P. 1
MEDICINA CHINEZA

MEDICINA CHINEZA

|Views: 365|Likes:
Published by Mihai Iancu

More info:

Published by: Mihai Iancu on Aug 23, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/15/2014

pdf

text

original

医药

MEDICINA SI FARMACOLOGIA CHINEZA SI INFLUENTELE LOR ASUPRA MEDICINEI JAPONEZE

BRATU ALEXANDRA ALINA GR. 3 MEDICINA SI FARMACOLOGIA CHINEZA SI INFLUENTELE LOR

ASUPRA MEDICINEI JAPONEZE 1. a elaborat in secolul al III d. A fost redactata „Farmacopeea Tang”. fondata la Nara. Medicina japoneza 21. Yu Hsiung (circa 2600 i. „Medicamentele si plantele”. In timpul dinastiei Sung a aparut “ Hsi Yuan Lu” care a devenit principala sursa de cunostinte in domeniul medicinei legale.H. 18. Moxibustia 20. Farmacologia chineza 14. tratatul clasic “ Febra tifoida si alte febre”. 9. Shen Nung.Pentsao (circa 2800 i. prosperitatea economica a promovat dezvoltarea medicamentelor chinezesti. In jurul anului 900 un invatat japonez publica o descriere a 1025 de produse ale farmacopeei chineze 23. hepatita si ciuma. Influenta medicinei europene a inceput sa se exercite in secolul al XIX-lea. Farmacopeea chineza 12. Alte date despre medicamentele chinezesti 15. 7. in 701. era noastra) 16. Principiul universal ‘tao’ 3. farmacologul Li Shicheng a finalizat timp de 27 de ani „Farmacopeea” .). – anii 220. 6.Canonul Medicinei 5. Principiile vitale ‘yin’ si ‘yang’ 2. Chang Chung-ching. 8. VI. Farmacologia chineza si-a facut aparitia in Japonia in sec. Sun Szu-miao a scris Ch’ien Chin Yao Fang –“ O mie de remedii de aur”care cuprindea treizeci de volume de patologie. a scris tratate in care a descris boala beri-beri.H.o capodopera a farmacologiei chineze. MEDICINA SI FARMACOLOGIA CHINEZA SI INFLUENTELE LOR .e. cand un medic chinez aduce aici 160 de volume privind acest domeniu. Prima universitate japoneza. Metode de diagnosticare 11. 17. considerat omologul lui Hipocrate.n. Imparatul Rosu (Hung Ti) a creat primul ierbar medical. avea o facultate de medicina careia ii era anexata o gradina botanica 22. un faimos alchimist si un bun observator. Acupunctura 19.H. Fiziologia chineza 10. Ko Hung.) 4. o data cu comertul si misionarii portughezi. In 1284. In dinastia Tang (anii 618-907).prima farmacopee din lume. si cand (in 701) se creeaza un “Oficiu al medicamentelor” 26. un “Dictionar alfabetic al medicamentelor” va ramane pentru patru secole textul clasic de ‘materia medica’ 25. Pana in dinastia Ming (anii 1368-1644). Imparatul Galben (Huang Ti)-compendiului medical ’’ Nei Ching’’. lucrarea cea mai timpurie din China a fost scrisa de mai multi medici din dinastiile Qin si Hang (anii 221 i.

adica ‘calea’. testate toate personal.” Desi China antica era relativ izolata. uscat. Igiena taoista facea apel la cumpatare si simplitate in ceea ce privese majoritatea lucrurilor. feminin ‘yin’. existau legaturi cu India si Tibetul. iar cand echilibrul se strica apare dezordinea. Transmis pe cale orala timp de mai multe secole.Pen-tsao (circa 2800 i. el a fost asternut pe hartie in secolul III i. trupul il urmeaza in mod natural si aceasta suita este benefica pentru toate cele Trei Comori. Buddhismul a patrus in China din India si o data cu el si conceptiile si practicile medicale indiene. In secolul II i. strans legata de Taoism. Se pare ca Shen Nung a fost cel care a desenat primele harti de acupunctura.).[1] Cand cele doua principii vitale functioneaza armonic. parintele medicinei chineze. universul nu a fost creat de catre zei. intunecat. ci s-a format in urma interactiunii dintre factorul activ. S-a remarcat insa ca. Siria si Egipt adunand informatii despre medicamente. Daca trupul este cel care conduce.ASUPRA MEDICINEI JAPONEZE Conform vechii cosmologii chineze. la prima vedere. adica boala.) in care a prezentat efectele a 365 de medicamente. o anumita similitudine cu teoria sistemelor antagoniste simpatic si parasimpatic din fiziologia contemporana occidentala. rece.’ ( G. determina proportia dintre yin si yang in fiecare lucru. Wen-Tzu spunea:”Trupul este templul vietii. desi acest procedeu dateaza probabil dintr-o perioada mai veche. in secolul I i. Persia si lumea araba. in conceptia chineza. masculin ‘yang’ si factorul pasiv.Canonul Medicinei.H.H.H.. a creat primul ierbar medical. ambasadorul chinez Chang Chien a petrecut mai mult de 10 ani in Mesopotamia. spiritual i se supune. toate trei vor avea de suferit. Imparatul Rosu (Hung Ti). Astfel. domneste ordinea. Spiritul este guvernatorul vietii.[1] . Energia este forta vietii. fapt care dauneaza celor Trei comori. Huang Ti. adica sanatatea. Shen Nung. pozitiv. De-a lungul secolelor au patruns in China cunostinte legate de teoria umorala si de numeroase medicamente. Chinezii au fost printre primii care au definit starea de sanatate. Daca unul dintre ele este in dezechilibru. exista o inegalitate de forta vitala intre principiile yang si yin. spunea “ medicul adevarat ajuta inainte de aparitia primelor semene de boala’’. se datoreaza compendiului medical ’’ Nei Ching’’. cald. Bratescu)[2] Principiul universal ‘tao’.H. luminos. Existau legaturi si cu Asia de sud-est. ‘Doctrina celor doua principii opuse pare sa prezinte.H. Imparatul Galben (Huang Ti). negativ. Forma sa actuala dateaza din secolul al VIII d. Medicina chineza. cand s-a facut ultima mare revizuire de catre Wang Ping. se ocupa in primul rand de prevenirea bolilor. Faima lui Yu Hsiung (circa 2600 i. sau cu cea a umorilor complementare din medicina hipocratica. ceea ce nu este cazul cu teoriile europene mentionate. Gimnastica si exercitiile de respiratie provin si ele din India si sunt strans legate de yoga si de medicina Ayurvedica. Cand spiritual preia comanda. umed.H.

si puncte de vederi asemanatoare celor ale lui Galen din secolul II d. Exista si o genealogie a organelor. Fiziologia chineza avea la baza un sistem umoral asemanator conceptiile grecesti din secolul VI i. deci acumularea energiei. focul. a scris tratate in care a descris boala beri-beri. in plamani are loc respiratia. plamanii-ministri. sigura deosebire fiind existenta a cinci umori in loc de patru.[2] Chang Chung-ching.care cuprindea treizeci de volume de patologie. studiile de anatomie directa au inceput abia in secolul al XVIII-lea. cu poarta cea mare. apa. stomacul fiul inimii si asa mai departe. ficatul-general. considerat omologul lui Hipocrate. In timpul dinastiei Sung a aparut “ Hsi Yuan Lu” care a devenit principala sursa de cunostinte in domeniul medicinei legale. cu mirosul de carne cruda. a elaborat in secolul al III d. Tratatul medical “Nei Ching” considera ca fiecare emotie isi are sediul intr-un anumit organ:fericirea la nivelul inimii. anumite animale domestice. grijile la nivelul plamanului. se considera ca unele vase transporta aerul in organism. tratatul classic “ Febra tifoida si alte febre”. Aceste atributii si raporturile reflecta felul de viata al societatii chineze de atunci. anumite parti ale locuintei. metalul. cinci culori. colonul. duodenul. cinci anotimpuri.H. Inima conduce pulsul. un faimos alchimist si un bun observator. decat pe disectii sau observatie directa. hepatita si ciuma. decat prin disectie. Pana in secolul al XIX-lea anatomia a fost predata in scolile medicale mai mult pe baza de desene si modele artificiale. Iata un exemplu: metalul corespunde cu vestul. cu albul. palparea pulsului. Sun Szu-miao a scris Ch’ien Chin Yao Fang –“ O mie de remedii de aur”. gandirea la nivelul splinei. cinci tratamente. iar ficatul era sediul furiei si al sufletului.In Nei Ching se spune ca ficatul este rezervorul sangelui si sediul sufletului. Cu toate acestea. Numarul cinci avea o semnificatie mistica pentru chinezi si era folosit pentru majoritatea clasificarilor: cinci elemente. vezica biliara si rinichii. inima fiind fiica ficatului. cu ficatul. cu cainele. Teoria macrocosmosului ale carui parti componente se regasesc in microcosmosul organismului omenesc se intalnesc si la chinezi.H. In splina se petrece nutritia si se produce gandirea. Metodele de diagnosticare cuprindeau anamneza. de fapt. Cinci elemente de baza alcatuiesc totul: lemnul. Tot in acest tratat se metioneaza unele aspecte legate de circulatia sangelui: “tot sangele este sub controlul inimii…sangele circula in cerc in mod continuu si nu se opreste niciodata…”. se identifica cu spiritului.H. cu semintele oleaginoase. Ko Hung. cu cifra 9. care. anumite numere si anumite viscere. vezica biliara-procuror. Organele se gasesc in ralatie de ierarhie fiziologica: inima-rege. observarea vocii si trupului si palparea partilor afectate in unele situatii. cinci emotii etc. cinci gusturi. Cunostintele de anatomie in China antica se bazau mai degraba pe rationament si presupuneri. Fiecaruia din aceste elemente ii corespund anumite puncte cardinale. splina-ofiter cu alimentarea.. iar in rinichi isi au sediul vointa si puterea germinativa. Viscerele pricipale sunt stomacul. . cinci calitati. pamantul. Deoarece doctrinele lui Confucius interziceau atingerea de corpul uman.

prognosticul si terapeutica. Data fiind deosebita importanta ce i se acorda. medicii chinezi credeau ca pot stabili diagnosticul. Pentru pastrarea conditiei fizice si pentru refacere se recomandau exercitiile fizice. cu aplicarea unor presiuni variate ale degetelor pe artera. Alimentatia bolnavului se compunea dintr-un amestec complex de alimente in functie de proportia dintre yang si yin. apoi se ocupau de orificiile naturale. el este conceput pentru destinderea si chiar pentru a remedia unele defecte fiziologice si atitudini vicioase. asa numite ‘ferestre ale organismului’. in care pulsul vibreaza asemenea coardelor. pe o figurina de fildes sau de portelan inchipuind cu mare arta corpul femeiesc. Este de la sine inteles ca un studiu asa de amanuntit cerea timp. din cauza ca imita miscarile caracteristice tigrului. formei si starii. conform principiului tao. un mare chirurg. ursului. pe baza schimbarilor la corpul exterior al omului si la functiile lui se poate deduce la schimbarea organelor interne. al secretiilor. se aprecia vocea si se asculta respiratia. medicul facea legatura dintre unii factori cmportamentali si constitutionali si boala pacientului. pulsul era luat in 18 puncte. calitate pe care o valorificau la examenele lor clinice. dar greu de practicat la femei.[2] Conform tratatului Nei Ching existau cinci metode de tratament: vindecarea spiritului. folosirea medicamentelor. Hua T’o.Medicii chinezi acordau o mare atentie actiunii mediului inconjurator asupra organismului. Medicii chinezii erau excelenti observatori. Luand in considerare faptul ca unele stari mintale determinau aparitia unor modificari la nivelul anumitor organe. Schimbarea organelor omului este reflectata inevitabil la schimbarea aspectului exterior si respectiv la schimbarea starii sufletesti. Era cercetat mirosul gurii. locul unde simteau durerea. In felul acesta se identificau peste 200 de feluri de pulsuri. aplicarea de plasturi si evacuarea continutului intestinal cu ajutorul purgativelor. Totodata alimentatia trebuia sa tina cont de . uneori ceasuri la rand. Metoda de privire reprezinta o metoda de consultare bazata pe teoria meridianele organelor interne ale omului. se gusta urina( pentru determinarea diabetului). Ele obisnuiau sa-i arate medicului. Intitulat “jocul celor cinci animale”. ei doreau sa stie cum pacientul a incalcat principiul “tao”. Prin urmare. cerbului. hranirea trupului. Medicul trebuia sa aduca pacientul pe calea cea buna. Una din cele mai importante metode pentru stabilirea diagnosticului era examinarea pulsului. Ei apreciau mai intai starea generala. de cate trei ori la rand. ajutandu-l pe acesta sa-i corecteze. dintre care 26 indicau o moarte foarte apropiata. maimutei si cocolului. Corpul exterior al omului are stransa legatura cu organele sale interne. Alte metode de tratament erau masajul. care nu acceptau sa se dezbrace in fata medicului. Chinezii considerau corpul uman ca fiind un instrument cu coarde. tratarea corpului in intregime si folosirea acupuncturii si moxibustiei. a culorii. a creat un sistem ingenios de terapie fizica prin imitarea miscarilor naturale ala unor animale. deosebit de amanuntite. Examenul era lesnicios la barbati. [1] Prin puls.

[2] Medicamentele se clasificau in cinci categorii: ierburi. parti ale corpului sau ale anumitor organe. minerale si graunte. „Tratatul fundamental de materii medicale”. Medicamentele erau considerate cu atat mai bune cu cat aveau gust mai neplacut. In farmacopeea chineza se intalnesc si produse opoterapice (medicamentele opoterapice constau in extracte din glande sau tesuturi animale). Fiecare din cele cinci gusturi exercita un efect favorabil asupra unei parti organismului: acru asupra oaselor.anotimp. sulfatului de sodiu si reventului folosite ca purgative-laxative. Medicii au studiat nenumarate plante. laptele de femeie. folositi in tratamentul bolilor venerice. Pentru redactarea acestei lucrari Li Shizhen a citit peste 800 de opere medicale. „Tratatul fundamental de materii medicale” a plasat farmacologia chineză la un nivel înalt. arsen si pietre magnetice. excremetele. urina. mai intai de chinezi si apoi au trecut in Europa. Cel mai vechi. cu 11 856 de retete de preparare. produse de excretie. insecte. Li Shizhen si-a dus la bun sfarsit celebra sa lucrare. După 30 de ani de eforturi si dupa trei randuri de modificari. 1892 de denumiri de plante medicinale. Opera lui Li Shizhen a reclasificat în mod stiintific substantele medicinale inregistrate. petru inducerea febrei si traspiratiei si pentru inhibarea tusei. cu un numar imens de prescriptii. O metoda de clasificare similara a aparut in Europa in 1741. Farmacopeea chineza era foarte bogata. Ephedra a patruns in farmacopeea greceasca si prin intermediul acesteia s-a raspandit apoi in lumea intreaga. Substantele minerale si metalele terapeutice includeau compusi de mercur. . cuprinde. in 52 de volume. ficatul. la intervale scurte. De aceea Li Shizhen a fost cel mai mare farmacolog chinez din antichitate. Se parea ca se practica si un fel de homeopatie. introducand unele noi substante medicinale sau functii.[1] Se cunostea eficacitatea fierului care era folosit in anemii. descrisa de Imparatul Rosu si care a fost folosita cateva mii de ani ca un stimulant. dandu-se bolnavilor sa bea. Doua plante medicinale si-au legat numele de medicina chineza. precizandu-le si imbunatatindu-le calitatile prin culturi speciale. Cele peste 1000 de ilustratii din lucrare au aratat imaginea diverselor medicamente in scopul facilitării identificarii lor. amar asupra respiratiei si dulce asupra muschiului. Li Shizhen a făcut un bilant al experientei acumulate in cateva mii de ani in domeniul farmaceutic de poporul chinez. Li Shizhen a criticat unele teorii antistiintifice absurde si superstintioase din medicina. ca un remediu petru bolile respiratorii. copaci. al lui Li Sicen(Li Shizhen) (secolul al XVI-lea). iute asupra tendoanelor. intrecand-o pe cea a altor popoare vechi.[2] Se foloseau si remedii animale: praf de oase fosilizate-asa numitul “dinte al dragonului”. placenta umana. precum tiroida de oaie. ajungand la aproximativ doua mii de substante si saisprezece mii de retete magistrale. cu aproape 200 de ani mai tarziu. sarat asupra sangelui. solutii diluate de otravuri. S-au intocmit codexuri farmacologice. Noua farmacopee a corectat si clarificat greselile si confuziile facute de predecesori. Una dintre ele este ephedra(ma huang) sau “coada calului”.[1] Farmacologia chineza este deosebit de bogata.

ceea ce inseamna bun de fumat. animale. Cea de-a doua planta medicinala foarte populara in China este ‘ginsengul’. monopolizand cea mai mare cantitate din productia proprie si din import. Curand China ajunge centru fumatorilor de opiu. nu a facut altcva decat sa incurajeze traficarea si utilizarea lui ilicita. diagnosticare si tratare a bolilor.[1] In China opiul a ajuns prin intermediul arabilor. pentru a distinge cele doua medicini si medicamente. precum si unele chimice si biologice. dar mai ales inlatura senzatia de foame. Inventia si intrebuintarea medicamentelor chinezesti au o istorie de cateva mii de ani. mineraliere. restabilirea potentei. pana ce imparatul Yung-Ching se vede silit sa treaca la adoptarea unor masuri radicale fata de cultivarea macului si importului opiului in China. intr-o vreme cand foametea endemica facea ravagii. In istoria Chinei exista povestea ca „Un taran a gustat o suta de feluri de iarba si s-a intalnit cu 70 de veninuri pe zi. dupa ce cercetatorii japonezi au izolat si purificat principiul active.[3] Alte date despre medicamentele chinezesti: Medicamentele chinezesti sunt substante medicamentoase folosite in Medicina traditionala chineza pentru prevenire.Totusi ea a inceput sa fie folosita pe scara larga in Europa occidentala abia la sfarsitul secolului XIX-lea. stimularea organismului debilitat si sedarea celor surescitati. salcia care continea acid salicilic si era folosita pentru tratamentul reumatismului. Chinezii l-au adoptat sub numele de “o-futung”. Pentru chinezi preparatele continand ginseng aveau efecte miraculoase producand intarzierea imbatranirii. Acesta-l transpunea pe sarmanul culi intr-o lume de vise. aratand ca . Alte plante cu efecte farmacologice folosite de medicina chineza sunt: algele marine care contin iod si erau folosite pentru tratamentul gusei tiroidiene. Povestea reflecta procesul de descoperire a substantelor medicamentoase de catre oameni ai muncii in cursul luptei cu natura si al activitatilor de productie. termenul de Medicamentele chinezesti a aparut abia dupa patrunderea medicinii occidentale. florile de dud care contineau rutin. Dar lexical. inclusiv medicamentele vegetale. efedrinam si i-au stabilit proprietatile farmacologice. Aceste medicamente provin in principal din medicamentele naturale si prelucrarea acestora. interzicand fumatul opiului. Imparatul Chinei. Urmeaza mai multe interdictii fara efect. Nu se stie inca cat de devreme a inceput sa fie utilizat opiul ca medicament. In plus mai produce ameliorarea diabetului si stabilizarea tensiunii arteriale. folosite pentru tratarea hipertensiunii arteriale etc.

era noastra) pe baza sintetizarii materialelor bogate privind substantele medicamentoase. Pentru ca o reteta prin combinatii rationale. Dictionarul cuprinde 5.Chineze in 1949. Concomitent au aparut numeroase dictionare. creand conditii pentru cresterea multor plante medicale.767 de articole. lucrarea cea mai timpurie din China a fost scrisa de mai multi medici din dinastiile Qin si Hang (anii 221 i. Pe langa satisfacerea solicitarilor interne. ziare si reviste de specialitate. Intrebuintarea medicamentelor chinezesti are o istorie lunga. prosperitatea economica a promovat dezvoltarea medicamentelor chinezesti. In 1977 a vazut lumina tiparului „Marele dictionar al medicamentelor chinezesti”. care sunt intrebuintate inca in zilele noastre.e. farmacologul Li Shicheng a finalizat timp de 27 de ani „Farmacopeea” . numarul sortimentelor des folosite depasind 600. . Cartea cuprinde 850 de medicamente. Dupa proclamarea R. cu efectele nocive reduse. relieful variat si climatul diferit din regiune in regiune formeaza diferite medii ecologice.n. s-au efectuat cercetari ample asupra medicamentelor chinezesti sub toate aspectele. Teritoriul vast. medicamentele chinezesti se si exporta in peste 90 de tari si regiui ale lumii. ea da un efect mai bun si este intrebuintata la tratarea multor boli complicate. unele fiind insotite de desene. cuprinde mai multe feluri de ingrediente medicamentoase. Pe baza investigatiei pe scara nationala a fost redactata in 1961 „Farmacopeea medicamentelor chinezesti”.P. de invatamant si de productie de specialitate. Aparitia acestei carti a pus baza stiintei medicamentelor chinezesti. In „Cartea Cantecelor” din dinastia Zhou de vest (secolul 11 – anii 771 i. „Medicamentele si plantele”.892 de medicamente.medicamentele chinezesti isi au izvorul in munca de productie. tara noastra a reusit sa prepare peste 8. China se situeaza pe primul loc in lume in ce priveste gama sortimentala si cantitatea de productie. Cartea cuprinde 1. A fost redactata „Farmacopeea Tang”.n) au fost consemnate cel mai devreme substantele medicamentoase din China. In momentul de fata.o lucrare de medicina traditionala chineza a trasat baza teoretica pentru medicina traditionala chineza. In dinastia Tang (anii 618-907).000 de medicamente chinezesti. publicatii. a jucat si joaca un rol important pentru dezvoltarea si prosperitatea natiunii chineze.e. Medicamentele chinezesti provin in marea majoritate de la medicamente naturale. „Bolile interne” . Pana in dinastia Ming (anii 1368-1644).prima farmacopee din lume.o capodopera a farmacologiei chineze.e. Au fost infiintate si institutii de cercetari stiintifice.n) au aparut bauturi si supe medicamentoase. Inca in perioada dinastiilor Xia si Shang (secolele 22 – anii 256 i. Cartea cuprinde 365 de feluri de medicamente. – anii 220.

dozele si metodele de administrare precum si indicatiile si precautiile.H. Fiecare din puncte este legat de un anumit organ. Instrumentalul era format din ace din metale nobile. compozitia.. Prin intermediul acestora se trasmite o forta de viata active numita ch’i. conditiile fizice. trebuie cunoscute cu mare precizie. intrau in . pe care erau reprezentate zonele in care aveau sa fie implantate acele. prevenirea degradarii celor existente. restabilind astfel echilibrul. dar uneori si cateva zile. Scopul acestor tratamente este de a elimina excesul de yang si yin. variatia de sezon. sa se toarne statui de arama infatisand corpul omenesc. in mai multe puncte situate de-a lungul a 6 meridiane care traverseaza organismul. Acupunctura s-a raspandit in Coreea si Japonia la sfarsitul secolului X i.[1] Punctele de acupunctura.[4] Acupunctura si moxibustia Acupunctura si moxibustia fac parte din terapia medicala chineza de cateva mii de ani. Centrul de greutate al cercetarii medicamentelor chinezesti este axat pe selectarea si cultivarea soiurilor bune de plante medicinale. starea sanatatii si a maladiei.n. Acele erau infipte la o adancime de 2 pana la 6 milimetri si se lasau pe loc de obicei cateva minute. artrite. in functie de tratamentul urmarit. Ele sunt legate deseori de varsta. investigarea si valorificarea noilor surse de medicamente si introducerea plantatiilor medicamentoase din alte tari. Pentru a administra in siguranta si cu efect medicamentele chinezesti. in Europa in secolul al XVII-lea. dar si alte suferinte. inteparea unui anumit punct de la nivelul lobului urechii poate trata o suferinta abdominala. De exemplu. dar si din metale commune. in anumite puncte.Intrebuintarea medicamentelor chinezesti este bazata pe teoria Medicinii traditionale chinezesti. iar in ultimiiani interesul pentru aceasta tehnica medicala este in crestere. Se recurgea la acupunctura pentru a trata afectiuni foarte variate: dar cele mai dese erau durerile de cap. trebuie sa se cunosc retetele. Se vor lua masuri pentru protejarea plantelor medicinale originale. provocate de luxatii. in numar de 365. orice simptom sau boala poate fi supuse unei corectii prin acupunctura. pe crearea soiurilor noi prin radioizotop si pe bioinginerie. Pentru a se cunoaste mai bine pozitia ‘punctelor vitale’ se obisnuia de prin secolul al XIlea e. Acupunctura consta in inserarea la nivelul tegumentelor a unor ace lungi la adancimi diferite. Practic. aur si argint. Totodata ele asigura introducerea in corpul uman a unui surplus de energie din exterior.. pana si peritonite.

au determinant crearea in China a unor practice terapeutice preluat mai tarziu de medicina din toata lumea: helioterapia. S-ar putea ca descoperirea existentei “punctelor vitale” sa se fi datorit inteparii sau combustiei in cursul unor ritualuri exorcizante ale samalilor. a tradus cunostintele medicale chineze si i-a invatat pe altii s-o practice. acest mijloc traditional de tratament este practicat astazi pe scara intinsa nu numai in China. Moxa reprezinta un material moale care se arde deasupra pielii. Dupa o grava epidemie care a afectat Japonia. sau exercitiile de respiratie. In secolul urmator. a infiintat o scoala medicala bazata pe metodologia acesteia. medicii coreeni au fost invitati in aceasta tara pe post de consilieri. cunostiintele medicale chineze au ajuns in Japonia prin intermediul coreenilor. Legatura dintre cele doua fenomene a fost retinuta si controlata in alte cazuri de migrena. Pregatirea studentilor era asemanatoare cu cea inregistrata in China. a sosit in Japonia si a ocupat o pozitie importanta la curtea imperiala. Legenda aduce. masajul. un justificat omagiu spiritului de observatie si tenacitatii medicilor chinezi. In vechime. Degeaba a in cercat imparatul Heijo in secolul al IX-lea sa combata influenta straina si sa reinstaureze practica medicala japoneza traditionala. a scapat brusc de dureri dupa o lovitura intamplatoare la picior. acupunctura si moxibustia au patruns in Japonia. Sistemul japonez cerea o pregatire intense si de lunga durata inainte de a putea practica profesia in urma unei examinari guvernamentale. La sfarsitul aceluiasi secol. la fata locului. ajungandu-se astfel.[5. Chien Chen.[1] . el a practicat medicina. la acupunctura. In acest fel.[2] Moxibustia este la fel de veche ca si acupunctura si foloseste aceleasi maridiane si pentru plasarea moxelor. pentru alungarea demoniilor incuibati in trupul bolnavilor. iar medicina chineza a fost acceptata in totalitate. In secolul al VIII-lea un calugar budist. dupa care se da foc materiei vegetale. Era necesar ca studenti sa aiba un statut social ridicat pentru a fi admisi la studiu. Medicina chineza avea deja radacini adanci.indicatii si unele boli epidemice. kineziterapia. precum holera. Dealtfel exista legende care povestesc ca cineva. In prezent. dietica.1] Medicina chineza era bine dezvoltata cu mult timp inainte de inceputul epocii crestine. in esenta religioase. metoda se practica cu ajutorul unor varfuri de piatra ascutita. prin observatie empirica. Rezultatele acestor terapeutici nu au putut fi obtinute decat datorita spiritului acut de observatie al lecuitorilor. In punctele alese se infig in piele betisoare din tulpina unor plante (de obicei Artemisia vulgaris).H. Din secolul al VII-lea.[1] Acestor doua procedee de excitatie in puncte foarte bine precizate li se poate adauga si revulsia regiunii. ale carui practice.[2] Trebuie amintita si influenta pe care a avut-o asupra medicinei chineze daoismul. suferind de o puternica criza de migrena. Sub numele japonez de Kanjin. medicina chineza castigase teren in Japonia si medicul Wake Hiroya. existau si profesori care se ocupau de pregatirea celor care apartineau unor clase mai sarace. Dealtminteri. dar si in Europa si America. studenti si medicii japonezi calatoreau in China pentru a invata direct. Influentele sale s-au raspandit la inceput in Coreea in secolul VI-lea d. Cu toate acestea. chiar sub forma aceasta. tehnica este folosita pentru obtinerea anesteziei in interventii chirurgicale.

publicat in prima jumatate a secolului al XIX-lea. care sunt traduse sau copiate de japonezi in limba lor. pe care le distribuiau gratuit saracilor. –Lucrarile introduse aici de olandezi au stimulat studiul stiintific al plantelor. caruia in secolele imediat successive ii urmeaza altele. a medicului Ono Ranzan (sfarsitul secolului al XVIII-lea). in principalele orase din Japonia expozitii periodice de varietati de crizanteme exclusive. in 48 de volume. descrie 1200 de specii de ierburi si 600 de specii de arbori. Un “Dictionar ilustrat de ierburi si arbori”. asemenea chinezilor.In cazul japonezilor interesul pentru stiintele naturale si medicina s-a manifestat mai intens decat pentru alte stiinte. -medicii japonezi aducand contributia experientei lor personale si a cunoasterii ambiantei locale. scoala europeana de medicina a continuat tot mai intens organizarea temeinica a scolii si institutiilor medicale japoneze. pana la aparitia in Japonia a farmacologiei europenilor.in o mie de volume. Organizat la scoala Chinei si a Coreei. Interesant de observat ca japonezii. contactele cu europenii au inaugurat o era noua si in acest domeniu. VI. V. -cea a lui Ekken (din 1707. modul de intrebuintare. si cand( in 701) se creeaza un “Oficiu al medicamentelor”. Clasica a ramas “Introducerea in farmacologie”. a 1882 de medicamente. sporadic. europene sau japoneze. O enciclopedie a produselor naturale ale Japoniei a fost inceputa in 1679. Maiestrii lor in aceste domenii au fost coreenii si chinezii.pe existenta clinica. care descrie varietatile. -opera neintrecuta prin precizia sa. contrafacerile.. Au urmat si alte lucrari cu character enciclopedic. Dupa intreruperea contactelor cu China medicina a fost practicata in manastiri de bonzii buddisti. pentru lumea naturii s-a manifestat si in secolul entomologic. in 30 de volume. un “Dictionar alfabetie al medicamentelor” va ramane pentru patru secole textul clasic de ‘materia medica’. In secolul urmator se noteaza un mare interes pentru lucrarile medicale ala olandezilor. in 16 volume) sau cea a lui Razan (din 1746. Dar nici un alt popor din lume n-a aratat un asemenea interes fata de lumea insectelor ca japonezii. proportile gigantice ale lucrarii raman impresionante. Prima universitate. avea o facultate de medicina careia ii era anexata o gradina botanica. etc. XVII de cand a inceput sa se organizeze. cand misionarii portughezi au facut aici spitale si leprozerii. Dupa care. Din secolul XVI. cu un personal specializat pentru prepararea medicamentelor pe baza de plante. proprietatile. nu pe studiul operelor medicale. Influenta medicinei chineze a continuat totusi. Pasiunea. von Siebold descrie in 1822 la Nagasaki o scoala medicala fondata. in 701. ci-un lucru nou. Farmacologia chineza si-a facut aparitia in Japonia in sec. cand un medic chinez aduce aici 160 de volume privind acest domeniu. studiul medicinei a inceput in Japonia in primele decenii ala sec. cultivand si 3000 de specii de plante medicinale. chiar daca un “volum” ar avea doar dimensiunile unei fascicole de 60-80 de pagine. . Vin si medici europeni renumiti: F. Foarte numeroase tratate de floricultura au aparut in Japonia. cand un medic corean a deschis o scoala de medicina la Osaka. au menifestat un interes mult mai mare fata de botanica decat fata de zoologie.care a lasat urme de mare finete artistica si in literatura si in arta lor. O importanta speciala a avut cultura crizantemelor inca din sec. fondata la Nara. La sfarsitul secolului al VIII-lea se scrie in Japonia primul tratat de materia medica. tipic japoneza. In jurul anului 900 un invatat japonez publica o descriere a 1025 de produse ale farmacopeei chineze. in 48 de volume). iar in 1284.

vindecatori si vanzatori de ierburi.inca din secolul VII. Dar medicii adevarati practicau.a. mai ales in domeniul biochimiei. ceai de radacini de bujor contra diareei. chiar si in cazuri de maladii nervoase.-si in special la tara. erau foarte putini in in Japonia: doar la curte si in orasele mari.d. s. frunze de volbura contra intepaturilor de insecte. Ulterior. negustorii olandezi au venit cu chirurgii lor proprii. In general insa. dar pana si in prima jumatate a secolului al XIX-lea se ma emit decrete imperiale prin care studierea medicinei occidentale era interzisa. [5. asemenea colegilor lor chinezi ai caror discipoli erau-acupunctura si cauterizarea prin ardere pe anumite regiuni a unor ierburi uscate(moxa). de radacini si de doftorii magice. Circularea tratatelor europene a fost admisa doar dupa 1700. Se aplica. in general aceeasi medicatie pentru aceleasi boli atat oamenilor cat si animalelor.bolnavii se tratau folosind stravechi retete populare empirice:albusul de ou contra arsurilor.m.Medici de profesie. In ultima suta de ani. alimentatie cu alge marine contra diabetului. In restul tarii circulau doftori ambulanti. ceai de frunze de bambus contra durerilor de stomac.2] Influenta medicinei europene a inceput sa exercite in secolul al XIX-lea. microbiologiei si imunologiei. In anul 1706 a aparut o traducere japoneza a operelor chirurgicale ale lui Ambroise Pare. mai bine pregatiti. savantii japonezi au adus o contributie remarcabila la progesul stiintelor medico-biologice.[2] . o data cu comertul si misionarii portughezi.

102 [4] http://en.org/wiki/China [5. pag..1] Ovidiu Dramba ‘ Istoria culturii si civilizatie’ vol 2. Istoria Medicinei Universale. pag. O istorie a medicinii. G. N.wikipedia. Bucuresti 1999. editura Saeculum I.BIBLIOGRAFIE: [1] Ursoniu.-Cultura si civilizatia japoneza. pag. editura Vestala. Bratescu. editura Vestala.2] Ovidiu Dramba ‘ Istoria culturii si civilizatie’ vol 2. 139-142 .. editura Saeculum I. Editura de Vest. Editura Albatros. S.. pag.O.. pag. Timisoara 2000.. 50-63 [2] Vatamanu. 7886 [3] Emanoil Grigorescu ‘Din ierburi s-au nascut medicamentele’ editura Albatros 1987.O.-Cultura si civilizatia chineza. Bucuresti 1999. 69 [5.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->