DESEN DUPĂ NATURĂ

\
DIN CÎND ÎN CÎND, LA ORELE DE DESEN, deasupra colilor albe apar cuvintele: „Desen liber după natură". Atunci fiecare şcolar aşterne pe caietul său orice crede de cuviinţă din tot ce ii cade sub ochi. lată-i, de pildă, pe cei dintr-a cincea... Cei din băncile dinspre perete au luat ca model ghivecele de flori de pe pervaz, alţii acvariul în care înoată o zvîrlugă neastîmpărată şi cîţiva bibănaşi. Cei dinspre geam îşi aruncă privirea către cartea şcolii. Mai ales aceştia au ce desena!... Unii au ales ca model pomii cu coroana lor verde-închisă, înconjuraţi de un rotocol de brazde, ca o perniţă la piciorul fiecăruia. Alţii s-au oprit asupra straturilor de flori. Din clasă nu se deosebesc prea bine toate culorile, dar cei dintr-a cincea ştiu cum arată gherghinele pufoase, bănuţii şi petuniile... Le-au plantat şi le îngrijesc ei înşişi... Dar ora de desen e scurtă. De-abia s-a găsit creionul cel mai potrivit pentru frunzişul teiului sau pentru veşâmntul de catifea al florilor, că a şi sunat de ieşire. Pomul şi florile rămân în caiete pentru o săptămână încheiată. Săptămâna trece însă repede, iar ora următoare copiii dinspre fereastră îşi aruncă din nou privirile pe geam pentru a continua desenele. Cele mai frumoase vor fi păstrate şi vor împodobi expoziţia de sfârşit de an... De-abia a pus însă mâna pe creion, că băiatul din banca întâi s-a oprit nedumerit. Se întoarce spre cel din spate: —Ce-i aia? Poţi să mă lămureşti? Pare un fruct ciudat în crengile teiului. Şi totuşi e cu neputinţă.... în primul rând, fructele— nici un fel de fructe — nu sunt din hârtie... iar, în al doilea rând, nu cresc pe sfori, în copaci. Cel întrebat nu se miră de fel. Răspunde pe şoptite: —E zmeul meu care s-a agăţat în crengi. Nu-1 desena! Dar tu poţi să-mi explici ce floare o fi aceea, roşie, la marginea rondului? Săptămâna trecută nu era... Băiatul din banca întâi răspunde, continuând să-şi ascută creionul: —Nu e floare. E bara de la poarta de fotbal. Am făcut-o în recreaţie din cărămizi şi a rămas acolo. N-o desena nici tu. Acum desenul e mai mult liber decât după... natură. Din imaginaţie. Trebuie să-şi închipuie fiecare cum ar arăta un pom, fără zmeie agăţate în crengi, şi un rond de flori, fără cărămizi. Guma rezolvă problema aceasta, dar se ivesc altele:

tulpina pestriţă. Nu le desena... pentru că au gimnastică şi.. Adică era. nu desena pomişorul. Era un puiet obişnuit de măr. de crengi nu mai vorbesc. spre fundul curţii. E tot pomişorul de săptămîna trecută.. că e aerodrom de zmeie. Ce-i de făcut? Cei doi găsesc şi la această întrebare răspunsul.. nu desena rondul de flori.. mai ştiu eu ce.....colo... Cu totul altul. Acum. dar s-au dezbrăcat cei dintr-a şaptea.. —Atunci ce să mai desenez? Ce-i de făcut? Într-adevăr. Nu le desena! Numai că am şi eu o nedumerire.. proaspăt stropite. dar nu aşa..Uite. parc-ar avea nasturi. Meritau un nou desen. Nu aşteptau decât ca toate creioanele colorate să fie ascuţite. şi-au agăţat hainele de pomişor. Punem mâna toată grupa. . Urma doar să-i colorez coroana în verde pal.. ce fel de pomişor este? Săptămâna trecuta nu era sădit. la modele. că e teren de fotbal. că e hârtie. iar rondurile de flori. Sunt nişte hârtii. învelitorile vechi de la caiete. poftim de-1 mai colorează!l Parcă-i un pom din planeta Marte: frunze roşii. Nu e un pom din Marte. iarba era iarbă. —Ştiu eu. nu desena iarba. răspunde cu siguranţă celălalt. Nu desena pomul. deşi avem vestiar.. Şi nu ni se pare deloc nepotrivit: — În prima recreaţie facem ordine. catarame. În ora următoare de desen peisajul arăta ca totul altfel: pomii erau pomi. că e cuier.—Ce-i cu iarba aceea albastră lângă grilaj? —Nu e iarbă.

pijamale matlasate. Şi cartea de pe noptieră. aburul cozonacilor ce-şi astîmpărau fierbinţeala în cămară. mai acătării. Generozitatea. abundenţa şi calmul ei îl invita la mari excursii sufleteşti. Sandu". numai pe o pagină din „Informaţia". desigur. fuga ireală a fulgilor de zăpadă din oglinda de la şifonier. primită în ajun cadou. Ceva mai deosebit. rotindu-şi degetele mari de la picioare şi savurîndu-şi preaplinul inimii lui. produse cosmetice. Zăpada se grămădise în pervaze ca o fascinantă pisică de Angora şi parcă nimic altceva decît albeaţa.. — Trebuie să-i fac şi eu lui Sandu un cadou! Dar nu o carte.. Cîte lucruri frumoase nu pot fi dăruite cu acest prilej ! Iată... Poate două cărţi. E doar ajun de An nou. Stătea lungit în pat. ca un zefir. Şi. răsfăţîndu-şi dedicaţia la vedere: „Bunului meu prieten şi coleg Vicu Cutie. lunecată la picioarele patului.MĂRINIMIE VICU SE TREZISE DE DIMINEAŢĂ. poate. Şi. cîte nu se oferă: clipsuri. umfla . căciuli. multe altele: netezimea cearşafului. caldul curcubeu al scoarţei din perete. din partea mea.

. Da. O să-i dea două.. dintr-un salt. nu primesc! se aude in receptor vocea tăiată de emoţie a prietenului. Pantalon are sigur. că-ţi spun. Chiar astăzi vin eu la tine. Oare căciula pe care a uitat-o cîndva unchiul Gicu la noi nu i-ar fi bună? Oaie veri12 tabila din imitaţie de lup! Plus încă ceva. „Ce zi minunată! meditează Vicu şi mărinimia îi umple fiinţa ca un final de orgă. împerecheate. hai. marcînd parcă apropierea prietenului. Vreau să-ţi dăruiesc ceva. —Două ceasuri?! Nu. nu?! Nici nu mă gîndesc să nu ţi le dăruiesc! Bineînţeles. Pe amîndouă. de ce nu? — o să iau masa la el. e ajun de An nou! M-am gîndit la asta de cînd m-am trezit. Vicu îşi mişcă degetele picioarelor şi la fiecare rotaţie. de pildă. Dar Vicu Cutie e generos.. E mai bine aşa! Şi ştii care? De la 10 la 12.. ceva deosebit. Incompletă însă. eventual două. Soneria insistă sacadat. din ce în ce mai repede. Simt că aş putea să-i dăruiesc mai mult bunului meu prieten. Ei.. Ninge.pe nesimţite pînzele imaginaţiei băiatului. Afară ninge. Am ales mult. —De ce nu? las' să fie două. chiar dacă sînt desperecheate: o curea de pantaloni şi o curea de ceas. Pune mîna pe telefon. O să stau pînă la unu şi — poate.. Chiar trei ceasuri. ca de pe un disc al norocului la Moşi. cad în cascadă cadouri pentru Sandu. neapărat încă ceva. habar n-ai cît am ales. — Sandule.. e cald şi bine. . A început din nou să-şi rotească degetele de la picioare. imposibil. Dar ceas pentru eventuala curea? „Să-i dăruiesc un ceas?" E o idee. în casă miroase a cozonac. Vicu e în picioare. în candida cernere nu poţi fi meschin. aşa am să fac. Tonul se prezintă deîndată. Cum.." Şi.. îţi dăruiesc — ştiu că o să te bucuri foarte mult — o să-ţi dăruiesc două ceasuri. O garoafă.. Sînt exact două ceasuri! Pa! închide telefonul. De ce nu? Ninge. Ce anume? Surpriză! Nici prin minte nu-ţi trece.

cu pofta cu care ar desface o piersică mustoasă. Citeşte pe rupte. azi dimineaţă. —Care? —Una cu scoarţa galbenă..UN BĂIAT CITIT TITI BRUMĂRESCU E UN BĂIAT GROZAV DE CITIT. o carte pe lună sau. să-1 auzi sorbind despre cărţile pe care le-a citit.. —Tu ai citit cartea aia? Grozavă carte! îşi împărtăşeşte el neobosit şi oricui entuziasmul în recreaţii. dar e grozavă!. de vreo două deşte. în cel mai bun caz.. Dricît ar fi de groasă! E de ajuns. în ora de geometrie. Cum naiba-i spune? Ah.. de altfel.. Şi nu ca alţii. îmi scapă titlul. una pe săptămînă. ca să-ţi dai seama că ai de a face cu un adevărat maratonist al lecturii.. Titi citeşte o carte (una!) pe oră.. De două ori am citit-o.. —Cu un cîine pe scoarţă? . Gro-za-vă! Desface cuvîntul în silabe.

— A treia... Ţine . nu ştiu cum. Galbenă.. e cu una care pleacă nu mai ţin minte unde. Ah. O să-ţi povestesc eu una.. Uite. hîhî.. cum a terminat de povestit cartea cea tristă. îmi scapă titlul. îmi amintesc. Ştii. şi ăsta care pleacă se desparte nu ştiu de ce de ăla cu care a plecat.. elegiac: Acum nu mai am ce citi.. se înviorează el. A. Le-am confundat... în ora a treia.. Aia din ora de chimie era tristă. să vezi încurcătură ha.. îşi pocneşte Titi nemilos degetele. de vreo patru deşte de groasă. începe el cu o voce sugrumată. E aşa de tristă! Caută batista..— Nu. am citit-o azi.. îşi suflă nasul. dar fără cîine.. ha.. de ăla cu care a plecat!!! Şi atunci să vezi încurcătură. ştiu la ce te gîndeşti. cu nu ştiu cine! Nu mai ştiu de ce!!! Şi pe drum se desparte. Ah. Titi rămîne pe gînduri o clipă: —Ai dreptate!. ha...... se căinează el.. Aia cu cîinele e alta.... ha... dar să ţi-o povestesc. îmi amintesc! Am citit-o în ora de chimie. Aventură! Mister! Să vezi. ha. Stai să vezi. —Aş.. apoi.... a intrat tovarăşul profesor. cu nu ştiu cine. Are aşa.. Da. îmi scapă titlul.. Pufneşte în rîs cîteva clipe. îmi vine pe limbă. ce carte tristă!. ha.. ha. Aşa.. A găsit batista şi.... formidabilă! Am uitat cum îi zice. Bună carte şi asta! Mai ales acolo unde se-ntîlnesc ăia doi cu alţi doi. nu ştiu unde.. şi celălalt era cu alţii.... E cu unul care pleacă. Cum îi zice? Ah. ha.. dom'le... dar lacrimile au şi luat-o la vale. începe să povestească 78 hohotind: E cu Unu' care pleacă nu ştiu unde. înveselit. mă? Păi acum vine ora a treia.. rîzi să te prăpădeşti.. care şi ei nu ştiu ce aveau cu ăla. —Du-te la bibliotecă. dar pot să ţi-o povestesc. Dar uite..... de la bibliotecă le-am citit pe toate.. vreo trei deşte grosime..... ha.. are tot vreo trei deşte grosime.

. Victoriţa îşi lungeşte gîtul spre caietul colegei. Dar nu-i nimic. Mor de curiozitate să ştiu ce ai scris despre mine. Cum arată şi ce fel deome. Zi! —Dar nu te superi.. să facă fiecare un scurt portret literar al colegului de bancă. Păcat că i-am uitat titlul. După cît se pare. LA LIMBA ROMÂNĂ. —Cum o să mă supăr! —Pe onoarea ta? . —Citeşte-mi. Cum ţi-o povestesc eu. „din punct de vedere fizic". nu-i aşa? —Se înţelege. şi totodată vecine — Victoriţa şi Dana — s-au aşternut pe treabă. îţi garantez! PORTRETUL COLEGEI DE BANCĂ COPIII AU PRIMIT CA TEMĂ. îţi povestesc mai departe după oră. n-ai s-o uiţi toată viaţa.. temele sînt terminate. Cele două colege de bancă.. o roagă ea.. Primele fraze au şi fost scrise pe caiete. Portret fizic şi sufletesc. nici nu mai e nevoie s-o citeşti.. —Da' pe urmă îmi citeşti şi tu. pentru după vacanţă.minte unde am rămas.

cu un nas ca o trompă de elefant.. Cealaltă o ajută: —. —Păi.... mor de curiozitate.. îndesată? Grăsană? Crede-mă.. Zău. —Cum?! se încruntă. —Aşa am scris." —Da? Tu faci şi comparaţii? Bine.. —Asta tu ai scornit-o. i-o reteză Victoriţa. îţi arăt şi rochiţele. Scrie aşa: „Ea a slăbit cu două kilograme şi trei sute de grame. zi mai departe." —Cum? sare ca arsă Dana.. întăreşte cu satisfacţie Dana. tu..." 145 — Aşa şi e.. 144 —Aşa şi este. Şterge imediat „bondoacă".. tot mai bine e „bondoacă"... vrei să zici că nu? Aşa-ţi zic toţi copiii: „Bondoaca". îşi muşcă buzele. —„Ea este o lungană. dar acum adaug: „şi o ciolănoasă.. Victoriţa.. mormăie Dana ameninţă . —Dar ce? Eu fac portretul rochiţelor? Victoriţa se dă bătută. să văd cum mă vezi tu. —Ba se vede. Zîmbeşte acru: —Mda! Ştii. —Dar ce? Rotofeie? —Nu.. Continuă: —„Ea este o fată bondoacâ". Să nu pui durdulie. Dacă vrei. brusc jignită.—P e ! Colega respiră adînc.. „Colega mea de bancă este foarte deosebită de mine. să-ţi citesc. Uite ce am scris eu. şterge de pe caiet cîteva fire imaginare de praf şi începe: —Ascultă: „Colega mea de bancă este foarte deosebită de mine". Caută cu ochii închişi cuvîntul potrivit.. sînt curioasă să ştiu ce ai scris mai departe. Scrie. Victoriţa s-a făcut palidă de ciudă. se înfurie Victoriţa. Am scris aşa.. Colega nu se lăsă rugată. —Şi ce să pun? Durdulie? —Nu. şi o deşitată.. nu se vede. şi îşi pipăie talia. —Nu.... continuă netulburată Dana: „Colega mea are o faţă lăiăreaţă.. Sînt eu bondoacă?? —Ce." Asta e tot." —Cum lătăreaţă? —Dar cum? îngustă? Uită-te în oglindă! „Mai are un nas borcanat şi urechi măricele. Vorbeşte printre dinţi: —Da? Bine." —Nu se vede. tu. tu. Să nu pui rotofeie..

. Vorbeşte cu glas tremurător: —Ai fi tu în stare să scrii. „Din punct.tor.. —Ştergi.. —Da? Hai la oglindă! Poftim.. cu tocul în aer. o strungăreaţă între dinţi ca Dunărea la Porţile de Fier. —Bine.... în loc de „are urechi măricele".. ”are urechi ca nişte foi de varză murată?" Şi. dar e atît de furioasă că nici nu bagă de seamă.. „bărbia ascuţită ca un vîrf de pantof"? îţi convine? Victoriţa o priveşte drept în ochi: —Îmi convine.. şi." Se repede la masă şi apucă hotărîtă tocul.'" Dana sare în sus şi răstoarnă scaunul.. — Ce vrei să mai scrii? întrebă uimită Victoriţa. ca să te fotografiezi a la minut? —Şi tu nu te-ai prefăcut bolnavă. „ciolănoasă şi deşirată"? —Şi tu ştergi „faţă lătăreaţă"? — Şterge tu mai întîi. de vedere sufletesc. Îşi lipeşte nasul de luciul oglinzii şi vorbeşte cu degetele între dinţi ca o furculiţă: Spune unde vezi tu la mine.. —Ba tu.. —O să scriu că eşti o. Simte că îi izvorăsc două şiruri fierbinţi de lacrimi din ochi... Sînt puse pe tratative. Nu vrei? se înfurie din nou Dana. se roagă Dana.. scriu şi eu: „Are degete ca nişte dopuri de plută şi. asta? Victoriţa s-a înmuiat şi ea: . Uite. Las' că te aranjez eu. —Şi eu am să scriu că în orele de română scrii la matematică! Şi copiezi temele! 146 —Şi eu n-am să scriu că ai fugit de la ultima adunare de grupă... Porţile de Fier? — Şi tu unde vezi la mine varză murată? ţipă Victoriţa.. o. egoistă.. trăgînduse de urechi.. Acum s-au mai molcomit parcă. Păi crezi că eu nu pot să scriu. pentru că nu învăţaseşi poezia pentru serbare? Dana a rămas încremenită.

Un timp se aude doar rîcîitul peniţelor în caiete. din punct de vedere sufletesc. părul.—Dacă scrii de adunarea de grupă! —Nu scriu. Curînd. şterg. —Bine. —Şi n-o să scrii nici de fotografie? —Nu. —Dar ştergi şi fu că sînt egoistă şi că am nasul borcănat. apoi izbucneşte veselă: —Ştiu: potrivit. dar. Dana lasă tocul jos şi citeşte Victoriţei: —„Colega mea. şi încă multe: din punct de vedere fizic Victoriţa are în plus trei virgule. este foarte deosebită de mine. Ea are nasul. Pârul şi ochii sînt potriviţi. Din punct de vedere sufle tesc ea este o fată foarte potrivită. . Ea are nasul potrivit.j —Potrivită. gura. Nu e nici o deosebire între ele?" O. ochii potriviţi." „Cum?! veţi exclama.. Victoriţa. e mai bogată Dana: două puncte şi o pată de cerneală în plus." Victoriţa citeşte şi ea lucrarea ei: 148 — „Colega mea. —Şi despre ochi? —Potriviţi. ba da. lucrările au fost transcrise. Din punct de vedere sufletesc este o fată foarte potrivită. consimte Dana.. —Şi cum să scriu!? Victoriţa se gîndeşte un timp. —Şi despre faţă? i . în schimb... Dar nici tu de copiat temele. este foarte deosebită de mine. Dana. scrii şi tu la fel? —Mai încape vorbă? Uite. dacă ştergi că n-am învăţat poezia pentru serbare. Gura este potrivită.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful