DESEN DUPĂ NATURĂ

\
DIN CÎND ÎN CÎND, LA ORELE DE DESEN, deasupra colilor albe apar cuvintele: „Desen liber după natură". Atunci fiecare şcolar aşterne pe caietul său orice crede de cuviinţă din tot ce ii cade sub ochi. lată-i, de pildă, pe cei dintr-a cincea... Cei din băncile dinspre perete au luat ca model ghivecele de flori de pe pervaz, alţii acvariul în care înoată o zvîrlugă neastîmpărată şi cîţiva bibănaşi. Cei dinspre geam îşi aruncă privirea către cartea şcolii. Mai ales aceştia au ce desena!... Unii au ales ca model pomii cu coroana lor verde-închisă, înconjuraţi de un rotocol de brazde, ca o perniţă la piciorul fiecăruia. Alţii s-au oprit asupra straturilor de flori. Din clasă nu se deosebesc prea bine toate culorile, dar cei dintr-a cincea ştiu cum arată gherghinele pufoase, bănuţii şi petuniile... Le-au plantat şi le îngrijesc ei înşişi... Dar ora de desen e scurtă. De-abia s-a găsit creionul cel mai potrivit pentru frunzişul teiului sau pentru veşâmntul de catifea al florilor, că a şi sunat de ieşire. Pomul şi florile rămân în caiete pentru o săptămână încheiată. Săptămâna trece însă repede, iar ora următoare copiii dinspre fereastră îşi aruncă din nou privirile pe geam pentru a continua desenele. Cele mai frumoase vor fi păstrate şi vor împodobi expoziţia de sfârşit de an... De-abia a pus însă mâna pe creion, că băiatul din banca întâi s-a oprit nedumerit. Se întoarce spre cel din spate: —Ce-i aia? Poţi să mă lămureşti? Pare un fruct ciudat în crengile teiului. Şi totuşi e cu neputinţă.... în primul rând, fructele— nici un fel de fructe — nu sunt din hârtie... iar, în al doilea rând, nu cresc pe sfori, în copaci. Cel întrebat nu se miră de fel. Răspunde pe şoptite: —E zmeul meu care s-a agăţat în crengi. Nu-1 desena! Dar tu poţi să-mi explici ce floare o fi aceea, roşie, la marginea rondului? Săptămâna trecută nu era... Băiatul din banca întâi răspunde, continuând să-şi ascută creionul: —Nu e floare. E bara de la poarta de fotbal. Am făcut-o în recreaţie din cărămizi şi a rămas acolo. N-o desena nici tu. Acum desenul e mai mult liber decât după... natură. Din imaginaţie. Trebuie să-şi închipuie fiecare cum ar arăta un pom, fără zmeie agăţate în crengi, şi un rond de flori, fără cărămizi. Guma rezolvă problema aceasta, dar se ivesc altele:

.... pentru că au gimnastică şi. Nu aşteptau decât ca toate creioanele colorate să fie ascuţite..—Ce-i cu iarba aceea albastră lângă grilaj? —Nu e iarbă. Cu totul altul..Uite. învelitorile vechi de la caiete. răspunde cu siguranţă celălalt. nu desena pomişorul. şi-au agăţat hainele de pomişor.. nu desena rondul de flori. la modele. Meritau un nou desen.. Punem mâna toată grupa.. ce fel de pomişor este? Săptămâna trecuta nu era sădit. catarame. Adică era.. parc-ar avea nasturi. Ce-i de făcut? Cei doi găsesc şi la această întrebare răspunsul. că e teren de fotbal. În ora următoare de desen peisajul arăta ca totul altfel: pomii erau pomi. iar rondurile de flori. Urma doar să-i colorez coroana în verde pal. că e aerodrom de zmeie. de crengi nu mai vorbesc. nu desena iarba. mai ştiu eu ce. proaspăt stropite. Nu desena pomul. spre fundul curţii. Şi nu ni se pare deloc nepotrivit: — În prima recreaţie facem ordine.. —Ştiu eu. dar s-au dezbrăcat cei dintr-a şaptea. E tot pomişorul de săptămîna trecută. Sunt nişte hârtii. Nu le desena. poftim de-1 mai colorează!l Parcă-i un pom din planeta Marte: frunze roşii.. deşi avem vestiar. Acum. Nu le desena! Numai că am şi eu o nedumerire. Nu e un pom din Marte..colo. tulpina pestriţă.. dar nu aşa. că e hârtie. —Atunci ce să mai desenez? Ce-i de făcut? Într-adevăr. .. Era un puiet obişnuit de măr... iarba era iarbă. că e cuier.

produse cosmetice. fuga ireală a fulgilor de zăpadă din oglinda de la şifonier. pijamale matlasate. răsfăţîndu-şi dedicaţia la vedere: „Bunului meu prieten şi coleg Vicu Cutie. multe altele: netezimea cearşafului. caldul curcubeu al scoarţei din perete.. aburul cozonacilor ce-şi astîmpărau fierbinţeala în cămară. Sandu". ca un zefir. numai pe o pagină din „Informaţia". — Trebuie să-i fac şi eu lui Sandu un cadou! Dar nu o carte. rotindu-şi degetele mari de la picioare şi savurîndu-şi preaplinul inimii lui. lunecată la picioarele patului. Şi. Zăpada se grămădise în pervaze ca o fascinantă pisică de Angora şi parcă nimic altceva decît albeaţa. cîte nu se oferă: clipsuri.. abundenţa şi calmul ei îl invita la mari excursii sufleteşti.. poate.MĂRINIMIE VICU SE TREZISE DE DIMINEAŢĂ. Stătea lungit în pat. căciuli. desigur. umfla . Ceva mai deosebit. Şi. E doar ajun de An nou. Generozitatea. Cîte lucruri frumoase nu pot fi dăruite cu acest prilej ! Iată. din partea mea. mai acătării. Poate două cărţi. primită în ajun cadou.. Şi cartea de pe noptieră.

nu?! Nici nu mă gîndesc să nu ţi le dăruiesc! Bineînţeles. Oare căciula pe care a uitat-o cîndva unchiul Gicu la noi nu i-ar fi bună? Oaie veri12 tabila din imitaţie de lup! Plus încă ceva. . în casă miroase a cozonac. De ce nu? Ninge. Afară ninge. Vicu îşi mişcă degetele picioarelor şi la fiecare rotaţie. Ninge. îţi dăruiesc — ştiu că o să te bucuri foarte mult — o să-ţi dăruiesc două ceasuri. de pildă. Am ales mult. din ce în ce mai repede. eventual două. —De ce nu? las' să fie două. Cum. — Sandule. Pantalon are sigur.. Tonul se prezintă deîndată. O garoafă. habar n-ai cît am ales. imposibil. Da. Ce anume? Surpriză! Nici prin minte nu-ţi trece. —Două ceasuri?! Nu." Şi. nu primesc! se aude in receptor vocea tăiată de emoţie a prietenului. împerecheate. neapărat încă ceva. de ce nu? — o să iau masa la el.. dintr-un salt. marcînd parcă apropierea prietenului.pe nesimţite pînzele imaginaţiei băiatului. Ei.. E mai bine aşa! Şi ştii care? De la 10 la 12. Chiar trei ceasuri. O să stau pînă la unu şi — poate. Sînt exact două ceasuri! Pa! închide telefonul. Vicu e în picioare. Pune mîna pe telefon.. hai... ca de pe un disc al norocului la Moşi. Chiar astăzi vin eu la tine. e cald şi bine. „Ce zi minunată! meditează Vicu şi mărinimia îi umple fiinţa ca un final de orgă. Soneria insistă sacadat. A început din nou să-şi rotească degetele de la picioare... e ajun de An nou! M-am gîndit la asta de cînd m-am trezit. aşa am să fac. Pe amîndouă. că-ţi spun. chiar dacă sînt desperecheate: o curea de pantaloni şi o curea de ceas. cad în cascadă cadouri pentru Sandu. ceva deosebit.. în candida cernere nu poţi fi meschin.. O să-i dea două. Vreau să-ţi dăruiesc ceva. Incompletă însă. Dar ceas pentru eventuala curea? „Să-i dăruiesc un ceas?" E o idee. Simt că aş putea să-i dăruiesc mai mult bunului meu prieten. Dar Vicu Cutie e generos.

de altfel.. azi dimineaţă. —Care? —Una cu scoarţa galbenă. cu pofta cu care ar desface o piersică mustoasă.. ca să-ţi dai seama că ai de a face cu un adevărat maratonist al lecturii.. una pe săptămînă. să-1 auzi sorbind despre cărţile pe care le-a citit. îmi scapă titlul. Cum naiba-i spune? Ah. în ora de geometrie. Citeşte pe rupte. de vreo două deşte.. dar e grozavă!. în cel mai bun caz. Gro-za-vă! Desface cuvîntul în silabe. o carte pe lună sau... —Cu un cîine pe scoarţă? . Titi citeşte o carte (una!) pe oră.. Şi nu ca alţii.. Dricît ar fi de groasă! E de ajuns. —Tu ai citit cartea aia? Grozavă carte! îşi împărtăşeşte el neobosit şi oricui entuziasmul în recreaţii.UN BĂIAT CITIT TITI BRUMĂRESCU E UN BĂIAT GROZAV DE CITIT. De două ori am citit-o.

apoi. ha. formidabilă! Am uitat cum îi zice. dar pot să ţi-o povestesc. Stai să vezi. Aia din ora de chimie era tristă. —Du-te la bibliotecă. dar fără cîine. Bună carte şi asta! Mai ales acolo unde se-ntîlnesc ăia doi cu alţi doi. ha. nu ştiu unde. să vezi încurcătură ha. Da. E aşa de tristă! Caută batista. Pufneşte în rîs cîteva clipe...... Aşa... ce carte tristă!.. mă? Păi acum vine ora a treia.... are tot vreo trei deşte grosime.. începe să povestească 78 hohotind: E cu Unu' care pleacă nu ştiu unde. O să-ţi povestesc eu una. E cu unul care pleacă. care şi ei nu ştiu ce aveau cu ăla. ha. A găsit batista şi. Le-am confundat. nu ştiu cum. dom'le. ha.— Nu.... rîzi să te prăpădeşti.. ha.... cum a terminat de povestit cartea cea tristă. se înviorează el... Uite....... de ăla cu care a plecat!!! Şi atunci să vezi încurcătură.... elegiac: Acum nu mai am ce citi.... A. ha. dar să ţi-o povestesc.. de vreo patru deşte de groasă. Ştii.... îmi amintesc! Am citit-o în ora de chimie.. îmi amintesc. —Aş.. Aventură! Mister! Să vezi.. îmi scapă titlul. îmi vine pe limbă. Ţine . Ah. în ora a treia. — A treia.. îşi pocneşte Titi nemilos degetele. se căinează el. a intrat tovarăşul profesor. e cu una care pleacă nu mai ţin minte unde. Ah. Titi rămîne pe gînduri o clipă: —Ai dreptate!. ha. începe el cu o voce sugrumată.. hîhî.. Aia cu cîinele e alta.. Are aşa. vreo trei deşte grosime. cu nu ştiu cine. şi ăsta care pleacă se desparte nu ştiu de ce de ăla cu care a plecat. de la bibliotecă le-am citit pe toate. Dar uite.. îşi suflă nasul.. ha.. şi celălalt era cu alţii... am citit-o azi... Galbenă. îmi scapă titlul. ştiu la ce te gîndeşti. înveselit. dar lacrimile au şi luat-o la vale. Cum îi zice? Ah.... cu nu ştiu cine! Nu mai ştiu de ce!!! Şi pe drum se desparte...

Cum ţi-o povestesc eu. n-ai s-o uiţi toată viaţa. Cum arată şi ce fel deome. Primele fraze au şi fost scrise pe caiete. „din punct de vedere fizic".. pentru după vacanţă. —Da' pe urmă îmi citeşti şi tu. LA LIMBA ROMÂNĂ.. —Citeşte-mi. Dar nu-i nimic... nici nu mai e nevoie s-o citeşti. Portret fizic şi sufletesc. şi totodată vecine — Victoriţa şi Dana — s-au aşternut pe treabă.minte unde am rămas. Păcat că i-am uitat titlul. După cît se pare. îţi povestesc mai departe după oră.. Mor de curiozitate să ştiu ce ai scris despre mine. îţi garantez! PORTRETUL COLEGEI DE BANCĂ COPIII AU PRIMIT CA TEMĂ.. o roagă ea. Victoriţa îşi lungeşte gîtul spre caietul colegei. să facă fiecare un scurt portret literar al colegului de bancă. temele sînt terminate. nu-i aşa? —Se înţelege. —Cum o să mă supăr! —Pe onoarea ta? . Cele două colege de bancă. Zi! —Dar nu te superi.

—Păi." —Nu se vede. Sînt eu bondoacă?? —Ce.... tu.. —Ba se vede. —Aşa am scris. sînt curioasă să ştiu ce ai scris mai departe. şi îşi pipăie talia.. Dacă vrei.. Vorbeşte printre dinţi: —Da? Bine. —Nu. să-ţi citesc.." 145 — Aşa şi e. Victoriţa. —Cum?! se încruntă.... Uite ce am scris eu. Scrie aşa: „Ea a slăbit cu două kilograme şi trei sute de grame. îşi muşcă buzele.—P e ! Colega respiră adînc." —Cum? sare ca arsă Dana. întăreşte cu satisfacţie Dana. mormăie Dana ameninţă . Să nu pui durdulie.. 144 —Aşa şi este.. dar acum adaug: „şi o ciolănoasă. zi mai departe.. Să nu pui rotofeie. Caută cu ochii închişi cuvîntul potrivit.. —„Ea este o lungană. Cealaltă o ajută: —.." Asta e tot. Colega nu se lăsă rugată. —Dar ce? Eu fac portretul rochiţelor? Victoriţa se dă bătută... nu se vede.. Zîmbeşte acru: —Mda! Ştii. îndesată? Grăsană? Crede-mă. —Şi ce să pun? Durdulie? —Nu." —Da? Tu faci şi comparaţii? Bine. mor de curiozitate. şi o deşitată. Scrie. şterge de pe caiet cîteva fire imaginare de praf şi începe: —Ascultă: „Colega mea de bancă este foarte deosebită de mine". „Colega mea de bancă este foarte deosebită de mine. Şterge imediat „bondoacă". tu. tu.... Victoriţa s-a făcut palidă de ciudă. brusc jignită. vrei să zici că nu? Aşa-ţi zic toţi copiii: „Bondoaca". se înfurie Victoriţa.. tot mai bine e „bondoacă". să văd cum mă vezi tu. îţi arăt şi rochiţele." —Cum lătăreaţă? —Dar cum? îngustă? Uită-te în oglindă! „Mai are un nas borcanat şi urechi măricele. cu un nas ca o trompă de elefant. Zău. —Asta tu ai scornit-o. —Dar ce? Rotofeie? —Nu.. i-o reteză Victoriţa.. Continuă: —„Ea este o fată bondoacâ". continuă netulburată Dana: „Colega mea are o faţă lăiăreaţă. Am scris aşa...

ca să te fotografiezi a la minut? —Şi tu nu te-ai prefăcut bolnavă.tor... Nu vrei? se înfurie din nou Dana. „Din punct. Păi crezi că eu nu pot să scriu. scriu şi eu: „Are degete ca nişte dopuri de plută şi... —Da? Hai la oglindă! Poftim. cu tocul în aer. „bărbia ascuţită ca un vîrf de pantof"? îţi convine? Victoriţa o priveşte drept în ochi: —Îmi convine. Porţile de Fier? — Şi tu unde vezi la mine varză murată? ţipă Victoriţa. —O să scriu că eşti o. asta? Victoriţa s-a înmuiat şi ea: . Uite.. o strungăreaţă între dinţi ca Dunărea la Porţile de Fier. —Bine. trăgînduse de urechi. — Ce vrei să mai scrii? întrebă uimită Victoriţa.." Se repede la masă şi apucă hotărîtă tocul.. Îşi lipeşte nasul de luciul oglinzii şi vorbeşte cu degetele între dinţi ca o furculiţă: Spune unde vezi tu la mine.. şi... pentru că nu învăţaseşi poezia pentru serbare? Dana a rămas încremenită. Vorbeşte cu glas tremurător: —Ai fi tu în stare să scrii. Las' că te aranjez eu. Sînt puse pe tratative. se roagă Dana.. Acum s-au mai molcomit parcă. o. —Ba tu. de vedere sufletesc.'" Dana sare în sus şi răstoarnă scaunul.... „ciolănoasă şi deşirată"? —Şi tu ştergi „faţă lătăreaţă"? — Şterge tu mai întîi.. —Ştergi. —Şi eu am să scriu că în orele de română scrii la matematică! Şi copiezi temele! 146 —Şi eu n-am să scriu că ai fugit de la ultima adunare de grupă. ”are urechi ca nişte foi de varză murată?" Şi... dar e atît de furioasă că nici nu bagă de seamă.... egoistă. Simte că îi izvorăsc două şiruri fierbinţi de lacrimi din ochi.. în loc de „are urechi măricele".

. —Şi n-o să scrii nici de fotografie? —Nu. Ea are nasul potrivit." „Cum?! veţi exclama. scrii şi tu la fel? —Mai încape vorbă? Uite.—Dacă scrii de adunarea de grupă! —Nu scriu. Din punct de vedere sufle tesc ea este o fată foarte potrivită." Victoriţa citeşte şi ea lucrarea ei: 148 — „Colega mea. —Şi despre faţă? i .. —Bine. Nu e nici o deosebire între ele?" O. —Şi cum să scriu!? Victoriţa se gîndeşte un timp. lucrările au fost transcrise. apoi izbucneşte veselă: —Ştiu: potrivit. Din punct de vedere sufletesc este o fată foarte potrivită. consimte Dana. în schimb. şterg. din punct de vedere sufletesc. —Şi despre ochi? —Potriviţi. gura. dar. —Dar ştergi şi fu că sînt egoistă şi că am nasul borcănat. Curînd.. Gura este potrivită. ba da. este foarte deosebită de mine. Un timp se aude doar rîcîitul peniţelor în caiete. Dana lasă tocul jos şi citeşte Victoriţei: —„Colega mea. Victoriţa. ochii potriviţi. Dar nici tu de copiat temele. este foarte deosebită de mine. e mai bogată Dana: două puncte şi o pată de cerneală în plus. Ea are nasul. Dana.j —Potrivită.. Pârul şi ochii sînt potriviţi. părul. . dacă ştergi că n-am învăţat poezia pentru serbare. şi încă multe: din punct de vedere fizic Victoriţa are în plus trei virgule.