; C' il' Poezia IV 9
C' I, Poezia VI, 15'
I
Nu scapd gdndul nimdnui. Bacchica mLtnera
(tlarttrile bahice - ,,al lui
C. II, Poezia V 6'
Bacchus vin") t
;