COLEGIUL TEHNIC “TRANSILVANIA”BRAŞOV

PROIECT PENTRU OBŢINEREA

CERTIFICATULUI DE CALIFICARE
PROFESIONALĂ NIVEL III

CALIFICAREA : TEHNICIAN MECATRONIST

ÎNDRUMĂTOR: ABSOLVENT: Preda Razvan

Prof. ing. Cotinghiu Camelia Clasa a XII - a B

2010- 2011
TEMA PROIECTULUI:

ÎNTREŢINEREA
DISTRIBUITOARELOR
HIDRAULICE

2
 CUPRINS

Argument………………………………………………………………………………………. 4
Capitolul 1 Notiuni Generale…………………………………………………………….......... 5
 1.1 Utilizarea actionarilor hidraulice in
Industrie……………………………… 6
 1.2 Tipuri Lichide Hidraulice………………………………………………….. 7
 1.3 Lichide de sinteza si alte medii
utilizate……………………………………
Capitolul 2Distribuitoare Hidraulice………………………………………………………....... 8
 2.1 Prezentarea Distribuitoarelor……………………………………………….
 2.2Parametri Tehnico-Functional……………………………………………… 11
Capitolul 3 Intretinerea Distribuitoarelor Hidraulice………………………………………….
 3.1 Diagnosticarea Defectelor…………………………………………………. 13
 3.2 Defectele Carecteristice ale instalatiilor Hidraulice………………………. 13
 3.3 Remedierea Defectelor…………………………………………………….. 14
 3.4 Remedierea corpurilor si a sertarelor Distribuitoarelor……………………. 15

Bibliografie…………………………………………….............................................................. 16

3
 ARGUMENT

Lucrarea “ÎNTREŢINEREA DISTRIBUITOARELOR HIDRAULICE” abordează o

temă complexă a detectării şi remedierii defectelor unuia dintre cele mai importante
echipamente hidraulice: distribuitorul.
Lucrarea este structurată în trei capitole:

În capitolul 1 sunt prezentate noţiuni generale despre hidraulică şi despre lichidele

utilizate.Hidraulica este ştiinţa care studiază legile de echilibru şi de mişcare a fluidelor din
punctul de vedere al aplicaţiilor în tehnica.Domeniul de aplicabilitate al hidraulicii s-a extins
considerabil în ultimele decenii. La ora actuală nu exista nici o ramură a tehnicii unde să nu îşi
găsească aplicabilitatea.Lichidele de lucru utilizate în sintemele de acţionare hidraulică se pot
grupa în trei categorii: apa, uleiuri minerale şi lichidele sintetice.
În capitolul 2 sunt clasificate distribuitoarele hidraulice după mai multe criterii şi sunt
prezentaţi parametrii tehnico-funcţionali ai acestora.Parametrii principali sunt presiunea
nominală şi debitul nominal.
În capitolul 3 sunt prezentate defecte posibile ale distribuitoarelor hidraulice şi modul lor
de remediere.Diagnosticarea defectelor este condiţionată de însuşirea cunoştinţelor generale
privind acţionările hidraulice şi de cunoaşterea schemei de funcţionare a instalaţiei defecte şi
trebuie să ducă la eliminarea rapidă şi cu minim de efort a defecţiunii.
La diagnosticarea defectelor se pleacă de la efectul constatat. Acesta poate fi provocat de unul
sau mai multe cauze, care acţionează independent sau simultan.Se disting două feluri de defecte:
defecte constatate la verificările periodice şi defecte ca urmare a deteriorării unui agregat.
În procesul de diagnosticare, plecând de la efectul constatat, se definesc un număr de
cauze posibile care se elimină metodic, astfel ajungându-se la cauza primară, căutată.
Analiza superficială a defecţiunilor constatate şi stabilirea eronată sau incompletă a cauzelor
care le-au generat . La diagnosticarea defectelor trebuie analizate sursele de zgomot şi de
temperatură anormale, deoarece, în general defectele sunt însoţite de aceste două fenomene.
Odată defectul localizat, stabilirea cauzei impuse de multe ori măsurători de presiune şi debit.
Instalaţia trebuie să fie prevăzută din proectare cu recorduri pentru manometre şi debitmetre.
Creşte nivelul de zgomot al instalaţiei sau a componentelor este un defect frecvent, care
poate să apară şi datorită alimentarii incorecte a pompei, vibraţiilor datorată cuplajelor defecte,
vibraţiilor conductelor, vibraţiilor arcului supapelor.
Remedierea componentelor se face în următoarele etape: demontare-curatare-
diagnosticare-remediere-curatare-remontare-incercare. La demontare trebuie reţinută poziţia
diferitelor piese, mai ales a celor simetrice. Pentru a asigura remontarea în aceeaşi poziţie, ele
vor trebui marcate încă din faza de demontare.

Diagnosticarea corectă a defectelor şi a cauzelor care le-au provovcat, precum şi

efectuarea unor remedieri de bună calitate asigura funcţionarea în continuare a instalaţiei în
condiţiile iniţiale.

4
 CAPITOLUL 1.
Noţiuni Generale

1.1 UTILIZAREA ACŢIONĂRILOR HIDRAULICE ÎN INDUSTRIE

Hidraulică este ştiinţa care studiază legile de echilibru şi de mişcare a fluidelor din punctul de
vedere al aplicaţiilor în tehnică.
Hidraulică studiază în principal lichidele care sunt fluide practic incompresibile, ele nu au formă
proprie ci sunt perfect plastice la efortul de compresiune. Lichidele în cantităţi mici iau formă
sferică iar în cantităţi mări iau formă recipientului,prezentând o suprafaţă liberă.
Domeniul de aplicabilitate al hidraulicii s-a extins considerabil. La oră actuală nu există nici o
ramură a tehnicii unde să nu îşi găsească aplicabilitatea.
Exemple:
Industria constructoare de maşini: în tehnică automobilului, locomotivei, aviaţiei, năvalei, în
industria uşoară şi alimentară a-au extins sistemele hidraulice de comenzi, acţionari şi
automatizări,amortizoare,suspenşii hidraulice.
Transporturi: principiile de funcţionare ale celor mai multe mijloace de transport sunt bazate pe
legile hidraulicii. Astfel sunt vapoarele şi submarinele,avioanele,vehiculele pe pernă de aer. De
asemenea transportul fluidelor în conducte şi canale, transportul hidraulic şi pneumatic al
diferitelor materiale în suspensie.
Metalurgie:siderurgie, în industria grea, de o importanţă deosebită este problemă apei de răcire
la furnale, laminoare,dispozitive hidraulice de turnare a metalelor şi maselor plastice,
echipamente hidraulice ale forjelor şi preselor.
Maşini hidraulice: reprezintă de asemenea un domeniu vast de aplicabilitate: turbine hidraulice
său eoliene,turbine de foraj,pompe de diferite tipuri.

5
1.2. TIPURI DE LICHIDE HIDRAULICE

Lichidul de lucru din sistemele de actianare hidraulică este supusă acţiunii îndelungate a
unor temperaturi, viteze şi presiuni ridicate, variind în limite lărgi. În aceste condiţii, mediul
hidaulic trebuie să răspundă unor cerinţe restrictive dintre care amintim:
- Să aibă bune proprietăţi lubrifianţe;
- Să aibă rezistenţă mecanică ridicată a peliculei;
- Să nu degajevapori la temperaturiobisnuite;
- Să nu fie activchimic în raportcuelementelesistemului;
- Să aibă o variaţie minimă a vâscozităţii în raport cu temperatură;
- Saaibapunctridicat de inflamabilitate;
- Să nu absoarbaaer şi să nu formezespuma
- Saaiba un continutminim de impurităţi

Lichidele de lucru utilizate în sintemele de acţionare hidraulică se pot grupa în trei categorii:
apă, uleiuri minerale şi lichidele sintetice. Cele mai utilizate lichide sunt uleiurile minerale, care
eu o durată de viaţă ce este determinată de calitatea lor, precum şi de condiţiile de lucru.
Principalele lichide hidraulice fabricate în ţară şi caracteristicile lor sunt prezentate în tabelele de
mai jos.
Pentru cazul unor instalaţii care funcţionează la temperaturi ridicate,mediul hidraulic utilizat este
metalul lichid care de regulă este un aliaj eutectoid compus din 77% natriu şi 23% kaliu. Punctul
de topire este -12°C, iar cel de fierbere este cca 850°. O altămetodă de creştere a
calităţiiuleiurilorminerale o constituieaditivitateaacestora cu aditiviantioxidanţi, antiuzură,
anticorozivi, antispumanţi, anticongelanţi, antirugină etc.
Dintr-un număr mare de tipuri de uleiuri minerale se recomandă, pentru acţionările hidraulice,
uleiurile hidraulice din grupă H pentru solicitări uşoare.
Uleiurile din această grupă, H19… H72, se recomandă pentru cazul unor solicitări uşoare până
la presiuni de 50 daN/cm2, la temperaturi de maximum 50o grade C şi minimum de –5o C.
Pentru solicitări mai grele se folosesc uleiuri aditivate din grupă H12… H38, care pot fi folosite
la presiuni de maximum 300 daN/cm2 la temperaturi cuprinse între 25o şi 85o C.

6
1.3 Lichide de sinteză şi alte medii utilizate

În cazul se cere o mare stabilitate a viscozităţii şi a inerţie chimică se recomandă a se utiliza

lichide sintetice din polimeri ai oxidului de siliciu, compuşi pe bază de eteri sau alte lichide
de sinteză.
Din motive de protecţie a muncii, ecologice şi tehnice se constată o tendinţă de revenire la
utilizarea apei în acţionarea hidraulică. Motivaţia tehnică se referă atât la factori tehnico-

economici legaţi de costurile lichidului cât mai ales de rigiditatea superioară a acesteia, în
comparaţie cu uleiul mineral sau alte lichide de sinteză.
La presiuni ridicate se poate folosi un amestec de ulei de transformator cu petrol care
rezistă la presiuni până la 10 kbar şi temperaturi cuprinse între 0o – 100o C.
De menţionat, că la presiuni ultraridicate de peşte 30 kbar şi temperaturi nu prea ridicate
toate lichidele se solidifică. În aceste condiţii se recomandă utilizarea unor medii solide
transmiţătoare de presiune cum sunt: polifluoretilena, clorură de argint, pirofilitul, tâlcul etc.

7
 CAPITOLUL 2.
DISTRIBUITOARE HIDRAULICE

2.1 PREZENTAREA A DISTRIBUITOARELOR

Distribuitoarele hidraulice au rolul de a dirija fluidul sub presiune pe anumite circuite că urmare
a unor comenzi primite din exterior. Într-un sistem de acţionare distribuitorul îndeplineşte
următoarele funcţii:
- inversează sensul de mişcare al ansamblului mobil al motorului deservit;
- în anumite situaţii poate asigură şi oprirea pe cursă a ansamblului mobil al motorului

Fig.1

Pentru distribuitorul din figură 1, dacă există comandă:

- C1, distribuitorul stabileşte conexiunile:
Pa  A şi B  T
În acest fel se asigură deplasarea ansamblului mobil al motorului în sensul vitezei v1.
- C2, distribuitorul stabileşte conexiunile:
Pa  B şi A  T
În acest fel se asigură deplasarea ansamblului mobil al motorului în sensul vitezei v2.
Din punct de vedere constructive, distribuitoarele pot fi:
a) cilindric cu mişcare de translaţie;
b) cilindru cu mişcare rotativă;
c) plan cu mişcare de translaţie;
d) plan cumiscare de rotaţie;
e) cusupapecuscaunconicsau bilă.
Cele mai utilizate sunt cele cilindrice cu mişcare de translaţie.
Distribuitoarele pot fi comandate direct, electric,pneumatic sau hidraulic, dar pot fi şi pilotate, în
care caz un distribuitor mai mic comandă unu mai mare

8
Clasificareaditribuitoarelorse face dupamaimultecriterii:
1. dupaprincipiulconstructivsi funcţional, pot fi:
- cu sertar (circular de translaţie, rotativ, şi plan)
- cu supape;
2. după numărul de poziţii, pot avea:
- două,
- trei,
maimultepozitii;
3. dupanumarul de căi:
- cudoua, - trei,- patru, saumaimultecai;
4. dupamodul de comandă, care poate fi:
- manuală ( cu manetă sau pedală),
- mecanică(cu arcuri)
- electrică(cu electromagnetisau cu motoare),
hidraulică,
pneumatică,
pilotată(electrohidraulică).
Distribuitoarele cu sertar circular de translatiesuntcelemairaspandite, datoritaavantajelor:
-Echilibrare hidrostatică axială şi radială totală
-tehnologicitate ridicată
-simplitate constructivă
-cost redus.
Principiul constructiv şi funcţional, precum şi simbolurile convenţionale sunt redate în figură
următoare:

9
 Tabelul Simboluri pentru comenzile distribuitoarelor hidraulice
Tipulcomenzii Explicaţiasimbolului Simbol

Manuală 1. neprecizată 1. 2.
2. cu buton

Mecanică 1. neprecizată 1. 2.
2. cu resort
3. cu tachet
4. cu tachet cu efectîntr-o
singurădirecţie 3. 4.

1. cu electromagnet cu o singură
Electrică înfăşurare 1. 2.
2. cu electromagnet cu
douăînfăşurări
3. cu motor electric 3. M

Pneumatică 1. prin creşterea presiunii 1. 2.

2. prin scăderea presiunii

Hidraulică
1. prin creşterea presiunii 1. 2.
2. prin scăderea presiunii

Indirectăsaucombinat Cu electromagnet şidistribuitor

ă pilot 1. 2.
1. înpneumatică
2. înhidraulică

Fig. 2. Distribuitor cu comanda directă

10
11
 Fig.3. Simbolul distribuitorului 4/3, comandă electrică

În cele mai multe aplicaţii, distribuitoarele pot materializa trei scheme de distribuţie
diferite, una dintre ele fiind poziţia preferenţială.

Fig.4. Schemele de distribuţie posibile

2.2 PARAMETRI TEHNICO-FUNCŢIONALI AI

DISTRIBUITOARELOR HIDRAULICE

Parametrii principali:

12
- presiunea nominală reprezintă presiunea maximă de lucru la care distribuitorul funcţionează în
bune condiţii în regim de durată, cu respectarea tuturor parametrilor tehnici în limite prescrise.
- debitul nominal reprezintă debitul ce trece prin distribuitor şi poate fi distribuit de acesta de
tipul “tot sau nimic” către diversele orificii de circuit; de multe ori acest parametru se înlocuieşte
prin diametrul nominal Dn care reprezintă diametrul unei secţiuni circulare, echivalentă
secţiunilor orificiilor de circuit (P, T, A, B ..) şi secţiunilor interne de curgere ce se creează la
deplasarea sertarului.

Diametrul nominal Dn mmpoate lua valori din şirul:

2,5; 4; 6; 8; 10; 13; 16; 20; 25; 32; 40 ...
Distribuitoarele pot controla debite între 0,1 ... 600 ... 1000 l/min.
Pentru diametrul nominal există un şir de valori normalizate prezentate în tabelul de mai
jo
Dn mm 4; 6; 8; 10 13; 16; 20 25; 32; 40
q l/min 40 60 340
Mărime dimensională Md1 Md2 Md3

II. Parametrii secundari:

- pierderea de sarcină maximă de pe traseul intrare - ieşire în condiţiile în care debitul prin
distribuitor este maxim;
- pierderea totală de debit între diferitele camere interne ale distribuitorului, care se gasesc
încărcate la stări de presiune diferite;
- presiunea minimă de comandă este parametru specific distribuitoarelor cu comandă
pneumatică sau hidraulică;
- timpul minim de comutaţie;
- forţa minimă de acţionare;
- alţi parametri ce ţin de tipul de comandă al distribuitorului.

13
 CAPITOLUL 3.
INTRETINERA DISTRIBUITOARELOR HIDRAULICE

3.1. DIAGNOSTICAREA DEFECTELOR

Diagnosticarea defectelor este condiţionată de însuşirea cunoştinţelor generale privind

acţionările hidraulice şi de cunoaşterea schemei de funcţionare a instalaţiei defecte şi trebuie să
ducă la eliminarea rapidă şi cu minim de efort a defecţiunii.
La diagnosticarea defectelor se pleacă de la efectul constatat. Acestapoate fi provocat de unulsau
mai multecauze, care actioneazaindependentsausimultan. În practică, de multe ori se confundă
cauză cu defectul, fapt care îngreunează analiză defectului şi stabilizarea măsurilor de
remediere. În procesul de diagnosticare, plecând de la efectul constatat, se definesc un număr de
cauze posibile care se elimină metodic, astfel ajungându-se la cauză primară, căutată.
Analiză superficială a defecţiunilor constatate şi stabilirea eronată său incompletă a cauzelor
care le-au generat sunt de natură să conducă la repetarea defectului iniţial său accentuarea unor
defecte asociate.
La diagnosticarea defectelor trebuie analizate sursele de zgomot şi de temperatură anormale,
deoarece, în general defectele sunt însoţite de aceste două fenomene. Odată defectul localizat,
stabilirea cauzei impuse de multe ori măsurători de presiune şi debit. Instalaţia trebuie să fie
prevăzută din proectare cu recorduri pentru manometre şi debitmetre.
Localizarea defecţiunii se face prin verificări succesive ale elementelor componenţe. Ordinea de
verificare se stabileşte consultând schemă hidraulică şi ciclogramă instalaţiei atunci când
defectul se manifestă la o anumită fază a ciclului, luând în considerare interdependenta
elementelor hidraulice din instalaţie .Când defectul se manifesta pe tot parcursul ciclului, atenţia
trebuie îndreptată către elementele care funcţionează în permanenţă .Se procedează la măsurări
de presiune, care dau informaţi calitative şi, dacă se dispune de aparatura adecvată, la măsurări
de debit.Analiza defectelor este uşurată de retur şi drenare .

3.2. DEFECTELE CARACTERISTICE INSTALATIILOR

HIDRAULICE

Se disting două feluri de defecte: defecte constatate la verificările periodice şi defecte ca

urmare a deteriorării unui agregat. În prima categorie se menţionează:
a) Neetanşeităţile exterioare pe circuitele de presiune; acestea se constată uşor, prin apariţia
pierderilor de lichid de lucru în exterior.
b) Încălzirea. Un alt defect frecvent al instalaţiilor hidraulice este încălzirea excesivă a
lichidului de lucru sau a unui element component al instalaţiei. Constatarea se face cu un
termometru amplasat în rezervor şi prin atingere cu mâna. Mâna suporta temperaturi până la
50˚C. Verificarea zilnică a instalaţiei permite formarea unei idei despre temperatură normală de
funcţionare.
ZGOMOTUL. Creşte nivelul de zgomot al instalaţiei sau a componentelor este un defect
frecvent, care poate să apară şi datorită alimentarii incorecte a pompei, vibraţiilor datorată
cuplajelor defecte, vibraţiilor conductelor, vibraţiilor arcului supapelor.

14
 3.3. REMEDIEREA DEFECTELOR

Diagnosticarea corectă a defectelor şi a cauzelor care le-au provovcat, precum şi efectuarea unor
remedieri de bună calitate asigură funcţionarea în continuare a instalaţiei în condiţiile iniţiale,
previne repetarea defectului sau a unor defecte derivate şi, în cazul înlocuirii unui agregat, îi
conferă acestuia o durabilitate egală cu cea a celui înlocuit.
Ca o regulă generală este respectarea regulilor de acurateţe şi curăţenie în timpul intervenţiilor.
Depăşirea cantităţii de impurităţi admisă impune curăţirea completă a instalaţiei. Operaţiile de
curăţire sunt următoarele:
• golirea rezervorului şi a instalaţiei de lichidul de lucru contaminat. Pentru golirea motoarelor
se efectuiaza o cursă completă a acestora;
• spălarea circuitelor cu ajutorul unei instalaţi de spălare şi apoi suflarea acestora până la
îndepărtarea lichidului de spălat. Rezervorul se spală cu aceeaşi instalaţie şi apoi se şterge cu
cârpă curată;
• înlocuirea sau spălarea filtrelor.

După executarea operaţiilor de curăţare se porneşte instalaţia, cu respectarea regulilor

enunţate anterior. Dacă din analiză lichidului de lucru rezultă o puternică contaminare , se
recomandă demontarea şi curăţarea tuturor agregatelor .
Demontarea agregatelor de pe instalaţie se vă face în următoarea ordine:
• se obturează circuitele care pot fi alimentate prin curgere liberă sau prin şifonare;
• se demontează conductele de legătură:
• se optureaza capetele deschise ale conductelor şi agregatelor cu dopuri de protecţie;
• se demontează mecanic agregatul din instalaţie.

Remedierea scurgerilor datorate strângerii insuficienţe a suprafeţelor de etanşare se face

prin strângere la cuplu. Dacă nu se remediază scurgerea, atunci defecţiunea trebuie căutată la
piesele de compus etanşare.
Remedierea componentelor se face în următoarele etape: demontare-curatare-diagnosticare-
remediere-curatare-remontare-incercare.
La demontare trebuie reţinută poziţia a diferitelor piese, mai ales a celor simetrice. Pentru a
asigura remontarea în aceeaşi poziţie, ele vor trebui marcate încă din bază de demontare.

15
3.4. REMEDIEREA CORPURILOR SI A SERTARELOR
DISTRIBUITOARELOR

Corpurile se alezează şi apoi se finiseazaprinhonuirela un diametru majorat cu 0,2mm.Se

admit două trepte de reparaţii. Recondiţionarea sertarelor se face prin metalizare şi apoi
prelucrare, sau se execută sertare noi. La rectificarea finală a sertarului, se vă respecta jocul cu
alezajul din corp prevăzut în documentaţie. O atenţie deosebită se acordă respectării condiţiilor
tehnice cu privire la abaterile de formă şi poziţie ale sertarului şi alezajului din corp. Nu se
recomandă rodarea corpurilor cu sertarele, deoarece pastă abrazivă este dificilă de spălat după
rodare şi poate provocă uzura timpurie a distribuitorului. După remediere, distribuitorul este
supus unor probe de etanşare şi funcţionare.
Probă de presiune se execută obturând pe rând circuitele de ieşire şi rădicând presiunea la 1,25-
1,5 din valoarea normală. Pentru fiecare poziţie se determina debitul de pierderi la drenare şi
dintr-un circuit de lucru la altul.

Defecţiuni şi modul de remediere

a) Griparea plunjerului în alezaj datorită impurităţilor din ulei. Se va demonta şi spală
distribuitorul.
b)Ruperea unui arc de revenire, în care caz se înlocuieşte.c) Rizarea
alezajului sau plunjerului. Se rectifica alezajul şi se execută un plunjer majorat. Plunjerele pot fi
recondiţionate şi prin metalizare sau cromare. În acest caz, se va executa în prealabil o strunjire,
urmată de o sablare sau randalinare în scopul asigurării unei bune aderente.
Strunjirea prealabilă are rolul de a creea posibilitatea depunerii mai mare a stratului metalizat
deoarece în caz contrar, acesta se exfoliază.
Conditiitehniceimpusedistribuitorului.
– Jocul dintre plunjer şi alezaj trebuie să nu depăşească 0,008 mm, dacă diametrul acestora
este de 12 mm şi, 0,012 mm, la un diametru de 22 mm.
– Ovalitatea şi conicitateaplunjeruluitrebuie să fie sub 0,003 mm.
– Deplasareaplunjeruluiuns în alezajulsautrebuiesa se realizezepringreutateproprie.
– Poziţia muchiilor plunjerelor trebuie să corespundă cu acelea ale corpului distribuitorului
în cazul celor fără acoperire. Abaterea maximă este de 0,2 mm.
În scopul evitării gripărilor hidraulice, plunjerul este prevăzut cu canale circulare.
Acestea constituie mici depozite de ulei precum şi locuri de depozitare a unor impurităţi din
acestea.

16
 BIBLIOGRAFIE

[ION80] Ionescu F., Catrina D., Mecanica fluidelor şi acţionări hidraulice şi

pneumatice, E.D.P., Bucureşti, 1980
[CIO06] Ciobanu L., De la roboţi la inteprinderea virtuală, Editura Matrix
Rom,2006
[COS71] Cosoroabă V., Demetrescu Th., Georgescu Gh., Acţionări pneumatice,
Editura Tehnică, Bucureşti 1971

[MUN 95] Munteanu O., Eftime L., Diaconescu D., Bazele roboticii, Editura
LuxLibris, 1995
[OPR83] Oprean A., Dorin A., Măsar L., Acţionări şi automatizări hidraulice-
Sisteme mecano-pneumo-electrohidraulice, Editura Tehnică, 1983
Aurelian Chesa Locomotiva Diesel Hidraulica 1250CP
Editura ASAB LE 060 EA 5100 KW - Indrumator de exploatare + planse

17