P. 1
Recreația mare- Desen dupa natura de Mircea Sântimbreanu

Recreația mare- Desen dupa natura de Mircea Sântimbreanu

|Views: 717|Likes:
Published by lucretia

More info:

Published by: lucretia on Aug 01, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/15/2013

pdf

text

original

DESEN DUPĂ NATURĂ

\
DIN CÎND ÎN CÎND, LA ORELE DE DESEN, deasupra colilor albe apar cuvintele: „Desen liber după natură". Atunci fiecare şcolar aşterne pe caietul său orice crede de cuviinţă din tot ce ii cade sub ochi. lată-i, de pildă, pe cei dintr-a cincea... Cei din băncile dinspre perete au luat ca model ghivecele de flori de pe pervaz, alţii acvariul în care înoată o zvîrlugă neastîmpărată şi cîţiva bibănaşi. Cei dinspre geam îşi aruncă privirea către cartea şcolii. Mai ales aceştia au ce desena!... Unii au ales ca model pomii cu coroana lor verde-închisă, înconjuraţi de un rotocol de brazde, ca o perniţă la piciorul fiecăruia. Alţii s-au oprit asupra straturilor de flori. Din clasă nu se deosebesc prea bine toate culorile, dar cei dintr-a cincea ştiu cum arată gherghinele pufoase, bănuţii şi petuniile... Le-au plantat şi le îngrijesc ei înşişi... Dar ora de desen e scurtă. De-abia s-a găsit creionul cel mai potrivit pentru frunzişul teiului sau pentru veşâmntul de catifea al florilor, că a şi sunat de ieşire. Pomul şi florile rămân în caiete pentru o săptămână încheiată. Săptămâna trece însă repede, iar ora următoare copiii dinspre fereastră îşi aruncă din nou privirile pe geam pentru a continua desenele. Cele mai frumoase vor fi păstrate şi vor împodobi expoziţia de sfârşit de an... De-abia a pus însă mâna pe creion, că băiatul din banca întâi s-a oprit nedumerit. Se întoarce spre cel din spate: —Ce-i aia? Poţi să mă lămureşti? Pare un fruct ciudat în crengile teiului. Şi totuşi e cu neputinţă.... în primul rând, fructele— nici un fel de fructe — nu sunt din hârtie... iar, în al doilea rând, nu cresc pe sfori, în copaci. Cel întrebat nu se miră de fel. Răspunde pe şoptite: —E zmeul meu care s-a agăţat în crengi. Nu-1 desena! Dar tu poţi să-mi explici ce floare o fi aceea, roşie, la marginea rondului? Săptămâna trecută nu era... Băiatul din banca întâi răspunde, continuând să-şi ascută creionul: —Nu e floare. E bara de la poarta de fotbal. Am făcut-o în recreaţie din cărămizi şi a rămas acolo. N-o desena nici tu. Acum desenul e mai mult liber decât după... natură. Din imaginaţie. Trebuie să-şi închipuie fiecare cum ar arăta un pom, fără zmeie agăţate în crengi, şi un rond de flori, fără cărămizi. Guma rezolvă problema aceasta, dar se ivesc altele:

. Sunt nişte hârtii.. dar s-au dezbrăcat cei dintr-a şaptea. că e cuier. iarba era iarbă.. Ce-i de făcut? Cei doi găsesc şi la această întrebare răspunsul. deşi avem vestiar. la modele. Nu le desena..colo. răspunde cu siguranţă celălalt.. parc-ar avea nasturi. Cu totul altul. că e teren de fotbal..—Ce-i cu iarba aceea albastră lângă grilaj? —Nu e iarbă. Şi nu ni se pare deloc nepotrivit: — În prima recreaţie facem ordine... nu desena pomişorul.. —Atunci ce să mai desenez? Ce-i de făcut? Într-adevăr. Era un puiet obişnuit de măr. Adică era. de crengi nu mai vorbesc..Uite... catarame. spre fundul curţii. mai ştiu eu ce. În ora următoare de desen peisajul arăta ca totul altfel: pomii erau pomi. pentru că au gimnastică şi. Nu le desena! Numai că am şi eu o nedumerire.. iar rondurile de flori. Acum. dar nu aşa. ce fel de pomişor este? Săptămâna trecuta nu era sădit. tulpina pestriţă. nu desena rondul de flori.. că e aerodrom de zmeie.. —Ştiu eu. învelitorile vechi de la caiete. Punem mâna toată grupa. că e hârtie. şi-au agăţat hainele de pomişor. poftim de-1 mai colorează!l Parcă-i un pom din planeta Marte: frunze roşii. Nu e un pom din Marte. Nu desena pomul. .. Urma doar să-i colorez coroana în verde pal. Meritau un nou desen. nu desena iarba. proaspăt stropite. Nu aşteptau decât ca toate creioanele colorate să fie ascuţite.. E tot pomişorul de săptămîna trecută.

aburul cozonacilor ce-şi astîmpărau fierbinţeala în cămară. fuga ireală a fulgilor de zăpadă din oglinda de la şifonier. Generozitatea. — Trebuie să-i fac şi eu lui Sandu un cadou! Dar nu o carte. Cîte lucruri frumoase nu pot fi dăruite cu acest prilej ! Iată. din partea mea. poate. lunecată la picioarele patului. Ceva mai deosebit. Şi. abundenţa şi calmul ei îl invita la mari excursii sufleteşti. E doar ajun de An nou... căciuli. Şi. pijamale matlasate. rotindu-şi degetele mari de la picioare şi savurîndu-şi preaplinul inimii lui. numai pe o pagină din „Informaţia".. primită în ajun cadou. ca un zefir. răsfăţîndu-şi dedicaţia la vedere: „Bunului meu prieten şi coleg Vicu Cutie. produse cosmetice.MĂRINIMIE VICU SE TREZISE DE DIMINEAŢĂ. Stătea lungit în pat. Poate două cărţi. mai acătării. umfla . Sandu".. multe altele: netezimea cearşafului. desigur. Zăpada se grămădise în pervaze ca o fascinantă pisică de Angora şi parcă nimic altceva decît albeaţa. caldul curcubeu al scoarţei din perete. cîte nu se oferă: clipsuri. Şi cartea de pe noptieră.

Pantalon are sigur.. Da. în casă miroase a cozonac. O garoafă. împerecheate.. marcînd parcă apropierea prietenului.. — Sandule. De ce nu? Ninge. O să stau pînă la unu şi — poate. e cald şi bine. Tonul se prezintă deîndată.. Incompletă însă. Dar ceas pentru eventuala curea? „Să-i dăruiesc un ceas?" E o idee.. Chiar trei ceasuri. de ce nu? — o să iau masa la el. e ajun de An nou! M-am gîndit la asta de cînd m-am trezit. dintr-un salt. imposibil..." Şi. Soneria insistă sacadat. din ce în ce mai repede. chiar dacă sînt desperecheate: o curea de pantaloni şi o curea de ceas. ca de pe un disc al norocului la Moşi. „Ce zi minunată! meditează Vicu şi mărinimia îi umple fiinţa ca un final de orgă. Cum. că-ţi spun. Pune mîna pe telefon. neapărat încă ceva.. Ce anume? Surpriză! Nici prin minte nu-ţi trece. aşa am să fac. ceva deosebit.. nu?! Nici nu mă gîndesc să nu ţi le dăruiesc! Bineînţeles. Pe amîndouă. . Am ales mult. Afară ninge. —Două ceasuri?! Nu. îţi dăruiesc — ştiu că o să te bucuri foarte mult — o să-ţi dăruiesc două ceasuri. de pildă. Vicu îşi mişcă degetele picioarelor şi la fiecare rotaţie. hai. Ninge. A început din nou să-şi rotească degetele de la picioare. eventual două. habar n-ai cît am ales. Oare căciula pe care a uitat-o cîndva unchiul Gicu la noi nu i-ar fi bună? Oaie veri12 tabila din imitaţie de lup! Plus încă ceva. Dar Vicu Cutie e generos. Chiar astăzi vin eu la tine.. —De ce nu? las' să fie două. Vicu e în picioare. Sînt exact două ceasuri! Pa! închide telefonul. Vreau să-ţi dăruiesc ceva. Simt că aş putea să-i dăruiesc mai mult bunului meu prieten. nu primesc! se aude in receptor vocea tăiată de emoţie a prietenului. în candida cernere nu poţi fi meschin. cad în cascadă cadouri pentru Sandu.pe nesimţite pînzele imaginaţiei băiatului. E mai bine aşa! Şi ştii care? De la 10 la 12. Ei. O să-i dea două.

. în cel mai bun caz. —Tu ai citit cartea aia? Grozavă carte! îşi împărtăşeşte el neobosit şi oricui entuziasmul în recreaţii. îmi scapă titlul.UN BĂIAT CITIT TITI BRUMĂRESCU E UN BĂIAT GROZAV DE CITIT. cu pofta cu care ar desface o piersică mustoasă. de altfel.. Şi nu ca alţii. Citeşte pe rupte. să-1 auzi sorbind despre cărţile pe care le-a citit. Cum naiba-i spune? Ah.. de vreo două deşte. Dricît ar fi de groasă! E de ajuns. în ora de geometrie... Titi citeşte o carte (una!) pe oră. —Care? —Una cu scoarţa galbenă. —Cu un cîine pe scoarţă? . una pe săptămînă. dar e grozavă!. o carte pe lună sau. De două ori am citit-o.. ca să-ţi dai seama că ai de a face cu un adevărat maratonist al lecturii... Gro-za-vă! Desface cuvîntul în silabe. azi dimineaţă.

E aşa de tristă! Caută batista. ha. îşi suflă nasul. Galbenă. începe el cu o voce sugrumată..... mă? Păi acum vine ora a treia. A găsit batista şi. —Du-te la bibliotecă.... Ah. vreo trei deşte grosime. Dar uite. are tot vreo trei deşte grosime. —Aş.. Aia din ora de chimie era tristă.. E cu unul care pleacă.. şi ăsta care pleacă se desparte nu ştiu de ce de ăla cu care a plecat.. Aventură! Mister! Să vezi... formidabilă! Am uitat cum îi zice. ha... hîhî.. Are aşa. dar fără cîine..— Nu. cu nu ştiu cine! Nu mai ştiu de ce!!! Şi pe drum se desparte...... îmi vine pe limbă... nu ştiu cum.. — A treia. de vreo patru deşte de groasă.. şi celălalt era cu alţii. dar pot să ţi-o povestesc. Bună carte şi asta! Mai ales acolo unde se-ntîlnesc ăia doi cu alţi doi. dar să ţi-o povestesc. de ăla cu care a plecat!!! Şi atunci să vezi încurcătură.. Cum îi zice? Ah. Da. Titi rămîne pe gînduri o clipă: —Ai dreptate!. începe să povestească 78 hohotind: E cu Unu' care pleacă nu ştiu unde. ha.. ha. Uite.... Le-am confundat...... care şi ei nu ştiu ce aveau cu ăla. îmi scapă titlul. apoi. să vezi încurcătură ha.. îmi scapă titlul. A... Aia cu cîinele e alta.. înveselit. Ţine .. se căinează el.. Ah... elegiac: Acum nu mai am ce citi. nu ştiu unde.. îmi amintesc. Stai să vezi. Aşa. ştiu la ce te gîndeşti.. ha. O să-ţi povestesc eu una. rîzi să te prăpădeşti. îmi amintesc! Am citit-o în ora de chimie. am citit-o azi. e cu una care pleacă nu mai ţin minte unde. îşi pocneşte Titi nemilos degetele. cum a terminat de povestit cartea cea tristă. a intrat tovarăşul profesor.. ha. în ora a treia. ce carte tristă!. Ştii... Pufneşte în rîs cîteva clipe.. ha.. dar lacrimile au şi luat-o la vale. se înviorează el. dom'le.. cu nu ştiu cine. de la bibliotecă le-am citit pe toate. ha.....

După cît se pare. Cum ţi-o povestesc eu. şi totodată vecine — Victoriţa şi Dana — s-au aşternut pe treabă.. o roagă ea. —Citeşte-mi. nici nu mai e nevoie s-o citeşti. îţi povestesc mai departe după oră. Păcat că i-am uitat titlul. n-ai s-o uiţi toată viaţa. să facă fiecare un scurt portret literar al colegului de bancă... pentru după vacanţă. Primele fraze au şi fost scrise pe caiete. Mor de curiozitate să ştiu ce ai scris despre mine. Dar nu-i nimic. —Cum o să mă supăr! —Pe onoarea ta? . Victoriţa îşi lungeşte gîtul spre caietul colegei. Cum arată şi ce fel deome. Portret fizic şi sufletesc. —Da' pe urmă îmi citeşti şi tu. „din punct de vedere fizic".... Cele două colege de bancă. îţi garantez! PORTRETUL COLEGEI DE BANCĂ COPIII AU PRIMIT CA TEMĂ.minte unde am rămas. temele sînt terminate. nu-i aşa? —Se înţelege. LA LIMBA ROMÂNĂ. Zi! —Dar nu te superi.

tu. Colega nu se lăsă rugată. nu se vede. vrei să zici că nu? Aşa-ţi zic toţi copiii: „Bondoaca".." 145 — Aşa şi e. Continuă: —„Ea este o fată bondoacâ". i-o reteză Victoriţa. 144 —Aşa şi este. tu. —Asta tu ai scornit-o. continuă netulburată Dana: „Colega mea are o faţă lăiăreaţă. —Dar ce? Rotofeie? —Nu.. dar acum adaug: „şi o ciolănoasă... —Cum?! se încruntă. Cealaltă o ajută: —.... —Păi.. Uite ce am scris eu.. să-ţi citesc..—P e ! Colega respiră adînc. mor de curiozitate. Să nu pui rotofeie. sînt curioasă să ştiu ce ai scris mai departe.. Victoriţa." —Cum lătăreaţă? —Dar cum? îngustă? Uită-te în oglindă! „Mai are un nas borcanat şi urechi măricele...... —Aşa am scris. tot mai bine e „bondoacă". Vorbeşte printre dinţi: —Da? Bine. Sînt eu bondoacă?? —Ce. Scrie. Am scris aşa." —Nu se vede. Caută cu ochii închişi cuvîntul potrivit. Să nu pui durdulie. zi mai departe. Scrie aşa: „Ea a slăbit cu două kilograme şi trei sute de grame. —Nu.. Zău. se înfurie Victoriţa. mormăie Dana ameninţă .. şi îşi pipăie talia. —Ba se vede. „Colega mea de bancă este foarte deosebită de mine. tu.." —Cum? sare ca arsă Dana. brusc jignită. Zîmbeşte acru: —Mda! Ştii.. şi o deşitată. îşi muşcă buzele. —Dar ce? Eu fac portretul rochiţelor? Victoriţa se dă bătută. —Şi ce să pun? Durdulie? —Nu." Asta e tot.. îndesată? Grăsană? Crede-mă.. să văd cum mă vezi tu. Dacă vrei. cu un nas ca o trompă de elefant... şterge de pe caiet cîteva fire imaginare de praf şi începe: —Ascultă: „Colega mea de bancă este foarte deosebită de mine".." —Da? Tu faci şi comparaţii? Bine. Şterge imediat „bondoacă". —„Ea este o lungană. întăreşte cu satisfacţie Dana. îţi arăt şi rochiţele. Victoriţa s-a făcut palidă de ciudă..

Îşi lipeşte nasul de luciul oglinzii şi vorbeşte cu degetele între dinţi ca o furculiţă: Spune unde vezi tu la mine.. —Şi eu am să scriu că în orele de română scrii la matematică! Şi copiezi temele! 146 —Şi eu n-am să scriu că ai fugit de la ultima adunare de grupă. Porţile de Fier? — Şi tu unde vezi la mine varză murată? ţipă Victoriţa... „ciolănoasă şi deşirată"? —Şi tu ştergi „faţă lătăreaţă"? — Şterge tu mai întîi. Las' că te aranjez eu. „bărbia ascuţită ca un vîrf de pantof"? îţi convine? Victoriţa o priveşte drept în ochi: —Îmi convine.. o strungăreaţă între dinţi ca Dunărea la Porţile de Fier. în loc de „are urechi măricele". ”are urechi ca nişte foi de varză murată?" Şi. pentru că nu învăţaseşi poezia pentru serbare? Dana a rămas încremenită. asta? Victoriţa s-a înmuiat şi ea: . şi.. Vorbeşte cu glas tremurător: —Ai fi tu în stare să scrii.. Uite. — Ce vrei să mai scrii? întrebă uimită Victoriţa. Păi crezi că eu nu pot să scriu..tor.. Simte că îi izvorăsc două şiruri fierbinţi de lacrimi din ochi....'" Dana sare în sus şi răstoarnă scaunul. cu tocul în aer. o.. egoistă. Sînt puse pe tratative. ca să te fotografiezi a la minut? —Şi tu nu te-ai prefăcut bolnavă. —O să scriu că eşti o. se roagă Dana..... scriu şi eu: „Are degete ca nişte dopuri de plută şi. trăgînduse de urechi... Nu vrei? se înfurie din nou Dana. dar e atît de furioasă că nici nu bagă de seamă. —Bine." Se repede la masă şi apucă hotărîtă tocul. —Ştergi. —Ba tu.. —Da? Hai la oglindă! Poftim. „Din punct.. Acum s-au mai molcomit parcă. de vedere sufletesc..

j —Potrivită. —Bine.. părul. —Şi cum să scriu!? Victoriţa se gîndeşte un timp. şterg. Pârul şi ochii sînt potriviţi. Ea are nasul. Din punct de vedere sufletesc este o fată foarte potrivită. dar. Gura este potrivită. Din punct de vedere sufle tesc ea este o fată foarte potrivită. ba da. este foarte deosebită de mine." Victoriţa citeşte şi ea lucrarea ei: 148 — „Colega mea. —Dar ştergi şi fu că sînt egoistă şi că am nasul borcănat.. din punct de vedere sufletesc. dacă ştergi că n-am învăţat poezia pentru serbare. —Şi n-o să scrii nici de fotografie? —Nu. Curînd. Dar nici tu de copiat temele.—Dacă scrii de adunarea de grupă! —Nu scriu. Un timp se aude doar rîcîitul peniţelor în caiete.. lucrările au fost transcrise. Victoriţa. Dana. este foarte deosebită de mine. Ea are nasul potrivit. Dana lasă tocul jos şi citeşte Victoriţei: —„Colega mea. ochii potriviţi. . —Şi despre faţă? i .. consimte Dana. —Şi despre ochi? —Potriviţi. e mai bogată Dana: două puncte şi o pată de cerneală în plus. Nu e nici o deosebire între ele?" O. şi încă multe: din punct de vedere fizic Victoriţa are în plus trei virgule. în schimb." „Cum?! veţi exclama. scrii şi tu la fel? —Mai încape vorbă? Uite. gura. apoi izbucneşte veselă: —Ştiu: potrivit.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->