DESEN DUPĂ NATURĂ

\
DIN CÎND ÎN CÎND, LA ORELE DE DESEN, deasupra colilor albe apar cuvintele: „Desen liber după natură". Atunci fiecare şcolar aşterne pe caietul său orice crede de cuviinţă din tot ce ii cade sub ochi. lată-i, de pildă, pe cei dintr-a cincea... Cei din băncile dinspre perete au luat ca model ghivecele de flori de pe pervaz, alţii acvariul în care înoată o zvîrlugă neastîmpărată şi cîţiva bibănaşi. Cei dinspre geam îşi aruncă privirea către cartea şcolii. Mai ales aceştia au ce desena!... Unii au ales ca model pomii cu coroana lor verde-închisă, înconjuraţi de un rotocol de brazde, ca o perniţă la piciorul fiecăruia. Alţii s-au oprit asupra straturilor de flori. Din clasă nu se deosebesc prea bine toate culorile, dar cei dintr-a cincea ştiu cum arată gherghinele pufoase, bănuţii şi petuniile... Le-au plantat şi le îngrijesc ei înşişi... Dar ora de desen e scurtă. De-abia s-a găsit creionul cel mai potrivit pentru frunzişul teiului sau pentru veşâmntul de catifea al florilor, că a şi sunat de ieşire. Pomul şi florile rămân în caiete pentru o săptămână încheiată. Săptămâna trece însă repede, iar ora următoare copiii dinspre fereastră îşi aruncă din nou privirile pe geam pentru a continua desenele. Cele mai frumoase vor fi păstrate şi vor împodobi expoziţia de sfârşit de an... De-abia a pus însă mâna pe creion, că băiatul din banca întâi s-a oprit nedumerit. Se întoarce spre cel din spate: —Ce-i aia? Poţi să mă lămureşti? Pare un fruct ciudat în crengile teiului. Şi totuşi e cu neputinţă.... în primul rând, fructele— nici un fel de fructe — nu sunt din hârtie... iar, în al doilea rând, nu cresc pe sfori, în copaci. Cel întrebat nu se miră de fel. Răspunde pe şoptite: —E zmeul meu care s-a agăţat în crengi. Nu-1 desena! Dar tu poţi să-mi explici ce floare o fi aceea, roşie, la marginea rondului? Săptămâna trecută nu era... Băiatul din banca întâi răspunde, continuând să-şi ascută creionul: —Nu e floare. E bara de la poarta de fotbal. Am făcut-o în recreaţie din cărămizi şi a rămas acolo. N-o desena nici tu. Acum desenul e mai mult liber decât după... natură. Din imaginaţie. Trebuie să-şi închipuie fiecare cum ar arăta un pom, fără zmeie agăţate în crengi, şi un rond de flori, fără cărămizi. Guma rezolvă problema aceasta, dar se ivesc altele:

În ora următoare de desen peisajul arăta ca totul altfel: pomii erau pomi. pentru că au gimnastică şi. Adică era. parc-ar avea nasturi. Nu le desena..colo.. —Ştiu eu. nu desena pomişorul. tulpina pestriţă. Urma doar să-i colorez coroana în verde pal. E tot pomişorul de săptămîna trecută. răspunde cu siguranţă celălalt. Meritau un nou desen. învelitorile vechi de la caiete. iar rondurile de flori.. Sunt nişte hârtii. că e cuier. nu desena rondul de flori. Nu aşteptau decât ca toate creioanele colorate să fie ascuţite... Punem mâna toată grupa.. nu desena iarba.. şi-au agăţat hainele de pomişor. Acum. Nu desena pomul.. deşi avem vestiar. dar nu aşa. că e teren de fotbal. Şi nu ni se pare deloc nepotrivit: — În prima recreaţie facem ordine. proaspăt stropite. catarame..—Ce-i cu iarba aceea albastră lângă grilaj? —Nu e iarbă... dar s-au dezbrăcat cei dintr-a şaptea. Cu totul altul. că e hârtie. mai ştiu eu ce. Era un puiet obişnuit de măr... la modele. —Atunci ce să mai desenez? Ce-i de făcut? Într-adevăr.. spre fundul curţii. . de crengi nu mai vorbesc.. ce fel de pomişor este? Săptămâna trecuta nu era sădit.. Nu le desena! Numai că am şi eu o nedumerire. poftim de-1 mai colorează!l Parcă-i un pom din planeta Marte: frunze roşii. Nu e un pom din Marte. iarba era iarbă. Ce-i de făcut? Cei doi găsesc şi la această întrebare răspunsul.Uite.. că e aerodrom de zmeie.

mai acătării. Cîte lucruri frumoase nu pot fi dăruite cu acest prilej ! Iată. Şi. desigur. produse cosmetice. poate. Poate două cărţi. Generozitatea. Şi. primită în ajun cadou... Stătea lungit în pat. multe altele: netezimea cearşafului.MĂRINIMIE VICU SE TREZISE DE DIMINEAŢĂ. Şi cartea de pe noptieră. ca un zefir. abundenţa şi calmul ei îl invita la mari excursii sufleteşti. — Trebuie să-i fac şi eu lui Sandu un cadou! Dar nu o carte. răsfăţîndu-şi dedicaţia la vedere: „Bunului meu prieten şi coleg Vicu Cutie. caldul curcubeu al scoarţei din perete. fuga ireală a fulgilor de zăpadă din oglinda de la şifonier. Sandu".. pijamale matlasate. lunecată la picioarele patului. din partea mea. umfla . aburul cozonacilor ce-şi astîmpărau fierbinţeala în cămară. căciuli. Zăpada se grămădise în pervaze ca o fascinantă pisică de Angora şi parcă nimic altceva decît albeaţa. Ceva mai deosebit.. rotindu-şi degetele mari de la picioare şi savurîndu-şi preaplinul inimii lui. numai pe o pagină din „Informaţia". E doar ajun de An nou. cîte nu se oferă: clipsuri.

Pune mîna pe telefon. marcînd parcă apropierea prietenului. dintr-un salt. Soneria insistă sacadat.... O garoafă..pe nesimţite pînzele imaginaţiei băiatului.. A început din nou să-şi rotească degetele de la picioare. neapărat încă ceva. Vicu e în picioare. nu primesc! se aude in receptor vocea tăiată de emoţie a prietenului. O să stau pînă la unu şi — poate. Ninge. Am ales mult. Ei. „Ce zi minunată! meditează Vicu şi mărinimia îi umple fiinţa ca un final de orgă.. în casă miroase a cozonac. e ajun de An nou! M-am gîndit la asta de cînd m-am trezit. Incompletă însă. în candida cernere nu poţi fi meschin. chiar dacă sînt desperecheate: o curea de pantaloni şi o curea de ceas.. Simt că aş putea să-i dăruiesc mai mult bunului meu prieten. Chiar astăzi vin eu la tine. Pe amîndouă. —Două ceasuri?! Nu. ceva deosebit. de pildă. Sînt exact două ceasuri! Pa! închide telefonul. Cum. cad în cascadă cadouri pentru Sandu. —De ce nu? las' să fie două.. E mai bine aşa! Şi ştii care? De la 10 la 12. hai. de ce nu? — o să iau masa la el. Chiar trei ceasuri. habar n-ai cît am ales. că-ţi spun. Da. Vicu îşi mişcă degetele picioarelor şi la fiecare rotaţie." Şi. O să-i dea două. împerecheate.. Ce anume? Surpriză! Nici prin minte nu-ţi trece. Pantalon are sigur. Tonul se prezintă deîndată. — Sandule. îţi dăruiesc — ştiu că o să te bucuri foarte mult — o să-ţi dăruiesc două ceasuri. imposibil.. eventual două. Oare căciula pe care a uitat-o cîndva unchiul Gicu la noi nu i-ar fi bună? Oaie veri12 tabila din imitaţie de lup! Plus încă ceva. Dar Vicu Cutie e generos. Afară ninge. . ca de pe un disc al norocului la Moşi. aşa am să fac. Vreau să-ţi dăruiesc ceva. De ce nu? Ninge. din ce în ce mai repede. e cald şi bine. nu?! Nici nu mă gîndesc să nu ţi le dăruiesc! Bineînţeles. Dar ceas pentru eventuala curea? „Să-i dăruiesc un ceas?" E o idee.

Gro-za-vă! Desface cuvîntul în silabe. îmi scapă titlul..UN BĂIAT CITIT TITI BRUMĂRESCU E UN BĂIAT GROZAV DE CITIT... —Tu ai citit cartea aia? Grozavă carte! îşi împărtăşeşte el neobosit şi oricui entuziasmul în recreaţii. de vreo două deşte. Titi citeşte o carte (una!) pe oră. una pe săptămînă. dar e grozavă!. Cum naiba-i spune? Ah.. —Cu un cîine pe scoarţă? . Dricît ar fi de groasă! E de ajuns. ca să-ţi dai seama că ai de a face cu un adevărat maratonist al lecturii... de altfel.. —Care? —Una cu scoarţa galbenă. în ora de geometrie. o carte pe lună sau. De două ori am citit-o. azi dimineaţă.. să-1 auzi sorbind despre cărţile pe care le-a citit. în cel mai bun caz. cu pofta cu care ar desface o piersică mustoasă. Citeşte pe rupte. Şi nu ca alţii.

Pufneşte în rîs cîteva clipe.. apoi. cu nu ştiu cine. Aventură! Mister! Să vezi.. Are aşa. şi celălalt era cu alţii. nu ştiu unde... A. — A treia. Galbenă. Uite.... Da. ha. vreo trei deşte grosime.. are tot vreo trei deşte grosime. începe el cu o voce sugrumată.. —Aş. dar fără cîine. ha. cu nu ştiu cine! Nu mai ştiu de ce!!! Şi pe drum se desparte. Cum îi zice? Ah. ha.. Aşa. îmi amintesc..... de la bibliotecă le-am citit pe toate... Ţine .. Titi rămîne pe gînduri o clipă: —Ai dreptate!. O să-ţi povestesc eu una. ha..... Le-am confundat. îmi scapă titlul... să vezi încurcătură ha. începe să povestească 78 hohotind: E cu Unu' care pleacă nu ştiu unde.. ce carte tristă!.. ha... hîhî.. de ăla cu care a plecat!!! Şi atunci să vezi încurcătură.. ştiu la ce te gîndeşti. Bună carte şi asta! Mai ales acolo unde se-ntîlnesc ăia doi cu alţi doi. Dar uite. îmi amintesc! Am citit-o în ora de chimie. dar să ţi-o povestesc. se căinează el.. dom'le.... îşi pocneşte Titi nemilos degetele. formidabilă! Am uitat cum îi zice. E aşa de tristă! Caută batista. înveselit. îmi scapă titlul. elegiac: Acum nu mai am ce citi. E cu unul care pleacă. rîzi să te prăpădeşti. dar pot să ţi-o povestesc..... am citit-o azi. şi ăsta care pleacă se desparte nu ştiu de ce de ăla cu care a plecat... Aia din ora de chimie era tristă.— Nu. de vreo patru deşte de groasă.. a intrat tovarăşul profesor. dar lacrimile au şi luat-o la vale..... A găsit batista şi. ha. îmi vine pe limbă. îşi suflă nasul... se înviorează el. cum a terminat de povestit cartea cea tristă. Stai să vezi. mă? Păi acum vine ora a treia... nu ştiu cum. ha. e cu una care pleacă nu mai ţin minte unde.. ha.. Ştii. Aia cu cîinele e alta. care şi ei nu ştiu ce aveau cu ăla... Ah.. —Du-te la bibliotecă.... în ora a treia. Ah.

Dar nu-i nimic.. LA LIMBA ROMÂNĂ. nici nu mai e nevoie s-o citeşti. îţi garantez! PORTRETUL COLEGEI DE BANCĂ COPIII AU PRIMIT CA TEMĂ. Cum arată şi ce fel deome. nu-i aşa? —Se înţelege. şi totodată vecine — Victoriţa şi Dana — s-au aşternut pe treabă. După cît se pare. îţi povestesc mai departe după oră.. —Da' pe urmă îmi citeşti şi tu. Cele două colege de bancă. n-ai s-o uiţi toată viaţa. temele sînt terminate... Păcat că i-am uitat titlul. Cum ţi-o povestesc eu. Zi! —Dar nu te superi. o roagă ea. „din punct de vedere fizic".. Primele fraze au şi fost scrise pe caiete.minte unde am rămas. —Cum o să mă supăr! —Pe onoarea ta? . să facă fiecare un scurt portret literar al colegului de bancă. Mor de curiozitate să ştiu ce ai scris despre mine. Portret fizic şi sufletesc. Victoriţa îşi lungeşte gîtul spre caietul colegei.. pentru după vacanţă. —Citeşte-mi.

. să văd cum mă vezi tu.. Continuă: —„Ea este o fată bondoacâ"... —Păi.. mor de curiozitate. —Cum?! se încruntă.. 144 —Aşa şi este... Uite ce am scris eu. Am scris aşa. Colega nu se lăsă rugată. Scrie. Zîmbeşte acru: —Mda! Ştii. întăreşte cu satisfacţie Dana. tu." —Cum? sare ca arsă Dana. Victoriţa. Vorbeşte printre dinţi: —Da? Bine. Dacă vrei. Scrie aşa: „Ea a slăbit cu două kilograme şi trei sute de grame.. —Aşa am scris. să-ţi citesc." Asta e tot. mormăie Dana ameninţă .. şterge de pe caiet cîteva fire imaginare de praf şi începe: —Ascultă: „Colega mea de bancă este foarte deosebită de mine". şi îşi pipăie talia." —Cum lătăreaţă? —Dar cum? îngustă? Uită-te în oglindă! „Mai are un nas borcanat şi urechi măricele.. cu un nas ca o trompă de elefant. Cealaltă o ajută: —... Victoriţa s-a făcut palidă de ciudă. „Colega mea de bancă este foarte deosebită de mine. îndesată? Grăsană? Crede-mă. —Nu.. Să nu pui rotofeie. îşi muşcă buzele.." —Da? Tu faci şi comparaţii? Bine.. continuă netulburată Dana: „Colega mea are o faţă lăiăreaţă. zi mai departe. Şterge imediat „bondoacă". —„Ea este o lungană. —Şi ce să pun? Durdulie? —Nu. Caută cu ochii închişi cuvîntul potrivit.. nu se vede. sînt curioasă să ştiu ce ai scris mai departe." —Nu se vede... —Ba se vede.. —Dar ce? Eu fac portretul rochiţelor? Victoriţa se dă bătută. Sînt eu bondoacă?? —Ce. îţi arăt şi rochiţele. i-o reteză Victoriţa.... —Dar ce? Rotofeie? —Nu. Să nu pui durdulie. se înfurie Victoriţa. Zău. —Asta tu ai scornit-o. tu. şi o deşitată. vrei să zici că nu? Aşa-ţi zic toţi copiii: „Bondoaca". brusc jignită." 145 — Aşa şi e.... tot mai bine e „bondoacă".—P e ! Colega respiră adînc. tu. dar acum adaug: „şi o ciolănoasă.

—Bine. dar e atît de furioasă că nici nu bagă de seamă. o strungăreaţă între dinţi ca Dunărea la Porţile de Fier..... Vorbeşte cu glas tremurător: —Ai fi tu în stare să scrii. Îşi lipeşte nasul de luciul oglinzii şi vorbeşte cu degetele între dinţi ca o furculiţă: Spune unde vezi tu la mine.tor.. cu tocul în aer. de vedere sufletesc. în loc de „are urechi măricele".. şi.... egoistă. ca să te fotografiezi a la minut? —Şi tu nu te-ai prefăcut bolnavă. scriu şi eu: „Are degete ca nişte dopuri de plută şi. —Ba tu. —Şi eu am să scriu că în orele de română scrii la matematică! Şi copiezi temele! 146 —Şi eu n-am să scriu că ai fugit de la ultima adunare de grupă. „Din punct. pentru că nu învăţaseşi poezia pentru serbare? Dana a rămas încremenită. Acum s-au mai molcomit parcă.. —O să scriu că eşti o. Simte că îi izvorăsc două şiruri fierbinţi de lacrimi din ochi. „ciolănoasă şi deşirată"? —Şi tu ştergi „faţă lătăreaţă"? — Şterge tu mai întîi.... „bărbia ascuţită ca un vîrf de pantof"? îţi convine? Victoriţa o priveşte drept în ochi: —Îmi convine.. — Ce vrei să mai scrii? întrebă uimită Victoriţa.. Porţile de Fier? — Şi tu unde vezi la mine varză murată? ţipă Victoriţa. Nu vrei? se înfurie din nou Dana. asta? Victoriţa s-a înmuiat şi ea: .. Sînt puse pe tratative.. trăgînduse de urechi. Las' că te aranjez eu." Se repede la masă şi apucă hotărîtă tocul.. Păi crezi că eu nu pot să scriu. se roagă Dana. o... —Da? Hai la oglindă! Poftim.'" Dana sare în sus şi răstoarnă scaunul. ”are urechi ca nişte foi de varză murată?" Şi. —Ştergi.. Uite.

dar. Nu e nici o deosebire între ele?" O. din punct de vedere sufletesc. este foarte deosebită de mine. Dana lasă tocul jos şi citeşte Victoriţei: —„Colega mea. gura. Ea are nasul potrivit. —Şi n-o să scrii nici de fotografie? —Nu. —Şi cum să scriu!? Victoriţa se gîndeşte un timp. în schimb. ba da. consimte Dana. Dar nici tu de copiat temele. este foarte deosebită de mine. părul. Dana. Din punct de vedere sufle tesc ea este o fată foarte potrivită. Curînd.. dacă ştergi că n-am învăţat poezia pentru serbare. Un timp se aude doar rîcîitul peniţelor în caiete. lucrările au fost transcrise." Victoriţa citeşte şi ea lucrarea ei: 148 — „Colega mea." „Cum?! veţi exclama. Ea are nasul. —Bine.. scrii şi tu la fel? —Mai încape vorbă? Uite. apoi izbucneşte veselă: —Ştiu: potrivit.j —Potrivită. şi încă multe: din punct de vedere fizic Victoriţa are în plus trei virgule.. şterg. —Şi despre ochi? —Potriviţi. Gura este potrivită.. . Din punct de vedere sufletesc este o fată foarte potrivită. e mai bogată Dana: două puncte şi o pată de cerneală în plus. —Şi despre faţă? i .—Dacă scrii de adunarea de grupă! —Nu scriu. ochii potriviţi. Pârul şi ochii sînt potriviţi. —Dar ştergi şi fu că sînt egoistă şi că am nasul borcănat. Victoriţa.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful