SITEVA TRASATURI CARACTERISTICE ALE ORTODOXIEI wo +4] Is de Pr, Prof. D. STANILOAE Crestinii din Occident sint din ce in ce mai doritori sd cunoascd Ortodoxia. Prezentata in multe lucrdri valoroase de citre unii teologi rsdriteni, Ortodoxia departe de a fi astimpdrat setea de cunoastere wei, a m&rit-o si mai mult. Aceasta se datoreste faptului c& Ortodoxia reprezinté un mod aparte de trdire a crestinismului. Impresia pe care o face Ortodoxia asupra crestinilor de alte con- lesiuni este ci ca e un mod foarte vechi de traire si exprimare a cres- tinismului, Dupa unii, acest mod nu ar mai corespunde mentalitafii si problemelor societa{ii de azi. Al{ii — ins’ — se simt atragi de ea toc- mai pentru ca iradiazé un duh de evlavie detasat de agitatia actuali- t&tii, oferind omului de azi, un refugiu intermitent, din framintarea co- lidian, intr-o zona a inefabilului alemporal, sau a spiritualitatii cres- tine originare, nediluata de succesivele ei adaptdri la mentalitajile pe- rioadelor istorice. De altfel chiar teologii ortodocsi, prezentind Ortodoxia nu urmeaza aceeasi cale. Unii dintre ei lasé mai in umbra identitatea ei cu credinja Bisericii primare si accentueazé mai mult virtualitafile ei de adaptare laproblemele lumii contemporane, virtualita{i dovedite de gindirea ortodoxd mai noud. Alfii, insé, cauté sé impace caracteristica Orto- doxiei de a reprezenta crestinismul originar neschimbat cu insusirea ei de a rdspunde necesitafilor spirituale ale omului contemporan. A- veasta cale o vom urma si noi in expunerea de fala. 1. — Intr-adevar, Ortodoxia este identicd in credinfa si cultul ei cu continutul de credinfa si de cult al crestinismului originar. Dar faptul paradoxal si absolut autentic este cd, fiind in esen{a prelungirea credintei, cultului si spiritualitatii Bisericii nedivizate de la inceput, Ortedoxia raéspunde lotusi perfect necesitdfilor spirituale de azi ale popoarelor care au péstrat-o. Ea nu s-a modificat esential dupé pe- tioadele istorice prin care a trecut omenirea in cele doud mii de ani. Ea n-a facut din elementul trecétor al uneia sau alteia din perioadele istorice elemente esenfiale ale fiinjei ei ca sd-i fie greu acum sa le elimine. Ea nu s-a medievalizat ca romano-catolicismul, nu e produsul protestului renascentist ca protestantismul, si nu cautaé nici acum o mo- dificare esentiala pentru a se adapta timpului nostru prin seculari- zare, Ea a raémas Ja valorile esentiale si permanent umane ale evla- viei, la preocuparile simple, adinci si netrecaitoare ale omului in ra- portarea lui la absolut. Ea l-a ajutat pe om sd-si dea un radspuns laPr. Prof. D. St8niloae / Citeva trds&turi caracteristice ale Ortodoxiet 731 intrebarile trecdtoare ale epocilor prin rdéspunsul ce l-a dat intrebari- lor lui fundamentale de totdeauna. Ea nu s-a identificat cu armura gteoaie si cu formele complicate de lupta ale cavalerului medieval sau cu haina severaé si cu codul social disimulatoriu al burghezului indi- vidualist, ci si-a pastrat vioiciunea de misc&ri si simplitatea de gindire si de manifestare directa si esentiala a omului natural de totdeauna, putind fi totdeauna aceeasi si totdeauna actualad. Constiinta permanenta de vind a omului in fata lui Dumnezeu, datorité permanentei insufi- ciente cu care isi implineste datoriile, ea nu a complicat-o cu specula- fille teoriilor scolastico-medievale, de care se desparte atit de greu astazi catolicismul ; intuijia intensé a misterioasei valori si responsabi- litafti a omului, traita de Sf. loan Gur& de Aur si evenimentul interior tot atit de misterios al mintuirii, trait de Sfintul Apostol Pavel, nu a pretins sé le elucideze prin alternativele unilaterale si inguste ale teo- riilor despre raportul intre libertate si har, sau dintre credinté si fapte bune, care sint tot atitea fireturi in plus la o imbracéminte ideologic& depa&sita, pe care anevoie o poate dezbraca azi catolicismul si protes- tantismul. Ortodoxia n-a introdus in sanctuaru] s&u interior si n-a ldsat s& pdtrunda in traésdturile simple al credintei sale inventiile marunte si complicate ale unor mesterj stapiniti mai mult de dorinta unor delicii de gimnasticé intelectuala, decit de fiorul adinc si covirsitor al taini- cului raport dintre om si Dumnezeu. Ortodoxia n-a amestecat arabes- curile neesenjiale ale mintii umane in esenja simpla, misterioasd si méreataé, permanent& si inevitabil tréita a datelor fundamentale ale misteruluj mintuirii, Am putea zice ca ea si-a pdstrat un caracter popular, isr poporul, cu simplitatea lui, ramine deschis intotdeauna numai problemelor reale si esentiale ale vietii. De aceea Ortodoxia a cistigat, cu prezentarea datelor simple si fundamentale ale misterului mintuirii, atenfia omului din orice timp. Ea a cistigat intelegerea omului de totdeauna, pentru c& i-a actualizat trdirea acestor trebuinje si raspunsuri fundamentale, indiferent c& a fost omul evului mediu, al Renasterii sau al erei noastre, cici omul rémine ou aceste trebuinfe si cu aceartd sensibilitate in orice timp. Ortodoxia n-a avut nevoie de speculatiile scolrstice, ale evului mediu, pentru a intilni in mod real pe oamenii de atunci, dup’ cum nu are nevoie nici azi s& se autosecularizeze pentru a jntilni pe omul con- temporan. {Dimpotriva, ea intuieste ca printr-o autosecularizare ar pierde cu totul atenfia acestui om, c&ci nu i-ar mai aduce raspun- sul la problemele fundamentale ale mintuirii, care continué sa-l fra- minte in adincul fiintei lui. Ortodoxia s-a adaptat, desigur, si ea timpurilor, Ea a ajutat po- poarele care i-au raimas fidele in toate imprejurarile de viata prin care au trecut si in toate nevoile lor. Dar adaptarea Ortodoxiei n-a insemnat o schimbare esenjiald a ei ca mister, sau o inlocuire a miste- rului ei cu o ideologie determinatié de un timp sau altul. Ea a rémas mereu acelasi mister al datelor simple, fundamentale si necesare ale trdirii religioase. Dar misterul raspunde nu numai acestor trebuinte fundamentale de totdeauna, ci tuturor trebuintelor viefii. Misterul cres-Prof. D. Sténiloae / Citeva trisaturi caracicristice ale Orlodoxici 732 1 trebuie pus in eviden{a, in orice timp, in acord cu modul de infe- ‘jere al acelui timp, dar trebuie pus in evidenja totdeauna in acecasi legritate ceplin satislacdtoare a trebuinjelor mintuirii, Oamenii vor age apoi concluzia teorcticd gi practicd, infelegind c& misterul min- ii Tdspunde si problemelor speciale ale timpului lor, dar tocmai in tatea lui de muster integral al crestinismului de totdeauna, fara s& ingusteze la rolul de simplu raspuns al acestor probleme speciale. Asa a facut Ortodoxia totdeauna si aga face si azi. In acest sens, comunicd oamenilor pe «lisus lirislos ieri si astaézi acelasi» (Evrei . 8), pe lisus Hristos, Care, fiincd acelagi, raspunde totusi tot asa de cect azi cum a radspuns si ieri. Legea veche era supusd schimbarii, atru ca revelatia ei sporea, iar faptul acesta modifica mereu sensul . pina cind, la urma, a trebuit sa fie inlocuita cu Hristos. Modificarea provenea din nedesavirsirea ei ca mister al mintuirii. Ea se desfiin- azé «pentru nepulinja gi nefolosul ei. Caci legea n-a desdvirsit pe meni» (Evrei Vil, 18—19). «Aici insé lisus ramine in veac, pentru ca vate sé mintuiasca cesivirsit pe cei ce se apropie... C&ci pururea e 4, ca sé mijloceasc’ pentru ei» (Evrei Vil, 24—25). Ortodoxia a injeles cé nu trebuie sd schimbe ceva din arhieria de- -virgita a lui Hristos, si adauge sau reducé ceva din ea, ci numai o puna iardsi si iardyi in evidenta in deplindtatea ei, Ortodoxiei ii ind strain dictonul «kcclesia semper reformanday, pentru ca ea il mmunicaé integral pe Hristos care e «semper conformis cum omni tem- wes, Crestinismul occidental a pornit, incepind din evul mediu, prin olastica, pe o cale de «definire>, adicé de delimitare sau ingustare a isterului mintuirii, dupa masurile mintii omenesti si pe calea aceasta a ldsat antrenaté si Reforma, care a odraslit din catolicism. Abor- ‘rea intelectuala a misterului crestin a inlocuit trairea misterului in- gral cu reflexiunea asupra unor frinturi rupte din el. Ortodoxia a trait misterul mintuirii in deplindtatea lui totdeauna. «i cifiva termeni noi adoptaji de Sinoadele Ecumenice au avut rostul "sa reducd misterul la o definifie rajionala, ci tocmai s4-1 o- oteascd impotriva tentativelor de a-l rafionaliza si limita, sau, de \ face sf se evaporeze. Acei lermeni au avut rostul s& ocroteascd airea pentru totdeauna a mistcrului vestit in Noul Testament ca ntem mintuiji de Fiul Jui Dumnezeu, Care in acest scop s-a facut n si rémine etern acelasi — Dumnezeu si om, pe deplin accesibil no- 1, Sinoadele au ocrotit misterul mintuirii noastre, conform cdruia sur- 1 infinité de viajaé ni s-a facut accesibilaé prin maxima accesibilitate umanului, a semenului nostru. Ele au refuzat ispita rafionalista care slea misterul mintuirii si zadarnicea mintuirea ins&si, reafirmind se- irarea omului de Dumnezeu, sau identificarea panteisté a omului cu umnezeu. Misterul mintuirii nu poate fi redat decit paradoxal $i Or- ‘doxia a ocrotit caracterul paradoxal al misteruluj crestin impotriva sstrémarii lui prin propozifii rationale unilaterale. Il — Se aduce Ortodoxiei obiectia ca, asa cum crestinismul occi- yntal s-a adaptat mentalita{ii medievale si renascentiste, asa s-a adap-