Dascalul pocaintei - Omilii si cuvantari

Dascalul pocaintei - Omilii si cuvantari

Introducere si traducere de + IRINEU SLATINEANU Editura Sf. Episcopii a Rmnicului Vlcea Rm. Vlcea - 1996

Cuprins
Cuprins ............................................................................................................................................2 INTRODUCERE.............................................................................................................................3 DRAGOSTEA CEA FIREASCA A PARINTILOR CATRE FII NU ESTE DE NELUAT N SEAMA............................................................................................................................................5 DESPRE CINSTEA DATORATA PREOTILOR..........................................................................14 CATRE CEI CE INVINUIESC PRONIA SAU PURTAREA DE GRIJA A LUI DUMNEZEU. .23 MPOTRIVA CELOR CE TREC CU VEDEREA PE SARACI...................................................29 TREBUIE SA CUGETAM LA CELE CE SE GRAIESC N BISERICA.....................................34 DE CE POMUL ACELA SE NUMEA POMUL CUNOSTINTEI BINELUI SI RAULUI ?.......37 DESPRE DRAGOSTEA CEA DESAVRSITA...........................................................................45 CEL CU FAPTE BUNE NU TREBUIE SA SE NCREADA.......................................................55 DOVEDIRE DUMNEZEIASCA MPOTRIVA CELOR CE OPRESC NUNTA.........................62 DESPRE BUNA RNDUIAL LA SLUJB..............................................................................72 DESPRE PRIMEJDIA PACATULUI MAGULIRII......................................................................81 CUVNT DESPRE POCAINTA..................................................................................................89

INTRODUCERE
Din Dascalul pocaintei - Omilii si cuvantari Editura Sf. Episcopii a Rmnicului Vlcea Rm. Vlcea - 1996 Sfntul Ioan Gura de Aur, cel mai de seama orator, parinte si sfnt al Bisericii noastre, s-a nascut n Antiohia nainte de 347, probabil n 344. Tatal sau, Secundus, era unul din generalii armatei imperiale, iar mama sa Antuza. si tragea spita neamului din cele mai nobile familii clin Antiohia. Ioan, a avut nefericirea sa-si piarda tatal la putin timp dupa nasterea sa. Antuza a ramas vaduva la numai 20 ani si cu grija a 2 copii, o fetita de 2 ani si Ioan care abia se nascuse. Ea a refuzat sa se recasatoreasca si s-a devotat ntru-totul educatiei fiului sau, fetita murind foarte curnd de la moartea tatalui ei. Mama Sfntului Ioan, care se alatura cu tot atta cinste de alte mame celebre din istoria crestinismului - de Emilia, mama Sfntului Vasile cel Mare si a Sfntului Grigore de Nissa, de Nona, mama Sfntului Grigore de Nazianz, si de Monica, mama fericitului Augustin -, si-a crescut copilul cu o grija deosebita si cu un devotament pna la sacrificiu, nzestrata de Dumnezeu cu o inima mare si un nalt simt al virtutii, cu o pietate adnca de crestina, plina de tandrete, avea barbatia unui suflet de patriciana romana. Antuza a fost cea mai demna femeie care a purtat vreodata numele de mama. Chiar si pagnii au venerat-o. Ioan spune ca Libanius, aflnd de la el despre mama sa, n vrsta de 40 ani si vaduva de 20 ani nedorind vreodata sa se recasatoreasca, plin de admiratie, ndreptnduse spre cei ce-l ascultau, a exclamat : ,,O, zeilor ! Ce femei minunate au crestinii (Sf. Ioan Gura de Aur, Catre o tnara vaduva). Tnara mama vedea n nfatisarea fiului imaginea vie a sotului sau (Despre preotei 1, 1) si mai ales calitatile vadite ce se distingeau deja n acest copil. Ea l-a crescut singura, nevoind ca alte mini sa atinga acest suflet n care Cerul parea sa fi turnat atta bogatie de har. Ioan a fost deci alaptat de la credinta mamei sale si din curajul sau. El respira alaturi de ea, din leagan, maretia bunelor deprinderi, pietatea robusta care l va urma n toata viata sa. Soarele Orientului, inima Antuzei si Cartile Sfinte, dupa care a nvatat sa citeasca, au varsat valuri de lumina, de poezie si de iubire asupra acestui suflet frumos, deschis de timpuriu marilor ntelegeri duhovnicesti. Desi botezul sau, urmnd uzajul timpului, a fost amnat pentru o alta vreme a vietii sale, el n-a fost totusi mai putin instruit n legile crestine, ale caror nvataturi, au cuprins puternic gndirea sa, ndemnndu-l nca din frageda vrsta, n saltari arzatoare spre Cer, spre Dumnezeu. nzestrat cu o inteligenta ascutita, cu un suflet arzator si tandru, cu o sensibilitate plina de vioiciune, bun, blnd, generos, aratnd de timpuriu o compasiune sincera pentru cei saraci care va fi de altfel una din izvoarele elocintei sale. Lund foc pentru ceea ce este just si adevarat, dar fara ranchiuna, fara marire, incapabil de a se fatarnici si de lasitate, cu o statornicie rar ntlnita la un copil, avea ceva imperial n trasaturi, care aminteau de tatal sau.

Iata numai cteva din trasaturile sfinte ale acestui mare teolog al Bisericii noastre, de care nu neam putut lipsi fara sa le mentionam. Lucrarea de fata face parte dintr-un lung sir de traduceri din Opera Fericitului Ioan pe care ne-am propus s-o redam n limba romna. Suntem actualmente la al treilea volum din Omiliile si Cuvntarile Sfntului. Cartea de fata am intitulat-o sugestiv Dascalul pocaintei ntruct cuvntarile Sfntului sunt ndemnatoare la smerenie, regret pentru pacatele savrsite si la pocainta cea adevarata. De altfel Sfntul Ioan Gura de Aur a fost numit chiar de ngeri Dascalul pocaintei n vedenia descrisa de Ioan Moshu. Pocainta este centrul preocuparilor marelui parinte. Ea este nsotita de iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Daca ea ar fi lipsita de ngaduinta lui Dumnezeu ntr-adevar omul ar trebuie sa se teama de mntuirea sa. Dar iubirea divina se alatura pocaintei si omul prinde curaj. Iubirea Domnului n-are hotar, iar bunatatea Lui nu se poate talmaci cu cuvntul. Sfntul Ioan este ngaduitor si chiar mngietor pentru cei slabi dar foarte aspru si sever cu viciul si pacatul. Pentru a ncuraja pe pacatos el vorbeste de mila divina si aduce n sprijinul acesteia bogatia iertarii care deschide portile cerului. Orict ar fi pacatele de multe, omul trebuie sa le condamne cu fermitate si sa le spovedeasca si iata cum ncepe mntuirea. N-are importanta ca omul a cazut de o mie de ori n pacat sau ca este nca n pericol de a cadea din nou, bunatatile ceresti sunt mult mai numeroase dect greselile omenesti. Pacatul tau are hotar ; leacul, nsa n-are hotar. Pacatul tau oricum ar fi, este facut ; dar iubirea de oameni a lui Dumnezeu este negraita. Ai curaj! Pocainta biruie pacatul, nchipuie-ti o scnteie ce cade n ocean ! Poate ramnea ea aprinsa ? Poate sa se vada ? Nu! Numai orgoliul nvechit, lipsit de framntarea sufleteasca, nu nmoaie inima Domnului spre iertare. naintea Cerului cel mai mare pacat este acela de a nu-si marturisi pacatele. Sfntul Ioan aminteste n acest sens gresala lui Cain, ucigatorul de frate, care desi demascat de Dumnezeu pentru teribila sa greseala a negat crima sa si razbunarea divina s-a ndreptat asupra lui. Sfntul Ioan recunoaste ca un fin psiholog ca mpotriva pocaintei lucreaza n chip deosebit de activ vrajmasul diavol. Diavolul nu-l lasa pe pacatos sa se rusineze cnd face pacatul, ci-l mpinge sa-l savrseasca n vazul lumii. Stie doar diavolul ca daca el s-ar rusina, ar fugi de pacat ; dar l face sa se rusineze cnd se pocaieste ; stie satana ca daca se rusineaza sa-si spuna pacatul, nu se mai pocaieste. Doua rele i face diavolul : l atrage spre pacat si l ndeparteaza de pocainta . . . ,,Satana stiind ca pacatul e nsotit de rusine, care e n stare sa ndeparteze pe pacatos de pacat, iar pocainta e nsotita de ndraznire, care e n stare sa atraga pe cel care se pocaieste, a schimbat rnduiala si a dat pocaintei rusine, iar pacatului ndraznire.

Pocainta este asemanata de Sfntul Ioan cu alifia vindecatoare pentru rana sufletului. Pacatul este rana, pocainta este leac. . . Pacatul aduce rusine, pocainta ndrazneala, n pocainta omul gaseste ndraznire catre Dumnezeu, libertate din robie a celui rau si viclean, curatire de pacate si usurare a constiintei. Exemple de pocainta sunt nenumarate, unul nsa l remarca Sfntul Ioan mai puternic: acela al tlharului de pe cruce care a ajuns drept n urma marturisirii. Stapnul att de bine sterge pacatele ca nu mai ramne nici-o urma de pacat, nici nu ngaduie sa ramna vreun semn, ci odata cu sanatatea daruieste si frumusetea, odata cu izbavirea de pedeapsa da si dreptate si face pe cel ce pacatuise asemenea cu unul care n-a pacatuit. Pocainta fara dragoste, spune Sfntul Ioan este ineficienta, si e moarta Iata n fata voastra saracii, captivii, batutii de soarta care ratacesc fara adapost ; ei gem fie suferinta, plng de durere, sunt disperati de necazuri Ce mijloc mai simplu si mai usor de a cumpara iertarea : o bucata de pine, o haina, un pahar cu apa rece ? Pentru ca este att de putin noi putem att de usor s-o obtinem ; sa nu ratam o att de frumoasa ocazie ; sa o cumparam, sa cstigam cerul. A mbraca pe sarac este a-L mbraca pe Hristos. Nu puneti n fata ochilor vostri saracia voastra, ci dati dupa putere. Att cat veti da, atti avocati vor fi gata naintea lui Dumnezeu cnd veti veni naintea tribunalului Sau de judecata. Hristos nsusi se va prezenta naintea ngerilor Sai zicnd : Iata acest om care pe pamnt ne-a umplut de bunatati. Izvorul cuvntului dumnezeiesc a lui Ioan era n viata sa sfnta, n devotamentul sau care facea din viata sa ntreaga, o jertfa placuta lui Dumnezeu si n interesul poporului. Hrisostom era un sfnt, cu darul cuvntului si unea n el cuvntul cu fapta personala. El scotea din sufletul sau plin de dumnezeire, valuri de nvataturi, de dragoste sfnta care vindecau pna si cel mai mpietrite inimi ale pacatosilor, n cuvintele sale orice om si racorea sufletul ars de pacate si prjolit de sagetile nflacarate si otravite ale viclenilor diavoli. Nadajduind ca si aceasta stradanie, care formeaza cuprinsul volumului sase din Colectia Vita Teologica et monastica si trei din Sfntul Ioan Gura de Aur, va fi de mult folos parintilor preoti si credinciosilor crestini, aducndu-le bogat spor n viata sufleteasca, multumim lui Dumnezeu pentru ajutorul dat n scoaterea la lumina a acestei carti. IRINEU SLATINEANUL

DRAGOSTEA CEA FIREASCA A PARINTILOR CATRE FII NU ESTE DE NELUAT N SEAMA

Din Dascalul pocaintei - Omilii si cuvantari Editura Sf. Episcopii a Rmnicului Vlcea Rm. Vlcea - 1996 CUVNT 5

CHIAR SI N PRAZNICUL A CINCIZECI DE ZILE TREBUIE SA NE ADUCEM TOTDEAUNA AMINTE DE POST. PENTRU PURTAREA DE GRIJA A LUI DUMNEZEU, SI CUM CA DRAGOSTEA CEA FIREASCA A PARINTILOR CATRE FII NU ESTE DE NELUAT N SEAMA, SI CA NU NUMAI TATILOR, CI SI MAMELOR LI S-AU PORUNCIT SA PUNA N RANDUIALA OBICEIURILE COPIILOR. SI LA SFRSIT DESPRE ANA Daca un strain va veni la noi si-l vom primi cu dragoste cteva zile, l vom mpartasi de vorba si de masa, apoi va pleca. A doua zi dupa ducerea lui, punndu-se iarasi masa, ndata ne aducem aminte de acela, de vorba si cuvintele lui si cu multa dragoste ne gndim la el. Asa sa facem si la post. A venit la noi si a petrecut cu noi patruzeci de zile, l-am primit cu dragoste si apoi l-am petrecut. Si fiindca vrem sa va punem nainte masa duhovniceasca, sa ne aducem aminte de el si de toate bunatatile ce ni s-au dat prin el, caci nu numai cnd este el de fata, ci si pomenirea lui poate sa ne foloseasca foarte mult. Si precum cei pe care i iubim ne umplu de multa bucurie nu numai cnd sunt de fata, ci si cnd lipsesc si ne aducem aminte de ei, asa si zilele postului, adunarile si petrecerile cele obstesti la Biserica si toate celelalte bunatati care le-am dobndit de la el ne veselesc. Iar aceasta vi le zic nu silindu-va sa postiti, ci indemnndu-va sa nu va desfatati, nici sa fiti ca cei mai multi dintre oameni, daca este bine sa-i numesc oameni pe cei ce se afla n atta mputinare de suflet, care ca si cum s-ar fi slobozit din legaturi si ar fi scapat din vreo temnita cumplita, zic uni catre altii: Bine ca am trecut noianul cel cumplit al postului. Iar altii care sunt mai slabi dect acestia se tem si de cele patruzeci de zile ce vor sa fie, si se dau la desfatare, la desfrnare si la betie. Ca de ne-am fi deprins sa traim n celelalte zile cu cinste si n blndete, chiar de ar fi trecut postul l-am fi dorit si cnd venea l-am fi primit cu multa bucurie. Ce lucru bun nu ne pricinuieste noua postul ? Toate sunt pline de liniste si de alinare. Iar casele s-au usurat de zgomote, alergaturi si de toata tulburarea. Dar mai nainte do case, mintea celor ce postesc se ndulceste de aceasta liniste, iar toata cetatea urmeaza bunei rnduieli cei din minte si din case. Caci seara nu mai auzi pe nimeni cntnd, nici ziua ne cineva mbatndu-se si facnd tulburare. Nu auzi strigate, nici certuri, ci pretutindeni vezi multa liniste. Dar acum nu este asa. Ci ndata de dimineata se aud strigari si zgomote; vezi multime de bucatari alergnd si multime de fum n case si n trguri. Fiindca patimile ard nauntrul nostru, iar flacara poftelor celor necuvioase se ridica n sus din pricina desfatarii. De aceea sa cautam postul si dupa ce a trecut, caci acela potoleste toate patimile. Si desi am lasat ostenelile lui, totusi sa nu ncetam dorirea lui, nici sa stingem pomenirea lui. Si dupa ce vei prnzi si vei dormi, de voi merge n trg, si vei vedea ca ziua se pleaca catre seara, intra n aceasta Biserica si-ti adu aminte de 6

vremea postului n care Biserica era plina de multime, care asculta cu minte treaza, cu osrdie si cu multa dulceata cuvntul nostru. Cugetnd la toate acestea, adu-ti aminte de acele zile dorite. Iar cnd vei pune masa, atinge-te de bucate cu pomenirea aceasta si niciodata nu vei aluneca la betie. Si precum cel ce are o femeie cinstita, nteleapta si curata este foarte aprins de dragostea ei, si nu ndrazneste sa ndrageasca vreo desfrnata, nici cnd aceea lipseste, caci dorinta pentru cea legiuita a apucat mai nainte si a stapnit mintea lui, nelasnd sa intre alta ndrug)re, tat asa se face si cu postul si cu betia. Deci de ne vom aduce aminte de cea sloboda si curata, pe aceasta desfrnata de obste si maica a toata ceara, adica betia, o vom departa cu multa lesnire, fiindca dorinta postului departeaza nerusinarea. De aceea va rog sa aveti n minte toate de care v-am spus. Si ca sa va ajut si eu putin la aceasta aducere aminte, cuvntul pe care atunci ma pregateam sa-l pornesc ma voi ispiti acum sa-l aduc de fata, ca prin aducerea aminte de nvatatura sa ni se faca si aducere aminte de vremea aceea. Voi poate ati uitat, dupa ce v-am vorbit multe cuvinte. Dupa ce Parintele nostru a venit din calatoria aceea ndelungata, de nevoie era sa spunem toate cele ce s-au ntmplat acolo. Apoi am vorbit cu elinii, care, din pricina acelei ntmplari, sa se faca mai buni si venind singuri la noi de la nselaciunea elineasca, sa-i nradacinam cu statornicie si sa-i nvatam de la ce fel de ntuneric s-au izbavit si de la ce fel de lumina a adevarului au alergat. Dupa aceea multe zile ne-am ndulcit de praznicul mucenicilor, si era cu necuviinta ca, dupa ce am petrecut la mormintele mucenicilor, sa ne ducem lipsiti de laudele cele cuviincioase lor. Dupa aceste laude a urmat sfatuirea cea pentru juraminte. Caci dupa ce am vazut ca tot poporul de la tara a venit n cetate, am voit sa le dam aceste merinde si asa sa-i trimitem la ale lor. Voua nu va este cu putinta sa va aduceti aminte cu lesnire de ntrebarea ce am pus-o noi atunci catre elini, dar mie, celui ce ma zabovesc totdeauna n acestea, cu lesnire mi este. Deci spunndu-va putin din cele ce s-au grait atunci, usor va voi putea aduce aminte de pricina cuvntului. Care a fost pricina? ntrebam si cautam atunci cum Dumnezeu din nceput purta grija de neamul nostru si cum ne nvata cele de folos, cnd nu era nici scrisul, nici nu se daduse legi scrise. Si aratam ca prin privirea zidirii ne-a povatuit la cunostinta cea dumnezeiasca, cnd apucnduva pe voi nu de mna, ci de minte, v-am plimbat prin toata zidirea, v-am aratat cerul si pamntul, marea si lacurile, izvoarele, rurile si marile cele nesfrsite, livezile, gradinile si tarinile, pomii ncarcati de roade si vrfurile muntilor acoperite cu paduri. Cnd am vorbit despre seminte, ierburi si flori, despre pomii cei roditori si neroditori; despre dobitoacele cele salbatice si domestice; despre cele din apa si do pe uscat si despre cele ce traiesc si n apa si pe uscat; despre cele ce taie aerul si despre cele ce se trasc pe jos, precum si despre stihiile lumii. Si la fiecare ne uimeam cu totii, fiindca mintea noastra nu putea sa nteleaga bogatia cea nemarginita si nu putea cuprinde pe toate caci: Ct s-au marit lucrurile Tale, Doamne, toate intru ntelepciune le-ai facut (Ps. 103, 25). Si ne minunam nu

numai pentru multimea fapturilor facute de ntelepciunea lui Dumnezeu, ci si pentru maretia si frumusetea lor. Ca pentru ntelepciunea Sa sa fie laudat, iar prin celelalte sa traga pe oameni sa-I slujeasca si sa I se nchine, caci vaznd lipsa n maretia si frumusetea fapturilor, sa nu se nchine lor n locul Celui ce le-a facut. Neputinta celor create pot ndrepta o nselare ca aceasta. Si mai aratam ca toata zidirea este stricacioasa si ca se va schimba, dobndind mai multa slava; apoi cnd si din care pricina s-a facut stricacioasa. Si acestea toate le filozofam atunci catre voi si aratam din acestea puterea lui Dumnezeu, care a creat atta frumusete n corpuri stricacioase, n cer, n soare, n stele. Si cu adevarat este a ne minuna, cum trecnd attia ani, n-au patimit nimic, precum patimesc trupurile noastre, nefacndu-se mai slabe de batrnete, nici molesindu-se de vreo boala sau neputinta. Ci si pastreaza puterea si frumusetea lor, pe care a pus-o Dumnezeu din nceput n ele, caci nici lumina soarelui nu s-a mputinat, nici stralucirea stelelor n-a slabit, nici frumusetea cerului nu sa ntunecat, nici hotarele marii nu s-au mutat, nici puterea pamntului care face sa creasca roadele cele de peste an nu s-a cheltuit. Iar cum ca acestea sunt stricacioase am aratat si din dumnezeiestile Scripturi si din natura lucrurilor. Si cum ca sunt frumoase si stralucite o marturiseste n toate zilele admiratia celor ce le privesc, admiratie de care este vrednic Dumnezeu, care le-a facut astfel dintru nceput. Si fiindca atunci cnd ziceam acestea unii dintre voi s-au mpotrivit, zicnd ca omul este mai necinstit dect toate cele ce se vad. Pentru ca cerul, pamntul, soarele si stelele au tinut atta timp, pe cnd omul dupa saptezeci de ani se risipeste si piere. Mai nti vom raspunde ca nu omul ntreg se risipeste, ca stricaciune se face numai partea inferioara, iar sufletul ramne totdeauna nemuritor, nesuferind nici o schimbare, n al doilea rnd prin aceasta nu suntem necinstiti, ci mai mult ne cinstim, caci pe dreptate suferim boli si batrnete, nu fara pricina si fara folos. Pe dreptate pentru ca am cazut la pamnt, iar spre folos ca sa ndreptam trufia ce s-a nascut n noi din trndavie, prin slabiciune si prin boli. Deci nu necinstindu-ne a ngaduit Dumnezeu sa se faca aceasta. Caci de ne-ar fi necinstit n-ar fi lasat ca sufletul nostru sa fie nemuritor. Si ne-a facut trupul nostru asa nu pentru ca El este neputincios, ca de ar fi asa nu ar fi putut sa faca cerul, stelele si pamntul, ci ca sa ne faca mai buni, mai ntelepti si mai supusi Lui. Cerul nu l-a facut sa mbatrneasca sau sa fie cuprins de boli, caci cel ce este lipsit de vointa libera nu poate nici pacatui, nici face fapte bune si de aceea nu are nici trebuinta de ndreptare. Iar noua celor ce suntem cinstiti cu suflet si cu grai ni s-a pus fru si smerenie, prin patimi si boli, pentru a vindeca pacatul trufiei n care a cazut omul cel dinti. Si daca cerul ar fi fost facut sa mbatrneasca, ca si trupuri le noastre, multi ar fi nvinuit cu ndrazneala pe Ziditorul, ca nu a putut sa faca un corp care sa tina multi ani. Dar acum li s-a ridicat aceasta pricina de nvinuire, fiindca lucrurile Lui dureaza atta vreme. Pe lnga toate acestea trupurile noastre nu s-au facut1 numai pentru veacul acesta, ci vor nvia cu mai multa slava, vor fi mai stralucite dect cerul, soarele si toate celelalte se vor muta la cele de sus. 8

Deci, o latura a cunoasterii lui Dumnezeu este prin zidire, iar cealalta este sadita n noi, despre care am vorbit atunci pe larg prin multe cuvinte, aratnd ca n firea noastra este sadita cunostinta celor bune si a celor rele. Dintru nceput am avut acesti doi nvatatori, zidirea si constiinta, care fara de glas, prin tacere au nvatat pe oameni. Zidirea uimind prin vedere pe cel ce priveste, l trimite pe om la contemplarea Ziditorului ei, iar constiinta, arata pe toate cele ce se cuvin de facut. Puterea si hotarrea judecatii se vad prin nsusirile fetei. Atunci cnd lucreaza nauntru si praste si prihaneste pacatul, nfatisarea fetii se tulbura si o umple de multa mhnire. Iar cnd savrsim vreun lucru din cele de rusine, ne ngalbenim si ne speriem, caci ne mustra glasul constiintei pe care nu-l auzim, dar l ntelegem prin supararea fetii. Pe lnga acesti doi nvatatori, mai este si un al treilea adaugat de purtarea de grija a lui Dumnezeu, care nu fara de glas, ca ceilalti de mai nainte, ci cu cuvnt, cu sfatuire si cu nvatatura ne pune n rnduiala mintea noastra. Si care este acesta ? Dumnezeu a facut ca sa fim iubiti de parintii nostri care ne-au nascut, si sa-i avem nvatatori ai faptei bune. Si nu i s-a dat tatalui numai a semana, ci a si nvata, iar mamei nu numai a naste, ci si a hrani si a creste bine. Si cum ca este adevarat ca nu firea, ci fapta buna face pe parinti, nsusi nascatorii vor marturisi mpreuna cu noi. Ca ei de multe ori pe fiii lor, cnd i vad ca s-au abatut la rautate, i taie de la ei departndu-i de la mostenire facndu-si altii fii, care, de multe ori, nici o legatura de rudenie nu au cu ei. Oare ce poate fi mai de mirare dect aceasta, cnd pe cei ce i-au nascut i leapada, iar pe cei straini, i fac fii adoptivi. Acestea nu le-am zis fara ele rost, ci ca sa cunosti ca voia libera este mai puternica dect firea. Si aceasta a fost un lucru al purtarii de grija a lui Dumnezeu, ca sa nu ngaduie ca fiii sa fie lipsiti de dragostea cea fireasca, nici sa se ngaduie toate din pricina ei. Caci, daca parintii n-ar fi iubit pe fii lor din fire, ci numai din obiceiurile si faptele lor, ai fi vazut pe multi nstrainati de la casa parinteasca defaimndu-se, iar neamul nostru destramndu-se. Iar daca totul ar fi fost lasat la gura firii, nu numai atunci cnd fiii ar fi cinstit pe parinti, ci si atunci cnd i-ar fi ocart si necinstit si alte rele ar fi patimit de la ei, neamul nostru ar fi alunecat la cea mai de pe urma rautate. Caci, daca copiii nu vor ndrazni asupra parintilor lor, fiindca au vazut pe multi ce s-au facut rai ei ar fi fost izgoniti si din casa si din avutia parinteasca, vor fi atenti la dragostea lor. Si de nu ar fi ngaduit Dumnezeu parintilor sa pedepseasca pe copiii lor, sau sa-i lepede daca vor deveni rai, la ce fel de rautate nu s-ar fi ajuns ? De aceea Dumnezeu a ncredintat dragostea parintilor si la fire si la obiceiurile copiilor, ca de vor gresi cu masura sa-i ierte, fiindca firea i ndeamna la aceasta, iar de se vor face rai si vor boli nevindecat, dragostea lor sa nu dea fru liber rautatii acelora, daca va birui firea si vor voi sa se tina de copii cu toate ca sunt rai. Cta purtare de grija nu este aici ? Ca s-a poruncit sl a iubi. dar si a pune masura dragostei si iarasi a hotara rasplatire pentru buna crestere -a copiilor. Si cum ca este rnduita rasplatire pentru cresterea copiilor nu numai barbatilor, ci si femeilor, asculta cum vorbeste Scriptura n multe locuri, nevorbind mai putin catre femei dect catre 9

barbati. Pavel dupa ce a zis: Femeia amagita fiind, s-a facut calcatoare de porunca. Dar se va mntui prin nastere de fii (I Tim. 2, 14). Te mhnesti, zice, pentru ca femeia cea dinti te-a bagat n chinuri si n dureri si ntru ndelungata purtare n pntece ? Dar nu te necaji, ca vei fi suparata de chinuri si de dureri, ca pe ct te vei chinui pe att te vei folosi, de vei voi, de la cresterea copiilor. Copiii, de vor dobndi o educatie cuviincioasa, srguindu-se la fapta buna si mbunatatita, ti se vor face pricina de mntuire, si pe lnga ispravile tale vei lua multa rasplata pentru osrdia si purtarea ta de grija catre ei. Si ca sa cunosti ca nu nasterea, o face pe mama nici pentru aceasta nu este rnduita plata, auzi ce spune n alt loc Pavel despre vaduve: Daca si-a crescut copiii (I Tim. 5, 10). Nu a zis ,,de a nascut fii, ci daca si-a crescut. Caci aceea este a firii, iar aceasta este a voii libere. Si acest lucru i arata si aici, dupa ce zice: Dar se va mntui prin nastere de fii, apoi adauga: Daca staruieste cu deplina ntelepciune, n credinta, n iubire si n sfintenie, aratnd prin aceasta ca nu nasterea de fii aduce plata, ci buna crestere. Ca si cum ar zice: Atunci vei lua plata multa, daca copiii pe care i-ai nascut vor petrece ntru credinta, n dragoste si n sfintenie. De-i vei aduce la acestea, de-i vei ndemna, de-i vei nvata, de-i vei sfatui, pentru aceasta purtare de grija vei lua multa rasplata de la Dumnezeu. Deci femeile sa nu socoteasca ca a purta grija de fiii lor este un lucru strain pentru ele, caci n-a deosebit neamul nostru, nici a zis simplu de si-a crescut fiii, ci de vor petrece n credinta, n dragoste si n sfintenie. De aceea trebuie sa purtam grija pentru amndoua felurile de copii, dar mai ales femeile, caci ele stau mai mult acasa. Pe barbati de multe ori i trag de acasa grijile si calatoriile n strainatate, dar femeia fiind libera de aceasta grija, mai cu lesnire poate sa poarte grija de cei nascuti, avnd rnai multa vreme. Asa faceau si femeile cele de demult. A purta grija de copii si a-i ndemna la o viata morala este de datoria nu numai a barbatilor, ci si a femeilor. Si cum ca acest lucru este adevarat, va voi povesti o istorie veche. A fost la evrei o oarecare femeie Ana. Aceasta femeie a bolit multa vreme de sterpiciune, dar lucrul cel mai cumplit era ca rivala ei era mama a multi copii, lucru care, fireste, este de nesuferit femeilor, iar cnd exista si rivala care are copii, suferinta se face mult mai cumplita. Si-si cunostea mai cu dinadinsul ticalosia vaznd buna sporire a celeilalte, asa cum cei ce traiesc n mare saracie, se chinuiesc mai mult atunci cnd se gndesc la coi bogati. Si nu numai acesta era lucrul cel mai greu ca nu avea copii, iar cealalta avea, ci pentru ca cealalta era pizmareata, si nu numai att, ci o si ntarta si o defaima. Ana vaznd toate acestea rabda si nu i-a dat Domnul prunc dupa necazul ei si dupa scrba sufletului sauu (I Imp. 1, 6). Ce nseamna udupa necazul eiu ? Nu nseamna oprirea nasterii de fii pentru ca Dumnezeu o vedea ca sufera cu multumire aceasta ticalosie. Faptul ca nu i-a potolit tristetea desi a vazut-o ca se necajeste si se mhneste, i-a iconomisit ceva mult mai mare. Iar pe acestea sa nu le auzim numai n treacat, ci de aici sa nvatam o mare filozofie. Caci, cnd vom cadea n vreun ru, patimind durere si tnguire, cu toate ca raul ni se va parea de nesuferit, sa nu ne tulburam, nici sa ne mhnim, ci sa asteptam cele ce va hotar Dumnezeu. EL stie foarte bine cnd trebuie sa dezlege ceea ce ne pricinuieste ntristare. Lucru care s-a ntmplat 10

si la aceasta femeie. Caci Dumnezeu a nchis pntecele ei, nu urnd-o, nici ntorcndu-se dinspre ea, ci ca sa ne deschida noua usile ntelepciunii femeii, sa vedem bogatia credintei ei si sa cunoastem ca acest lucru o facea mai stralucita. Dar asculta cele ce urmeaza: se facea n tot anul, de multa vreme, cnd se suia la casa Domnului, si se mhnea si plngea si nu mnca (I Im p. 1, 7). Mare este mhnirea, ndelungata este ntristarea, nu doua sau trei zile, nici douazeci sau o suta, nici o mie sau de doua ori pe atta, ci multi ani se ntrista si se mhnea, caci aceasta nseamna nde multa vreme. Dar nsa nu s-a necajit. Filosofia ei a biruit lungimea filosofiei, ocarile si imputarile pizmatoarei; ea se ruga si certa deseori. Iar lucrul cel mai mare dect toate si care arata mai ales dragostea ei catre Dumnezeu, era ca nu poftea numai sa dobndeasca un copil, ci, dobndindu-l, dorea sa-l afieroseasa lui Dumnezeu si sa-l aduca Lui ca prga a pntecelui ei. Iar pentru aceasta buna fagaduinta sa-si ia plata. Dar de unde se arata aceasta? Din cele ce urmeaza. Stiti cu totii ca cel mai nesuferit lucru pentru femei este sterpiciunea. Multi dintre barbati sunt att de fara socoteala cnd nvinuiesc pe femei ca nu nasc. Ei nu-si dau seama ca nasterea e de sus si are nceputul prin purtarea de grija a lui Dumnezeu. Prin urmare nici firea femeii, nici mpreunarea nu sunt ndestulatoare spre aceasta. Si cu toate ca ei stiu ca le nvinuiesc pe nedrept, de multe ori le cearta si se ntorc de la ele si nu le mai ndragesc. Sa vedem daca si la femeia aceasta s-a ntmplat acest lucru? De o vei vedea ca este defaimata, necinstita, ocarta, fara ndrazneala catre barbat si nici dobndind toata dragostea de la el, atunci vei putea socoti ct de mult dorea copilul ca sa aiba ndrazneala si libertate si sa fie mai draga barbatului ei. Iar de vei afla ceva cu totul dimpotriva, cum ca era cu mult mai iubita dect cea care avea copii si se ndulcea de mai multa dragoste, aratat este ca nu pentru ceva omenesc dorea copilul, ci pentru pricina ce s-a zis. Dar de unde este aratat aceasta? Asculta pe scriitorul sfnt ce vorbeste. Caci ceea ce a zis, nu a zis-o fara rost, ci ca sa cunosti fapta cea buna a femeii. Deci ce zice aceasta ? Pe Ana o iubea Elcana mai mult dect pe Penina (I mp. 1, 5). Apoi dupa ce a vazut-o ca nu mannca, ci plnge, i zice: Ce-ti este tie ? Pentru ce plngi ? Si pentru ce nu mannci ? Si pentru ce se necajeste inima ta ? Oare nu sunt eu mai bun tie dect zece fii? (I Imp. 1, 8). Vezi cum se tinea de ea pentru ca suferea att de mult. Nu pentru ca nu avea copii, ci pentru ca o vedea scrbita si cuprinsa de mhnire. Dar n-a convins-o sa se departeze de mhnire, deoarece nu pentru el cerea copilul, ci ca sa-si dea rodul ei lui Dumnezeu. Si s-a sculat Anna dupa ce au mncat ei n Silo, si dupa ce au baut, si au stat naintea Domnului (I Imp. 1,9). Nu simplu s-a zis aici dupa ce au mncat si au baut, ci ca sa vezi ca vremea de dupa prnz, pe care altii o dau odihnei si relaxarii, ea o facea vreme de rugaciune si de lacrimi, priveghind ca o vigilenta ce era. Si a statut naintea Domnului; iar Eli preotul sedea pe scaun n pragurile Bisericii Domnului. Nici aici nu s-a zis iara ca: Eli preotul sedea pe scaun n pragurile Bisericii Domnului, ci ca sa se arate fierbinteala credintei femeii. Se ntmpla cteodata ca o femeie vaduva, fara de nici o aparare si patimind multe nedreptati voieste sa vorbeasca cu mparatul. Dar cnd iese mparatul, 11

naintea lui merg purtatorii de sulite, purtatorii de paveze, calaretii si multi alti slujitori, dar ea nu se nspaimnta de ei, fiindca o sileste nevoia, nici are trebuinta de ajutorul lor, ci trecnd printre ei, vorbeste cu multa ndrazneala cu mparatul, jeluindu-si necazul ei. La fel si femeia aceasta nu s-a rosit, nici s-a rusinat de preot, ci se apropie cu multa ndrazneala de mparatul. Si ntarindu-se de dorinta si suindu-si mintea la cer, vorbea cu toata fierbinteala cu Dumnezeu, ca si cum L-ar fi vazut. Si ce zice ? Dar nu zice nimic la nceput, ci plnge si varsa izvoare de lacrimi fierbinti. Si precum cnd ploile se revarsa si pamntul cel tare se uda si se nmoaie, fiind bun spre cresterea roadelor, asa s-a ntmplat si cu femeia aceasta. Caci nmuindu-se pntecele ei de lacrimi ca de niste ploi si nfierbntndu-se din pricina durerii, a nceput sa se porneasca spre nasterea de fii. Dar sa auzim nsasi cuvintele rugaciunii ei. Si a plns. Si s-a fagaduit Domnului, zicnd: Adonai, Doamne, Eloi, Savaot. Cuvinte nfricosate si cutremuratoare. Si bine a facut talmacitorul de nu le-a prefacut n limba noastra, caci nici n-au putut cu toata bunavointa lor sa le traduca n limba elineasca. Iar femeia nu L-a chemat cu un nume, ci cu mai multe potrivite Lui, aratnd dorinta ei catre El si dragostea ei cea fierbinte. Si precum cei ce scriu jalbe la mparat i se adreseaza nu numai cu un nume, ci cu mai multe, numindu-l purtator de biruinta, august, singur stapnitor si multe altele, pe care le pune la nceput dupa care fac rugamintea; asa si aceasta femeie aducndu-si rugaciunea sa lui Dumnezeu, pune naintea rugaciunii mai multe nume, aratndu-si dragostea ei, precum am zis, si cinstea catre Cel Caruia se roaga. Si pentru ca durerea a nvatat-o aceasta rugaciune si fiindca a scris-o cu multa pricepere, a fost ascultata degrab. Caci asa sunt rugaciunile cele ce se fac din durerea sufletului, n loc de hrtie si avea mintea, n loc de condei, limba, iar lacrimile n loc de cerneala. De aceea s-a pastrat aceasta rugaciune pna n ziua de astazi. Cu adevarat ramn nesterse cuvintele rugaciunii de se vor scrie cu astfel de cerneala. nceputul rugaciunii l-am vazut, dar sa vedem si cele ce urmeaza: De vei vrea sa cauti spre smerenia roabei tale. nca n-a primit nimic, dar nceputul rugaciunii arata fagaduinta. Rasplateste lui Dumnezeu ceea ce nca nu are n mini. Asa fierbea si se chinuia mai mult spre fagaduinta, dect spre ridicarea sterpiciunii. Si pentru cea dinti s-a rugat adica sa aiba copil. De vei vrea sa cauti spre smerenia roabei Tale. Doua ndreptatiri am ca sa ma miluiesti, robia si nevoia. Si de vei da roabei Tale samnta barbateasca, l voi da n dar naintea Ta. Ce nseamna n dar naintea Ta ?. Daruire cu totul, rob desavrsit. Nu mai doresc nici o stapnire asupra lui, numai atta voiesc, ca sa ma fac maica, ca sa ia copilul nceput de la mine. Cugeta la evlavia femeii. N-a zis : Daca mi vei da trei, doi ti voi da Tie, nici de-mi vei da doi, unul Ti-L voi da Tie, ci daca-mi vei da unul, Tie Ti-L voi afierosi cu totul. Si vin si bautura ametitoare nu va beau. nca nu a luat copilul, l si tocmeste prooroc. Si pentru cresterea lui vorbeste si face tocmele cu Dumnezeu.

12

O, ndrazneala a femeii! Caci atunci neputnd sa dea, fiindca nca nu luase, da pretul de la cele ce vor sa fie. Si precum multi din plugari care traiesc n cea mai crunta saracie, neavnd bani ca sa-si cumpere vreun vitel sau oaie, le iau pe acestea de la stapnii lor cu tocmeala, fagaduindu-se sa plateasca pretul din roadele cele ce vor sa fie, asa si aceasta, cu toate ca a facut mult mai mult, deci nu a luat pe fiul ei de la Dumnezeu tocmindu-se sa dea jumatate ca aceia, ci ca sa-l dea ntreg si sa se foloseasca de cresterea lui. Caci a socotit ca destula rasplatire este osteneala preotului lui Dumnezeu cu cresterea copilului. Si vin si bautura betiva nu va bea. Nu a cugetat la bautura de apa. Sau de va cadea n alta boala ? Sau de va muri, patimind de boala cumplita ? Ci punndu-si n minte ca Cel ce l-a dat va putea purta grija de sanatatea lui, din scutece l-a suit pe el la sfintenie, punnd toate n grija lui Dumnezeu, si mai nainte de chinurile nasterii se sfintea avnd prooroc, purtnd preot si tinnd dar nsufletit. Pentru aceasta a lasat Dumnezeu sa se necajeasca dndu-i trziu darul, ca prin rabdarea ei s-o faca mai stralucita si sa arate tuturor credinta si ntelepciunea ei. Ca stnd ea la rugaciune, nu a pomenit de cea care o pizmuia, nu a spus de ocarile ei, nu a aratat hulele ei si nici a zis: Razbunama de femeia nedreapta si rea, lucru pe care l fac multe femei. Ci, nepomenind nimic din acelea, se ruga numai pentru cele ce o folosea pe ea. Fa si tu la fel, o omule, si cnd vei vedea pe vreun vrajmas care te-a scrbit, sa nu scoti nici un cuvnt rau catre el, nici sa-l blestemi pentru ca te uraste. Ci intrnd nauntru si plecndu-ti genunchii, roaga-te cu lacrimi lui Dumnezeu ca sa-ti risipeasca mhnirea si ntristarea ta. Lucru pe care si aceasta l-a facut. Dar cum? Va voi spune. Fiindca a ocrt-o, a necajit-o si i-a facut durerea mai mare, dar din durere rugaciunea s-a facut mai cu luare aminte; rugaciunea a tras pe Dumnezeu si L-a facut sa se plece. Si asa s-a nascut Samuil. De aceea de ne vom trezvi, nu numai ca vrajmasii nostri nu vor putea sa ne vatame cu nimic, ci dimpotriva ura lor ne va folosi foarte mult, facndu-ne la toate mai osrduitori, numai daca, din ntristarea ce ni se pricinuieste, ne vom ndemna la rugaciuni, iar nu la ocari si la hule. Iar dupa ce a nascut copilul, l-a numit Samuil, adica va auzi pe Dumnezeu. Si fiindca a fost auzita si l-a luat prin rugaciune, iar nu de la fire, pomenirea acestei lucrari a pus-o n numele copilului, ca pe un stlp de arama. Si n-a zis: Sa-l numim cu numele tatalui sau, sau al unchiului, sau al mosului, sau al stramosului, ci zice: Cel ce l-a dat sa Se cinsteasca si prin numele copilului. Acesteia rvniti si va asemanati, o femeilor; acesteia sa urmam, o barbatilor si sa aratam multa purtare de grija fata de copii. Sa-i crestem n nfrnare si curatie, ntru nimic nu trebuie sa purtam mai multa grija de cei tineri, ci mai degraba trebuie sa ne ocupam de nfrnarea si curatia lor, fiindca patima potrivnica acestora le ntineaza vrsta cea frageda. Si ceea ce facem cu lumnarile, sa facem si cu copiii. Cnd slujnica aprinde lumnarea i poruncim sa nu umble cu ea acolo unde sunt paie, fn, sau altceva de acest fel, ca nu cumva din ntmplare sa cada vreo scnteie si aprinznd materia aceea, sa arda toata casa.

13

Aceasta purtare de grija s-o avem si fata de copii si sa nu ducem vederile lor acolo unde sunt slujnice nversunate, unde sunt fete desfrnate, unde sunt roabe neastmparate. Si de vom avea slujitoare de acest fel, sau vecina, sau oricare alta, sa poruncim si sa rnduim ca nici sa se arate, nici sa vorbeasca cu tinerii, ca nu caznd de acolo vreo scnteie, sa aprinda tot sufletul copilului si sa se faca primejdia de nesuferit. Si nu numai de vederi, ci si de auziri desfrnate sa-i departam pe ei, ca sa nu li se strice sufletul prin acestea. Nici la teatre sau la cluburi sa-i ducem, nici la ospete si la betii, ci sa pazim pe tinerii nostri mai mult dect pe fecioarele ce petrec n camarile lor. Nimic nu mpodobeste mai frumos vrsta aceea, precum cununa nfrnarii si a curatiei, ca sa intre el n casatorie curat de toate ntinaciunea. Astfel si femeile lor le vor fi mai dragi, cnd sufletul lor nu a fost deprins de mai nainte cu desfrnarea. Nici se va strica acel suflet cnd tnarul va sti numai pe femeia cu care s-a unit n casatorie. Si cnd vor merge tinerii la casatorie astfel, iubirea lor va fi mai curata si ndragirea mai fierbinte. Iar casatoriile ce se fac acum, nu sunt casatorii, ci negustorie de bani si crciumarie. Caci cnd tnarul mai nainte de casatorie estre stricat, iar dupa casatorie cauta la alta femeie, ce folos este de casatorie, spune-mi ? Cu adevarat mai mare este pedeapsa si pacatul neiertat cnd are femeie, dar se duce la desfrnare si se umple de rusinea preadesfrnarii. Caci de se va mpreuna cineva cu alta femeie, chiar daca o desfrnata, preadesfrnare, se numeste pacatul. Si se fac acestea, dupa casatorie, pentru ca mai nainte de casatorie nu s-au deprins sa petreaca n nfrnare si n curatie. De aici vrajbe, ocari, stricari de case si certuri n toate zilele. Din pricina aceasta dragostea cea catre femeie se slabeste si se stinge, fiind slabanogite de petrecerea n casele de desfrnare. Iar de se va nvata sa petreaca n nfrnare si n curatie, mai iubita dect toate va socoti pe femeia sa, o va privi cu multa dragoste si va pazi tare legatura cu ea. Si fiind pace si unire, toate bunatatile vor intra n casa aceea. Deci ca si cele de aici sa le iconomisim bine si mpreuna cu acestea sa dobndim si mparatim cerurile, sa purtam grija de noi nsine si de copii, ca nu fiind mbracati cu haine ntinate sa intram la nunta cea duhovniceasca, ci cu multa ndrazneala sa dobndim acolo cinstea ce se daruieste celor vrednici, pe care fie sa o dobndim noi toti cu darul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia mpreuna cu Tatal si cu Duhul Sfnt, se cuvine slava, cinstea si stapnirea, acum si pururea si n vecii vecilor. Amin.

DESPRE CINSTEA DATORATA PREOTILOR

Din Dascalul pocaintei - Omilii si cuvantari 14

Editura Sf. Episcopii a Rmnicului Vlcea Rm. Vlcea - 1996 CUVNT DESPRE CREDINTA ANNEI, DESPRE NTELEPCIUNEA SI BLNDETEA EI ; SI DESPRE CINSTEA DATORATA PREOTILOR. TREBUIE SA NE RUGAM ATUNCI CND NCEPEM A PRNZI SI DUPA CE TERMINAM. Nimic nu este asemenea rugaciunii, o iubitilor ; nimic nu este mai puternic dect credinta. Pe amndoua ni le-a aratat Anna mai nainte. Caci apropiindu-se de Dumnezeu cu aceste daruri, a savrsit toate cte a voit ; a ndreptat firea slabita de pacat, a deschis pntece sterp, a ridicat rusinea nenasterii de fii, a potolit ocarile pizmataretelor si s-a ntors spre multa ndrazneala, secernd spic ncarcat de rod din piatra stearpa. Toti ati auzit cum s-a rugat, cum a cerut, cum a staruit, cum a primit, cum a nascut, cum a crescut si a afierosit pe Samuil. Nimeni nu va gresi de va numi pe femeia aceasta si tata si mama. Ca desi barbatul a semanat, dar rugamintea a fost aceea care a dat putere samntei lui, facnd cinstite nceputurile nasterii lui Samuil. La zamislirea pruncului n-a fost somnul si mpreunarea ca la ceilalti oameni, ci rugaciunile si lacrimile si credinta, facnd nasterea proorocului mai cinstita dect a celorlalti oameni, nascndu-se din credinta mamei sale. De aceea despre femei aceasta bine se va zice : Cei ce seamana cu lacrimi, cu bucurie vor secera (Ps. 125, 5). Acesteia s-i rvnim si s ne asemnm noi brbaii ; acesteia s-i urmeze i femeile. Cci femeia aceasta este nvtoare a amndorura prilor. Cte sunt neroditoare, s nu dezndjduiasc ; cte sunt mame aa s-i hrneasc pe cei nscui. i toi s urmm filozofiei ei pe care a avut-o mai nainte de natere ; credinei care a avut-o n timpul naterii si osrdiei pe care a avut-o dup natere. Cine poate fi mai cu nelepciune dect femeia aceasta, care a rbdat cu blndee si cu vitejie atta mhnire nesuferit, i nu s-a lsat pn ce nu si-a dezlegat necazul ? Ea a primit ca sfrit al rului un dar minunat i preaslvit neavnd ca ajuttor i aprtor pe nimeni din cei de jos. tia iubirea de oameni a Stpnului, de aceea a primit ceea ce a cerut, cci ndreptarea necazului ei nu avea trebuin de ajutor omenesc, ci de darul cel dumnezeiesc. Aici nimic nu folosea, nici banii, ca aducndu-i cineva aur, s-i dezlege necazul ; nici boal trupeasc, ca s roage pe doctori s o izgoneasc. Firea era aceea care ptimea ispita, care avea trebuin de mna cea de sus. De aceea lsndu-le pe toate cele de pe pmnt, ea a alergat la Stpnul firii si nu s-a lsat pn ce nu L-a plecat s-i dezlege sterpiciunea, s-i deschid pntecele i s-o fac maic pe cea neroditoare. Fericit este Anna nu pentru c s-a fcut maic, ci pentru c neputnd fi s-a fcut. Cci a se face maic este lucrarea firii, iar a nu putea fi i totui a deveni este isprava deosebit a femeii acesteia. Deci fericit era i pentru acea natere, dar nu mai puin fericit i pentru cele svrite

15

de ea i mai nainte de natere. i tii cu adevrat toi, i brbaii i femeile, c nimic nu este mai dureros pentru femeie dect a fi lipsit de copii. i cu toate c unele vor dobndi alte bunti, dar durerea aceea ce se pricinuiete din aceast ran niciodat nu o vor putea potoli. Iar dac acum este aa de nesuferit, cnd suntem chemai la o treapt mai nalt i cltorim la cer ; cnd nu avem nici o grij de lucrurile cele de aici, ci ne pregtim pentru alt via ; cnd lauda fecioriei este mare, pune-i n minte ce ru mare se socotea atunci lipsa copiilor, cnd nu era nici o ndejde pentru cele viitoare i nici mcar nu se gndeau la acestea cei de atunci, ci toate le fceau, pentru viaa aceasta de aici ? Blestem i osnd era asupra femeii care nu ntea si nu este cu putin a arta cu cuvntul durerea ce pricinuia aceast rana. Aceasta o mrturisete femeile, care au artat mult trie de suflet, ns cu toate acestea sterpiciunea n-au putut-o suferi. Ci unele se necjeau asupra brbailor lor, altele se dezndjduiau de via. Iar pe femeia aceasta nu numai mhnirea pentru nerodire o cuprindea, ci si alt durere, prilejuit de ocrile pizmtreei. i precum atunci cnd sufl vnturi, i apuc vreo corabie n mijlocul lor si ridic multe valuri n partea dinainte si n partea dinapoi a ei, dar crmaciul eznd la crm scap corabia evitnd loviturile valurilor cu nelepciunea crmuirii ; aa i femeia aceasta atunci cnd mnia i tristeea czuse n sufletul ei, ca nite vnturi potrivnice, i i tulbura mintea i multe valuri se ridicau, nu dou zile, nici trei sau douzeci, ci ani ntregi, cci de mult vreme se fcea aceasta, a suferit furtuna cu brbie i nu a lsat s se nece gndul ei. Cci frica lui Dumnezeu eznd la crma sufletului ei ca un crmaci, o mbrbta s sufere cu vitejie viforul acela. i nu s-a deprtat de la ocrmuirea sufletului ei, pn ce nu a bgat corabia cea plin de povar la limanul cel cu adpostire bun, adic pntecele plin de vistieria cea de mult pre. C nu purta aur nici argint, ci prooroc i preot. Si ndoit era sfinenia pntecelui ei, cci sfnt era pruncul pe care l-a zmislit si din rugciune sfnt si din darul cel de sus s-a nceput zmislirea. i nu numai c povara aceasta era preaslvit i minunat, ci i felul negustoriei s-a fcut preaslvit. Cci n-a vndut aceast povar oamenilor, nici la oarecare negustori sau precupei, ci ndat scond-o din corabie a vndut-o lui Dumnezeu. i atta negustorie a fcut, ct se cuvenea s fac ceea ce s-a tocmit cu Dumnezeu. Cci dup ce Dumnezeu a luat copilul, i-a dat ei n loc alt fiu ; si nu numai unul, nici doi, nici trei sau patru, ci mult mai muli, cci cea stearp a nscut apte fii (I mp. 2, 5), zice Scriptura ; si dobnda a covrit preul. In acest fel este negustoria ce se face cu Dumnezeu, nu d numai o mic dobnd a celor druite Lui, ci mult si nmulit. i nu numai partea femeiasc a dat copiii, ci amndou firile i-au adus dobnda lor, ca s se ndulceasc amndoi de ea. Si v zic acestea nu numai s-o ludai pe aceast femeie, ci ca s-i i urmai credina, si suferirea necazurilor, pe care ai auzit-o mai nainte. Dar ca s v dau si cele ce urmeaz, dai-mi voie puin s v povestesc si despre cuvintele zise dup rugciunea dinti, ctre preot si ctre feciorul preotului, ca s cunoatei cugetarea cea blnd i linitit a femeii. 16

i a fost cnd ea se ruga mult naintea Domnului, Eli preotul privea la gura ei (I mp. 1, 12). ndoit fapt bun mrturisete sfntu scriitor la femeie : starea de rugciune i trezvie a minii ; prima prin cuvintele se ruga mult, iar a doua prin cuvintele : naintea Domnului. Toi ne rugm, dar nu toi naintea lui Dumnezeu, cci stm cu trupul la pmnt si rostim cu gura multe, dar mintea alearg pretutindeni, n cas i n trg. Cum va putea zice unul ca acesta c s-a rugat naintea lui Dumnezeu ? C naintea Domnului se roag cel ce i-a adunat mintea din toate prile i nu are nici o legtur cu pmntul, ci s-a mutat la cer, lepdnd din suflet tot gndul omenesc, precum a fcut atunci femeia aceasta. Cci druindu-se cu totul i ntinzndu-i mintea, se ruga lui Dumnezeu cu suflet amrt. Dar cum zice c se ruga mult, cnd rugciunea ei era scurt ? Cci n-a grit cuvinte multe, ci puine i simple, zicnd : Atotputernice Doamne, Dumnezeule Savaot ! De vei vrea s caui spre smerenia roabei Tale, ii vei aduce aminte de mine, i vei da roabei Tale un copil de parte brbteasc, l voi da pe el naintea Ta dar pn la ziua morii lui ; i vin si butur ameitoare nu va bea si brici nu se va atinge de capul lui (I mp. 1, 11). Ce mulime de cuvinte sunt acestea ? Dar ce a nsemnat cuvintele Se ruga mult ? Repetarea mult vreme a acelorai cuvinte n rugciune ne-a poruncit-o Domnul Hristos, prin Evanghelii. Fiindc dup ce a zis Ucenicilor Lui s nu se roage ca pgnii vorbind multe (Mt. 6, 7). I-a nvat pe ei i pe noi msura rugciunii, artnd c nu ntru mulimea cuvintelor vom fi ascultai, ci ntru trezvirea mintii. Dar poate va zice cineva : Cum trebuie sa ne rugm cu puine cuvinte, cnd Domnul le-a dat Ucenicilor pild s se roage pururea ? C le-a spus de vduva aceea care cu rugciunea cea deas a nduplecat pe un judector crud i nemilostiv, care nici de Dumnezeu nu se temea, nici de oameni nu se ruina (Lc. 18, 2-5). La fel i Pavel sftuiete, zicnd : ,,la rugciune struii (Rom. 12, 12) i : Nencetat v rugai44 (I Tes. 5, 17). Cci dac trebuie s ne rugm adeseori, s struim n rugciune si s ne rugm nencetat, nseamn a ne mpotrivi celor zise. Lucrurile nu se mpotrivesc. S nu fie ! Ci sunt foarte legate ntre ele. Cci Hristos si Pavel n-au poruncit s facem rugciuni lungi, ci scurte si dese n multe rstimpuri. Pentru c de te vei ruga cu cuvinte multe si vei ntinde rugciunea, de multe ori te vei trndvi i o vei lsa, dnd mult libertate diavolului s se apropie, s-i pun piedic i s-i deprteze mintea de la cele ce se griesc. Iar dac vei face rugciuni scurte, dar dese, eu desimea lor vei cuprinde toat vremea i vei putea cu lesnire s fii treaz, fcnd rugciunile cu mult atenie, lucru pe care l fcea i aceast femeie, nu grind cuvinte multe, ci scurte prin care adeseori se apropia de Dumnezeu. i fiindc preotul i-a astupat gura, cci aceasta nseamn cuvintele : Eli preotul privea la gura ei, glasul ei nu se mai auzea, ci numai buzele si le mica. A fost silit s se plece preotului i s se deprteze de la rugciunea cu voce tare.

17

Dar, dei a fost astupat gura pmnteasc, totui nu a fost astupat gura cea dinuntru a inimii ei cu care striga cu ndrzneal. Astfel de rugciune este mai primit cnd se nal strigrile dinuntru. Iar aceast lucrare este a sufletului ndurerat i amrt, care nu cu tria glasului alctuia rugciunea, ci cu osrdia minii. Aa se ruga i Moise. Cci negrind el nimic cu gura, i zise Dumnezeu: Ce strigi ctre Mine (le. 14,15). Oamenii aud numai glasul, dar Dumnezeu mai nainte de el aude cele ce se strig nuntru. Aadar i nestrignd putem fi auzii, pentru care i n trg de vom merge ne vom putea ruga cu mintea cu mult luare aminte, sau de vom edea mpreun cu prietenii, sau altceva de vom face, cu strigare mare vom putea chema pe Dumnezeu, fr ca nici unul din cei de fa s ne poat auzi. Lucru pe care i femeia aceasta l-a fcut atunci, cci glasul ei nu se auzea, dar a ascultat-o Dumnezeu, fiindc mare era strigarea ei cea dinuntru. i a zis ctre ea feciorul lui Eli: Pn cnd vei fi beat? Trezete-te si te du de la faa Domnului (I Imp. 1,14). Aici se poate vedea mai ales credina femeii. Acas o dispreuia potrivnica ei, a venit la Templu i preotul a certat-o, feciorul lui a ocrt-o. A fugit de furtuna cea de acas i a venit la liman, dar i aici a aflat vaUiri. A venit s ia doctorie si nu numai c nu a luat, ci niei mare ran a primit prin ocri ; tii ct de slabe sunt sufletele cele amrte fa de certri i ocri. Precum rnile cele mari nu sufer nici mcar o uoar pipire de mn, aa i sufletul cel tulburat de toate se necjete, chiar si de un cuvnt simplu. Dar ns femeia n-a ptimit nimic din acestea, rnai ales cnd i feciorul preotului o certa. C de era preotul cel ce ocra, nu era mare lucru a suferi, pentru, c nlimea dregtoriei i puterea stpnirii o pleca s sufere i nevrnd. Dar acum nici asupra feciorului preotului nu s-a suprat, de aceea a tras i mai mult pe Dumnezeu cu dragoste spre ea. Aa i noi de vom fi ocri, sau alte rele de vom ptimi, dar vom suferi cu vitejie pe cei ce ne ocrsc, mare dragoste vom trage de la Dumnezeu. Dar de unde se arat acestea ? Din cele ce i s-au ntmplat lui David. i ce a ptimit acela? A fugit odat din mprie i-i pnmejduia libertatea i viaa; i fiindc oastea se dase de partea tnrului celui desfrnat, a tiranului celui omortor de tat, el rtcea prin pustie, dar nu s-a suprat, nici s-a necjit pe Dumnezeu, nici a zis : De ce acestea ? De ce a ngduit ca fiul sa se scoale asupra celui ce I-a nscut, care dei ar fi avut ceva pe dreptate s-l nvinuiasc, nici aa nu trebuia s fac aceasta ? Dar acum nici o nedreptate, nici mic, nici mare nu a ptimit de la noi, de ce umbl dorind s-i mnjeasc dreapta lui n snge printesc, iar Dumnezeu sufer vznd acestea? Nimic din acestea n-a zis. i ce este mai minunat c, rtcind i srcind de toate, un oarecare Semci, om viclean i pctos, s-a ridicat asupra lui numindu-l uciga de oameni, pgn i nvnuindu-l cu alte nenumrate ocri. Dar el nici aa nu s-a tulburat. Dar poate va zice cineva: Ce lucru de mirare este acesta c nu s-a rzbunat, deoarece era slab i fr de putere? Mai nti voi zice c nu m-a fi mirat de el dac fiind mprat cu coroan pe cap i eznd pe scaun, ar fi fost ocrt i ar fi suferit, precum l laud acum i m spimntez ci a rmas statornic n vremea nevoii. Atunci mrimea stpnirii i prostimea ocrtorului de multe ori l ndupleca s treac cu vederea ocara. 18

nc i ali muli mprai au artat de multe ori unele ca acestea, lund mnia ocrtorlor spre ndreptarea lor. Ocrile nu se ating n acela fel de noi cnd suntem n ndestulare, sau cnd .suntem n ptimire. Ci cnd cdem atunci ne mpung mai mult i ne pic mai tare. i pe lng toate acestea, voi mai aduga nc una la cele zise despre David. El putea s se rzbune asupra ocrtorului dup ce a venit iari la putere, dar n-a voit. i ca s cunoti c filozofia aceasta n-a fost a neputinei, ci a rbdrii, atunci cnd voievodul lui cerea voie de la el s treac si s-i taie capul aceluia, David nu numai c nu i-a dat voie, ci s-a si suprat, zicnd : Ce este mie i vou fii eruiei ? Lsai-l pe el s blesteme . . . C doar va vedea Domnul smerenia mea i-mi va ntoarce mie bine pentru blestemul lui n ziua de astzi (II mp. 16, 10, 12). Lucru ce s-a si ntmplat. Vezi cum tia Dreptul c a suferi cu brbie ocrile pricinuiete dobndirea de mai mare slav ? De aceea si altdat cnd a prins pe Saul n peter i putea s-l omoare, l-a cruat, cu toate c cei de fa i porunceau s loveasc cu sabia. Dar nici faptul c avea stpnire s ucid, nici ndemnurile celorlali, nici ptimirea rolelor i nici faptul c tia c va ptimi altele si mai rele nu l-au lsat s trag sabia. Mai ales c de ar fi ucis nu ar fi tiut oastea lui, pentru c Saul era n peter si nimeni altul nu era de fa, fr numai el singur. i n-a zis ca cei ce preadesfrneaz : mprejurul meu sunt perei i ntuneric, de ce s m sfiesc ? Ci privea la Ochiul cel neadormit, tiind c ochii Domnului sunt de nenumrate ori mai luminoi dect soarele (Is. Sirah 23, 25, 27). De aceea pe toate le zicea i le fcea ca si cum Acela ar fi fost de fa, judecnd cu dreptate. i zice : Nu voi pune mna mea peste unsul Domnului (I mp. 24, 7). Ca i cum ar zice : Nu m uit la rutate, ci la dregtorie. S nu-mi zic cineva c sunt silnic si nendurtor. De aceea cinstesc mai mult hotrrea lui Dumnezeu, cu toate c acesta se va arta nevrednic. Iar vina nu este a mea dac acesta se va arta nevrednic de cinstea aceasta. S aud cei care defima pe preoi si s se nvee de la David ct evlavie a artat faa de mprat, cu toate c mult mai cinstit este preotul dect mpratul, pentru c este chemat la mai mare nceptorie. S nvee unii ca acetia s nu judece, nici sa cear socoteal, ci s se supun i s se plece. C tu nu tii viaa preotului, cu toate c pare uoar i comod. Si David tia cu deamnuntul toate cte fcea Saul. Dar si aa se sfia de dregtoria pe care a dat-o Dumnezeu. Si tu, de vei ti cu amnuntul viaa preotului, totui nu eti ndreptit s-l defaimi, ci s faci cele zise de el. Ascult cum Hristos a ridicat de la noi aceasta ndreptire prin cuvintele zise n Evanghelii : Crturarii si fariseii au sttut n scaunul lui Moise ; deci toate cte v vor zice vou, facei-le i pzii-le iar dup faptele lor s nu facei (Mt. 23, 2-3). Vezi c n-a necinstit sftuirea acestora, nici a lepdat nvtura lor, cu toate c viaa lor era att de stricat, nct era vrednic de clevetire din partea Ucenicilor ? Iar acestea le zic, nu voind s griesc de ru pe preoi. Sa nu fie ! Cci voi suntei martori despre petrecerea lor i despre toat evlavia lor. Ci am zis ca mai mult cinste s le dm, c nu pe ei i vom folosi din aceasta, ci pe noi nine. Cci cel ce primete prooroc n nume de prooroc, plata 19

proorocului va lua. i dac nu ni s-a ngduit s ne judecm vieile unii altora, cu mult mai mult vieile preoilor. Dar s ne ntoarcem iari la femeia aceea. Suferirea cu brbie a ocrilor ni se face pricin de multe bunti, lucru ce s-a ntmplat si la Iov. Cci de acela nu m minunez aa de mult mai nainte de sftuirea femeii sale, precum m minunez de el dup ndemnarea aceea pierztoare. i nimeni s nu socoteasc c este de mirare ceea ce spun. Cci de multe ori celor care firea lucrurilor nu le-au pus piedic, pe acetia numai un cuvnt sau o rea sftuire i-a rsturnat. Lucru pe care tiindu-l diavolul, dup rana cea adus prin lucruri, a adus si bntuiala cea prin cuvinte. Aceasta s-a ntmplat i la David. Dup ce l-a vzut c a rbdat cu vitejie revolta fiului su i tirania sa voind s-l fac s cad n mnie, a ndemnat pe Semei s mpung sufletul lui cu cuvinte amare. La fel s-a petrecut i la Iov. Cci dup ce la vzut c a rs de sgeile lui i c a stat ca un turn de diamant mpotriva tuturor, a ndemnat pe femeia sa s se fac ca si cum ar fi nevinovat ascunznd otrav n cuvintele sale si tnguindu-i necazul. Ce-i zice dar viteazul acela ? Pentru ce ai grit ca o femeie fr de minte ? Dac am luat cele bune din mna Domnului, s nu rbdm oare i cele rele ? (2, 10). Ca si cum ar fi zis : Ce ndreptire am avea dac Cel de la care am dobndit attea faceri de bine nu ar fi Stpnul ci un prieten oarecare, cruia i-am fi rspltit cu cele mpotriv ? Ai vzut socoteal iubitoare de Dumnezeu ? El nu cuget seme, nici nu se mndrete pentru c a suferit cu vitejie cele rele i mai presus de fire? Nici nu consider c o rbdare att de mare este a nelepciunii i a mrimii sale de suflet, ci ca si cum ar fi pltit o datorie, neptimind nimic necuviincios, aa de frumos a astupat gura femeii. La fel s-a ntmplat si cu femeia aceasta cu Anna. C devreme ce diavolul a vzut-o c sufere cu brbie ocara pentru nenaterea de fii, a ndemnat pe fiul preotului s o tulbure si mai mult. Dar n-a ptimit nimic femeia din aceasta, ci fiind deprins cu ea a suferit ocrile i necinstirile i, fr sfial a biruit. De aceea fiind n Templu arta mult blndee i cu mrime de suflet i brbie suferea batjocora i acuza c ar fi beat. Deci ce a zis fiul preotului : Ridic-te i te du de la faa Domnului, Anna rspunznd a zis : Nu, doamne ; pe cel ce a ocrt-o l-a fcut stpn. Nu a zis ceea ce zic muli dintre oameni : Acestea s-mi zic preotul ? Cu aceste cuvinte s m ocrasc, spunnd c sunt beat de vin. Nu a zis acestea, ci numai a voit s nlture bnuiala. Iar noi de multe ori, cnd suntem ocri, am focul si srim ca nite fiare asupra celor ce neau ocrt, trgndu-i si ducndu-i la judecat pentru cele ce au grit. Prin acestea adeverim c cele spuse despre noi sunt adevrate. Dar de voieti cu adevrat s ari celor ce te ocrsc c nu eti brbat dovedete-o cu blndee si cu buntate, iar nu cu ocar si cu ceart. De vei lovi pe cel ce te-a ocrt toi te vor nvinui c eti beat, iar de vei suferi cu brbie, ai nlturat cu lucrul bnuiala cea rea. Lucru pe care l-a fcut i femeia aceasta, zicnd : Nu, doamne, adeverind prin lucruri c bnuiala era mincinoas. Dar de unde a bnuit preotul aceasta ? Oare a vzut-o rznd, sau judecnd ? Oare nvrtindu-s i cznd, sau a grit vreun cuvnt de ruine sau de ocar ? Nu. De unde dar a 20

avut aceast bnuial. Nu din ntmplare, ci de la ceasul zilei, cci era amiaz cnd fcea rugciunea. Dar de unde vedem aceasta ? Din cuvintele care s-au spus mai sus : i s-a sculat Anna dup ce au mncat ei n Silo, i dup ce au but, a stat naintea Domnului (I mp. 1, 9). Vezi c vremea pe care toi o dau odihnei, aceasta a fcut-o vreme de rugciune, cci dup mas a alergat la rugciune, slobozind izvoare de lacrimi cu minte neleapt si treaz. i dup amiaz aa de cu osrdie se ruga, nct a luat un dar mai presus de fire, prin care a dezlegat nerodirea sa si a ntrit firea care slbise. Deci de la femeia aceasta am dobndit nvtura ca dup mas trebuie s ne rugm. Iar cel ce este pregtit la aceasta niciodat nu va cdea n beie, sau in butur de vin peste msur si niciodat nu va crpa de mbuibare, ci standu-i nainte vremea rugciunii, gndurile si le va strnge ca cu un fru si cu msura cea cuviincioas se va atinge de toate cele puse nainte, umplndu-si astfel de mult binecuvntare si sufletul si trupul. Masa care ncepe de la rugciune i sfrete la rugciune, niciodat nu va fi srac, ci va aduce toate buntile mai cu ndestulare dect un izvor. Deci s nu trecem cu vederea un astfel de mare folos. Dac niciodat nu se ntmpl ca vreuna din slugiile noastre, lund ceva din cele puse nainte, s se duc fr s mulumeasc i sa ne doreasc cele bune, cu att mai mult noi ndulcindu-ne de attea bunti, nici atta cinste s nu dm lui Dumnezeu, mai ales c voim s dobndim atta folos ? Unde este rugciune i mulumire, acolo vine darul Sfntului Duh, diavolii se izgonesc i se deprteaz toata puterea cea potrivnic. Cel ce voiete s se dedea rugciunii, nu ndrznete s griasc nimic cu necuviin n timpul mesei, iar de va gri se ciete ndat. Pentru aceasta trebuie s mulumim lui Dumnezeu i la nceputul i la sfritul mesei. i mai ales nu vom cdea n beie, precum am zis, de vom pzi acest obicei. i dac vreodat te vei scula de la mas ameit, sau chiar beat, nici aa s nu strici obiceiul. Chiar dac vom fi ngreuiai la cap, sau de ne vom nvrti i vom cdea, totui s ne rugm i s nu lsm acest bun obicei. Cci dac n prima zi te vei ruga, a doua zi vei ndrepta necuviina pe care ai fcut-o n ziua dinti. Deci cnd vom prnzi s ne aducem aminte de femeia aceasta, de lacrimile ei i de acea bun beie a ei. Cu adevrat beat era acea femeie, dar nu de vin, ci de evlavie mult. i dac dup prnz era aa, n ce fel era dimineaa? Dac dup mncare i butur se ruga cu atta osrdie, oare cum se ruga pana s mnnce ? Dar s ne ntoarcem iari la cuvintele ei cele pline de nelepciune i de mult blndee. Si dup ce a zis ea : Nu, doamne, a adaus : femeie cu via amrt sunt, vin si butur ameitoare nam but (I mp. 1,15). Ia aminte cum nici aici nu spune ocrile pizmtreei, nici ii vdete rutatea ei, nici i jeluiete necazul, ci numai att l descopere ca s se ndrepteze naintea preotului. Femeie cu viaa amrt sunt, vin i butur ameitoare n-am but, ci-mi revrs sufletul naintea Domnului. Nu a zis m rog lui Dumnezeu, nici cer de la Dumnezeu, ci mi revrs sufletul meu naintea Domnului. Adic m-am mutat cu totul la Dumnezeu, mintea mi-am vrsat-o ctre El i cu tot sufletul si cu toat puterea mi-am fcut rugciunea, spunnd lui Dumnezeu nevoia mea i artnd rana Celui ce poate pune doctoria. 21

Nu socoti pe roaba ta ca pe o fata pgn (I mp. 1, 10). Iari se numete pe sine rob, artnd mult osrdie ca s nu aib preotul bnuial asupra ei. i n-a zis ntru sine : Ce-mi pas de clevetirea acestuia ? M prihnete n zadar i m bnuiete cu necuviina. Ce-mi pas, contiina mea sa fie curat. Ea a mplinit legea apostolease care poruncete s fim cu purtare de grij nu numai naintea Domnului, ci si naintea oamenilor (Rom. 12, 17). In tot chipul nltura bnuiala, zicnd : Nu socoti pe roaba ta ca pe o fat pgna, adic : Nu m socoti c sunt neruinata i obraznic, cci ndrzneala aceasta este a necazului, nu a buturii de vin, a durerii, nu a beiei. Ce face dar preotul ? Vezi i nelepciunea aceluia. Nu a cercetat nevoia, nici a voit s iscodeasc pricina, ci zice : Mergi n pace! Dumnezeul lui Israel s-i dea toata cererea ta, care ai cerut-o de la El (I mp. 1, 17). Pe cel ce nvinuia femeia l-a fcut prtinitor i ajuttor. Att de bun lucru este blndeea. i n loc de ocar, lund merinde din destul, s-a dus avnd aprtor i rugtor pe cel ce o mustrase. Dar nc nu se deprteaz, ci zice iari : s afle roaba ta har naintea ochilor ti (I mp. 1, 18). Adic : O, de ai cunoate din mplinirea lucrurilor c am fcut aceasta rugciune si cere nu din beie, ci din durere. i ducndu-se . . . faa ei n-a mai fost trist. Ai vzut credina femeii ? Mai nainte de a lua ceea ea a cerut, se afla ca i cum ar fi luat. Iar pricina este c s-a rugat cu mult fierbineal i cu osrdie ndoit. De aceea s-a pogort ca i cum ar fi luat ceea ce a cerut. Dar i Dumnezeu i-a ridicat toat suferina, fiindc voia s-i dea darul. Acesteia s urmm i noi si in toate nevoile s alergm la Dumnezeu. i de nu vom avea copii, s cerem de la EI. Iar de-i vom lua s-i cretem cu mult osrdie, deprtnd pe tineri de la toat rutatea, iar mai ales de la desfrnare i necurie. Cci cumplit este rzboiul acesta si nimic altceva nu supr att de mult vrsta lor ca aceast patim. Deci s-i ngrdim din toate prile, cu nvturi, cu sftuiri, cu nfricori si cu ngroziri. i de vor birui pofta aceasta, nici de alta nu se vor atinge, fiind mai presus dect banii, stpnindu-se de a cdea n beie si n butur de vin peste msur i vor lepda petrecerile cele rele, fcndu-se astfel mai iubii prinilor lor si mai cinstii tuturor oamenilor. Cine nu va cinsti pe tnrul cel nelept si curat ? Cine nu va iubi i nu va ndrgi pe cel ce si-a nfrnat poftele cele necuvioase ? Cine nu va dori s-i dea fata sa, dei face parte dintre cei foarte bogai, dup unul ca acesta, cu toate c va fi cel mai srac dintre toi ? i pe cel ce petrece n desfrnare cu desfrnatele, cu toate c ar fi mai bogat dect toi, nimeni nu este att de ticlos nct s voiasc s-l ia de ginere, aa pe cel nfrnat si cinstit nimeni nu este att de fr de minte ca sa-l lepede i s-l necinsteasc. Deci pentru ca s fie copiii si oamenilor cinstii si lui Dumnezeu iubii, s le mpodobim sufletele lor i cu nfrnare i curie s-i aducem la cstorie. Cci fcnd aa si cele de aici toate le vor 22

primi ca din nite izvoare i pe Dumnezeu l vor avea milostiv ; i se vor ndulci si de slava cea de aici si de cea de acolo. Pe care fie s o dobndim noi toi cu darul i cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Cruia mpreun cu Tatl i cu Duhul Sfnt se cuvine slava, cinstea i stpnirea, acum si pururea i n vecii vecilor. Amin.

CATRE CEI CE INVINUIESC PRONIA SAU PURTAREA DE GRIJA A LUI DUMNEZEU

Din Dascalul pocaintei - Omilii si cuvntari Editura Sf. Episcopii a Rmnicului Vlcea Rm. Vlcea - 1996 CUVNT CATRE CEI CE SE ADUNA LA SARBATORI, SI CE ESTE SARBATOAREA. CATRE CEI CE INVINUIESC PRONIA SAU PURTAREA DE GRIJA A LUI DUMNEZEU PENTRU DIFERENTELE NTRE BOGATI SI SARACI N VIATA CEASTA. DESPRE FOLOSUL SARACIEI, CARE ARE DIN TOATE PARTILE MAI MULTA DULCEATA SI NTARIRE DECT BOGATIILE. SI DESPRE ANNA n zadar, precum se vede, am rugat pe cei ce venisera la noi la slujba care a fost mai nainte si iam ndemnat sa petreaca n casa parinteasca, sa nu vina numai mpreuna cu cei ce se arata aici numai la sarbatori si iar sa plece. Dar nu n zadar, caci cu toate ca nimeni din acestia nu s-au plecat la cele ce am grait, dar noua ni se da plata ntreaga si suntem ndreptatiti naintea lui Dumnezeu. De aceea cel ce graieste, ori de va lua aminte cineva, ori de nu, trebuie sa semene semintele si sa dea argintul, ca Dumnezeu sa nu mai ceara seama de la el, ci de la schimbatorii de bani. Lucru pe care si eu l-am facut, mustrnd, certnd, ndemnnd si sfatuind. Caci am adus aminte si de fiul cel ce a risipit avutia parinteasca si s-a ntors nfometat, rusinat alunga toate cele pe care le-a patimit n strainatate. Dar nu m-am oprit aici cu cuvntul, ci am aratat dragostea cea parinteasca fata de ei, care nu i-am imputat nimic pentru lenevire, ci i-am primit cu minile deschise, i-am daruit iertare pentru cele ce au gresit, i-am deschis casa, i-am pus nainte masa, l-am mbracat cu haina nvataturii si i-am purtat de grija ntru toate. Dar ei n-au urmat fiului ratacit, nici nu s-au cait pentru plecarea mai nainte de la slujba, ci au fugit iarasi, nevrnd sa petreaca n casa cea parinteasca. Deci al vostru este, al vostru este zic, care pururea sunteti cu noi, a-i ntoarce si a-i ndupleca sa se faca iarasi partasi la fiecare slujba de sarbatoare. Caci desi praznicul a cincizeci de zile a trecut, dar sarbatoarea n-a trecut, fiindca orice slujba este sarbatoare Dar de unde este aratat aceasta? Din cuvintele lui Hristos, care zice: Ca unde sunt doi sau trei, adunati n numele Meu, acolo sunt si Eu n mijlocul lor (Mt. 18, 20). 23

Iar cnd Hristos este n mijlocul celor adunati, ce alta dovada pentru sarbatoare cauti mai mare dect aceasta? Unde sunt nvataturi si rugaciuni, unde sunt binecuvntari ale parintilor si ascultare a legilor celor dumnezeiesti, unde este adunare de frati si legatura de dragoste adevarata, unde este vorbire a oamenilor cu Dumnezeu si a lui Dumnezeu cu oamenii, acolo va fi sarbatoare si praznic. Pe sarbatori nu le face multimea, ci fapta buna a celor ce se aduna; nu scumpetea hainelor, ci podoaba evlaviei; nu ndestularea mesei, ci purtarea de grija pentru suflet. Pentru ca, constiinta cea curata este sarbatoare foarte mare. Si precum la praznicele cele lumesti cel ce nu are nici haina stralucita sa se mbrace, nici de masa mai ndestulata sa se ndulceasca, caci traieste n saracie, foamete si n nevoile cele mai grele, nu simte bucuria praznicului, cu toate ca va vedea toata cetatea dantuind, iar el cu att mai mult se chinuieste si se mhneste, cu ct i vede pe ceilalti n desfatare iar pe el n lipsa, iar cel ce este bogat si se desfateaza, schimba hainele n fiecare zi si se ndulceste de multa ndestulare, cu toate ca nu va fi vreme de praznic, dar socoteste ca praznuieste; asa cu adevarat se ntmpla si la lucrurile cele duhovnicesti. Cel ce traieste ntru dreptate si n lucruri bune, cu toate ca nu va fi sarbatoare, dar el sarbatoreste, dobndind dulceata cea curata de la constiinta sa. Iar cel ce se hraneste cu pacatul si cu rautatea si stie ntru sine multe rele, cu toate ca va fi praznic, este lipsit de praznic mai mult dect toti. De aceea, ne este cu putinta sa praznuim n toate zilele, de vom voi, de ne vom sili la fapta buna si de ne vom curati constiinta noastra. Caci cu ce ntrece slujba cea trecuta pe cea de acum ? Oare numai cu zgomotul si cu tulburarea si cu altceva nimic? Si daca si n ziua de astazi primim Sfintele Taine si ne mpartasim si de celelalte daruri duhovnicesti, adica de rugaciune, de ascultare, de dragoste, de binecuvntari si de toate celelalte, cu nimic nu va fi mai prejos ziua aceasta dect cealalta, nici la voi, nici la mine cel ce graiesc. Caci cei ce au auzit atunci cuvntul nostru, aceia si acum vor auzi, iar cei ce nu sunt de fata acum, nici atunci nu au fost de fata, desi se parea ca cu trupul sunt de fata. Ei nu aud acum, dar nici atunci n-au auzit si nu numai ca nu auzeau, ci si pe cei ce voiau sa auda i suparau, facnd zgomot si tulburare. De aceea adunarea ascultatorilor pentru mine este aceiasi acum ca si atunci si cu nimic nu este mai prejos aceasta dect aceia, ci voi zice ceva ndraznet, aceasta de acum are ceva mai mult dect aceea. Caci nu este tulburare la cuvt, nici zgomot la nvatatura; ascultarea este cu mai multa atentie, fiindca nici o tulburare nu supara auzul nostru. Si zic acestea nu necinstind multimea ce s-a adunat atunci, ci ndemnndu-va sa nu va mhniti pentru putinatatea celor ce acum s-au adunat aici. Caci nu voim sa vedem la biserica multime de trupuri, ci multime de ascultatori. Deci devreme ce aceiasi oaspeti au venit la noi si atunci si acum, cu aceiasi osrdie va voi ospata si astazi, ntorcndu-ma la pricina aceea pe care a ntrerupt-o vremea sarbatorii. Si precum la praznicul a Cincizeci de zile ena lucru necuviincios sa lasam de a vorbi despre bunatatile ce ni s-au dat n vremea aceea si sa continuam cuvntul de mai nainte, acum dar dupa ce a trecut praznicul, avem vreme multa sa continuam istoria despre Anna. Caci nu trebuie sa socotim ca am grait multe si n multe zile despre aceasta, ci sa ajungem la sfrsitul povestirii. Asa cum cei ce afla vreo comoara, cu toate ca au luat din ea multi bani, totusi 24

nu se departeaza de ea pna ce nu-i vor lua pe toti, tot asa trebuie sa facem si noi cu aceasta comoara dumnezeiasca. Si sa nu ne departam de ele, pna ce nu vom scoate tot ceea ce se vede. Si am zis numai ceea ce se vede, pentu ca a scoate totul este cu neputinta. Caci puterea de a ntelege cele dumnezeiesti este un izvor pururea curgator, care niciodata nu scade sau seaca. Deci sa nu obosim, fiindca nu ne este noua cuvntul despre lucruri mici si oricum s-ar ntmpla, ci despre rugaciune, nadejdea noastra. Prin rugaciune, cea neroditoare s-a facut maica, cea lipsita de copii s-a facut cu multi, cea mhnita s-a facut vesela. Prin rugaciune, firea cea vatamata s-a ndreptat, pntecele cel nchis s-a deschis si cele cu neputinta sau facut cu putinta. De aceea sa cercetam pe toate fara graba, tlcuind fiecare cuvnt, ca sa nu ne scape nici cel mai mic nteles, de ne va fi cu putinta. De aceea doua cuvntari ntregi am cheltuit numai la doua versete. Unul la cel dinti care zice: ntaritu-s-a inima mea ntru Domnul, iar celalalt la urmatorul, naltatu-s-a fruntea mea ntru Domnul meu (I mp. 2,1). Prin urmare vom merge astazi mai departe la zicerea a treia. Dar care este aceasta? Largitu-s-a gura mea asupra vrajmasilor mei, veselitu-rn-am de mntuirea Ta (I Imp. 2, 1), Nu a zis: ascutitu-s-a gura mea asupra vrajmasilor mei, caci nu se pregatise spre ocari si batjocoriri, nici spre certuri si nvinuiri, ci spre sfatuire si nvatatura, spre ndreptare si ndemnare. De aceea nu a zis ascutitu-s-a gura mea asupra vrajmasilor mei, ci largitu-s-a, adica, ca si cum ar zice: Am dobndit rasuflare, pot sa graiesc liber; am lepadat rusinea si pot sa ndraznesc. Si nici aici n-a zis despre femeia cea pizmareata, numind-o pe nume, ci pe ceea ce de attea ori a mhnit-o a ascuns-o sub o denumire nehotarta, cum face o maica. Si n-a zis ceea ce zic multe femei: A rusinat-o Dumnezeu; a zdrobit-o si a surpat-o pe mndra si trufasa astau, ci simplu: Largitu-s-a gura mea asupra vrajmasilor mei, veselitu-m-am de mntuirea Ta. Vezi cum pazeste aceiasi rnduiala n toata rugaciunea sa? Caci precum la nceput zicea: ntaritu-s-a inima mea ntru Domnul, naltatu-s-a fruntea mea ntru Dumnezeul meu, largitu-s-a gura mea asupra vrajmasilor mei, asa si aici veselitu-m-am de mntuirea Ta. Nu de mntuire, ci de mntuirea Ta. Caci ma bucur si ma veselesc nu pentru ca m-am mntuit, ci pentru ca prin Tine m-am mntuit. Asa sunt sufletele sfintilor. Se bucura mai mult de Dumnezeu, dect de darurile pe care El le-a dat. Caci nu-L iubesc pentru daruri, ci pentru El. Aceasta lucrare este a slugilor celor cu cunostinta buna si a robilor lor celor multumitori, adica a cinsti si a pune mai nti pe Stapnul naintea tuturor lucrurilor Lui. Va rog ca si noi sa fim asa. Si de vom pacatui, sa nu ne mhnim pentru ca vom fi chinuiti, ci pentru ca am ntartat pe Stapnul, iar de vom face lucruri bune, sa nu ne bucuram ca vom cstiga mparatia cerurilor, ci pentru ca am placut mparatului cerurilor. Caci pentru cel ce are minte, mai nfricosat lucru este a gresi lui Dumnezeu dect toata gheena, asa cum mai dorit lucru este a placea lui Dumnezeu dect toata mparatia Lui. Si sa nu te miri daca trebuie sa ne aflam asa fata de Dumnezeu, ca si fata de oameni multi avem aceiasi stare. Caci daca fiiilor nostri le vom face vreun rau fara voia noastra, ne reprosam si ne chinuim, la fel si cu prietenii facem acelasi lucru. Iar daca socotim ca pe fii si pe prieteni este mai greu a-i 25

mhni dect a ne mustra pe noi, cu mult mai mult trebuie sa ne aflam asa fata de Dumnezeu si sa socotim ca este mai rau a face ceva din cele ce nu plac Lui dect toata gheena. Asa era fericitul Pavel. De aceea zicea: ncredintat sunt ca nici ngerii, nici stapnirile, nici cele de acum, nici cele ce vor sa fie, nici puterile, nici naltimea, nici adncul si nici o alta faptura nu va put va sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, cea ntru Histos Iisus, Domnul nostru (Rm. 8, 38-39). Si cnd fericim pe sfintii mucenici mai nti i fericim pentru patimirile lor si apoi pentru darurile de care sau nvrednicit mai nti, pentru batai si apoi pentru cununile ce le-au dobndit. Caci pentru dureri se dau darurile, nu durerile pentru daruri. Asa si fericitul Pavel se bucura mai nti de suferintele ce i se ntmplau pentru Hristos si apoi pentru bunatatile ce le va dobndi; si striga zicnd: Acum ma bucur de suferintele mele pentru voi (Colos. 1, 24) si iarasi: Si nu numai att, ci ne laudam si n suferinte (Rm. 5,3), si iarasi: Caci voua vi s-a daruit, pentru Hristos, nu numai sa credeti ntru El, ci sa si patimiti pentru El (Filip. 1,29). Caci cu adevarat mare dar este a se nvrednici cineva a patimi pentru Hristos, fiindca aceasta este cununa cea nevestejita si plata nu mai mica dect rasplatirea ce va sa fie. Aceasta o stiu toti cei ce iubesc pe Hristos curat si fierbinte. Asa era si femeia aceea, avea dorinta fierbinte si dragoste aprinsa catre Dumnezeu. Pentru aceasta zicea: Veselitu-m-am de mntuirea Ta (I Imp. 2, 1). Ea nu avea nici o legatura cu pamntul, ci trecnd cu vederea orice ajutor omenesc, se naripa cu darul Duhului si se nalta, privind prin toate la Dumnezeu, cernd de la El dezlegarea relelor care o mpresurau. Si stia bine, ca cele omenesti ori n ce fel ar fi ele se aseamana firii pamntesti. De aceea daca voim sa ne legam cu o ancora tare n toate, ne trebuie ajutorul cel de sus. De aceea si aceasta alerga la Dnsul ntru toate, iar dupa ce a luat darul, se bucura mai mult de Dumnezeu Cel ce i-a dat darul si-I multumea zicnd: Ca nu este sfnt ca Domnul, si nu este drept ca Dumnezeul nostru, si nu este sfnt afara de Tine (mp. 2, 2). Judecata Domnului este neprihanita, iar hotarrea Lui curata si fara greseala. Ai vazut cugetare de suflet multumitor? Nu a zis ntru sine: Ce lucru mare mi s-a facut mie, mai mult dect la celelalte femei? De ce eu dupa multa vreme cu osteneala, cu lacrimi si cu rugaciuni am primit ceea ce pismatareata mea a primit usor si cu multa ndestulare? Dar ea nu cere seama de la Stapnul pentru cele ce s-au facut ncredintndu-se n purtarea de grija a lui Dumnezeu. Lucru pe care l fac multi dintre oameni, judecndu-se n toate zilele cu Dumnezeu. Caci de vor vedea pe unul bogat, iar pe altul sarac, pornesc nenumarate cuvinte nvinuind pronia Lui. Ce faci, o omule? Pavel nu te-a lasat sa te judeci cu cel asemenea cu tine, zicnd: Drept aceea mai nainte de vreme nimic sa nu judecati, pna ce va veni Demnul (I Cor. 4, 5), iar tu tragi la judecata pe Stapnul si ceri seama de la El pentru cele ce a facut, netemndu-te, nici cutremurndu-te? Si ce iertare si ndreptatire vei dobndi, spune-mi, cnd te ncredintezi de attea dovezi ale proniei Lui n fiecare zi, dar osndesti cu nedreptate ceea ce ti se pare ca este nepotrivire n legatura cu bogatia si saracia ? Si daca ai fi voit sa cercetezi cu socoteala cea cuviincioasa si cu trezvia mintii ai fi vazut ca desi n-ar fi fost nimic altceva sa dovedeasca pronia lui Dumnezeu, bogatia si saracia numai ar fi dovedit-o luminat. Caci daca vei ridica saracia, vei strica toata frumusetea vietii noastre. Atunci nu va mai fi corabier, nici lucrator de pamnt, nici zidar, nici tesator, nici cizmar, nici teslar, nici 26

caldarar, nici lucrator de piei, nici brutar si nici un alt fel de mestesugar nu va mai fi. Iar de nu vor fi, acestea toate se vor prapadi. Dar acum nevoia saraciei stnd asupra fiecaruia ca un dascal preabun i sileste si nevrnd sa lucreze. Iar daca toti ar fi fost bogati, toti ar fi trait n nelucrare si n lenevie. Si asa toate s-ar fi prapadit si s-ar fi stricat. Dar lasnd cele ce am spus si altfel vom putea astupa gura celor ce nvinuiesc. Spune-mi, pentru care pricina prihanesti pronia lui Dumnezeu? Oare pentru ca unul are mai multi bani, iar altul mai putini? Dar daca ti voi arata ca din lucrurile cele mai de nevoie si care sustin viata noastra toti oamenii i-au aceiasi parte, oare te vei uni si te vei mpaca cu pronia lui Dumnezeu? De nevoie este sa te mpaci. Caci daca din faptul ca nu toti se mpartasesc de un lucru, adica de bani, dovedesti ca nu este nici o pronie, atunci cnd se va arata ca toti se mpartasesc ntocmai, nu de un lucru si acesta asa de prost, ci de mai multe si mult mai mari, de nevoie vei fi silit sa te unesti si sa te mpaci cu pronia lui Dumnezeu. Veniti dar sa mergem cu cuvntul la cele ce tin viata noastra si sa le cercetam cu deamanuntul, ca sa vedem de ntrece bogatul pe sarac ntru acelea. Bogatul are vin de Thars si multe alte bauturi ca acestea drese si prefacute cu multe ndulcituri. Dar izvoarele apelor stau de fata naintea tuturor, si a bogatilor si a saracilor. Poate ai rs de aceasta comparatie. Dar nvata-te cu ct este mai cinstita firea apei dect orice vin, si mai de nevoie si mai folositoare si atunci vei prihani socoteala ta, cunoscnd bogatia cea adevarata a saracilor. Caci de se va ridica vinul nu se pricinuieste nici o vatamare cuiva, fara numai bolnavilor. Dar de va seca cineva izvoarele apelor si va disparea apa, atunci se va strica toata viata noastra, vor nceta toate mestesugurile, si nici doua zile nu vom putea trai, ci ndata vom muri toti cu moarte ticaloasa si cumplita. Deci pentru aceasta cu nimic nu este mai prejos saracul, ci voi zice ceva si de mirare, el ntrece pe cel bogat. Caci putem vedea ca multi bogati se departeaza de bautura de apa din pricina unor boli ale trupului care le vin din desfatare. Iar saracul n toata viata se desfateaza fara de grija de aceste curgeri, alergnd la izvoarele apelor ca la niste izvoare de miere, dobndind din ele dulceata cea curata si limpede. Dar firea focului, oare nu este mai de nevoie dect nenumarate comori si dect toata bogatia omeneasca? Dar si aceasta comoara a virtii este pusa la fel si naintea saracului si a bogatului. Folosul cel ce vine de la aer si de la raza de lumina, oare la cei bogati este mai mare dect la cei saraci, desi aceia o vad cu patru ochi, iar acestia cu doi? Dar nici la aceasta nu poate nimeni sa se mpotriveasca ca masura desfatarii n-ar fi fost pusa ntocmai si la saraci si la bogati. Mai mult, aici va vedea oricine ca saracii ntrec pe cei bogati, fiindca au simtirile sanatoase, ochiul mai curat si toate lucrarile simturilor cuviincioase. Din aceasta pricina dobndesc dulceata mai curata, caci se desfateaza si se ndulcesc mai rnult din privirea zidirii. Ai vazut ca nu numai de stihiile acestea se mpartasesc la fel si bogatii si saracii, desi mai mult saracii, ci si la celelalte daruri ale firii vei vedea acelasi lucru. Somnul care este mai de nevoie si mai dulce dect orice desfatare, mai folositor dect orice hrana este mai usor la saraci dect la bogati; si nu numai mai lesnicios, ci si mai curat. Desfatarea cea multa, mncarea fara de foame, 27

bautura fara de sete si culcarea fara de somn slabanogeste duleata cea fireasca a acestor nevoi. Si nu firea lucrurilor ne ndulceste aceste nevoi firesti, ci trebuita. Vinul cel dulce si tamios nu veseleste att de rnult, precum ne veseleste bautura de apa cnd ne este sete; si nu fac la fel placintele, precum face mncarea cnd ne este foame; nici nu ne desfata culcatul pe asternut moale, precum trebuinta somnului. Toate acestea la saraci sunt mai dulci dect la cei bogati. De-asemenca cele privitoare la sanatatea trupului si la buna lui asezare, oare nu sunt ntocmai la ndemna saracilor si a bogatilor? Sau poate cineva sa spuna sau sa arate ca numai saracii se mbolnavesc, iar bogatii petrec totdeauna n sanatate? Dar lucrurile sunt mpotriva caci saracii nu sunt lesne cuprinsi de bolile cele nevindecate, care peste tot apar la trupurile bogatilor. Ametelile de cap, slabanogirile, nchircirea nevindecata a vinelor si reumatismul, obisnuiesc mai ales sa-i supere pe cei ce se desfateaza, care se ung cu miruri, nu pe cei ce se ostenesc si-si agonisesc hrana cea de toate zilele din lucrul cel de fiecare zi. De aceea, cei ce traiesc n desfatare sunt mai ticalosi si dect cersetorii, lucru pe care nu pot sa-l contrazica nici aceia. Caci de multe ori bogatul, care zace bolnav pe asternut moale si mprejurul caruia umbla multe slugi si slujnice ngrijindu-se de el, auzind vreun sarac strignd pe ulita si cernd pine, lacrimeaza si suspina si se roaga ca mai bine sa fie ca acela, dar sanatos, dect bogat si bolnav. Si nu numai cu privire la sanatate, ci si la nasterea de copii nu va putea zice cineva ca bogatul ntrece pe sarac. Si la unii si la altii sunt nasteri de copii. Dar daca vei cugeta cu atentie, vei vedea ca si aici bogatul este mai prejos. Saracul de nu se face tata, nu simte multa durere, dar bogatul cu ct vede ca-i creste avutia, cu att se mhneste mai mult ca nu are copii, nesimtind nici o mngiere fiindca nu are mostenitor. Si mostenirea saracului, care va muri fara de copii, trece la prieteni si la rude, fiindca este putina si fara valoare. Dar cea a bogatului tragnd la sine din toate partile multi ochi, de multe ori a cazut n minile vrasmasilor celui ce a murit. Si nca traind, acela va petrece o viata mai rea dect orice moarte, fiindca asteapta si la el sa se ntmple ceea ce a vazut ntmplndu-se la altii. Dar oare moartea nu este de obste? Oare nu sunt morti fara de vreme si la bogati si la saraci? Iar dupa moarte, oare, trupul aceste nu se risipeste la fel ca la toti, prefacndu-se n tarna? Dar poate vei zice ca ngroparile nu sunt la fel. Dar care este folosul, ca gramadeste peste bogat podoabe scumpe de fir? Nu faci dect sa-i pricinuiesti mai multa ura si judecata din partea oamenilor, si deschizi gurile tuturor asupra mortului, tragnd asupra lui nenumarate blesteme si aprinznd mai mare clevetirea lacomiei lui, fiindca fiecare se rupe de necaz si blesteama pe cel mort, caci nici dupa moarte n-a ncetat dorinta dupa bani. Si nu-i numai acesta este raul, ci deschide si ochii hotilor. De aceea cinstea aceasta i se face pricina de mai multa ocara. Si trupul saracului nimeni nu-l dezbraca si-l lasa gol, caci simplitatea hainelor lui l pazeste mbracat. Dar dincolo sunt usi, zavoare, ncuietori si pazitori, dar n zadar, fiindca pofta banilor ndeamna pe cei ce stiu sa faca rautati, sa ndrazneasca la toate. De aceea multa cinste adusa mortului produce procura multa ocara, iar cel ce a primit la ngropare cele simple, zace pastrndu-si cinstea, caci nu se goleste si se necinsteste ca cel ce a luat cele scumpe. 28

Si daca nimic din acestea nu se vor ntmpla, nici asa nu va cstiga acela mai mult, ci dimpotriva va face viermilor masa mai ndestulata, caci putrejunea este mai multa. Oare acestea sunt vrednice de cinste? Si cine este att de ticalos si fara minte nct sa socoteasca ca omul din acestea va primi cinste si fericire? Si nu numai pe acestea, ci si pe celelalte de le vom cerceta deosebi cu deamanuntul, vom afla ca saracii ntrec cu mult pe cei bogati. Deci cugetnd acestea toate cu deamanuntul si povestindu-le tuturor celorlalti, caci zice: Da pricina nteleptului si mai ntelept va fi, sa ne aducem aminte totdeauna ca avutia de bani nu aduce nimic mai mult celor ce o au, fara numai griji, frici si primejdii, si sa nu socotim ca suntem mai prejos dect cei bogati. Caci de ne vom trezvi i vom ntrece si n lucrurile cele dumnezeiesti si n toate cele ale veacului acestuia. Si oricine va afla mai multa dulceata, ntarire, sanatate a trupului, filosofie a sufletului, nadejdi bune, ferire de a pacatui si nume bun la saraci, dect la bogati. Deci sa nu crtim ca slugile cele nemultumitoare, nici sa graim de rau pe Stapnul, ci sa multumim ntru toate si un lucru numai sa socotim ca este rau, pacatul, si altul bun, dreptatea. Caci de ne vom afla facnd asa nu ne va mhni nici boala, nici saracia, nici necinstea si nimic altceva din cele ce se par ca sunt de ntristare, ci primind dulceata curata din toate, vom dobndi bunatatile cele ce vor sa fie cu darul si cu iubrea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos. Caruia mpreuna cu Tatal si cu Duhul Sfnt se cuvine slava n vecii vecilor. Amin.

MPOTRIVA CELOR CE TREC CU VEDEREA PE SARACI

Din Dascalul pocaintei - Omilii si cuvntari Editura Sf. Episcopii a Rmnicului Vlcea Rm. Vlcea - 1996 CUVNT CUM CA NU NE PEDEPSIM PENTRU ADAM ; CI DIMPOTRIVA MAI MARI SUNT CELE BUNE CE AU FOST ADUSE PRIN ACELA, DECT CELE DE NTRISTARE, DE VOM LUA AMINTE DE NOI NSINE. SI MPOTRIVA CELOR CE TREC CU VEDEREA PE SARACI. Poate socotiti ca am terminat tot cuvntul cel despre stapnire, dar vad ca nca multa roada se mai afla n el. Va rog sa nu slabiti pna ce o vom culege toata. Lucratorii cei iubitori de osteneala cnd vad via nfrunzita si ncarcata cu multa roada, nu taie numai strugurii cei dinafara, ci merg si mai nauntru plecnd vitele si ntorcnd frunzele ca sa nu se tainuiasca nici un struguras, ascunzndu-se pe sub frunze. Deci sa nu va aratati mai trndavi dect aceia, nici sa va duceti mai nainte de a lua totul. Mai ales ca osteneala este a mea, iar roada a voastra. Am judecat ieri pe femei, dar mai bine zis nu pe femei, ci pe Eva, care a adus robia n lume prin pacat. Poate ne vor ntreba femeile: Pentru care pricina gresind aceea ne-am osndit noi si caznd numai o fata, vina s-a ntins la toata firea? Acelasi lucru vor zice si slugile: De ce Ham facnd de 29

ocara pe tatal sau, pedeapsa a trecut la tot neamul lui? La fel si cei ce se tem de stapnitori vor zice: De ce sunt ei sub jugul stapnirii din pricina altora care traiesc n rautate? Deci ce vom zice noi catre toti acestia? Un raspuns vom da la toate ntrebarile. Gresind cei mai dinainte prin neascultarea lor au adus robia, si aducndu-se aceia, cei de pe urma au ntarit-o prin pacatele lor. Si de vor putea sa se arate pe ei nsisi totdeauna curati de pacate, poate pe drept vor putea grai mpotriva, iar daca si ei sunt vinovati de multe certari si pedepse de prisos este aceasta dezvinovatire. Si nu am zis ca pacatul nu aduce robie, ci ca tot pacatul este njugat cu robia, nvinuind firea pacatului, iar nu un pacat oarecare. Si precum toate bolile cele nevindecate duc la moarte, dar nu toate sunt la fel, tot asa si pacatele nasc robie, cu toate ca nu sunt de acelasi fel. Eva a gresit atingndu-se de pom si a fost osndita pentru aceasta. Dar tu sa nu faci o alta gresala mai cumplita dect aceea. La fel si pentru robi o putem zice si pentru supusi. Cei dinti au adus pacatul, iar cei ce au fost dupa ei au atras asupra-le puterea stapnirii cu gresalele pe care le-au facut, desi multi ntorcndu-se catre fapta buna, s-au izbavit de stapnire. Si de voiti sa vorbim mai nti despre femei, ca sa vedeti ca fericitul Pavel, cel ce a pus asupra lor legaturile, tot ei le-a dezlegat, Si femeia de are barbat necredincios si el voieste sa vietuiasca cu ea, sa nu-si lase barbatul (I Cor. 7, 13). Pentru ce? Caci ce stii tu, femeie, daca ti vei mntui barbatul (I Cor. 7, 16). Dar cum poate femeia sa mntuiasca? Daca l va sfatui, l va ndemna si-l va nvata cuvntul dreptei credinte. Dar ieri, o fericite Pavel, ziceai: Nu ngaduiesc femeii sa nvete pe altul (I Tim. 2, 12). Cum dar acum o faci nvatatoare barbatului ei ? Nu fac aceasta contrazicndu-ma. Dar asculta pentru care pricina a oprit-o pe ea si pentru care pricina a ntors-o iarasi la scaunul nvataturii, ca sa cunosti ntelepciunea lui Pavel. Barbatul sa nvete. De ce ? pentru ca nu s-a amagit. Si nu Adam a fost amagit (I Tim. 2, 14). Dar femeia sa se nvete. De ce? Pentru ca amagita fiind, s-a facut calcatoare de porunca. Dar aici este mpotriva. Caci, cnd va fi barbatul necredincios, iar femeia credincioasa, sa nvete femeia. De ce ? Pentru ca nu s-a amagit, fiindca este credincioasa. S-au ntors cele ale nvataturii, sa se ntoarca dar si cele ale stapnirii. Ai vazut cum peste tot robia urmeaza amagirii pacatului, iar nu firii? Deci a nceput venind amagirea la femeie, amagirii i-a urmat si supunerea. S-a mutat amagirea la barbat, s-a mutat si supunerea. Si precum la nceput i s-a ncredintat barbatului mntuirea femeii, pentru ca el nu se amagise, zicnd: Si spre barbatul tau va fi ntoarcerea ta si el te va stapni (Fac. 3, 16), asa si aici cnd femeia credincioasa are barbat necredincios, mntuirea barbatului o ncredinteaza femeii, zicnd: Caci ce stii tu, femeie, daca ti vei mntui barbatul?. Ce alta dovada mai luminata dect aceasta poate arata ca robia nu urmeaza firii, ci pacatului ? Acel lucru se poate zice si pentru robi. Ai fost chemat rob? Fii fara grija. Vezi cum arata iarasi ca robia n-are putere cnd este fapta buna? Iar de poti sa fii liber, mai mult supune-te (I Cor. 7, 21). Adica petrece mai mult n robie. De ce? Fiindca cel ce este chemat rob ntru Domnul este liber ntru Domnul.

30

Ai vazut ca robia este numai cu numele, iar libertatea cu lucrul? Pentru care pricina a fost lasat sa petreaca rob? Pentru ca sa cunosti marimea libertatii. Si dupa cum la cei trei tineri mai minunat lucru a fost a se pazi trupurile lor n focul acela, dect a se stinge cuptorul, tot asa mai minunat lucru este a se arata libertatea n robie, dect a desfiinta robia. De aceea zice: Iar de poti sa fii liber, mai mult supune-te , adica rami rob, caci ai libertatea cea adevarata. Voiesti sa vezi acest lucru si la stapnitori? Nabucodonosor era mparat si aprinznd cuptroul foarte tare, a adus pe cei trei tineri naintea lui. Tineri parasiti, lipsiti de toata apararea, robi, departati de patrie. Si ce zice mparatul? Oare asa este cu adevarat Sedrah, Misah si Abednego, ca dumnezeilor mei nu slujiti si chipului celui de aur, care l-am ridicat nu va nchinati ? (Dan. 3, 14). Ai vazut cum pe aceia, desi erau robiti, fapta buna i-a facut mai mparati dect mparatul si ia aratat mai nalti n cugetare ? Caci au raspuns nu ca si cum ar fi vorbit cu mparatul, ci ca si cum ar fi vorbit catre un supus al lor, asa de cu ndrazneala raspundeau. Nu este treaba noastra sa raspundem mparatului la ntrebarea aceasta. Este Dumnezeul nostru n ceruri puternic sa ne scoata pe noiu (Dan. 3, 17). Iau adus aminte mparatului de facerea de bine din vremea lui Daniil, rostind aceleasi cuvinte pe care le-a spus si acela atunci: Taina pe care vrea s-o afle regele, nu pot s-o faca cunoscuta lui nici nteleptii, nici prezicatorii, nici vrajitorii, nici cititorii n stele. Dar este un Dumnezeu n cer. Care descopera tainele (Dan. 2, 27-28). Deci despre cuvintele acestea i aduceau aminte mparatului, ca sa-l faca mai blnd. Si apoi i zice: Si chiar daca nu ne va scapa, sa stii o mparate, ca dumnezeilor tai nu vom sluji si chipului cel de aur care l-ai ridicat nu ne vom nchina (Dan. 3, 18). Ai vazut ntelepciunea la acei tineri? Ca nu cumva cei ce erau atunci de fata sa prihaneasca pe Dumnezeu ca este neputincios de se va ntmpla sa cada ei n cuptor si sa moara, apucnd ei mai nainte au marturisit puterea Lui, zicnd: Ca este Dumnezeul nostru n ceruri, puternic sa ne scoata pe noi. Iar daca vor scapa de vapaie, sa nu se socoteasca ca slujesc lui Dumnezeu pentru plata, au adaus: Si de nu, sa stii, o mparate, ca dumnezeilor tai nu vom sluji si chipului celui de aur, care l-ai ridicat nu ne vom nchina. Si cu aceste cuvinte propovaduind si puterea lui Dumnezeu si aratndu-si si ndrazneala sufletelor lor, ca nu cumva ceea ce a zis diavolul despre Iov napastuindu-l, sa zica careva si despre acestia. Dar ce a zis diavolul despre Iov? Oare n zadar se teme Iov de Dumnezeu? Oare nu ai ngradit Tu toate cele dinafara si cele dinauntru ale casei lui? (Iov 1, 9-10). Deci ca sa nu poata zica nimeni astfel si despre acestia, apucnd ei mai nainte au astupat gura cea nerusinata. Deci ceea ce ziceam ca de va fi cineva rob, sluga, strain sau pribeag n pamnt strain, dar de va avea cu sine fapta cea buna va fi mai presus si mai mparat dect toti mparatii. Ai vazut ca si robia femeilor s-a dezlegat si a slugilor si a celor supusi stapnitorilor? Hai acum sa-ti arat ca si frica de fiare a fost nlaturata. Daniel a fost aruncat oarecnd n groapa cu lei n Babilon, dar leii n-au ndraznit sa se atinga de el, caci au vazut chipul cel dinti si mparatesc care stralucea n el; au vazut nsusirile acelea pe care le avea Adam nainte de pacat. Caci cu aceiasi supunere au venit la Adam si au primit numele. Si nu numai aici, ci si la fericitul Pavel s-a petrecut la fel. Caci fiind n acel ostrov al barbarilor, sedea la foc si se ncalzea. Apoi din vreascuri a sarit o vipera si s-a apucat de mna 31

lui. Dar ce s-a ntmplat? Degrab a cazut aceea, pentru ca neaflnd pacat, nici a musa n-a putut. Si precum noi de voim sa ne suim pe vreo stnca neteda, dar de nu vom gasi nimic de ce sa ne tinem, ndata cadem n noianul sau n prapastia ce va fi dedesubt; asa si fiara aceea cu toate ca era foc dedesupt, dar neaflnd pacat de care sa se apuce si sa-si nfiga dintii, a cazut n foc si s-a mistuit. Voiesti sa-ti spun si un al treilea fel de dovada? Primul a fost ca nu numai cei dinainte au gresit, ci si cei de dupa ei. Al doilea a fost ca cei ce au facut fapte bune nu numai ca au suportat cu usurinta robia din viata aceasta, ci s-au si izbavit de ea precum am aratat despre femei, despre cei supusi stapnitorilor si despre fiare. Al treilea este ca venind Hristos mai mari bunatati ne-a adus acum, dect acelea din care am fost scosi din pricina celor ce au gresit la nceput. Spune-mi de ce plngi? Pentru ca gresind Adam ai fost scos din rai? Fa fapte bune si nu raiul, ci nsusi cerul ti-l deschizi si nici un rau nu o sa patimesti din neascultarea celui nti zidit. Plngi ca ai fost lipsit de stapnire asupra fiarelor? Iata ti supun tie pe draci, de vei fi cu luare aminte. Caci iata v-am dat putere sa calcati peste serpi si peste scorpii si peste toata puterea vrajmasului (Lev. 10, 19). Nu a zis stapniti, ca la fiare, ci calcati dndu-ne o stapnire si mai mare. La fel si Pavel nu a zis: Dumnezeu sa supuna pe satana sub picioarele voastre, ci: Dumnezeul pacii sa zdrobeasca repede pe satana sub picioarele voastre (Rm. 16, 20). Si nu mai este ca mai nainte ca acela va pazi capul tau si tu i vei pazi calciul (Fac. 3, 15), ci avem biruinta completa prin desavrsita zdrobire si pierdere a vrajmasului. Eva te-a supus barbatului ? Dar eu te fac de o cinste nu numai cu barbatul, ci si cu ngerii de vei voi. Ai fost lipsit de viata aceasta? Dar eu ti daruiesc pe cea viitoare, pe cea vesnica, fara de moarte si plina de nenumarate bunatati. Nimeni dar sa nu socoteasca ca patimeste necazuri din pricina celor de mai nainte. Caci de voi spune pe toate acelea ce ni se vor darui, vom afla ca ele sunt mult mai mari dect cele pe care le-am pierdut. Dar din cele ce s-au zis se dovedesc si celelalte. A dam ti-a adus viata ostenicioasa? Dar Hristos ti-a fagaduit viata de unde a fugit durerea, ntristarea si suspinul n mparatia cerurilor, caci zice: Veniti binecuvntatii Tatatui Meu, mosteniti mparatia cea pregatita voua de la ntemeierea lumii. Caci am flamnzit si Mi-ati dat sa mannc; am nsetat si Mi-ati dat de am baut; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati mbracat; n temnita am fost si ati venit la Mine (Mt. 25, 34-36). Oare vom auzi si noi acel glas fericit? Ma cam ndoiesc, caci se trece foarte mult cu vederea saracii. Este vreme de post. sfatuire si aratare a nvataturilor celor mntuitoare, rugaciuni dese si slujbe se fac n toate zilele. Dar care este folosul dupa atta silinta? Niciunul. Caci ne ducem de aici si trecem pe lnga sirurile de saraci care stau pe amndoua partile ca si cum am vedea niste stlpi, iar nu trupuri de oameni. Asa fara de milostivire i trecem cu vederea ca si cum am fi vazut niste chipuri nensufletite, iar nu oameni cu duh si suflare. Dar vei zice ca foamea te sileste acasa.

32

Dimpotriva foamea ar trebui sa te nduplece sa rami. Caci pntecele cele satule, dupa vorba poporului, nu cunosc pe cele flamnde, iar cele flamnde din pricina foamei cunosc si pe cele straine, cu toate ca nu ntru totul. Tu alergi la masa care este pregatita si nici putin nu suferi sa astepti, iar saracul sta pna seara, silindu-se ca sa-si adune hrana cea de peste zi. si vaznd ca ziua se sfrseste, iar argintul nca nu l-a adunat ndeajuns pentru hrana din ziua aceea, se chinueste si se scrbeste, si este silit sa ndrazneaca la lucruri mai mari dect puterea lui. De aceea seara mai tare ne supara pe noi, jurndu-se, plngnd, tnguindu-se, ntinzndu-si minile si alte gesturi nerusinate sunt siliti sa faca. Caci se tem ca nu cumva, dupa ce vor pleca spre casele lor, sa se rataceasca prin oras ca ntr-o pustietate. Si precum cei ce se primejduiesc de stricarea corabiei, apucndu-se de vreo scndura, ostenindu-se ca mai nauite de seara sa intre n liman, ca nu cumva venind noaptea sa ramna afara si sa patimeasca primejdie mai cumplita, asa si saracii, temndu-se de foamete ca de stricare de corabie, se silesc ca mai nainte de seara sa adune argintul necesar pentru hrana lor, ca nu cumva ducndu-se la casele lor, sa ramna afara din liman. Caci pentru ei liman sunt minile celor ce-i ajuta. Iar noi nici n trg nu ne plecam la nevoile acelora, nici dupa ce ne ntoarcem acasa si nici cnd ni se pune masa plina de nenumarate bunatati - daca trebuie sa numim bunatati pe acelea pe care le mncam spre osnda nemilostivirii noastre - caci auzindu-i umblnd pe ulite, strignd si vaitndu-se noaptea n ntuneric ca ntr-o pustietate adnca, nici asa nu ne nduplecam. Dupa ce ne saturam si mergem la somn, auzindu-i iarasi tnguindu-se pe afara, ramnem nepasatori, ca si cum am fi auzit latrat de cine turbat, iar nu glas de om. Nu ne ndupleca nici vremea, - caci noaptea cnd toti dorm, acela se tnguieste singur -, nici simplitatea cererii - caci nu cere ceva mai mult de la noi, dect putina pine si ctiva bani, - nici marimea nevoii, - caci de-a pururea se lupta cu foamea -, nici blndetea rugatorului, - caci fiind cuprins de atta nevoie nu ndrazneste sa vina la usa, ci de departe se roaga. Si de va lua, rasplateste multumiri, iar de nu va lua, nici asa nu scoate vreun cuvnt, nici ocaraste sau huleste pe cei ce pot sa-i dea si nu-i dau. Si precum cineva este tras la pedeapsa nesuferita de un speculator, cu toate ca se roaga si se cucereste la cei ce trec, care nici un ajutor nu-i dau; asa si acesta tragndu-se de foame ca de un speculator spre noapte si privegherea cea nesuferita, ntinde minile rugndu-se cu mare strigare la cei ce stau sus prin case, dar nu dobndeste nici o iubire de oameni, ci se izgoneste cu nemilostivire si cu multa cruzime. Si nimic din acestea nu ne ndupleca pe noi. Ci dupa atta nemilostivire ndraznim sa ntindem minile la cer si sa vorbim cu Dumnezeu despre mila si sa cerem iertare pacatelor noastre, netemndu-ne ca nu cumva sa se pogoare vreun fulger din cer asupra noastra dupa astfel de rugaciune si dupa atta cruzime si nemilostivire. Spune-mi, cum vom merge la somn si la odihna fara sa ne temem ca nsusi saracul acesta va veni la noi n vis, ntinat, mnjit si mbracat cu haine rupte, si tnguindu-se si plngnd va imputa cruzimea noastra? Caci pe multi am auzit zicnd de multe ori ca ziua trecnd cu vederea pe saraci, noaptea s-au vazut pe ei nsisi legati cu funii si trasi de minile saracilor si patimind multe si nenumarate rele. Dar acestea sunt n somn si n vis si sunt ca o pedeapsa vremelnica. Oare nu

33

te temi ca poate vei vedea pe saracul acesta care acum se tnguieste, striga si se vaita n snurile lui Avraam, precum a vazut oarecnd bogatul pe Lazar ? Iar cele ce urmeaza de aici le las la cunostinta voastra, caci stiti pedepsele cele amare si nemngiate, cum a cerut apa si n-a dobndit nici o picatura; cum i se ardea limba; cum a facut multa rugaciune, dar n-a dobndit nici o iertare; si cum se va munci fara sfrsit. Ci o, sa nu fie, ca sa suferim acestea cu lucrul, ci auzindu-le graindu-se sa scapam de pedeapsa si facndu-ne vrednici de primirea plina de dragoste a stramosului Avraam, sa mergem n acelasi loc cu el, cu darul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia mpreuna cu Tatal si cu Duhul Sfnt I se cuvine slava si stapnirea acum si pururea si n vecii vecilor. Amin.

TREBUIE SA CUGETAM LA CELE CE SE GRAIESC N BISERICA

Din Dascalul pocaintei - Omilii si cuvntari Editura Sf. Episcopii a Rmnicului Vlcea Rm. Vlcea - 1996 CUVNT DESPRE POMUL DIN RAI, DACA DIN EL I S-A FACUT LUI ADAM CUNOSTINTA BINELUI SI A RAULUI SAU MAI NAINTE DE MNCARE DIN EL AVEA DEOSEBIREA ACEASTA. DESPRE POST ; SI DESPRE NDEMNUL CA SI ACASA TREBUIE SA CUGETAM LA CELE CE SE GRAIESC N BISERICA. Iubesc postul pentru ca este maica nfrnarii si izvor a toata filozofia. Dar l iubesc si pentru voi si pentru dragostea voastra, pentru ca mi-a strns aceasta sfnta si cinstita multime, n vrednicindu-ma sa vad iarasi fetele cele dorite si daruindu-mi sa ma desfatez cu slobozenie ntru acest frumos praznic si sarbatoare. Nu va gresi nimeni de va numi multimea voastra si praznic si sarbatoare datatoare de nenumarate bunatati. Daca cineva mergnd la trg si ntlnind vreun prieten, de multe ori se izbaveste de ntristarea ce o are, cu mult mai mult noi, nu n trg, ci la Biserica venind si nu ntmpinnd un prieten, ci attia si parinti si frati, cum nu ne vom izbavi de toata suferinta ? Si cum nu vom dobndi toata dulceata ? Voi care ati venit aici nu sunteti numai cu numarul mai multi dect cei ce se aduna prin trg, ci si despre cele ce se vorbesc, sunt cu mult mai pretioase dect acolo. Pentru ca cei ce se aduna prin trg de multe ori vorbesc despre lucruri nefolositoare si despre cele ce nu li se potrivesc lor ; de cele mai multe ori obisnuiesc sa iscodeasca si sa cerceteze cu osrdie cele ce nu sunt ale lor. C este pcat i primejdios a gri i a auzi astfel de cuvinte i a ne lua dup ele ridicndu-se multe vifore din acest fel ele adunri n familiile lor, nu vom arta acum. i cum c este 34

nefolositoare i deart vorbirea aceea, deoarece niciodat nu va intra n acest fel de adunare un cuvnt duhovnicesc, nimeni, nu m va contrazice. Dar aici nu este aa, ci toate sunt deosebite. Cci toat vorba nefolositoare este izgonit i adus nuntru toat nvtura cea duhovniceasc. Aici vorbim despre sufletul nostru, despre buntile ce le va primi el, despre cununile ce se pstreaz n ceruri, despre petrecerile cele strlucite, despre iubirea de oameni a lui Dumnezeu, despre pronia sau purtarea de grij a tuturor i despre toate cele referitoare la noi, adic pentru care pricin am fost fcui, n ce parte vom merge dup ducerea de aici i ce vrednicie vor avea atunci lucrurile noastre. De petrecerea de acolo nu numai noi vom fi prtai, ci i proorocii i apostolii, i ceea ce este mai minunat dect toate, nsui Iisus Stpnul tuturora va sta n mijlocul nostru. Cci zice : Unde sunt doi sau trei adunai ntru numele Meu, acolo sunt i Eu n mijlocul lor (Mt. 18, 20.) i dac El este n mijlocul a doi sau trei adunai n numele Lui, cu mult mai mult va fi acolo unde vor fi adunai atia apostoli, prooroci, prini, brbai i femei. De aceea i noi grim cu mai mult osrdie despre fgduina aceasta, dobndind ajutorul cel de acolo. M-am fgduit s v vorbesc mai nti despre pom, dac nu cumva din gustarea din el i s-a fcut lui Adam cunotina binelui i a rului, sau i mai nainte de mncare avea acea cunotin. Deci, ndrznind i noi zicem c Adam i mai nainte de mncare avea aceast cunotin. Cci dac n-ar fi tiut ce este bun i ce este ru, ar fi fost cu adevrat necuvnttor i dect dobitoacele cele necuvnttoare ; i stpnul ar fi fost mai fr de minte dect slugile. i cum este cu cuviin ca oile i caprele s tie care iarb le este folositoare i care vtmtoare i s aleag ceea ce este curat i folositor de ceea ce este vtmtor, mai nainte de a gusta, din ele, oare cum omul s se lipseasc de acest dar. De n-ar fi avut aceast cunoatere, de nimic n-ar fi fost vrednic, c ar fi fost mai prejos i dect toate creaturile. Ar fi fost mai bine s petreac n ntuneric i s se lipseasc de ochi, dect s nu tie ce este bun i ce este ru. Cci de vei lua aceast cunotin din viaa noastr, toat viaa ai nimicit-o, umplnd, toate de mult tulburare. Prin aceasta, aadar, ne deosebim, de dobitoacele cele necuvnttoare i suntem mai buni dect fiarele, pentru c deosebim rutatea de fapta bun i pentru c cunoatem ce este ru i ce este bun. Iar dac noi cei de acum tim aceasta, i nu numai noi, ci i sciii i barbarii, cu mult mai mult tia aceasta atunci omul acela (Adam) mai nainte de pcat. Oare s fi rmas lipsit de capul buntilor? Cel ce a fost cinstit cu attea daruri, adic cu chipul lui Dumnezeu, cu asemnarea Sa i cu celelalte binecuvntri? Binele i rul nu-l cunosc numai aceia care sunt lipsii de mintea cea fireasc. Adam era plin de mult nelepciune i cunosctor al ambelor stri. Cum c Adam era plin de nelepciune duhovniceasc, ascult dovada. i a adus Dumnezeu 35

la Adam toate fiarele s vad ce nume le va pune; aa c toate fiinele vii s se numeasc precum le va numi Adam (Fac. 2, 19). Cuget dar de ct nelepciune era plin Adam cci a pus nume la attea specii de animale, de trtoare i de psri, i toate potrivite cu fiecare. Cci i Dumnezeu a primit acele nume si nu le-a mai schimbat, nici dup ce a greit el, pentru c zice Scriptura : i tot sufletul viu, cum l-a numit Adam, acesta este numele lui. Nu tia oare acesta ce este bun i ce este ru? i cum mai poate fi aceasta un subiect de disput? Apoi a adus pe femeie la el, pe care vznd-o ndat a cunoscut pe prtaa firii lui. i ce zice? Iat acum os din oasele mele i trup din trupul meu (Fac. 2, 23). Fiindc mai nainte cu puin Dumnezeu adusese la el toate dobitoacele, acum Adam, vrnd s arate c fiina aceasta nu este una din dobitoacele acelea a zis : Iat os din oasele mele i trup din trupul meu. Unii zic c cuvintele acestea nu arat numai aceasta nelegere, ci i felul crerii, cci facerea femeii n-a mai fost n felul acestora. i pentru aceasta a zis : Iat acum, pe care tlcuindu-le mai n amnunt un alt tlcuitor zicea : Iat odat, adic numai acum s-a fcut femeia din brbat, iar dup aceea nu va mai fi aa, ci din amndoi. Os din oasele mele i trup din trupul meu. Cci lund Dumnezeu din toat frmnttura o bucat, aa a fcut femeia, ca ntru toate s se mprteasc cu brbatul. i aceasta se va chema femeie pentru c din brbatul su s-a luat (Fac. 2,23). Vezi c i numele l pune pentru ca s ne nvee prin el mprtirea firii, iar felul creerii s fie pricin de dragoste permanent i de unire ntr-un gnd. Apoi ce zice? Pentru aceea va lsa omul pe tatl su i pe mama sa i se va lipi de femeia sa. Nu a zis simplu se va uni, ci se va lipi, artnd prin aceasta unirea cea strnsa, i vor fi amndoi un trup. Deci cel ce tie attea, spune-mi, nu tia ce este bun i ce este ru? i dac nu tia ce este bun i ce este ru mai nainte de a mnca din pom, ci a primit cunotina aceasta dup mncare, oare pcatul i s-a fcut nvtor de nelepciune, iar arpele nu mai este amgitor, ci sftuitor de cele de folos? Dar s nu fie! Nu sunt acestea aa! i dac nu tia ce este bun i ce este ru cum a primit porunca? Cci nimeni nu d lege la cel ce nu tie ce este clcarea de lege. Iar Dumnezeu a dat porunca, iar dup ce a clcat-o l-a pedepsit, pe care nici una din ele nu le-ar fi fcut, de nu i-ar fi dat omului de la nceput putere de a cunoate fapta bun i rutatea. Iat c din toate cele spuse v-am dovedit ca Adam a cunoscut binele i rul nu dup mncarea din pom, ci mai nainte de aceasta o tia. Pe toate acestea s le inem minte, 36

iubiilor, c ducndu-ne acas, s punem ndoit mas i bucatelor i a acestor cuvinte. Brbatul s spun cele ce s-a grit iar femeia sa se nvee ; sa asculte i copiii i nici slugile s nu se lipseasc de ascultarea acestora. F Biseric casa ta cci eti rspunztor i de mntuirea ta i a copiilor i a slugilor. i precum nou ni se va cere seama pentru voi aa i fiecruia din voi i se va cere seama pentru femeie pentru copii i pentru slugi. i de la acest fel de cuvntri vom avea vise dulci lipsite de nluciri rele, cci sufletul de obicei i imagineaz n somn noaptea, ceea ce cuget ziua. i dac n fiecare zi ne vom aduce aminte de cele ce se griesc, nu vom avea trebuin de multa osteneal, cci voi vei nelege mai bine cuvntul, iar noi vom face mai cu osrdie nvtura. Deci ca s primim i mai mult folos i noi i voi, noi nvnd, iar voi ascultnd, s punei mpreun cu masa cea trupeasc i pe cea duhovniceasc. Pentru c ele v vor fi vou ntrire i podoab, iar cele ale vieii acesteia, Dumnezeu pe toate le va ndrepta, fcndu-le lesnicioase. Cci zice Cutai mai nti mpria cerurilor i toate acestea vi se vor aduga vou (Mt. 6, 33). S o cutm dar, iubiilor, ca s dobndim i buntii cele de aici i cele de dincolo cu darul i cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Cruia mpreun cu Tatl i cu Duhul Sfnt i se cuvine slava n vecii vecilor. Amin.

DE CE POMUL ACELA SE NUMEA POMUL CUNOSTINTEI BINELUI SI RAULUI ?

Din Dascalul pocaintei - Omilii si cuvntari Editura Sf. Episcopii a Rmnicului Vlcea Rm. Vlcea - 1996 CUVNT DE CE POMUL ACELA SE NUMEA POMUL CUNOSTINTEI BINELUI SI RAULUI ? SI CE NSEAMNA : ASTAZI VEI FI CU MINE N RAI Ieri am rugat mult dragostea voastra ca sa va aduceti aminte de cele ce s-au grait si seara sa puneti ndoita masa, una a bucatelor si i alta, lng aceasta, a ospului din cuvinte. Dar oare ai fcut aa i ai pus mas ndoit? tiu c ai fcut i v-ai mprtit nu numai din aceea, ci i din

37

aceasta. Cci nu suferii s v srguii pentru cele de jos i s v lenevii despre partea cea mai bun. Pentru c mai bun este aceasta dect aceea. Pe aceea a alctuit-o minile buctarilor, iar pe aceasta limbile proorocilor; i aceea se face din cele de pe pmnt, iar aceasta din roada Duhului. Bucatele acestei mese se stric, iar ale celeilalte sunt nestriccioase. Acestea ntrein viaa noastr de acum, iar acelea ne povuiesc la ceea ce va s fie. i c mpreun cu masa aceea ai pus i pe aceasta o tiu, nu ntrebnd pe un pnditor al vostru sau pe vreo slug, nu pe vestitorul cel mai de ncredere dect acetia. Pe care? Pe afirmaia voastr de ieri pentru cele ce s-au grit; pe lauda cea pentru nvtur. Fiindc, zicnd ieri ca fiecare s-i fac din casa sa biseric, ai aprobat strignd, artnd prin aceasta dragostea pentru cele ce s-au grit. Iar cel ce ascult cu dragoste i cu dulcea cele ce se griesc este pregtit i pentru mplinirea cu lucru a celor ce se griesc. Pentru aceasta i astzi m-am pregtit mai cu osrdie la nvtur. Dar deteptai-v i acum cu mintea, cci nu numai cel ce griete trebuie s fie treaz cu mintea, ci i cei ce aud trebuie s fie osrduitori si lutori aminte; i mult mai mult cei aud dect cel ce griete. Noi avem osrdie s mpri banii cei stpneti, dar osteneala voastr este mai mare, c trebuie s-i primii i cu multa grij s-i pzii. Iar dup ascultare punei ncuietori si zvoare la uile sufletului, pe gndurile cele nfricoate, ca nite pzitori. Cci furul este fr ruine, privegheaz totdeauna, nvlete nencetat si de nu va reui, nu va nceta s ncerce. Pzitorii s fie nfricoai. i de vor vedea pe diavolul c vine si vrea s rpeasc ceva din cele puse la pstrare, s-l alunge cu mult strigare. i de vor nvli griji ale acestei viei, s le opreasc. Iar dac va face suprare uitarea cea fireasc, cugetarea s ntreasc pomenirea. Cci nu este mic primejdia a pierde banii stpnului. i dac cei ce primesc aceti bani se pedepsesc de multe ori cu moarte, dac i vor risipi, oare cei ce au primit cuvintele acestea cu mult mai scumpe dect banii, ce pedeaps nu vor suferi? Banii lumeti cei ce i primesc sunt datori numai cu paza lor, iar cu altceva nimic; ci au primit tot atia trebuie s dea napoi si mai mult altceva nimeni nu va cere de la ei. Ins fa de cuvintele lui Dumnezeu suntem datori nu numai cu pzirea lor, ci si cu nmulirea lor. Cci ni se poruncete sa dm napoi nu numai pe cele ce le-am primit, ci ndoit mai mult. i dac ar fi fost numai porunca s pzii cele ncredinate si aa lucrul avea trebuin de mult osrdie. Dar cnd Stpnul nostru ne poruncete s-nmulim ceea ce am primit, socotete de ct osteneal i grij avem trebuin noi. De aceea unul ncredinndu-i-se cinci talani, a adus nc pe atia. i cei cinci talani erau darul iubirii de oameni a lui Dumnezeu, dar trebuie ca sluga s-i arate osrdia sa. La fel i cel cruia i se ncredinase doi talani a lucrat ali doi, pentru aceasta sa nvrednicit de aceiai cinste, de la Stpnul su. Cel cruia i se ncredinase un talant, l-a adus napoi nempuinat fr lips, dar pentru c nu a negutorit cu el nmulindu-l a luat pedeapsa cea mai de pe urm. i pe bun

38

dreptate. Cci zice Dumnezeu, dac ar fi trebuit s-i dau numai pentru ca s-i pzeasc, fr ca s-i nmuleasc, nu i-a mai fi dat in minile slugilor. Dar vezi aici iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Cel cruia i se ncredinase cinci talani a mai adus cinci; cel cruia i s-a ncredinat doi a adus ali doi. Amndoi au primit aceiai rsplat. Cci precum a zis celui dinti : Bine slug bun i credincioas, peste puine ai fost credincios peste multe te voi pune aa i celui de al doilea i zice la fel : Bine slug bun si credincioas, peste puine ai fost credincios, peste multe te voi pune. Cele aduse nu sunt aceleai, dar plata este aceiai, cci i pe al doilea l-a nvrednicit de aceiai cinste cu cel dinti. Dar de ce aa? Pentru c Dumnezeu n-a luat aminte la suma ce s-a adus, ci la puterea celor ce au lucrat i au negustorit. Cci fiecare din acetia a lucrat cele dup puterea sa. Iar faptul ca unul a adus mai mult iar cellalt mai puin, nici osrdia primului, nici trndvia celui de al doilea a fcut aceasta, ci deosebirea lucrului ncredinat. Acela a luat cinci i a adus ali cinci ; acesta a luat doi, i a adus ali doi, dar cu nimic nu este mai prejos dect primul n privina osrdiei. Cci i acesta i acela au nmulit ndoit talanii ce li s-au ncredinat. Iar cel ce a luat numai unu, tot pe acela l-a adus, pentru aceea s-a i pedepsit. Deci ai vzut ct pedeaps st asupra celor ce nu negustoresc banii cei mprteti. De aceea s-i pzim, s-i negustorim i s agonisim mult dobnd din ei. Sa nu zic cineva : sunt prost, sunt ucenic, nu am darul nvturii, sunt nenvat i nevrednic. Dar cu toate c eti prost, nenvat cu toate c i s-a ncredinat numai un talant lucreaz ceea ce i s-a dat i vei lua aceiai plat cu cel ce nva. Faptul c pstrai cele ce s-au grit cu mult luare aminte, sunt ncredinat foarte. i ca s nu cheltuim tot cuvntul despre aceasta s v druiesc dragostei voastre i cele ce urmeaz la ce s-a zis ieri, ca plat pentru cele pstrate. Cci celui ce i s-au ncredinat cele de mai nainte i le-a pzit, poate s i se dea cu vrednicie si altele. Deci care era povestirea pe care v-am spus-o ieri? Cuvntul a fost despre pomul acela. i am artat c omul tia binele i rul mai nainte de a mnca din pom i era plin de mult nelepciune, fiindc a pus nume fiarelor, i-a cunoscut femeia, cci a zis : Iat acum os din oasele mele, a vorbit despre nunt, despre facerea de copii, despre nsoire i despre tat i mam, fiindc a primit porunca. Deci nimeni nu d porunc i lege pentru ceea ce se cuvine a face i pentru ceea ce nu se cuvine a face dect celui ce nu tie binele i rul. Astzi vom vorbi despre faptul c pomul acela s-a numit al cunotinei binelui i rului, i c omul n-a luat cunotin de la el. Nu este lucru mic a nva i a ti pentru ce pomul acela are aceast numire, deoarece i diavolul a zis : Ori n ce zi vei mnca dintr-nsul se vor deschide ochii votri i vei fi ca nite dumnezei, cunoscnd binele i rul (Fac. 3, 5). Cum dar, m vei ntreba, c nu a pus n pom cunotina binelui i a rului? Dar spune-mi cine a pus-o? Oare diavolul? Da, poate vei zice, atunci cnd a zis vei fi ca nite dumnezei cunoscnd binele i rul. Dar mi aduci mrturia vrjmaului i pizmaului? i ce dac a zis acestea. Oare 39

sau fcut dumnezei? Dar precum nu s-au fcut dumnezei, aa n-au luat nici cunotina binelui i a rului. Cci mincinos este acela i nu griete nimic adevrat i ntru adevr n-a sttut (In. 8,44) . Deci s nu aducem mrturia vrjmaului, ci s vedem din lucruri pentru care pricin pomul se numete al cunotinei binelui si rului. Mai nti, de credei c este cu cuviin, s cercetm ce este binele i rul. Ce este dar binele? Ascultarea. i rul? Neascultarea. i ca s nu ne rtcim cercetnd firea binelui i a rului, s cutam acestea din Scripturi. i cum c binele i rul este ceea ce am spus, ascult ce zice Proorcoul : Ce este bun? Sau ce cere Domnul de la tine (Miheia 6,8). Spune ce este bun? S iubeti pe Domnul Dumnezeul tu. Vezi c binele este ascultarea? Cci ea iese din dragoste. i iari : Dou rele a fcut poporul Meu : M-au prsit pe Mine, Izvorul vieii i i-au spat lor fntni surpate, care nu vor putea ine ap (Ierem. 2,13). Vezi ca rul este neascultarea i prsirea? Deci deocamdat s inem minte c binele este ascultarea, iar rul neascultarea, ca s putem nelege i celelalte. Dar pomul acesta se numete pomul cunotinei binelui i rului pentru c porunca referitoare la ncercarea ascultrii i neascultrii la el s-a dat. Adam tia i mai nainte de porunc c bun lucru este ascultarea i ru, neascultarea, dar mai pe urm a cunoscut mai bine prin cercare. Cci i Cain tia c uciderea de frate este o fapt rea i mai nainte de uciderea fratelui su. i cum c tia aceasta, ascult ce zice : S ieim la cmp (Fac. 4,8). Dar pentru care pricin l tragi cmp, smulgnd pe fratele tu din braele cele printeti? Pentru ce l duci n pustie? De ce l lipseti de purtarea de grija? Pentru ce l deprtezi de vederea prinilor? Dac nu te temi de pcat, de ce i ascunzi ndrzneala? Pentru ce i dup ce ai fcut uciderea, ntrebat fiind, te necjeti i mini? C ntrebndu-te Dumnezeu : Unde este Abel, fratele tu? ai zis : Oare eu sunt pzitorul fratelui meu?. Din toate acestea artat este c tiind binele i rul, totui l-ai lucrat. Deci precum acesta tia binele i mai nainte ce fapt rea este uciderea, dar a cunoscut i mai bine dup aceea cnd a primit pedeapsa, cci a auzit : gemnd i tremurnd vei fi pe pmnt (Fac. 4, 14); aa i tatl lui avea cunotina binelui i a rului mai nainte de a mnca, dei nu aa clar ca dup mncarea din pom. Dar ce s zic? Pe cele rele toi le tim de mai nainte de a le lucra, dar le cunoatem mai curat dup ce le lucrm! si mult mai lmurit cnd suntem pedepsii pentru ele. Cci i Cain tia cu adevrat de mai nainte ce ru este uciderea de frate, dar mai pe urm a cunoscut i mai curat prin pedeapsa. i noi tim c bun este sntatea i grea boala i mai nainte de cercare, dar cunoatem mult mai bine deosebirea dintre ele cnd cdem n boal. n acest fel i Adam tia cu adevrat c binele este ascultarea i rul neascultarea, dar mai pe urm a cunoscut i mai bine, cnd, gustnd din pom, a fost scos afar din rai cznd din acea fericire. i fiindc a czut n pedeaps, gustnd din pom pedeapsa l-a nvat mai bine, prin fapt, ct este de ru a nu asculta de Dumnezeu i ct este de bine a asculta de El.

40

i din aceast pricin pomul se numete cunotinei binelui i rului. Dar dac nu firea pomului a dat cunotina binelui i a rului, ci pedeapsa dat pentru neascultare cu privire la gustarea din acesta i-a nva-i mai bine aceasta, pentru care motiv se numete pom al cunotinei binelui i rului? Pentru c Scriptura are obicei ca atunci cnd se petrece ceva ntr-un loc i n oarecare vreme, de la cele petrecute s se numeasc i locurile i vremurile acelea. i ca cele zise s se fac mai luminate v voi aduce o dovad. Iacov oarecnd a spat nite puuri. Pe aceste puuri vecinii s-au ispitit s le strice; i de aici s-a fcut o oarecare vrajb. Atunci unul din puuri s-a numit vrajb. Nu pentru c puul vrjmuia, ci pentru c la el s-a fcut vrajba. Aa i pomul acela se numete al cunotinei binelui si rului, nu pentru c el avea cunotin, ci pentru c la el s-a fcut artarea cunotinei binelui i a rului. i Avraam a spat puuri i la vrjmuit Abimelec (Fac 21, 32). Apoi s-au adunat, au potolit cearta i fcnd jurmnt unul cu altul, au numit puul acela puul jurmntului. Nu pentru c puul a jurat, ci pentru c la puul acela s-a fcut jurmntul. Vezi c nu locurile pricinuiesc lucrurile, dei i iau numirile de la lucruri. i ca s se fac mai luminate cele ce am zis, de nevoie este s aducem de fa unele pilde. Iacov ,,a vzut tabra lui Dumnezeu i l-au ntmpinat pe el ngerii lui Dumnezeu . . . i a numit numele locului tabr (Fac. 32, l-2). i s-a numit locul acela tabr cu toate c nu era nici o tabr acolo, doar fiindc a vzut-o. Vezi c de la lucrul cel ce s-a ntmplat in acel loc, a primit locul numele? Aa i pomul acela s-a numit al cunotinei binelui i rului, nu pentru c el avea cunotina binelui si rului, ci pentru c la el s-a fcut dovedirea cunotinei binelui i rului i ispitirea ascultrii i a neascultrii. i iari Iacov a vzut pe Dumnezeu precum este cu putin omului a-L vedea i a numit locul acela Faa lui Dumnezeu. De ce? Pentru c a vzut pe Dumnezeu acolo (Fac. 35,14). Dar nu locul era faa lui Dumnezeu, ci de la fapta ce s-a ntmplat n locul acela s-a dat numirea. Vezi prin cte s-a dovedit c Scriptura are obicei s numeasc locurile de la lucrurile ce s-au ntmplat n ele? i acest lucru obinuiete s-l fac i la vremuri. Dar pentru ca s nu v chinuiesc, haidei s mutm cuvntul nostru de la cele mhnicioase la cele veselitoare. Cci s-a ostenit mintea voastr petrecnd n nelegerile cele subiri. Pentru aceasta bine este a o odihni, osptnd-o cu nelegeri mai uoare i mai veselitoare. Deci s ne ntoarcem la lemnul Crucii cel mntuitor, cci acesta a ncetat toate relele pe care le-a adus acela. Dar mai bine zis nu acela a adus relele, ci omul, pe care le-a nimicit mai pe urm Hristos, aducnd mult mai mari bunti dect celepierdute. Pentru aceasta Pavel zice: Unde s-a nmulit Pcatul a prisosit darul (Rom. 5, 20), adic mai mare este darul dect pcatul, cci iari zice : Dar nu este cu greeal cum este cu harul (Rom. 5,15). fiindc Dumnezeu nu a druit numai ct a greit omul; dobnda nu este la fel cu paguba ; ctigul nu este la fel cu stricarea de corabie, ci mai multe sunt cele bune druite n locul celor rele. i pe bun dreptate.

41

Cci pe cele rele le-a adus robul, i erau mai puine, iar pe cele bune le-a druit Stpnului i prin urmare sunt mult mai multe. De aceea zice : Dar nu este cu greala precum este cu darul, dup care arat deosebirea, zicnd : Cci judecata dintr-unul duce la osndire, iar harul din multe greeli duce la ndreptare (Rom. 5,16). Dar nu este lmurit ceea ce s-a zis, ci este nevoie s aducem explicarea. Cci judecata, adic pedeapsa, osnda, moartea dintru unul, adic dintrun pcat. Pentru c un pcat a adus atta ru. Iar darul nu a dezlegat numai acel pcat, ci i alte multe, de aceea zice : iar darul din multe greeli duce la ndreptare. Pentru aceasta i Ioan Boteztorul striga : Iat Mielul lui Dumnezeu Care ridic pcatul lumii (In. 1,29), nu Care ridic pcatul lui Adam. Ai vzut c nu este cu greeala precum este cu darul? Cci mai multe bunti ne-a adus Lemnul acesta, dect rutile cele aduse dintru nceput. i aceasta am zis ca s nu socoteti c strmoii cei dinti i s-au fcut pricinuitori de rele. Diavolul a scos pe Adam afar din rai, dar Hristos a bgat n el pe tlhar. Vezi deosebirea. Acela a scos afar pe om care n-avea pcat, ci numai o ntinciune a neascultrii, dar Hristos bag n rai pe tlharul care purta nenumrate sarcini de pcate. Numai aceast minune a fcut, c a bgat pe tlhar n rai, i alta nu? Se poate spune i alta mai mare. Nu numai ca a bgat un tlhar n rai, ci l-a bgat mai nainte de toi i de apostoli, ca nimeni din cei de pe urm s nu se dezndjduiasc de mntuirea i intrarea n rai, vznd pe cel plin de toate relele petrecnd n curile cele mprteti. Dar s vedem, oare n-a artat cumva tlharul osteneli isprvi i fapte ? Nu, ci cu un simplu cuvnt, cu credina numai, a srit n rai mai nainte de apostoli. S cunoti deci c nu a putut arta buna cunotin a aceluia ct a atrnat iubirea de oameni a lui Dumnezeu, care a fcut toat isprava. Cci ce a zis tlharul? Sau ce a fcut? Oare a postit? Oare a plns? Sau s-a ostenit? Oare a artat pocin de mult vreme? Nicidecum. Ci pe Cruce fiind a dobndit mntuirea. Vezi grab? De pe cruce la cer, de la osnd la mntuire. Dar care sunt cuvintele acelea care i-au adus attea bunti i ce putere au? Pomenete-m Doamne cnd vei veni ntru mpria Ta (Lc. 23, 42). Vezi a cerut s ia bunti, fr s arate vreo osrdie prin lucruri. Da, dar Cel ce tia inima lui, nu a luat aminte la cuvinte, ci la aezarea minii lui. Cci cei ce s-au ndulcit de nvturi prooroceti, cei ce au vzut semnele, cei ce au privit minunile, ziceau despre Hristos c are drac i neal poporul (In. 7,20). Iar tlharul, care n-a auzit de prooroci, care n-a vzut minuni, care L-a vzut pe Iisus pe Cruce na luat aminte la necinste, nici a cutat la lipsa de slav, ci privind la dumnezeire, a zis : Pomenete-m Doamne cnd vei veni ntru mpria Ta. Lucru nou i vrednic de mirare este acesta. Vezi Cruce i pomeneti de mprie? Ce lucru vrednic de mprie ai vzut? Ci numai un Om rstignit, lovit cu palme, batjocorit, prihnit, scuipat, btut cu toiege. Acestea sunt vrednice de mprie, spune-mi? Vezi c el nu cerceta cele de afar, ci privea cu ochii credinei?

42

De aceea nici Dumnezeu n-a cutat la cuvintele cele simple, ci precum acesta a privit la dumnezeire, aa i Dumnezeu a privit la inima tlharului, i zice: Astzi vei fi cu Mine n rai (Lc. 23,43). Luai aminte, cci de aici rsare o ntrebare care nu este mic. Maniheii, cinii cei muli i turbai care muc pe furi arat chipul blndeei, dar turbarea cea cumplit o au nuntru i cu pielea oii ascund lupul. Dar tu s nu caui la ceea ce se vede, ci cerceteaz fiara cea ascuns nuntru. Deci! acetia lund textul acesta zic : Hristos a zis : Amin, amin zic ie, astzi vei fi cu Mine n rai. Deci rspltirea buntilor s-a fcut acum i de prisos mai este nvierea. i dac n ziua aceea tlharul a primit cele bune, iar trupul lui n-a nviat inc pn astzi, nu va mai fi nviere a trupurilor. Oare ai neles ceea ce s-a zis, sau este nevoie s repet a doua oar? Amin, amin zic ie astzi vei fi cu Mine n rai. Deci a intrat tlharul n rai fr trup, zic ei deoarece nu putea altfel fiindc trupul lui n-a fost ngropat, nici s-a risipit fcndu-se praf ; i nicieri nu s-a zis c l-a nviat pe el Hristos. Iar dac a bgat nuntru pe tlhar i a dobndit buntile fr trup a artat c nu mai este nviere a trupurilor. Cci de ar fi fost nviere a trupurilor nu ar fi zis atunci astzi vei fi cu Mine n rai, ci la sfrit cnd se zice c este nvierea trupurilor. Iar dac acum a bgat pe tlharul n rai i trupul lui a rmas afar i s-a stricat, dovedit lucru este c nu exist nviere a trupurilor. Aa zic aceia. Dar s primii acum i cele de la noi, i mai bine zis nu cele de la noi, ci cele din dumnezeiasca Scriptur, cci nu grim cele ale noastre, ci cele ale Sfntului Duh. Ce zici? Trupul nu se mprtete de cununi? De osteneli s-a mprtit, iar de rsplat nu? i dac la vremea luptei el a vrsat cele mai multe sudori, oare la vremea pltirilor numai sufletul s se ncununeze? Nu auzi pe Pavel ce zice? Pentru c noi toi trebuie s ne nfim naintea judecii lui Hristos, ca s ia fiecare dup cele ce a fcut prin trup ori bine, ori ru (II Cor. 5,10). Sau : C se cade stricciosului acesta s se mbrace n nestricciune i muritorul acesta s se mbrace n nemurire (ICor. 15,53). Oare muritor? Sufletul sau trupul? Dovedit este c trupul, pentru c sufletul din fire este nemuritor, iar trupul muritor. i cu toate c ei taie multe din acestea, totui i din cele ce au rmas vom arta unitatea celor tiate. A intrat tlharul in rai, zic ei. i ce? Oare nu acestea sunt buntile pe care Dumnezeu ni le-a fgduit nou? Auzi pe Pavel ce zice despre buntile acelea: Cele ce ochiul nu le-a vzut i urechea nu le-a auzit i la inima omului nu s-au suit. Iar raiul i ochiul lui Adam le-a vzut i urechea lui le-a auzit i inima lui le-a primit, cci despre el vorbim de attea zile. Cum dar a primit tlharul buntile, cnd Dumnezeu nu s-a fgduit s ne bage n rai, i n cer i n-a propovduit despre mpria raiului, ci despre mpria cerurilor, ca zice : ,,De atunci a nceput Iisus s propovduiasc i s spun: Pocii-v, cci s-a apropiat mpria cerurilor (Mt. 4,17). Ai pierdut raiul, dar Dumnezeu i-a dat cerul, ca s-s arate i iubirea Sa de oameni i s rneasc i pe diavolul, artnd c dei va face nenumrate vrjmii asupra neamului omenesc, cu nimic nu va spori, cci Dumnezeu i-a deschis cerul. Ai fost osndit la osteneal vremelnic, dar ai fost 43

cinstit cu via venic. A poruncit pmntului s scoat mrcini i ciulini, dar sufletul i-a odrslit road Duhului. Vezi c mai mare este ctigul ca paguba? C mai mult este bogia, privete, Dumnezeu a zidit pe om din pmnt i din ap i l-a aezat n rai, dar cel zidit nu s-a pzit bine, ci s-a rzvrtit. Nu-l mai zidete a doua oar din pmnt i din ap, ci din ap i din duh i nu-i mai fgduiete raiul, ci mpria cerurilor. i ascult acum. Cnd Nicodim fruntaul iudeilor nu pricepea naterea cea de sus i ntreba cum este cu putin ca omul btrn fiind s se nasc a doua oar, atunci Hristos i descoper luminat chipul naterii, zicnd : De nu se va nate cineva din ap i din Duh nu va putea s intre n mpria lui Dumnezeu (In. 3,5). Deci dac a fgduit mpria cerurilor, iar pe tlhar l-a bgat numai n rai, dovedit este c nu i-a dat nc toate cele bune. Dar la aceste cuvinte ei zic altceva. Ei spun c Hristos spunnd aici de rai, nu s-a referit la rai, ci la mpria cerurilor. i fiindc vorbea ctre un tlhar, care nu auzise nimic din dogmele cele nalte, nu tia despre prooroci, nu a venit niciodat la locaul Domnului, nu se mprtete de dumnezeiasca ascultare i nici nu tia despre mpria cerurilor, ci toat vremea vieii sale o petrecuse n pustieti i fcuse ucideri, de aceea i spune : Astzi vei fi cu Mine rai ; cu numele cel obinuit de rai nsemnnd mpria cerurilor. Asta o primesc. Dar zici c a intrat n mpria cerurilor. Dar de unde este artat? Din asta c a zis: Astzi vei fi cu mine n rai. i ca s vedem c nelegerea aceasta este forat, vom dovedi luminat. Hristos a zis : Cel ce nu crede (n Fiul) a i fost judecat (In. 3,18). Cum a fost judecat? Din pricina pcatului, cu toate c nc n-a fost nviere, nici pedeaps i osnd. i iari zice : Cel ce crede n Cel ce M-a trimis s-a mutat din moarte la via (In. 5,24). N-a zis se va muta, ci s-a mutat. De ce: din pricina faptei bune. Deci precum acela a fost judecat, cnd nc nu a fost judecat i cellalt s-a mutat, cnd nc nu a murit, vorbind despre acela din pricina pcatului, iar despre cellalt din pricina faptei bune, hotrnd nite lucrri ce nu s-au fcut, ca i cum s-ar fi fcut ; aa a vorbit i ctre tlhar. i doctorii cnd vor vedea pe vreun bolnav c nu mai are ndejde de via zic, c este mort, cu toate c l vd c mai sufl. Si precum acela a murit pentru doctori fiindc nu mai are ndejde de vindecare, aa i tlharul a intrat n cer, fiindc nu mai putea s se ntoarc spre pierzare. La fel i Adam a auzit : Ori n ce zi vei mnca din el cu moarte vei muri (Fac. 2,17). Dar oare a murit n aceiai zi ? Nicidecum. Ci a trit nou sute de ani i mai mult dup ziua aceea. Cum dar a zis Dumnezeu c n acea zi vor muri ? Cu hotrrea, iar nu cu trupul. Aa i tlharul a intrat n cer. Dar asculta i ce zice Pavel artnd c nimeni nc nu a luat rspltirea buntilor. i vorbind despre prooroci i drepi a zis : Toi acetia au murit ntru credin, fr s primeasc fgduinele, ci vzndu-le de departe i iubindu-le cu dor pentru c Dumnezeu rnduise pentru noi ceva mai bun, ca i ei s nu ia fr noi desvrirea (Evr. 11,1.3,40). Pstrai acestea i v aducei aminte de ele, nvnd pe cei ce nu le-au auzit. i s le cugetai fiecare din voi i n trg i la Biseric i acas, cci nimic nu este mai dulce dect vorbirea despre Dumnezeu. i ascult ce zice despre aceasta Proorocul : Ct sunt de dulci gtlejului meu cuvintele Tale, mai mult dect mierea n gura mea (Ps. 118,103). Deci hrana aceasta pune-o la 44

masa cea de sear, ca s o umpli de dulceaa cea duhovniceasc. Nu vedei pe oamenii cei bogai cum la mesele lor aduc lutari i fac din casa lor teatru i club? Tu f casa ta cer. i o vei face nu schimbnd pereii, nici mutnd temeliile, ci chemnd la masa ta pe nsui Stpnul cerurilor. i nu se ruineaz Dumnezeu de o astfel de cin, cci acolo unde este nvtura cea duhovniceasc, este i nfrnare i cucernicie i blndee. Unde brbatul, femeia si copiii petrec unii n dragoste i ntr-un gnd, legai fiind cu legturile faptei bune, acolo, n mijlocul lor, petrece si Hristos. Cci El nu caut tavan poleit, nici stlpi pictai, nici marmure frumoase, ci podoab a sufletului si frumusee a minii si mas plin de dreptate i de roade ale milosteniei. i de va vedea acest fel de mas degrab vine i se face prta ei, pentru c El este Cel ce a zis : Flmnd am fost i m-ai hrnit (Mt. 25,35). Deci cnd vei vedea vreun srac strignd tare i vei da din cele puse nainte pe masa ta celui lipsit, prin slug ai chemat la masa ta pe Stpnul i ai umplut-o toat de binecuvntri i prin prga aceea ai dat pricin s i se umple jitniele tale de multe bunti. Iar Dumnezeul pcii Cel ce d pine spre mncare i smn semntorului, s nmuleasc smna voastr ca s creasc n voi toi roadele dreptii i s v nvrednicii de mpria cerurilor. Pe care fie ca noi toi sa o dobndim cu darul i cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos Cruia mpreun cu Tatl i cu Duhul Sfnt se cuvine slava, acum i pururea i n vecii vecilor. Amin.

DESPRE DRAGOSTEA CEA DESAVRSITA

Din Dascalul pocaintei - Omilii si cuvntari Editura Sf. Episcopii a Rmnicului Vlcea Rm. Vlcea - 1996 CUVNT DESPRE DRAGOSTEA CEA DESAVRSITA DESPRE RASPLATIREA DUPA VREDNICIE A LUCRURILOR SI DESPRE UMILINTA Toata fapta buna este rod al dragostei de aceea si lung este cuvntul despre ea. Hristos zice: ntru aceasta vor cunoate toi c suntei ucenicii Mei, dac vei avea dragoste ntre voi (In. 13, 35). Iar Pavel strig: Nimnui cu nimic nu fii datori, dect cu iubirea unuia fa de altul (Rom. 13, 8). i nu simplu i fr de rost a zis acestea, ci pentru c suntei datori unii 45

altora. i precum trupului i suntem datori cu hrana cea de toate zilele i totdeauna i-o dm, aa i cu iubirea ne inva s fim. i nu numai cu aceea suntem datori, ci mult mai mult, cci ea ne povuiete la viaa cea venic i rmne cu cei ce o au. Pentru c zice Pavel: ,,i acum rmn acestea trei : credina, ndejdea i dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea (I Cor. 13, 13). S o nvm nu numai prin cuvinte ci i prin fapte. i mai nti prin felul zidirii noastre. Cci Dumnezeu crend pe om, din el a poruncit s se fac toi, ca toi s ne socotim una i aa s ne silim i s petrecem n dragoste unii fa de alii. Apoi prin iconomia sa Dumnezeu a rnduit cu nelepciune s se arate dragostea unuia ctre altul. i ascult cum Dumnezeu umplnd lumea de multe bunti, a dat fiecruia un loc osebit de cultivare de roade. Dar pentru nevoia hranei mergnd unii la alii i dnd cele de prisos ca s ia cele ce lipsesc, s iubim pe cei de o fire cu noi. Acest lucru s-a facut i la fiecare om in parte. C nu s-a dat unui om s le tie pe toate, ci unuia i s-a dat mesteugul medicinei, altuia mesteugul tmplriei, iar altuia altul, ca avnd trebuin unii de altii, s ne iubim intre noi. La fel i n cele duhovniceti poate vedea oricine c se petrece, precum zice Pavel : C unuia i se d prin Duhul Sfnt cuvnt de nelepciune, iar altuia dup acelai Duh, cuvntul cunotinei. i unuia i se d n acelai Duh credina, iar altuia darul vindecrilor, n acelai Duh ; unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia doosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi i altuia tlmcirea limbilor (I Cor. 12, 8-10). Dar nimic nu este mai nalt dect dragostea. Pentru aceasta Pavel a cinstit-o mai mult dect toate, zicnd : De a gri n limbile oamenilor i ale ngerilor, iar dragoste nu am, fcutu-m-am aram suntoare i chimval rsuntor. i de a avea darul proorociei i toate tainele de le-a cunoate. . . i de a avea atta credin nct s mut i munii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt (I Cor. 13, l-2). i nu s-a oprit aici, ci adevereaz c i moartea pentru dreapta credin nu are nici un folos de nu va fi i dragostea cu ea. i nu n zadar a zis attea despre ea, ci tia, tia cu adevarat, ca un lucrtor al poruncilor lui Dumnezeu, c de va fi ea tare nrdcinat n om, va rsri din el rodul tuturor buntilor. Cci aceea : S nu ucizi s nu preadesfrnezi ; s nu furi ; s nu fi mrturie mincinoasa (Ie. 20, 13l6) i oricare alta porunc, se cuprind n una : S iubeti pe aproapele tu ca pe tine nsui. i de ce s zicem cele mici i s trecem cu vederea pe cele mari. Dragostea L-a pogort pe Fiul lui Dumnezeu cel iubit printre noi, fcndu-Se locuitor i petrector cu oamenii. Ca stricnd nelciunea zeilor celor multi si vestind cunotinta de Dumnezeu cea adevrat, s nvee pe oameni a se iubi ntre ei, precum mrturisete Ioan, zicnd : Cci Dumnezeu aa a iubit lumea, nct pe Fiul Su Cel Unul-Nscut L-a dat i oricine crede n El s nu piar, ci s aiba via venic. (In. 3,16) Iar Pavel fiind aprins de aceasta a slobozit acel glas ceresc : ,,Cine ne va despri pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strmtorarea, sau prigoane, sau foametea, sau lipsa de mbrcminte, sau primejdia, sau sabia? i lsnd pe acestea ca pe niste mici si simple a artat pe cele mult mai mari docat acestea, zicnd: Cci sunt ncredinat c nici moartea, nici viaa . . . nici cele de acum, nici cele ce vor fi . . ., nici nlimea, nici adncul i nici o alt fptura nu va putea s ne despart pe noi de dragostea lui Dumnezeu cea ntru Hristos Iisus, Domnul nostru. (Rom. 8, 25, 38-39). De aici vedem ca nimic nu mai putea s despart pe fericitul acela, care era 46

aprins de dragoste, nici cerul, nici pmntul, nici marea, nici mpria cerurilor, nici chinurile iadului, cci toate le trecea cu vederea pentru Hristos. i de vom cerceta i pe ceilali sfini vom vedea c toi au plcut lui Dumnezeu prin dragoste. Dragoste i arat pe aproapele tu ca pe tine nsui, te nva s te bucuri de buntile lui ca de ale tale i s suferi neajunsurile lui ca i pe ale tale. Dragostea pe cei muli i face un trup, iar sufletele lor le prefac n vase ale Sfntului Duh. Cci Duhul pcii odihnete nu n cei desprii unii de alii, ci n cei unii cu sufletul. Dragostea face averile personale ale tuturor, precum se zice n Cartea Faptelor : Iar inima i sufletul mulimii celor ce au crezut era una i aici unul nu zicea c este al su ceva din averea sa, ci toate le erau de obte (4, 32) i se da la fiecare dup cum avea trebuin. Mulimea celor ce se iubesc unii pe altii i se unesc ntr-un gnd este ca un zid puternic ntrit cu pietre bine potrivite i care este nebiruit de nvlirile vrjmaului i de bntuielile diavolului. i pe bun dreptate. Cci cei ce se otesc asupra celor unii ntre ei, rmn nebiruii de meteugurile vrjmailor i ridic strlucitele semne de biruin ale dragostei. i precum strunele chitarei sunt multe, dar sunetul lor unindu-se scot un sunet foarte veselitor, aa i cei unii ntr-un gnd scot glasul cel dulce al dragostei. De aceea i Pavel ne sftuiete s gandim la fel i unul pe altul socoteasc-l mai de cinste dect el nsui (Filip. 3, 16; 2, 3). C nu pentru iubirea de cinste s se strice dragostea, ci lsnd cinstea unul altuia s petrecem n unirea gndului. i iari zice : Slujii unul altuia prin iubire (Galat. 5,13). Cci toat Legea ntr-o porunc se cuprinde : ,,S iubeti pe aproapele tu ca pe tine nsui. Cel ce iubete nu voiete s porunceasc, ci s i se porunceasc i se bucur mai mult cand i se poruncete, dect cnd poruncete. Cel ce iubete voiete mai mult s druiasc, dect s ia, c voiete s aib pe prieten dator dect s fie el dator. Cel ce iubete i voiete s druiasc ceva celui iubit, nu voiete s par c druiete, ci c cellalt ncepe facerea de bine. Poate unii nu nteleg ceea ce am zis. De aceea o voi arta prin pild. Stpnul cel iubitor de oameni voia ca pe Fiul Su s-L druiasc pentru noi dar ca s nu se par c-L druiete, ca o datorie, a poruncit lui Avraam s dea pe fiul su, ca fcnd i El aceasta s fie nu ca i cum ar drui, ci ca i cum ar fi dator. tiu c ceea ce am zis este de mirare pentru muli, dar pricina este c vorbesc despre ceva ceresc. i precum de a gri despre un oarecare pom ce crete n India i de care nimeni nu ar avea cunotint, cu toate c vom gri multe despre el, cuvntul nostru nu va putea s-l descrie desluit, tot aa i acum oricte voi zice n zadar le voi gri cci unii dintre voi nu pricep cele ce se griesc. Cci pomul acesta (dragostea) s-a sdit. Dar de vom voi putem s-l sdim i n noi, cci pentru aceasta am fost nvai s zicem ctre Tatl nostru cel din ceruri: Fac-se voia Ta, precum n cer aa i pe pmnt (Mt. 6,10).

47

Deci s nu socotim c este cu neputin s ctigm un bun ca acesta. Este cu putin cu adevrat de vom voi s ne trezvim. i nu numai pe acesta s-l isprvim, ci i pe toat fapta bun. Cci ne ocrmuim cu voina liber i de sinei stpnitoare i noi hotrm ca i cele bune i cele rele atrn de voina noastr, iar nu de ursitori precum socotesc unii. i pentru aceasta Dumnezeu a fgduit mprie i a ngrozit cu osnd. Iar la cei legai nu ar fi fcut aa, cci rspltirea este pentru ceea ce se face de voie. i nu ar fi pus legi i nu ar fi sftuit de am fi fost noi inui de legturile ursitoarei. Ci fiindc suntem liberi i stpni peste voina cea liber a noastr, i ne facem ri din lenevire i buni din osrdie, pentru aceasta a dat aceste doctorii, ndreptndu-ne i nvndu-ne s filozofm i din frica osndei i din ndejdea mpriei. i nu numai din acestea se arat c nu ursitoarea, nici norocul, nici mersul stelelor nu ocrmuiesc cele ale noastre, ci din cele ce facem zilnic. i dac toate cele ce facem ar atrna de aceea, iar nu de voina cea liber a noastr, de ce bai sluga cnd fur? De ce tragi la judecat pe femeie cnd desfrneaz? De ce te ruinezi cnd faci cele necuviincioase? De ce nu suferi s fii ocrt? Cci de te va numi cineva desfrnat, preadesfrnat, sau beiv, sau n alt fel, ocar numeti insulta. Dar dac nu pctuieti de voia ta, ceea ce ai fcut nu poate aduce ocar, cci este fr de vin. Iar dac acum nu ieri pe cei ce greesc, te ruinezi cnd faci cele rele i te sileti a le tinui i numeti ocrtori pe cei ce te insult, prin toate acestea mrturiseti c cele ale noastre nu sunt legate de necesitate, ci sunt cinstite cu lucrarea voinei celei libere. i pe cei inui i care lucreaz fr voie i iertm. Cci dac cineva, luptat de diavolul, ne va lovi, sau ne va rupe haina, nu numai c nu-l pedepsim, ci ne este mil de el i-l iertm. De ce? Pentru c nu voia cea liber a aceluia a fcut acestea, ci sila diavolului. De aceea dac i toate celelalte pcate s-ar fi fcut legai fiind de ursitoare, s-ar fi iertat. Dar fiindc tim c ele nu se fac aa, pentru aceasta nu iertm, nici stpnii pe slugi, nici brbaii pe femei, nici femeile pe brbai, nici prinii pe copii, nici dasclii pe ucenici, nici stpnitorii pe supui, ci ne facem cercettori i pedepsitori ai pcatelor ce s-au fcut. i mergem la judectori, i supunem la bti, ii mustrm i toate le facem, ca s-i izbvim pe ei de rele. Iar peste copii notri punem pedagogi, ii trimitem la dascli, i nfricom, i batem i multe alte ajutoare le aducem ca s se fac buni. Ce trebuin este dar de osteneli i de sudori pentru a lucra fapta bun, dac este ursit unuia s se fac bun? Cci i dormind i furnd unul ca acesta va fi bun. Dar mai bine zis nu putem numi bun pe unul ca acesta care de nevoie se face n acest fel. Ce trebuin este de osteneli i de sudori pentru a fugi de rutate dac este ursit cuiva s se fac ru? Cci orict se va osteni el tot ru va rmne. Dar mai bine zis nu vom putea numi ru pe unul ca acesta care de nevoie este mpins la rele. i precum cel ndrcit orict va ocr, sau va bate i aduc iari aceiai pild nu-l numim ocrtor, c nu socotim sudalma de la el, ci de la diavolul, aa i pe cel ru nu putem s-l numim 48

ru dac va fi tras la rutate de ursitoare, precum nici pe cel bun nu-l putem numi bun. i dac toate faptele noastre vor fi lucrate fr voie liber, atunci nu va fi nici o fapt bun, nici vreo rutate, nici meteuguri, nici legi i nici altceva din unele ca acestea. i de ce artm atta silin cnd ne mbolnvim de cheltuim bani, chemm doctori, punem doctorii, nu mncm si ne nfrnm pofta, dac i sntatea si boala depind de ursitoare ? De prisos sunt cheltuielile de bani, de prisos este consultarea doctorilor, de prisos este luarea aminte cu dinadinsui la hrana bolnavilor. Dar acum dovedit este din acestea i din toate celelalte ca toate acestea nu sunt de prisos, ci numai basmul cu ursitoarea. Caci toate cele ale noastre nu sunt predestinate, ci toate sunt cinstite cu libertatea vointei noestre precum am zis. Deci tiind acestea, iubiilor, i cele mai multe dect acestea cci sunt i alte multe de zis despre aceasta, dar celor pricepui sunt de ajuns acestea s fugim de rutate i s alegem fapta bun, ca s artm cu lucrurile c avem voin liber. i s nu fim ruinai n ziua descoperirii faptelor noastre, pentru ca noi toi trebuie s ne nfim uaintea judecii lui Hristos, ca s ia fiecare dup cele ce a fcut prin trup, ori bine, ori ru (II Cor. 5,10) S cugetm la Divanul acela i s socotim c este acum de fa, iar Judectorul eznd, toate se aduc de fa i se descoper. Cci nu a zis simplu a sta , ci, a ne nfia . Oare nu v ruinai, nu v cutremurai i dorii mai bine s murii de mai multe ori, dect s vi se arate vreo greal ascuns naintea prietenilor cei cinstii? Cum vom fi noi atunci cnd pcatele noastre se vor arta naintea tuturor ngerilor i a tuturor oamenilor i vor rmne pentru totdeauna naintea ochilor notri, aa cum zice : wMustra-te-voi i voi pune naintea feii tale pcatele tale (Ps. 49,22). Iar dac acum cnd nu avem pacatele n fa, ci numai le pomenim cu mintea i le rostim cu cuvntul, contiina noastr att ne chinuiete, ce vom face cnd le vom vedea, cnd toat lumea va sta de fa, cnd ngerii i arhanghelii, cnd inceptoriile i stpniile, vor sta cu fric, cnd trmbiele vor suna i drepii vor fi rpii de nori, iar pctoii vor plnge nemngiai? Oare ce fel de fric vor cuprinde pe cei ce vor rmnea pe pmnt, cci unul se va lua i altul se va lsa i una se va lua i alta se va lsa (Mt. 24,40,41)? Cum va fi sufletul acelora care vor vedea c pe alii i duce cu cinste, iar pe ei, c sunt lsai cu mare ruine? Nu este cu putin, nu este cu putin, credei-m, a arta cu cuvntul ceea ce va fi. Ai vzut vreodat pe cei ce sunt dui la moarte? Cum socotii c este sufletul acelora? Ce altceva nu ar fi ales s ptimeasca, numai s se izbveasc de acea fric? Pe muli din cei ce au fost iertai de mprteasca iubire de oameni - am auzit zicnd : atunci nu vedeam pe nimeni nici pe oamneni, cci sufletul nostru era tulburat i nspimntat , i ce zic despre cei ce sunt dusi la moarte? Poporul care era aici de fa, dei nu cunotea pe cei osndii, totui era slbnogit cu sufletul de fric i de groaz. Cci de ai fi luat aminte la sufletele lor, pe nimeni n-ai fi aflat crud, pe nimeni lipsit de mil, pe nimeni doritor de a osndi. i dac atunci cnd alii se osndesc o astfel de stare avem, cu toate c nu avem nici o legtur cu ei, cum vom fi cnd noi nine vom cdea n primejdie mult mai mare i vom fi izgonii din bucuria cea negrit i vom fi trimii n osnda cea venic? 49

Cci chiar de n-ar fi fost gheena, totui izgonirea de la acea strlucire i alungarea cu necinste, ct scrb n-ar aduce? i dac acum cnd trece mpratul, muli din cei ce privesc, au mai mult sil din privirea aceea dect dulceaa, cci cugetnd la srcia lor se mhnesc c nu sunt prtai la ceva din cele dimprejurul mpratului nici aproape de el, oare cum va fi atunci? Socotii oare c mic pedeaps este s nu fi rnduit n ceata aceea, s te nvredniceti de slava cea negrit, s fi aruncat undeva departe de mulimea aceea i de buntile cele negrite? Dar cnd este i ntuneric, i scrnire a dinilor, i legturi nedezlegate, i vierme fr de moarte, i foc nestins, i necaz al sufletului, i limbi arznd ca a bogatului, i tnguire pe care nimeni n-o aude, i suspin, i scrnire a dinilor din pricina durerilor pe care nimeni nu le ia n seam, i ndejde ca s mngie cineva nu va fi, oare unde vom pune pe cei ce se afl n starea aeeasta? Ce poate fi mai ticlos dect sufletele acelea? Sau ce poate fi mai jalnic? i dac intrnd noi in vreo temni i vznd pe unii murdari alii ferecai cu lanuri de fier, iar pe alii nchii n ntuneric, ne nfiorm, ne cutremurm i facem totul ca sa nu cdem n acest fel de nevoie si necaz, oare cum vom fi cnd vom fi trai n chinurile gheenei ? Si ce vom face? Cci legaturile acelea nu sunt de fier, ci de foc, care nu se stinge mciodat, iar cei ce ne chinuiesc nu sunt ca noi, pe care s-i putem mblnzi, ci sunt diavoli infricoai si nemilostivi la care nu este cu putin nici a privi, fiindc se mnie tare pentru c am ocrt pe Stpnul. i acolo nu este ca aici, cnd unii aduc bani, alii haine, iar alii cuvinte mngietoare, ci toate sunt fr de iertare. i chiar Noe, Iov sau Daniil de vor vedea chinuindu-se ai lor, nu vor ndrzni s se apropie i s cear mn de ajutor (Iez. 14,14,16). Cci milostivirea cea din fire se va ridica, fiindc vor fi prini drepi i copii pctoi i copii buni din prini ri cci rutatea nu este motenire fireasc, ci lucrare a voinii libere. i pentru ca s aib veselia deplin i s nu fie micorat de milostivirea ctre cei de o fire, celor care se ndulcesc de acele bunti li se va lua milostivirea. Iar dac acum unii din prini i dezmotenesc fiii pentru c sunt ri, cu mult mai mult se va face acest lucru la Judecat. Deci cel ce nu va face vreun bine s nu ndjduiasc cele bune, cu toate c va avea nenumarati strmoi drepi, ci fiecare va lua dupa cum a facut prin trup, ori bine, ori ru (2 Cor. 5, 10), S lum aminte, rogu-v, i s ne nelepim. De eti aprins de focul poftei cei rele, cuget la focul gheenei i va pieri stingndu-se. De eti mboldit s grieti ceva cu necuviin, cuget la scrnirea dinilor, i frica aceasta i va fi ca un fru. De voieti s furi, ascult pe Judectorul ce zice: Legai-l de picioare i de mini i aruncai-l n ntunericul cel mai dinafar (Mt. 12,13) i vei lepda aceast poft. De eti crud i nemilostiv adu-i aminte de fecioarele acelea care au rmas afar de cmar pentru c li s-au stins candelele lor din lips de untdelemn, i degrab te vei face iubitor de oameni. De pofteti s te mbei i s te desftezi, ascult ce zice bogatul: Trimite pe Lazr s-i ude vrful degetului n ap i s-mi rcoreasc limba, cci m chinuiesc n aceast vpaie (Lc. 16, 24) i vznd c n-a dobndit cererea degrab te vei deprta de patim. i pe toate celelalte le vei ndrepta n acest fel, cci Dumnezeu nu a poruncit nimic greu.

50

Dar din ce pricin i se par grele poruncile? Din lenevirea noastr. Cci precum de ne vom srgui i cele grele ni se vor prea uoare i lesnicioase, tot aa de ne vom lenevi i cele lesne de purtat ni se vor prea grele. i cugetnd la toate acestea, s nu fericim pe cei ce se desfteaz ci s ne gndim la sfritul lor, cci aici adaug carne i putoare, iar acolo vierme i foc; s nu fericim pe cei ce fur, ci s cugetm la sfritul lor, cci aici au griji i osteneli, iar acolo legturi nedezlegate i ntunericul cel mai dinafar ; s nu fericim pe cei ce poftesc slav, ci s ne gndim la sfritul lor, cci aici au mult amgire, iar acolo ardere venic. i dac n acest fel vom vorbi cu noi nine i acestea i cele asemenea acestora de vom pune mpotriva poftelor celor rele vom scpa degrab de rutate i vom isprvi fapta bun, vom stinge pofta pentru cele de aici i o vom aprinde pe cea pentru cele viitoare. Cci ce merit au cele de acum, sau ce au de dorit i de mirare, ca s ne cheltuim toat osrdia pentru ele? Oare nu vedem c toate lucrurile au cursul lor firesc; precum dup zi vine noapte, dup noapte ziua, dup var iarna i dup iarn, vara? S aprindem acum dorina pentru buntile ce vor s fie, cci mare slav s-a pregtit drepilor pe care nu este cu putin a o arta cu cuvntul, fiindc trupurile dup nviere vor fi nestriccioase, slvite i vor mpri mpreun cu Hristos. Lucrul acesta l vom cunoate ct este de mare din acestea de aici. Dar mai bine zis n toat mreia lui de nicieri nu-l vom putea cunoate. Ci povuindu-ne de buntile noastre cele de aici, m voi sili, ct mi va sta n putin, s dovedesc ceea ce am zis, ca s primim o oarecare nelegere. Spune-mi, dac cineva s-ar fi fgduit ie, om btrn i srac, s te fac deodat tnr n floarea vrstei i frumos mai mult dect toi i s-i dea mpria ntregului pmnt timp de o mie de ani, mprie care s aib pace adnc, ce n-ai fi ptimit, ce n-ai fi fcut i ce n-ai fi dat pentru aceasta? Iat dar c Hristos i fgduiete nu numai att, ci cu mult mai mult dect acestea. Cci deosebirea ntre stricciune i nestricciune nu este ca cea ntre btrnee i tineree; deosebirea ntre slava cea de acum i ntre ceea ce va s fie nu este ca cea ntre srcie i mprie, ci precum este deosebirea ntre vis i adevr. Dar cu toate acestea n-am zis nimic, cci nu este vreun cuvnt vrednic care s arate mrimea deosebirii ntre cele de acum i cele ce vor s fie. Vorbind despre vreme, nu va fi cu putin ctui de puin s se neleag deosebirea. Cci cum va putea cineva s asemene timpul de acum cu cel viitor care nu va avea sfrit? Vorbind despre pace, att de mare este deosebirea dintre cea de aici i cea de acolo, ca deosebirea ntre pace i rzboi. Iar vorbind despre nestricciune i stricciune, deosebirea este ca dintre un bulgre de pmnt i un mrgritar curat. i oricte va zice cineva nu va putea s arate deosebirea. i de voi asemna frumuseea trupurilor de acum cu raza de lumin, sau cu fulgerul cel prealuminos, nimic nu este fa de strlucirea aceea. Deci pentru aceasta ci bani i cte lucruri nu se cuvine a da? Dar mai bine zic cte osteneli? Dac ai fi dus acum n palatele mprteti i ai fi vorbit cu mpratul, fiind toi de fa i te-ar fi fcut prta la mas i la petrecere, ai fi zis c eti cel mai fericit dect toi. Dar cnd trebuie s te sui n cer, s stai lng mpratul tuturor, s strluceti ca ngerii i s te ndulceti de slava cea

51

neapropiat, te ndoieti cnd trebuie s dai bani pentru sraci, deoarece ai trebuin s te desftezi, s te veseleti i s-i pui aripi de bucurie, chiar de ar fi trebuin s-i dai i viaa. i ca s iei vreo dregtorie, care-i d prilej de furtiaguri cci eu nu numesc ctig o dregtorie ca aceasta cheltuieti toate cele ce le ai i te mprumui i de la alii, i de va fi trebuin nu pregei a-i pune zlog i femeia i copiii. Iar fiind pus nainte mpria cerurilor, dregtorie care nu este asemenea ca cele de pe pmnt, stai la ndoial i te scumpeti la bani. i nu vrei s nelegi c dac cerul pe care-l vedem este att de frumos si veselitor, cele de deasupra lui vor fi cu mult mai mult. Dar pentru c nu este cu putin s le vezi pe acelea cu ochii trupeti suie-te cu gndul la ele i privete la mulimile ngerilor, la cetele arhanghelilor, la lumina cea neapropiat si la toate puterile cele cereti. i pogorndu-te de acolo cuget la cele ce se petrec mprejurul mpratului pmntesc, adic la oamenii cei mbrcai n haine de fir, la perechile de asini albi mpodobii cu aur, la caretele cele nfrumuseate cu ciucuri ce se mic, cltinndu-se, la figurile cele nchipuite pe hainele de mtase, la scuturile cele ce au pe ele ochi de aur i la caii cei mpodobii cu fir i cu frie de aur; la care nu vom mai privi cnd apare mpratul, cci podoaba aceluia, hainele cele de mtase, coroana, hlamida cea mprteasc, nclmintele i tronul ne vor atrage privirea numai la el. Deci nscriind pe toate acestea n mintea ta, de la ele mut-i gndul la cele de sus i cuget la ziua cea nfricoat cnd va veni Hristos. Cci atunci nu vei vedea perechi de asini, nici carele poleite, nici figurile cele nchipuite pe haine, nici scuturi, ci pe Cer ce pricinuiete mult cutremur i nspimntare chiar pentru puterile cereti, cci puterile cerurilor se vor cltina (Mt. 24,29). Atunci se va deschide cerul i se va pogor Cel Unul-Nscut, Fiul lui Dumnezeu, nconjurat nu de douzeci, sau de o sut, ci de mii i milioane de ngeri i arhangheli. i toate vor fi pline de fric i de cutremur; pmntul se va deschide i vor iei toi oamenii de la Adam pn n ziua aceea. Cnd se va arta Hristos n acea slav, soarele i luna nu vor mai lumina, cci vor fi umbrii de strlucirea aceea. Dar vai de nesimirea noastr! C avnd a ctiga attea bunti, nc ne pierdem timpul la cele de aici i nu nelegem vicleugul diavolului, care prin cele mici ne lipsete de cele mari. i ne neal cu lutul, ca s ne rpeasc cerul, ne arat umbra, ca s alunge adevrul, iar n visuri ne mbogete cci astfel este bogia cea de acum ca venind ziua s ne arate mai sraci dect toi. Cunoscndu-le pe acestea, iubiilor s fugim de vicleugul aceluia, s fugim de osnda cea pregtit aceluia, ca s nu zic i ctre noi Judectorul : Ducei-v de la Mine, blestemailor, n focul cel venic, care este pregtit diavolului i ngerilor lui(Mt. 25,41). Dar poate vei zice: Dumnezeu este iubitor de oameni i nu va face aceasta. Oare s-au scris n zadar? Nu, ci numai spre nfricoarea noastr, ca s ne nelepim. Spune-mi, dac nu ne vom nelepi, ci vom rmnea ri, oare nu ne va pedepsi? Oare nici celor buni nu le va rsplti? Ba da, vei zice. Cci acest lucru este cuviincios lui a face bine si chiar celor nevrednici. De aceea

52

cele cu privire la rspltire sunt adevrate i negreit se vor mplini, iar cele cu privire la osnd nicidecum. O, viclenia cea mare a diavolului! O, neltoarea lui iubire de oameni! Cci al lui este gndul acesta care druiete cu vicleug dar nefolositor si aductor de lenevie. Fiindc tie c frica de osnd strnge sufletul nostru ca un fru i-l oprete de la ruti, lucreaz totul ca s-o smulg din rdcin, ca fr de fric s ne aruncm n prpastie. Dar cum l vom birui ? i zic aceia c toate cele ce le zice Scriptura despre osnd, s-au scris numai pentru ngrozire. Dar s zicem c au dreptate cu privire la cele ce vor fi, cu toate c pgnesc este gndul acesta. Dar pentru cele ce s-au fcut i s-au petrecut nu mai pot zice asta. S-i ntrebm : Ai auzit despre potop i despre acea pierzare a ntregii fpturi? Oare i aceea s-a zis pentru ngrozire? Oare nu sa petrecut cu lucrul? Oare nu mrturisesc despre aceasta munii Armeniei n care s-a oprit corabia? Oare nu se pstreaz pn acum acolo rmiele ei spre mrturie? Dar acestea i atunci le ziceau muli, cci vznd timp de o suta de ani cioplindu-se i ncheinduse lemnele pentru corabie, iar pe Dreptul c propovduia, nimeni nu credea. i fiindc n-au crezut ngrozirea cea prin cuvinte, au suferit fr de veste pedeapsa prin lucru. i oare Cel ce a adus asupra acelora acest fel de pedeaps, oare nu cu mult mai mult ne va pedepsi i pe noi? Cci rutile cele de acum nu sunt mai prejos de cele ce se fceau atunci. Cci atunci se fceau amestecri fr de lege, fiindc au intrat fiii lui Dumnezeu la fetele oamenilor (Fac. 6, 2), dar nici acum nu este vreun fel de pcat care s nu fie lucrat. Dac vrei s mutm cuvntul i la altfel de pedepse, ca din cele ce s-au petrecut s fie ncredinate i cele ce vor fi. A mers cineva din voi n Palestina? Eu cred c da. Atunci voi singuri mrturisii adevrul celor ce voi gri. Mai sus de Ascalon i de Gaza, la captul rului Iordan era un inut mare i roditor, care se ntrecea cu raiul lui Dumnezeu, cci zice Scriptura : i ridicndu-i Lot ochii a vzut toat mprejmuirea Iordanului, c toat era adpat, ca raiul lui Dumnezeu (Fac. 13, 11). Dar acum acel loc este mai pustiu dect toate pustietile, cu toate c are pomi cu roade, dar rodul lor aduce aminte de urgia lui Dumnezeu. Cci stau rodiile cu nfiarea lor exterioar strlucit, dnd bune ndejdi celor ce nu tiu, dar cnd sunt luate n mini i se frng, nu au altceva nuntru dect numai praf i cenu. La fel i pmntul, la fel sunt si pietrele, la fel este i chiar aerul. Toate sunt arse, toate sunt prefcute n cenu, aducnd aminte de urgia ceea ce a fost i mai nainte vestind osnda ce va s fie. Oare i acestea sunt numai cuvinte pentru nfricoare? Oare acestea sunt numai cuvinte goale? Cel ce nu crede n gheen, s priveasc Sodoma i Gomora i s vad pedeapsa cea dat de demult i care i pn astzi st ca mrturie. Despre care i Sfnta Scriptur zice cnd laud nelepciunea : Aceasta pe cel drept, care a fugit cnd au murit cei necredincioi, l-a izbvit din focul care s-a pogort peste cele cinci ceti (n. lui Solomon 10, 6). i ca mrturie, c pedepsit pe cei de atunci, este pmntul cel pustiu care fumeg i pomii lui care odrslesc roade fr de folos.

53

Dar de nevoie este s spunem i pricina pentru care au ptimit unele ca acestea. Una a fost greala lor, dar cumplit i blestemat. Una numai. Cci se turbau asupra copiilor i pentru aceasta au fost ari cu foc. Iar acum mai multe ca acestea se fac si chiar mai cumplite, dar nu va mai pogor un astfel de foc. Pentru care pricin? Pentru c este pregtit un alt foc care nu se stinge niciodat. Cci Cel ce pentru un pcat a adus atta urgie, neprimind nici rugmintea lui Avraam, nici cucerindu-se de dreptul Lot, cum ne va crua pe noi, cnd se fac acum attea rele ? Nu ne va crua, nu! Dar s nu ne oprim aici, ci haidei s aducem de fa pe alii care au fost pedepsii, ca prin mai multe dovezi s se ncredineze cele ce se vorbesc. Ai auzit toi de Faraon, mpratul egiptenilor, i tii i pedeapsa care a primit-o, c s-a nnecat n Marea Roie cu cruele, cu caii i cu toat oastea. Dar ca s aflai i de pedepsele iudeilor, ascult pe Pavel ce zice : Nici s desfrnm, precum unii dintre ei au desfrnat i au czut ntr-o zi douzeci i trei de mii. Nici s crtii, precum i unii dintre ei au crtit i s-au pierdut de pierztorul. Nici s ispitim pe Hristos, precum i unii din ei au ispitit si de erpi au pierit (I Cor. 10, 8-10). Iar dac i aceia au ptimit unele ca acestea pentru cele ce au pctuit, ce vom ptimi noi? Iar acum fiindc nu ptimim nici un ru, mai mult trebuie s ne fie fric, cci Dumnezeu ne ngduie nu ca s nu ne pedepseasc, ci ca s lum una mai rea, dac nu ne vom schimba. Aceia nu tiau despre gheena si pentru aceasta au fost pedepsii aici, iar noi de vom pctui si nu vom ptimi nimic de ntristare n viaa aceasta, le vom ptimi pe toate n viaa ce va s fie. Cci cum este pasibil ca aceia care erau prunci cu nelegerea si nenvai s ptimeasc unele ca acestea, iar noi care am dobndit nvturi desvrite i greim mai mult dect aceia, s scpm de pedeaps? Voii s auzii i celelalte necazuri ale iudeilor, pe care le-au suferit n Palestina de la babiloneni, asirieni i macedoneni? Foametea, ciuma, rzboaiele, robiile pe care le-au ptimit n vremea lui Tit i Vespanian? Citii cartea lui losif (Flaviu), n care a scris despre robia Ierusalimului i vei cunoate suferina cea amar i jalnic a lor. i dup attea rele, i-a cuprins atta foamete, nct i mncau curelele, nclmintele i altele mai neplcute dect acestea, cci nevoia pe toate lea supus sub dini precum zice mai sus numitul scriitor. i nu s-au oprit aici, ci au gustat i, din, fiii lor. Cum dar aceia s ia astfel de pedepse, iar noi care facem mai ru dect ei, s scpm? Aceia au fost pedepsii atunci, dar noi pentru ce nu suntem pedepsii acum? Dovedit este i unui orb, c ni s-a pregtit pedeaps n viata cea va s fie, precum am zis de multe ori. Pe lng toate acestea trebuie s cugetm i la cele ce se petrec acum n viaa aceasta, i nu vom mai fi necredincioi cu privire la gheena. Dac Dumnezeu este drept, i nu caut la fa, precum este cu adevrat, pentru, ce, pricin unii sunt pedepsii aici pentru ucideri, iar alii nu? Unii dintre preadesfrnai sunt chinuii, iar alii petrec fr pedeaps? Ci furi de morminte au scpat de pedeaps? Ci tlhari? Ci lacomi? Ci rpitori? i dac nu va fi gheena, unde vor suferi acetia pedeaps?

54

Oare am nduplecat pe cei ce griesc mpotriv c cele despre gheena nu sunt basme? i cum c sunt adevrate cele zise despre rspltirea ce va s fie, nu numai noi am filosofat c n iad se pedepsesc cei ri, ci i poeii, filosofii i istoricii. i cu toate c nu au putut spune despre cele ce vor fi aa cum sunt, cci s-au pornit s filosofeze despre ele din cele auzite n treact de la noi, dar totui i-au fcut o oarecare nchipuire a Judecii ce va s fie. Cci vorbesc despre ruri de foc numite Kochitus si Pirifleghethondas, despre apa rece din izvorul Stix, despre tartarul cel ntunecos i rece de sub pmnt, :care este att de departe de pmnt, precum este pmntul de cer i despre multe alte feluri de pedepse. Apoi spun despre cmpul Plisiu, adic minunat, despre insulele fericiilor, despre livezile cele nflorite, despre mireasma cea mult, despre adierea cea subire, despre cetele care petrec acolo i care sunt mbrcate cu mbrcminte alb i cnt oarecare cntri. i n scurt, ei zic c i celor buni i celor ri le este pregtit rspltire dup ieirea din viaa aceasta. Deci s nu fim necredincioi cu privire la gheena, ca s nu cdem n ea. Cci cel ce este necredincios se face lene, iar cel ce este lene negreit n ea se va duce. Ci s credem fr ndoial n ea i s vorbim despre ea adeseori i nu vom pctui degrab. Cci pomenirea unor astfel de cuvinte, ca o doctorie amar, va putea s spele toat rutatea, de va sta totdeauna n sufletul nostru. Deci s ntrebuinm aceasta doctorie, ca, bine curindu-ne, s ne nvrednicim a vedea pe Dumnezeu, precum este cu putin oamenilor a-L vedea, i s dobndim buntile ce vor s fie cu darul i cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Cruia se cuvine n vecii vecilor. Amin.

CEL CU FAPTE BUNE NU TREBUIE SA SE NCREADA

Din Dascalul pocaintei - Omilii si cuvantari Editura Sf. Episcopii a Rmnicului Vlcea Rm. Vlcea - 1996 CUVNT LA A DOUA CARTE PARALIPOMENE UNDE ZICE : S-A NALTAT INIMA LUI OZIA (26, 16). SI DESPRE SMERITA CUGETARE, SI CUM CA CEL CU FAPTE BUNE NU TREBUIE SA SE NCREADA. SI CE RAU ESTE MNDRIA. Bine este cuvntat Dumnezeu ca si n vremea noastra a rasarit mucenici, caci ne-am nvrednicit si noi sa vedem oameni taindu-se pentru Hristos, oameni varsnd snge sfnt care adapa toata 55

Biserica; snge nfricosat dracilor, poftit de ngeri, iar noua de mntuire. Ne-am nvrednicit de am vazut oameni luptndu-se pentru dreapta credinta, biruind si ncununndu-se. Si nu numai ca ne-am nvrednicit sa-i vedem, ci sa si primim trupurile nevoitorilor, avnd si acum la noi pe cei ncununati. Dar cuvntul despre mucenici l vom lasa acum rvnitorului mucenicilor, adica la Dascalul cel de obste. Iar noi vom vorbi acum cele despre Ozia, platind o datorie veche si dezlegnd chinurile cele vechi ale dorintei de ascultare. Caci fiecare din voi este cuprins de chinuri ca sa auda acea istorie. Si am ndelungat aceasta chinuire a voastra, nu dorind sa va nmultim durerea, ci srguindu-ne sa va crestem osrdia, ca ospatul nostru sa vi se para dulce. Cei bogati primind oaspeti satui, numai cu multa cheltuiala vor putea sa le zadareasca pofta pentru bucatele cele pregatite. Iar masa saracilor nimic altceva nu o face sa para stralucita, fara numai ca cei ce vin sa se mpartaseasca din ea sa fie flamnzi. Cine este Ozia, al caruia stranepot este, al carui mparat, cta vreme a mparatii, ce lucru laudat a ispravit, ce a gresit si cum si-a sfrsit viata ? Pe toate acestea vi le vom spune acum, dar mai bine zis cte ne va fi cu putinta, ca sa nu stingem aducerea aminte a lor cu multimea celor spuse, precum se ntmpla si la felinar. Caci la el de vei picura peste fitil cte putin untdelemn, ai dat destula hrana flacarii, iar de vei turna mult vei stinge cu totul flacara. Ozia acesta a fost stranepot al lui David si mparat al iudeilor ; a mparatit cincizeci si doi de ani, la nceput fiind vestit si laudat, mai pe urma a cazut n pacat. Caci dorind lucruri mai mari dect vrednicia sa, a ndraznit la cinstea preotiei. Asa de mare rau este mndria, caci pe fiecare l convinge sa nu se cunoasca pe sine facnd de multe ori zadarnica toata vistieria faptei bune. Celelalte rautati rasar n noi cnd ne lenevim, dar aceasta se iveste n noi cnd ispravim lucruri bune. Si nimic altceva nu obisnuieste a naste mndria fara numai constiinta ca lucram cele bune, de nu vom lua aminte. De aceea si Hristos stiind ca patima aceasta vine asupra noastra cnd facem fapte bune, zice catre Ucenici : Cnd veti face toate cele poruncite voua, sa ziceti : Suntem slugi netrebnice (Lc. 17, 10). Ca prin cuvintele acestea sa-i nchideti intrarea cnd va vrea fiara aceasta sa se apropie de voi. Si n-a zis cnd veti face toate sunteti slugi netrebnice, ci suntem slugi netrebnice, noi numindu-ne asa. Ca si cum ar zice : Zii si nu te teme, caci nu dupa judecata ta hotarasc. Ci daca tu te vei numi netrebnic si nevrednic, Eu te voi ncununa ca pe un vrednic. La fel si n alta parte spune: Spune tu nti faradelegile tale, ca sa te ndreptezi (Is. 43, 26). La judecatile cele lumesti dupa dovedirea si marturisirea pacatelor urmeaza pedeapsa, dar la judecata cea dumnezeiasca dupa prihanire se da cununa. De aceea si Solomon zice : Nu te face drept naintea Domnului (nt. lui Sirah 7, 5). Dar de nici una din acestea n-a ascultat Ozia, ci a intrat n locasul Domnului voind sa tamieze. Si oprindu-l preotul n-a ascultat de el.

56

Dar ce a facut Dumnezeu ? L-a lovit cu lepra pe frunte, pedepsind fata cea nerusinata si nvatndu-l ca nu este lucru omenesc locasul Lui. Si acestea s-au ntmplat lui Ozia. Veniti dar acum sa va povestim istoria de la nceput, caci eu apucnd mai nainte v-am povestit pe scurt toate cele ce s-au ntmplat, ca atunci cnd veti auzi Scriptura vorbind despre acestea, sa le urmati lor ntocmai. Dar luati aminte: Si a facut Ozia ce este placut naintea Domnului (II Paralip. 26, 4). Mare fapta buna a marturisit Scriptura prin aceasta. Caci nu numai ca facea ce este placut, ci le facea naintea Domnului. Nu spre aratarea oamenilor precum se ntmpla la iudei ; cei ce dadeau milostenie trmbitau, cei ce posteau si smoleau fetele lor, iar cei ce se rugau umblau pe ulite. Si ce poate fi mai ticalos dect acest lucru cnd sufera ostenelile, dar se lipsesc de rasplata? Ce faci, omule? Pe unul chemi martor la cele facute de tine. iar altuia voiesti sa dai seama pentru cele lucrate ? Pe unul l ai judecator, iar pe altul l pui luator de seama ? Nu vezi pe vizitii, care, la ntrecerile de cai cnd toata cetatea sta si priveste, lasa la o parte privirile tuturor si se silesc sa sfarme carutele adversarilor naintea locului unde sade mparatul; si trecnd cu vederea privirile celorlalti, numai un singur ochi l socotesc vrednic sa priveasca lupta lor ? Iar tu vaznd ca nsusi mparatul slavei, Puitorul de nevointa, priveste la alergarile tale, l lasi si alergi sa fi vazut de cei asemenea cu tine. De aceea dupa nenumarate lupte te duci de aici nencununat si dupa multe osteneli mergi fara daruri la Puitorul de nevointa. Dar Ozia nu era asa, ci facea ce era drept naintea Domnului. Cum dar petrecnd eu atta luare aminte, a fost mpiedicat si a cazut? De aceasta si eu ma minunez si nu ma pricep. Dar mai bine zis lucrul acesta nu este de mirare, caci si el era om, care aluneca lesne la pacat si se pleaca iute la rautate. Si nu numai aceasta nlesneste caderea, ci si cele pe unde ni s-a poruncit sa calatorim. Caci ni s-a poruncit sa mergem pe calea cea strmta si ngusta, cu prapastii de amndoua partile. Deci atunci cnd si slabiciunea vointei cei libere si greutatea caii se vor uni, nu te mai minuna de caderi. Si precum la circ cei ce se suie si se coboara pe funia cea ntinsa de jos n sus, cad si se prapadesc, daca vor abate numai putin ochii n alta parte, asa si cei ce calatoresc pe calea aceasta, se prapastuiesc daca se vor lenevi putin. Caci calea aceasta este mai ngusta, ridicata mult mai sus si mult mai greu de mers pe ea, dect pe acea funie. Pentru ca ea ajunge pna sus la cer, unde primejdia caderii este mult mai mare. Cei ce stau la naltime i cuprinde multa frica si le ramne numai o nadejde, sa nu priveasca n jos la pamnt, ca de vor privi i cuprinde multa ameteala. De aceea Proorocul striga nencetat catre noi Intru sfrsit sa nu strici, ridicnd sufletul nostru cel ce se leneveste si tinndu-l cnd se primejduieste sa cada. La nceput nu avem trebuinta de atta ndemn. De ce ? Pentru ca orice om, desi va fi mai lenes dect toti, cnd va vrea sa se apuce de vreun lucru arata multa osrdie la nceput; fiindca silinta i este mare si puterea multa, sporeste cu lesnire la ceea ce vrea sa faca. 57

Dar cnd vom trece cea mai multa parte de cale si se va vesteji osrdia noastra, va slabi puterea si ne primejduim sa cadem, atunci de mare ajutor ne va fi Proorocul, care ca un toiag ne va ntinde cuvntul acesta : ntru sfrsit sa nu strici, mai ales ca si diavolul sufla mai tare atunci. Si precum piratii nu navalesc asupra corabiilor cnd ies din port - caci ce folos cstiga de vor afunda vreo corabie goala - ci cnd se ntorc ncarcate, aratndu-si tot mestesugul sa le prade; asa si acel viclean diavol cnd va vedea pe vreunii ca au adunat multe, adica post, rugaciuni, milostenie, nfrnare si alte fapte bune ; cnd va vedea corabia noastra plina de pietrele cele scumpe ale dreptei credinte, atunci alearga voind sa gaureasca din toate partile vistieria, ca sa ne afunde corabia chiar la intrarea n port si sa ne trimita goi acasa. De aceea Proorocul ne sfatuieste pe toti zicnd : ntru sfrsit sa nu strici. Caci dupa acest fel de cadere, scularea este anevoioasa, fiindca atunci cnd vine necredinciosul n adncul rautatilor, nu baga seama (Pilde 18, 3). Pe cel ce a cazut la nceput toti l iertam pentru neiscusinta lui, dar pe cel ce se va mpiedica dupa ce a calatorit mult, nimeni nu-l va nvrednici usor de iertare, caci caderea se pare ca este din lenevie. Si nu numai acesta este raul, ci si ca multi sunt cei ce se smintesc din pricina caderilor unora ca acestora, facnd astfel pacatul, de neiertat. Deci stiindu-le pe acestea, sa ascultam pe Proorocul si ntru sfrsit sa nu stricam. Cu privire la acestea si Iezechil striga, zicnd : De va fi cineva drept, apoi caznd va pacatui, nu se vor pomeni dreptatile lui, ci va muri n pacatul lui (18, 24). Caci si acesta se temea de sfrsit. Ca sfrsitul omului are putere de a schimba hotarrea este dovedit nu numai din aceasta, ci si din cele potrivnice, caci zice iarasi Proorocul : De va fi cineva pacatos, apoi schimbndu-se se va face drept, nu se vor mai pomeni pacatele lui si ntru dreptatea lui va fi viu (18, 21). Vezi ca si aici Proorocul dovedeste ca a purtat multa grija de sfrsit ? Pentru ca nici dreptul, nadajduind n dreptatea sa, sa se leneveasca si sa piara, l nfricoseaza prin sfrsit, nici pacatosul, deznadajduindu-se din pricina caderilor sa ramna totdeauna n cadere, l ridica prin sfrsit. Ca si cum ar zice : Ai pacatuit multe, nu te deznadajdui caci este ntoarcere, de vei face sfrsitul potrivnic nceputului. Si dreptului : Ai ispravit multe, nu te nadajdui ntru tine, ca se ntmpla sa cazi de nu vei avea aceiasi osrdie pna la sfrsit. Ai vazut cum a ridicat la unul lenevirea, iar la celalalt deznadejdea ? Dar Ozia n-a ascultat nici una din acestea, si ncrezndu-se a cazut cu cadere cumplita si nevrednica. Si caderile nu ne fac noua aceiasi rana, caci dintre pacate unele sunt vrednice de mustrare, iar altele vrednice de pedeapsa cumplita. Pavel mustra pe cei ce nu asteptau pe ceilalti frati sa vina la mesele cele de obste, zicnd : Si aceasta poruncindu-va, nu va laud (I Cor. 11, 17). Vezi pacat care a avut nevoie de mustrare si prihanire care s-a adus prin certare ? Dar cnd vorbeste despre desfrnare, nu zice asa. Dar cum ? De va strica cineva casa lui Dumnezeu, l va strica Dumnezeu pe el (I Cor. 3,17). Si aici nu este mustrare, nici prihanire, ci osnda cea mai cumplita. Stie si Solomon sa deosebeasca pacatele, caci vorbind despre furtisag si preadesfrnare, zice : Nu este de mirare de se va prinde cineva furnd, ca fura ca sa-si sature

58

sufletul flamnd Iar preadesfrnatul pentru lipsa mintii pieire cstiga sufletului sau (Pilde 6, 30, 32). Pacat este si acesta si acela, dar unul este mai mic si altul mai mare. Caci saracul ce fura este ndreptatit de saracie, iar preadesfrnatul este lipsit de orice ndreptatire. Dar va zice cineva ca si acesta este ndreptatit de pofta lui cea fireasca. Pofta da, dar femeia cea nsotita cu el nu-l ndreptateste, ci l lipseste de iertare de va pacatui. Caci pentru aceasta este nunta si desfatare legiuita, pentru ca barbatul sa nu poata zice nimic. Si de aceea i s-a dat femeia n ajutor ca sa-si potoleasca firea cnd se turbeaza si sa aline valurile poftei. Si precum corabierul cel ce neaca corabia n port, nu va fi nvrednicit de iertare, asa si omul cel ce va strica nsotirea altora, sau va privi cu iscodire la oricare femeie, fiind ntarit cu nsotirea cea legiuita, nu va putea fi ndreptatit, nici naintea oamenilor, nici a lui Dumnezeu, cu toate ca se va scuza ca dulceata firii l-a atras. Dar ce dulceata poate fi acolo, de unde urmeaza frica, teama, primejdie si attea alte rele ? Dupa care urmeaza judecatori, declaratii, mnie, hotarre, chinuitori, sabie si osnda ? Unul ca acesta tremura si se teme de toate, de umbre, de ziduri, de pietre chiar parndu-i-se ca au scos vreun glas ; banuieste pe toti, pe slugi, pe vecini, pe prieteni, pe vrajmasi, pe cei ce stiu toate si pe cei ce nu stiu nimic. Si desi n-ar sti nimeni cele ce a ndraznit sa faca, fara numai el singur si femeia ce a fost necinstita, cum va suferi mustrarea constiintei si va purta cu sine pre amare ? Si precum nu poate cineva sa fuga de sine, asa nici de hotarrea acelui judet ? Judetul acesta nu se strica cu bani si nu se pleaca la vorbele celor mari caci este dumnezeiesc, asezat de Dumnezeu n sufletele noastre. Cu adevarat preadesfrnatul din pricina lipsei de minte si cstiga pieire sufletului sau. Dar nici furul nu este lipsit de pedeapsa, ci se pedepseste, cu adevarat, dar mai putin. Caci, o stare mai nalta comparndu-se cu una mai de jos nu o mpinge pe aceasta din rnduiala ei, ci ramnnd amndoua unde sunt, asa se compara. Poate nu ati nteles ceea ce s-a zis. Cred ca este nevoie sa vorbesc mai clar. nsotirea este lucru bun, dar fecioria este mai nalta. Iar nu pentru ca fecioria este mai nalta, nsotirea ar fi un lucru rau, ci este numai mai jos dect aceea, dar este si ea un lucru bun. Asa si aici rau este furtisagul, dar nu asa de rau ca desfrnarea. Ai vazut deosebiri de pacate ? Sa vedem dar ce pacat a facut acesta ? S-a naltat inima lui. Cumplita este rana. Caci este mndria, izvorul tuturor rautatilor. Si ca sa cunosti rautatea bolii asculta : Toate celelalte pacate se nvrtesc mprejurul firii noastre, dar mndria a smuls de sus puterea cea fara de trup si a dobndit-o. Caci pe diavolul, care mai nainte nu era diavol, l-a facut diavol. Si vom aduce martor pe Isaia care zice despre el : In cer ma voi sui si voi fi asemenea Celui Preanalt (14, 13, 14). Dar cei ce nu primesc alegoriile cu dragoste, vor lepada marturia noastra. Iar de vom pune prs mpotriva (diavolului) pe Pavel, nimeni nu va mai vorbi mpotriva. Ce zice Pavel, scriind catre Timotei, despre cei ce au venit la credinta ? Episcopul sa nu fie de 59

curnd botezat, ca nu cumva, trufindu-se, sa cada n osnda diavolului (I Tim. 3, 6), adica, nu cumva pacatuind cele asemenea cu acela, sa patimeasca cele asemenea cu el. Si nu numai de aici se vede ca vicleanul diavol sfatuieste la rau, ci si la cei dinti oameni a facut la fel. Si precum cei buni au obiceiul sa sfatuiasca pe aproapele acele fapte prin care ei s-au facut buni, asa si cei rai au obicei sa sfatuiasca pe cei de aproape faptele prin care ei s-au facut rai. Caci si aceasta este un fel de rautate a lor si socotesc mare mngiere n pedeapsa lor pierzarea altora. Dar ce a sfatuit diavolul pe Adam ? Sa se suie mai sus dect firea sa, nadajduind ca va fi ntocmai cu Dumnezeu. Caci daca pe mine, zice diavolul, aceasta m-a scos din cer, cu mult mai mult aceasta l va scoate pe om din rai. De aceea si Solomon zice : Domnul mndrilor le sta mpotriva (Pilde 3, 34), N-a zis Dumnezeu pe cei mndrii i lasa, sau i lipseste de ajutorul Lui, ci le sta mpotriva. Si nu are trebuinta Dumnezeu de ostire ca sa faca lupta cu cel mndru, caci ce poate fi mai slab dect cel mndru? Si precum cel ce si-a pierdut vederile, patimeste mult rau, asa si cel mndru care nu stie pe Domnul. Caci nceputul trufiei este a nu sti pe Domnul, si cade din lumina Lui si este lesne biruit de oameni. Iar daca si tare ar fi cel mndru, nici asa n-are Dumnezeu nevoie de ostire mpotriva lui, caci Cel care a adus toate la fiinta i-a fost de ajuns numai vointa, cu mult mai mult este de ajuns spre surparea acelora. Dar pentru care pricina zice ca le sta mpotriva ? Ca sa arate marimea urciunii catre cel mndru. Si cum ca rana mndriei este cumplita am aratat din cele ce am zis si se poate arata si din altele. Si de voiti ca si din altele sa cunoasteti pricina care a facut rana, ascultati. Scriptura are obicei sa spuna nu numai pacatul, ci ne arata si pricina pacatului. Si face aceasta ntarind pe cei sanatosi ca sa nu cada n cele ce nasc pacatul. Asa si doctorii, cnd merg la cei bolnavi, mai nainte de cercetarea bolii iscodesc pricinile ei, ca sa opreasca raul de sus, caci cel ce taie numai odraslele si lasa radacina nu fac altceva ci numai se ostenesc n zadar. Dar unde spune Scriptura despre pacat si despre pricina pacatului ? Pe cei mai nainte de potop i prihaneste pentru mpreunarile cele nengaduite. Dar asculta cum pune pricina : Vaznd fiii lui Dumnezeu pe fetele oamenilor ca erau frumoase si-au luat lor femei (Fac. 6, 2). Ce, frumusetea este pricina pacatului ? Sa nu fie ! Caci ea este plasmuire a ntelepciunii lui Dumnezeu, iar ceea ce face Dumnezeu nu poate fi pricina de rautate. Poate faptul ca au vazut ? Nici aceasta, caci este lucrare a firii. Dar ce ? Faptul ca au vazut rau, iar aceasta este lucrare a vointei cei stricate. Pentru aceasta si oarecare ntelept sfatuieste, ,zicnd : Nu te uita la frumusete straina (nt. lui Sirah 9, 8). Si n-a zis sa nu vezi, caci a vedea se face de cele mai multe ori din ntmplare, ci nu te uita, adica nu privi cu luare aminte, cu iscodire si cu insistenta, caci aceasta face sufletul stricat si patimas. Dar poate vei zice : Ce vatamare poate sa se faca din privirea aceasta ? De la aceasta pofta se aprinde ca focul. Si precum cnd focul va cuprinde fn sau trestie, nu zaboveste deloc, ci ndata 60

ce s-a atins de ele a facut flacara mare ; asa si focul poftei din noi cnd se va atinge de frumusete stralucita, prin privirea ochilor, ndata aprinde sufletul. Deci sa nu cauti la dulceata cea trecatoare ce se face din privire, ci cugeta la durerea cea de-a pururea ce se naste din pofta. Caci dulceata de multe ori zboara dupa ce a facut rana, dar rana nu zboara, ci ramne si chinuieste. Si precum cerbul de va primi o sageata de moarte n trupul lui, cu nimic nu se va mai folosi desi va scapa din minile vnatorilor ; asa si sufletul, primind sageata poftei din privirea cea desfrnata si iscoditoare, se strica si se prapadeste, purtnd pretutindeni rana, cu toate ca privirea se va duce dupa ce a slobozit sageata. Dar unde am ramas ? Caci nu trebuie sa lasam sa se faca abateri mari ale cuvntului. Acolo unde Scriptura spune si pacatele si pricinile lor. Dar asculta ce zice Scriptura si despre Ozia. Ca nu ne-a aratat numai ca s-a naltat inima lui, ci a adaus si din ce pricina s-a naltat. Deci din ce pricina s-a naltat ? Dupa ce s-a ntarit s-a naltat inima lui. Si precum din mbuibare se face umflatura fierbinte, iar din ea se nasc frigurile, din care moarte de multe ori; asa si aici mndria s-a nascut din stapnirea peste multimea tuturor lucrurilor. Si ceea ce este la trupuri umflatura cea cu fierbinteala, aceea este la suflete mndria. Apoi din mndrie se naste pofta lucrurilor care nu i se cuvin. Si nu fara pricina le-am lungit pe toate acestea, ci ca niciodata sa nu gnditi ca cei ce sunt n stapniri sunt laudati, nici sa-i fericiti, caci totdeauna sunt n primejdie. Si pe cei ce petrec n saracie si n necazuri niciodata sa nu-i numiti ticalosi, caci mai multa ntarire aduce ea. De aceea si Proorocul striga : Bine este mie ca m-ai smerit (Ps. 118, 71). Vezi ct rau s-a facut din naltime? S-a naltat inima lui, nct s-a stricat pe sine. Cum s-a stricat pe sine ? Dintre gndurile rele unele nicidecum nu se suie n sufletele noastre de ne vom ngradi cu multa paza. Iar altele se nasc nauntru. Daca vom petrece n trndavie ele rasar, iar daca vom apuca noi mai nainte le necam si le afundam degraba. Altele se nasc si cresc din pricina trndaviei noastre si se sfrsesc la fapte rele, care strica toata sanatatea sufletului nostru. Deci si la acesta s-a naltat inima lui, iar mndria n-a ramas nauntru, nici s-a stins, ci a sarit afara si lucrnd rautatea, a stricat toata fapta cea buna a aceluia. Iar cel mai fericit este sa nu primim nicidecum gndul cel rau, despre care zice si Proorocul : Doamne, nu s-a naltat inima mea (Ps. 10, 1). N-a zis s-a naltat inima mea, dar apoi am smerit-o, ci nu s-a naltat nicidecum, adica mi-am pazit sufletul meu totdeauna necuprins de rautate. Deci acesta este lucrul cel mai fericit. Dar daca au intrat gndurile degraba sa le scoatem afara, nelasndu-le sa petreaca mult n noi, ca sa nu lucreze cele rele. Si daca si de aceasta ne vom lenevi, prin iubirea de oameni a lui Dumnezeu este mngiere si pentru aceasta lenevire, pregatindu-se de bunatatea Sa cea negraita multe doctorii pentru astfel de rani.

61

Dar sa punem capat cuvntului, ca nu cumva ceea de care ne-am temut la nceput sa se faca acum si multimea pricinilor sa vatame aducerea aminte a voastra. De aceea cele pe care le-am zis sa le repetam n scurt cu putine cuvinte. Ca astfel fac si mamele, caci pun poame si alte maruntisuri n snul copiilor, si ca nu din nepasarea copiilor sa cada ceva din cele date lor, strng hainele lor din toate partile si le ntaresc cu legatura brului. Asa sa facem si noi: sa strngem cuvntul cel ce s-a ntins ntru lungime si sa-l ncredintam memoriei. Ati auzit ca nu trebuie sa facem nimic spre aratare sau fala, ct de rea este trndavirea si ct de usor pune piedica chiar celui ce petrece o viata cu luare aminte. Ati auzit de cta osrdie avem trebuinta si mai ales la sfrsitul vietii ; si cum ca cel ce se schimba spre bine sa nu deznadajduiasca de gresale, nici cel ce se leneveste sa nadajduiasca n ispravi. V-am vorbit despre deosebirea pacatelor, despre a nu ne minima de cei ce petrec n dregatorii, si am aratat ct rau se naste din acestea. Va aduceti aminte de cele ce am vorbit despre mndrie si despre gndurile cele rele. Acestea pazindu-le sa ne ducem acasa, dar mai bine zis acestea pazindu-le sa primim si nvatatura cea desavrsita a nvatatorului celui bun. Caci cele ale noastre, oricum vor fi ele, au nepriceperea tineretei, iar ale aceluia sunt mpodobite cu ntelepciunea caruntetelor ; cele ale noastre sunt ca un torent ce curge cu zgomot, iar ale aceluia sunt ca un izvor care sloboade ruri linistite, asemanndu-se mai mult curgerii untdelemnului dect a apelor. Sa primim dar curgerile aceluia ca sa se faca n noi izvor de apa saltatoare spre viata vesnica. Pe care fie ca noi toti sa o dobndim cu darul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia, mpreuna cu Tatal si cu Sfntul si de viata facatorul Sau Duh, I se cuvine cinstea si slava si stapnirea, acum si pururea si n vecii vecilor. Amin.

DOVEDIRE DUMNEZEIASCA MPOTRIVA CELOR CE OPRESC NUNTA

Din Dascalul pocaintei - Omilii si cuvantari Editura Sf. Episcopii a Rmnicului Vlcea Rm. Vlcea - 1996 CUVNT LA ZISA PROOROCULUI ISAIA : SI A FOST N ANUL N CARE A MURIT MPARATUL OZIA, VAZUT-AM PE DOMNUL SEZAND PE SCAUN NALT SI PREANALTAT (6, 1). LAUDA CETATII ANTIOHIEI. SI DOVEDIRE DUMNEZEIASCA MPOTRIVA CELOR CE OPRESC NUNTA. 62

Stralucita ni s-a facut astazi privelistea si luminata adunarea. Oare care sa fie pricina ? Secerisul cel de azi este rodul semintelor de ieri. Ieri am sadit si astazi culegem. Caci nu lucram pamnt nensufletit care zaboveste cresterea, ci suflete cuvntatoare ; nu este fire care zaboveste, ci dar care grabeste. Poporul nostru este cu buna rnduiala si multimea noastra iubitoare de ascultare. Ieri a fost chemat, iar astazi se ncununeaza. Roada sfatuirii de ieri este ascultarea cuvntului de astazi. De aceea si noi semanam semintele cu osrdie, pentru ca vedem ca holda este curata, neavnd cale calcata, nici piatra stearpa, nici maracini care sa nnece, ci pamnt adnc si gras, care ndata ce primeste semintele ne da noua si spicul. Acestea le zic totdeauna si nu voi nceta sa le zic. Caci lauda Cetatii noastre este nu ca are patricieni, dregatori nalti, nu pentru ca are statui multe, nici ca are ndestulare de cele de nevoie, sau ca are asezare buna, ci pentru ca are popor iubitor de ascultarea cuvntului lui Dumnezeu si locasuri ale lui Dumnezeu pline, caci Biserica este ceea ce desfateaza n toate zilele cu cuvnt care curge si cu dorinta care nu se stinge niciodata. Asadar cetatea nu este laudata pentru zidiri, ci pentru locuitori. Sa nu-mi zici ca cetatea romanilor este mare si lata, ci arata-mi mie acolo un popor asa de iubitor de ascultare. Caci si Sodoma avea turnuri, iar Avraam numai un cort, dar venind ngerii, au trecut cu vederea cetatea si au poposit n cort (Fac. 18), caci nu cautau case stralucite, ci nconjurau sa caute fapta buna si frumusete sufleteasca. Altadata pustia avea pe Ioan, iar Cetatea pe Irod, dar pustia era mai frumoasa si mai vestita dect cetatea. Pentru ce ? Pentru ca proorocia nu este pentru zidiri. Si le zic acestea, ca niciodata sa nu laudam vreo cetate pentru lucruri care se strica. Ce-mi zici de case si de stlpi ? Acestea se strica odata cu viata aceasta. Intra n Biserica si vezi cinstea cea buna a Cetatii ; intra si vezi pe saraci staruind de la miezul noptii pna la ziua, vezi privegheri sfinte care unesc zi cu alta zi, vezi-i pe aceia ca nici ziua nici noaptea nu se tem de tirania somnului sau a saraciei. Mare Cetate este si Mitropolie a toata lumea. Cti episcopi si dascali n-au venit din alte parti aici si folosindu-se de poporul de aici, s-au dus si n alte locuri sa propovaduiasca si sa sadeasca legea care au vazut-o aici ? De-mi vei zice de dregatorii si de multime de bani, din frunze lauzi pomul, iar nu din roade. Iar acestea le zic nu magulindu-va pe voi, ci propovaduind fapta cea buna a voastra. Fericit sunt eu pentru voi, fericiti sunteti si voi pentru voi nsiva. Fericit este cel ce graieste la urechile celor ce asculta (Int. lui Sirah 25, 12). Asadar si eu m-am facut fericit. Fericiti cei ce flamnzesc si inseteaza de dreptate (Mt. 5, 6). Ati vazut cum v-ati facut fericiti datorita voua ? Fericit este barbatul care pofteste cuvinte duhovnicesti. Si aceasta va deosebeste pe voi de dobitoacele cele necuvntatoare. Caci nu alcatuirea trupului, nici hrana, nici bautura, nici viata nu ne deosebeste de dobitoacele cele necuvntatoare, pentru ca acestea le avem de obste cu ele. Dar prin ce se deosebeste omul de dobitoacele cele necuvntatoare ?

63

Cu cuvntarea. De aceea omul se numeste fiinta cuvntatoare. Si precum se hranesc trupurile, asa si sufletele ; trupul cu pinea, iar sufletul cu cuvntul. Dar de vei vedea vreun om mncnd piatra, oare vei mai zice ca acesta este om ? Si de vei vedea pe unul ca nu se hraneste cu cuvntul, vei zice ca el a pierdut firea de om ; iar cinstea omului este data de cresterea lui si cu trupul si cu sufletul. Si pentru ca stadionul nostru s-a umplut, pentru ca marea cea tulburata de valuri s-a linistit si pentru ca noianul cel nviforat s-a alinat, veniti sa scoatem corabia, ntinznd limba n loc de pnza, n loc de zefir chemnd darul Duhului, iar n loc de crma ntrebuintnd Crucea. Marea are ape sarate, dar aici este apa vie ; acolo sunt vietuitoare necuvntatoare, aici suflete cuvntatoare ; acolo cei ce noata trag din apa la pamnt, aici cei ce noata trag de la pamnt la cer ; acolo corabii, aici cuvinte duhovnicesti acolo corabia are scnduri, iar aici cuvinte bune ntocmite ; acolo pnze, iar aici limba, acolo adierea zefirului, aici suflarea Duhului ; acolo crmaci este un om, iar aici este Hristos. Si desi s-ar nvifora corabia, dar nu se nneaca. Si poate si n liniste sa nnoate, dar n-a lasat-o Crmaciul, ca sa vezi si rabdarea celor ce nnoata si sa cunosti cu dinadinsul si ntelepciunea Crmaciului. Sa auda elinii, sa auda iudeii ispravile noastre si sa vada superioritatea Bisericii. Cti n-au luptat mpotriva Bisericii ? Dar niciodata n-a fost biruita. Cti tirani, cti mparati, August, Tiberie, Gaie, Claudie, Neron. Cti puternici n-au prigonit-o, fiind nca tnara ? Dar n-au putut s-o biruiasca. Ci mai mult cei ce au luptat au pierit si s-au dat uitarii, iar cea persecutata s-a naltat mai presus de cer. Caci Biserica nu petrece numai pe pamnt, ci si n cer. Dar de unde este aratat aceasta ? Din cele ce s-au petrecut. Unsprezece ucenici au fost luptati de toata lumea, dar ei au birut, iar lumea a fost biruita ; oile au biruit pe lupi. Ai vazut vreodata vreun pastor care-si trimite oile n mijlocul lupilor, si care nici macar cu fuga sa nu-si salveze viata ? Ce pastor face aceasta ? Numai Hristos a facut asa ca sa-ti arate ca toate ispravile facute de aceia nu s-au facut fireste dupa natura lucrurilor, ci mai presus de fire. Biserica este mai tare dect cerul. Poate elinul ma osndeste ca pe un mndru, dar sa astepte dovada lucrurilor ca sa cunoasca puterea adevarului, ca mai lesne se va stinge soarele, dect sa piara Biserica. Cine a zis aceasta ? Cel ce a ntemeiat-o, caci zice : Cerul si pamntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece (Mt. 24, 35). Si nu numai ca le-a zis, ci le-a si mplinit. Si de ce a ntemeiat Biserica mai tare dect cerul ? Fiindca este mai cinstita dect acela. Pentru ce s-a facut cerul? Pentru Biserica, iar nu Biserica pentru cer; cerul este facut pentru om, iar nu omul pentru cer. Iar toate acestea sunt dovedite din cele ce a facut El, caci Hristos n-a luat trup ceresc. Dar sa nu lungim cuvntul, ca sa nu ne ducem si astazi datori de aici. Stiti cte v-am fagaduit ieri, sa ne pregatim sa le platim, caci pentru cei ce au lipsit le-am pornit. Si devreme ce cei care au lipsit si-au mplinit treburile lor, iar ca venirea lor de fata ne-au pus nainte masa scumpa, haideti sa punem dinainte bucatele, bucate nestricate. Ca desi sunt de ieri, dar nu se strica. De ce ? Fiindca sunt ntelegeri duhovnicesti care mereu nfloresc, iar nu carne ce se strica, caci 64

carnurile se strica pentru ca sunt materie, iar ntelegerile cu ct stau mai mult cu att se fac mai mirositoare. Dar despre ce am vorbit ieri ? Pentru ca si ieri ne-am ndulcit de masa si chiar cei ce au lipsit nu s-au pagubit. Si a fost n anul n care a murit mparatul Ozia, vazut-am pe Domnul seznd pe scaun nalt si preanaltat (Is. 6, 1). - Cine zice acestea ? Isaia privitorul serafimilor, cel ce n-a stins darul desi a fost legat prin nunta. - Ati luat aminte la prooroc si ati auzit ce a zis el astazi ? Iesi tu si feciorul tau. . . Iasuv (7, 3). De nevoie este sa nu trecem cu vederea nici acestea. Iesi tu si feciorul tau lasuv. Proorocul avea fiu ? Daca da, avea si femeie. Si aceasta ca sa-ti dovedeasca ca nu nsotirea este rea, ci desfrnarea. Am ntrebat pe multi, de ce nu traiesc bine si cu rnduiala si de ce nu petrec o viata cu luare aminte. Iar aceia mi-au raspuns : Nu voi putea de nu ma voi lepada de femeie, daca nu ma voi lepada de copii, daca nu ma voi lepada de pricini. De ce ? Oare nsotirea este mpiedicatoare ? Femeia ti s-a dat ajutatoare, iar nu vrajmasa. Oare Proorocul n-a avut femeie ? Dar Duhul n-a oprit nsotirea, ci Proorocul avea si femeie si era si prooroc. Moisi n-a avut femeie ? Dar a despicat piatra, a schimbat vazduhul, a vorbit cu Dumnezeu si a oprit urgia cea dumnezeiasca. Avraam oare n-a avut femeie ? Dar s-a facut tata al neamuirlor si al Bisericii si avnd fiu pe Isac, care i s-a facut pricina de acele ispravi. Oare n-a voit sa aduca jertfa pe fiul sau, rodul nsotirii ? Oare nu s-a facut si tata si iubitor de Dumnezeu ? Oare nu s-a facut preot jertfindu-si maruntaiele sale ? Preot si tata. Caci evlavia a biruit firea si a lucrat fapte binecuvntate calcndu-si rodul lui; a ncetat sa mai fie tata si s-a ncununat ca iubitor de Dumnezeu. Dar mai bine zis a fost si iubitor de fiu si iubitor de Dumnezeu. Nu cumva l-a oprit nsotirea ? Dar mama Macabeilor, oare n-a fost femeie ? Oare n-a dat sapte fii n ceata sfintilor ? Oare nu i-a vazut pe ei ncununati cu mucenicia ? Oare nu statea ca un munte neclintit ? Oare nu la fiecare dintre ei patimea mucenicie. Caci chinuindu-se fii ei ea primea rana, pentru ca cele ce s-au petrecut nu le-a primit fara patimire, caci era mama. Si firea si arata puterea ei, dar n-a biruit. Era mare si valuri, dar dupa ce marea se tulbura iarasi se linisteste, asa si firea ridicndu-se se nfrneaza cu frica de Dumnezeu. Cum i-a ngrijit ? Cum i-a hranit ? Cum apoi i-a pus pe toti sapte naintea lui Dumnezeu ? Chipuri de aur, sau mai bine zis mai cinstiti dect aurul. Si cum ca aurul nu este asa precum este sufletul mucenicilor, ia aminte! Sta tiranul, dar a fost biruit de o femeie si s-a dus. Acela se lupta cu arme, iar aceasta biruia cu osrdia. Acela a aprins cuptorul, iar aceasta fapta buna a Duhului. Acela pornea oaste, iar aceasta se adapostea la ngeri ca la un liman. Vedea pe tiranul jos, dar cugeta la Cel ce mparateste sus ; vedea chinurile cele de jos, dar numara darurile cele de sus ; vedea pedeapsa ce era de fata, dar se gndea la vesnicia ce va sa fie. De aceea si Pavel zicea : Neprivind noi la cele ce se vad, ci la cele ce nu se vad (2 Cor. 4, 18). Nu cumva nsotirea a fost piedica? 65

Dar Petru, temelia Bisericii, rvnitorul cel aprins al lui Hristos; cel neiscusit cu cuvntul, dar biruitorul ritorilor ; cel nenvatat, dar care a astupat gurile filozofilor, cel ce a rupt ntelepciunea cea elineasca ca o pnza de paianjen, cel ce a nconjurat lumea, cel ce a vnat n mare si a pescuit lumea, oare n-a avut femeie ? Cu adevarat a avut. Si cum ca a avut, asculta pe evanghelistul, care zice : A venit n casa lui Simon iar soacra lui Simon zacea prinsa de friguri (Mc. 1, 29-30). Unde este soacra, acolo este si femeie. Unde este femeie, acolo este si nunta. Dar Filip, oare n-a avut patru fete ? Si unde sunt patru fete acolo este si femeie si nunta. Dar Hristos, desi s-a nascut cu adevarat din Fecioara, a mers la nunta si a adus dar. Caci zice : Nu mai au vin. Si a prefacut apa n vin (In. 2, 3-10). Cu fecioria a cinstit nunta si cu minunea a laudat-o, ca sa nu te ngretosezi de ea, ci ca sa urasti desfrnarea. Si desi ai femeie, eu ti chezasuiesc mntuirea ta, numai de vei lua aminte, caci femeia cea buna ti este ajutatoare. Dar daca nu va fi buna ? Fa-o buna. Si ca sa nu te ndreptatesti ti arat ca au fost femei si bune si rele. Femeia lui Iov a fost rea, iar Saara a fost buna. Si desi femeia lui Iov a fost rea si vicleana, caci a ndemnat pe Iov sa huleasca, dar ce a realizat ? A spart diamantul ? A clatinat turnul ? A biruit piatra? A ranit ostasul? A gaurit corabia ? A dezradacinat pomul ? Nimic din acestea. Ci aceea a bntuit si turnul s-a ntarit mai mult; aceea a ridicat valurile, dar corabia nu s-a nnecat, ci cu vnt bun nnota ; rodul a fost cules, dar. pomul nu s-a clatinat; frunzele au cazut, dar radacina a ramas ntarita, Si le zic acestea ca nimeni sa nu pricinuiasca lautate femeii. Este rea ? Indreapt-o ! Te-a scos din rai. Dar te-a suit n cer. Aceiasi fire, dar minte si cugetare deosebita. A lui Iov era rea, dar Suzana era buna. Egipteanca era desfrnata, dar Sarra era cinstita. Ai vazut-o pe aceea, vezi-o si pe aceasta ! Si ntre barbati unii sunt rai, iar altii sunt buni. Iosif era bun, dar batrnii erau desfrnati. Ai vazut ca peste tot este si rautate si fapta buna ? Si nu firea le deosebeste pe acestea, ci cugetarea mintii. Dar sa ne ntoarcem sa platim celor carora suntem datori. Si a fost n anul n care a murit mparatul Ozia. Voiesc sa spun de ce proorocul nsemneaza timpul. Ieri am cautat sa vedem din ce pricina toti proorocii vorbesc despre timpul vietii mparatilor. Aici obiceiul s-a schimbat, caci nu zice n zilele lui Ozia, ci cnd a murit Ozia. Acest lucru voiesc sa-l lamuresc astazi. Si desi caldura este mare, dar rodul cuvntului este si mai mare. Si desi se face sila trupului si se slabanogeste, dar sufletul se ntareste si se veseleste. Numi spune de arsita si de sudoare ! De transpiri cu trupul, ti speli sufletul. Cei Trei Tineri au fost n cuptor, dar n-au patimit nimic, caci cuptontl s-a rourat. Daca te gndesti la sudoare, gndestete si la rasplatire. Innotatorul pentru nimic altceva nu ndrazneste sa se arunce n adncul apelor, fara numai pentru margaritare. Iar tu ca sa cstigi o vistierie necheltuita si sa-ti sadesti vie in sufletul tau, nu suferi arsita, nici sudoare ? Nu vezi pe cei ce stau la priveliste cum transpira si cum primesc arsita cu capul descoperit, ca sa se faca robi desfrnarii si sa se supuna mortii ? Aceia spre pierzare se ostenesc, iar tu spre mntuire te slabanogesti. Esti luptator si ostas.

66

Deci cine a fost Ozia acela si de ce proorocul a nseninat moartea lui ? Ozia a fost mparat, barbat drept, ncarcat cu multe fapte bune, dar mai pe urma a cazut n mndrie, n mndrie, maica rautatilor, n mndrie, pierzarea diavolului, n trufia cea plina de tulburari. Si nimic nu este mai rau dect mndria. De aceea si tot cuvntul de ieri l-am cheltuit surpnd mndria si ndemnul la smerita cugetare. Sa-ti spun ct de buna este smerita cugetare si ct de rea este mndria ? Pacatosul a biruit pe cei drept, vamesul pe fariseu si cuvintele au ntrecut faptele. Cum au biruit cuvintele ? Vamesul zice : Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosului (Lc. 18, 13). Iar fariseul : Postesc de doua ori pe saptamna, dau zeciuiala din toate cate cstig. Fariseul a aratat fapte ale dreptatii, iar vamesul a zis cuvinte ale smeritei cugetari, dar cuvintele au ntrecut faptei, pierzndu-se vistieria aceluia si saracia celuilalt prefacndu-se n bogatie. Doua corabii cu povara au venit si au intrat amndoua n port. A vamesului a intrat bine n port, iar fariseul a patimit nnecare de corabie. Ca sa cunosti ce lucru rau este mndria. Esti drept sa nu smeresti pe fratele tau. Esti ncarcat cu fapte bune, nu imputa greselile aproapelui, ca sa nu-ti micsorezi lauda. Pe ct esti de mare, pe atta smereste-te. Si ia aminte cu dinadinsul, iubitule, la ceea ce se vorbeste. Dreptul trebuie sa se teama mai mult de mndrie dect pacatosul. Despre aceasta si ieri am zis si astazi voi zice pentru cei ce au lipsit ieri. Constiinta pacatosului de nevoie se smereste, iar a dreptului se nalta din pricina faptelor lui. Si precum cei ce au corabia goala nu se tem de pirati, caci nu vin sa sparga corabia care nu are nimic, dar cei ce au corabia plina se tem, caci tlharii acolo se duc unde este aur, unde este argint, unde sunt pietre scumpe; asa si diavolul nu supara usor pe cel pacatos, ci pe cel drept, caci acolo este mai multa bogatie. Si de vreme ce de multe ori mndria rasare din vrajmasia diavolului, de nevoie este sa ne trezim. Pe ct esti de mare pe atta smereste-te. Si cnd te sui la naltime, trebuie sa te ntaresti ca sa nu cazi. De aceea si Domnul nostru zice : Cnd veti face toate cele poruncite voua, sa ziceti : Suntem slugi netrebnice (Lc. 17, 10). De ce cugeti nalt om fiind, ruda cu pamntul, deofiinta cu cenusa si la fire si la minte si la deosebirea lucrurilor. Astazi esti bogat, mine sarac, astazi sanatos, mine bolnav ; astazi vesel, mine mhnit ; astazi ntru slava, mine ntru necinste ; astazi tnar, mine batrn. Este oare ceva din cele omenesti care sa fie statatoare si sa nu curga, precum curg apele rurilor ? Caci ndata ce ni s-a aratat, ne lasa mai repede dect umbra. De ce dar cugeti nalt, o omule, fumul si desertaciunea ? Omul cu desertaciunea se aseamana, zilele lui cu umbra trec (Ps. 143, 3). Uscatu-s-a iarba si floarea a cazut (Is. 40, 8). Iar acestea le zic nu defaimnd firea, ci nfrnnd mndria. Caci mare lucru este omul si scump barbatul milostiv. Dar Ozia acesta fiind mparat si mpodobit cu coroana si fiindca era drept a cugetat oarecnd nalt si mai presus de vrednicia sa si a intrat n Biserica. Dar ce zice Scriptura ? Si a intrat n Templul lui Dumnezeu ca sa tamieze (2 Paralip. 26, 16). 67

mparat fiind rapeste vrednicia preotiei. Voiesc sa tamiez pentru ca sunt drept. Dar rami n hotarele tale. Altele sunt hotarele mparatiei si altele cele ale preotiei. Si aceasta este mai mare dect aceia. Caci mparatului i s-a ncredintat sa crmuiasca cele de pe pamnt, iar legea preotiei sta sus, caci : Cte veti lega pe pamnt vor fi legate si n cer (Mt. 16, 19). mparatului i s-au ncredintat cele de aici, mie cele ceresti. Iar cnd zic mie, nteleg pe preot. De vei vedea preot nevrednic, nu prihani preotia. Caci nu trebuie sa prihanesti darul, ci pe cel ce ntrebuinteaza rau darul cel bun. Si Iuda s-a facut vnzator, dar acest lucru nu aduce prihanire vredniciei apostolesti, ci socotelii aceluia ; nici vina nu este a preotiei ci a rautatii aceluia. Asadar si tu nu prihani preotia, ci pe preotul care ntrebuinteaza rau lucrul cel bun. Si cnd cineva vorbeste cu tine si zice : Ai vazut pe crestinul acela ? Raspunde-i : Eu vorbesc cu tine despre fapte, iar nu despre persoane. Caci cti doctori nu s-au facut ucigasi dnd otrava n loc de doctorii ? Dar nu prihanesc profesia, ci pe cel ce a n trebuintat-o rau. Cti corabierii n-au necat corabii ? Dar nu prihanesc mestesugul marinaresc ci mintea cea rea a acelora. Si de vei vedea un crestin rau, nu vorbi de rau preotia si nvatatura Bisericii, ci pe cel ce ntrebuinteaza rau darul cel bun. mparatului i se ncredinteaza trupuri, iar preotului suflete, mparatul iarta datorii de bani, iar preotul datorii de pacate. Acela sileste, acesta ndeamna. Acela cu porunca, acesta cu sfatuirea. Acela cu arme materiale, acesta cu arme duhovnicesti. Acela face razboi mpotriva barbarilor, el poarta razboi mpotriva diavolilor. Mai mare este vrednicia aceasta. De aceea mparatul si pleaca capul sub minile preotului si peste tot n Scriptura cea veche se spune ca preotii ungeau pe mparati. Dar mparatul acela trecnd peste hotarele sale si sarind peste ngradirea datoriilor mparatesti, a intrat n Templu cu stapnire voind sa tamieze. Dar ce zic preotii ? Nu se cuvine tie, Ozie, a tamia (2 Paralip. 26, 18). Vezi cugetarea ndrazneata, care nu se sfieste ; limba care se atinge de cer, libertate nerobita ; trup de om si minte de nger, care umbla pe jos, dar petrecea si n cer ? Au vazut pe mparat, dar n-au vazut porfira, au vazut pe mparat, dar n-au vazut coroana. Sa nu-mi spui ca vrednicia mparateasca te ndreptateste sa calci legea. Nu ti se cuvine tie, o mparate, sa tamiezi n Sfnta Sfintelor. Treci peste hotare si cauti ceea ce nu ti s-a ncredintat ? De aceea si pe cele ce le-ai luat le vei pierde. Nu se cuvine tie a tamia, ci preotilor. Aceasta nu este slujba ta, ci a mea. Ti-am rapit porfira ? Atunci nu-mi rapi preotia. Nu se cuvine tie a tamia, ci preotilor fiilor lui Aaron. Acestea s-au petrecut cu multa vreme dupa moartea lui Aaron. Dar pentru ce n-a zis numai preotilor, ci a adaugat si numele tatalui lor Aaron ? In vremea lui s-a ntmplat urmatorul lucru : Datan, Aviron si Core s-au ridicat mpotriva lui Aaron, si ndata s-a deschis pamntul si i-a nghitit, arzndu-i cu foc din cer (Num. cap. 16). Deci voind sa-i aduca lui aminte de ntmplarea aceea, ca si altadata preotia a fost invidiata, dar n-a fost necinstita, desi au navalit asupra ei multime multa, pomeneste de Aaron. Nu se cuvine tie a tamia, ci preotilor fiilor lui Aaron. 68

Nu a zis, gndeste-te ce au patimit aceia cnd au ndraznit sa faca aceasta ; nu a zis, adu-ti aminte ca aceia ce s-au sculat mpotriva au fost arsi, ci a pomenit numai despre Aaron a carui preotie a fost adeverita de Dumnezeu. Si i-a povatuit sa-i aduca aminte de istoria aceea, numai nu-i zicea : Nu ndrazni sa faci ce a facut Datan, ca sa nu patimesti ceea ce a patimit el n vremea lui Aaron. Dar mparatul Ozia n-a suferit, ci ngmfndu-se de mndrie, a intrat n Templu si a voit sa tamieze. Ce face Dumnezeu? Preotul a fost defaimat si vrednicia preotiei era sa se calce, caci preotul nu putea sa faca altceva mai mult. Caci a preotului este numai a mustra si a dovedi ndrazneala, iar nu a lua arme, nici a apuca scuturi, nici a clatina sulita, nici a ntinde arcul, nici a slobozi sageata. Si devreme ce preotul a mustrat, dar mparatul nu s-a plecat, ci a ntrebuintat puterea sa, preotul a zis : Eu mi-am facut datoria si cu nimic mai mult nu pot ajuta preotia ce se calca, legile ce se nedreptatesc si pravilele ce se rastoarna. Ce face dar Iubitorul de oameni ? Pedepseste pe ndraznet, caruia ndata i-a iesit lepra pe frunte. Unde este nerusinare, acolo e pedeapsa. Ai vazut iubire de oameni a lui Dumnezeu? Nu a slobozit sageata, n-a clatinat pamntul, n-a cutremurat cerul, ci a rasarit lepra, nu n alt loc, ci pe frunte, ca pedeapsa s-o poarte fata si sa stea ca literele sapate pe stlp. Caci pedeapsa nu s-a dat numai pentru el, ci si pentru cei de pe urma. Pentru ca de ar fi fost pedepsit numai el, ar fi primit o pedeapsa dupa masura greselii, ci pedeapsa sta ca o lege scrisa ntr-un loc nalt, ca si cum ar zice : Nu faceti unele ca acestea, ca sa nu patimiti asemenea !. Si puteai vedea o lege nsufletita si o frunte care scotea un sunet mai tare dect al trmbitei. Caci pe frunte erau scrise litere care nu se puteau sterge, fiindca nu erau scrise cu cerneala, ca sa le stearga cineva, ci lepra era fireasca care facea necurat pe acesta, ca pe ceilalti sa-i faca curati. Si precum cei osnditi sunt scosi cu streangul n grumaz, asa si acesta n loc de streang avea lepra pe frunte, pentru ca a ocart preotia. Acestea le zic nu ocarnd pe mparati, ci pe cei ce se mbata de mndrie si de mnie, si ca sa cunoasteti ca preotia este mai mare dect mparatia. Totdeauna cnd greseste sufletul, Dumnezeu pedepseste trupul. Asa a facut si cu Cain. Sufletul a gresit facnd ucidere, iar trupul lui s-a slabanogii. Si pe buna dreptate. Dar de ce ? Gemnd si tremurnd vei fi pe pamnt (Fac. 4, 12). Si mergea Cain vorbind cu toti, dar nu cu glas, ci cu tacerea. Limba tacea, dar madularele lui strigau si spuneau tuturor pentru ce geme, pentru ce tremura. Frate am omort, ucidere am facut. Ceea ce Moisi a zis mai pe urma, lasndu-le n scris : Sa nu ucizi (Ies. 20, 13), aceea facea si acesta umblnd peste tot si spunnd cu fapta. Ai vazut gura tacnd si fapta vorbind ? Ai vazut lege nsufletita nconjurnd peste tot ? Ai vazut stlp umblnd ? Ai vazut pedeapsa care anuleaza pedeapsa ? Ai vazut osnda pricinuitoare de nvatatura ? Ai vazut suflet pacatuind si trup pedepsindu-se ? Si pe buna dreptate.

69

Asa si la Zaharia, sufletul a pacatuit si limba a fost legata (Lc. 1, 20). Si a fost pedepsita limba pentru ca a nascut glasul cel necredincios. Si Ozia a fost pedepsit cu lepra pe frunte pentru ca a pacatuit, ca sa se ntelepteasca. Si a iesit mparatul, facndu-se pilda tuturor, iar Templu a fost curatat. Si iesea afara nempins de nimeni, si vrnd sa ia si preotia a pierdut si ceea ce avea. Si a iesit din Casa Domnului (2 Paralip. 26, 21). n vremea cea veche era lege ca orice lepros sa fie scos afara din cetate, dar acum nu mai este asa. De ce ? Atunci Dumnezeu punea legi la oameni ca la niste prunci si se pedepsea cu lepra trupul, dar acum se pedepseste sufletul. Si a iesit mparatul lepros, dar nu l-au scos pe el din cetate, cucernicindu-se de coroana si de vrednicia mparateasca, ci sta ntr-un loc osebit, dar tot facea faradelege. Ce a facut atunci Dumnezeu ? Mniindu-se pe evrei a ncetat proorocia. Am zis toate acestea la cuvntul Proorocului, ca sa-mi platesc datoria. Dar sa ne ntoarcem la cele ce ne stau nainte, mparatul a iesit lepros din Templu. Si fiind trebuinta ca sa fie scos din cetate dupa obicei ca pe un necurat, poporul l ngaduie sa stea nauntru si nimeni din cei mici sau din cei mari nu zic nimic din cele ce ar fi trebuit sa ndrazneasca a zice. Dar pentru ca l-a lasat nepedepsit, Dumnezeu se ntoarce de la ei si nceteaza darul proorociei. Si pe buna dreptate. Pentru ca au nesocotit Legea Lui si s-au sfiit sa scoata afara pe cel necurat, a facut de a ncetat darul cel proorocesc. Si nu era grai cinstit atunci, nici cuvnt care sa prooroceasca, adica Dumnezeu nu vorbea cu ei prin prooroci. Si nu insufla Dumnezeu Duhul ntru cei prin care graia, pentru ca aveau cu ei pe cel necurat ; si la cei necurati nu lucreaza darul Duhului. Pentru aceasta nu era de fata nici se arata proorocilor, ci tace si se ascunde. Ceea ce am spus am sa v-o lamuresc printr-o pilda. Un om avea mare prietenie cu un altul, dar acela l-a scrbit cu ceva, pentru care i zice : Pentru aceasta nu ma vei mai vedea si nu voi mai vorbi cu tine. Asa a facut si Dumnezeu atunci. Ca devreme ce l-au ntartat nescotnd afara din cetate pe Ozia zice : Nu voi mai vorbi cu proorocii vostri. Nu voi mai trimite darul Duhului. Vezi pedeapsa plina de blndete ? Nu a trimis fulgere, nici a clatinat cetatea din temelie. Dar ce a facut ? Nu voiti sa-mi mpliniti Legea, nu mai vorbesc cu voi. Oare nu puteam sa-l scot Eu afara ? Dar am voit sa faceti voi aceasta. Nu vreti ? Nici eu nu vorbesc cu voi, nici misc sufletele proorocilor. Nu mai lucra darul Duhului, era tacere, vrajba ntre Dumnezeu si oameni. Dar dupa ce a murit mparatul s-a dezlegat si vrajba. Si fiindca Proorocul avea multa vreme de cnd nu proorocise, murind mparatul si dezlegndu-se vrajba, a nceput sa prooroceasca, caci s-a ntors proorocia. Si pentru aceasta Proorocul nsemneaza vremea si zice : Si a fost n anul n care a murit mparatul Ozia, vazut-am pe Domnul seznd pe scaun nalt si preanaltat (Is. 0,1). Cnd a murit acela atunci am vazut pe Domnul. Mai nainte nu vedeam pe 70

Domnul pentru ca era urgie asupra lor, dar dupa moartea celui necurat s-a dezlegat pedeapsa. De aceea aici s-a spus despre moartea mparatului Ozia, pe cnd la toti ceilalti se spune despre vremea vietii lor. Si a fost n anul n care a murit mparatul Ozia, vazut-am pe Domnul seznd pe scaun nalt si preanaltat. Iarasi se poate vedea iubirea de oameni a lui Dumnezeu. A murit cel necurat si Dumnezeu s-a mpacat cu oamenii. Dar de ce a facut aceasta fara nici o fapta din partea oamenilor, ci numai pentru ca a murit acela ? Pentru ca este iubitor cte oameni si nu se aspreste, nici se scumpeste cnd voieste sa-si arate dragostea Sa. Numai un lucru voia Iubitorul de oameni si Bunul Dumnezeu, ca sa iasa cel necurat. Deci stiind acestea sa izgonim mndria si sa mbratisam smerita cugetare, iar slava cea cuviincioasa sa o naltam Tatalui si Fiului si Sfntului Duh, acum si pururea si n vecii vecilor. Amin.

71

DESPRE BUNA RNDUIAL LA SLUJB

Din Dascalul pocaintei - Omilii si cuvantari Editura Sf. Episcopii a Rmnicului Vlcea Rm. Vlcea - 1996 CUVNT DE LAUD A CELOR CE AU VENIT LA BISERIC, DESPRE BUNA RNDUIAL LA SLUJB SI DESPRE CUVNTUL ACELA : VZUT-AM PE DOMNUL SEZND PE SCAUN NALT SI PREANLTAT (Is. 6, 1). Vad ca multa osrdie aratati voi ca sa puneti n lucrare cele pe care le-am vorbit mai nainte. De aceea, si eu, fara sa preget seman semintele nvataturii, hranindu-va din a-ceasta cu bune nadejdi. Caci si plugarul, semannd semintele cu osteneala, cnd va vedea pamntul ndestulat de roade si holdele ncarcate, uita de ostenelile de mai nainte si toata osrdia o pune spre paza si lucrarea ce urmeaza de acum nainte, ndemnat fiind de cstigul pe care-l nadajduieste. Dar plugaria noastra aduce mult mai mult cstig. Aceea, agonisind ndestulare de roade materiale, pune nainte hrana pentru trupuri, iar aceasta, semannd nvatatura si nmultind darurile Duhului, pune nainte bogatia cea sufleteasca, hrana cea necheltuita si nestricacioasa, care nu se risipeste, nici se strica de lungimea vremii, ci se pazeste cu o negraita purtare de grija, daruind desfatarea care se simte cu mintea. Aceasta este rodirea ostenelilor mele, aceasta este bogatia ce se pune naintea dragostei voastre. Si pe aceasta vaznd-o ca creste n voi, ma bucur totdeauna, ca n-am semanat semintele n zadar, ca nu m-am ostenit n zadar, ci am semanat n pamnt roditor si gras, potrivit pentru rodire. Dar de unde, credeti, ca vad folosul ? De unde nteleg ca cuvintele sporesc spre lucrare ? Cu adevarat din multimea aceasta, din faptul ca veniti cu osrdie la Biserica, maica tuturor, din starea cea de toata noaptea si din totdeauna, din dorinta de a urma cetelor ngeresti si a aduce Ziditorului cntare si lauda nencetata. O, darurile lui Hristos ! Sus doxologcsc ostile ngerilor, jos n Biserica, oamenii adunndu-se urmeaza aceiasi cntare ca a acelora. Sus serafimii striga cntarea cea ntreit sfnta, jos multimea oamenilor nalta aceiasi cntare. Sarbatoare de obste si pentru cele ceresti si pentru cele pamntesti. O multumire, o bucurie, o saltare veselitoare, pe care le-a alcatuit pogorrea cea negraita a Stapnului, pe care le-a mplinit Duhul Sfnt; unire de glasuri potrivite de buna rnduiala cea Parinteasca. Caci buna rnduiala a versurilor celor de sus, miscndu-se de Treime, ca de o pana, scot cntarea cea veselitoare si fericita, cntarea cea ngereasca, cntarea cea nencetata. Acesta este scopul osrdiei de aici, acesta este rodul adunarii noastre. De aceea ma bucur vaznd aceasta buna sporire ; ma bucur ntelegnd veselia sufletelor voastre, bucuria acea duhovniceasca, saltarea cea dupa Dumnezeu. Caci nimic altceva nu face asa de vesela viata noastra ca bucuria din Biserica. 72

In Biserica se gaseste bucuria celor ce voiesc sa se bucure, n Biserica este rasuflarea celor scrbiti, n Biserica este veselia celor mhniti, n Biserica este ntarirea celor neputinciosi, n Biserica este odihna celor osteniti, caci zice : Veniti catre Mine toti cei osteniti si mpovarati si Eu va voi odihni pe voi (Mt. 11, 28). Ce poate fi mai de dorit dect glasul acesta ? Ce poate fi mai dulce dect chemarea aceasta ? Cnd Stapnul te cheama la Biserica, te cheama la ospat, te ndeamna la odihna n loc de osteneli, te schimba din durere n usurare, ridicndu-ti greutatea pacatelor, ti vindeca necazul cu desfatarea si mhnirea cu veselia. O, negraita purtare de grija ! O, chemare cereasca ! Sa ne srguim dar, iubitilor, sa aratam aceasta osrdie permanenta si s-o mplinim cu rnduiala cea cuviincioasa si spre scopul cel cuviincios. Astazi voiesc sa pornesc catre voi cuvntul despre lucrul acesta, care se pare cu este ngreuietor, dar nu este, ci cu adevarat este usor si folositor. Asa fac si parintii cei iubitori de fii, le poruncesc sa faca nu numai cele ce sunt aducatoare de bucurie, dar si cele ce aduc mhnire ; nu numai cele ce aduc ndata folosul, ci si cele care se par ca nu aduc nici un folos si sunt grele, dar care sunt mntuitoare de se vor mplini, nvatndu-i cu multa silinta si cernd dinadinsul mplinirea poruncilor lor. Punem cuvntul acesta nainte ca sa nu cheltuim osteneala cea de aici n zadar; ca nu cumva suferind osteneala privegherii, sa fim fara folos; ca nu naltndu-ni-se glasurile n vazduh, sa rasune spre paguba, iar nu spre folos. Caci si negustorii nu sufere n zadar osteneala calatoriilor ndelungate pe mare, nici suflarea vnturilor, sau lovirea valurilor, ci nnoata prin noian, ndrazneste n primejdii, merg din loc n loc si petrec toate noptile fara somn, ca sa-si nmulteasca cele ale negustoriei. Si de nu va face aceasta, si de nu se vor mai aduce nicaieri, nici vor suferi attea primejdii, nu numai ca nu vor avea nicicum cstig, ci vor pierde si cele investite. Deci, stiind acestea, sa venim aici cu evlavia cea cuviincioasa, ca nu n loc de iertarea pacatelor sa ne ducem acasa cu adaugirea lor. Dar ce se cere de la noi ? Atunci cnd naltam cntarile cele dumnezeiesti, sa le mplinim cuprinsi de multa frica si mpodobiti cu multa evlavie. Caci sunt unii din cei ce se afla aici, pe care si dragostea voastra socotesc ca-i stiu, care defaimnd pe Dumnezeu si cuvintele Duhului, socotindu-le ca cele obisnuite, scot glasuri fara de rnduiala, cu nimic fiind mai presus dect cei nebuni, clatinndu-se si nvrtindu-se cu tot trupul, aratnd obiceiuri straine de asezarea cea duhovniceasca. Ticalosule si miselule, fiind trebuinta sa nalti doxologia cea ngereasca cu teama si cu cutremur si sa te marturisesti Ziditorului tau cu frica, ca sa iei iertarea pacatelor, tu aduci aici obiceiurile mascaricilor, ntinzndu-ti minile fara rnduiala sarind cu picioarele si ndoindu-te cu tot trupul. Cum nu te temi si nu le cutremuri ndraznind sa rostesti n acest chip astfel de cuvinte ?

73

Nu te gndesti ca nsusi Stapnul este de fata nici nevazut, masurnd miscarea fiecaruia si cercetndu-i constiinta ? Nu te gndesti ca ngerii stau de fata la acest Jertfelnic nfricosat, nconjurndu-l cu frica ? Dar tu nu le gndesti pe acestea, fiindca auzul si privirea la cele de la teatre si spectacole ti-au ntunecat mintea, si de aceea pe cele ce se fac acolo le amesteci cu asezamintele Bisericii. Iar cu strigarile cele fara rnduiala ti vadesti nernduiala sufletului. Cum dar vei cere iertare pacatelor tale ? Cum vei trage pe Stapnul spre milostivire, Dumnezeule, dar naravul tau este strain de mila. Strigi mntuieste-ma, dar miscarile trupului tau sunt straine de mntuire. Ce folos aduc rugaciunii minile ridicate adeseori n sus si purtate fara rnduiala, sau strigarea cea peste masura, care nu ajuta cu nimic la venirea Duhului? Oare nu unele din acestea sunt ale femeilor desfrnate ce stau la raspntii, iar altele ale celor ce striga la teatre si spectacole? Cum ndraznesti ca sa amesteci schimonoselile dracilor cu aceasta doxologie ngereasca ? Cum nu te sfiesti de cuvintele ce le zici: Slujiti Domnului cu frica si va bucurati de El cu cutremur (Ps. 2, 11) ? Oare asta este a sluji cu frica, a te desface si a te ntinde, nentelegnd cele ce le zici, caci strigi fara rnduiala? Acestea sunt dovada defaimarii nu a fricii, a mndriei nu a smereniei; acestea sunt fapte ale celor ce joaca nu a celor ce doxologesc. Ce nseamna a sluji Domnului cu frica ? nseamna a mplini toate poruncile cu frica si cu sfiala si a aduce rugaciunile cu inima zdrobita si minte smerita. Dar Duhul Sfnt ne porunceste prin Proorocul nu numai a sluji cu frica, ci a ne si bucura cu cutremur. Si fiindca mplinirea poruncii pricinuieste bucurie celui ce se nevoieste la fapta buna, de aceea zice ca ea sa se faca cu frica si cu cutremur, ca nu purtndu-ne fara de frica, sa ne pagubim si de osteneli si sa ntarim si pe Dumnezeu. Dar cum se poate sa ne bucuram eu cutremur? Caci nu este cu putinta ca amndoua sa fie deodata, fiindca deosebirea dintre ele este mare. Bucuria vine din mplinirea celor dorite si din dobndirea celor dulci si veselitoare, iar nu din cele ntristatoare. Frica se datoreste asteptarii relelor celor multe, izvornd din constiinta care ne osndeste. - Cum dar este cu putinta a ne bucura cu frica, si nu nca cu frica, ci cu cutremur, care este o frica marita ? Cum dar se vor putea lucra acestea ? Serafimii te vor nvata, caci ei mplinesc cu fapta pe amndoua. Caci ei se ndulcesc de slava cea negraita a Ziditorului si privesc frumusetea cea nespusa a Lui. Nu zic aceea a fiintei Lui, caci este nenteleasa si nu se poate privi, ci numai ct pot ei cuprinde. Si petrecnd totdeauna si slujind mprejurul scaunului mparatesc sunt n vesnica bucurie si veselie, se bucura de dulceata aceea nencetata si salta doxologind fara de tacere pe Dumnezeu. Caci a sta naintea acelei slave, a fi luminati de razele ce stralucesc din ea, le este lor bucurie, veselie, dulceata si marire.

74

Poate v-ati ndulcit si voi de acestea si doriti slava aceea ? De voiti sa ma ascultati si sa faceti doxologia cu evlavie, nu veti fi lipsiti de o bucurie ca aceasta. Caci acelasi Stapn se slaveste si n cer si pe pamnt, fiindca plin este tot pamntul de slava Lui (Is. 6, 3). Dar cum aceia ndulcindu-se de atta veselie o amesteca cu frica ? Asculta ce zice Proorocul : Vazut-am pe Domnul seznd pe scaun nalt si preanaltat. De ce dupa ce a zis nalt, a adaugat si preanaltat. Pentru ca prin nalt nu putea arata maretia scaunului, iar adaugnd preanaltat a aratat ca el nu poate fi nteles. La cele de pe pamnt cnd se spune nalt poate fi comparat cu cele mai de jos. De pilda, muntii sunt nalti n comparatie cu sesurile si vaile pamntului ; nalt este si cerul cel ce este deasupra tuturor celor de pe pamnt. Iar termenul preanaltat este potrivit numai acelei Fiinte nentelese, care nu este cu putinta nici a fi nteleasa, nici a fi tlcuita. De aceea Proorocul zice : Vazut-am pe Domnul seznd pe scaun nalt si preanaltat. Si altceva ce ai vazut, Proorocule ? Ce ai privit n jurul Lui ? Si serafimii stateau mprejurul Lui (Is. 6, 2). Dar ce faceau, ce ziceau si de ce ndrazneala s-au nvrednicit ? De ndrazneala ? Nicidecum. Ci erau cuprinsi de frica si de spaima, aratndu-si temerea cea negraita chiar cu nfatisarea si miscarile lor. Caci cu doua aripi si acopereau fetele, oprind raza slavei ce iesea de la scaun, pentru ca nu putea suferi stralucirea ei si totodata aratndu-si evlavia lor care o au catre Stapnul. Cu acest fel de bucurie se ndulcesc, cu acest fel de veselie se veselesc, acoperindu-si nu numai fetele, ci si picioarele ? Dar de ce fac aceasta ? Caci fetele pe buna dreptate si le acopere pentru ca nu pot sa priveasca drept la slava cea neapropiata. Dar picioarele de ce si le acopere ? Voiam ca acest lucru sa vi-l las voua, ca sa va osteniti si voi la dezlegarea acestei nedumeriri si sa fiti rvnitori la descoperirea pricinilor duhovnicesti, dar ca sa nu las mintea voastra sa se ndeletniceasca cu cautarea acestei dezlegari si sa va fac sa defaimati sfatuirea mea, de nevoie este ca sa v-o spun. Pentru ce dar si acopereau picioarele? Srguindu-se sa-si arate evlavia nesatioasa catre Ziditorul, ei voiesc sa-si arate frica de El si prin miscari, si prin glas, si prin vedere si chiar prin pozitia lor. Dar pentru ca nu pot ndeplini ceea ce doresc si ceea ce se cuvine, de aceea prin faptul ca si acopere toate partile mplinesc ceea ce lipseste. Oare ati nteles ceea ce am zis, sau este trebuinta sa mai repet ? Dar ca aceasta sa fie mai luminata ma voi stradui s-o dovedesc din exemplele de la noi. Cineva sta naintea mparatului pamntesc si prin toate mijloacele se srguieste sa arate multa evlavie catre el, ca prin aceasta sa traga asupra lui mai multa dragoste de la acela. Pentru aceasta

75

si prin felul cum tine capul, si prin glas, si prin strngerea minilor, si prin alaturarea picioarelor si prin sfiala ntregului trup se sileste sa arate acea evlavie. Acest lucru se petrece si la puterile cele fara de trup. Caci avnd multa evlavie catre Ziditorul si dorind ca s-o agoniseasca din toate partile, dar neputnd, ceea ce lipseste din dorinta lor o ascund cu aceasta acoperire. Din aceasta pricina se zice ca-si acopere si fetele si picioarele, cu toate ca este si alta tlcuire mai tainica cu privire la aceasta. Serafimii si acopere fetele si picioarele, nu pentru ca ar avea, caci sunt fara de trupuri ca si Dumnezeu, ci fac aceasta ca sa se arate ca ei sunt sfinti n toata alcatuirea lor si slujesc cu frica si cu evlavie Stapnului. Asa trebuie sa stam si noi cnd aducem lui Dumnezeu doxologie, cu frica si cu cutremur, ca si cum L-am vedea cu ochii mintii. Si este cu adevarat de fata, caci nici un loc nu-L poate cuprinde, si aude glasurile tuturor. Deci naltnd lauda cu inima nfrnta si smerita, sa fie bine-primita n cer ca o tamie cu bun miros. Caci inima nfrnta si smerita Dumnezeu n-o va urgisi (Ps. 50, 18). Dar Proorocul ne ndeamna sa facem doxologia cu strigare, caci zice : Strigati Domnului tot pamntul. Dar noi nu oprim acest fel de strigare, ci strigarea cea fara rost ; nu oprim glasul de lauda, ci cel fara de rnduiala, certurile cele dintre voi, miscarile minilor pe care le ridicati n sus fara rost, jocurile de picioare si toate naravurile cele fara rnduiala si stricate, care sunt schimonoseli ale celor ce zabovesc la teatre si la alergarile de cai. De acolo s-au adus la noi acele obiceiuri pierzatoare ; de acolo acele glasuri neevlavioase ; de acolo miscarile minilor, a picioarelor, certurile, disputele si toate obiceiurile cele fara rnduiala. Nimic altceva nu face asa de mult ci se defaima cuvintele lui Dumnezeu precum privirile si auzurile celor ce se petrec acolo. De aceea v-am rugat de multe ori, ca nimeni din cei ce vin aici si se ndulcesc de nvatatura cea dumnezeiasca si se mpartasesc de aceasta nfricosata si tainica jertfa, sa nu mearga la teatru si spectacolele desfrnate ca sa amestece tainele cele dumnezeiesti cu lucrurile cele dracesti. Dar unii sunt att de turbati, ca se duc la acelea, desi au ajuns la adnci batrnete, nelund aminte nici la cuvintele noastre, nici rusinndu-se de vrsta lor. Dar cnd le atragem atentia si i sfatuim sa se sfiasca de caruntetile lor si sa nu-si piarda evlavia ce o mai au, ce credeti ca spun ei ? - Acele ce se petrec acolo sunt nchipuire a biruintei si a ncununarii ce va sa fie n veacul viitor, si dobndim mult folos de acolo. Ce zici, omule ? Amagitor si plin de nselaciune este acest cuvnt. De unde dobndesti folos ? Din acele certuri fara numar si din juramintele cele zadarnice ce se fac spre vatamarea celor ce le spun ? Sau din ocarile, hulele si batjocurile pe care acei de acolo le toarna unii peste altii ? Poate din acestea nu. Dar poate cstigi folos din glasurile cele fara rnduiala, din strigarea cea fara de rost, din praful ce se nalta, de la cei ce se mping si se nghesuiesc si se lingusesc naintea femeilor ? 76

Dar aici toti proorocii si dascalii arata pe Stapnul ngerilor ca sade pe scaun nalt si preanaltat, mpartind celor vrednici daruri si cununi, iar celor nevrednici rnduindu-le gheena si focul. Si chiar Domnul nsusi adevereaza acestea. Si tu defaimi toate si mustrarea constiintei pentru cele savrsite si frica de pedepse si vesnicia osndei. Dar ca sa te ndreptatesti de ceea ce faci, zici ca te folosesti din acelea din care suferi o vatamare nespusa. Nu, rogu-va, sa nu pricinuim ndreptatiri n pacate. Caci acestea sunt dezvinovatiri si amagiri care ne pricinuiesc vatamare. Dar despre acestea ajunge. Este timpul deci sa ma ntorc la sfatuirea cea dinti, si zicnd putine sa pun capat cuvntului. Aici se fac nu numai nernduielile ce le-am spus mai sus, ci bntuie si alta boala cumplita. - Care este aceasta ? n loc ca cel ce vine aici sa stea de vorba cu Dumnezeu si sa-I nalte doxologia cea cuviincioasa, uita de Domnul si fiecare vorbeste cu vecinul sau si rnduiesc cele ale casei, vorbesc despre cele ce se petrec n trg, n popor, la teatre si spectacole si n armata, discuta ca lucrurile acelea s-au pus n rnduiala, iar celelalte nu, despre negustorii care s-au mbogatit si care au saracit, si pe scurt, vorbesc aici despre toate cele ce se petrec n lume. - De ce iertare sunt vrednici unii ca acestia? Daca cineva vorbeste cu mparatul cel pamntesc, vorbeste numai despre acelea pe care le va voi acela si despre care ntreaba, iar de va ndrazni cineva sa discute altceva afara de ceea ce voieste el, va suferi cea mai de pe urma pedeapsa. Iar tu vorbind cu mparatul mparatilor, Caruia i slujesc cu frica ngerii, lasi vorbirea cu El si discuti cele despre tine, care sunt praf si cenusa, caci astfel sunt lucrurile vietii acesteia. Cum vei suferi pedeapsa defaimarii ? Si cine te va izbavi de o pedeapsa ca aceasta ? Zic unii ca stapnirea crmuieste rau lucrurile de obste ale vietii acesteia. Dar care este pricina? Nepriceperea celor ce crmuiesc, zic ei. Pricina nu este nepriceperea celor ce crmuiesc, ci pacatul nostru. Multimea gresalelor noastre au ntors toate cu josul n sus, acelea au adus toate relele, au ntremat pe vrajmasi, au facut de au fost biruiti ai nostri. Nu din alta parte s-a varsat asupra noastra multimea scrbelor, ci numai din pricina aceasta. De aceea cel ce stapneste cu toate ca ar fi Avraam, sau Moise, sau David, sau Solomon cel preantelept, sau cel mai drept dintre toti oamenii, dar daca noi vom petrece rau, de nici un folos nu ne va fi. Iar daca aceia vor fi dintre cei calcatori de lege, care fara de socoteala si fara de rnduiala, nesocoteala, si neornduiala noastra au rodit pe unul ca acesta, pacatele noastre au pricinuit rana. Ni s-au dat crmuitori dupa inimile noastre, si dintre cei sfintiti: si dintre cei ce stapnesc cele lumesti. Si daca cel ce crmuieste va fi drept, si att de drept nct sa ajunga la fapta buna a lui Moisie, dreptatea aceluia nu va putea, acoperi gresalele cele nenumarate ale supusilor. Acest lucru l vom putea cunoaste chiar de la cele petrecute cu Moise, cum a patimit multe rele pentru Israel si a facut multa rugaciune pentru el ca sa mosteneasca pamntul cel fagaduit dar 77

fiindca poporul cu pacatele lui s-a facut strain de acea mostenire, rugaciunea lui Moise n-a putut schimba hotarrea cea dreapta a lui Dumnezeu, ci tot poporul acela a pierit n pustie. Dar cine este mai drept ca Moise ? Si cine are mai multa ndrazneala catre Dumnezeu ca el? Se zice ca: Mult poate rugaciunea dreptului (Iac. 5, 16). Da, dar aceea care este ajutata de pocainta si ntoarcerea acelora pentru care se face. Iar celor ce au naravul rau si nu le este nadejde de ntoarcere, cum poate sa le ajute de vreme ce ei nsisi stau mpotriva faptelor aceluia? Si ce zicem ca aceasta se ntmpla cnd greseste un popor ntreg, devreme ce si pacatul unor putini supusi, sau de multe ori al unuia a biruit ndrazneala celui ce stapneste cu dreptate. Si acest lucru se poate vedea tot din cele petrecute. Fiii lui Israil, care povatuindu-se de Moise si mergnd n pamntul celor de alt neam ca sa faca razboi cu ei, unii din israeliti turbndu-se spre femeile acelora, au pricinuit tuturor acea nfrngere a tot poporul. Si acest lucru s-a ntmplat si la unul singur, cum a fost Acan, care lund de la cei de alt neam cele date pierzarii, a aprins mnia lui Dumnezeu asupra poporului (Is. Navi 7). Dar poate unii din cei ce sunt de fata nu stiu istoria aceasta, de aceea trebuie sa spun putine cuvinte despre ea, ca sa aducem aminte celor ce o stiu si sa-i nvatam pe cei ce nu stiu. Acest Acan era unul din cei ce au trecut Iordanul mpreuna cu Iisus al lui Navi, cu Iisus acela care prin hotarrea a lui Dumnezeu a fost ales urmas al lui Moise si care era prenchipuirea lui Iisus Hristos adevaratul nostru Mntuitor. Caci precum acela a trecut poporul lui Israel din pustie prin Iordan n pamntul fagaduintei, asa si Mntuitorul nostru ne-a crutat pe noi din pustiul necunostintei si al nchinarii la idoli, prin sfntul si mntuitorul botez, la Ierusalimul cel de sus, la maica celor nti nascuti, n care s-au pregatit locasurile odihnei cele adevarate unde este petrecerea cea fara tulburare si pasnica. Deci, acesta, cu puterea Celui ce poruncea trecnd poporul peste Iordanv a venit sub zidurile Ierihonului, si facnd acea minunata nconjurare, cnd erau aproape sa cada zidurile, zice, catre popor: Si va fi cetatea aceasta anatema, ea si toate cte sunt n ea, fara numai pe Rahab desfrnata sa o crutati (6, 17). Paziti-va de anatema ca nu cumva poftind sa luati ceva din cetate si sa fim pedepsiti. Toate cele ce sunt n cetate s-au afurisit, caci aceasta nseamna anatema. Porunca, era primejdioasa. Cum se putea nsa ca ntr-atta popor sa nu fie calcata ? Mai ales ca erau multe pricinile ce-i sileau la calcarea ei. Nestatornicia si iubirea de cstig a poporului, sau poate faptul ca nu toti au auzit porunca, multimea prazii care le era pusa nainte ca o amagire si care usor ar fi ispitit pe cei iubitori de avutie sa calce oprelistea. Dar cu toate acestea legea a fost data si deasupra tuturor sta atrnata primejdia calcarii ei. Ce s-a ntmplat dupa aceasta? Au cazut zidurile si luate cele ce erau n cetate au ajuns n minile celor ce o nconjurase. Cu toate ca tot poporul a pazit porunca data, totusi unul a calcat-o si acesta a aprins mnia lui Dumnezeu toata multimea. Caci zice Scriptura : Si au savrsit fiii lui 78

Israil un pacat mare, lund din cele afurisite, ca Acan feciorul lui Carmi, fiul lui Zabdi a luat din cele date spre nimicire si s-a mniat Domnul cu urgie pe fiii lui Israel (7, 1). Unul a fost cel ce a pacatuit, cum zice ca au pacatuit fiii lui Israel, si s-a mniat Domnul pe fiii lui Israel ? Vezi cum pacatul unuia a pricinuit pedeapsa la tot poporul si a facut pe Dumnezeu vrajmas la toata multimea. Dar fiindca calcarea de lege s-a facut si nimeni nu stia fara numai Dumnezeu Cel ce stie cele ascunse, pedeapsa zabovea, dar cel ce facuse aceasta, cu toate ca i se parea ca se tainuieste, totusi se ardea de constiinta ca de foc. Apoi a venit si vremea pedepsei si a descoperirii pacatului. Iisus a trimis din Ierihon barbati n Ai si s-au suit acolo ca la trei mii de barbati, dar au fugit de la fata locuitorilor din Ai si au omort din ei 36 de oameni, iar pe ceilalti i-au alungat si i-au batut, iar inima poporului a slabit si s-a facut ca apa (7, 2-5). Vezi pedeapsa unui pacat ? Vezi rana nevindecata ? Unul a pacatuit, iar moartea si frica a cazut peste tot poporul. Ce nseamna aceasta, o Stapne, iubitorule de bunatate? Tu esti singur Drept si judecatile Tale sunt drepte. Tu faci judecata dupa lucrurile fiecaruia. Tu ai zis, Iubitorule de oameni, ca de va muri cineva n pacatul lui nu se va pedepsi altul n locul aceluia. Care este, dar, aceasta hotarre dreapta a Ta? Bune sunt toate cele ale Tale, Doamne, si foarte bune si se iconomisesc spre folosul nostru. Pacatul aduce vatamare, de aceea toti au fost pedepsiti, ca nu cumva vatamarea sa se ntinda la toti. Si vaznd ei cta pedeapsa a nascut o calcare de porunca, sa fuga si sa scape de osnda cea vesnica. Atunci Iisus vaznd ceea ce s-a facut poporului si-a rupt hainele lui si a cazut cu fata la pamnt, jelindu-se cu acele cuvinte pe care le nsemneaza Dumnezeiasca Scriptura. Dar ce raspunde Stapnul? Scoala-te, pentru ce ai cazut cu fata la pamnt ? Poporul a pacatuit si a calcat legatura Mea Si nu vor putea fiii lui Israel sa stea naintea vrajmasilor lor pna ce nu veti ridica blestemul dintre voi (7, 10-12). Atunci s-a vestit aceasta poporului, iar Dumnezeu a aratat pe cel ce a facut calcarea de lege. Iar acela a marturisit si a zis lui Iisus: Adevarat, eu am pacatuit naintea Domnului Dumnezeului lui Israel, asa si asa am facut. Cnd pradam am vazut o haina pestrita buna si doua sute drahme de argint si un drug de aur, greu de cincizeci de sicli, si poftindu-le le-am luat si le-am ascuns n pamnt n cortul meu (7, 20-21). Deci le arata pe toate pentru ca vedea ca adevarat este. Cel ce l-a vadit si avea constiinta martor nemitarnic care l mustra. Si vezi moartea cea de ocara a lui, caci a luat Iisus pe Acan si pe feciorii lui si pe fetele lui, si boii lui, si asinii lui, si oile lui, si cortul lui si toate cte avea el si tot Israelul i-a ucis pe ei cu pietre (7, 24-25). Aceasta este rasplata calcarii de lege, asa este judecata cea nemitarnica a lui Dumnezeu.

79

Deci stiind aceasta, sa socotim navalirea asupra-ne a necazurilor ca o pedeapsa a pacatelor noastre, si cercetndu-ne n fiecare zi gresalele noastre, nu pe altii, ci pe noi sa ne facem vinovati de venirea acestora. Caci nu numai neluarea aminte a celor ce stapnesc au adus asupra noastra relele acestea, ci mai ales gresalele noastre. Si fiecare venind aici, sa-si cerceteze pacatele lui, fara sa prihaneasca pe altii, si sa nalte cu rnduiala cea cuviincioasa doxologia cea cuviincioasa. Rnduiala cea crestineasca ce se cere de la noi este aceasta: nti sa ne apropiem de Dumnezeu cu inima nfrnta, apoi asezarea sufletului s-o aratam prin cele ce se vad, adica prin sedere, prin miscarea cu buna rnduiala a minilor, prin glasul cel blnd si smerit. Acestea sunt cu putinta la cel ce va voi. Si cum vom putea sa le lucram toti ? Daca ne vom pune n minte ca s-a dat porunca de obste si ca toti trebuie sa ne mpartasim de folosul din ea. De aceea sa ncetam si glasurile cele fara de rnduiala, sa oprim miscarile cele fara de rnduiala ale minilor, ridicndu-le amenintator n aer, ci strnse cuviincios sa le ntindem catre Dumnezeu. Caci Dumnezeu uraste cele fara de rnduiala si se scrbeste de ele, precum se bucura si de cel smerit caci, spre cine voi cauta, fara numai spre smerit si blnd, si care tremura de cuvintele Mele (Is. 66, 2) . Sa ne ndemnam unii pe altii ca Dumnezeu nu voieste n acelasi timp sa vorbim si cu El si sa cuvntam si ntre noi. Sa nu lasam vorbirea cu El si sa ncepem a vorbi cu cei de fata, amestecnd margaritarele cu noroiul, caci aceasta o socoteste ocara a Sa, iar nu doxologie. De vor voi sa calce porunca aceasta sa-i astupam gura, sa-i alungam, scoatem afara din curtile sfintei Biserici ca pe un vrajmas mntuirii noastre. Facnd asa, vom spala pacatele rele de mai nainte cu lesnire. Vom avea n mijlocul nostru pe Stapnul nsusi mpreuna cu ngerii; mpartind fiecaruia cununile, cele pentru buna rnduiala. Ca devreme ce este Iubitor de oameni si Datator de daruri mari si Se bucura de mntuirea noastra, ne-a fagaduit mparatia cerurilor si partasirea vietii celei fara de moarte si pe toate cele bune nainte le-a pregatit, voind ca noi toti sa le avem pe ele. Pe care fie ca noi toti sa le dobndim cu darul si iubirea de oamenii a Domnului nostru Iisus Hristos, care mpreuna cu Tatal si cu Sfntul Duh se cuvine slava, stapnirea, cinstea si nchinaciunea, acum si pururea si n vecii vecilor. Amin

80

DESPRE PRIMEJDIA PACATULUI MAGULIRII

Din Dascalul pocaintei - Omilii si cuvantari Editura Sf. Episcopii a Rmnicului Vlcea Rm. Vlcea - 1996 CUVNT DESPRE PRIMEJDIA PACATULUI MAGULIRII. FOLOSUL NVINUIRII DE SINE PENTRU PACATELE SALE. Mi se pare ca ndeajuns v-am atins mai nainte si v-am ranit destul de adncr de aceea astazi de nevoie este sa vindecam, punnd doctorii mai putin dureroase. Acesta este de fapt modul cel mai bun al vindecarii, nu numai a taia, ci si a lega ranile; aceasta este legea cea minunata a nvataturii ca dascalul nu numai sa certe, ci sa si mngie. Asa poruncea si Pavel: Mustra, cearta, ndeamna (2 Tim. 4, 2). Daca cineva ar ndemna si ar mngia numai pe ascultatori, i-ar face trndavi. Daca, de asemenea, totdeauna i va certa, i va face rai, caci neputnd sa sufere mereu sarcina mustrarilor ndata se vor ntoarce la cele rele. De aceea trebuie ca cuvntul nvataturii sa fie cu rnduiala. Si devreme ce ziua trecuta cuvntul a piscat tare mintea voastra, astazi aveti nevoie de o nvatatura mai blnda si la durerile cele pricinuite de mustrari de nevoie este sa picuram cuvntul cel blnd ca niste untdelemn, mai nti aducndu-va aminte de mustrarile acelea. V-am citit atunci porunca lui Pavel cu privire la mpartasirea cu Sfintele Taine, pusa tuturor celor ce stiu despre taine. Iar porunca zicea asa. Dar nimic nu ne opreste ca s-o citim iarasi. Sa se cerceteze nsa omul pe sine si asa sa mannce din pine si sa bea din pahar (I Cor. 11, 28). Cei ce stiu tainele cunosc care este pinea si care este paharul. Si cel ce mannca si bea cu nevrednicie, osnda si mannca si bea, nesocotind trupul Domnului. Porunca aceasta v-am citit-o atunci si v-am si tlcuit ntelesul ei. Am spus ce nseamna nesocotind trupul Domnului, adica vrednic de aceeasi pedeapsa ca cei ce L-au rastignit pe Hristos. Caci precum ucigasii aceia s-au facut vinovati de Sngele Lui, asa si acestia care se mpartasesc cu Tainele Lui cu nevrednicie. Fiindca aceasta nseamna a nesocoti Trupul si Sngele Domnului. Si se parea atunci ca ceea ce am zis este foarte ngreuietor si ngrozirea este nesuferita, dar am explicat-o prin pilda. Am zis atunci: Ca dupa cum cineva, ori va rupe porfira cea mparateasca ori va murdari cu noroi, la fel ocaraste pe mparatul, tot asa si aici, cei ce au omort trupul cel stapnesc si cei ce-l primesc cu minte necurata, aduc aceiasi ocara hainei mparatesti. Deci asa cum L-au rastignit iudeii pe Cruce, tot asa l ranesc si cei ce-L primesc cu suflet necurat. De aceea desi pacatele sunt deosebite, dar ocara este aceiasi. Acestea au atins pe multi, a tulburat pe multi si a ranit constiinta ascultatorilor, si nu numai a ascultatorilor, ci mai nainte de voi pe a mea, a celui ce vorbesc, nvatatura este de obste pentru ca de obste sunt si ranile, de aceea si doctoriile le pun de obste. Aceasta este o lucrare a iubirii de oameni a lui Dumnezeu ca si cel ce vorbeste si cei ce aud sa fie supusi sub aceleasi legi, pentru ca sunt de aceiasi fire, si la fel de vinovati de le vor calca. 81

- Pentru ce ? Ca sa certe cu masura. Sa fie iertator fata de cei ce gresesc. Ca aducndu-si aminte de neputinta sa sa nu faca mustrare nesuferita. Pentru aceasta Dumnezeu n-a pogort ngerii din cer si i-a pus nvatatori oamenilor, ca nu cumva, fiind de o fire superioara si necunoscnd neputinta firii omenesti, sa ne mustre fara milostivire, ci a dat oamenilor muritori ca sa fie nvatatori si preoti; oameni cu neputinte si cu aceleasi lipsuri, sa puna fru limbii celui ce vorbeste, nelasnd-o sa faca mustrari peste masura. Si cum ca acest lucru este adevarat, nsusi Pavel, cel ce a pus aceasta lege ne-a nvatat si a spus si pricina, zicnd: Caci orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni . . . Care poate sa fie ngaduitor cu cei nestiutori si ratacit ( Evr. 5, 1-2). - Pentru care pricina ? Pentru ca si el este cuprins de neputinta. Vezi ca neputinta se face pricina de milostivire si rudenia firii nu lasa pe cei ce o mustra sa fie mai presus de mustrari, orict s-ar osteni ? - Dar pentru care pricina am zis acestea ? Ca sa nu zic: Fiindca tu esti curat de pacate si neatins de durerea mustrarilor, cu multa stapnire aduci asupra noastra taiere adnca. Ci eu mai nti simt durerea, pentru ca si eu sunt vinovat si supus pacatelor. Caci toti suntem vinovati (nt. lui Sirah 8, 6) si Cine se poate lauda ca are inima curata ? (Pilde 20, 9). Pentru aceasta am facut acele mustrari nu filosofnd despre cele straine, nici fiind cuprins de o oarecare asprime, ci din multa purtare de grija. Cnd se tamaduiesc trupurile, cel ce taie nu simte nici o durere, ci cel ce este taiat acela singur este cel ce se chinuieste de dureri. Dar la cei ce vindeca sufletele nu este asa, fara numai - daca nu gresesc - cnd judeca de la sine cele ale celorlalti. Ci aceia, mai nti se chinuiesc, atunci cnd cearta pe altii. Ca nu patimim durere, nici ne mhnim asa de mult cnd suntem mustrati de altii, precum cnd mustram pe altii pentru pacate la care suntem si noi supusi si vinovati, fiindca constiinta ndata mustra pe cel ce vorbeste. Si celui ce este mpodobit cu dregatoria de a nvata, dar cade n aceleasi pacate cu ucenicii si are trebuinta de aceleasi mustrari, mai amara i se face durerea. Si nu fara rost ma tnguiesc acum de acestea, ci fiindca multi nesuferind taria celor ce s-au zis, sau suparat si s-au necajit, zicnd: Ne departezi de la sfntul Prestol si ne alungi de la mpartasire! De aceea am fost silit sa zic acestea ca sa cunoasteti ca nu departez, ci mai mult adun; nu nici opresc, ci mai ales trag prin mustrari. Caci frica de ceea ce s-a zis caznd n constiinta celor ce pacatuiesc ca focul pe ceara, topeste si mistuieste gresalele noastre de acesta si va petrece totdeauna n ea, si facnd mintea curata si stralucita, aduce mai multa ndrazneala n noi, iar din ndrazneala se face mai multa osrdie pentru a ne mpartasi cu Tainele cele negraite si nfricosatoare. Si precum cel ce da doctorii amare celor ce se scrbesc de bucate din pricina mbolnavirii stomacului, curatind sucurile cele rele si rednd pofta de mncare i face cu mai multa osrdie sa se atinga de hrana cea obisnuita, tot asa si cel ce graieste cuvinte amare si curata gndurile cele rele ale mintii si descarca sarcina cea grea a pacatelor, da pricina constiintei sa rasufle si-l face pe acela ca sa guste cu multa dulceata Trupul Stapnului.

82

Deci nimeni nu trebuie sa se supere de cele ce s-au spus, ci sa le primeasca si sa le laude. Iar daca vreunii sunt slabi si nu primesc aceasta ndreptare a noastra, le zic ca nu tlcuiesc legi ale mele, ci citesc epistole pogorte din cer. Si atunci - cel ce are ncredintata slujba aceasta este nevoit sau sa spuna toate ce cuprind aceste porunci, cautnd peste tot folosul, iar nu magulirea ascultatorilor, sau gndindu-se la nemultumirea ascultatorilor sa vnda, prin acest har, si, mntuirea sa si a acelora. Si cum ca si celui ce vorbeste si celor ce aud primejdios lucru este a ascunde ceva din legile cele dumnezeiesti; si cum ca nvatatorii, se judeca vinovati mortii cnd se sfiesc sa tlcuiasca toate nvataturile lui Dumnezeu, l voi aduce iarasi pe Pavel ca martor. Si de aceea pentru dezlegarea multora alerg -deseori la sufletul acela sfnt - caci cuvintele lui sunt legi dumnezeiesti folositoare. Caci nu este Pavel cel ce vorbeste, ci Hristos misca sufletul aceluia. Deci, ce zice Pavel? Dupa ce a chemat pe cei ce locuiau n Efes si a rostit catre ei nvatatura cea mai de pe urma cnd voia sa se desparta de ei, a zis catre cei mai mari peste aceia ca precum sunt cei ce varsa sngele ucenicilor, asa sunt cei ce nu spun cele de folos, facndu-se vinovati pedepsei si osndei. Si zice: Curat sunt eu de sngele tuturor (F. Ap. 20, 26). - Pentru ce ? Caci nu m-am ferit sa va vestesc toata voia Lui Dumnezeu. Iar de s-ar fi ferit sa faca voia lui Dumnezeu n-ar fi fost curat de sngele lor, caci ar fi fost judecat ca un ucigas de oameni, si pe buna dreptate. Caci ucigasul de oameni omoara numai trupul, iar cel ce face cuvnt catre popor spre a-l maguli, face pe ascultatori lenesi si le pierde sufletele. Acela pricinuieste trupului moartea aceasta, iar acesta pierde sufletul si-l trimite n muncile si pedepsele cele fara sfrsit. Dar oare numai Pavel zice acestea? Nicidecum. Ci mai nainte de Pavel, Dumnezeu prin Proorocul acelasi lucru arata, zicnd: Pndar te-am pus pe tine casei lui Israel (Iez. 3, 17). Ce este pndarul ? Pndar se zice ca este acela care, atunci cnd ostile stau jos, se suie pe vreun loc nalt, sau pe vreo movila si de acolo pndeste pe vrajmasi cnd se apropie apoi vesteste celor de jos venirea acelora si-i ridica la razboi, ca sa nu vina peste ei nefiind pregatiti si sa-i omoare. Si devreme ce multe din nevoile cele ce vin asupra noastra nu le vedem noi cei ce umblam pe jos, darul lui Dumnezeu a iconomisit ca sfintii prooroci, stnd pe locul nalt al proorociei, sa vesteasca de mai nainte urgia lui Dumnezeu care va sa vina asupra noastra, ca, ndreptndu-ne prin pocainta si ridicndu-ne sufletul cel cazut, sa oprim de departe pedeapsa cea trimisa de Dumnezeu. De aceea zice: Pndar te-am pus pe tine casei lui Israel, ca sa vestesti mai dinainte nevoia ceea ce va veni peste ei, precum vesteste acela venirea vrajmasilor. Si pedeapsa mare pune asupra celui ce nu spune de mai nainte urgia lui Dumnezeu. Si care este ? Si vietile celor ce pier le voi cere din mna ta. Care este deci omul acela att de aspru si nemilostiv care nvinuieste pe cel ce vorbeste adeseori despre urgia lui Dumnezeu, care de va tacea va suferi atta pedeapsa ? Deci cum ca noua celor ce graim nu ne este de folos sa tacem unele ca acestea, ne-au nvatat destul Apostolul si Proorocul; 83

la fel si voua celor ce ascultati. Si daca as tacea si as ascunde pacatele cu tacerea, pe buna dreptate s-ar fi necajit si s-ar fi suparat oricine. Iar daca vom tacea, si acolo ni se vor descoperi gresalele, ce folos vom avea din tacere ? Nici un folos, cu adevarat, ci vatamarea cea mai de pe urma. Caci de voi vorbi acum, aduc la pocainta si la umilinta cugetului, iar de voi tacea, nu ne vom aduce aminte de gresalele noastre, nici ne vom pocai, ci le vom vedea acolo descoperite naintea ochilor nostri, dar vom plnge n zadar. Si devreme ce este de trebuinta ca acolo sau aici n viata aceasta sa ne mhnim pentru pacate, mai bine este sa fie aici, iar nu acolo. De unde este aratat aceasta? Din cuvintele proorocesti si evanghelicesti. Proorocul zice: In iad cine se va marturisi Tie (Ps. 6, 6). Nu ca n-am putea sa ne marturisim acolo, ci ca facem aceasta n zadar, Hristos ne-a nvatat aceasta printr-o pilda. Ca era un oarecare sarac, Lazar, plin de bube peste tot si cuprins de o boala nevindecata. Iar altul oarecare bogat, care nici din firimituri nu da saracului. - Dar ce trebuie sa va povestesc toata pilda? Caci stiti toata istoria, cruzimea bogatului, cum nu mpartasea pe sarac din masa; saracia aceluia si foamea cu care se lupta totdeauna. Dar acestea s-au petrecut aici n viata aceasta. Iar dupa ce au murit amndoi, bogatul vede pe saracul acela n snul lui Avraam. - Si ce zice? Parinte Avraame, trimite pe Lazar sa-si ude vrful degetului n apa si sa-mi racoreasca limba, caci ma chinuiesc n aceasta vapaie (Lc. 16, 19-31). Ai vazut dreptate? Nu i-a dat aceluia din firimituri, nu dobndeste o picatura de apa. Caci cu ce masura masurati, vi se va masura (Mc. 4, 24). Ce raspunde atunci Avraam ? Fiule, adu-ti aminte ca ai primit; cele bune ale tale n viata ta, si Lazar, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mngie, iar tu te chinuiesti. Dar ce nvatam de aici? Cei osnditi se mhnesc cu adevarat pentru pacatele lor si se schimba, facndu-se mai buni la munca gheehei dar cu nimic nu le foloseste. Apoi zice: Parinte, trimite-l pe el n casa mea, ca sa marturiseasca rudeniilor mele si sa nu vie n locul acesta. El nedobndind facerea de bine, doreste mntuirea altora. Ai vazut ca din crud cum era mai nainte, s-a facut iubitor de oameni ? Cnd traia nu-i pasa de Lazar pe care-l vedea cu ochii iar acum poarta grija de rudenii, cu toate ca nu sunt de fata; atunci fiind n bogatie nu se ndupleca de nfatisarea jalnica a saracului, iar acum fiind n chinuri si n nevoi nesfrsite, poarta grija de rudeniile lui si se roaga sa fie trimis cineva sa le vesteasca lor toate acestea Vezi cum s-a facut iubitor de oameni, blnd si milostiv? Dar oare a dobndit ceva din pocainta ? Oare i s-a pricinuit vreun folos din umilinta ? Nici unul. Caci pocainta trecuse de vremea rnduita. Privelistea s-a risipit, ntrecerea n nevointe a trecut, nu mai era vreme de lupte. Pentru aceasta va ndemn, va rog si va poftesc ca aici sa ne tnguim si sa plngem, pentru pacate. Aici sa ne mhneasca cuvintele, ca sa nu ne ngrozeasca acolo lucrurile ; sa ne muste aici 84

cuvntul, ca sa nu ne muste acolo viermele cel veninos ; sa ne arda aici usturimea, ca sa nu ne arda acolo focul gheenei. Cei ce plng aici acolo se vor mngia. Cei ce se desfateaza aici si rd si nu simt nici o durere pentru pacate, de nevoie este ca acolo sa plnga, sa se tnguiasca si sa scrsneasca cu dintii. Iar cuvntul acesta nu este al meu, ci al Celui ce ne va judeca atunci. Fericiti cei ce plng, ca aceia se vor mngia (Mt. 5, 4) si Vai voua celor ce rdeti acum, ca veti plnge. Deci ce este mai bine, a cstiga prin cainta si plngerea cea trecatoare bunatatile si dulceata cea fara de sfrsit, sau, rznd n aceasta viata scurta, sa mergi sa te chinuiesti fara de sfrsit? Dar poate te rusinezi si rosesti cnd trebuie sa pui pacatele ? Si naintea oamenilor de va trebui sa le spui, nu trebuie sa te rusinezi, caci rusine este a pacatui, nu a marturisi pacatele. Iar acum nici nu este nevoie sa te marturisesti cu martori de fata, n constiinta ta sa se faca cercetarea ; fara de martori sa fie judecata. Numai Dumnezeu sa te vada pe tine marturisindu-te, Dumnezeu, Care nu tine minte pacatele, ci le dezleaga prin marturisire. Dar si asa pregeti si te ntorci ? Stiu si eu ca mintea ta nu sufera pomenirea pacatelor tale, ci numai de vom vrea sa ne aducem aminte de gresale ea zburda ca un mnz cu greu de nfrnat. Dar tine-o, nfrneaz-o, netezeste-o cu mna, fa-o blnda si spune-i ca de nu se va marturisi acum, se va marturisi acolo unde pedeapsa va fi mai mare, unde defaimarea va fi mai multa. Aici judecata este fara martori si tu cel ce ai pacatuit te judeci pe tine, dar acolo n mijlocul multimii toate se vor aduce, de nu vom apuca mai nainte sa le stergem aici. Te rusinezi a-ti marturisi pacatele ? Rusineaza-te a le face. Dar cnd le facem, ndraznim cu obraznicie si fafa de rusine, iar cnd este trebuinta sa le marturisim, atunci ne rusinam si pregetam, n loc sa facem aceasta cu osrdie. Caci nu este rusine a prihani si a vorbi de rau pacatele, ci dreptatea si fapta buna. Si daca marturisirea nu este dreptate ci fapta buna, Dumnezeu n-ar fi dat rasplata pentru ea. Dar fiindca marturisirea are rasplata, asculta: Spune tu nti faradelegile tale, ca sa te ndreptezi (Is. 43, 26). Cine se rusineaza de un lucru care-l face drept ? Cine se rusineaza sa-si marturiseasca pacatele ca sa scape de pacate? Caci - oare - porunceste sa se marturiseasca ca sa pedepseasca ? Nu ca sa pedepseasca, ci ca sa ierte. La judecatile cele lumesti dupa marturisire urmeaza pedeapsa. De aceea ca nu cumva cineva temndu-se de pedeapsa ce urmeaza dupa marturisire, sa nu-si marturiseasca pacatele, psalmul, cunoscnd aceasta, zice: Marturisiti-va Domnului ca este bun, ca n veac este mila Lui (Ps. 105, 1).

85

Oare Dumnezeu nu stie pacatele tale daca tu nu le vei marturisi ? Si, ce cstigi din a nu te marturisi? Oare poti sa le tainuiesti ? De nu le vei spune tu, Acela le stie, chiar de nu le vei spune. Acela le uita, caci Eu sunt cei ce sterg faradelegile tale si nu le voi pomeni(Is. 43, 25). Vezi? Nu le voi pomeni. Si aceasta este o lucrare a iubirii catre oameni a lui Dumnezeu iar tu pomeneste-le, ca sa iei ntelepciune. Aceste cuvinte, auzindu-le Pavel, totdeauna si pomenea pacatele sale, ca sa nu le mai pomeneasca Dumnezeu, si zicea Nu sunt vrednic sa ma numesc apostol, pentru ca am prigonit Biserica lui Dumnezeu (I. Cor. 15, 9) ; si Iisus Hristos a venit n lume sa mntuiasca pe cei pacatosi, dintre care cel dinti sunt eu (I Tim. 1, 15). N-a zis am fost ci sunt. Iertarea pacatelor s-a facut de Dumnezeu, dar pomenirea pacatelor celor iertate nu se stingea la Pavel. Pe cele care le-a sters Stapnul, el le vadeste. Ati auzit pe Proorocul zicnd nu le voi pomeni, dar tu pomeneste-le. Dumnezeu l-a numit pe Pavel vas al alegerii, dar el se numeste pe sine cel dinti ntre pacatosi. Si daca nu uita pacatele cele iertate, gndeste-te cum si aducea aminte de facerile de bine ale lui Dumnezeu. Sa stiti ca nu ne face pe noi att de straluciti pomenirea ispravilor, precum pomenirea pacatelor si, mai bine zis pomenirea ispravilor nu numai ca nu ne face straluciti, ci ne umple de rusine si de osnda, dar pomenirea pacatelor ne umple de ndrazneala si ne ndrepteaza. Cine zice aceasta? Fariseul si vamesul. Acesta spunndu-si pacatele s-a pogort ndreptat, iar acela spunndu-si ispravile s-a pogort mai jos dect vamesul. Vezi cta vatamare aduce pomenirea ispravilor si ct folos este a nu uita pacatele? Si pe buna dreptate. Caci cel ce pomeneste si-si aduce aminte de ispravi se nalta spre mndrie si trece cu vederea pe ceilalti oameni, cum a patimit fariseul. Si n-ar fi venit el ia atta trufie si n-ar fi zis nu sunt ca ceilalti oameni de n-ar fi pomenit de postul si de zeciuiala sa. Pomenirea pacatelor smereste mintea si o pleaca sa cugete smerit, si prin smerita cugetare atrage dragostea lui Dumnezeu. Asculta cum si Hristos porunceste sa dam uitarii ispravile. Cnd veti face toate cele poruncite voua, sa ziceti: Suntem slugi netrebnice (Lc. 17, 10). Nu Eu te numesc pe tine netrebnic, ci zi tu ca esti sluga netrebnica; tu de-ti vei marturisi prostimea ta, Eu te fac stralucit si te ncununez. Vezi prin cte marturii ni s-a dovedit ca pomenirea pacatelor aduce folos, iar pomenirea ispravilor vatamare? Si invers, ca din uitarea pacatelor ni se pricinuieste osnda, iar din uitarea ispravilor folos ? Vrei sa afli si din alta parte ca aducerea aminte de pacate este o isprava mare ? Asculta pe Iov, care pe lnga celelalte fapte bune a fost slavit si pentru marturisire, caci zice: Si de am pacatuit fara de voie si am ascuns pacatul meu. Caci nu m-am rusinat de multa multime a gloatei sa marturisesc naintea lor (31, 33-34). Ca si cum ar zice: Niciodata nu m-am rusinat de multimea celor asemenea cu mine. Caci ce folos este a nu sti oamenii, cnd stie Dumnezeu ? Si ce 86

vatamare mi se pricinuieste cnd acestia mi stiu gresalele, cnd Dumnezeu voieste sa ma slobozeasca de osnda ? Si cu toate ca toti ma vor osndi, dar daca Judecatorul va strica hotarrea lor, nici o grija nu port de hotarrea lor; sau cu toate ca toti ma vor lauda si ma vor slavi, dar Acela ma va osndi, nici un folos nu-mi va fi din judecata acelora. Caci intru toate trebuie a privi la Acela, si sa facem cu pacatele cum facem cu banii. Fiindca noi ndata ce ne-am sculat din pat, mai nainte de a merge la trg sau de a ne apuca de vreo treaba, din cele ale noastre sau din cele de obste, chemam pe sluga si-i cerem socoteala pentru cele cheltuite, ca sa vedem ce a cheltuit rau, ce bine si ce a mai ramas. Iar de vom vedea ca ceea ce a ramas este putin, ndata cautam surse de venituri, ca sa nu ramnem saraci si sa pierim de foame. Asa sa facem si la faptele noastre. Chemnd aducerea aminte a noastra sa facem socoteala cuvintelor, cugetelor si faptelor; sa cercetam ce s-a cheltuit cu cuviinta si ce spre vatamarea noastra, care cuvnt s-a cheltuit rau la ocari, la vorbe de rusine si la sudalme; care cuget a pornit ochiul sa priveasca cu desfrnare, care gnd s-a facut lucru spre vatamarea noastra, prin mini, prin limba, sau prin ochi. Si sa ne silim a ne departa de cheltuiala cea necuviincioasa si n locul celor ce odata s-au cheltuit rau sa investim cele spre bine; n locul cuvintelor graite n zadar, rugaciuni; n locul privirilor desfrnate, posturi si milostenii. Si de vom cheltui fara cuviinta tot, nelasndu-ne nimic bun ca sa punem n vistieria noastra, vom ajunge la saracia cea mai de pe urma, gresind fara de luare aminte, si ne vom trimite nsine n osnda focului cea fara de sfrsit. Socoteala banilor obisnuim s-o facem dimineata, iar socoteala faptelor seara dupa cina, seznd pe pat, cnd nimeni nu ne supara, cnd nimeni nu ne tulbura ; atunci sa ne facem socoteala pentru toate ce le-am lucrat ziua. Si de vom vedea ca am gresit ceva, sa ne pedepsim pe noi nsine, mustrndu-ne cugetul si mboldindu-ne gndul asa de tare, nct sa nu mai ndrazneasca sa ne mai duca la acea prapastie a pacatului dupa ce ne vom scula, aducndu-si aminte de rana cea de seara. Si cum ca aceasta vreme este cea mai ndemnateca pentru acest fel de judecata asculta pe Proorocul zicnd : De cele ce ziceti ntru inimile voastre, ntru asternuturile voastre va caiti (Ps. 4, 4). Ziua facem multe lucruri pe care nu le voim. Prietenii ne ntarta, slugile ne tulbura, femeia ne mhneste, copiii ne scrbesc si multime de treburi ale vietii de obste ne stau asupra, si nu putem pricepe atunci ca acestea sunt pacate. Dar dupa ce ne izbavim de toate acestea, seara cnd suntem singuri si avem multa liniste, sa facem n pat judecata aceasta, ca sa avem pe Dumnezeu milostiv prin ea. Iar daca pacatuim n toate zilele si ranim sufletul nostru, dar nu simtim niciodata, precum defaima unii ranile cele multe, dar care apoi aduc asupra lor friguri si moarte nesuferita, tragem asupra noastra osnda cea nesfrsita din pricina acestei nesimtiri. Stiu ca cele ce vi le-am spus va vin greu, dar aduc mult folos. Avem Stapn blnd si-si arata ndata toata iubirea Sa de oameni, numai voieste sa aiba o parere de rau de la noi. Si daca nu ne87

am face mai rai nepedepsindu-ne dupa ce am pacatuit, n-ar mai fi adus osnda, dar El stie bine ca nu mai putin dect pacatele ne vatama a ramnea nepedepsiti cnd pacatuim. De aceea aduce pedeapsa, nu pedepsindu-ne pentru cele ce au trecut, ci ndreptnd cele ce vor fi. Si ca sa afli ca aceasta este adevarata, asculta ce spune Dumnezeu catre Moise: Lasa-Ma, ca mniindu-Ma sa-i pierd pe ei (Ies. 32, 10). Si zice lasa-Ma nu ca Moise l tinea, ca n-a vorbit nimic catre El, ci vrea sa-i dea imbold sa se roage pentru ei. Ca desi au pacatuit aceia si s-au facut vrednici de osnda cumplita, dar nu voia sa-i pedepseasca, ci voia sa le arate iubirea Sa de oameni. Si fiindca aceasta i facea lenesi, le iconomisea pe amndoi, ca nici sa aduca ca asupra lor pedeapsa, nici sa-i faca mai lenesi nepedepsindu-i, ca aflnd ei aceasta sa nu creada ca au scapat de urgia Stapnului pentru vrednicia lor, ci pentru mijlocirea lui Moise. Acest lucru l facem si noi de multe ori, atunci cnd slugile noastre fac greseli vrednice de pedeapsa, dar nu voim nici sa le pedepsim, nici sa-i eliberam de frica pedepsei, ci invitam pe prieteni sa-i scoata din minile noastre, ca si frica n ei sa ramna si de batalia noastra sa scape. Asa a facut si Dumnezeu. Si cum ca este adevarat, nsasi cuvintele marturisesc: Lasa-Ma, ca mniindu-Ma. Cnd voim sa pedepsim pe cineva ne mniem fara sa ne stea cineva mpotriva, iar El zice: lasa-Ma, ca mniindu-Ma, ca sa cunosti ca mnia nu este patima la Dumnezeu, ci pedeapsa ce se aduce pentru pacatele noastre se numeste astfel. Deci cnd auzi pe Moise zicnd: De vrei sa le ierti lor pacatul, iarta-l (Ies. 32, 32), nu te minuna de el, ci mai nainte de sluga, minuneaza-te de Stapnul, ca El i-a dat pricina de aceasta iubire de oameni. Si nu numai aici a facut aceasta, ci si catre Ieremia si Iezechil zice: Alergati mprejur n caile Ierusalimului si vedeti de veti afla barbat care sa faca judecata si dreptate, si blnd voi fi lor (Ier. 5, 1). Ai vazut iubire de oameni? De fapta buna a unuia se ndulcesc si se mpartasesc multi din cei rai, iar rautatea celor multi nu va trage asupra lor pedeapsa pentru acel unul, caci un singur om ce traieste n fapte bune poate sa rapeasca multime de popor din urgia lui Dumnezeu, si o cetate ntreaga stricata nu va putea clatina pe cel ce are viata buna. Si acest lucru se poate vedea la Noe, caci toti prapadindu-se, singur el s-a mntuit. Si la Moise se vede acelasi lucru, ca el singur a putut cere iertare pentru atta popor. Dar eu am sa va spun un semn si mai mare al iubirii de oameni a lui Dumnezeu. Dumnezeu cnd nu afla oameni vii ca sa aiba ndrazneala si sa poata scoate din primejdii pe cei ce au gresit, alearga catre cei ce s-au savrsit, iertnd pacatele pentru aceia, precum a zis catre Ezechia : Voi scuti cetatea aceasta pentru Mine si pentru David robul Meu (Imp. 20, 6), care acum era mort.

88

Deci stiind toate acestea ca Dumnezeu face totul ca sa ne izbaveasca de pedeapsa si osnda, ne marturisim, pocaindu-ne, plngnd, rugndu-ne, lasnd mnia fata de cei de aproape, usurnd saracia vecinilor, petrecnd n rugaciuni cu trezvire, aratnd smerita cugetare, aducndu-ne aminte nencetat de pacate. Caci nu este de ajuns a zice sunt pacatos, ci trebuie a-ti aduce aminte de fiecare pacat n parte. Si precum focul caznd n maracini i prapadeste cu lesnire, asa si gndul care nvrteste nencetat gresalele, cu lesnire le afunda si le pierde. Iar Dumnezeu cel ce trece cu vederea faradelegile si ridica nedreptatile sa ne izbaveasca pe noi si de pacate si sa ne nvredniceasca si mparatiei cerurilor cu darul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, prin Care si mpreuna cu Care se cuvine slava Tatalui si Sfntului Duh acum si pururea si n vecii vecilor. Amin.

CUVNT DESPRE POCAINTA

Din Dascalul pocaintei - Omilii si cuvantari Editura Sf. Episcopii a Rmnicului Vlcea Rm. Vlcea - 1996 Ieri am stat departe de voi, dar nu de buna-voie, ci silit. Am fost departe de voi cu trupul, dar nu cu gndul; departe de voi cu trupul, dar nu cu mintea. Pe ct puteam eram lipit de voi si pe toti n minte va aveam. Ca iarasi, aceeasi boala trecatoare ma tinea ; dar m-am grabit sa vad fetele voastre; si cu ramasitele bolii nca n mine, am alergat la voi, dragii mei. Bolnavii cauta, dupa boala, sa se spele si sa faca baie; eu nsa, am socotit cu cale sa vad doritele voastre fete, ca sa-mi potolesc dorul de a va predica; doream sa vad acest ocean mare cu apa nesarata, aceasta mare lipsita de valuri. Am venit sa vad ogorul vostru cel curatit de maracini. Care port este, oare, asa de linistit ca biserica ? Care gradina este asa de frumoasa ca adunarea voastra ? Aici nu-i sarpele, care ispiteste, ci Hristos, care ne nvata cele de taina; nu-i Eva, care ne pune piedica, ci biserica, care ne tine n picioare; nu sunt aici frunze de copac, ci rodul Duhului ; nu-i aici gard de spini, ci vie plina de belsug. Daca gasesc spin n ea, l schimb n maslin - ca cele de aici nu sunt stnjenite de saracia firii, ci cinste cu libertatea de vointa - daca gasesc lup, l fac oaie, nu schimbnd firea, ci prefacnd vointa. De aceea n-ai gresit de-ai spune ca biserica e mai mare dect corabia lui Noe. Corabia lui Noe a primit n ea animale si a pastrat n ea tot animale ; biserica, nsa, primeste animale si le schimba. 89

Iata ce vreau sa spun ! A intrat n corabie uliu, a iesit uliu; a intrat lup, a iesit lup. In biserica, nsa, intra uliu si iese porumbita; intra lup si iese oaie; intra sarpe si iese miel. Nu se schimba firea, ci este alungat pacatul. Asta e pricina ca vorbesc mereu de pocainta. Ca pocainta, cumplita si nfricosatoare pentru pacatos, este leac pacatelor, istovire a faradelegilor, secatuire a lacrimilor, ndraznire catre Dumnezeu, arma mpotriva diavolului, sabie care-i taie capul, nadejdea mntuirii, pieirea deznadejdei. Pocainta deschide cerul, pocainta ne baga n rai, pocainta biruie pe diavol, dupa cum ncrederea n noi ne face sa cadem. De aceea va vorbesc mereu de pocainta! Esti pacatos? Nu deznadajdui ! Si eu nu voi nceta de a va unge nencetat cu aceste alifii. Stiu doar ce arma puternica avem mpotriva diavolului atunci cnd nu pierdem nadejdea. De ai pacate, nu deznadajdui! Si n-am sa ncetez de a-ti spune necontenit aceasta. De pacatuiesti n fiecare zi, n fiecare zi pocaieste-te ! Sa facem cu noi ceea ce facem cu casele noastre, care se nvechesc, cnd parti din ele putrezesc, scoatem partile putrezite si punem n loc materiale noi; si niciodata nu ncetam a face asta. Te-ai nvechit azi din pricina pacatului ? Inoieste-te prin pocainta ! - Dar pot sa ma mntui, daca ma pocaiesc? Da, poti ! Am trait toata viata n pacate ! Daca ma pocaiesc ma mntui? Da! De unde-o stiu? De la iubirea de oameni a Stapnului tau! - Sa am oare ncredere numai n pocainta de care mi vorbesti ? Este oare n stare pocainta sa stearga attea pacate? - Daca ar fi numai pocainta, atunci, pe buna dreptate, teme-te ! Dar cnd iubirea de oameni a lui Dumnezeu se alatura pocaintei, prinde curaj ! Iubirea lui Dumnezeu nu are hotar, nici bunatatea Lui cu cuvntul nu se poate talmaci. Pacatul tau are hotar ; leacul, nsa, nu are hotar. Pacatul tau, oricum ar fi, este pacat facut de om; dar iubirea de oameni a lui Dumnezeu este negraita. Ai curaj! Pocainta biruie pacatul ! Inchipuie-ti o scnteie ce cade n ocean ! Poate ramne ea aprinsa ? Poate sa se vada ? Nu ! Ei bine, ce e scnteia fata de ocean, aceea e pacatul fata de iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Dar, mai bine spus, nici atta, ci eu mult mai mult. Oceanul, orict de mare-ar fi tot are margini. Bunatatea lui Dumnezeu, nsa, e fara de margini. 90

Nu va spun acestea, ca sa va fac trndavi, ci ca sa va fac si mai srguitori. V-am sfatuit de attea ori sa nu va mai duceti la teatru (la teatru, unde se jucau piese imorale, pagne). Ai auzit dar nu m-ai ascultat. Te-ai dus la teatru si ai calcat cuvntul meu. Dar sa nu te rusinezi sa vii iarasi la biserica si sa ma auzi din nou ! - Te-am auzit si nu ti-am pazit cuvntul! Cum pot sa mai vin iarasi la biserica? - Deocamdata stii, ca n-ai pazit cuvntul meu ! Deocamdata te rusinezi, rosesti, porti zabala, fara sa te mai mustre cineva! Deocamdata cuvntul meu a prins radacina n cugetul tau, iar nvatatura mea te curateste, fara ca eu sa ma arat. Nu mi-ai pazit cuvntul ! Dar te osndesti ! Ei bine, pe jumatate l-ai pazit, chiar daca nu l-ai pazit! L-ai pazit, pentru ca ai spus: Nu l-am pazit !. Cel care se nvinuieste ca n-a pazit cuvntul meu, se srguieste sa-l pazeasca. Ai fost la spectacol? Ai savrsit faradelegea? Ai ajuns rob unei femei desfrnate ? Ai venit de la teatru? Ti-ai adus din nou aminte de cuvntul meu? Te-ai rusinat? Ei bine, vino la biserica! Te-ai ntristat? Roaga-te lui Dumnezeu! Te-ai ridicat pna la atta ! - Vai mie, am auzit cuvntul tau si nu l-am pazit ! Cum sa mai intru n biserica? Cum sa-l mai aud iarasi ? - Dimpotriva, intra ! Intra, tocmai pentru ca nu l-ai pazit, ca sa-l auzi din nou si sa-l pazesti. Daca doctorul ti da o doctorie si nu te vindeci, nu-ti mai da oare a doua zi aceeasi doctorie ? Sa ne nchipuim un taietor de lemne. Vrea sa taie un stejar, si ia toporul si da cu el la radacina. Daca-i da o lovitura si nu cade copacul cel fara de roade, nu-i da oare alta lovitura, a patra, a cincea, a zecea? Fa si tu la fel ! Stejar este desfrnarea, e copac fara de roade; face ghinda, hrana pentru porci. De multa vreme e nradacinata desfrnarea n sufletul tau ! A acoperit constiinta ta cu coaja de copac. Cuvntul meu e toporul. L-ai auzit ntr-o singura zi ! Cum sa fie doborta desfrnarea dintr-o data, cnd e nradacinata n tine de atta vreme ? Sa nu te minunezi de-mi vei auzi cuvntul de doua ori, de trei ori, de o suta de ori, chiar de zeci de mii de ori ! Cauta numai sa tai lucrul cel rau si vnjos, adica obisnuinta cea rea. Iudeii mncau mana n pustie si cautau ceapa din Egipt, spunnd : Bine ne era noua n Egipt ! (Numeri XI, 18). Att de rusinos si rau lucru este obisnuinta cu pacatul ! Iti spun : Nu te iubesc, nu-ti multumesc, nu te mbratisez, pentru ca ai reusit sa te dezbari de obisnuinta cea rea n zece zile, n douazeci de zile sau n treizeci de zile, ci te iubesc ca nu te-ai deznadajduit; te iubesc ca te-ai rusinat de pacat si l-ai osndit! Iarasi am nceput sa vorbesc de dragoste ! Ai auzit cuvntul meu, ai plecat de la biserica si l-ai calcat ? N-ai facut ce ti-am spus ? Sa nu te rusinezi sa vii iarasi la biserica !

91

Rusineaza-te cnd pacatuiesti, nu te rusina cnd te pocaiesti ! Uita-te ce a facut diavolul din tine ! Pacatul si pocainta sunt doua lucruri diferite. Pacatul este rana, pocainta leac. Dupa cum n trup sunt si rani si doctorii, tot asa si n suflet sunt si pacate si pocainta. Pacatul aduce rusine, pocainta ndraznire. Asculta-ma, te rog, cu mare luare aminte, ca nu cumva amestecnd rnduiala, sa pierzi folosul. Este deci rana si doctorie, pacat si pocainta. Pacatul este rana, pocainta doctoria. In rana este puroi, n doctorie curatire de puroi ; n pacat puroi, n pacat ocara, n pacat batjocura ; n pocainta ndraznire, n pocainta libertate, n pocainta curatire de pacate. Asculta-ma cu luare aminte ! Pacatului i urmeaza rusinea, pocaintei ndraznirea. Esti atent la cele ce spun ? Satana a schimbat rnduiala asta si a dat pacatului ndraznire, iar pocaintei rusine. N-am sa ma opresc din vorbit pna diseara, pna nu voi lamuri ce spun ! Trebuie sa-mi mplinesc fagaduinta. E cu neputinta sa ma stapnesc. Este rana si doctorie ; rana are puroi ; doctoria puterea de a curati puroiul. Este oare puroi n doctorie ? Este oare vindecare n rana ? Nu-si pastreaza oare rana rnduiala ei, iar doctoria rnduiala ei ? Se poate schimba oare rana n doctorie si doctoria n rana ? Nicidecum ! Sa venim acum la sufletul pacatosilor. Pacatul are rusine, pacatul are ocara si necinste; pocainta are ndraznire, pocainta are post, pocainta are dreptate. Spune tu mai nti faradelegile tale, ca sa te ndreptezi (Isaia XLIII, 26) ; si : Dreptul este singur prsul lui de la cel dinti cuvnt (Proverbe XVIII, 17). Satana, stiind ca pacatul e nsotit de rusine, care e n stare sa ndeparteze pe pacatos de pacat, iar pocainta este nsotita de ndraznire, care e n stare sa atraga pe cel care se pocaieste, a schimbat rnduiaia si a dat pocaintei rusinea, iar pacatului ndraznirea. De unde aceasta ? - Ti-o spun eu ! Pacatosul este trt de pofta cumplita spre o femeie desfrnata ; merge n urma desfrnatei ca un rob ; intra n locuinta ei ; nu se rusineaza, nu roseste cnd se mpreuneaza cu desfrnata, cnd savrseste pacatul ; nici un pic de rusine, nici un pic de roseata pe obraz. Iese de acolo dupa savrsirea pacatului. Dar ca sa se pocaiasca, se rusineaza. Nemernice ! Cnd te mpreunai cu desfrnata nu te rusinai, dar cnd ai venit sa te pocaiesti, te rusinezi ? Imi snui ca tii rusine ? Pentru ce nu ti-a fost rusine cnd te desfrnai ? Savrseste fapta si nu se rusineaza ! O spune si roseste ! A diavolului este viclenia aceasta ! Diavolul nu-l lasa pe pacatos sa se rusineze cnd face pacatul, ci-l mpinge sa-i savrseasca n vazul lumii. Stie doar diavolul ca daca s-ar rusina, ar fugi de pacat ; dar l face sa se rusineze, cnd se pocaieste ; stie doar diavolul ca daca se

92

rusineaza sa-si spuna pacatul, nu se mai pocaieste. Doua rele i face diavolul: l atrage spre pacat si-l ndeparteaza de pocainta. Pentru ce ti-i rusine sa-ti spui pacatul? Cnd ai facut desfrnare nu ti-a fost rusine. Cnd iei doctoria te rusinezi? Cnd te scapi de pacat, te rusinezi ? Se cuvenea sa te rusinezi atunci cnd pacatuiai ! Atunci trebuia sa-ti fie rusine ! Cnd ai ajuns pacatos, nu te-ai rusinat si te rusinezi acum cnd ai sa ajungi drept? Spune tu mai nti faradelegile tale, ca sa te ndreptezi (Isaia XLIII, 26). Ct este de mare iubirea de oameni a Stapnului ! N-a spus: ,,Ca sa nu fii pedepsit !, ci ca sa te ndreptezi !. - Nu i este de ajuns, Doamne, pacatosului ca nu-l pedepsesti ? Pentru ce l mai faci nca si drept? Nu ! Iti raspunde Dumnezeu. Uita-te cu luare aminte la cuvintele : l fac drept. Dar cu cine a facut Stapnul asta ? Cu tlharul! Cnd tlharul a spus celuilalt tlhar numai acele cuvinte : Nici tu nu te temi de Dumnezeu ? Noi pe buna dreptate, ca am primit cele cuvenite pentru faptele noastre (Luca XXIII, 20-41). Atunci Mntuitorul i-a spus : Astazi vei fi cu Mine n rai ! (Luca XXIII, 43). Nu i-a spus: te scap de osnda si de pedeapsa, ci l-a facut drept si l-a bagat n rai. Ai vazut ca a ajuns drept n urma marturisirii ? Mult- iubitor de oameni este Dumnezeu ! Nu si-a crutat pe Fiul Sau, ca sa crute pe rob ! A dat pe cel Unu-Nascut, ca sa rascumpere pe niste robi nerecunoscatori ! A dat sngele cel scump al Fiului Lui ! O, iubire de oameni a Stapnului ! (Ioan III, 16; Romani VIII, 32). Sa nu-mi spui iarasi : Am facut multe pacate ! Cum voi putea sa ma mai mntui ? -Tu nu poti. Stapnul tau poate ! Si att, nct sa-ti stearga pacatele ! Uita-te cu luare aminte la ce spun ! Asa ti sterge Stapnul pacatele, ca nu mai ramne nici urma de pacat ! Cu trupurile ranite nu-i cu putinta asta; ci orict de mult s-ar stradui doctorul, oricte doctorii ar pune pe rana, rana nu dispare desavrsit. Te lovesti la fata ; rana s-a tamaduit, dar ramne urma, marturia ranii si ea strica frumusetea chipului si se straduieste mult doctorul sa stearga urma, dar nu poate ; i se mpotriveste si slabiciunea firii omenesti si neputinta artei medicale si neputinta doctorilor. Dar Dumnezeu, cnd sterge pacatele, nu lasa nici urma, nici nu ngaduie sa ramna semn, ci odata cu sanatatea daruieste si frumusetea, odata cu izbavirea de pedeapsa da si dreptate si face pe cel ce pacatuise asemenea cu unul care n-a pacatuit. Dumnezeu pierde pacatul si-l face sa nu mai fie, nici sa mai revina, att de desavrsit l pierde! Nu tu urma, nu tu semn. nu tu marturie, nu tu dovada!

93

Poate ca cineva m-ar ntreba : de unde se vede asta ? - Se cuvine, deci, sa aduc dovezi de cele ce spun, ca sa nu fie spusele mele numai o simpla afirmare. Si am sa vin cu dovezi din Scripturi, ca sa capete temei ce v-am grait. Am sa va aduc oameni raniti, un popor ntreg, oameni plini de bube, de puroi, de viermi, toti numai o rana, toti numai bube, care au putut sa se vindece asa de bine, ca n-a mai ramas pe ei urma, ca n-a mai ramas semn, ca n-a mai ramas marturie. N-au avut o rana, nu doua, nu trei, nu patru, ci din cap pna n picioare erau numai o rana. Fiti cu luare aminte la ce am sa va spun ! Cuvntul ce vi-l spun e mntuitor si ne priveste pe toti. Eu prepar doctorii mai bune ca doctorii, doctorii pe care nici mparatii nu le pot prepara. Ce poate face un mparat ? Poate scoate din nchisoare dar din iad nu poate libera ; poate sa dea bani, dar sufletul nu-l poate mntui. Eu am sa va dau pe mna pocaintei, ca sa-i cunoasteti puterea, sa-i cunoasteti taria, sa cunoasteti ca pacatul nu o biruie, ca nu-i faradelege n stare sa-i biruie puterea. Deocamdata am sa va aduc marturie nu un om, nu doi, nu trei, ci multe mii de oameni, plini de bube, raniti, plini de nenumarate pacate, care, prin pocainta, au putut sa se mntuie, ca nu le-a mai ramas nici urma, nici semn de la buboaiele de mai nainte. Fiti nsa, cu mare luare aminte la ce va spun ; si nu fiti numai cu luare aminte, ci cautati sa si tineti minte cele ce-am sa spun, ca sa-i nvatati si pe cei care lipsesc si asa sa-i faceti mai srguinciosi pe cei care au fost lipsiti de folosul celor ce s-au spus. Sa vina naintea noastra Isaia, cel care a vazut pe Serafimi, cel care a auzit cantarea cea de taina, cel care a preziz multe si multe despre Hristos. Sa-l ntrebam ce-a vrut sa spuna prin cuvintele: Vedenia pe care a vazut-o Isaia asupra Iudeii si Ierusalimului (Isaia I, 1). - Spune-ne, profete, vedenia pe care ai vazut-o ! Asculta, cerule si ia n urechi, pamntule, ca Domnul a grait (Isaia I, 2). Cum, profetule, una fagaduiesti si alta ne spui ? Dar ce-am fagaduit ? - Cnd ai nceput sa graiesti, ai spus : Vedenie asupra Iudeii si Ierusalimului si lasi Iudeea si Ierusalimul si vorbesti cu cerul si spre pamnt ti ndrepti cuvntul; lasi pe oamenii cei cuvntatori si vorbesti cu stihiile cele necuvntatoare. - Pentru ca cei cuvntatori au ajuns mai necuvntatori dect animalele. Dar nu numai pentru asta, ci si pentru ca Moisi a grait tot asa, spunnd : Asculta, cerule, si ia aminte pamntule, la graiurile gurii mele!u (Deuteronom XXXII, 1), cnd avea sa-i bage pe iudei n pamntul fagaduintei si cnd a vazut ce avea sa se ntmple, anume ca iudeii aveau sa calce n picioare toate cuvintele lui. Iau martori cerul si pamntul, a spus Moisi, ca daca veti pe Domnul Dumnezeu dupa ce veti intra n pamntul fagaduintei, veti fi mprastiati n toate neamurile.

94

A venit Isaia si avea sa nfaptuiasca amenintarea lui Moisi, Isaia nu mai putea lua ca martor pe Moisi, ca murise, nici pe cei ce auzisera amenintarea, ca murisera si ei; atunci a chemat stihiile, pe care le luase martore si Moise : Iata, iudeilor, ati pierdut fagaduinta ! Iata ati parasit pe Dumnezeu ! Cum sa te cheme, Moisi ? Ai murit si te-ai savrsit ! Cum sa cheme pe Aaron ? Si acela a fost dat mortii !. - Nu poti sa chemi pe om, cheama stihiile, i se raspunde. - De aceea si eu, spune Isaia, pentru ca sunt n viata, n-am sa iau martor pe Aaron, nici pe cutare si cutare om, pentru ca si ei au sa moara, ci iau martore naintea voastra stihiile, care ramn, cerul si pamntul. De aceea Isaia a spus : Asculta, cerule ! Ia n urechi, pamntule ! Moisi mi-a poruncit ca pe voi sa va chem azi. Dar nu numai pentru asta Isaia a chemat stihiile, ci si pentru ca graia iudeilor. Asculta, cerule, ca tu ai pogort mana ! Ia n urechi, pamntule, ca tu ai dat prepelita ! Ascult, cerule, ca tu ai pogort mana, ca tu ai adus o mncare mai presus de fire ! Erai sus si te-ai prefacut n arie ! Ia n urechi, pamntule ! Erai jos si ndata ai pregatit masa !. Nu lucra natura, dar a lucrat harul ; n-au arat boii, dar spicul era gata ; nu erau mini de bucatari, nu era porunca, dar era mana, izvor sfintit, care nlocuia pe toate ; natura si uitase slabiciunea ei ! Cum de nu s-au ros hainele iudeilor ? Cum de nu li s-au nvechit ncaltamintele? Asculta, cerule ! Ia n urechi, pamntule !. Si totusi, cu toate aceste amintiri, cu toate acele binefaceri, Stapnul a fost ocart ! Cu cine sa vorbesc, se ntreaba Isaia. Cu voi ? Dar nu am om, care sa ma asculte. Iata am venit si nu era om. Am grait si nu era cine sa ma asculte. Voi grai, deci, celor necuvntatoare, ca cei cuvntatori s-au pogort la josnicia necuvntatoarelor !. Tot asta a facut pe un alt profet sa spuna: Asculta, jertfelnicule, asculta-ma ! (III Imparati XIII, 2), cnd a vazut ca mparatul se nebuneste, ca idolul este adorat, ca Dumnezeu este ocart si toti ceilalti nmarmuriti de frica. - Vorbesti, profetule, cu piatra ? - Da, pentru ca mparatul este mai nesimtitor ca piatra ! Asculta, jertfelnice, asculta-ma ! Si ndata s-a despicat altarul. Piatra a ascultat, piatra s-a sfarmat si jertfa s-a varsat (III Imparati XIII, 3-5). Cum? Omul n-a asculat? Nu ! Omul, dimpotriva, a ntins mna ca sa apuce pe profet. Si Dumnezeu ce a facut ? I-a uscat mna (III Imparati XIII, 4). Vezi ce a facut ! Vezi iubirea de 95

oameni a Stapnului si pacatul robului ! Dar pentru ce nu i-a uscat de la nceput mna mparatului ? - Ca mparatul sa se ntelepteasca prin patania pietrei. Daca piatra nu s-ar fi sfarmat, i-a spus Dumnezeu, Eu te-as fi crutat. Dar pentru ca piatra s-a sfarmat si tu nu te-ai ndreptat, peste tine aduc mnia Mea. A ntins mparatul mna sa apuce pe profet si mna s-a uscat. Biruinta s-a aratat. Si erau acolo attia ostasi, attia generali si multe ajutoare ! Dar mparatul nu putea sa strnga mna. Mna i statea ntinsa; dadea glas, facnd cunoscuta nfrngerea necredintei si victoria credintei, iubirea de oameni a lui Dumnezeu si nebunia mparatului. Si sa strnga mna, mparatul nu putea. Dar ca nu cumva, tesnd eu cuvnt cu cuvntul sa scap din vedere ce voiam sa spun, hai sa va arat ce va fagaduisem. Dar ce va fagaduisem ? Fagaduisem sa va arat ca chiar daca un om are mii si mii de rani, dar daca se pocaieste si face fapte bune, Dumnezeu i sterge desavrsit pacatele, ca nu se mai vede nici urma, nici semn, nici marturie de pacatele de mai nainte. Asta v-am fagaduit-o si asta voi ncerca sa v-o dovedesc. Asculta, cerule, si ia n urechi, pamntule, ca Domnul a grait ! (Isaia I, 2). Spune-mi, ce-a grait ? - Fii am nascut si i-am crescut, iar ei s-au lepadat de Mine. Boul a cunoscut pe stapnul sau cel mai necuvntator dintre necuvntatoare si asinul ieslea domnului lui- cel mai ncapatnat dintre animalele ncapatnate - dar Israil nu M-a cunoscut si poporul Meu nu M-a nteles. Vai, neam pacatos ! (Isaia I, 2-4). Nu mai este oare nadejde de mntuire ? Pentru ce spui: Vai ? Pentru ca nu gasesc leac. Pentru ce spui: Vai? Pentru ca am pus leacuri, dar nu s-a desumflat buboiul. De asta Mi-am ntors fata de la ei. Ce pot sa mai fac? Nu Ma mai ostenesc sa-i vindec ! Vai ! Dumnezeu imita pe o femeie, care plnge. Si bine face ! Fiti, va rog, cu luare aminte ! Pentru ce Vai ! - Pentru ca asa se spune la bolile trupesti. Cnd doctorul vede ca bolnavul nu mai are nadejde de vindecare, plnge; plng cu suspine si prietenii si rudele. Dar acolo n zadar si fara de folos ! Cnd bolnavul e pe moarte, de ar plnge toata lumea, nu poate sa-l mai scoale. Asa ca plnsul este plns de jale, nu de ndreptare. Cu bolile sufletesti, nsa, nu-i asa; ci daca plngi, ele multe ori scoli pe un om al carui suflet este mort. Pentru ce ? Pentru ca trupul, odata mort, nu mai poate fi ridicat cu putere omeneasca; pe cnd un om, cu sufletul mort, poate fi ridicat prin ndreptare. Vezi un desfrnat ? Plnge-l ! Si de multe ori l ridici din pacat. De asta si Pavel nu scria numai, nici nu ndemna numai, ci si plngea cu lacrimi, sfatuind pe fiecare. Fie ! Sfatuiesti, Pavele, dar pentru ce si plngi ? Pentru ca daca nu reuseste sfatul, sa ajute lacrimile. Tot asa si profetul plnge. Stapnul nostru, vaznd caderea Ierusalimului, spunea: Ierusalime, care omori pe profeti si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine (Matei XXIII, 37). Vorbeste unui oras 96

cazut si-l plnge cum ar plnge omul. Profetul Isaia spune: Vai, neam pacatos, popor plin de pacate (Isaia I, 4). Nu au trup sanatos. Ai vazut ca sunt plini de bube ? Samnta rea, fii nelegiuiti. - Spune-mi, proorocule, pentru ce plngi ? - Ati parasit pe Domnul si ati mniat pe Sfntul lui Israil ! Pentru ce va mai raniti nca ? (Isaia I, 4-5). Cu ce pot sa va mai ranesc? Cu foamete sau cu ciuma? Au venit peste voi tot felul de pedepse si rautatea voastra tot nu s-a terminat. Ati adaugat nelegiuiri. Tot capul spre durere si toata inima spre ntristare (Isaia I, 5). Nu este rana, nici vnataie (Isaia I, 6). Ce cuvinte ciudate. Cu putin nainte spuneai, proorocule: Samnta rea, fii nelegiuiti, ati parasit pe Domnul si ati mniat pe Sfntul lui Israil (Isaia I, 4) ; si Vai, neam pacatos ! Plngi, te bati n piept, jelesti, nsiri ranile si deodata te ntorci si spui: Nu este rana, nici vnataie ! Fiti cu luare aminte ! Atunci e rana n trup, cnd o parte a trupului e sanatoasa, iar alta parte a trupului ranita. Aici, nsa, spune ca tot trupul este o rana: Nu e nici rana, nici vnataie, nici buboi umflat, ci de la picioare pna la cap n-ai unde pune plasture, nici undelemn, nici bandaj. Pamntul vostru este pustiu, cetatile voastre arse, tara voastra mncata de straini (Isaia I, 7). Vam facut toate acestea, dar voi nu v-ati ndreptat. Am ntrebuintat tot mestesugul Meu, dar bolnavul a ramas nesimtitor. Veniti, ascultati cuvntul Domnului, domnii Sodomei si Gomorei ! Ce nevoie am Eu de multimea jertfelor voastre (Isaia I, 10-1). Ce ? Vorbeste acum sodomenilor ? Nu, ci pe iudei i numeste sodomei, pentru ca se aseamana la purtari cu ei; de aceea le da acest nume. Veniti, ascultati cuvntul Domnului, domnii Sodomei si Gomorei ! Ce nevoie am Eu de multimea jertfelor voastre ? zice Domnul. Satul sunt de arderile de tot ale berbecilor ! Seul mieilor nu-l vreau. De-mi veti aduce faina de gru, zadarnic! Tamia este urciune naintea Mea ! Sufletul Meu uraste lunile cele noi ale voastre si smbetele voastre. Postul si ziua cea mare nu le primesc, mi voi ntoarce ochii Mei de la voi, cnd veti ntinde minile voastre spre Mine (Isaia I, 10-11, 13, 14-15). Poate fi o mnie la fel ca asta ? Profetul cheama cerul, plnge, jeleste, se vaita si spune: Nu este rana, nu este vnataie. Dumnezeu se mnie, nu primeste jertfa, nici luna cea noua, nici smbata, nici faina de gru, nici rugaciunea, nici ntinderea minilor. Ai vazut buboi ? Ai vazut boala de nevindecat, nu la un om, nu la doi, nu la zeci, ci la mii ? Ce sa ntmplat apoi ? Dumnezeu le spune : Spalati-va, curatiti-va ! (Isaia I, 16). Este oare vreun pacat, care sa aduca deznadejde ? Nu ! nsusi Dumnezeu le spune: Nu va ascult pe voi si totusi, Doamne ce le spui: Spalati-va ! Cu ce scop le spui aceste cuvinte ? Sunt de folos si unele si altele. Cele dinti: Nu va ascult pe voi, ca sa nfricosez ; acestea: Spalati-va, ca sa atrag. Dar daca nu-i asculti, nu au nadejde de mntuire ; iar daca nu au nadejde de mntuire, pentru ce le spui: Spalati-va ! Dumnezeu le spune asta, pentru ca este Tata iubitor, singurul bun si-i este mila de ei mai mult dect i este mila unui tata de copiii lui. Si ca sa afli ca e Tata, le-a spusS Ce voi face, Iudo? (Osea XI, 9). Cum, Doamne, nu stii ce vei face? Stiu, dar nu voiesc. 97

Pacatele lor mi cer sa-i pedepsesc, dar marea Mea iubire de oameni Ma opreste. Ce-ti voi face ? Te voi cruta ? Dar ai ajuns mai trndav ! Sa te pedepsesc ? Dar Ma opreste iubirea Mea de oameni ! Ce-ti voi face ? Sa te pun ca pe Sodoma si sa te distrug ca pe Gomora ? Dar s-a ntors inima Mea. Cel nepatimitor graieste ca om patimitor. Dar, mai bine spus, ca o mama cu copilul ei. S-a ntors inima Mea, ca inimii unei mame. Dar nu s-a multumit cu cel dinti cuvnt, ci a adaugat : M-am tulburat ntru parerea Mea de rau. Cum ? Se tulbura Dumnezeu ? Doamne fereste ! Dumnezeu nu se tulbura. Dar, dupa cum am spus, Dumnezeu se foloseste de cuvintele de care ne folosim noi. S-a tulburat inima Mea, Spalati-va, curatiti-va !. Ce va fagaduisem ? Ca Dumnezeu ia pacatosii, care se pocaiesc, plini de mii si mii de pacate, plini de buboaie si-i vindeca att de desavrsit, ca nu le mai ramne nici urma de pacate, ca nu le mai ramne semn, nu le mai ramne marturie. Spalati-va, curatiti-va, scoateti vicleniile din sufletele voastre ! nvatati-va sa faceti bine ! (Isaia I, 16, 17). Ce bine poruncesti sa faca ? Ajutati pe orfan, faceti dreptate vaduvei (Isaia I, 17). Nu sunt grele poruncile; ci acelea pe care ni le impune si firea. Veniti sa stam de vorba, zice Dumnezeu (Isaia I, 18). Faceti voi putin si Eu adaug restul. Dati-Mi voi putin si Eu daruiesc totul. Veniti ! Unde sa venim ? - La Mine, la Cel pe Care L-ati suparat, pe Care L-ati mniat, la Mine cel ce am spus : Nu va ascult pe voi, ca nfricosati de amenintarea Mea, sa-Mi potoliti mnia. Veniti la cel ce nu va asculta, ca sa va ascult. - Si ce faci, Doamne ? - Nu las semn, nu las marturie, nu las urma. Veniti sa stam de vorba, zice Domnul. Daca vor fi pacatele voastre stacojii, ca zapada le voi albi. - Nu mai ramne urma, nu mai ramne semn ? - De vor fi pacatele ca roseala, ca lna le voi albi. - Nu mai ramne negreala ? Nu mai ramne pata ? Cum se face asta ? - Au fost oare altele fagaduintele ? Nu ! Gura Domnului a grait acestea ! Ai vazut nu numai maretia fagaduintelor, ci si vrednicia Daruitorului. Ca lui Dumnezeu toate i sunt cu putinta. Cel ce face din murdat curat. Ascultndu-L, dar, pe El si cunoscnd leacul pocaintei, Lui sa-I naltam slava, ca a Lui este marirea si puterea n veci. Amin.

98