1.

SISTEME DE ACŢIONARE HIDRAULICĂ

ALE MAŞINILOR AGRICOLE

1.1. STRUCTURA SISTEMELOR DE ACŢIONARE

HIDRAULICĂ ALE MAŞINILOR AGRICOLE

1.1.1. GENERALITĂŢI

Prin sistem de acţionare hidraulică se înţelege totalitatea elementelor constructive care,

cu ajutorul energiei hidrostatice (presiunii) a unui mediu hidraulic, realizează transportul de
energie mecanică de la un element conductor la unul sau mai multe organe de lucru ale
maşinii.

În general un sistem de acţionare hidraulică este compus dintr-o instalaţie de acţionare

hidraulică şi din una sau mai multe instalaţii aparţinând altor sisteme de acţionări-
mecanisme, electrice, pneumatice, etc., care transformă mişcarea obţinută în motorul
hidrostatic în mişcare necesară la organele de lucru ale maşinii. În acest caz, sistemele de
acţionare hidraulică- ca rezultat al combinării cu alte instalaţii- poartă denumirea de sisteme
de acţionare hidromecanică, hidroelectrică, hidropneumatică.

La maşinile agricole se folosesc în special sisteme de acţionare hidromecanică, formate

dintr-o instalaţie de acţionare hidraulică şi din elemente mecanice (mecanisme cu pârghii,
transmisii cu roţii etc.), care transformă mişcarea obţinutăla motorul hidrostatic în mişcare
necesară organelor de lucru sau maşinii agricole în ansamblu.

Deoarece însă caracteristicile funcţionale ale acestor sisteme sunt date de instalaţia de
acţionare hidraulică, în mod curent ele poartă denumirea generală de sisteme de acţionare
hidraulică.

Instalaţia de acţionare hidraulică, în general, cuprinde o instalaţie de transmisie

hidraulică şi o instalaţie de comandă hidraulică.

Instalaţia de transmisie hidraulică cuprinde totalitatea elementelor constructive care

transformă energia mecanică în energie hidraulică, o transmite la locurile de acţionat, unde o
tansformă din nou în energie mecanică.

1
 Instalaţia de comandă hidraulică cuprinde totalitatea elementelor constructive care
realizează transmiterea unei comenzi la un element al transmisiei hidrostatice. Comenzile pot
fi hidraulice, pneumatice, electrice, mecenice etc.

Instalaţia de acţionare hidraulică, în general, este formată din următoarele elemente:

rezervor de ulei, pompă filtre, supape, distribuitoare, prize hidraulice, acumulator, conducte şi
motoare hidrostatice.

Părţile componente ale instalaţilor de acţioanare hidraulică în cazul tractoarelor,

şasiurilor autodeplasabile şi al maşinilor agricole pot fi montate numai pe tractor sau şasiu
autodeplasabil, numai pe maşina agricolă sau o parte pe tractor şi o parte pe maşina agricolă.

1.1.2. CERINŢELE IMPUSE SISTEMELOR DE ACŢIONARE HIDRAULICĂ ALE

MAŞINILOR AGRICOLE

Sistemele de acţionare hidraulică ale maşinilor agricole, pe lângă cerinţele de ordin

general, comune sistemelor de acţionare hidraulică folosite la diverse maşini şi utilaje, trebuie
să satisfacă anumite cerinţe specifice impuse de particularităţile funcţionale şi de exploatare
ale acestora.

Întrucât, în majoritatea cazurilor, sursa de energie în cazul proceselor de lucru ale

maşinilor agricoleo constituie tractorul (excepţie făcând maşinile autodeplasabile şi maşinile
staţionare echipate cu motoare proprii), una di cerinţele principale este ca o parte din
elementele instalaţiei de acţionare hidraulică să fie montate pe tractor, elementul hidrostatic
de comandă (distribuitorul) să fie plasat la bordul de conducere şi numai motorul hidrostatic
al instlaţiei să poată fi montat sccesiv pe diverse maşinii agricole cu care tractorul lucrează în
agregat. În cazul când instalaţia de acţioanre hidraulică serveşte la acţionarea mecanismului
de suspendare a maşinişor agricole purtate sau semipurtate, motorul hidrostatic se montează
la acest mecanism cu care este echipat tractorul.

La maşinile agricole autodeplasabile şi la cele staţionare, echipate cu motoare propri,

precum şi în cazul unor maşini agricole tractate, cu destinaţie specială, toate elementele
componente ale instalaţiei de acţionare hidraulică sunt montate pe maşină, pompa volumică
fiind acţionată de motorul propriu sau de la priza de putere a tractorului prin intermediul unei
transmisii cardanice.

Din punct de vedere economic, în cazul acţionării hidrostatice a maşinilor agricole

purtate sau tractateeste indicat ca instalaţia de acţionare hidraulică să fie montată pe tractor,
putând fi astfel utilizată la toate maşinile cu care lucrează în agregattractorul respectiv.

Motoarele hidrostatice destinate acţionării organelor de lucru ale maşinilor agricole

trebuie montate pe cât posibil cât mai aproape de generatorul de energie hidraulică (pompa
volumică), pentru ca circuitul uleiului să fie cât mai scurt posibil.

2
 Întrucât montarea maşinilor agricole pe tractoare sau şasiuri autodeplasabile se poate face
în spate, în faţă sau lateral, este necesar ca instalaţiile de acţionare hidraulică ale tractoarelor
să fie prevăzute cu prize hidraulice dispuse în spate, lateral şi în faţă. În acest fel, pe lângă
faptul că circuitul uleiului pentru acţionarea motoarelor se scurtează, se îmbunătăţeşte şi
sistemul de legătură între sursa de energie şi motorul hidrostatic al organului acţionat.

Datorită faptului că maşinile agricole sau organele de lucru ale acestora capătă în timpul
funcţionării mişcări relative faţă de sursa de energie, este necesar ca legătura între prizele
hidraulice ale instalaţiei de acţionare hidraulică ( montată pe tractor) şi motoarele hidrostatice
(montate pe maşini sau organe de acţionat) să se facă prin conducte flexibile. În cazul
maşinilor agricole tractate, pe care sunt montate motoare hidrostatice pentru acţionarea şi
comanda organelor de lucru, conductele flexibile trebuie prevăzute cu dispozitive pentru
decluparea automată. Cu ajutorul acestora se evită ruperea conductelor în momentul când, în
mod incidental, în timpul lucrului se produce decluparea de la tractor a maşinii. Aceste
dispozitive asigură în acelaşi timp evitarea pierderilor de ulei şi a pătrunderii impurităţilor în
instalaţie

În vederea măririi dradului de universalitate al motoarelor hidrostatice rectilinii, pentru

acţionarea şi comanda la distanţă a maşinilor agricole, acestea trebuie prevăzute cu sisteme de
reglare care să permită modificarea uşoară şi rapidă a cursei pistonului.

O particularitate generală a instalaţiilor de acţionare hidraulică ale maşinilor agricole o

constituie faptul că acestea lucrează la presiuni relativ mari (de obicei peste 100 kgf/cm2) şi
debite mici (de obicei cuprinse între 20 şi 60 l/min) şi constante.

1.1.3. CLASIFICAREA SISTEMELOR DE ACŢIONARE

HIDRAULICĂ ALE MAŞINILOR AGRICOLE

Sistemele de acţionare hidromecanice şi sistemele de acţionare hidraulică directă ale

maşinilor agricole se pot clasifica după următoarele criterii:

A. În funcţie de felul mişcării realizate de către motorul hidrostatic, se deosebesc:

a) sisteme pentru obţinerea mişcării de translaţie;
b) sisteme pentru obţinerea mişcării de rotaţie
c) sisteme pentru obţinerea mişcării oscilatorii (rectilinii sau circulare);
d) sisteme pentru obţinerea unei mişcări oarecare, plane sau spaţiale.
B. După modul de comandă, sistemele de acţionare hidraulică ale maşinilor agricole pot
fi:

a) sisteme de acţionare hidraulică cu comandă manuală, la care comanda se realizeaeză

prin intermediul unei manete care deplasează în diverse poziţii sertarul distribuitorului;
b) sisteme de acţionare hidraulică cu comandă automată; acestea sunt prevăzute cu

3
diferite instalaţii care acţionează automat asupra sertarului distribuitorului, modificându-i
poziţia. Sistemele se comandă cu comandă automată pot fi:
— cu comandă mecanică ; în acest caz, comanda acţionării se face automat prin
modificarea poziţiei sertarului distribuitorului, sub acţiunea forţelor care lucrează asupra
maşinii sau datorită modificării poziţiei acesteia (sau a organului de lucru ) faţă de cadrul
tractorului (sau cadrul maşini

— cu comandă electrică, unde modificarea poziţiei sertarului se comandă electric prin

închiderea unor contacte ca urmare a modificării poziţiei unor elemente receptoare
(palpatoare, contactoare electrice etc.);

— cu comandă hidraulică, adică poziţia sertarului se modifică automat cu ajutorul

energie hidrostatice a unui mediu hidraulic, când presiunea acestuia atinge o valoare
determinată sau la modificarea poziţiei unui receptor hidrostatic oarecare, care sesizează
schimbarea valorii parametrului de lucru faţă de regimul reglat;

c) sistemele de acţionare hidraulică cu comandă manual-automată, la care comanda

anumitor poziţii de lucru se realizează manual, iar trecerea din aceste poziţii în altele se face
automat.

C. După construcţia instalaţiei de acţionare hidraulică, sistemele pot fi:

a) sistemele cu instalaţia de acţionare hidraulică monobloc, în care caz toate elementele

componente ale instalaţiei ( rezervor, pompă, distribuitor, cilindru hidraulic, supape etc.) sunt
montate într-un corp comun, formând un ansamblu separat ce se montează pe tractor:
b) Sistemele cu instalaţie de acţionare hidraulică cu elemente dispersate, la care
elementele componente ale instalaţiei constituie subansambluri separate ce se montează în
diferite locuri pe tractor sau pe o altă mşină agricolă.
c) Sisteme cu instalaţie de acţionare hidraulică mixtă (combinată), la care o parte din
elementele instalaţiei sunt montate într-un corp comun, iar o altă parte formează
subansambluri separate, montate fie pe diferite părţi ale tractorului , fie pe maşina agricolă.
D. După destinaţie, sistemele de acţionare hidraulică folosite la maşini agricole pot fi:

a) sisteme pentru ridicare şi coborâre;

b) sisteme pentru rotirea organelor de lucru sau a maşinilor agricole;
c) sisteme pentru uşurarea conducerii tractoarelor şi maşinilor autodeplasabile;
d) sistemele pentru mărirea aderenţei dintre sol şi roţile motoare ale tractoarelor;
e) sisteme pentru reglarea regimului de lucru al maşinilor agricole.
În capitolele următoare se analizează construcţia şi funcţionarea sistemelor de acţionare
hidraulică ale maşinilor agricole, grupându-se după destinaţia lor.

4
 1.2. SISTEME DE ACŢIONARE HIDRAULICĂ

PENTRU RIDICARE ŞI COBORÂRE

1.2.1. SISTEME DE ACŢIONARE HIDRAULICĂ PENTRU

RIDICAREA ŞI COBORÂREA ORGANELOR DE LUCRU

Tehnologia exploatării majorităţii maşinilor agricole, impune ca organele de lucru ale

acestora să aibe o poziţie în timpul lucrului şi o altă poziţie în timpul întoarcerii la capetele
parcelelor sau în transport. Astfel, la maşinile de lucrat solul, de semănat, de recoltat plante
rădăcinoase etc., organele de lucru, în timpul lucrului, se gasesc în sol la o adâncime a, sub
planul de sprijin al roţilor maşinii sau tractorului.

Pentru efectuarea întoarcerilor sau pentru pozoţia de transportt, este necesar ca organele
de lucru să fie ridicate deasupra planului de sprijin al roţilor la o înălţime ht , necesară pentru
asigurarea luminii de transport.

În cazul maşinilor de recoltat cereale, plante furajere, plante textileetc., anumite organe
de lucru ( aparate de tăiere ridicătoare de plante etc. ) trebuie să lucreze la o distanţă minimă
faţă de sol.

În prezent, aproape în exclusivitate, ridicarea şi coborârea organelor de lucru ale

maşinilor agricole se fac cu sisteme de acţionare hidraulică. În general, aceste sisteme sunt
hidromecanice, fiind formate dintr-un mecanism acţionat de un motor hidrostatic rectiliniu
(cilindru de lucru).

În fig. 1.1 este reprezentată schema de principiu a sistemului de acţionare hidraulică

pentru ridicarea şi coborârea trupiţelor unui plug tractat.

Cilindrul de lucru CH, cu acţiune dublă, este montat pe cadrul plugului (articulaţia 9),

5
iar tija pistonului acestuia acţionează asupra elementului 6-5, care este solidar cu osia 5-4 a
roţii din câmp. Mişcarea imprimată elementului 5-6 este transmisă prin elementul 3-7 la osia
roţii din brazdă 1-2 şi prin elementul 8-10 la osia roţii din spate 11-12.

Uleiul aspirat din rezervorul Rz al instalaţiei de acţionare hidraulică a tractorului este

refulat sub presiune de pompa PH spre distribuitorul D şi trecând prin conducta 13, priza
hidraulică PzH, furtunul 14 ajunge în faţa pistonului cilindrului de lucru. Pistonul se
deplasează în cilindru şi roteşte elementul 5-6 în sensul invers acelor unui ceasornic. Ca
urmare, osiile 1-2, 4-5 şi 11-12 se rotesc în sensurile indicate de săgeţi, ridicând trupiţele din
sol. Uleiul din spatele pistonului este evacuat în rezervor prin furtunul 15, priza hidraulică
PzH conducta 16 şi distribuitor.

Coborârea trupiţelor în sol se face schimbând sensul circuitului lichidulu în conductele

dintre distribuitor şi cilindrul hidrostatic.

În fig. 1.2 este reprezentată schema mecanismului de ridicare a brazdelor unei maşini de
semănat tractate.Tija pistonului cilindrului de lucru CH acţionează asupra braţului 2-3, rotind
axul de ridicare 3. Orin intermediul braţelor 3-4 şi al lanţurilor 5, mişcarea este transmisă
barelor-suport 6 ale brazdelor care se rotesc in jurul articulaţiei 7, efectuându-se astfel
ridicarea sau cobarârea brazdelor, în funcţie de sensul de deplasare a pistonului în cilindru.

Cadrul 10 al secţiei cu organe de lucru a mecanismului de ridicare al unui cultivator

purtat în faţă (fig. 1.3) este rigidizat cu elementul 8-9 al paralelogramului 5-8-9-6. În timpul
lucrului secţia poate să-şi modifice poziţia de transport se face prin intermediul tijei 4-7 care,
în timpul lucrului, glisează în locaşul din braţul 3-4.

Fig. 1.2. Schema mecanismuluide ridicare a brazdelor unei

maşinide semănat tractat

Introducând ulei sub presiune în faţa pistonului cilindrului de lucru CH, acesta se
deplasează şi roteşte pârghia 2-3, iar o dată cu aceasta şi braţul 3-4. Prin intermediul tijei 4-7,
braţul 3-4 ridică paralelogramul împreună cu secţia cu organele de lucru.

6
 În fig. 1.4 este reprezentată schema sistemului de acţionare hidraulică a mecanismului de
ridicare a secerătorii unei combine autodeplasabile şi a rabatorului acesteia.

Din rezervorul Rz, al instalaţiei de acţionare hidraulică a combinei, uleiul este aspirat de
pompa PH şi refulat prin distribuitorul D în cilindrul CH. pentru ridicarea secerătorii, uleiul
este refulat de pompă în faţa pistonului, iar uleiul din spatele pistonului este evacuat în
rezervor. Pentru coborârea seceratorii, se schimbă circuitul uleiului în instalaţie.

Prin deplasarea pistonului în cilindru, tija acestuia acţionează asupra braţului 2-3,
modificând astfel poziţia mecanismului patrulater 3-4-5-8. Elementul 5-8 al acestui patrulater
este format de cadrul secerătorii.

Modificarea poziţiei rabatorului 10 faţă de cadrul secerătorii se realizează prin rotirea

braţului-suport al acestuia în jurul articulaţiei 7.

Tija pistonului cilindrului de lucru CHr, prin articulaţia 9 acţionează asupra braţului
suport, cilindrul fiind articulat de cadrul cecerătorii (articulaţia 6).

7
 Pentru ridicarea rabatorului, uleiul debitat de pompa PH prin distribuitorul D este dirijat
în faţa pistonului cilindrului CHr. Coborârea rabaratorului se face prin greutate proprie,
cilindrul de lucru fiind cu simplă acţiune.

Ridicarea sau pogorârea plugului din fig. 1.5. Se face cu ajutorul cilindrului de lucru CH
acţionat de la instalaţia de acţionare hidraulică a şasiului. Pistonul cilindrului acţionează
supra pârghiei 2-3 a mecanismului de ridicare. Aceasta este rigidizată cu pârghiei 2-3 a
mecanismului patrulater 3-4-5-6, elementul 5-6 fiind însuşi cadrul plugului.

După cum rezultă şi din exemplele date, în general, mecanismele de ridicare şi coborâre
a organelor de lucru ale maşinilor agricole tractate sau purtate, în majoritatea cazurilor, sunt
acţionate cu cilindri de lucru conectaţi la instalaţia de acţionare hidraulică a tractorului.

1.2.2. SISTEME DE ACŢIONARE HIDRAULICĂ PENTRU RIDICAREA ŞI

COBORÂREA MAŞINILOR PURTATE ÎN SPATELE TRACTORULUI

În ultimul timp maşinile agricole purtate în spatele tractorului au căpătat o răspândire

foarte mare. Ele se cuplează în spatele tractorului cu ajutorul unor mecanisme de suspendare
acţionate hidrostatic, cel mai răspândit fiind mecanismul cu prindere în trei puncte.

Unul din rolurile principale ale acestor mecanisme este de a afecta ridicarea şi coborârea
maşinilor punctate.

În fig. 1.6. Este reprezentată schema sistemului de acţionare hidraulică a unui mecanism
de suspendare universal, cu prindere în trei puncte.

Fig. 1.6. Schema sistemului de acţionare hidraulică a mecanismului de

suspendare, cu prindere în trei puncte

8
 Maşina se cuplează de mecanismul de suspendare cu ajutorul triunghiului de prindere,
care constituie latura 5-6 (6') a mecanismului patrulater 4-5-6-(6')-9(9').

Modificarea poziţiei mecanismului 4-5-6-9, respectiv ridicarea sau coborârea maşinii

purtate se face cu ajutorul cilindrului de lucru CH articulat în punctul 8. Tija pistonului
cilindrului acţionează asupra braţului 1-2 care prin pârghiile 1-3 şi 1-3' şi tijele 3-7 şi 3'-7'
modifică poziţia mecanismului 4-5-6(6')-9(9').

Mecanismul de suspendare împreună cu instalaţia de acţionare hidromecanică folosit de

maşinile agricole. Acest sistem de acţionare pe lângă rolul de ridicare şi coborâre a maşinilor
purtate, are şi alte roluri (v. Subcap. 1.3.).

Schema unui mecanis de ridicare şi coborâre a maşinilor purtate, folosit la unele tractoare
viticole, este reprezentată în fig. 1.7.

Plugul este cuplat de tractor prin intermediul triunghiului de tracţiune 8-9-9'.

Ridicarea sau coborârea plugului se face cu ajutorul unui mecanism acţionat de la

cilindrul de lucru CH montat la circulaţia 3 a unui reazem fix. Tija cilindrului de lucru, care
este articulată în punctul 1, deplasează bucşele b pe suporturile verticale a. De bucşele b sunt
legate barele 2-4 şi 2'-4'. Capetele inferioare ale acestor bare sunt articulate cu tiranţii 5-6 si
5'-6 ( articulaţiile 5 şi 5' fiind montate pe corpul tractorului), care formează un triunghii de
ridicare.legătura între triunghiul de ridicare şi plug se face prin lanţul 7.

9
 Fig. 1.8. Schema mecanismului de ridicare şi coborâreunei maşini de săpat gropi

Sistemul de cuplare a plugului şi legătura cu mecanismul de ridicare prin lanţul 7 asigură

posibilitatea urmăririi denivelărilor terenului terenului de către plug.

10
 2. ELEMENTELE COMPONENTE ALE INSTALAȚIILOR

DE ACȚIONARE HIDRAULICĂ ALE TRACTOARELOR ȘI MAȘINILOR

AGRICOLE

2.1 POMPE

Mişcarea uleiului din instalaţiile de acţionare hidraulică ale maşinilor agricole şi

tractoarelor se realizează cu ajutorul pomelor de diferite tipuri.Indiferent de tipul folosit,
pompele utilizate la instalaţiile de acţionare hidraulică ale maşinilor agricole şi tractoarelor se
caracterizează, în primul rând, prin faptul că au debite relativ mici, cuprinse între 12 şi circa
120 l/min, la presiuni mari, în general de 80-120kgf/cm2, dar care uneori depășesc chiar 150
kgf/m2.Altă carateristică o constituie utilizarea, aproape în exclusivitate, a pompelor
volumice cu debit constant; aceste pompe au construcție simplă, gabarite mici,sunt compacte
și sigure în exploatare.

În construcția de mașini se folosește un număr mare de pompe volumice, care se pot

clasifica în pompe alternative si pompe rotative.La instalațile de acţionare hidraulică ale
mașinilor agricole, dintre pompele volumice alternative,o raspandire mai mare au numai
pompele cu pistoane,iar dintre cele rotative se folosesc mai ales pompele cu roți dințate și
cele cu palete cu dublă acțiune. La unele tractoare care sunt echipate cu sistem hidraulic de
tipul NS-37 se folosesc pompele cu plonjor acţionate cu excentric.Pompele cu pistoane
radiale și pompele cu palete cu acțiune simpla sunt utilizate foarte rar.

11
 2.1.1. POMPE CU ROȚI DINȚATE.

Pompele cu roți dințate sunt cel mai mult folosite la instalațiile de acționare hidraulică
ale mașinilor agricole și tractoarelor datorită simplitații constructive, compactitații și
siguranței în funcționare.Ele sunt pompe cu debit constant si pot fi clasificate dupa diferite
criterii. Se disting urmatoarele tipuri principale de pompe cu roți dințate: pompe cu angrenare
exterioară (fig.2.1, a, c și d) și interioară (fig.2.1,b) ; pompe cu dantura dreaptă,

Înclinată și în V ; pompe cu 2 rotoare (fig. 2.1 ,a ) și pompe cu mai multe rotoare

(fig.2.1 ,c ); pompe multietajate si pompe multiple (fig. 2.1 d ).După mărimea presiunii
lichidului debitat, pompele pot fi: de presiuni mici (sub 20 kgf/cm2 ) , de presiuni medii (20-
50 kgf/cm2) şi de presiuni mari (peste 50 kgf/cm2).La maşinile agricole şi la tractoare se
utilizează pompele cu presiuni medii şi mari.

Pompele cu roţi dinţate cu angrenare exterioară, cu 2 rotoare, sunt cel mai mult utilizate
datorită construcţiei foarte simple care constă dintr-o pereche de roţi dinţate,îngeneral cu
dinţi drepţi,având numărul de dinţi egali şi care este închisă intr-o carcasă.

Principiul de funcţionare al acestor pompe se poate urmari pe fig. 2.1, a. Cele două roţi
dinţate z1 şi z2 sunt montateîncarcasa 1 pe arborii 2 şi 3.Una dintre cele două roţi dinţate z1

12
de exemplu, este antrenată de către arborele său cu viteza unghiulară ɯînsensul săgeţii.
Arborele poate primii mişcarea direct de la un motor electric sau de la o sursă oarecare de
mişcare. Camera de aspiraţie A se găseşteînapropierea locului unde dinţii ies din angrenare,
iar camera de rulare R este dispusaînapropierea locului unde dinţii intrăînangrenare.La
rotirea angrenajului,încamera de aspiraţie se formează un volum suplimentar datorită
golurilor eliberate de dinţii ieşiţi din angrenare şi întrucat pompa este etanşă, acest volum se
umple cu ulei din rezervorul instalaţiei, sub acţiunea presiunii atmosferice. Uleiul din
golurile dinţilor este antrenat de cele două roţi ,încamera de refulare unde datorită
reintrăriiînangrenare a dinţilor, este trimis sub o anumită presiune în conducta de refulare a
sistemului hidrostatic.

Pompele cu roţi dinţate cu dinţi inclinaţi,deşi au unele avantaje sunt totuşi puţin raspândite
datorită randamentului volumic mic şi al dezavantajului cauzat de apariţia efortului axial.

Pompele cu roţi dinţate cu dinţiînV permit utilizarea mai bună a avantajelor înclinării
dinţilor si eforturile axiale se anuleaza.Randamentul volumic este insă mic,înspecial la
utilizarea lichidelor cu vascozitate mică.Tehnologia de fabricare e roţilor este mai complicată,
mai ales datorită necesitaţii ca angrenareasăse facă făra joc lateral intre flancurile
danturii.Datorită acestor dezavantaje,pompele cu roţi dinţate cu dinţiînV nu sunt utilizate la
instalaţiile de acţionare hidraulică ale maşinilor agricole şi tractoarelor.Ele se
folosescînconstrucţi unor maşini,in cazul cînd se lucreaza cu debite mari 3000-5000 l/min şi
cu uleiuri cu vascozitate ridicată pana la 3000 E.

Pompele cu roţi dinţate cu angrenare interioară au principiul de fucţionare asemănător cu al

pompelor cu angrenare exterioară. Roata conducătoare este roata dinţată cu dantură
exterioară. Cu aceste pompe se obţine un debit mai uniform, dau un debit mai mare decât
pompele cu dantura exterioară de aceleaşi gabarite, caracteristicile cavitaţionale sunt mai
bune datorită faptului că lichidul este mai aspiratînpompă prin porţiunea centrală şi astfel
forţele centrifuge ajută la umplerea golurilor dintre dinţi,pot fi reversibile nu numai prin
inversarea sensului de rotaţie,ci şi a deplasării elementului în formă de semilună într-o poziţie
opusă celei de pe figură.

Dezavantajul pompelor cu roţi dinţate cu angrenare interioară constă în faptul că sunt mai
complicate din punctul de vedere al tehnologiei de fabricaţie,deoarece avand un profil special
al danturii, acesta nu poate fi executată cu scule obişnuite de danturare ceea ce duce la
marirea preţului de cost.Datorită acestui dezavantaj ele sunt mai rar folosite la instalaţiile de
acţionare hidrostatica ale maşinilor agricole şi tractoarelor,si numai atunci cand conditiile
impuse pompei sunt satisfacute de avantajele mentionate mai sus.

Pompele cu roţi dinţate cu mai multe rotoare se construiesc de obicei cu 3 roţi dinţate
(Z1Z2Za),roata centrală fiind conducatoare.Camerele de aspiraţie si de refulare suntînnumar
dublu(A1A2 şi respectiv R1 R2 ),şi sunt dispuseînmodul aratatînfig 2.1.c. Pompele cu 3 roţi
dinţate permit dublarea debitului,in comparaţie cu pompele cu 2 roţi,la dimensiuni de gabarit

13
mai mari de numai 1,5 ori.De aceea ele sunt folosite cu scopul obţinerii unor debite mai mari
precum şi pentru o mai buna echilibrare a presiuniilor radiale.

Pompele multiple cu roţi dinţate (fig 2.1.d)sunt formate din doua sau mai multe angrenaje
(z1-z2 şi z3-z4),montate pe doua axe comune inchise intr-o carcasă comuna şi antrenate de un
singur motor.Ele lucreaza ca două sau ai multe pompe simple,avand debite diferite si de
obicei sunt legateînparalel.Astfel de pompe multiple sunt folositeîninstalaţiile de acţionare
hidrostatica la care sunt necesare mai multe pompe cu debite diferite.

Pompele multi etanjate au într-o carcasă mai multe unitaţi active,producatoare de energie
hidraulică care sunt legateînserie.Ele nu se utilizeaza de obicei la instalaţiile de acţionare
hidraulică a maşinilor agricole.

înafara criteriilor menţionate mai sus, pompele cu roţi dintate se mai deosebesc intre ele şi
dupa tipul lagarelor utilizate,dupa modulîncare se realizează echilibrarea presiunilor
radiale,după modul de echilibrare a presiunilor frontale şi compensare a jocului frontal.

înconstrucţia pompelor cu roţi dinţate se folosesc lagare de rostogolire sau de

alunecare.Lagarele de rostogolire prezintă avantajul că se procură gata
fabricate.Dezavanatajul lor se datoreşte dimensiunii diametrale mari care face, în anumite
cazuri, să fie imposibilă montarea lor datorită distanţei mici dintre centrele roţilor
dinţate.Dintre lagărele de rostogolire se folosesc mai mult cele cu ace,deoarece au
dimensiuni mici şi o bună capacitate de încărcare dar impun o precizie mare de montaj.

Lagărele de alunecare sunt avantajoase în cazul distanţelor mici intre centrele roţilor
dinţate şi deoarece au o capacitate relativ mare de încarcare,sunt folosite la pompele de
presiuni mari.Constructiv ele sunt formate dintr-o bucşă din material antifricţiune
montatăîncorpul pompei sau în capacele acesteia.Pentru economie de material neferos,uneori
bucşele de reazem sunt bimetalice,fiind executate din oţel,iar pe suprafaţa interioară se aplică
prin centrifugare, un strat subţire din bronz de plumb.

Presiunea radiala pe periferia rotorului pompelor cu roţi dinţate,între camera de aspiraţie

şi cea de refulare,se consideră ca variaza parabolic (fig. 2.2).Pe figură se observă că aceasta
duce la solicitarea unilaterală a rotoarelor si lagărelor pompei,având valoarea maximă în
camera de refulare.Variaţia presiunii radiale pe periferia rotoarelor este influenţată e mărimea
eroriilor de fabricaţie şi de montaj,de dimensiuniile camerelor de aspraţie şi refulare (sau de
mărimiile unghiurilor β1 β2 cu vîrfurileîncentrele rotoarelor care delimitează camera de
refulare R si cea de aspiraţie A şi care corespunde zonelor de unde presiunea maximă p1
devine constantă sau de unde începe să crească presiunea peste valoarea p0)şi de mărimea
presiunii nominale.Astfel de distribuţie a presiunilor radiale influenţeaza asupra jocului
radial,asupra solicităriilor din lagăre şi dantură, deci asupra uzurii acestora şi în consecinţă
asupra randamentului şi duratei de funcţionare a pompei.

14
Fig. 2.2. Distribuția presiunii radiale pe periferia rotoarelor pompelor cu roți dințate

Din cele expuse rezultă importanţa pe care o are micşorarea eforturilor radiale şi
echilibrarea presiunilor.În acest scop, se iau diverse măsuri constructive.Astfel la unele
pompe, dechiderea unghiulară a camerei de refulare se micsorează, iar a camerei de asiraţie
se măreşte.La alte pompe se foloseşte descărcarea hidrostatica a rotoarelor ( fig. 2.3) , în acest
caz, în carcasă se prevăd canalele a ,b,c şi d de mărimi diferite.În canalele c şi d se aduce ulei
din camera de refulare,iar în camerele a şi b din camera de aspiraţie.În acest fel se realizează
o redistribuire a presiunilor radiale pe conturul rotoarelor care duce la o mai bună echilibrare
a acestor presiuni.

Dupa o durată oarecare de funcţionare a pompei,se măreşte jocul frontal între

capacele pompei şi roţile dinţate,ceea ce provoacă creşterea pierderilor de ulei.Se apreciază
că pierderile frontale sunt de circa 3 ori mai mari decât cele radiale.Pentru limitarea acestei
deficienţe,unele pompe cu roţi dinţate sunt prevăzute cu sisteme hidrostatice de compensare a
jocului frontal prin care bucşele frontale sunt presate permanent pe feţele frontale ale
rotoarelor.Sub acest aspect pompele cu roţi dinţate pot fi: cu compensarea jocului frontal (cu
autoetanşare) şi fară compensarea jocului frontal.

15
 Fig.2.3 Schema descărcării hidrostatice a rotoarelor

Compensarea hidraulică a jocului frontal ( fig. 2.4) se poate realiza prin mijloace
constructive diferite;unele din acestea nu ţin seama de variaţia presiunii din jocul
frontal,altele ţin seama numai de distribuţia presiunii pe conturul rotorului,iar altele ţin
seama de variaţia presiunii lichidului din jocul frontal atat pe contur, cît şi în funcţie de
regimul de lucru.

Bucşele frontale 1,2,3 şi 4 ( fig. 2.4 ) sunt presate permanent pe feţele frontale rotoarelor z1
z2 de către uleiul sub presiune adus în spatele bucşelor prin conducta de refulare.Bucşele
frontale pot fi în acelaşi timp şi bucşe de reazem ale arborilor rotoarelor pompei,cum este
cazul la pompa reprezentată în( fig. 2.7 ).

Datorită acestor dificultaţi,unele pompe se construiesc fără sisteme de compensare,în care

caz se impune însă o mai mare precizare a montarii axiale a arborilor si a roţilor dinţate,mai
ales la pompele cu roţi dinţate cu numărul mare de dinţi şi cu presiuni de lucru mari.

O particularitate a pompelo cu roţi dinţate o constituie comprimarea puternică a lichidului

cuprins intre dinţii aflatiîncomprimare.Datorită gradului de acoperire al angrenajului,care
este mai mare decat unitatea, inaintea de ieşirea unor perechi de dinţi din angrenare,incepe
contactul dintre dinţii perechii urmatoare,astfel incatîngolurile dintre dinţi ramane intodeauna
o cantitate de lichid care este comprimat puternic ( fig. 2.5).Presiunea lichidului inchisînacest
staţiu este variabilăîntimpul angrenarii,ca o consecinta a variaţiei volumului cuprins intre
perechiile de dinţi aflaţiînangrenare.Acest fenomen produce micşorarea debitului,o solicitare
suplimentară pulsatorie a elementelor pompei,creşterea puterii consumate de pompă, uzura
prematură a pieselor şi scaderea randamentului.

Pentru înlaturarea efectelor dăunatoare ale lichidului cuprins între spaţiul dintre dinţi aflaţi
în angrenare se iau diferite masuri constructive,dintre care se foloseşte mai mult
executareaînpereţii frontali ai pieselor de etanşare,a unor canele prin care se uneşte spaţiul
cuprins intre dinţiîncamera de aspiraţie sau de refulare.Altă masură constăînexecutarea unor
orificii radialeîncorpul roţiilor dinţateînporţiunea dintre dinţi,care permit descarcarea
lichidului dintre dinţiiînangrenare.

16
 Variatia debitului instantaneu al pompelor cu roţi dinţate este parabolică (fig. 2.6) Pereche
de dinţi aflatiînangrenare incepe refularea lichidului, din momentul cand contactul se
faceînpunctul A iar pe masura deplasarii punctului de contactînlungul liniei de angrenare ,
debitul creşte devenind maximînpunctul P , dupa care incepesăscadaînpunctul C .Variaţia
debitului este reprezentată prin arcul de parabolă a b c d numaiîncazul cand gradul de
acoperire este egal cu unitatea. Deoarece însă, aproape în exclusivitate, gradul de acoperire
este mai mare decât unitatea, intrarea în angrenare a unei perechi de dinţi se face în
momentul cand precedenta se aflăîncontact cu punctul B. Variaţia debitului instantaneu se
întrerupeînpunctul c corespuzător punctului B de pe linia de angrenare şi este deci
reprezentată de conturul a b c e (pe grafic reprezintă pasul unghiular). Cantitatea de lichid
corespunzătoare porţiunii c d e de pe curba de variaţie a debitului se recuperează sau
nu,înfuncţie de construcţia pompei.

Coeficientul de pulsaţie al debitului pompelor cu dinţi drepţi cu dantură deplasată se

determină cu relaţia:

δ= = ,
( ) [ ) ]
(

în care q max, q min, q med reprezintă debitul instantaneu maxim respectiv minim şi mediu.

Fig.2.6. Variația pompelor cu roți dințate

În cazul pompelor cu roţi dinţate cu dantură nedeplasată, marimea coeficientului de

pulsaţie a debitului se afla cu reaţia (2.6 ), în care se anulează ξ.

Din relaţiile debitului teoretic şi coeficientului de pulsaţie al pompelor cu roţi dinţate se

constată că este convenabil să se construiască pompe cu roţi cu module mari, număr mic
dinţi (gradul de acoperire ξ cât mai mic) şi cu unghiul de angrenare mare (deci danturi
deplasate cu valori mari ale deplasării unghiulare).

17
 Pompele cu roţi dinţate utilizate la instalaţiile de acţionare hidraulică ale maşinilor
agricole şi tractoarelor se construiesc cu rotoare având fiecare 6-20 dinţi. Deplasarea
unghiulară se alege ξ =0,5, ceea ce uşurează lucrările de proiectare şi fabricaţie sau se
stabileşte cu relaţia ξ = 0,2(30-z).

Distanţa A dintre centrele roţilor şi diametru cercului de vârf De se calculează cu relaţiile

:

A=m(z+2 ξ); (2.7)

De=(z+2ξ) (2.8)

Coeficientul de proporţionalitate al lăţimi bordure, λ= , este cuprins între 7-9 pentru

pompe care lucrează la presiuni până la 40 kgf/cm2 şi între 5-6 pentru presiuni peste 40 kgf/
cm2 .

Modulul se stabileştete ţinându-se seama de debitul impus, de realizarea unor gabarite

mici şi de solicităriile rotoarelor si lagărelor mici. Initial, modulul se poate alege folosind
relaţia:

m=(0,24 …0,44) Qp[mm] , (2.9)

în care Qp este debitul nominal, în l/min deteminat în modul arătat în subcap. 1.8.

La stabilirea turaţiei rotoarelor, trebuie avută în vedere viteza minimă admisibilă, care
se stabileşteînfuncţie de vâscozitatea uleiului şi presiune.

Viteza minimă admisibilă se poarte determina cu relaţia:

νad ͠ 0,17 [m/s], (2.10)

în care presiunea p a uleiului se ia în kgf/cm2.

Puterea necesară antrenării pompelor se determină cu relaţia:

Np= [CP] (2.11)

sau în relaţia:

∗
Np= [kW], (2.12)

18
în care ηt este randamentul total al pompei, exprimat prin produsul dintre randamentul
volumic ηv şi randamentul mechanic ηm (ηt=ηv ηm ).

La instalaţiile de acţionare hidraulică ale maşinilor agricole şi tractoarelor se utilizează

atât pompele cu roţi dinţate compensarea hidraulică a jocului frontal, cât şi cele fără
compensarea jocului fontal.

În fig. 2.7 este reprezentată construcţia pompi cu roţi dinţate FS-PR 1, de la instalaţia de
acţionare hidraulică a tractoarelor “ Universal 26” şi “Universal 27”. O construcţie
asemănatoare au pompele NŞ-16 B, NŞ-40 B şi NŞ-60 B, utilizate la tractoarele DT-20, -
MTZ, T-38, T-28, DT-54 A etc. Caracteristicile principale ale acestor pompe sunt date în
tabelul 2.1.

19
Pompa face parte din categoria celor cu compensarea jocului frontal. Ea se compune din
corpul 1, capacul 2, roata condusă 3 excutată monobloc cu arborele, roata conducatoare 5
executată de asemenea monobloc cu arborele motor; bucşele frontale 4, 11, 12 şi 13 care sunt
în acelaşi timp şi bucşe de reazem ale arborilor,şuruburilor 9 de prindere a capacului,
garniturile 10 din cauciuc cu secţiune rotundă, inelul de etanşare 8 montat cu ajutorul bucşei
7 şi şaibei crestale 6, sârmele elastic 14, garniture 15 din cauciuc cu secţiune rotundă şi
placuţa de descărcare 16.

Etanşarea frontal a rotoarelor pompei se realizează cu ajutorul bucşelor 4, 11, 12 şi 13 a

căror construcţie este arătată în fig. 2.8. Suprafeţele plane g împiedică rotirea bucşelor în
timpul funcţionării pompei ca urmare a antrenării lor de către rotoare. Datorită însă jocurilor
radiale dintre suprafaţa cilindrică exterioară a bucşei şi alezajul din corpul pompei şi dintre
alezajul d al bucşei şi arboreal rotorului, precum şi datorită jocului dintre suprafeţele plane g
ale unei perechi de bucşe, în timpul funcţionării pompei, rotoarele pot antrena bucşele,

20
rotindu-le în sensur diferite, cu unghiuri foarte mici (fig. 2.9, a). În consecinţtă bucşele ar lua
contact numai pe muchia de la un capăt al suprafeţei g, iar în lungul acestei suprafeţe jocul ar
creşte, ajungând maxim în dreptul muchiei de la capătul opus, ceea ce ar provoca uzura
rapidă şi neuniforma a spurafeţelor g ale bucşelor şi pierderi de ulei

Fig. 2.9 Montarea bucșelor frontale ale pompei FS-PR 1

Prin jocul astfel creat. Pentru a elimina acest neajuns, în bucşe sunt prelucrate câte 2
canale m (fig.2.8 ) în care se introduce două sârme elastic 1 (fig.2.9 , b) care se opun rotirii
bucşelor, asigurând contactul acestora după suprafeţele plane.

Pentru compensarea în timp,datorită uzurii, a jocului dintre suprafeţele frontale ale

roţiilor dinţate si suprafeţele frontale ale bucşelor, prevenind astfel creşterea pierderilor
volumice şi deci menţinerea în timp a unui randament volumic ridicat, pompa este prevăzută
cu un sistem de presare permanentă a bucşelor 4, 11, 12 şi 13 pe feţele frontale ale rotoarelor.
Pentru aceasta, uleiul sub presiune se aduce din camera de refulare, prin canalul B (fig.2.7),
în camera C din spatele treptei mari a bucşelor din faţa rotoarelor (4 şi 11) şi realizează
împingerea acestor bucşe pe roţile dinţate, respectiv spre bucşele din spate 12 şi 13, care sunt
limitate în deplasarea lor de suprafeţele frontale D ale alezajului din corpul pompei.

Uleiul din golurile dintre dinţi acţionează cu presiuni diferite asupra feţelor frontale E ale
bucşelor, în zona camerei de refulare presiunea este de 100 kgf/cm2 şi mai mult, iar în yona
camerei de aspiraţie este de 1 kgf/cm2 . O astfel de repartizare neuniformă a presiunilor pe
feţele frontale ale bucşelor din faţă poate duce la înclinarea acestora sper feţele frontale ale
roţilor din yona camerei de aspiraţie, şi prin urmare poate provoca uzura neuniformă a
acestora şi scurgeri de ulei.

Pentru echilibrarea presiunilor frontale şi deci a evitări înclinării bucşelor din faţă, în
camera C, în zona camerei de aspiraţie se montează în spaţiul dintre capacul 2 şi bucşelor 4 şi
11 placa de descărcare 16 şi inelul de entanşare 15. Acesta este executat din cauciuc, cu
secţiunea transversală rotundă, având diametru mai mare decât adâncimea camerei C. La

21
stângerea capacului pompei, cu ajutorul şuruburilor 9, inelul de cauciuc se comprimă,
presând bucşele pe suprafeţele frontale din zona camerei de aspiraţie şi astfel echilibrează
presiunea exercitată pe suprafeţele frontale ale bucşelor în zona camerei de refulare. Ca
urmare, suprafeţele frontale ale bucşelor se aşează uniform şi etanş pe suprafeţete frontale ale
roţilor dinţate.

Inelul de etanşare 15 izolează suprafaţa ocupată de plăcuţa de descărcare, faţă de restul

cameri C în care se găseşte ulei sub presiune. În placa de descărcare este practicată gaura F,
prin care această parte izolată a camerei C comunică prin canalul G cu camera de aspiraţie a
pompei şi permite astfel ca eventualele scurgeri de ulei prin elementele de etanşare să fie
evacuate.

Pentru înlăturarea efectelor dăunătoare ale uleiului cuprinsînspaţiul dintre dinţii

aflaţiînangrenare pe suprafeţele frontale interioare ale bucşelor 4, 11, 12 şi 13 sunt proiectate
degajările (canalelor) l (fig. 2.8), respectiv canalele H din fig. 2.7 .

Ungerea lagărelor se face cu uleiul folositîninstalaţia de acţionare hidraulică.Uleiul din

golurile dinţiilor rotoarelor pătrunde prin canalele radiale J, în degajările inelare I de pe
flancurile bucşelor (fig. 2.8) şi ale roţiilor dinţate, de unde treceîncanalele axiale N, P, W, S
ale bucşelor (fig. 2.7). Din aceste canale uleiul se repartizează pe toată lungimea fusurilor
arborilor rotoarelor.Uleiul folosit la ungerea fusurilor în bucşele din spate, împreună cu
scurgerile de pe suprafeţele cilindrice exterioare ale bucşelor , pătrunde în spatiile I şi M
unite prin canalul L, practicat pe fundul corpului pompei (situatînspatele planului de
secţionare pentru proiecţia din fig.2.7, (din care cauză este reprezentat cu linie intreruptău),
de unde prin canalele axiale este evacuatîncamera de aspiraţie.

Uleiul folosit la ungerea fusului arborelui conducător din bucşa din fată, împreună cu
scurgerile,pătrunde în spaţiul T, iar prin orificiul U din capacul pompei treceînspaţul V din
spatele bucşei din faţă a arborelui condus si prin gaura axiala X ajungeînspatiul M, de unde
este evacuat prin canalul L în camera de aspiraţie a pompei.

În fig. 2.10 este reprezentată construcţia pompei cu roţi dinţate FS-PR 3 care face parte din
instalaţia de acţionare hidraulică a tractoarelor U-650 şi U-651. Este o pompă multiplă
compusă din două angrenaje. Este constituita deci din două pompe unite intr-un ansamblu
comun. Prima pompă este a instalaţiei de acţionare hidraulică a mecanismului de suspendare,
iar a doua este pompa instalaţiei de acţionare hidraulică a servomecanismului de direcţie. În
ceea ce priveşte construcţia,pompele se aseamană având acelaşi principiu de funcţionare.

22
 Fig.2.10. Pompa cu roți dințate FS-PR 3

Pompa cu roţi dinţate FS-PR 3 este compusă din corpul 1 al pompei instalaţiei de acţionare
hidraulică a mecanismului de suspendare, în care sunt montate rotorul conducător 3, rotorul
condus 15 şi bucşele 2, 4, 14, 16. Corpul pompei este inchis cu capacul 17 care este strâns
cu şuruburi.Pe arborele roţii conducătoare este montată roata dinţată de antrenare a pompei
18. Pompa instalaţiei de acţionare hidraulică a servomecanismului de direcţie este compusă
din corpul 6, centrat fată de corpul 1 prin ştifturile 5, rotoarele 8 şi 12 şi bucşele 7, 9,11 şi 13.
Îmbinarea arborelui conducător 8 cu arborele 3 al pompei instalaţiei hidrostatice se
realizează prin caneluri. Corpul 6 este închis cu capacul 10 strâns cu şuruburi.

Lateral, în corpul 6, este montată supapa pentru limitarea presiunii la valoarea nominală
în circuitul hidrostatic al servomecanismului de direcţie.

Conducta de aspiraţie este comună pentru ambele pompe, iar conductele de refulare sunt
separate.

Ungerea pompei se realizează chiar de catre uleiul de lucru care circulă prin interiorul
pompei. De asemenea, uleiul sub presiune din camerele de refulare este dusînspaţiile A şi
respectiv B, şi apasă asupra bucşelor 2 şi 16, respectiv 9 si 11, asigurând compensarea jocului
frontal. Principiul de funcţionare al sistemului de ungere a pompei si de compensare a
jocurilor frontale la pompa FS-PR 3 este asemănător cu cel de la pompa FS-PR 1, descris mai
sus.Înlăturarea efectelor cauzate de uleiul cuprinsînspaţiul dintre dinţii în angrenare se
realizeazăprin canale executate pe feţele frontale interioare ale bucşelor.

Caracteristicile principale ale pompei pentru instalaţia de acţionare hidraulică a

dispozitivului de suspensie sunt: presiunea de lucru 100 kgf/cm2,, presiunea nominală 130
kgf/cm2, debitul nominal la temperatura uleiului de 50 +50C este de 40 l/min; iar ale pompei
servomecanismului de direcţie sunt: presiunea nominală 80 kgf/cm2 şi debitul nominal la
presiunea 80 kgf/cm2 şi la temperatura de 50 + 50C este 8,5 l/min. Turaţia pompei este de
2.180 rot/min.

23
 La unele tractoare şi maşini agricole prevăzute cu instalaţii de acţionare hidraulică
proprii(in general maşini agricole autodeplasabile), care funcţionează la presiuni de regim
mai mici, se utilizează pompe cu roţi dinţate fără compensarea jocului frontal (fig. 2.11).

O pompă cu roţi dinţate de acest tip este utilizată la instalaţia de acţionare hidraulică a
dispoyitivului de suspendare de la tractorul Zetor, fabricat de R.S.Cehoslovacă.

Pompa se compune din corpul 1,închis cu capacele laterale 2 si 11, montate cu ajutorul a
patru şuruburi 9(M10) stânse cu piuliţe hexagonale. În interiorul corpului se găsesc roţiile
dinţate 3 şi 6, având fiecare câte 11 dinţi. Roata dinţată 6 este presată si împănată pe arborele
conducător 8 iar roata condusă 3 este montată pe arborele 4 prin două rânduri de rulmenţi cu
ace,5. Fusurile arborelui 4 sunt fixate în capacele laterale ale pompei.Arborele conducător se
sprjină pe doi rulmenţi cu ace,10, montaţiîncapacele laterale,în care sunt presate două bucşe
7. Pe acest arbore este montată roata de antrenare 13, fiind imbinată cu pana 12.Pompa se
fixează pe un perete interior al rezervorului de ulei, cu ajutorul a două şuruburi care trec prin
găurile C. Canalul de refulare şi cel de aspiraţie sunt cilindrice si au diametrul de 14
mm,respectiv de 16 mm. Construcţia pompei este simplă şi ca atare costul ei este scăzut.

Materiale şi condiţii tehnice.

Pentru pompele cu roţi dinţate folosite la instalaţiile de acţionare hidraulică ale maşinilor
agricole şi tractoarelor, corpul si capacele laterale se execută din fontă cenusie Fc 25 STAS
568-61 sau din aliaje de aluminiu.

Roţiile dinţate se execută din oţeluri aliate cu crom sau crom-nichel pentru îmbunătăţire
(40C10 STAS 791-63) care după îmbunătăţire au duritatea de 52 ..56 HRC sau oţeluri de
cementare (16 MC10, 20 MC13 STAS 792-63), cementate şi călite pâna la duritatea de
59…62 HRC pe adâncime de 1 mm.

La fabricarea arborilor se folosesc în special oţeluri aliate cu nichel si crom-nichel de

cementare şi îmbunătăţire, care după tratamentul termic, trebuie să aibă la suprafată duritatea
de 58… 60 HRC (13 N 15, 13 CN 25, 13 CN 35, 13 CN 45).Uneori,în special la pompele cu
rulmenţi şi care lucrează la presiuni mai mici, arborii se pot executa din OLC45 cu tratament

24
termic de îmbunătăţire.

Fig. 2.11 Pompă cu roți dințate fără compensarea jocului frontal

Lagărele de alunecare ale pompelor sunt construite din bucşe de fontă cenuşie, fontă
antifricţiune, bronz sau aliaj de aluminiu.

Printre principalele condiţii tehnice ale pompelor cu roţi dinţate care lucrează la presiuni
mari ( p < 140 kgf/cm2) sunt: jocul radial al rotoarelor δr < 0,0015 De , jocul frontal al
rotoarelor 2δ < 0,02 mm ; săgeata maximă a arborilor să nu depăsească valoarea <
(0,00005 …0,0001), unde L este lungimea dintre lagăre ; dimensiunile fusului lagărelor de
alunecare să fieînraportul =1,5 …1,6 cu un joc diametral maxim δd (0,0015… 0,0025) ;
toleranţa dintre axele roţiilor dinţate TA < 0,02 mm , excentricitatea dintre suprafaţa vârfurilor
roţii dinţate si alezajul corpului pompei e < 0,01 mm; perpendicularitatea dintre axele roţiilor
dinţate şi ale arborilor şi suprafeţele frontale ale roţiilor să fie mai mică de 0,008 mm la o
rază de 50 mm; toleranţa lăţimii roţiilor să fie cuprinsăînlimitele de 0,035-0,045 mm (în
funcţie de mărimea lăţimii) şi să aibă valori negative.

25
 2.1.2 POMPE CU PALETE CU DUBLĂ ACŢIUNE

Pompele cu palete cu dublă acţiune (fig 2.12) sunt pompe cu debit constant,care fără a avea o
răspândire aş de mare ca a pompelor cu roţi dinţate,sunt totuşi uneori utilizate la instalaţiilor
de acţionare hidraulică ale maşiniilor agricole,şasiurilor autodeplasabile şi tractoarelor. Ele se
construiesc de obicei pentru presiuni nominale de 50 – 75 kgf/cm2 şi debite nominale de 10 -1
000 l/min.

Fig.2.12 Schema de funcționare a unei pompe cu palete cu dublă actiune

Aceste pompe sunt compuse din corpul(statorul) 1, a cărui suprafaţă interioară are o formă
special eliptică, arboreal de antrenare 2 pe care este montat rotorul 3,prevăzut cu locaşuri în
care pot culisa paletele 4.În capacele laterale ale statorului sunt prevăzute cavităţiile a, b,c şi d
dintre care a şi c comunică prin canalele interioare cu camera de aspiraţie,iar b si d comunică
cu camera de refulare.

Rotind rotorul în sensul săgeţii,paletele sunt presate pe suprafaţa interioară a statorului atât
datorită forţei centrifuge, cât şi presiunii uleiului adus sub palete din camera de refulare. Când
o paletă intră în zona cavităţii a, ea va incepe să iasă din locaşul său, astfel incât, între două
palete vecine care se găsesc în această zonă, spaţiul se va mări şi se va produce aspiraţia
uleiului.La intrareaînzona cavităţii b, spaţiul dintre cele două palete se va micşora şi se va
produce refularea uleiului. La intrareaînporţiunea cavităţii c spaţiul dintre cele două se va
mări din nou şi va avea loc o noua aspiraţie, iarînportiunea d, spaţiul dintre cele două palete
se va micşora şi va avea loc o nouă refulare. În acest mod la o rotaţie a rotorului acesta va
produce două aspiraţii A1 şi A2 si două refulari R1 şi R2.

Pentru a micşora cât mai mult frecarea dintre palete şi suprafaţa interioară a
statorului,capătul paletei exterior rotorului, este teşit sub un unghi de aproximativ 300. Un
contact mai bun între palete şi stator este asigurat şi prin înclinarea pe care o au paletele fată
de direcţia radială. Unghiul de înclinare α are valori cuprinse între 6 şi 130.

Unul dintre pereţii laterali ai pompei cu palete cu acţiune dublă este construit de obicei
sub forma unui disc mobil, presat axial de un arc pe suprafaţa frontală a rotorului cu palete,
asigurând astfel compensarea jocului frontal şi 2

26
 Datorită dispunerii diametral opuse a cavităţiilor b şi d, forţele create de presiunea
uleiului vor acţiona diametral opus, astfel încât lagarele pompei vor fi descărcate de presiunea
uleiului.

Debitul teoretic Qp al pompei cu acţiune dublă se determină cu relaţia:

( )
Qp = 10-62bn[(r - r ) – ] [l/min.] (2.13)

În care: b – lăţimea rotorului şi a paletei, în mm;

n - turaţia rotorului, în rot/min;

r2 - semiaxa mare a suprafeţei interioare a statorului,în mm

r1 - semiaxa mică a suprafeţei interioare a statorului,în mm;

c – grosimea paletei

z – numărul de palete

α - unghiul de înclinare al paletei.

Din relaţia 2.13 se constată că debitul pompei cu palete cu dublă acţiune depinde atât de
turaţie,cât şi de diferenţa r2 – r1.Prin mărirea acestei diferenţe,se măreşte înălţimea de lucru a
paletelor şi ca atare debitul, dar aceasta duce la solicitarea organelor pompei datorită măririi
momentului de strângere a paletei sub acţiunea presiunii uleiului de sub paletă.Micşorarea
diferenşei r2 – r1 produce micşorarea solicităriilor pompei dar şi a debitului.

Debitul pompei cu palete cu dublă acţiune depinde de turaţia şi lăţimea rotorului. Uleiul
aspirat trebuie să treacă însă prin cavitătiile din pereţii frontali care comunică cu camera de
aspiraţie, şi deoarece viteza admisibilă a uleiului aspiratîncavităţi nu poate depăşii anumite
limite (ν = 150…200 cm/s, rezultă că valoarea maximă a debitului este limitată şi de
secţiunea cavitătiilor de aspiraţie.

La pompele cu palete cu acţiune dublă se iau de obicei urmatoarele valori : n = 2 000 ….3
000 rot/min; latimea rotorului b = 20…40 mm; grosimea paletelor c = 2…2,5 mm, numarul
de palete z = 12 ; înălţimea de lucru h = r2 – r1 se ia mai mică sau egală decât 0,4 din
înălţimea totală a paletei.

Randamentul acestor pompe este destul de bun. Pentru pompele care lucrează la presiuni
ale uleiului cuprinse între 40 si 60 kgf/cm2 , şi la debite de 14 - 25 l/min randamentul
volumic ην =0,8…0,9, iar randamentul mecanic ηm=0,55….0,85.

În fig. 2.13 este reprezentată construcţia pompei cu palete cu acţiune dublă de la instalaţia
de acşionare hidraulică a unui nivelator tractat.

27
 Fig. 2.13 Pompe cu palete cu acțiune dublă

Pompa se compune din: corpul 1, statorul 2, capacul 3, peretele lateral mobil 4, care
este presat pe suprafaţa frontală a rotorului 6 de către arcul 5, paletele 7,arborele de antrenare
8. Poziţia corectă dintre corpul pompei stator şi peretele mobil este asigurată de ştifturile 9,
iar strângerea capacului şi statorului pompei se realizează cu ajutorul şuruburilor 10. Arborele
de antrenare este rezemat pe doi rulmenţi radiali, iar îmbinarea lui cu statorul se realizează
prin caneluri cu profil în evolventă.

Uleiul este aspirat prin canalul A şi prin cele două cavități practicateîncorpul pompei.
Umplerea spaţiilor dintre palete care ajungîndreptul cavităţilor de aspiraţie se face atât direct
din corpul pompei, cât şi prin partea opusă, prin găurile c executateînperetele mobil. Aceste
găuri comunică cu cavităţile g prin orificiile b1, b2, b3, practicateînstatorul pompei.
Refularea uleiului se face prin două cavităţi d existente în peretele mobil şi prin canalul R din
capacul pompei.

Uleiul refulatîncamera din capacul pompei pătrunde sub palete, în locaşurile din rotor,
prin cele 4 orificii e executateînperetele mobil şi prin degajarea inelară f prelucrată pe faţa
frontală a rotorului. În acest mod se asigură presarea paletelor pe suprafaţa interioară a
statorului.

Caracteristicile principale ale acestei pompe sunt : de: debitul nominal 17 l/min, turaţia
2 200 rot/min, presiunea nominală 55 kgf/cm2 , numărul de palete 12.

28
 Materiale şi condiţii tehnice:

Materialele folosite la construcţia pompelor cu palete se alegînfuncţie de solicitările şi

specificului de funcţionare la care sunt supuse piesele acestora. Cele mai solicitate sunt
paletele care sunt supuse direct presiunii uleiului. Ele se executăîngeneral din oţel rapid (RK5
0 STAS 3611-61) şi se călesc la duritatea de 60 -64 HRC.

Rotorul pompelor cu palete se construieşte din oţel aliat cu crom şi molibden pentru
cementare (15 MoC12 STAS 791-63). Suprafeţele de contact cu paletele şi canelurilor
alezajului îmbinarea cu arborele de acţionare se cementează şi se călesc la duritatea de 60 -64
HRC.

Statorul se construieşte din oţel cu crom sau cromnichel (13 CN 35 STAS 791-63), se
cementează sau ceanurează şi se căleşte apoi până la duritatea de 60 – 64 HRC.

Arborele de acţionare se execută din oţeluri aliate cu crom şi molibden pentru

îmbunătăţire (33 MoC 11 STAS 791-63).

Peretele mobil,capacul şi capacul pompei se execută de obicei din fontă cenuşie Fc 25

STAS 568-61.

Toate organele pompei trebuie executate cu precizie şi rugozitate corespunzătoare.

Astfel ajustajele dintre palete şi locaşurile din stator pentru pompe cu debite nominale

mici, şi pentru pompe cu debite nominale mai mari. Jocul lateral dintre rotor şi capace nu
trebuie să depăşească 0,03,iar lăţimea paletelor şi lățimea rotorului să se încadreze în
toleranţele ajustajului jc2.

2.1.3 POMPE CU PISTOANE AXIALE

Pompele cu pistoane axiale utilizate la instalaţiile de acţionare hidraulică ale maşinilor

sunt de trei tipuri constructive, şi anume : pompe cu bloc basculant, pompe cu disc basculant ;
pompe cu disc fulant.Ca principiu general de funcţionare,toate acestea sunt asemănătoare.

Pompa cu pistoane axiale( fig.2.14) se compune în principiu din: blocul cu cilindrii 1,

pistoanele axiale 2, distribuitorul fix 3, transmisia cardanică dublă 4 şi discul 5. Tijele
pistoanelor sunt legate prin articulaţii sferice de discul 5,a carei înclinare α poate fi variată.
Tija discului rotitor este antrenată de un motor şi la rândul lui, discul antrenează prin
transmisia cardanică 4, blocul cu cilindrii. Prin rotirea discului împreună cu blocul cilindrilor,
la prima jumătate de rotire, pistonul din partea de jos a fig.2.14 ajunge în poziţia de sus. În
acest timp pistonul s-a deplasat în cilindru cu distanţa h, realizând astfel aspiraţia uleiului din
camera de aspiraţie A a distribuitorului fix. La a doua jumătate de rotaţie,pistonul din poziţia
superioară ajunge în poziția inferioară şi, deplasându-se spre interiorul cilindrului, realizează
refularea uleiuluiîncamera R a distribuitorului fix. În modul arătat mai sus pistoanele execută
în cilindri mişcări alternative,realizând aspiraţia şi refularea uleiului.

29
 Pompele cu pistoane axiale pot fi construite ca pompe de debit constant sau ca pompe de
debit variabil. Variaţia debitului se poate face prin modificarea unghiului de înclinare α al:
axei blocului cu cilindri (la pompele cu bloc basculant) tijei discului ( la pompele cu disc
basculant), sau axei discului fulant (la pompele cu disc fulant).

La instalaţiile hidrostatice ale maşinilor agricole se folosesc pompe cu pistoane axiale cu

debit constant. Datorită lipsei mecanismului pentru reglarea unghiului de înclinare α,
pompele cu pistoane axiale cu debit constant sunt mai simple din punct de vedere constructiv
decât cele cu debit variabil.

Fig.2.14. Schema de funcționare a unei pompe cu pistoane axial

Dintre pompele cu pistoane axiale cu debit constant, în construcţia maşinilor agricole

se folosesc aproape în exclusivitate pompele cu disc fulant (fig. 2.15.). La aceste pompe,
legătura dintre pistoane şi disc se poate face prin intermediul unor arcuri, eliminându-se astfel
articulaţiile sferice care sunt complicate şi se defectează uşor. Pe lângă faptul că pompele cu
disc fulant sunt mai simple constructiv faţă de celălalte tipuri de pompe cu pistoane axiale,
mai prezintă avantajul că numărul pieselor în mişcare este mai mic, ceea ce duce la mărirea
duratei de funcţionare.

Fig.2.15 Schema de funcționare a unei pompe cu pistoane axiale cu disc

fulant

30
 Pompele cu pistoane axiale cu disc fulant se compun din: blocul cilindrilor 5 care în
acest caz este fix, discul fulant care constă din rulmentul axial 2 pe care se sprijină pistoanele
3,arborele de antrenare 1, supapele de refulare 6 şi capacul 7. Pistoanele sunt în contact
permanent cu rulmentul datorită arcurilor 4, introduse în cilindri. Arborele de antrenare se
roteşte împreună cu rulmentul axial (discul fulant) şi acesta în urmă fulează datorită înclinării
fată de axa arborelui, obligând pistoanele să se deplaseze în cilindrii. La ieşirea pistonului din
cilindru,are loc aspiraţia uleiului prin gaura A şi canalul circular b, iar la intrarea pistonului în
cilindru acesta închide canalul b şi,compr imând uleiul, deschide supapa 6. Uleiul din cilindru
este astfel refulat în degajarea circulară α din capacul pompei şi evacuat prin canalul de
refulare R. Construcţia unor pompe cu pistoane axiale şi cu disc fulant diferă de cea descrisă
mai sus, datorită faptului că blocul cilindrilor se roteşte fiind acţionat de arborele pompei,iar
discul este fix. Aceste pompe sunt prevăzute cu distribuitor fix.

La unele pompe cu disc fulant, acţiunea arcurilor este înlocuită prin presiunea uleiului
debitat de o pompă auxiliară de joasă presiune.

Debitul teoretic al pompelor cu pistoane axiale este dat de suma debitelor furnizate de
pistoanele cilindrilor respectivi şi se calculează cu relaţia:

Qp = 10-6 znh [ l/min] (2.14)

În care :

d – diametrul pistonului în mm

z – numărul de pistoane

n – turaţia arborelui pompei , îm rot/min

h – cursa pistonului ,în mm

Cursa pistonului se poate exprima în funcţie de unghiul de înclinare al discului şi

diametrul acestuia sau diametrul cercului purtător al axelor cilindrilor blocului.

În cazul pompelor cu disc fulant, dacă se consideră că punctul de contact ditre piston
şi disc este situat pe axa pistonului ( fig.2.16.) atunci cursa pistonului este dată de relaţia:

h = Dc tg α [mm] ,

în care :

Dc – diametrul cercului purtător al axelor cilindrilor blocului

α - unghiul de înclinare al discului.

Pulsaţia debitului este cu atât mai mare cu cât creşte numărul pistoanelor.

31
 Pentru calculul aproximativ al puterii consumate de pompă, se poate considera că
asupra pistonului acţionează numai forţa F datorită presiunii uleiului (fig. 2.16) neglijându-se
astfel forţa arcului, forţele de inerţie şi forţele de frecare.

În acest caz, puterea consumată de pompă se determină cu relaţia:

Np= n∑ sin θ [CP] (2.16 )

În care: F este forţa rezultată de presiunea uleiului asupra pistonului, în kgf, iar R are
semnificaţia notaţiei de pe fig 2.1

Din relaţia (2.16) rezultă că puterea consumată de pompă are un caracter pulsatoriu.
Pompele cu pistoane axiale utilizate în mod obişnuit în construcţiile de maşini şi utilaje
lucrează la presiuni nominale cuprinse între 70 şi 200 kgf/cm2 şi debite nominale cuprinse
între 20 şi 300 l/min. La instalaţiile de acţionare hidraulică ale maşinilor agricole, pompele cu
pistoane axiale cu disc fulant lucrează până la presiunea nominală de 150 kgf/cm2, şi la debite
nominale mici, sub 50 l/min, numărul pistoanelor este de 7 -9 iar turaţia nominală este de cel
mult 3 000 rot /min.

În fig 2.17 este reprezentată construcţia unei pompe cu pistoane axiale cu disc fulant,
destinată instalaţiilor de acţionare hidraulică pentru diferite maşini agricole.

Pompa se compune din arborele de antrenare 1 care are o construcţie specială,

blocul cu cilindri 4, închis la cele două capete de capacele 2 şi 10, rulmentul axial 5, care are
rolul discului fulant,pistoanele 6 şi supapele de refulare 9. Arborele de antrenare este rezemat
pe rulmentul cu bile 3 şi pe rulmentul cu ace 7. Contactul dintre pistoane şi rulmentul axial

32
este asigurat de către arcurile 8. La rotirea arborelui de antrenare,rulmentul 5 deplasează
axial pistoanele care aspiră uleiul din camera A prin canalul circular b şi deschide supapa 9.
Uleiul refulat din cilindri pătrunde în degajarea c executată în capacul lateral 10 şi prin
orificiul d ajunge în camera de refulare R.

Materiale şi condiţii tehnice .Piesele principale ale pompelor cu pistoane sunt:

blocul cu cilindri,pistoanele , distribuitorul fix şi arborele de antrenare.

Blocul cu cilindri se poate executa din oţel de cementare călit la o duritate de 60 – 62

HRC, iar în acest caz pistoanele sunt executate din bronz. În cazul pompelor cu disc fulant, la
care blocul cu cilindri este fix,el se poate executa din fontă de calitate superioară (Fc 35
STAS 568-61) dar în această situaţie, pistoanele se fabrică din oţel aliat cu crom, crom –
mangan sau crom nichel pentru cementare (15 C 07, 16 MC 10 sau 13 CN 23 STAS 791 -63)
care, după călire trebuie să aibă duritatea de 57 -60 HRC.

Pentru funcţionarea corectă şi evitarea uzurii anormale la pompele cu pistoane axiale

se impun următoarele condiţii tehnice: suprafeţele de frecare ale cilindrilor şi pistoanelor
trebuie să aibă rugozitatea de 0,1 – 0,2 şi ovalitatea şi conicitatea maximă de 0,002 -0,005
mm ; abaterea de la perpendicularitatea suprafeţei frontale a distribuitorului fix si a suprafeței
de reazem a blocului cu cilindrii faţă de axa blocului să nu depăşească 0,005 – 0,01 mm, iar
neliniaritatea suprafeţelor să nu depăşească 0,005 mm.

2.1.4 POMPE CU PISTOANE PLONJOARE ACŢIONATE CU EXCENTRIC

Pompele cu pistoane plonjoare utilizate în industrie pot fi : acţionate cu mecanism bielă

manivelă sau acţionate cu excentric. Aceste pompe se utilizează în general la presiuni mari de
peste 100 kgf/ cm2 și debite cuprinse între 20 și 1000 l/min.

Pompele cu pistoane plonjoare acționate cu excentric pot avea plonjoarele dispuse

astfel: în linie pe o singură parte,în linie pe două parți opuse și în formă de stea, adică în
direcție radială la fel cu pistoanele pompelor cu pistoane radiale.

În construcția tractoarelor și a mașinilor agricole sunt utilizate numai pompele cu

pistoane plonjoare acționate cu excentric, având pistoanele plonjoare dispuse în linie pe două
părți opuse. O astfel de pompă ( fig. 2.18) este folosită la instalația de acționarehidraulică a
mecanismului de suspendare NS – 37 de la tractoarele MTZ, UTOS- 1 și UTOS-2.

Se compune din patru elemente formate fiecare din câte un piston plonjor 1, o supapă
de aspirație 2 și o supapă de refulare 3. Canalele de aspirație, precum și cele de refulare ale
celor patru elemente sunt legate între ele. Pistoanele plonjoare sunt montate în cilindrii 4 și
execută o mișcare de dute-vino, produsă de două excentrice 5 fixate pe arborele de antrenare
6. Excentricele sunt decalate între ele cu 90 0 în vederea asigurării unui debit uniform. Pe
fiecare excentric este montată liber culisa 7 care se deplasează în interiorul cadrului 8, în
direcție perpendiculară pe axele celor două pistoane plonjoare de pe cadrul respectiv. Fiecare

33
excentric acționează deci cele două pistoane plonjoare dispuse coaxial.

La o rotație a excentricului, pistoanele plonjoare parcurg o cursă dublă, efectuând

aspirația și refularea în felul următor : la deplasarea pistonului plonjor în sensul ieșirii din
cilindru, în camera a se formează o depresiune care deschide supapa de aspirație, iar uleiul,
sub presiunea atmosferică care intră din rezervor în camera a. După o jumătate de rotație,
excentricul deplasează în sens invers pistonul plonjor și acesta, pătrunzând în cilindru,
comprimă uleiul din camera a și îl refulează sub presiune, prin supapa de refulare în instalația
de acționare hidraulică. În perioada de refulare, supapa de aspirație este complet închisă
datorită presiunii din camera a ,precum și forței arcului său. Cele două pistoane plonjoare
dispuse coaxial și care sunt acționate de acelasi excentric lucrează astfel : în timp ce unul
realizează aspirația uleiului în cilindru, celălalt execută refularea uleiului în sistemul
hidraulic.

Debitul teoretic al pompelor de acest tip se determină cu relația:

Qp = 10-6 ezn [l/min] (2.17.)

În care :

d- diametrul pistonului plonjor sau al cilindrului în mm

e- excentricitatea

34
z- numărul de pistoane plonjoare

n- turația arborelui de acționare în rot/ min

Numărul de pistoane plonjoare se alege de obicei egal cu patru l se stabilește ținând

seamă că raportul = 1,5 …1,6. Deoarece, pompa se montează pe arborele prizei de putere a
tractorului, turația pompei va fi egala cu turația prizei de putere. În general n = 500 … 600
rot/min.

În fig. 2.19 este reprezentată construcția pompei instalației de acționare hidraulică a

mecanismului de suspendare NS -37. Pompa este montată în corpul 3 al dispozitivului, în
partea superioară ,în partea inferioară a acestuia.Arborele de acționare 1 al pompei este
montat în rulmenții 2 și 4. Capătul C al arborelui pompei este canelat și constituie priza de
putere a tractorului. Pe arbore este montat, cu ajutorul penei disc 6, excentricul 5 care are
forma unei bucșe cu două discuri excentrice, având excentricitatea decalată cu 90o unul față
de altul. Pe excentrice sunt montate culisele 14 prevazute cu canale pentru ghidarea lor în
cadrul 12 al secției pompei. Cele două pistoane plonjoare 13 ale unei secții sunt executate
dintr-o bucată cu cadrul 12. Cilindrii sunt executați în capacele laterale 11 ale dispozitivului.
Totînaceste capace se găsesc, pentru fiecare piston plonjor,câte o supapă de refulare 8, cu
arcul 7, și o supapă de aspirație 10, cu arcul 9. Funcționarea pompei a fost descrisă mai sus,
folosind schema din fig 2.18.

Caracteristicile principale ale pompei sunt: debitul nominal 30 l/min, presiunea

nominală- 100 kgf/cm2, turația arborelui de acționare – 520 rot/ min, numărul de pistoane
plonjoare – 4, diametrul plonjorului – 30 mm, cursa plonjorului 20 mm, excentricitatea 10
mm.

Materiale și condiții tehnice.

Corpul cilindrilor și supapele pompelor cu pistoane plonjoare acționate cu excentric

se execută din fontă F 35 STAS 568-61.

35
 2.2 MOTOARE HIDROSTATICE

Motoarele hidrostatice sunt destinate transformări energiei hidraulice în care

preponderentă este energia hidraulică, în energie mecanică. În funcție de felul mișcării
realizate, motoarele hidrostatice se clasifică în trei grupuri mari: motoare rectilinii,motoare
rotative și motoare oscilante.

În construcția mașinilor agricole sunt folosite atat motoarele hidrostatice rectilinii, cât
și cele rotative.

Motoarele hidrostatice sunt folosite la modificarea la modificarea poziției organelor

de lucru sau a mașinilor (ridicare,coborâre,rotire), acționarea organelor de lucru și a
sistemelor de direcție, modificarea raportului de transmitere la varioatorii hidrostatici,
reglarea procesului de lucru al organelor mașinilor agricole etc.

2.1.1 MOTOARE HIDROSTATICE ROTATIVE ȘI OSCILANTE

Motoarele hidrostatice rotative în funcție de felul mișcării organului principal activ, se

pot grupa în: motoare cu mișcare de rotație (cu roți dințate, cu pistoane profilate și cu palete)
și motoare cu mișcare alternativă (cu pistoane radiale, cu pistoane axiale și cu
pistoaneînlinie).

În principiu, pot fi folosite ca motoare hidrostatice rotative majoritatea pompelor

rotative și alternative datorită reversibilității acestora; pompele fiind alimentate cu ulei sub
presiune, transforma energia hidraulică a acestuia în lucru mecanic, transformându-se astfel
în motor hidrostatic rotativ. Constructiv, motoarelehidrostatice rotative sunt asemănătoare
pompelor rotative, deosebindu-se numai prin modificări constructive impuse de specificul
funcțional al motoarelor,modificări necesare în special la organele de distribuție al uleiului.

Variația turației motoarelor hidrostatice rotative se poate realiza prin variația debitului
de ulei pompat în motor.

La mașinile agricole, cele mai răspândite motoare hidrostatice rotative sunt cele cu
pistoane axiale;acestea sunt utilizate în lanțuri cinematice de acționare a diferitelor organe de
lucru, la care arborele motor are o mișcare de rotație continuă. Motoarele hidrostatice cu
pistoane radiale, precum și cele cu palete se utilizează foarte rar la unele tractoare prevăzute
cu variatori hidraulici de turație.

În fig 2.20 este reprezentat un motor hidrostatic cu pistoane axiale de tipul motoarelor
AM-30 și AM-20, fabricate la firma Johann Bucher din Danemarca. El se compune din
urmatoarele elemente principale: blocul cilindrilor 1, pistoanele 2, carcasa ditribuitorului 5,
arborele distribuitor 6 arborele motor 9 discul de presiune 11, capacul cu flanșă 15.

36
 Pistoanele în număr de nouă, sunt montate în cilindrii din blocul 1.Contactul lor
permanent cu discul de presiune este asigurat de către arcurile 3 care se sprijină în partea
posterioară pe pastilele 4 rezemate pe carcasa distribuitorului.

Arborele motor este rezemat pe rulmentul cu bile 14 și pe rulmentul cu ace 10, ambii
montați în blocul cilindrilor.Arborele are o construcție specială, permițând montarea discului
de presiune astfel încât axa acestuia să formeze cu axa fusurilor arborelui un unghi de 14030’.
Discul de presiune este montat pe arbore prin intermediul rulmentului radial cu role 12 și al
rulmentului axial cu role 13.

Arborele distribuitor este organul cel mai complicat din punct de vedere constructiv.
La capătul anterior este executată o degajare care pătrunde în preominența frezată la capătul
arborelui motor,realizând astfel transmiterea mișcării de rotație de la arborele motor la
distribuitor. În arborele distribuitor sunt executate patru canale axiale a,b,c și d (sectiunea C-
C) cu centrele dispuse concentric și închise la capătul posterior cu dopuri filetate. Două din
aceste canale a și b comunică prin găurile radiale e (secțiunea G-G) cu degajarea f din
carcasa distribuitorului care prin gaura h, este legată fie cu conducta de refulare a uleiului de
la pompă, fie cu conducta de scurgere a uleiului în rezervor. Celalalte două canale c și d,
comunică prin canale radiale i (secțiunea B-B) cu degajarea g din carcasa distribuitorului,
care prin gaura j este legată cu conducta de scurgere a uleiului la rezervor,fie cu conducta de
refulare a uleiului de la pompă.Canalele a,b,c,d comunică cu cilindrii pistoanelor prin
degajarea l executată in arborele distribuitor și prin orificiile m practicate în blocul cilindrilor.
Pentru ungerea suprafeței de frecare a arborelui distribuitor cu alezajul din blocul
cilindrilor,și a suprafeței frontale cu discul de frecare 7 montat în dopul filetat 8 în arborele
distribuitorului este practicat orificiul central n. Acesta comunică prin găurile înclinate
p(secțiunea D-D) cu degajările r de pe suprafața exterioară a arborelui distribuitor,realizând
astfel ungerea ajustajului format cu alezajul din blocul cilindrilor.Motorul hidrostatic cu
pistoane are sensul de rotație reversibil și funcționează astfel: pentru un anumit sesns de

37
rotație, uleiul sub presiune este

Debitat de pompă prin orificiul j și pătrunde prin degajarea g,canalele radiale i,

canalele axiale c și d în cilindri I – IV,realizând împingerea pistoanelor respective,și prin
urmare fularea discului de presiune și rotirea arborelui motor. Pentru aceasta situație,este
necesar ca cilindrii V – VIII să fie puși în legătură cu gaura h care comunică printr-o
conductă cu rezervorul de ulei. Astfel pistoanele din cilindrii V – VIII sunt împinse de
discul de presiune l,canalele axiale a și b,canalele radiale e, degajarea f,gaura h și conducta
care duce la rezervor. Cilindrul IX este în punctul mort. Arborele motor,rotindu-se sub
actiunea pistoanelor I- IV, rotește arborele distribuitor care va asigura legarea in mod
succesiv-circular a câte patru cilindri cu conducta de refulare a uleiului de la pompă, iar a
altor patru cu conducta de evacuare a uleiului la rezervor și poziția punctului mort pentru un
singur piston. În acest fel se realizează rotirea arborelui motor pe durata cat pompa debitează
ulei sub presiune in motorul hidrostatic.

Caracteristicile tehnice ale motorului hidrostatic cu pistoane descris mai sus sunt :
turația nominală 2500 rot/min, debitul de ulei necesar la turația nominală 46,5 l/min, debitul
specific 18,6 cm3/1 rot, presiunea nominala la funcționarea intermitentă 250 kgf/cm3,
presiunea nominală la funcționarea continuă 150 kgf/cm3, randamentul total maxim 0,92,
puterea nominală la presiunea de 250 kgf/cm3 -23,1 CP, puterea la 150 kgf/cm3 și 2500
rot/min -14 CP, greutatea totală 8,45 kgf.

38
 Motoarele hidrostatice oscilante au o utilizare curentă la mașinile agricole pentru
mecanismele reversibile( cu mișcare oscilantă), la plugurile reversibile. Din acest grup de
motoare hidrostatice sunt folosite motoarele cu paletă oscilantă (fig.2.21).

Motorul cu paletă oscilantă are ca părți principale carcasa 1, paleta 2 și arborele 3.

Dacă uleiul sub presiune intră în orificiul a, atunci paleta se rotește spre dreapta în sensul
săgeții ɯ, evacuând uleiul din camera din dreapta paletei prin orificiul b și realizând astfel
rotirea arborelui motoru cu unghiul β. Pentru readucerea paletei și a arborelui in poziția
inițială, se inversează circulația uleiului în motor, în sensul săgețiilor marcate cu linie
întreruptă. În cazul când este necesară reglarea mărimii unghiului de rotire, motorul este
prevăzut cu două opritoare reglabile 4 care, constructiv sunt două șuruburi.

Motorul reprezentat în fig 2.22, utilizabil la plugurile reversibile, are unghiul de rotire
β = 180O. Carcasa 1 este închisă etanș cu două capace laterale. Arborele motorului se prezintă
sub forma unei bucșe canelate 3 care permite montarea ușoara pe arborele de rotire al
cadrului plugului. Paleta oscilantă 2 este monobloc cu bucșa canelată ceea ce duce la unele
dificultăți în fabricație. Pentru etanșarea bucșei și paletei sunt prevăzute manșetele de
etanșare 4 și 5.

O construcție specifică prezintă motorul hidrostatic oscilant utilizat la plugul

reversibil purtat Jhon Deere. Carcasa 1 este închisă etanș cu două capace laterale. Pe arborele
2 al motorului,realizat de asemenea sub forma unei bucșe canelate, este fixată cu șurub piesa
3 de care este articulată paleta 4.

39
 Paleta are forma unui piston cu secțiunea transversală dreptunghiulară.Limitarea
oscilării arborelui se realizează cu piesa 5, de asemenea sub forma de piston dreptunghiular,
care este fixată la capacele laterale ale motorului prin bolțul 6. Paleta oscilantă 4 și piesa fixă
5 sunt prevăzute cu câte un inel de cauciuc dreptunghiular cu secțiunea transversală rotundă,
care asigură etanșarea acestor piese față de suprafața exterioară a arborelui și suprafața
interioară și pereții laterali ai carcasei. Introducerea și evacuarea uleiului în motorul
hidrostatic se face prin orificiile a și b prevăzute într-unul din capacele laterale.

Pentru obținerea mișcării circulare alternative a arborelui se inversează circuitul

uleiului în motor.

La servomecanismele hidrostatice de direcție ale unor tractoare,șasiuri

autodeplasabile sau mașini agricole autopropulsate, se utilizează motoare hidrostatice care,
spre deosebire de cele cu paletă, sunt prevăzute cu transformator mecanic de mișcare.
Acestea sunt în realitate motoare hidrostatice rectilinii, dar deoarece sunt prevăzute cu
transformatoare mecanice a mișcării rectilinii în mișcare oscilatorie, pot fi considerate ca
fiind parte din grupul mmotoarelor oscilante.

Motorul hidrostatic rectiliniu (fig. 2. 24) transformă mișcarea rectilinie oscilantă a

pistonului 1 în mișcare circulară oscilantă a arborelui 2 cu ajutorul angrenajului format din
partea dințată 3, montată pe arbore și cremaliera executată pe pistonul 1. Pentru rotirea
arborelui cu un unghi β în sensul acelor ceasornicului, uleiul sub presiune pătrunde în
cilindrul 4 prin orificiul a. Uleiul din spatele pistonului este evacuat din cilindru prin orificiul
b. Pentru inversarea sensului de rotație al arborelui se inversează circulația uleiului în motor.

Pe baza acestui principiu este construit motorul hidrostatic al servomecanismului de

direcție de la tractoarele U-650 și U-651.

40
 Calculul motoarelor hidrostatice rotative este similar cu cel pentru determinarea
caracteristicilor pompelor respective, cudiferența schimbării unor semne.

Momentul de răsucire efectiv la arborele motorului hidrostatic rotativ este egal cu

diferența dintre moentul de răsucire dezvoltat de energia hidraulică și momentul consumat
pentru compensarea pierderilor în motor:

MM = M HM - M P M (2.18)

Căderea de presiune în motor se determină cu relația:

Δ pM = p1M – p2M [kgf/cm2] (2.19)

p1M - presiunea de intrare în motor

p2M - presiunea de ieșire din motor.

Momentul de răsucire dezvoltat în motor de către energia hidraulică se poate

determina cu relația:

M HM = [kgf * cm] (2.20)

În care : qm – debitul specific al motorului în cm3/rot

Δ pm pierderea de presiune în motor în kgf/cm2.

Momentul de răsucire consumat pentru compensarea pierderilor în motor se pot determina

cu relația:

MPm = [kgf * cm] (2.21)

Folosind relațiile 2.20 și 2.21 se obține relația momentului de răsucire efectiv la

arborele motorului hidrostatic :
( )
MM = [kgf* cm ] (2.22)

Presiunea necesară pentru compensarea pierderilor interioare ale motorului p pi depinde de:
tipul motorului, presiunea și vâscozitatea uleiului de lucru, turația motorului.

41
 Momentul de răsucire efectiv la arborele motorului hidrostatic este folosit la
învingerea momentului rezistent MRcreat de mecanismul care este acționat și la învingerea
momentului de inerție M i creat de accelerarea maselor antrenate și a motorului care-și
schimbă viteza:

M M = MR + M i (2.23)

Dacă viteza de lucru a organelor antrenate este constantă atunci Mi = 0.

La motoarele hidrostatice cu pistoane axiale,pentru calculul aproximativ al

momentului de răsucire efectiv MM se poate considera că asupra pistoanelor acționeză numai
foța F datorită presiunii uleiului din cilindri.

În acest caz, momentul de răsucire MM se determină cu relația:

MM = Tρ = FR tgα∑ sin φi [kgf * cm ] (2.24)

În care : z – numărul de pistoane asupra cărora acționează uleiul sub presiune debitat de
pompă;

Φ - unghiul de înclinare al discului fulant

F - forța care acționează asupra pistoanelor datorită acțiunii presiunii uleiului.

La motoarele hidrostatice cu palete oscilante,momentul de răsucire MM se poate

calcula cu relația:

MM = l b p r [kgf*cm] (2.25)

În care : l și b sunt dimensiunile suprafeței active a paletei, în cm;

p- presiunea uleiului pompat în camera din fața paletei

r- distanța de la centrul suprafeței active a paletei la axa arborelui motorului.

Materialele și condițiile tehnice pentru motoarele hidrostatice rotative sunt similare cu

cele de la pompele rotative.
42
 2.2.2 MOTOARE HIDROSTATICE RECTILINII

La mașinile agricole și tractoare, motoarele hidrostatice rectilinii sunt cele mai

răspândite. Caracteristica principală a acestora o constituie forma de cilindru piston și
mișcarea lor rectilinie alternativă. Datorită acestei caracteristici, motoarele hidrostatice
rectilinii se denumesc în mod curent cilindrii de lucru. Principalele părți componente ale
motorului hidrostatic rectiliniu (fig.2.26) sunt : cilindrul 1, pistonul 2, una sau două tije 3, și
elemente de etansare.

După modul de acționare a pistonului sau cilindrului, motoarele hidrostatice rectilinii

pot fi: cu acțiune dublă sau cu acțiune simplă. La cele din primul grup deplasarea pistonului
sau cilindrului se realizează forțat în ambele sensuri, introducând în cilindru uleiul sub
presiune fie în fața acestuia fie în spatele acestuia (fig.2.26 a si b ).Legarea orificiului a la
conducta prin care uleiul este debitat de la pompa și a orificiului b la conducta ce duce la
rezervor sau invers se realizează cu ajutorul distribuitorului de ulei. La motoarele hidrostatice
cu acțiune simplă (fig.2.26 c) deplasarea forțată a pistonului sau cilindrului se face intr-un
singur sens sub acțiunea uleiului sub presiune; readucerea motorului în poziție inițială se
realizează fie sub acțiunea forței produse de greutatea organelor care sunt acționate, fie sub
acțiunea forțelor provocate de arcuri elicoidale de compresiune prevăzute în acest scop.
Cilindri de lucru cu acțiune simplă sunt prevăzutți cu un orificiu a pentru conducta de ulei și
un orificiu de aerisire b, dispus de cealalta parte a sistemului. Acești cilindri hidraulici au o
construcție mai simplă și se utilizează la dispozitivele la care deplasarea activă este necesară
să se producă intr-un singur sens.

Motoarele hidrostatice rectilinii pot fi cu tijă unilaterală (fig.2.26 a ) sau cu tijă

bilaterală (fig 2.26 b) cu aceleași secțiuni sau secțiuni diferite. Motoarele cu acțiune dublă cu
tijă unilaterală sau cu tijă bilaterală cu secțiuni diferite se numesc motoare diferențiale. La
acestea, deoarece suprafața activă din fața pistonului este diferită de suprafața din spatele
pistonului vitezele de deplasare v1 și v2 precum și forțele de lucru F1 și F2 vor fi diferite
după cum rezultă din relațiile:

- pentru cilindrul hidrostatic cu tijă unilaterală

v1= ; v2= (2.26)

43
 și respectiv
F1= pmS ; F2= pm ( S –S1) (2.27)
- pentru cilindrul hidrostatic cu tijă bilaterală cu secțiuni diferite:
v1= ; v2 = (2.28)
F1= pmS ; F2= pm ( S –S1) (2.29)
În care :
Q- debitul uleiului care intră în motor
S- secțiunea pistonului
Pm- presiunea nominală a uleiului în motor
S1 S2 sunt secțiunile tijei pistonului.
După modul de prindere și funcționare,motoarele hidrostatice rectilinii pot fi:
fixe,oscilante sau libere.
Motoarele rectilinii fixe au cilindrii fixați rigid pe cadrul mașinii sau
dispozitivului de lucru. Fixarea cilindrului se poate face cu flanșă sau cu tălpi. Astfel
de motoare rectilinii se utilizează mai puțin la mașinile agricole,ele având o
răspândire mai mare la alte mașini.
Motoarele rectilinii oscilante se folosesc în cazurile în care capătul tijei trebuie
sa descrie o curbă în timpul funcționării.Aceste motoare au cea mai largă utilizare în
construcția mașinilor agricole. Cilindrul se fixează articulat de partea fixă a mașinii
sau dispozitivului respectiv, cu ajutorul unor ochiuri sau furci prevăzute pe capacul
din spate,iar tija pistonului este prevăzută cu un cap care permite fixarea articulației
la pârghia corespunzătoare a dispozitivului sau mecanismului de lucru (fig.2.27 a).

Prinderea motorului se poate face și invers. Spre deosebire de motoarele rectilinii

fixe.tija motoarelor rectilinii oscilante are,pe lângă mișcarea de translație alternativă, și o
mișcare oscilantă, rotindu-se împreună cu cilindrul în jurul articulației fixe.

Motoarele hidrostatice rectilinii utilizate la mașinile agricole se mai diferențează între

ele și după posibilitatea de reglare a cursei pistonului.După aces criteriu exista motoare cu
reglarea cursei pistonului și motoare fără reglarea cursei pisonului. Motoarele cu reglarea
pistonului sunt cele utilizate la acționarea hidraulică la distanță a diferitelor mecanisme ale
masinilor agricole purtate,semipurtate sau tractate. Aceste motoare sunt prevăzute cu un

44
limitator mobil montat pe tija pistonului și cu o supapă de blocare a pistonului montată în
capacul din față al cilindrului. Motoarele fără reglarea cursei pistonului sunt utilizate mai ales
la dispozitivele cu acționare hidraulică pentru suspendarea mașinilor agricole purtate în
spatele tractorului.
Formele constructive ale motoarelor hidrostatice rectilinii pentru mașinile agricole
sunt variate; din acest punct de vedere se disting două categorii : motoare cu pistoane
obișnuite și motoare cu pistoane plonjoare. Cele mai utilizate sunt cele cu pistoane obișnuite.
În fig 2.28 este reprezentată construcția cilindrilor de lucru CF-1 CF-2 și CF-3.
Cilindrul de lucru se compune din: corpul cilindrului 10 capacul din spate 1 al cilindrului,
capacul din față 26,pistonul 5 inelele de etanșare a pistonului 6, garniturile pistonului 7,tija
pistonului 9,piulița 4 de fixare a pistonului, inelul de etanșare a pistonului 25 furca tijei
pistonului 21, bolțul furcii tijei 23, supapa 13, corpul supapei 18, conducta de ulei 11, inelul
de etanșare a conductei de ulei 12

dopul filetat 14, rontela elastică 2, inelul de etanșare a capacului din spate 3, rondelele 19,
placa limitatoare 20,cuiul spintecat 22,piulița fluture 24 , șuruburile de fixare 27.
Ca particularități constructive, se remarcă prinderea capacelor la corpul cilindrului,
care se realizează cu patru șuruburi lungi și patru piulițe prevăzute cu șaibe crestate precum și
etanșarea pistonului care se face cu inele de cauciuc cu secțiunea rotundă.
Cursa pistonului se reglează prin modificarea poziției limitatorului 20 pe tija
pistonului. În acest scop, se slăbește piulița fluture 24 se deplasează limitatorul în pozitia
necesară și se strânge apoi piulița fluture.Blocarea pistonului în poziția reglată se face cu
ajutorul supapei 13 care închide canalul b, care face legatura între camera B a cilindrului din
fața pistonului și orificiul 1 la care se montează conducta flexibilă. Sub acțiunea uleiului sub
presiune introdus în camera A a cilindrului din fața pistonului și orificiului 11 din capacul
26, pistonul se deplasează în sensul în care tija patrunde în cilindru. Când limitatorul vine în
contact cu supapa 13 acestaîncepe să se deplaseze până în momentul în care depășește
orificiul a practicat în corpul 15. După aceea, sub acțiunea, sub acțiunea presiunii uleiului
(întrucât trecerea este ștrangulată) caree ste evacuat din camera B a cilindrului din fața
pistonului, prin conducta 8 și orificiul a supapa este antrenată cu viteză mare și închide
canalul b. Ca urmare a opririi evacuării uleiului din cilindru se realizează blocarea pistonului.
Deplasarea supapei cu o viteză mai mare decât viteza pistonului este necesară pentru ca la

45
oprirea pistonului să existe o distanță între placa limitatorului 20 și capătul supapei, care să
permită apoi deschiderea supapei, la conducta pentru cursa inversă a pistonului.

46
 Pentru deplasarea în sens invers a pistonului, uleiul sub presiune este dirijat prin
orificiul 1, iar conducta montată la orificiul 11 care comunică cu camera A, este pusă în
legătură cu rezervorul. Uleiul pătrunde deci prin orificiul 1 în canalul b și deplasează supapa
de pe scaunul ei până în poziția când i-a contact cu opritorul 20. În această poziție, însă uleiu
se poate scurge prin fața supapei spre conducta 8 și ajunge în camera B, împinge ușor
pistonul îndepărtând astfel limitatorul de corpul supapei. În această pozitie supapa lasă
complet deschisă comunicarea orificiului 1 cu camera B din fața pistonului.

Pe lânga cilindrii de lucru cu acțiune dublă pentru comanda la distanță, care sunt
normalizați și care au posibilitatea de reglare a cursei pistonului, la instalațiile de acționare
hidraulică ale unor masini agricole, mai ales ale celor autodeplasabile sau ale mașinilor
tractate,, sunt utilizați și cilindrii de lcru cu acțiune dublă fara reglarea cursei. Ca
particularități constructive se remarcă modul de montare al capacelor la corpul cilindrului
care se realizează prin înșurubarea acestora; etanșarea capacelor a pistonului și a tijei
pistonului se face cu inelele de cauciuc. Cilindrul de lucru este compus din : corpul
cilindrului 7, capacul din spate 3, capacul din față 11, inelul de etanșare 4, pistonul 6, tija

47
pistonului 8, bolțul de fixar 13, piulița de asigurare 5, bucșa pentru niplul de montare a
conductei 9, fundul corpului cilindrului 10, inelele de etanșare 14 și 15.

În fig. 2.30 este prezentat cilindrul de lucru cu acțiune simplă la dispozitivul de

suspendare a mașinilor agricole purtate în spatele tractorului.Ca deosebiri constructive față de
alți cilindri de lucru, se remarcă prinderea capacelor la corpul cilindrului, care se realizează
cu patru șuruburi ca la cilindrul reprezentat în fig 2.28;

Etanșarea pistonului care se face doi segmenți metalici și cu o manșetă cotită

estecutată din cauciuc; existența unei supape pentru micșorarea acelerațiilor la capătul cursei
pistonului capacul din spate este monnobloc cu corpul distribuitorului de ulei.

Cilindrul de lucru se compune din: coprul cilindrului 4 capacul din spate 1 sertarul
distribuitor 5, bolțul sertarului 6, maneta de comandă a sertarului 7 supapa 8, arcul supapei 9,
bucșa filetată 10, tija pistonului 11, capacul din față 12, bolțul tijei 13, pistonul 14, segmenți
15 manșeta pistonului 16, rondela de strângere a manșetei 17, plăcuța de asigurare 18,
șuruburile de fixare 19 și 20, șurubul special 21, bila de poziționare a sertarului 22, arcul

48
bilei 23, șuruburile de fixare a capcelor cilindrului 24, rondelele de asigurare 25, dopul filetat
26, dopul sertarului 27, dopul filetat 2, garnitura metalică 3.

Sertarul distribuitorului de ulei are trei poziții. Menținerea lui în fiecare poziție se
realizează cu ajutorul bilei 22 care împinsă de arcul 23, pătrunde în canalele tangențiale i
practicate pe suprafața exterioară a sertarului.

Când sertarul se află în poziția reprezentată în fig 2.30, uleiul sub presiune, debitat de
pompă, pătrunde prin orificiul axial din bolțul de fixare al cilindrului de unde, printr-un
orificiu radial trece în gaura a din capacul din spate. De aici prin canalele b, c,d, ale
sertarului, uleiul ajunge în canalele f și e din capacul din spate și pătrunde apoi în camera
cilindrului din fața pistonului. În acest mod se realizează deplasarea pistonului în sensul
ieșirii tijei din cilindru. Aerul din camera cilindrului din spatele pistonului este evacuat prin
două orificii g ale capacului din față.

La una din celelalte două poziții ale sertatului se realizează blocarea pistonului, ca
urmare a inchiderii circuitului de ulei. La cealaltă poziție, prin legarea camerei din fața
pistonului cu rezervorul se realizează deplasarea pistonului în sens invers, sub greutatea
proprie a mașinii purtate de tractor.

În cazul folosirii presiunilor mari de lucru în motoare hidrostatice rectilinii, care

necesită lungimi mari de cursă, se utilizează cilindrii de lucru cu piston plonjor si cilindrii de
lucru telescopici. Principala particularitate a acestora o constituie înlocuirea pistonului și tijei
de la cilindrii cu piston cu plonjorul care se construiește din țeavă de oțel cu diametrul
exterior puțin mai mic decît diametrul interior al corpului cilindrului.

În fig 2.31 este arătată construcția cilindrului de lucru cu piston plonjor folosit la un
nivelator tractat. Este un motor hidrostatic rectiliniu cu acțiune simplă care lucrează la
presiunea nominală de 80 kgf/cm3,având cursa maximă de 250 mm. Se compune din corpul
cilindrului 2, capacul din spate 1,corpul plonjorului 3, flanşa cilindrului 4, inelul de siguranţă
5, şuruburile 6 prevăzute cu rondele crestate de siguranță, inelul de etanșare al corpului
cilindrului 7, ghidajul plonjorului 8, inelele de etanșare ale plonjorului 9,10 și 11 executate
din cauciuc pânzat rezistent la ulei, bucșa de presare 12, inelul de etanșare 13, capul exterior
al plonjorului 14, inelul opritor 15, inelul de sigurață 16, ungătorul 17, prezonul 18, rondela
de siguranță 19 și piulița 20 pentru strângerea bucșei de presare.

Pentru deplasarea forțată a plonjorului în sensul ieșirii din cilindru uleiul sub presiune
este introdus prin orificiul A din capacul 1. Cursa plonjorului se limitează cu ajutorului
inelului orpitor 15 care are rolul de a susține plonjorul la capătul său interior. Diametrul
inelului este cu 0,3- 0,5 mm mai mic decât diametrul interioar al cilindrului; este indicat ca
inelul să se execute din bronz. Ghidajul plonjorului se execută din fontă cenușie.

În figura 2. 31 b este reprezentată construcția cilindrului de lucru telescopic de la

remorca basculantă. Este un motor hodrostatic cu acțiune simplă. Se compune din cilindrul
exterior 1, cilindrul interior 2, plonjorul 3, manșeta de etnșare 4- 9(din cauciuc) capacul 10,
inelul de limitare 11 inelele de etansare 12 și 13, niplu 14 și ungatorul cu bilă 15.

49
 Capătul exterior al plonjorului și capacul cilindrului sunt prevăzute cu elementele
constructive corespunzătoare articulatiilor sferei.

La introducerea în cilindru de lucru a uleiului sub presiune, se deplasează mai inttâi

plonjorul 3 și după ce acesta a terminat cursa, este deplasat și cilindrul interior 2. Dacă
camera din fața plonjorului,prin intermediul distribuitorului instalației,este pusă în legătura cu
rezervorul, cilindrul interior și plonjorul pătrund în cilindrul exterior,sub acțiunea greutății
proprii a organelor pe care le acționează. Uleiul din cilindru este evacuat în rezervor.
Limitarea cursei de revenire a plonjorului este realizată de inelul 11.

Calculul motoarelor hidrostatice rectilinii constă în stabilirea: presiunii uleiului din

cilindri, debitul necesar pentru alimentarea motorului, puterii motorului, forța pe care o
dezvoltă motorul, diametrul cilindrului, dimensionarea elementelor constructive ale motorului
hidrostatic.

Forța F pe cre o dezoltă motorul prin presiunea p exercitată de ulei pe suprafața S a

pistonului (sau pe suprafața S-S1 din spatele pistonului în care S1 este secțiunea tijei) trebuie
sa fie egală cu suma forțelor rezistente R.

Forțele rezistente depind de destinația motorului respectiv de destinația și modul de

lucru al sistemului de acționare hidraulică al mașinii agricole sau tractorului la care este
folosit și de construcția motorului hidrostatic. Forța pe care trebuie sa o dezvolte motorul se
determină cu relația:

F = ∑ R= Fe max + F i max + R p + R t + F r
(2.30)

unde : F e max - forța exterioară aplicată la capătul tijei pistonului

F i max - forța de inerție care apare la pornirea sau la oprirea motorului hidrostatic;

R p - forța de frecare a segmenților metalici, inelelor sau manșetelor de etanșare ale

pistonului pe suprafața cilindrului,

R t - forța de frecare a tijei pistonului în elementele de etanșare a acesteia;

50
F r - forța datorită rezistenței pe care o întâmpina uleiul în circuitul său spre rezervor.

51
Forța de frecare a segmenților metalici pe cilindru se poate calcula cu relația:

52
 R p seg = πDb μs ( pm + ips) [kgf] (2.31)

Unde: D – diametrul interior al cilindrului , în mm

b – lățimea segmentului, în cm;

μs - coeficientul de frecare al segmenților pe cilindru;

pm – presiunea uleiului din motor

p s – presiunea de contact a segmentului asupra peretelui cilindrului

i – numărul de segmenți.

Forța Fr datorită rezistenței opuse de presiunea de evacuare a uleiului pr sedetermină

în funcție de elementele circuitului hidraulic ( conducte, supape de retinere etc.)

Diametrul interior al cilindrului D și presiunea nominală a uleiului din motorul

hidraulic se stabilesc pe baza criteriului ecenomicității construcției motorului.

Diametrul interior al cilindrului de lucru se determină cu relația:

D = 1,128 ∑ [cm] (
2.35)

Presiunea nominală din motorul hidrostatic pm se poate alege orientativ din tabelul 2.4 .

Pe baza calculului rezultat din relația (2.35) se alege diametrul interior al cilindrului de
lucru, tinând cont de valorile diametrelor țevilor din oțel fără sudură (2.5)

Cunoscând presiunea nominală din motorul hidrostatic se determină secțiunea activă a

cilindrului folosind relația:

∑
S= (2.36)

Presiunea uleiului pentru calculul motorului hidrostatic rectiliniu trebuie sa fie:

Pm < pp – Δp’ (2.37)

53
Unde: pp presiunea de regim a pompei, iar Δp’ reprezintă suma pierderilor de presiune din
circuitul hidrostatic.

Debitul necesar pentru alimentarea motorului hydrostatic rectiliniu se determină cu

relația:

Q m= [l/min] (2.38)

În care: F – forța pe care o dezvoltă motorul, în kgf;

ν m – viteza nominală a motorului, în m/min

p m – presiunea uleiului în motor, în kgf/ cm2.

Pentru buna funcționare a motoarelor hidrostatice, ca de altfel oricăror elementeale

instalațiilor hidrostatice se impune realizarea unei etanșări cât mai bune.

Elementele de etanșare au rolul de a împiedica pierderile de lichid, deoarece în caz

contrar, este dificilă obținerea presiunilor ridicate. La alegerea tipului de etanșare trebuie
avute în vedere următoarele: valoarea presiunii, natura mediului hidraulic, temperatura, viteza
de lucru, siguranța în exploatare.

54
 Etanșarea asamplărilor fixe, ca de exemplu a capacelor și conductelor la corpul
motoarelor, se face cu garnituri din : preșpan, azbest, paronit, fibre, piele, cauciuc, materiale
plastice. La presiuni mari (250 kgf/cm2) se folosesc garnituri din aluminiu sau cupru cu
grosimea de 1,5 – 3 mm. Foarte mult sunt folosite etanșările cu inele de cauciuc sau materiale
plastice.

Pentru etanșarea pistoanelor motoarelor hidrostatice se utilizează: inelele metalice

elastice ( segmenți), segmenți nemetalici ( de obicei din textolit), manșetele din materialele
antifricțiune, inele de cauciuc cu secțiune rotundă.

Pentru etanșarea tijelor pistoanelor motoarelor rectilinii si a arborilor motoarelor

rotative se utilizează: manșete din material antifricțiune, inele din cauciuc cu secțiune
rotundă, inele din pâslă, inele din cauciuc sau pâslă combinate cu labirinți.

Etanșarea pistoanelor cu ajutorul segmenților metalici este folosită la o gamă mare de

presiuni și temperaturi. Astfel etanșările cu 2 – 3 segmenți din fontă cenușie pot funcționa la
presiuni de până la 250 kgf/cm2 și viteze de deplasare de 300 m/min. Durata de funcționare a
segmenților este de aproximativ 500 de ore la o temperatură de 15 -25 0 C. Segmenții cu
diametrul până la 200 mm se execută din Fe 20.

Manșetele sunt elemente cu autoetanșare, deoarece gradul de etanșare crește cu

presiunea mediului hidraulic; uleiul sub presiune umple spațiul dintre inelul de strângere și
manșetă și apasă pe suprafața interioară a manșetei, mărind în acest fel presiunea de contact
dintre manșetă și cilindrul sau tija pistonului.

Manșetele asigură etanșarea numai intr-un singur sens, din care cauză, la motoarele
hidrostatice rectilinii cu acțiune dublă se folosesc două manșete montate opus.

În fig. 2.33 sunt arătate câteva exemple de montare a manșetelor cotite și în formă de
V pentru etanșarea pistoanelor și tijelor pistoanelor motoarelor rectilinii, iar în tabelele 2.6,
2.7, 2.8 sunt date dimensiunile acestor manșete.

Etanșările cu manșete prezintă avamtajul că cilindrul sau tija pistonului nu necesită

prelucrarea cu precizie mare și rugozitate fină si totodată uzura acestora este compensată
automat de deformațiil datorite presiunii uleiului. Au însă dezavantajul că pierderilee prin

55
frecare sunt mari.

56
 O răspândire largă la asamblările cu mișcare de translație o au etanșările cu inele de
cauciuc cu secțiune rotundă, datorită avantajelor pe care acestea le prezintă prin
simplificarea construcției pistonului sau capacelor în care se montează și prin realizarea
etanșări în ambele sensuri.

Inelele de cauciuc cu secțiune rotundă se introduc în canale, cu strângere între

suprafețele care trebuie etanșate.

57
 În tabelul 2.9 sunt date dimensiunile inelellor de cauciuc cu secțiunea rotundă, cu
utilizarea curentă entru instaațiile cu acționare hidraulică de la mașinile agricole.

Pentru etanșarea tijelor pistoanelor motoarelor rectiliniiși mai ales a arborilor

motoarelor rotative se folosesc și inele de etanșare din cauciuc având forme speciale care
diferă de cele descrise mai sus.

Aceste inele sunt standardizate STAS 5907-58 și se execută în două forme (fig.2.34)
forma A – cu inelul , arcul elicoidal în forma de brățară 2 și inelul de rigidizare 3 ; forma B –
cu inelul de cauciuc 1, arcul elicoidal în forma de brățară 2, închise întro carcasă metalică
compusă din: corpul 3, inelul elastic de strângere 4 și rondela elastică 5.

În tabela 2.10 sunt date dimensiunile principale ale inelellor de etanșare de forma A
și B.

Materiale și condiții tehnice.

Cilindrii motoarelor hidrostatice rectilinii se execută din oțeluri carbon OLT 35, OLT
45, OLT 55 (STAS 1881-61), ale căror caracteristici mecanice au fost date în tabelul 2.5.

58
 Mai rar se folosesc oțelurile carbon pentru țevi OLT 32 și OLT 65 (STAS 2881-61).
Condițiile tehnice ale țevilor de calitate pentru construcții,trase la rece,percum și încercările
la care acestea sunt supuse sunt prescrise în STAS 405-56.

Țevile pentru cilindrii motoarelor rectilinii trebuie prelucrate în interior, astfel încat să
se obțină:

- ovalitatea maximă 0,03 mm pentru D < 120 mm;

0,04 mm pentru D > 120 mm;

- conicitatea maximă 0,04 mm pentru D < 90 mm;

0,05 mm pentru D > 90 mm;

Convexitatea sau concavitatea maximă 0,03 mm.

Pistonul se execută din fontă cenușie unori din oțeluri carbon de calitate ( STAS 880 -
60). Diametrul său trebuie să fie mai mic decât al cilindrului , astfel încât să existe un
joc de :

- 0,07 mm pentru D < 70 mm

- 0,10 mm pentru D = 70 … 120 mm
- 0,15 mm pentru D > 120 mm.
Ovalitatea admisă la piston poate fi de maximum 0,02,cel mult 0,03.

59
 Capacul din spate al cilindrului, care este prevăzut cu ochi pentru fixarea acestuia,
precum și furca tijei pistonului se execută din oțeluri carbon de calitate pentru îmbunătățire:
OLC35, OLC 40, OLC 45, OLC 50, OLC 55 (STAS 880- 60).
La motoarele hidrostatice rectilinii cu piston plonjor corpul plonjorului se execută din
țeavă de aceeași calitate cu țevile pentru cilindrii.

2.3 DISTRIBUITOARE

Distribuitoarele servesc la dirijarea lichidului de lucru la diversele elemente ale

instalației de acționare hidraulică. Totodată ele asigură succesiunea de lucrua diverselor
mecanisme acționate hidrostatic.
Instalațile de acționare hidraulică pot fi prevăzute cu pompe sau motoare cu debit
reglabil,precum si cu pompe cu debit constant. În primul caz inversarea mișcării motorului
hidrostatic se poate modifica prin modificarea excentricității pompei motorului.
Instalațiile de acționare hidristatică ale mașinilor agricole sunt prevăzute cu pompe cu
debit constant, la care inversarea mișcării motoarelor hidrostatice se realizează cu ajutorul
distribuitoarelor, care inversează sensul de circulație al lichidului în motor.
Distribuitoarele utilizate la instalațiile de acționare hidraulică ale mașinilor agricole se
clasifică după diferite criterii. Astfel, după felul organului activ de distribuție, ele pot fi: cu
sertar rectiliniu, cu sertar rotativ și sertar combinat ( rotativ rectiliniu).
Comanda distribuitoarelor se poate realiza în diferite moduri. Din acest punct de
vedere, distribuitoarele pot fi: cu comandă manuală, cu comandă mecanică, cu comandă
mecano-manuală, cu comandă eletromagnetică, cu comandă hidromecanică.
Distribuitoarele cu comandă manuală sunt acționate manual, iar cele cu comandă
mecanică sunt acționate de către mecanismele dispozitivelor de lucru ( de exemplu,
distribuitorul servomecanismului de direcție la tractorul U650, care este acționat de
mecanismul de direcție).
La distribuitoarele comandate hidraulic, deplasarea sertarului se obține datorită
uleiului introdus în camera dintr-un capăt sau celalant al corpului distribuitorului. Dirijarea
uleiului spre camerele respective se face cu un alt sertar, denumit sertar- pilot, care este
comandat fie manual fie mecanic.
Sertarul distribuitoarelor comandate hidromecanic este deplasat într-un sens cu
ajutorul uleiului din circuitul instalației, iar în sens invers, fie de către un arc, fie de către
mecanismele de lucru.

2.3.1 DISTRIBUITOARE CU SERTAR RECTILINIU

Aceste distribuitoare sunt prevăzute cu sertare cu mișcare rectilinie și sunt folosite

pentru game largi e debite și presiuni, putând realiza un număr mare de poziții.
Distribuitoarele cu setar rectiliniu sunt compuse din următoarele părți principale: corpul 1,
sertarul 2 prevăzut cu trei,patru sau mai multe pistoane și element de comandă 3. Când
maneta se află în poziția I (fig.2.35 a) uleiul refulat de pompa PH intră prin orificile deschise

60
ale distribuitorului și ajunge în fașa pistonului motorului hidrostatic MH, pe care-l deplasează
către dreapta; lichidul din camera din spatele pistonului este evacuat în rezervor.
Deplasând maneta în poziția II (fig.2.35 b) sertarul ocupă poziția neutră, iar orificile
de comunicare al distribuitorului cu motorul sunt închise, iar uleiul de la pompă se scurge în
rezervor.Pistonul motorului rămâne blocat în poziția respectivă.
Pentru inversarea sensului de mișcare a motorului se deplasează maneta în poziția III
(fig.2.35 c) și circuitul de curgere se schimbă, în sensul că lichidul de la pompă este trimis
prin canalele distribuitorului în spatele pistonului hidrostatic, iar camera din fața pistonului
este pusă în legătură cu rezervorul.
În fig 2.36 este prezentat schematic un distribuitor cu sertar rectiliniu cu trei poziții de
lucru, folosit curent la instalațiile de acționare hidraulică a mașinilor agricole, echipate cu
motor rectiliniu cu acțiune dublă. La poziția de ridicare ( fig. 2.36 a) sertarul permite
comunicarea între orificiul de presiune 1, prin care uleiul este debitat de la pompa PH, și
orificiul 2 la care este montată conducta de legătură dintre distribuitor si camera din fața
pistonului motorului hidrostatic M H . Totodată sertarul leagă circuitul dintre orificiul 5 al
conductei de evacuare la rezervor, și orificiul de comunicare cu camera din spatele pistonului
motorului hidrostatic. Orificiul 6 este închis.

61
 Deplasând sertarul spre stânga se obține poziția neutră (fig.2.36 b) la care se închide
orificiul de presiune 1, uleiul de la pompa P H este trimis la rezervor prin orificiile 6 și 7. În
această poziție se închid și orificiile 2 și 3 care face legătura dintre distribuitor și camerele
motorului hidrostatic M H ceea ce provoacă blocarea pistonului acestuia. Deplasând în
continuare sertarul spre stânga se obține poziția de coborâre, în care se realizează legătura
dintre orificiul de presiune 1 și orificul 3, iar uleiul de la pompă trece în camera din spatele
motorului hidrostatic;totodată se obține comunicarea între orificiile 2 și 4 ceea ce permite
evacuarea la rezervor a uleiului din camera din fața pistonului. Orificiul 6 este dinou închis.
În fig 2.37 este reprezentat schematic un distribuitor cu trei poziții de lucru,destinat
instalațiilor de acționare hidraulică rectiliniu cu acțiune simplă.În poziția de ridicare
(fig.2.37, a) sertarul permite comunicarea dintre orificiul 1, la care ajunge uleiul de la pompa
P H, cu orificiile 2 pentru conducta de legătură dintre distribuitor și camera
dinfața pistonului motorului hidrostatic M H.
În această poziție, orificiul 3, care comunică cu rezervorul este innchis. Pentru poziția neutră
(fig.2.37, b) sertarul se deplasează spre dreapta , inchide orificul 2și permite comunicarea între
orificiile 1 și 3; uleiul este închis în camera motorului,iar pompa debitează uleiul în rezervor.

În unele cazuri, la mașinile agricole se folosesc distribuitoare cu sertar având trei

poziții, dintre care două corespund deplasării motorului într-un sens sau altul, iar cea din
mijloc poziției de flotant.

În fig. 2.38, a toate orificiile distribuitorului comunică intre ele, astfel încât, prin
orificiile 1, 4 și 5 se face legătura dintrepompa și rezervor, iar prin orificiile 2-4 , respectiv 3-
5 se face legătura între camerele motorului hidrostatic ,și rezervor. La deplasarea într-un sens
sau altul al sertarului distribuitorului se face legătura între pompa și una din camerele
motorului hidrostatic, camera cealantă fiind pusă în legătura cu rezervorul.

Instalațiile de acționare hidraulică ale mecanismelor moderne de suspendare a

mașinilor agricole pe tractoare și de acționare la distanță suntprevăzute cu distribuitoare cu
sertare rectilinii cu patru poziții (fig.2.39).

La poziția de ridicare (fig 2.39, a) sertarul permite trecerea uleiului din orificiul de
presiune 3 (în care vine uleiul de la pompa PH) spre orificul 2, la care se montează conducta
de legătură dintre distribuitor și camera de presiune a motorului hidrostatic M H.Pistonul
motorului execută mișcarea de ridicare, evacuând uleiul din camera de joasă presiunem prin
orificiile 1 și 6 ale distribuitorului, în rezervor.

În poziția neutră (fig.2.39,b) sertarul închide orificiile 1 și 2 de comunicare ale

distribuitorului cu motorul hidrostatic, izolând între pistoanele sale respective, camera de
înaltă presiune. Uleiul de la pompă se scurge la rezervor prin supapa de trecere și camerele 5
și 4.

62
63
 Deplasând în continuare sertarul, se obține poziția de coborâre (fig. 2.39 c) în care
sertarul permite comunicarea între orificiile 3 și 1 respectiv 4 și 2.

În poziție flotantă (fig.2.39 d) sertarul distribuitorului permite comunicarea dintre

orificiile 1 și 2și orificiile 6 și respectiv 4 de legătura cu rezervorul,închide camera de înaltă
presiune 3 și deschide comunicarea dintre camera 5 și 4.

În această situație, pistonul motorului hidrostatic se poate mișca liber în cilindru,

deoarece ambele camere ale motorului sunt puse în legătură cu rezervorul. Uleiul de la
pompă este trimis în rezervor prin supapa de trecere și camerele 5 și 4, la fel ca la poziția
neutră.

În fig 2.40 este reprezentată construcția distribuitorului D3- 40/70 al instalației de

acționare hidraulică de la tractoarele Universal 27,U-650 și U-651.

Distribuitorul are trei sertare 1 permițând comanda individuală sau simultană a trei
cilindrii delucru cu acșionare dublă. Comanda sertarelor se face manual sau automat.
Deplasarea manuală se comandă de la manetele plasate în dreapta tabloului de bord al
tractorului, prin intermediul unor tije care sunt articulate la pârghii. Comada automată a
sertarului se realizează hidromecanic și constă în aducerea sertarelor dintr-o poziție de lucru
într-o poziție neutră la o anumită valoare a presiunii din circuit, la care se deschide supapa de
comandă 4, precum și cu mecanismul cu arcuri. Pentru funcționarea în poziție neutră sau
flotantă,distribuitorul este prevăzut cu supapa de trecere 7. Distribuitorul are și o supapă de
siguranță 9 care limitează cresterea presiunii uleiului, în cazul în care nu se produce
reducerea a sertarului din poziție de coborâre sau de ridicare în poziție neutră.

64
 În fig 2.41 este reprezentată construcția unui distribuitor cu trei poziții cu comandă
mecanică. El poate fi folosit la diferite instalații de acționare hidraulică și mai ales la cele de
la sistemele automate de dirijare printre rândurile de plante ca, de exemplu, la combinele de
recoltat sfeclă. În această instalație, distribuitorul dirijează uleiul care vine de la pompă într-o
parte sau alta a motorului hidrostatic, în funcție de deplasarea palpatorului.

Corpul distribuitorului se compune din trei părți și anume: corpul camerei de evacuare
1, corpul sertarului 5 și corpul supapei de siguranță7. Cele trei părți sunt etanșate cu
garniturile 3 și 9 și sunt strânse cu șuruburile 8 cu piulițe. Capătul sertarului 12 care iese din
distribuitor este articulat la tija mecanismului palpatorului. El se etanșeză cu garnitura inelară
14, presată prin bucșa 15 și capacul 16. Strângerea capacului se face cu șuruburile 13.
Montarea corpului distribuitorului pe mașină se face prin intermediul șuruburilor 17.

Pe suprafața superioară a corpului sertarului sunt executate găurile filetate ( care , pe

figură, sunt astupate cu doburile de protecție 10 și 11), la care se montează conductele de
legătură cu cilindrul de lucru. Corpul supapei 7 este prevăzut cu o gaură similară, astupată cu
dopul de protecție 6, la care se montează conducta de legătură a distribuitorului cu pompa de
ulei. La gaura corpului 1, astupată cu dopul de protecție 2, se montează conducta de evacuare
a uleiului la rezervor.

65
 În fig 2.41 este reprezentat sertarul în poziție neutră. Pistoanele lui închid canalele a și
b care, prin conductele ce se montează la distribuitor comunică cu cilindrul de lucru. Camera
de presiune d comunică cu camera de evacuare e. Uleiul de la pompă, care pătrunde în
camera d,este evacuat la rezervor prin camera e și conducta care se montează în locul dopului
de protecție 2.

66
 Când sertarul este deplasat în sens invers(spre dreapta) se face legătura între canalul a
și camera e și între canalul b și camera d. Uleiul va circula în sens invers, iar pistonul
cilindrului de lucru se va deplasa și el în sens invers.Supapa de siguranță este compusă din:
corpul 18, arcul 20 rezemat pe bușon cu cap sferic,șurubul de reglare 19capacul 22 și contra
piulița 21.

În fig 2.42 este reprezentată construcția distribuitorului cu trei poziții: - o poziție

flotant, - și doua poziții de lucru cu comandă mecanică, de la mecanismul de servo-direcție al
tractorului U-650. Distribuitorul se compune din corpul 1, montat la capacul hidrostatic
2,sertarul 10, tija sertarului 9, la care este fixată furca 11 și arcul 7. La unul din capete, corpul
distribuitorului este închis de către un capac, iar la celălalt capăt printr-un dop menținut de o
șaibă crestată.

Distribuitorul dirijează uleiul debitat de pompă spre una din camerele motorului sau
spre rezervor, în funcție de comanda primită de la volan, prin arborele 3. Legătura dintre
arborele de comandă 3 și sertarul distribuitorului este realizată prin discul de antrenare 4 și
pârghia 5. Această pârghie care pătrunde în furca 11, cuprizînd bolțul 8, poate oscila în
bucșa6 presată im motorul hidrostatic.

Materiale și condiții tehnice.

Materialele folosite la executarea sertarului și corpului distribuitorului trebuie sa

satisfacă următoarele cerințe: să fie rezistente la uzură, să aibă coeficient mic de frecare. Este

67
indicat ca atât corpul, cât și sertarul să se execute din acelașii material, pentru a evita
înțepenirile sau formarea unor jocuri mari în cursul variațiilor mari de temperatură.

Pentru sertare se aleg oțeluri de cementare aliate cu crom sau crom nichel (15 CO 7
sau 13 CN 23 STAS 791-63) care după cementare și călire trebuie să aibă duritate 60- 65
HRC.

Corpul distribuitoarelor, simple ca formă geometrică, se execută tot din oțeluri de

construcții aliate pentru cementare care, după călire au duritatea de 60 -65 HRC. La mașinile
agricole si tractoare, datorită în special complexității corpului, aceasta se execută de obicei
din fonte cenușii superioare ( Fe 25 STAS 568 – 61).

Corpul distribuitorului trebuie sa fie rigid pentru a nu se deforma, ceea ce poate duce
la înțepenirea sertarului. Rugozitatea alezajului corpului și a sertarului nu trebuie să fie mai
mare de 0,2 mm.

Ovalitatea și conicitatea suprafețelor de contact trebuie să fie de maxim 0,002

mm.Sertarul se imperechează cu corpul distribuitorului prin rodare.

Capacele distribuitoarelor se execută din fontă cenușie ( Fc 15 sau Fc 20) sau din
aliaje de aluminiu.

2.3.2 DISTRIBUITOARE CU SERTAR ROTATIV ȘI CU SERTAR ROTATIV –

RECTILINIU

Distribuitoarele cu sertar rotativ sunt mai simple din punct de vedere constructiv decât cele cu
sertar rectiliniu. Ele se utilizează în general pentru debite mici ( 8 – 10l/min). Distribuitoarele
cu sertar rotativ (fig.2.44) sunt utilizate în foarte rare cazuri la instalațiile de acționare
hidraulică ale mașinilor agricole.

Uleiul de la pompa PH intră în corpul 1 prin orificiul 2 și prin canalul radial 4 din
sertarul 5, este dirijat spre conducta 6 de legătura cu camera din fața pistonului motorului MH,
realizându-se deplasarea acestuia spre dreapta. (fig.2.44, a). Uleiul din camera din spatele
pistonului este evacuat din cilindri prin conducta 7, orificiul 3, canalul radial 8 și orificiul 9,
spre rezervorul R.

Comanda distribuitorului poate fi manuală,mecanică sau manuală-mecanică.

Distribuitorul cu sertar rotativ din fig. 2.45 funcționează după schema din fig 2.44. El
se compune din corpul 1, închis cu capacul 3,sertarul 2 maneta 4 și fixatorul cu bilă 5.
Etanșarea tijei sertarului și a capacului se face cu garnituri.

68
 Rotirea sertarului se poate face manual cu maneta 4 sau mecanic de la dispozitivul cu
acționare hidraulică,cu ajutorul furcii manetei 4.

Distribuitoarele cu sertar rotativ- rectliniu sunt deseori utilizate la instalațiile de

acționare hidraulică ale mașinilor agricole, dar în mai mică masură decât cele rectilinii.
Aceste distribuitoare se utilizează în special la dirijarea uleiului în 2-3 și chiar mai multe
motoare hidrostatice ale mecanismelor de ridicare. Ele prezintă avantajul unei construcții
relativ mai simple și a unor gabarite reduse în comparație cu distribuitoarele cu sertare
retilinii sau mai multe secții.

În fig 2.46 este reprezentată construcția distribuitorului cu sertar rotativ rectiliniu de

la instalațiile de acționare hidraulică ale combinelor Class. Distribuitorul are trei secții I , II
,și III pentru dirijarea uleiului la trei motoare rectilinii cu acțiune simplă. Pentru fiecare
motor, distribuitorul are cate trei poziții: neutră, de ridicare și de coborâre.

69
 Distribuitorul poate servii și la dirijarea uleiului numai în două motoare hidrostatice.
În acest caz, din orificiul uneia din secții se demontează racordul și supapa de reținere și se
astupă apoi cu dop filetat.

Comanda distribuitorului din poziția neutră în poziția de urcare sau de coborâre se

face manual,iar reducerea acestor două poziții in cea neutră se face cu ajutorul arcului 7.

Materialele și condițiile tehnice ale distribuitoarelor cu sertare rotative și rotativ-

rectilinii sunt asemănătoare celor pentru distribuitoare cu sertare rectilinii.

2.4 SUPAPE

Supapele fac parte din aparatajul instalațiilor de acționare hidraulică destinat scopului
de a crea, regla sau limita presiunea de lucru în circuitul hidrostatic. Ele se numesc și vlave
sau ventile și prin construcția și modul lor de funcționare se află intodeauna sub acțiunea unor
forțe ca : greutatea proprie, forta elementului elastic (arcului) presiunea activă a lichidului de
lucru.

Supapele folosite la instalațiile de acționare hidraulică ale mașinilor agricole,după

destinația lor se pot clasifica în: supape de reținere, supape de siguranță, supape de trecere,
supape de cuplare, supape diferențiale, supape combinate.

70
 Supapele de reținere au rolul de a permite lichidului de lucru să treacă într-un singur
sens, împiedicând scurgerea acestuia din instalațiile de acționare hidraulică în perioada când
pompa este oprită. Supapele de reținere S (fig 2.47 a) se montează de obicei în imediata
apropiere a pompei, fie pe conducta de aspirație, fie pe cea de refulare. Această supapă este
deschisă de uleiul sub presiune în timpul când se face ridicarea și se menține închisă în
poziția neutră a sertarului fiind apăsată pe scaunul ei, nu numai de forța arcului, ci de
presiunea uleiului din camera motorului hidrostatic.
Supapele de reținere trebuie să aibă o mare sensibilitate la închidere și deschidere, să
opună rezistentă minimă trecerii lichidului prin ele și să asigure o închidere emetică. De
aceea supapele de reținere se construiesc de obicei cu arc, dar arcurle acestora sunt slabe și au
deformație inițială mică.

Supapele de siguranță au rolul de a limita presiunea uleiului din instalațiile de

acționare hidraulică , la o valoarea maximă, în scopul de a preveni defectarea organologică a
instalației în cazul când presiunea ar depășii valorea maximă pentru care a fost calculat
aparatajul respectiv. Dacă în timpul funcționării instalației presiunea tinde să crească la o
valoare mai mare decât cea petru care a fost reglată supapa de siguranță, aceasta se deschide
și lasă sa treacă o cantitate de ulei la rezervor, până când se restabileste presiunea normală
(fig. 2.47 ,b ).

În unele cazuri, mai puțin întâlnite la instalațiile de acționare hidraulică , aceste

supape nu au numai rolul de a evita suprasarcinile din sistem, ci de a menține în circuitul
lichidului o presiune constantă.

În alte cazuri, în special la mașinile cu comandă hidraulică, se folosesc relee

electohidraulice de presiune( fig. 2.48 ). Aceste sunt prevăzute cu contacte electrice care pot
comanda diverse aparate electrice din sistemul de comandă a mașinii,în funcție de limita
maxima și minimă a valorii presiunii lichidului. În funcție de valoarea presiunii lichidului
din camera 1 a supapei și a presiunii arcului 4, reglată cu ajutorul lichidului din camera 1 , a
supapei și a presiunii arcului 4, reglată cu ajutorul șurubului 5, pistonul 2 al supapei
deplasează plăcuța 3 de acționare a contactelor electrice 6 închizând sau deschizând circuitul
electric.

Supapele de trecere, permit la o diferență de presiune stabilită să treacă uleiul dintr-o

conductă în alta a instalației de acționare hidraulică. Ele se montează în paralel cu conducta

71
principală. Supapa de trecere S este reglată la presiunea p s mai mică decât presiunea p1 din
conducta principală. Mărimea pesiunii p2 este determinată de forța arcului 8 și de diametrul
pistonului 2 al supapei.

Reglarea forței arcului se realizează cu șurubul 9 montat la corpul 1 al supapei.

Lichidul din conducta principală debitat de la pompă intră în orificiul 3 al supapei în
degajarea 6 a pistonulu și trece în camera 5 prin orificiul axial 4.

Dacă se neglijează forțele de frecare ale pistonului și cele de inerție ale

pistonului,arcului și lichidului,ecuația de echilibru a forțelor se calculează astfel:

P2 = Fa r c + yC (2.45)

Supapele de cuplare sunt destinate pentru ca în cazul demontării conductelor de la

priza hidraulică, sărealizeze inchiderea orificiilor acestora, împiedicând astfel pierderile de
ulei și patrunderea de impurități în instalația de acționare hidraulică. Aceste supape sunt de
fapt perechi de supape de reținere, care se deschid însă forțat, nu sub acțiunea uleiului, ci prin
contactul dintre ele ,care se realizeazăla montarea conductei la priza hidraulică. Astfel de
supape se utilizează și la cuplarea a două conducte între ele.

72
73
74