P. 1
G. Gruita - Gramatica Normativa

G. Gruita - Gramatica Normativa

|Views: 446|Likes:
Published by Pop Viorica

More info:

Published by: Pop Viorica on Dec 02, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/09/2014

pdf

text

original

G.

GRUITA

GRAMATICĂ NORMATIVĂ
Coperta de CĂLIN STEGEREAN 1 Copyright Editura Dacia, 1998

G. GRUITA

GRAMATICA NORMATIVĂ
Ediţie revăzută şi completată
EDITURA DACIA CLUJ-NAPOCA, 1998

CUPRINS
în amintirea soţiei mele, MARIANA GRUIŢĂ (născută VASU), lector universitar, doctor în filologie (1948-1987)
PREFAŢĂ......................................................................................................9 CAPITOLUL I - VERBUL (ÎNTREBĂRILE 1-35) 1. Cartea va apare în curând sau Cartea va apărea în curând?.....................13 2. Campania care precedă alegerile este decisivă sau Campania care precede alegerile este decisivă?..................................................................................17 3. Cuii se datoresc aceste rezultate sau Cui i se datorează aceste rezultate?.. 19 4. Lichidele se evaporă sau Lichidele se evaporează?.................................21 5. Speranţele noastre se năruie sau Speranţele noastre se năruiesc?.............24 6. Trebuie luate măsuri urgente sau Trebuiesc luate măsuri urgente?..........26 7. Cartea merită citită sau Cartea merită să fie citită?.................................31 8. Numerităsă cumperi aşa ceva sau Nu se merită să cumperi aşa ceva?................33 9 Eu continui cursa sau Eu continuu cursa?.................................................35 10. Ei nu vreau nimic sau Ei nu vor nimic?..................................................36 11. Ei o să meargă sau Ei or să meargă?.....................................................38 12. Trebuie să aibă răbdare sau Trebuie să aibe răbdare?.............................39 13. A venit fără să fi scris sau telefonat înainte sau A venit fără să fi scris sau să fi telefonat înainte?.................................................................................40 14. Avem a face cu un impostor sau Avem de-a face cu un impostor?.........42 15. Stăm bine în ceea ce priveşte rezultatele sportive sau Stăm bine în ceea ce privesc rezultatele sportive?...............................................................43 16. Dat fiind noile condiţii de lucru, avem rezultate mai bune sau Date fiind noile condiţii de lucru, avem rezultate mai bune?.........................................44 17. Autobuzul era plin de călători. Majoritatea stătea în picioare sau Majoritatea stăteau în picioare?.................................................................................46 18. O mulţime de tineri se îndrepta spre stadion sau O mulţime de tineri se îndreptau spre stadion?.............................................................................49 19. Unii dintre noi vom pleca mâine sau Unii dintre noi vor pleca mâine?......52 20. Bucureşti este capitala ţării. Bucureştiul este capitala ţării sau Bucureştii sunt capitala ţării?...........:...............................................55 21. Acest fel de oameni reuşesc în viaţă sau Acest fel de oameni reuşeşte în viaţă?........................................................................................................58 22. Oricare dintre liderii noştri politici pot fi contestaţi sau Oricare dintre liderii noştri politici poate fi contestat?....................................................60 ISBN 973-35-0720-2 23. Subsemnatul n-am făcut parte din comisie sau Subsemnatul n-a făcut parte din comisie?..................................................................................62 24. Aceasta a fost una dintre ideiLe care s-a impus după revoluţie sau Aceasta a fost una dintre ideile care s-au impus după revoluţie?.........................63 25. Ca unul care cunosc situaţia, dezaprob aceste măsuri sau Ca unul care cunoaşte situaţia, dezaprob aceste măsuri?.............................................65

26. Cine are de pierdut, patronii sau salariaţii? sau Cine au de pierdut, patronii sau salariaţii?...............................................................................66 27. Cauza plecării mele a fost intrigile colegilor sau Cauza plecării mele au fost intrigile colegilor?.............................................................................67 28. Nici mama, nici tata n-a plecat sau Nici mama nici tata n-au plecat?....69 29. Curajul, îndrăzneala, aplombul lui s-a transmis întregii echipe sau Curajul, îndrăzneala, aplombul lui s-au transmis întregii echipe?..........73 30. Limba franceză şi limba română sunt înrudite sau L i m b i 1 e franceză şi română sunt înrudite?........................................................................75 31. A fost odată un moş şi o babă sau Au fost odată un moş şi o babă?........78 32. Culesul şi căratul porumbului s-a terminat sau Culesul şi căratul porumbului s-au terminat?................................................................................80 33. îmi place sportul şi muzica sau îmi plac sportul şi muzica?..................82 34. Prea multă ură şi dezbinare s-a manifestat în ultima perioadă sau Prea multă ură şi dezbinare s-au manifestat în ultima perioadă?....................83 35. Ion, ca şi Măria, a refuzat premiul acordat sau Ion, ca şi Măria, au refuzat premiul acordat?.........................................................................84 CAPITOLUL II - SUBSTANTIVUL, ARTICOLUL, ADJECTIVUL (ÎNTREBĂRILE 36-60) 36. Măria este avocat sau Măria este avocată?............................................88 37. Vin rândunicile sau Vin rândunelele?....................................................92 38. Avem nevoie de acumulatori sau Avem nevoie de acumulatoare?........95 39. Şi-a construit o casă cu trei nivele sau Şi-a construit o casă cu trei niveluri?..................................................................................................97 40. Au fost propuse noi itinerarii europene sau Au fost propuse noi itinerare europene?.................................................................................................98 41. Au apărut două cotidiene de mare tiraj sau Au apărut două cotidiane de mare tiraj?................................................................................................101 42. Mâncăm tarte cu căpşune sau Mâncăm tarte cu căpşuni?......................102 43. Era încovoiat ca o secere sau Era încovoiat ca o seceră?.........................106 44. Greierele şi furnica au devenit personaje de fabulă sau Greierul şi furnica au devenit personaje de fabulă?............................r. 108 45. A şutat Rotâriu sau A şutat Rotariu?.....................................................109 46. Răspunde elevul Ionescu Radu sau Răspunde elevul Radu Ionescu?.... 111 47. Fabrica "Clujana" este renumită sau Fabrica "Clujeana" este renumită?........................................................................................................113 48. Comandăm friptură de vită înăbuşită sau Comandăm friptură înăbuşită de vită?....................................................................................................114 49. Din punct de vedere al efectelor economice, măsura luată a reprezentat un eşec sau Din punctul de vedere al efectelor economice, măsura luată a reprezentat un eşec?..............................................................................116 50. Mergem la Vişeu de Sus sau Mergem la Vişeul de Sus?.........................118 51. Vorbeşte inginer Ion Popescu sau Vorbeşte inginerul Ion Popescu?.. ..120 52. Mulţumim mass-media locale pentru ajutor sau Mulţumim mass-mediei locale pentru ajutor?.................................................................................122 53. A venit un reprezentant al NATO, A venit un reprezentant al NATO-ului, sau A venit un reprezentant al organizaţiei NATO?..........................125 54. întreg stadionul aplaudă sau întregul stadion aplaudă?...................129 55. Planurile de restructurare ale guvernului nu s-au aplicat sau Planurile de restructurare a guvernului nu s-au aplicat?...............................................130 56. Un coleg şi o colegă a fiului meu au plecat în excursie sau Un coleg şi o colegă ai fiului meu au plecat în excursie ?.............................................133 57. Aceasta este o acţiune a cărui efect nu se cunoaşte încă sau Aceasta este o acţiune al cărei efect nu se cunoaşte încă?...........................................134 58. Ne adresăm ministrului cel nou sau Ne adresăm ministrului celui nou?......135 59. Avea o memorie şi o inteligenţă remarcabilă sau Avea o memorie şi o inteligenţă remarcabile?........................................................................136 60. Filmul îşi datora succesul acţiunii sale pline de neprevăzut sau Filmul îşi datora succesul acţiunii sale plină de neprevăzut?...................................139 CAPITOLUL III - PRONUMELE, NUMERALUL (ÎNTREBĂRILE 61-71)

61. Ne întâlnim la sfârşitul anului acesta sau Ne întâlnim la sfârşitul anului acestuia?..................................................................................................141 62. Am greşit însăşi prin atitudinea noastră sau Am greşit prin însăşi atitudinea noastră?.......................................................................................142 63. Cartea care o citesc acum este excelentă sau Cartea pe care o citesc acum este excelentă?.......................................................................................146 64.1-am scris unei nepoate a mele sau I-am scris unei nepoate ale mele?.... 147 65. Această melodie v-o dedic dumneavoastră sau Această melodie vi-o dedic dumneavoastră?..............................................................................149 66. Locuiam la etajul trei sau Locuiam la etajul al treilea?..........................150 67. Ne întâlnim la ora 17 sau ne întâlnim la orele 17?.................................154 68. Cele patru milioane de lei nu ajung sau Cei patru milioane de lei nu ajung?.......................................................................................................156 69. Călătorim în vagoane de clasa întâi sau Călătorim în vagoane de clasa întâia?.....................................................................................................160 70. Mai sunt paisprezece zile până la vacanţă sau Mai sunt patrusprezece zile până la vacanţă?................................................................................161 71. Se impune pregătirea a cât mai mulţi specialişti, Se impune pregătirea a cât mai multor specialişti sau Se impune pregătirea cât mai multor specialişti?.....................................................................................................164 CAPITOLUL IV - ADVERBUL, PREPOZIŢIA, CONJUNCŢIA (ÎNTREBĂRILE 72-82) 72. Intrarea nu este permisă decât cu invitaţie specială sau Intrarea nu este permisă decât numai cu invitaţie specială?..............................................166 73. Acum suntem mai tari ca niciodată sau Acum suntem mai tari ca oricând?.................................................................................................167 74. Nu mă mai doare capul sau Nu mai mă doare capul?............................169 75. Bem un pahar de lapte sau Bem un pahar cu lapte?.............................,......171 76. L-am apărat ca coleg sau L-am apărat ca şi coleg?.................................173 77. Lucrurile se vor aranja în funcţie de posibilităţi sau Lucrurile se vor aranja funcţie de posibilităţi?...........................................................................174 78. A reuşit datorită talentului excepţional şi a muncii sale perseverente sau A reuşit datorită talentului excepţional şi muncii sale perseverente?......175 79. Drept pentru care am încheiat prezentul proces-verbal sau Drept care am încheiat prezentul proces-verbal?............................................................177 80. Urmare solicitării dumneavoastră, veţi fi pensionat; Urmare a solicitării dumneavoastră, veţi fi pensionat sau Ca urmare a solicitării dumneavoastră, veţi fi pensionat?..................................................................178 81. Am fost acuzat de extremism; or, mie îmi repugnă orice exces sau Am fost acuzat de extremism, ori mie îmi repugnă orice exces?..........................179 82. Nu e bine ca să ascundem adevărul sau Nu e bine să ascundem adevărul?........................................................................................181 Ecouri critice la ediţia 1................................................................................183

PREFAŢA
1. Lucrarea de faţă îşi propune să atragă atenţia asupra existenţei în limba română a unor forme paralele şi să arate care este statutul acestora în raport cu limba literară. Am considerat că este bine ca soluţiile prezentate să aibă un consistent suport gramatical; în consecinţă, de fiecare dată, norma este explicată, justificată, i se analizează perspectivele, prin raportare detaliată la tendinţele care se manifestă în dinamica limbii române actuale. 2. Cartea se poate citi la două niveluri şi va avea, probabil, două categorii de cititori. Categoria cea mai largă o reprezintă, presupunem noi, cititorii care nu dispun de o pregătire lingvistică specială, dar care sunt interesaţi de corectitudinea exprimării lor. Acestora le recomandăm o citire mai "superficială ", cu oprire mai ales asupra soluţiilor propuse, a exemplificărilor din text şi a observaţiilor care vizează încadrarea formei discutate în "familia" unor cazuri similare. Desigur, ne vom bucura dacă cititorii nefilologi ai acestei cărţi vor avea

în termeni care trimit la normă. uneori. iar acceptarea lor este favorizată de calitatea acestor noutăţi. care au un caracter normativ implicit: Gramatica limbii române (ed. Am avut în vedere. Contăm pe faptul că gramatica. a 11-a. categoric. . Corectitudine şi greşeală (Limba română de azi) (1972). Gramatica pentru toţi (1986). diateză etc). exclusiv. se schimbă.şi avem în vedere în primul rând profesorii de limbă şi literatura română . generând cele mai numeroase dificultăţi.sperăm să găsească în această carte argumente clare. inovaţiile lingvistice aduc ceva în plus sub aspectul clarităţii. persoană. câteva instrumente de lucru elaborate sub egida Academiei. Dicţionarul ortografic. la un limbaj excesiv tehnicizat. deoarce această parte de vorbire are flexiunea cea mai bogată. arhaic sau sunt specifice unui anumit stil funcţional. dacă au un caracter regional. topică etc. eliminând aparatul complicat al trimiterilor bibliografice şi renunţând. De obicei. sunt cele mai bune. abateri. bună doar pentru a asigura promovarea unor examene obligatorii. ortoepic şi morfologic al limbii române (1982). 1983). a 11-a. cum se obişnuieşte). când cele două forme apar în variaţie liberă. număr. Cei mai puţin familiarizaţi cu problemele de limbă vor fi surprinşi probabil de faptul că. 3. măsura în care sunt recomandate sau doar tolerate. Am vrut să pornim de la faptul concret de limbă. al perfecţionării sistemului lingvistic. încercând să rezolve testul celor 82 de probleme gramaticale. a IV-a. să arătăm vorbitorului că el se află de foarte multe ori în faţa unor alternative lingvistice şi că este cazul să se întrebe dacă deciziile pe care le ia. în asemanea situaţii. cu care să-şi convingă elevii asupra "legitimităţii" unor norme mai mult sau mai puţin cunoscute şi respectate. mod. pe cât a fost posibil. incitantă. Sintagma menţionată se referă şi la unele cărţi de autor. la criteriul acceptabilităţii şi al gramaticalităţii.răspuns) a fost adoptată cu gândul la prima categorie de cititori. Bibliografia de bază a lucrării noastre cuprinde următoarele volume. caz. arătând care sunt formele corecte. 1948). timp. Lupta dintre norma veche şi cea nouă cunoaşte câteodată lungi perioade de echilibru. după criteriul morfologic. cu sau fără anumite conotaţii stilistice. un fel de provocare la adresa orgoliului cultural-lingvistic al fiecăruia. evoluează. Analizând diferite variante gramaticale. Precizăm că normele lingvistice au şi ele viaţa lor. de obicei. 10 Valeria Guţu Romalo. în paginile cărţii ne referim frecvent la o anumită bibliografie de profil. Am consacrat primul capitol verbului (şi nu substantivului. al economicităţii. 5. 4. aşa cum se predă în şcolile noastre. valenţe combinatorii. ezitări. funcţii sintactice. în primul rând. Limba română actuală. răspunsul nostru nu va avea un caracter tranşant. Cititorii filologi . Este o manierăproblematizantă. 6. Terminologia lingvistică de bază nu a putut fi însă evitată şi acest lucru nici nu a stat în intenţia noastră. Cartea este structurată pe capitole şi subcapitole. ortoepic şi de punctuaţie (ed. poate. acord. Formula de prezentare (întrebare . dincolo de utilitatea gramaticii. este implicată în acord (cu reguli multe şi complicate). asigură totuşi oricărui absolvent de gimnaziu capacitatea înţelegerii şi utilizării unor termeni care se referă la categoriile fundamentale ale acestei ştiinţe (gen. frumuseţea unei discipline considerate aridă. O gramatică a "greşelilor" (ed. De fiecare dată am încercat să stabilim raportul dintre aceste variante. în redactarea acestora am ţinut seama şi de o asemenea eventualitate. cititorul va face un exerciţiu intelectual şi va descoperi. dacă aparţin limbii literare sau exprimării neîngrijite. reguli de articulare.răbdarea şi curiozitatea de a urmări şi discuţiile explicative de la fiecare subcapitol. îndreptar ortografic. Mioara Avram. în comunicarea scrisă şi orală: Dicţionarul explicativ al limbii române (1975). care reglementează oficial utilizarea corectă a limbii române. în care accentul este pus în totalitate (sau în bună măsură) pe aspectul normativ: Iorgu Iordan. indicată generic prin sintagma "lucrări normative ". Faptele de limbă discutate au însă în vedere întregul perimetru al gramaticii: flexiune.

Tendinţele actuale ale limbii române (1968).aşa cum am mai arătat. Specialiştii care au binevoit să se pronunţe asupra valorii şi utilităţii acestei cărţi sunt rugaţi să primească. a vrea. Ion Coteanu. a cădea. încadrarea morfologică a neologismelor verbale amintite. ne-o va da reacţia "beneficiarului". întrega noastră gratitudine. ne-a făcut şi inspirate sugestii cu privire la maniera de prezentare a problemelor tratate. totală sau parţială.. Unele au fost moştenite direct din latină: a avea. înainte însă de acest demers. Pentru toate acestea. Valeria Guţu Romalo. Această ediţie se deosebeşte de cea din 1994prin unele schimbări şi completări. profesorul Ilie Radu-Nandra. Altele sunt apariţii târzii. a şedea. este pusă în discuţie şi autoritatea/legitimitatea nonnei pe care am invocat-o în soluţionarea cazului exemplificat în titlu. . Având în vedere că neologismele de mai sus au intrat în limbă în ultimii 150-200 de ani. a încăpea. publicate în excelenta revistă "Excelsior". a plăcea. trecând la conjugarea a IlI-a. iniţial. a zăcea. a vedea. Este adevărat însă că foarte mulţi vorbitori . a revedea. G. Destinul verbelor de conjugarea a Ii-a poate fi aproximat numai în urma examinării acestor verbe. Acordul în limba română (1981). cu sufix infînitival specific conjugării a IlI-a. propunând. 79 şi 80 şi la sfârşit am dat câteva ecouri critice la ediţia I. Structura morfologică a limbii române contemporane (1967). Toate verbele conjugării a Ii-a sunt de origine romanică. din Cluj-Napoca. a displăcea. se pune chiar întrebarea asupra şanselor de supravieţuire a acesteia într-o perspectivă mai mult sau mai puţin îndepărtată. ca şi pentru consecvenţa cu care a susţinut ideea acătuirii lucrării de faţă. 71. sesizabilă şi la alte verbe care aparţin la acelaşi tip flexionar. de aceea formularea corectă este cea de pe locul secund (Cartea va apărea în curând). Ambiţia demersului nostru nu a fost aceea de a propune norme "originale " ci. Recomandările noastre ţin seama de regulile formulate în lucrările de specialitate amintite. această clasă flexionară (conjugarea a Ii-a) a fost total neproductivă. Cartea va apare în curând sau Cartea va apărea în curând? Verbul subliniat din titlu aparţine conjugării a Ii-a (cu infinitivul în -ea). Frecvenţa abaterii de la normă. a recădea. a părea. care merită să fie cunoscut. a plăcea. a prevedea. Alexandru Niculescu. a reapărea. rezultate din calchierea.apelează astăzi la varianta în -e (va apare). a compărea. ci să înlesnim accesul românilor spre rigoarea limbii literare. . aducerea la zi. a unor modele 13 neoromanice: a apărea. a durea. a bea. a scădea. a se complăcea. a întrevedea. îi aducem călduroase mulţumiri. Măsura în care am reuşit acest lucru. Unele subcapitole ale acestei cărţi au fost. 53. individual sau pe grupuri mai restrânse.1963). 9. mai mult de un mileniu. Redactorul-şef al publicaţiei amintite. întrucât conjugarea a Ii-a este foarte slab reprezentată în limba română actuală (aproximativ 25 de verbe active). a părea. Al. dar 1-a slăbit şi mai tare. a decădea. nu numai că nu a dus la fortificarea unui model flexionar fragil. în câteva situaţii am exprimat rezerve faţă de norma "oficială ". Este vorba de tendinţa unor verbe de a părăsi clasa flexionară a conjugării a Ii-a. putem afirma că. de a le explica şi justifica pe cele existente. 11 CAPITOLUL I VERBUL 1. a putea. a tăcea. A fost pentru noi un principiu de lucru să nu derutăm cititorul. facem câteva precizări lexico-gramaticale cu caracter mai general. 7. Asemenea cazuri nu sunt frecvente. în ciuda multor influenţe lexicale pe care le-a suportat limba română în acest vast interval de timp. arată că avem de-a face cu un fenomen lingvistic mai amplu. modificarea ei. a dispărea. ca derivate ale verbelor a cădea. să nu subminăm autoritatea normei. In mod implicit. a vedea. Gruiţă. Gramatica de bază a limbii române (1982). Iorgu Iordan.şi nu dintre cei cu un slab nivel de instrucţie . şi pe această cale. pe care o aşteptăm cu emoţie. la conjugarea a Ii-a. argumentat. 1. 8. Graur. Am adăugat subcapitolele 52.

noile achiziţii au atras după ele şi verbele . a durea. în cazul lui a avea. a merge. pe lângă formele menţionate mai sus. dar apărem. conj. a scădea. în schimb. cum s-a întâmplat cu a rămânea. regulă fermă. imperativul negativ singular). b) Verbele a încăpea. apăreţi (după conjugarea a II-a). sunt repartizate la conjugări diferite. Ţinând seama de cele arătate până aici.bază. care cuprinde cam 250-300 de verbe. mai neproductivă. accentuat. valori multiple. De exemplu. auxiliar morfologic. ţinem. a ţine şi a ţine (cu e deschis). cele două paradigme (conjugarea a III-a . accentul cade. formă literară. frecvenţa sa extrem de mare (ca verb predicativ. I.Migrând ulterior spre conjugarea a IlI-a. mergeţi). De pildă. a umplea. aproximativ 2500. mult mai bine reprezentate cantitativ (conj. a pricepe etc). b) Indicativul prezent (persoanele I şi a Ii-a plural) are radicalul accentuat când verbul este de conjugarea a III-a (mergem. de la viitorul construit cu conjunctivul şi de la imperativul plural (persoana a II-a). aproximativ 3000 de verbe). a ţinea. trebuie să avem în vedere. ca simplă stare de fapt. prin diferenţă de accent. care. De asemenea. explicative sau normative sunt trecute ca verbe de conjugarea a III-a (rămânem. Desigur. Din această cauză. un verb îşi schimbă statutul morfologic numai după ce a străbătut toate etapele. a şedea şi a vrea au o poziţie foarte bine consolidată şi nu manifestă tendinţa de părăsire a conjugării a II-a. a putea. se încadrează tot la conjugarea a Ii-a. 2. trebuie să ţinem cont că formele de persoana I şi a II-a plural. a şedea). a tăcea şi a zăcea cochetează intens cu . umplem). iar la cele de conjugarea a Ii-a accentul cade pe silaba ultimă {a avea. într-o situaţie aproape similară se află verbul a putea (frecvenţă mare. puteţi). ar apare (după conjugarea a III-a). obligatoriu. de la indicativul prezent. la verbele de conjugarea a II-a. de aceea ne mulţumim doar să-1 consemnăm. Orientarea acestor verbe spre conjugarea a III-a. timpurile şi modurile compuse. care poate fi neutralizată. 14 Trecerea de la conjugarea a II-a la conjugarea a III-a se face în două etape: (1) modificarea infinitivului (şi a formelor comuse cu acesta) şi (2) modificarea indicativului prezent. Mai greu de explicat este „ataşamen-' tul" celorlalte două verbe (a durea. Fireşte. putem examina situaţia principalelor verbe care aparţin conjugării a II-a şi putem încerca o prognoză privind „ataşamentul" acestora la tipul flexionar respectiv. se explică prin asemănarea foarte mare dintre modelele flexionare ale conjugărilor a H-a şi a III-a. în rest. a IV-a. în toate lucrările descriptive. condiţionalul-optativ prezent. de flexiune mixtă. pe flectiv (putem. persoanele I şi a II-a plural (şi a formelor identice cu ele). astăzi. în a căror structură apare infinitivul (indicativul prezent. un verb ca a apărea se află acum în această fază: se spune frecvent va apare. indiferent de forţa de atracţie a unui alt model flexionar. fapt care facilitează trecerea de la o clasă la alta (în realitate. se repetă întocmai la persoanele respective de la conjunctiv prezent. manifestată la următoarele forme: a) Infinitivul prezent are accentul pe silaba penultimă. Cauzele acestei stabilităţi nu sunt identice pentru toate cele 6 verbe amintite. semiauxiliar de modalitate) face imposibilă apariţia unor modificări prin analogie. a lua. la cea mai puternică). pentru a realiza o imagine absolut exactă a deosebirilor dintre cele două conjugări. procesul cunoaşte şi o fază intermediară. Această diferenţă de accent este mai importantă decât opoziţia afixală (e . a putea.ea). fiind monosilabice. 3. obligatorie la infinitivul acestei conjugări. a bea şi a vrea nu se vor putea încadra niciodată la conjugarea a III-a. nu pot respecta regula accentului pe silaba penultimă. diferenţa dintre ele se poate reduce la plasarea accentului. plus motive de eufonie). a durea etc). forma regională a vede. a) Verbele a avea. deoarece. De exemplu. cum afirmam anterior. şi nu spre celelalte două.conjugarea a II-a) sunt identice. la verbele de conjugarea a III-a (a înţelege. în esenţă. cu un e deschis în final. ca a vedea. de la cea mai slabă cantitativ.

Formulări ca ar mai încape. El se realizează treptat. dar încăpem. a tăcea) nu au depăşit etapa I a tranziţiei (modificarea infinitivului). forme desuete. renunţând la o normă pe care uzul a fâcut-o anacronică. adaptate oarecum forţat. după regula conjugării a II-a (ne complăcem. contrar normei literare. d) Setul de neologisme obţinute prin calchiere derivativă şi încadrate la conjugarea a Ii-a {a decădea. c) Verbele-bază (a cădea. Acesta este şi motivul pentru care. pe care uzul le produce repetat. nespecifică celei de a doua conjugări. a reapărea. a prevedea. va scade. a zăcea). Cam aceeaşi este situaţia verbelor a decădea. scădem. în momentul în care un verb a parcurs toate etapele tranziţiei. Formele de indicativ prezent urmează regulile conjugării a II-a. pronunţat de unii prevedere/prevederi. prin „abateri" de la normă. considerăm noi. dicţionare. Primul grup „evadat" îl coastituie a ţinea (devenit a ţine) şi „derivatele" sale: a se abţine. considerăm că lucrările normative ar trebui să valideze noua realitate lingvistică. apărea şi a vedea) sunt atrase spre conjugarea a IlI-a prin derivatele lor. Deocamdată menţionăm că a plăcea şi a părea sunt destul de frecvent utilizate cu forme modificate. el va compare etc. a plăcea. faza intermediară. „abaterile" amintite reprezintă. nu mi-ar părea rău). dintre cele două variante din titlu. atrăgând. a menţine. ele au manifestat de la început tendinţa de a părăsi neproductivul model flexionar oferit. tăcem. n-ar mai tace (în loc de ar mai încăpea. a dispărea. mi-ar displace (în loc de s-ar complăcea. care are o asemenea dimensiune. a recădea. explicaţia avansului ar putea-o constitui structura sa trisilabică.modelul flexionar al conjugării a III-a. cu accent pe flectiv: apărem. să prevedem). vă complăceţi. Ultimul verb. aproape în totalitate. tăcem. a conţine. ieşite din uz. dacă ţinem seama că a rămânea. ar tot zace. la aceste verbe apare şi indicativul prezent cu accent modificat: ne complăcem. a reţine. care au depăşit. datorită frecvenţei sale mai reduse. Pentru cele dintâi. a susţine. corectă este cea care se conformează conjugării a II-a (Cartea va apărea în curând). în stare foarte avansată. a prevedea. Vom explica mai jos mecanismul acestei deplasări. a se complăcea. a displăcea. greşeli . a deţine. variante atestate tot mai rar în exprimarea curentă). a apărea. a aparţine. ca derivate ale unor lexeme aparţinând acestei clase. zăcem) nu apar decât cu totul izolat. poate cu un uşor avans. Fiind verbe cu structură trisilabică. se va complăcea. Timpurile formate cu infinitivul sunt frecvent atestate în noua variantă: cartea va apare. nici acestea (a încăpea. îndreptare) un alt statut flexionar. de conjugarea a IlI-a: nu mi-ar place. La a zăcea s-ar putea găsi o explicaţie prin „uitarea modelului". cum am mai arătat. deoarece la acestea se înregistrează. ar tot zăcea. în legătură cu cele două verbe(a se complăcea > ase complace şi a displăcea > a displace). a trecut deja la conjugarea a III-a (a rămâne). Formele de infinitiv sau cele compuse cu infinitivul sunt. n-ar mai tăcea) pot fi frecvent reperate 15 în româna actuală. nu-mi displăceţi). a provocat deja o deplasare de accent şi la substantivul prevedere. acesta primeşte „oficial" (în gramatici. nici celelalte două (a scădea. zăcem (pentru încăpem. Destul de avansate în evoluţia lor spre conjugarea a III-a sunt şi verbele din familia lui a părea. Cele mai avansate sunt a încăpea şi a zăcea. Oricum. vă complăceţi. a revedea) nu s-a adaptat definitiv la rigorile flexionare ale clasei. şi modificări speci16 fice etapei a doua (să deeădem. a întrevedea. a displăcea). va scădea. tot trisilabic. deocamdată. tinzând să devină a prevede. sporadic. a obţine. dispărem. Până atunci. Este singurul verb de conjugarea a II-a. raportate la limba literară. spre conjugarea a IlI-a. 4. se va complace. a prevedea. şi verbele-bază. în locul formelor cu accent pe flectiv. mi-ar displăcea. orientate după modelul conjugării a III-a: s-ar complace. Procesul trecerii unor verbe de la conjugarea a II-a la conjugarea a III-a este o realitate a limbii române actuale. a compărea. nu-i displăceţi etc. a flexiunii mixte. nu mi-ar pare rău (în loc de nu mi-ar plăcea. se află neologismele adaptate după a plăcea (a se complăcea. dintre cele moştenite din latină. în plus. compărem etc. va dispare. scădem.

Vorbitorii trebuie să ştie că acest „haos lingvistic". parlamentar etc. a oscilat între conjugarea I (apreceda) şi conjugarea a III-a (a precede). va fi precedat. . în consecinţă. Indicativ prezent a preceda a precede preced preced precezi precezi precedă precede precedăm precedem precedaţi precedeţi precedă preced Conjunctiv prezent a preceda a precede să preced să precezi să precede să preced să precezi să preceadă .prezentul indicativului şi al conjunctivului. este tolerat numai în ocaziile nepretenţioase de comunicare lingvistică.infinitivul prezent (şi formele compuse în structura cărora intră infinitivul). precedase). în situaţiile care reclamă o riguroasă respectare a normelor limbii literare. tolerată în. Campania ar preceda/ ar precede alegerile etc. nu este recomandabilă într-o publicaţie care se respectă. examinând întreaga paradigmă a verbului în discuţie. se utilizează exclusiv formele lui apreceda {preceda. de pildă. perfectul simplu şi mai mult ca perfectul indicativului. era precedat/ă etc). să fi precedat. Campania care precedă alegerile este decisivă sau Campania care precede alegerile este decisiv ăl Unele verbe neologice au manifestat mari ezitări în perioada acomodării lor la sistemul morfologic al limbii române. este obligatorie varianta de conjugarea a II-a: Cartea va apărea în curând. la marea majoritate a modurilor şi timpurilor existente în sistem.vin săconsolideze poziţia lui apreceda (aprecedat. numai prima este corectă: Campania care precedă alegerile este decisivă. De asemenea. argumentată şi de preponderenţa în uz a acestei forme. Lucrările normative recomandă încadrarea la modelul flexionar al conjugării I (a preceda). în care formele vechi şi cele noi coexistă şi care prepară saltul calitativ final. prin urmare. într-un discurs academic. b) în ceea ce priveşte prezentul indicativului. variante paralele: Campania va preceda/va precede alegerile. 2. de precedat). a fi precedat.şi 17 acestea nu sunt puţine . toate formele compuse în structura cărora intră participiul .româna colocvială. lucrurile sunt ceva mai complicate. Se adaugă întrega diateză pasivă {este precedat/ă. la imperfect. De exemplu. la timpurile menţionate. ceea ce însemnă că. într-o expunere la radio sau la televiziune. aceste „inovaţii" trebuie evitate. participiul precedat (de la a preceda) nu are concurent într-un eventual preces (de la a precede). precedă. Pentru o înţelegere exactă a acestei situaţii. Singurele locuri în care a precede îl concurează serios pe apreceda sunt: . O formulare cum ar fi Cartea va apare în curând. constatăm că atracţia conjugării I a fost mai puternică. dintre cele două variante date în titlu.de exprimare. aşa cum am mai precizat pe parcurs. a) Infinitivul prezent şi formele compuse cu acesta oferă. într-adevăr. ar preceda etc. iar procesul de adaptare nu este încheiat nici astăzi.) se justifică prin alinierea la sistem. Verbul subliniat în titlu. nepretenţioasă. Opţiunea gramaticii normative pentru prima variantă {va preceda. unde. recurgem la o prezentare paralelă a celor două paradigme.

Ambele încadrări sunt admise. aşa cum s-a văzut. dar este puternic contestată la 18 indicativ prezent. funcţionând. în consecinţă. să precedem. Aceasta ar însemna o mică extindere a unei excepţii deja existente. Observaţii. neogreacă. în româna contemporană. nu numai la conjunctiv. foarte mulţi vorbitori preferă formele el/ea precede. Deocamdată. să precedăm. Această normă hibridă este unanim respectată la conjunctiv {săpreceadă). cu primul termen reţinut de limba literară. precedeţi. să precedeţi) fiind în curs de abandonare. forma lui a precede {să preceadă). ex. aiurit) sau substantive derivate de la asemenea forme (rezolvitor. 0 reală concurenţă se manifestă numai la persoana a IlI-a singular şi plural. Ambele conjugări (I şi a IV-a) sunt bine reprezentate cantitativ.. iar la conjunctiv prezent. au transformat-o în modelul cel mai productiv. precedaţi. Uzul va decide asupra viitorului acestei norme. care a cunoscut o dublă încadrare flexionară: a datora (conjugarea I) şi a datori (conjugarea a IV-a). după modelul lui a purcede. pentru că. au supravieţuit doar câteva participii adj ectivizate {adăugit. generând forme paralele. neologismele de origine romanică au consolidat poziţia conjugării I. arată că. 3. care se află în aceeaşi situaţie. dar cu diferenţieri semantice. ci de un verb format pe teren românesc (de la dator). ei/ele preced. formele sunt diferite. varianta de conjugarea I a obţinut. Limba literară acceptă numai varianta de conjugarea!. nici evenimentele care succed alegerile). dar forţa lor de atracţie este variabilă în timp. ei/ele acced etc). Aşa se explică şi faptul că în cazul unor dublete.a curaţi. Aşa stând lucrurile. In momentul de faţă se pot înregistra următoarele situaţii: 1. să precedaţi) s-au impus. a achiziţiilor verbale de origine slavă. câştig de cauză. vom spune evenimentul/evenimentele care succedă alegerile (nu evenimentul care succede alegerile. 2.să precedăm să precedem să precedaţi să precedeţi să precede să preceadă Compararea celor două paradigme. cum este 19 şi cel discutat aici. de regulă. cum sunt cele din titlu. Conjugarea a IV-a a fost foarte productivă în perioada veche. evitând formulările campania care precede alegerile sau campaniile care preced 'alegerile. admiţându-se formele lui a precede şi la indicativ prezent. au învins. corect este să spunem campania/campaniile care precedă alegerile. ca două verbe diferite: . în restul flexiunii. ignorând varianta recomandată {el/ei precedă). dar cele de conjugarea 1 {precedăm. Discuţia de mai sus este valabilă şi pentru a succeda. Exemple: a adăuga (nu a adăugi) a gâdila (nu a gâdili) a aiura (nu a aiuri) a rezolva (nu a rezolvi) Dintre formele respinse. iar al doilea (a curaţi) circulând doar cu statut de regionalism gramatical. încadrându-se hotărât la conjugarea a IlI-a {el/ea accede. deoarece limba română cunoaşte şi alte verbe care oscilează între cele două modele flexionare. Cui i se datoresc aceste rezultate sau Cui i se datorează aceste rezultatei Aici nu mai este vorba de un neologism. într-adevăr. La persoanele I şi a Ii-a plural. Cazul nu este singular. limba literară a impus o soluţie mixtă: la indicativ prezent a fost acceptată forma Iui apreceda {precedă). Tot aici se poate încadra perechea a curăţa . a accede) au avut alt destin morfologic. în fapt. se pune întrebarea dacă n-ar trebui „demixtată" flexiunea persoanei a IlI-a. Alte verbe neologice aparent similare (ex. sporindu-i considerabil forţa de atracţie. apoi maghiară. Pentru persoana a IlI-a. la timpurile indicate. turcă. formele lui a preceda. de fapt. variantele de conjugarea a IlI-a {precedem. 1. lista rezolvitorilor de probleme). cea de conjugarea a IV-a fiind abandonată. 2.

literară: . neliterară. cele două condiţii pot favoriza pe a datori în raport cu a datora. imperativ şi viitorul format cu conjunctivul: verbe cu -ez. ca a studia (studiez.a înflora ("a împodobi cu flori") . materială (îi datorează 50 de lei) şi cea de la conjugarea a IV-a. tu lucrezi. dar cu o specializare semantică diferită: cea de conjugarea I. învaţă tu.a datori Rezultă de aici şi răspunsul la întrebarea din titlu: ambele formulări sunt corecte. sg. a IlI-a. dar. inclusiv infinitivul şi participiul. corectă. Chiar şi la cele două timpuri menţionate (prezent indicativ şi prezent conjunctiv). se înregistrează. ca a învăţa (învăţ. o să studiez) şi verbe fără -ez. studiază tu. şi pi. plus formele compuse construite cu acestea. a) Trebuie precizat că această variaţie liberă se limitează. provocând dificultăţi în alegerea variantei corecte. instrumental. Observaţii. când este vorba de o datorie concretă.datoreşte (pers. am arătat că ambele sunt corecte.datoresc (pers. de o datorie morală (Acest succes se datoreşte în primul rând antrenorului său). 3. la unii români instruiţi.să datorească (pers. 4. dar ca prepoziţie. preferinţa pentru a datori. conjunctiv prezent. a face compact") . când este vorba de un sens cauzal. Numai combinate. la două timpuri: indicativ prezent şi conjunctiv prezent. a îndesa ("a îngrămădi. o reală concurenţă are loc numai între: 20 datorează . pare mai naturală apariţia lui a datora: El datorează acest succes în primul rând antrenorului său. tu lucri. a 111-a. Există verbe la care cele două forme paralele au un statut diferit din punctul de vedere al limbii normate. în perechile de mai sus. în cazul formulărilor din titlu. în principal. să studiez. sg.a îndesi ("a înmulţi. a IlI-a. agentiv. să învăţ. în situaţii cum ar fi cea de mai sus. Prin urmare. Lichidele se evaporă sau Lichidele se evaporează? Verbele de conjugarea I se împart în două subclase. varianta primă prezintă un plus de naturaleţe. varianta din stânga (de la a datora).) prezent conjunctiv. active sunt mai ales formele de persoana a IlI-a ale lui a datori. o să învăţ). a face frecvent"). Dacă renunţăm la reflexivul pasiv. regională) "el îngenunchează" a îngenunchea ~~~ "el îngenunche" (v. Celelalte forme ale lui a datori au cam dispărut din uz. Considerăm că intervine aici şi un element de natură gramaticală: utilizarea reflexivului pasiv. a) Forma cu -ez este cea corectă: a lucra "eu lucrez. indicativ. singur. pi. regională) b) Forma fără -ez este corectă. să datoreze . Cele două forme se folosesc în variaţie liberă: a împătura . Mai nou.a înflori ("a face flori"). este bine să avem în vedere următoarele realităţi lingvistice: 21 I. cei mai mulţi vorbitori preferă. A fost reţinut doar datorită. tendinţa de a utiliza ambele forme. el lucră" (v.) prez. el lucrează" etc "eu lucru. Nu credem că aspectul semantic explică.a împături a datora . în orice caz.) datorează . Dovada o avem chiar în enunţul citat aici. în aceste cazuri. b) Statistic vorbind. având în vedere că sunt întrunite cele două condiţii menţionate anterior (în primul rând prezenţa reflexivului pasiv). iar cealaltă este regională sau învechită. după o anumită particularitate flexionară care apare la indicativ prezent. Unele şi-au creat paradigme paralele (cu şi fără -ez). în sensul că una este considerată literară.

De pildă. Fac excepţie dubletele care încep să se specializeze semantic sau stilistic. "el îşi însemnează totul în carnet" "acest succes înseamnă mult pentru el" . fiecare variantă având însă un conţinut specific: a acorda a concura a contracta "acordă un premiu" "acordează un premiu" "factorii care concură la această reuşită" ■ "sportivii concurează la probele atletice" "muşchii se contractă" ."se îngeamănă/ se îngemănează două destine" a însemna . Româna actuală dispune şi de un grup de verbe cu dublă formă. la punctul 3."lichidele se evaporă/ se evaporează" a şchiopăta . iar procedeul 23 este apreciat ca un mijloc de îmbogăţire a limbii. stilistice sau de statut normativ."el ignoră/ ignorează adevărul" a îngemăna . una din variante este treptat marginalizată. a însemna . De regulă. consolidându-şi ambele forme printr-o tot mai pronunţată specializare semantică. pe când cea fără -ez se foloseşte mai nou pentru "a semnifica. în general. O altă categorie o formează verbele care s-au impus cu ambele forme în limba literară. învechită) . a face însemnări. a scrie"."ce înseamnă/ însemnează asta? Prin al doilea exemplu din această listă am dat şi răspunsul la întrebarea din titlu: ambele forme sunt corecte. fiind considerată învechită sau destinată unui uz local. un verb ca a însemna se înscrie în această deplasare treptată de la grupul 3 la grupul 2. a avea un anumit înţeles". limba literară nu tolerează pentru o perioadă prea extinsă situaţii ca aceea prezentată mai sus. Observaţii. "el înhamă calul" ■ "el înhămează calul" (v. iar vorbitorii le pot folosi la libera alegere: a desfăta ."el şchioapătă/ şchiopătează uşor" a ignora . Varianta cu -ez este preferată pentru sensul "a nota.a dispera a înhăma "el disperă" "el disperează" (v."ne desfată/ ne desfătează cu cântecele sale" a (se) evapora . regională. Ambele variante sunt corecte. ca în cazul verbelor de la 1. la care nu sunt prezente diferenţieri semantice. Acestea trec în categoria verbelor menţionate la punctul 2. învechită) 2. "relaţiile comerciale se contractează anual" 22 a degaja a manifesta a ordona a reflecta a turna "crinul degajă un miros specific" "poliţia degajează căile de acces" "manifestă multă înţelegere" "manifestează în faţa ambasadei" "ordonă retragerea armatei" "ordonează lucrurile din cameră" "oglinda reflectă realitatea" "filosofii reflectează asupra realităţii" "toarnă apă în cană" "turnează un film despre tineret" 3. regional. abandonată.

există aceleaşi situaţii menţionate şi cu alt prilej: 1. în uz apar amândouă formele. verbele de conjugarea a IV-a pot urma în flexiune două modele: cu sufixul -esd-ăsc (a privi. o listă a principalelor verbe care ilustrează această situaţie. a dibui (dibuie/dibuieşte). în ceea ce priveşte raportul dintre aceste variante şi limba literară. Un verb ca a marca. Altele au oscilat între tipurile flexionare menţionate. recomandabilă este prima: Speranţele noastre se năruie. la verbul respectiv. arhaică. verbul respectiv se transferă de la 3b la clasa verbelor menţionate la punctul 2. dar fiecare are alt conţinut: ^— "el îndoaie o sârmă" a îndoi <^' "el se îndoieşte de justeţea măsurilor luate" 3. (1) Salvarea unora dintre formele respinse este posibilă. . în continuare. Un verb ca a mântui. Este vorba de verbe cu infinitivul în -i care au radical vocalic: .4). Deocamdată. prin specializarea semantică sau stilistică. încadrat la modelul cu -ez. Marea majoritate a verbelor s-au încadrat ferm la una din cele două subclase. începe să-şi formeze şi o variantă "sportivă". care apelează la forma cu -esc (măntuieşte). în felul acesta. corectă. are să destăinuie/are să destăinuiască) şi imperativ (destăinuie tu/destăinuieşte tu). a vindeca sufleteşte"). a citi. Ambele forme sunt literare. cealaltă fiind considerată regională. în orice caz. utilizându-se în variaţie liberă: a dăinui (dăinuie/dăinuieşte). a veni. aparţinând exprimării neîngrijite. generând în cele din urmă o flexiune dublă. dar este puţin probabil ca aceasta să se impună. 5. 25 Observaţii. Ambele variante sunt acceptate. colocvială. în paranteză. a purifica. formularea literară. viitorul format cu formele de conjunctiv (o să destăinuie/o să destăinuiască. a) Verbe la care literară (corectă) este forma cu -esc: a bănui afulgui a jelui a tăinui a dărui a gelui a mânui a vămi a destăinui a gătui a părui a vămui a drămui a hăitui a socoti a zeciui a drăcui a huidui a(se)strădui a zemui a străjui b) Verbe la care literară este forma fără -esc: a bubui a bâigui a distribui a îngădui a bântui a constitui a dezvălui a învălui a înlănţui a turui a grohăi a ronţăi a(se)nărui a zgudui a lălăi a zăhăi a stărui a behăi a ostoi a mormăi Verbul a se nărui face parte.în u (cele mai multe): a destăinui (se destăinuie/ se destăinuieşte) -în ă: a mormăi (mormăie/mormăieşte) -mo: a ostoi (se ostoaie/se ostoieşte) -în â: a hăşâi (hâşâie/hâşâieşte) 24 Se cuvine să facem şi aici precizarea că diferenţa (prezenţa sau absenţa lui -esc) se manifestă numai la indicativ prezent (destăinuie/destăinuieşte). după cum se vede. fără -ez ("el marcă gol după gol"). Dăm. nu orice tentativa de genul celei de mai sus este sortită reuşitei. impus cu varianta fără -esc (măntuie). cum am mai arătat. 2. uzul va decide. Prin urmare. cum este cazul celor notate mai sus.Desigur. conjunctiv prezent (să destăinuie/să destăinuiască). Speranţele noastre se năruie sau Speranţele noastre se năruiesc? Ca şi la conjugarea I (vezi întrebarea nr. din această din urmă categorie. dar literară este doar una. a coborî). a hotărî) sau fără acest sufix (afugi. este recomandată forma cu -ez pentru toate situaţiile. are o întrebuinţare specială în limbajul religios ("a salva. dată fiind motivaţia semantico-stilistică prea puţin consistentă.

Să mai reţinem că generalizarea formei cu -esc ar pune de acord prezentul indicativ cu prezentul conjunctiv. întrucât diferenţa literar/neliterar este mai greu de sesizat de către unii vorbitori. Trebuia să fii anunţat/ă. până se vor familiariza cu inventarul formelor corecte. Prin suprimarea auxiliarului a fi de la verbul pasiv al subiectivei. a trebui cunoaşte forme paralele: cu şi fără -esc (vezi întrebarea nr. întrucât a trebui este un verb unipersonal. Trebuie luate măsuri urgente este o structură derivată din Trebuie să fie luate măsuri urgente. indiferent de numărul şi persoana care sunt implicate în relaţia predicativă din subordonată. ar demixta" conjugarea acestui verb. Faptul se explică probabil şi prin utilizarea tot mai frecventă a lui a trebui ca verb tripersonal. Trebuia să fim anunţaţi/e.plural. Pentru a evidenţia acest lucru. paralelismul se manifestă aici numai la persoana a IlI-a. Utilizarea acestor forme şi în alte stiluri nu este recomandabilă. Observaţii. adică şi la persoanele I şi a Ii-a (vezi expresia Să trăieşti. că ne trebuieşti). 2. fireşte.corectă e flexiunea fără -ăsc: ei tabără etc. Şi tot spre deosebire de verbele prezentate în subcapitolul 6. a tăbărî . fapt atestat şi de posibilitatea apariţiei sale la plural: . rezultă că numai prima variantă din titlu este în concordanţă cu normele limbii literare: Trebuie luate măsuri urgente. Cealaltă prezintă. a IV-a (în -/). Trebuia să fie anunţat/ă fratele/familia. Trebuie luate măsuri urgente sau Trebuiesc luate măsuri urgentei Corectitudinea formulărilor de mai sus vizează două aspecte: morfologia a lui a trebui şi raporturile sale cu ceilalţi componenţi ai enunţului. Ca regent impersonal al unei subiective. riscul unor conotaţii defavorizante (regional. verbul a trebui apare. Aşa stând lucrurile. unde nu mai există omonimia singular . paradigma fără -esc nu dispune de posibilităţi de expresie pentru aceste persoane. cu radical vocalic (în -«). (3) Verbul a trebui este cel mai important (ca frecvenţă. Trebuia să fiţi anunţaţi/e. Or. La conjunctiv prezent (şi la viitorul cu să) a fost preferată varianta cu -esc (o să-mi trebuiască un caiet. o să-mi trebuiască nişte caiete). neîngrijit).(2) Izul mai mult sau mai puţin arhaic sau regional al variantelor neliterare pentru verbele de la 3 (a şi b) este valorificat în literatura beletristică pentru efectele sale caracterizante. a trebui îşi schimbă statutul morfosintactic. acestora li se poate recomanda consultarea lucrărilor normative (dicţionare. Din acelaşi motiv. îndreptare) în momentele de nesiguranţă.6). Ca verb de conjugarea. Fără a contesta norma actuală. pentru cei care o folosesc. Datorită caracterului special şi foarte complex al situaţiei sale. Deocamdată este greu de precizat cât de puternică este această tendinţă şi dacă ea va putea răsturna raportul de forţe dintre cele două variante de indicativ prezent. iar forma unică a regentului se explică prin regula amintită: Trebuia să fiu anunţat/ă. rămânând în discuţie numai indicativul prezent şi conjunctivul prezent (plus. viitorul format cu prezentul conjunctivului). trecem verbul la imperfect.5). Oscilaţia între modelele cu sau fără -ăsc este prezentă foarte rar (ex. semnalăm totuşi un anumit reviriment al formei cu -esc. Spre deosebire de verbele discutate în subcapitolul anterior. limba literară a manifestat de data aceasta inconsecvenţă în selecţie. 1. particularităţi sintactice. la persoana a IlI-a singular. va fi discutat separat (vezi întrebarea nr. obligatoriu. oscilaţii flexionare) dintre toate verbele încadrabile la subclasa de la 3. Trebuia să fie anunţaţi/e fraţii/familiile. este exclus imperativul (care are doar persoana a Ii-a). îmi tre26 buie nişte caiete). (4) Verbele cu infinitivul în î cunosc o încadrare flexionară mult mai fermă. dar regional apar şi forme ca ei tăbărăsc). La indicativ prezent a fost acceptată forma fără -esc: trebuie (îmi trebuie un caiet. arhaic. 6.

La persoanele I şi a Ii-a. care.Trebuia anunţată familia. prin această deplasare a subiectului în faţa verbului regent. Acestea însă sunt privite cu multă rezervă şi au puţine şanse de a fi acceptate. sub aspect morfologic. semantic şi gramatical. ei zice. trebuie de muncit etc. dar Trebuiau anunţate familiile. unele părţi ale propoziţiei subiective sunt adeseori plasate în faţa acestui bloc biverbal. a veni).Ei trebuiau să plece. întrucât marea majoritate a timpurilor dispun de forme diferite pentru singular şi plural. pe care limba literară nu le-a acceptat niciodată. trebuie mers. . Ele sunt nişte regionalisme gramaticale munteneşti. Sintagmele de tipul trebuie plecat. Chiar şi la indicativ prezent. fiind intranzitive. deoarece verbele de pe poziţia a doua {apleca. în consecinţă. Voi va trebui să plecaţi. el nu exprimă altceva decât necesitatea de a se efectua acţiunea conţinută de verbul al doilea {Trebuie să plec). fiţi). apar nişte vecinătăţi neobişnuite pentru Jimba română: subiect de persoana I sau a Ii-a (singular sau plural). ăştia e mulţi. trebuie venit nu sunt rezultatul suprimării auxiliarului a fi. Observaţie. urmată de modificarea lui a trebui. trebuiaţi anunţaţi. trebuim anunţaţi etc. Observaţii. La persoana a IlI-a plural însă. Supinul neprepoziţional apare şi în cazul unor verbe tranzitive utilizate cu sens absolut: trebuie muncit. Pentru români. şi se acordă în număr cu subiectul acesteia. alăturarea "dezacordată" a subiectului subordonatei şi a verbului a trebui nu mai este tolerată: Ei va trebui să plece este înlocuit cu Ei vor trebui să plece. mers. are o explicaţie care ţine mai degrabă de psiholingvistică. cu verbul de la dreapta lui. a) Rezolvarea a fost simplă. In toate aceste sintagme. fiind exprimat tocmai prin desinenţele acestui auxiliar (fiu. pentru a include în el subiectul. încercările unor vorbitori de a crea forme de persoana I sau a Ii-a la a trebui. formulările prescurtate de persoanele I şi a Ii-a {trebuieşti anunţat. nu au diateza pasivă. plecat. Ca semiauxiliar de modalitate. nu poate fi supri27 mat. care. Verbul a trebui prezintă anumite ciudăţenii nu numai când este urmat de contrageri participale. urmat imediat de un verb de persoana a IlI-a singular: Tu va trebui să pleci. singular şi plural.) sunt departe de a primi girul limbii normate. trebuiai anunţat. din această cauză. la persoana a IlI-a: El trebuia să plece . Teama faţă de cel mai ruşinos dezacord din limba română a determinat modificarea amintită: a trebui abandonează statutul de verb impersonal. astea nu e bune etc. După cum se vede. una dintre cele mai grave abateri de la regulile acordului gramatical este considerată 28 utilizarea singularului pentru plural.) reprezintă o greşeală care trebuie evitată. Această abatere de la sistem a devenit normă. la persoana a IlI-a: ei merge. Vorbitorii simt aceste două verbe ca o unitate semantic-funcţională. şi ea trebuie respectată ca atare. el este foarte sudat. Această reacţie de respingere. subiectul este inclus. a merge. în condiţiile complexe menţionate mai sus. 3. Această nepotrivire nu deranjează pe nimeni. Frecvent se întâmplă acest lucru cu subiectul subordonatei: Eu va trebui să plec. fim. apelul la supinul prepoziţional {trebuie de venit. prin varianta cu -esc tinde să dezvolte o paradigmă tripersonală. De fapt. au generat apariţii ca :trebuiam anunţat. fii. în realitate. în literatura noastră satirică s-a făcut adeseori apel la asemenea exprimări pentru a caracteriza nivelul cultural al unui personaj. trebuiam anunţaţi. Noi va trebui să plecăm. trebuie învăţat etc. venit sunt aici nişte supine neprepoziţionale. In legătură cu suprimarea lui a fi se impune o constatare importantă: ea (suprimarea) se aplică numai la persoana a IlI-a. la care îl obligă calitatea de regent al subiectivei.

El a trebuit să plece - Ei au trebuit să plece etc. La indicativ prezent, cum s-a văzut, cele două forme (singular-plural) sunt omonime: El trebuie să plece - Ei trebuie să plece. N-ar fi exclus ca, sub imperiul aceleiaşi dorinţe de a evita o formulare care nu elimină total impresia de dezacord (prin omonimia singular-plural). unii vorbitori să simtă o motivaţie în plus pentru apelul la formele cu -esc, unde opoziţia de conţinut amintită (sg. -pi.) este clar exprimată formal (trebuieşte - trebuiesc). Aşa cum am mai arătat, acest avantaj ar fi obţinut cu preţul utilizării unor forme lipsite deocamdată de prestigiul exprimării literare. b) Când subiectul rămâne în propoziţia subordonată, a trebui îşi păstrează forma normală pentru orice regent impersonal al unei subiective (persoana a III-a. singular): Trebuia să plece ei mai întâi. Va trebui să plece ei mai întâi. A trebuit să plece ei mai întâi. Poziţia subiectului de persoana a III-a plural (ei) nu mai justifică aici acceptarea abaterii de la regula regentului impersonal, de aceea trebuie evitate formulări ca Au trebuit să plece ei etc. 29 Situaţia se prezintă diferit la structurile analizate la punctul 2. Variantele contrase, cu subiect la plural, îl păstrează pe a trebui la acest număr (plural), indiferent de poziţia subiectului: Familiile trebuiau anunţate. Trebuiau anunţate familiile. Prin suprimarea auxiliaruLui afi, este greu pentru vorbitori să interpreteze substantivul familiile ca un subiect al participiului, iar pe acesta ca un subiect al lui a trebui. Situaţia insolită a participiului în asemenea contexte (aceea de a avea subiect şi de a fi el însuşi subiect) este discutabilă chiar şi pentru specialişti. Soluţia practică adoptată de vorbitori (pluralul generalizat, indiferent de topică) arată că ei percep aici semiauxiliarul a trebui în sintagmă sudată cu participiul de la dreapta lui, iar subiectul îl raportează la întregul bloc verbal (numit predicat compus/complex de unii lingvişti). c) Ca a trebui se comportă şi alte câteva verbe, în ipostaza de regente impersonale ale unor subordonate cu subiect la plural: a urma:

afi:
Eu urma să plec/ Noi urma să plecăm. Tu urma să pleci/ Voi urma să plecaţi, dar El urma să plece/ Ei urmau să plece. Eu era să cad/Noi era să cădem. Tu era să cazi/ Voi era să cădeţi, dar El era să cadă/ Ei erau să cadă. Tot ca la a trebui, nu sunt admise formele "personale": Eu eram să cad, Tu erai să cazi, Eu urmam să plec, Tu urmai să pleci. De asemenea, este respins pluralul la persoana a IH-a când subiectul (la plural) este plasat în interiorul subiectivei: Urma să plece ei mai întâi (nu Urmau să plece ei). Era să cadă ei mai întâi (nu Erau să cadă ei). 30 7. Cartea merită citită sau Cartea merită să fie citită? 1. Cartea merită citită este o variantă prescurtată, rezultată în urma suprimării auxiliarului să fie de la predicatul pasiv al subordonatei {să fie citită). Modelul acestei transformări l-au constituit construcţiile cu a trebui, discutate la subcapitolul 6: Familia trebuie să fie anunţată > Familia trebuie anunţată. Se pune însă întrebarea dacă structurile din titlu repetă întocmai condiţiile de contragere semnalate la a trebui. De răspunsul dat depinde şi aprecierea corectitudinii formulării Cartea merită citită. Mai întâi, să precizăm că utilizarea prescurtată a unor structuri pasive de acest tip nu se manifestă doar la cele două verbe amintite aici.

a) Verbul a se cuveni, ca regent al unei subiective cu predicat la diateza pasivă, apare frecvent cu auxiliarul suprimat: Se cuvine să fie luată această măsură/ Se cuvine luată această măsură. Se cuvine să fie luate măsuri urgente/ Se cuvin luate măsuri urgente. Restructurarea operată implică, aşa cum am arătat în subcapitolul 6, modificări de acord şi reinterpretarea relaţiilor din interiorul enunţului rezultat. b) Alte două verbe {a se cere, a se impune) încep a fi atrase tot mai mult în formulări cu participiul în locul diatezei pasive: Se cere luată o decizie urgentă. Se cer luate măsuri urgente. Poate nu chiar în aceeaşi situaţie se află al doilea verb, deoarece o exprimare ca Se impune luată o decizie apare ca uşor forţată, în comparaţie cu varianta necontrasă {Se impune să fie luată/ afi luată o decizie) sau cu cea rezultată din nominalizarea verbului (Se impune luarea unei decizii). Observaţie. Indiferent de frecvenţa sau gradul de acceptabilitate a structurilor contrase pomenite la a) şi b), subliniem că ele se justifică, sunt legitimate semantic şi gramatical, întrucât apar în aceleaşi condiţii cu modelul, într-adevăr, a se cuveni, a se cere, a se impune, ca regente impersonale ale unei subiective, sunt sinonime cu a trebui, se comportă ca semiauxiliare de modalitate, exprimând "necesitatea" acţiunii din verbul următor, cu nuanţă imperativă variabilă. 31 2. A merita se deosebeşte de a trebui atât semantic, cât şi gramatical. El este, în primul rând, un verb tranzitiv personal. în enunţul Cartea merită să fie citită, propoziţia subordonată {să fie citită) este o completivă directă, iar regentul poate sta la orice persoană: Eu merit să fiu citit (lăudat etc). Tu meriţi să fii citit (lăudat etc). Mai mult, a merita, ca verb tranzitiv, nu se poate întrebuinţa cu sens absolut, el reclamă prezenţa, reală sau subînţeleasă, a complementului direct în enunţ. Nu putem spune Studenţii merită, aşa cum spunem Studenţii învaţă. în dialog, în exprimările eliptice, excepţia este doar aparentă, deoarece complementul direct este, îa mod obligatoriu, subînţeles: - Merită Ion un premiu? - Merită! ("un premiu"). Această particularitate a lui a merita (complement direct obligatoriu) este importantă. Prin suprimarea lui a fi din Cartea merită să fie citită, rolul de complement direct al subordonatei este preluat, în mod necesar, de verbul la participiu {citită - Cartea merită citită). Prin aceasta însă s-a ajuns într-o situaţie stranie: participiul acordat, care urmează schema funcţională a adjectivului, este plasat într-o poziţie sintactică (complement direct) cu care este incompatibil. Acesta este motivul pentru care limba literarăa respins varianta prescurtată Cartea merită citită, cape o abatere de la regulile sintaxei româneşti. Anomalia semnalată aici este cu atât mai puţin tolerantă când se manifestă la persoanele I şi a Ii-a: Tu meriţi bătut, Eu merit lăudat etc. Prin urmare, construcţiile corecte sunt: Cartea merită să fie citită sau Cartea merită a fi citită. Observaţii, a) Verbul a merita se foloseşte în limba română şi cu sens impersonal, ca regent al unei subiective: Merită să încercăm şi noi. Dată fiind calitatea de verb personal tranzitiv a lui a merita, cu care apare de obicei, subiectul subordonatei trebuie, în mod obligatoriu, plasat în interiorul subiectivei. Deplasarea subiectului în faţa regentului schimbă situaţia, mai ales când aceasta este de persoana a IlI-a, iar predicatul subiectivei este la diateza pasivă: Merita/să fie citită toată cartea {merita + subiectivă). Toată cartea mertia/săfie citită {merita + compl. directă).
32

Dacă prima construcţie (şi interpretare) este uşor ambiguă, a doua vari-

antă evită orice echivoc semantic şi gramatical. b) înlocuirea unei subordonate al cărei predicat este la diateza pasivă, cu participiul verbului respectiv, reprezintă un procedeu economicos şi productiv în limba română. Totul este ca funcţia rezervată participiului acordat să fie în concordanţă cu valenţele sintactice ale acestuia. Aşa cum am arătat deja, participiul urmează schema funcţională a adjectivului, de aceea refuză orice încadrare improprie. Cazul lui a merita + participiu nu este singular. De pildă, un verb ca a aştepta, nu admite o variantă prescurtată, deoarece oferă participiului care substituie subordonata funcţii incompatibile cu statutul sintactic al acestuia (c. direct şi c. indirect): El aşteaptă să fie invitat (c.d.). El se aşteaptă să fie invitat (ci.). El aşteaptă invitat şi El se aşteaptă invitat sunt, din motivele arătate, inacceptabile. Cel mai adesea, participiile rezultate în urma unor transformări, cum sunt cele de mai sus, îndeplinesc funcţia de element predicativ suplimentar, determinată de dubla lor orientare: spre verbul din stânga (ca reprezentant al fostei subordonate) şi spre un nume (ca orice cuvânt cu comportament adjectival). Ex.El lasă să fie aşteptat > El se lasă aşteptat. El consideră că a fost învins > El se consideră învins. Ea visa să fie invitată > Ea se visa invitată. Se înregistrează chiar un abuz de astfel de elemente predicative suplimentare, dintre care unele se află la limita de jos a toleranţei: El se vrea lăudat, El se cere tratat, Ea se dorea aleasă. 8. Nu merită să cumperi aşa ceva sau Nu se merită să cumperi aşa ceval Enunţurile din titlu ilustrează un model sintactic frecvent atestat în limba română: verb impersonal + subordonată subiectivă. într-o asemenea schemă relaţională, regentul poate fi actualizat prin:
33

a) verb impersonal propriu-zis: a trebui, a se cuveni, a se întâmpla etc. b) verb personal, supus unei transformări de "impersonalizare", prin trecerea la reflexivul pasiv {se zice, se aude, se ştie, se anunţă că ...) sau, mai rar, la pasivul impersonal {este ştiut că...). Verbele de la a) nu pot fi raportate la un subiect-persoană {eu, tu, el), de aceea, formal sunt unipersonale, dispun doar de persoana a IlI-a: Trebuie să plecăm. Se cuvine să aplaudăm. Verbele de la b) sunt tranzitive, tripersonale (au paradigma completă) şi constituie o clasă bogat reprezentată în limbă. "Impersonalizarea" lor şi utilizarea cu o singură formă (de persoana a IlI-a singular) are loc contextual, este cum am menţionat, rezultatul unei transformări. Marca formală a acestei schimbări de statut este, în primul rând, pronumele reflexiv se. Exemplu: a lucra (personal) Eu lucrez Tu lucrezi El/ea lucrează Noi lucrăm Voi lucraţi Ei/ele lucrează a lucra ("impersonalizat", devenit, formal, unipersonal) Se lucrează numai ce a fost proiectat. Practic, aproape orice verb tranzitiv are o variantă "impersonalizată", potenţial regent al unei subiective. Verbul a merita se plasează, cum am arătat în subcapitolul 7, undeva între cele două clase menţionate la a) şi b); el este un verb tranzitiv tripersonal (ca a lucra), dar cunoaşte şi o utilizare impersonală, nemarcată formal, prin se (ca a trebui): Eu merit

ronţăi. Admisă este doar varianta fără se: Nu rentează să cultivi plante tehnice sau Rentează să cultivi plante tehnice. generează o exprimare pleonastică şi. a evolua. de aceea aplică procedeul de la b). Ea apare mai ales la verbe neregulate (a da. Forma corectă: Nu merită să cumperi aşa ceva (cu varianta afirmativă Merită să cumperi aşa ceva). Prin urmare. este sinonim cu a merita. neologism de conjugarea I. nu are o reprezentare puternică la indicativ prezent (respectiv. Adăugăm că. în primul rând. are o poziţie ingrată în sistemul verbal românesc. Este vorba. b) Ocazional. a sta. sau cu radical terminat în alte vocale (a mormăi. Aceeaşi omonimie se regăseşte şi la verbele de conjugarea a IV-a cu radical în -u. explicaţia nu este o scuză. eu o să continuu/ am să continuu. care. în -/: a apropia. 34 Unii vorbitori nu au percepţia clară a celui de al doilea sens al lui a merita. a vrea) sau la alte câteva. Celelalte neologisme cu forme similare de infinitiv {a dilua. a tăia etc. Fragilitatea modelului la care s-a încadrat verbul a continua explică slaba rezistenţă a acestuia la influenţa unor subclase flexionare apropiate. este nerecomandabilă. în consecinţă. a evacua. a eşua etc. conjunctiv prezent şi viitorul cu să. nu reprezintă un reper paradigmatic constant.. sunt cele cu desinenţa -u (semivocalic): eu continuu. a insinua. deoarece utilizarea acestui verb {a exista) ca regent impersonal al unei subiective (substitut pentru nu se poate) apare ca forţată. 35 Acestea sunt verbe neregulate.tu te apropii. a) Un statut similar are a renta. a efectua. a scrie). evaluez. neadecvată. a mărâi etc): eu contribui/tu contribui. Pe de altă parte. opoziţia -u (semivocalic)/-/(semivocalic). urmând modelul fără -ez al conjugării I: eu continuu tu continui el/ea continuă noi continuăm voi continuaţi ei/ele continuă Grupul verbelor de conjugarea I cu radical în -u. "impersonalizarea" prin reflexiv: Se merită să cumperi aşa ceva/ Nu se merită să cumperi aşa ceva. de verbele de conjugarea I. Apariţia lui se este însă superfluă.Merită să încercăm şi noi. fără -esc (a atribui. pentru indicativ prezent.). Cele arătate până aici (fragilitatea modelului şi analogia cu alte tipare flexionare) explică numărul mare de abateri de la normă în utilizarea verbului a continua {eu continui/ eu o să continui/ am să continui). tot cu radical monosilabic (a şti. a constitui. de aceea reamintim că formele corecte de persoana I. care au forme omonime pentru persoanele I şi a Ii-a. Eu continui cursa sau Eu continuu cursa? ■Verbul a continua. a speria. evoluez. a evalua. indicativ prezent: eu mă apropii . cu radical vocalic. Observaţii. de la persoanele I şi a H-a. a lua. este extrem de redus în limba română: a lua şi derivatele sale {relua. A continua face excepţie. eu trebuie să continuu. fără -ez la flectiv. efectuez etc). nici varianta fără se {Nu există să nu câştigăm) nu are un statut prea nobil. redundantă. în acest caz. este atestată şi o formulare ca Nu se există să nu câştigăm. 9. cu radicalul în vocala -u. Aceasta înseamnă că a doua variantă din titlu este cea recomandabilă: . a contribui etc). conjunctiv prezent). ca verb impersonal.) s-au încadrat la tipul de flexiune cu -ez {diluez.. este incorectă construcţia: Nu se rentează să cultivi plante tehnice (sau Se rentează . respinsă categoric de limba normată.Tu meriţi El/ea merită Noi merităm Voi meritaţi Ei/ele merită . Ca şi în alte împrejurări. a prelua). a bântui.

Cu paradigma auxiliarului morfologic pentru timpul viitor: voi vreau vreau vrei vei vrei vrea va vrea vrem vom vrem vreţi veţi vreţi = vreau vor ¥ vor Aici este vorba doar de persoana a IlI-a plural (indicativ prezent). perfectul simplu: vrui. tu vrei etc. voiau. Ei nu vreau nimic sau Ei nu vor nimici Verbul a vrea este supus unei duble contaminări formale.a voi. cu excepţia formelor de imperfect. vroiau. moduri este preferat a vrea. pot să apară în variaţie liberă cu vream. inexistentă în sistem. Rezultă că între cele două formulări din titlu. voiaţi. dar care au o cunoaştere limitată a normelor gramaticale.prioritare. voirăţi. aşa cum se vede în prezentarea paralelă de mai jos: a voi —r a vrea a vroi o vreau voiesc vroiesc vrei voieşti vroieşti vrea voieşte vroieşte 36 vrem voim vroim vreţi voiţi vroiţi vreau voiesc vroiesc Limba literară a respins paradigma hibridă (a vroi). vreau. a fost operată o diferenţiere singular/plural (El o să meargă . probabil. plus conjunctivul prezent al verbului de con- . vreau sau voiam. La altele. Vorbitorii care utilizează forma greşită (Ei or să meargă) sunt. voiră. verbe sinonime. îi duce uneori la excese. cea cu vor. vreai. domină distribuţional în raport cu eu voiesc. în exemplul nostru. Uneori. în general. Este adevărat că şi prima variantă {Ei nu vreau nimic) apare destul de frecvent. vroiaţi. învechită. voiam. combinată. La unele timpuri. eu vreau. oameni preocupaţi de corectitudinea exprimării lor. Observaţie. tu voieşti etc. Ei o să meargă sau Ei or să meargă? Formularea corectă este prima: Ei o să meargă. neadecvată unei exprimări exigente. voiaţi. Am putea alcătui o paradigmă mixtă a perfectului simplu. prin marea lor frecvenţă. vrea. vroia. Reamintim că acest tip de viitor are următoarea structură: auxiliarul invariabil o. între a vrea şi a voi. voia. la indicativ prezent. dar ea are un statut de formă populară. La imperativ se utilizează numai a voi {voieşte tu! voiţi voi!). dar opţiunea limbii literare este mai tranşantă: a adoptat paradigma nouă. 1. care. combinată cu dorinţa de a nu greşi. corectă este a doua: Ei nu vor nimic. Cu paradigma unui verb sinonim . Această nesiguranţă. s-a stabilit un fel de complementaritate în distribuţie. . voiau (imperfect) sunt preferate în raport cu vream. 2. vreaţi. în interiorul aceluiaşi timp.egale. De exemplu.Eivr să meargă). apar diferenţe de utilizare. 10. voiră prioritare). prin urmare. voiai. care să arate astfel: vrui vruşi vru/voi voi ram voirăţi voiră 37 Probabil această alternanţă funcţională a favorizat treptat contaminarea formală şi apariţia variantelor hibride. vream. de la o persoană la alta (ex. vroiam. de frica unui dezacord. vroiam. vruşi . au primit statut de variante tolerate. vreaţi. vru/voi . vroiai.Eu continuu cursa. 11. a voi are întâietate: voiam.

prin încadrarea lor la două modele.e. Viitorul format cu conjunctivul (o să merg. şi invers. dar ele nu au fost reţinute de limba literară. este caracteristic exprimării scrise. la conjunctiv (să preceadă. Regula este valabilă pentru persoanele I şi a Ii-a. La unele verbe (ca a scrie. Conjunctivul prezent este identic. 39 c) Când avem de-a face cu verbe a căror flexiune este neregulată: dă să dea. în felul următor: verbele care au desinenţa -ă la indicativ prezent.el/ea să meargă).jugat: o să merg. a creat falsa impresie că "viitorul literar" este reprezentat numai de cel construit cu auxiliarul a vrea şi infinitivul verbului de conjugat (voi merge. de aceea o semnalăm aici. datorită aceleiaşi incompatibilităţi fonetice. ori de câte ori consideră că se impune o exprimare literară. pentru indicativ şi conjunctiv. Observaţie. Excepţiile de la această regulă a interşanjabilităţii desinenţelor (ă e. cel cu infinitivul: eu oi merge. "viitorul academic" (voi merge etc). Primele două au şi un conjunctiv "regulat". eţi. aşa cum recomandă lucrările normative {precedă. . Forme de viitor cu caracter popular-familiar. noi om merge. .să taie. Ele se înregistrează tocmai la viitorul considerat literar prin excelenţă. regional.Desinenţa -ă nu poate fi precedată de i semivocalic. la minatoarele verbe: a ploua (plouă .să plouă) şi a oua (ouă . a se speria). e . b) Când verbele prezintă o flexiune mixtă. citeşti . 2. 1. este nerealizabilă din motive fonetice. ei or merge. să ploaie). am să merg) este varianta literară pentru celelate stiluri. se constată o percepţie uşor deformată a statutului lor în raport cu limba literară.arhaic. Aceste forme de persoana a IlI-a singular (conjunctiv prezent) se repetă întocmai la persoana a IlI-a plural (ei/ele să înveţe. toate cele trei tipuri de viitor sunt corecte. de care este bine să se ţină seama. am să merg).să se suie. marcheză aceeaşi persoană la conjunctiv prezent prin desinenţa -e (el/ea învaţă . stă . Omonimia de la persoana a IlI-a prezent (indicativ şi conjunctiv) rezultă din tratarea lor ca verbe de conjugarea I. la care se adaugă conjuncţia să (citesc . conferind naturaleţe exprimării orale.să stea. să succeadă) (vezi subcapitolul 2).să scrie).el/ea să înveţe). în legătură cu diferitele modalităţi de exprimare a viitorului în limba română. el o (a) merge.să ouă). este . Observaţii. persoana a IlI-a. Cei mai mulţi vorbitori întrebuinţează forma cu -ă (să aibă). Persoana a IlI-a cunoaşte un joc al interşanjabilităţii desinenţelor (ă . Regional există forme diferenţiate de conjunctiv (ex. Se pare că şcoala nu este străină de această optică. persoana a IH-a. vei merge etc). Această incompatibilitate fonetică a creat forme omonime. e . semivocala i nu este marcată în scris. voi ăţi (îţi. în limba română. în scopul evitării ei. oi) merge.să citesc. corectă. ei. cu indicativul prezent. dar ca verbe de conjugarea a IlI-a. tu ăi (îi. cum este cazul lui a preceda/a precede şi a succeda/a succede. scrie . oţi) merge. există. se suie . succedă).ă) se produc în următoarele situaţii: a) Când apariţia lui ă sau e. imprimând o notă de livresc şi artificial comunicării lor. se sperie . Abaterea de la normă este însă destul de frecvent atestată.ă). mai ales pentru stilurile ştiinţific şi administrativ. 38 12. la conjunctiv.Desinenţa -e nu poate să apară precedată de u semivocalic. să steie). literare. ei/ele să meargă). o să mergi etc. Trebuie să aibă răbdare sau Trebuie să aibe răbdare? 0. De aici şi un abuz al elevilor în utilizarea ultimei variante.să citeşti). cu precizarea că există totuşi o specializare stilistică. în realitate. adică varianta corectă.să fie. la indicativ. Utilizând frecvent sintagma "viitorul popular" pentru formele compuse cu conjunctivul (o să merg. Mulţi păstrează această obişnuinţă şi mai târziu. Tipul de viitor cu infinitivul. dar acesta are un statut regional . generând omonimie desinenţială în -e (taie . (1) Forma să aibă este aberantă în sistemul flexionar al lui . cele care au desinenţa -e o schimbă la conjunctiv cu -ă (el/ea merge .să se sperie. în -e (să deie.

Ele trebuie rescrise cu completarea respectivă. persoană. A venit fără să fi scris sau telefonat înainte sau A venit fără să fi scris sau să fi telefonat înainte? Flexiunea verbală cunoaşte două modalităţi de realizare: prin forme sintetice (scriu. să saie. Se înţelege că şi gradul de toleranţă faţă de varianta "prescurtată" este diferit. voi. scriam. lucru pe care îl lăsăm în seama cititorului.el/ea să vrea. Va fi scris sau telefonat înainte de a veni (viitorul anterior). ele fac parte din "cuvântul morfologic". O formulare ca în viaţa mea am văzut şi auzit multe este mult mai uşor acceptată decât în viaţă o să vezi şi auzi multe.el să iese. Ea nu trebuie să compromită claritatea mesajului sau să pericliteze integritatea unor structuri morfologice. Aşa s-a procedat cu să fi. Tot aici trebuie incluse formele compuse cu să. perfect). am să. nici desinenţa -e. precedat de un auxiliar morfologic (am. se constată că existenţa unui conectiv subordonator în faţa auxiliarului favorizează omiterea acestuia la al doilea termen coordonat. Omonimia indicativ-conjunctiv se realizează aiei în baza unei desinenţe zero: el/ea vrea . de aceea prezenţa lor este strict necesară. De exemplu. Unii vorbitori inversează în mod eronat aceste forme. Preferinţa vorbitorilor pentru formularea "prescurtată" este normală şi corespunde unuia dintre principiile care guvernează din interior dinamica limbii . Exprimarea "economicoasă" are însă anumite limite.perfect) etc. (4) De evitat şi formele iotacizate regionale ca: să amăie. considerându-se că este suficientă prezenţa acestor indicatori gramaticali la primul constituent al coordonării. probabil sub influenţa graiului "de acasă". cu A scrie şi citi a învăţat la vârsta de 5 ani. nu se aplică la nivelul morfologic şi cu atât mai puţin la cel fonologie Omiterea auxiliarului morfologic al formelor verbale compuse nu este acceptabilă nici în structurile coordonate. a bea). Să se compare.a avea doar din punctul de vedere al radicalului (aib-).să aibă. De asemenea. să rămăie. să vie. spunând el iasă . desinenţa -ă respectă regula menţionată la punctul 1 (e-ă): are . în româna actuală proliferează obiceiul de a renunţa la aceste afixe mobile în structurile coordonate. scrisesem etc). să ţie. pentru persoana a IlI-a. aş. Această . participiu sau gerunziu). A scris şi telefonat înainte de a veni (perfectul compus). număr). Este vorba de nerepetarea auxiliarelor la verbul al doilea (al treilea etc). să beie nu sunt literare. 1.economicitatea. Subînţelegerea este un concept sintactic. Va scrie sau telefona înainte de a veni (viitor). care nu au la indicativ prezent nici desinenţa -ă. el/ea bea . poate fi reperată la toate timpurile şi modurile compuse: A venit fără a scrie sau telefona înainte (infinitiv prezent). să trimită etc.el/ea să bea. să crează. Alături de forma greşită să aibe. Auxiliarele menţionate-sunt foarte importante. perfectul compus apare mult mai frecvent în această ipostază. la prima variantă din titlu: 40 A venit fără să fi scris sau telefonat înainte. timp. A venit fără a fi scris sau telefonat înainte (inf.opt. în condiţiile arătate. în comparaţie cu conjunctivul prezent sau formele compuse cu acesta.el/ea să iasă. să vază. în acest sens. exprimare greu de acceptat în orice împrejurare. Ar fi scris sau telefonat înainte de a veni (cond. tolerabil în comunicarea nepretenţioasă. care se asociază cu prezentul conjunctivului. să fi etc). Unele timpuri (moduri) se pretează în mai mare măsură decât altele la suprimarea auxiliarului în coordonare. trebuie evitate şi variantele să aivă sau să aive. Suprimarea auxiliarului verbal. o să. Formele să vreie. un enunţ ca A trăit fără a scrie sau citi un singur rând. (2) O regulă aparte funcţionează în cazul unor verbe monosilabice de conjugarea a Ii-a (a vrea. ca cele exemplificate mai sus. Acestea din urmă sunt alcătuite din verbul de conjugat (la infinitiv. aş fi. să spuie. ca purtătoare de sensuri gramaticale (mod. 13. (3) Verbul a ieşi îşi marchează opoziţia indicativ-conjunctiv prin formele: el/ea iese . Observaţii.

Varianta fără de apare mai ales în exprimarea lingviştilor şi a unor profesori de limba română. forma a doua are o frecvenţă mult mai mare decât cealaltă. unele lucrări normative au renunţat să mai condamne varianta cu de. este prima: Stăm bine în ceea ce priveşte rezultatele sportive. consacrată de uz în această formă. Statistic vorbind. în realitate. care. 14. formularea având aceeaşi legitimitate ca şi A fost bun şi drept (dar cu o interpretare diferită. şi în conformitate cu exigenţele ei sunt corecte formulările: Este greu a distinge binele de rău (nu Este greu de a distinge binele de rău) şi El încetează a mai colabora (nu El încetează de a mai colabora). Intervenţia în baza unor raţiuni de ordin etimologic sau în numele unei sintaxe a îmbinărilor libere nu a avut şi nu are sorţi de izbândă. pronumele relativ îndeplineşte aici funcţia de subiect. creează o falie lingvistică artificială. în care verbul a avea este un auxiliar de modalitate. acceptând utilizarea în variaţie liberă a celor două forme. rezultată din obligativitatea subînţelegerii). prin prepoziţia pe şi prin anticiparea lui sub forma atonă a pronumelui personal în acuzativ: .diferenţă de acceptare sugerează rolul unor asemenea asocieri (conective subordonate + forme verbale compuse) în declanşarea mecanismului care a dus la extrapolarea unui fenomen sintactic (nerepetarea unui element comun al termenilor coordonaţi) la nivelul morfemelor.. fapt care impune repetarea lui în faţa tuturor termenilor coordonaţi: Se juca şi se plimba zilnic (nu Se juca şi plimba zilnic). astăzi este o locuţiune verbală românească. Avem a face cu un impostor sau Avem de-a face cu un impostori Locuţiunea verbală subliniată în titlu {avem a face/avem de-a face) circulă în ambele variante. în cazul lui avem de-a face trebuie să ţinem seama însă că aceasta este o construcţie fixă. într-adevăr. Observaţie. iar asocierea lui cu un participiu poate fi asimilată cu o îmbinare liberă. potrivit căreia infinitivul. când îndeplineşte funcţiile de subiect sau complement direct. O situaţie specială prezintă diateza pasivă {sunt lăudat.") Avem a ne plăti datoriile mai întâi. dincolo de orice discuţie referitoare la geneza acestor construcţii. 2. (= "Trebuie să. omiterea auxiliarului morfologic constituie o abatere de la normă. în pofida aparenţelor. cum se susţine. nu trebuie să fie precedat de prepoziţie. Chiar dacă ea provine dintr-o traducere greşită a unei construcţii franţuzeşti ("avoir affaire"). al afixelor mobile. Vorbitorilor indecişi le recomandăm să apeleze la avem de-a face. Stăm bine în ceea ce priveşte rezultatele sportive sau Stăm bine în ceea ce privesc rezultatele sportivei Formularea corectă. eşti lăudat etc. Avem a da socoteală de tot ce facem. Afixul mobil al diatezei reflexive (=pronumele reflexiv) are un alt statut morfosintactic. la început. care este dublu marcat. Dar.. Auxiliarul are aici autonomie morfologică. iar substantivul menţionat {rezultatele) este un complement direct. 15.). "subînţelegerea" lui a fi într-o frază ca A fost lăudat şi premiat se poate plasa la nivel sintactic. Este un pas înainte în acceptarea unei realităţi lingvistice. fără ezitare şi fără complexe. Nu trebuie confundată această locuţiune {avem de-a face) cu seria mai largă de sintagme libere. Al doilea pas l-ar constitui 42 renunţarea la forma fără de. dat fiind cercul în care se foloseşte. la gradul lor 41 de acceptabilitate în comunicarea nepretenţioasă. Cei ce apelează la pluralul predicatului din propoziţia subordonată {privesc) interpretează substantivul rezultatele ca subiect şi fac acordul în consecinţă. Mai nou. Ei îşi justifică opţiunea prin apel la regula gramaticală. Faptul se poate demonstra uşor prin înlocuirea acestui complement direct al lucrului cu un complement direct al persoanei. în această situaţie nu se pune problema admiterii prepoziţiei: Avem a face treburile mai importante. Norma aceasta există. Din această cauză. reamintim că din punctul de vedere al limbii literare.

în mintea vorbitorului. stăm bine) sau când în locul lui ceea ce apare pronumele relativ cât: Cât priveşte rezultatele sportive. care exprimă aceeaşi idee. o structură invariabilă. dar fără complicaţiile amintite: în privinţa rezultatelor sportive. avem rezultate mai bune sau Date fiind noile condiţii de lucru.. într-adevăr.. dintre cele două variante prezentate în titlu. care nu sunt evidenţiate de fiecare dată prin mărci formale clare. cum ar fi desele abateri de la regula subiectului în nominativ (vezi şi exemplul din titlu). în aceeaşi dublă ipostază: a) Gerunziu pasiv + subiectivă (cunoscut fiind că. prin dublul lor rol (conective interpropoziţionale şi părţi de propoziţie). în asemenea poziţie. In ceea ce-i priveşte pe sportivi. interpretarea construcţiei pasive ca o structură fixă. Un gerunziu pasiv inversat întâlnim şi la alte verbe (a cunoaşte. în plus.întrucât verbul aflat la gerunziu (a da) este la diateza pasivă. generală. Consecinţele se văd în planul acordului verbal.. care dă impresia unui dezacord. am oprit fabrica. b) Construcţie gerunzială absolută (cu cele patru forme acordate): Cunoscut fiind marele său talent. Dat fiind noile condiţii de lucru. care are propriul său subiect (condiţii). stăm bine. fiind dată (noua formă de organizare). Observaţie. apare pentru mulţi chiar ca o locuţiune conjuncţională cauzală (dat fiind că). el trebuie să-şi acorde participiul după subiectul construcţiei. . 44 Inversarea ordinii în care apar uneori componenţii diatezei pasive (auxiliar + participiu > participiu + auxiliar. în funcţie de genul şi numărul acestuia: fiind dat (noul sistem de salarizare). prezintă anumite anomalii sintactice.Stăm bine în ceea ce ne priveşte pe noi. avem rezultate mai bune. Prima parte a enunţurilor din titlu (dat/date fiind noile condiţii de lucru) este o construcţie gerunzială absolută. stăm bine. Subordonata de relaţie are un echivalent la nivelul părţilor de propoziţie (complementul circumstanţial de relaţie). asociată cu că... Cunoscută fiind marea sa ambiţie . 43 Vorbitorii care se simt în continuare deranjaţi de această vecinătate singular-plural (priveşte rezultatele). Cunoscuţi fiind prestigioşii săi colaboratori. fără îndoială. S-a plecat probabil de la dat fiind + subordonată subiectivă: Dat fiind că nu avem comenzi. Morfologia sa este sumară. avem rezultate mai bunel 1.. Cunoscute fiind marile sale succese . Pronumele relativ (ca şi cel interogativ) are o semantică vagă. fiind date (noile condiţii de lucru). care înregistrează frecvente abateri de la normă în asemenea situaţii. Cu privire la rezultatele sportive. Din cauza particularităţilor menţionate. 2.. sportivii. pronumele relativ (într-o anumită măsură şi cel interogativ) se impune mai greu. dezacordul. Asupra unor cazuri mai speciale vom atrage atenţia în unele din subcapitolele următoare.. au posibilitatea să evite construcţia menţionată. Prin urmare.. Aceeaşi interpretare sintactică şi aceeaşi soluţie de acord se aplică la varianta fără ceea (în ce priveşte rezultatele sportive. stăm bine. diferit de cel al propoziţiei ("noi"). numai ultima este corectă: Date fiind noile condiţii de lucru.. în ciuda perfectei sale gramaticalităţi. ca subiect veritabil. realizând patru variante.. invariabilă.): Cunoscut fiind că nu şi-au achitat datoriile. adică fiind dat > dat fiind) a favorizat. putem spune că stăm bine.. a şti etc). A extinde însă această invariabilitate şi la construcţiile gerunziale absolute este o eroare. 16. fiind daţi (noii parametri de control). li s-a refuzat un nou credit. de cele mai multe ori. cu opoziţii puţine.. dat fiind este. ştiut fiind că .

de colectivitate formată din indivizi. Vă facem cunoscuţi noii voştri colegi. cunoscuţi/cunoscute). cealaltă. dau de obicei următorul răspuns: Majoritatea stătea în picioare este varianta corectă. Există prin urmare. ca şi în cazul lui dat fiind. deoarece respectă acordul formal. vorbitori cu lăudabilă autoexigenţă lingvistică. acordul logic (nu formal) este şi aici mai adecvat. un fel de variantă populară. poate constitui un reper în plus în aprecierea gradului de acceptabilitate al celor două variante. la plural (Majoritatea erau copii). în consecinţă. dintre care una era veselă. ad sensum. La perechea a doua de propoziţii. tolerabilă în anumite condiţii. Aceasta prezintă călătorii ca fiind separaţi în două entităţi monolitice ("majoritate/minoritate"). produce. ca element predicativ suplimentar. trăsăturile formale (veselă) sau de conţinut (veseli) ale subiectului. mai natural şi. recomandabil. Majoritatea era copii sau Majoritatea erau copiii Majoritatea era veselă sau Majoritatea erau veseli? 46 în această alcătuire. din capul locului. nesiguranţă în acord. 17. ştiut fiind) este. având în vedere că acordul se face după înţeles. neliterară. complementul direct din dreapta. de serviciu. chiar în textul „oficial" al normei o diferenţiere de corectitudine şi prestigiu între cele două soluţii. Celebră este mai ales utilizarea greşită a lui cunoscut în vecinătatea adjectivului următoare. angajat sau nu în acest acord. prin repetare. dar cu anumite rezerve. de asemenea. numele predicativ este exprimat printr-un adjectiv. 45 în acest context. care accentuează. Abateri de la această regulă se întâlnesc frecvent mai ales în stilul administrativ: Prin prezenta vă facem cunoscut obligaţiile dvs. care. Majoritatea stătea în picioare sau Majoritatea stăteau în picioare? Cunoscătorii regulilor de acord. substantivizat: Vă facem cunoscut următoarele (în loc de Vă facem cunoscute următoarele). după înţeles. cu substantivul copii în poziţia de nUme predicativ. Majoritatea stăteau în picioare este o formulă posibilă. care se feresc de acordul logic. cu acordul gramatical (Majoritatea era copii). . Participiul lui a cunoaşte. considerându-1 la periferia admisibilului. La prima pereche de propoziţii. Vă facem cunoscute noile dumneavoastră obligaţii. tolerabilă. iar alta nu. acesta este considerat mai degrabă ca o excepţie de la regula acordului. aşa cum sunt prezentate în gramaticile discriptive sau în manualele şcolare. în sintagmă cu a face. participiul cunoscut se adaptează după forma regentului său nominal. Ideea. pe lângă subiect şi verb. Autobuzul era plin de călători. gramatical. datorită aceleiaşi duble ipostaze: una în care este invariabil (cunoscut) şi alta în care sunt posibile patru forme (cunoscut/cunoscută. se constată. de data aceasta cu predicate nominale. fiind în mod categoric inacceptabilă. Vă facem cunoscută noua noastră adresă. Din această cauză. că singura formulare care poate fi admisă este cea cu acordul după înţeles. cu stări sufleteşti diferite.Utilizarea invariabilă a acestor construcţii absolute (cunoscut fiind. neglijându-se forma subiectului (majoritatea). o regăsim la majoritatea românilor trecuţi prin şcoli înalte. a) A face cunoscut + subordonată completivă directă: Vă facem cunoscut că revendicările dumneavoastră au fost acceptate. accentul cade aici pe ideea de pluralitate. b) A face cunoscut + complement direct: Vă facem cunoscut programul nostru. incorectă. intervine şi un al treilea element. în defavoarea acordului la plural. Pentru aceşti intransigenţi apărători ai acordului formal. în locul celor verbale (stătea/stăteau): Autobuzul era plin de călători. 3. în realitate. chiar cu o tentă de exagerare. scoţând în evidenţă inadecvarea acordului gramatical (Majoritatea era veselă). propunem reformularea propoziţiilor din titlu. numele predicativ.

Acest atribut este un substantiv colectiv complet.). Predicatul realizează. majoritatea absolută. fără determinant atributiv (Majoritatea se impune în faţa minorităţii) saucuatribut adjectival postpus (majoritateaparlamentară. Atributul poate fi genitival (majoritatea călătorilor) sau preopoziţional (majoritatea dintre noi).. el trebuie să fie însoţit de un atribut la plural. am accepta acordul formal. Cu sensul de la a) ("cei mai mulţi/cele mai multe"). treime. este cea cu predicatul la plural: Majoritatea stăteau în picioare. în vederea captării acestei realităţi lingvistice într-o regulă mai nuanţată. O parte erau îngheţaţi. numai acord gramatical: Majoritatea conservatoare s-a impus în parlamentul britanic.. în cazul discutat de noi. recurgându-se la o sintagmă implicită. Acelaşi statut semantico-gramatical îl pot avea şi substantivele parte ţi rest. Restul călătorilor au coborât. gramatical: O parte a călătorilor era îngheţată (probabil partea de la geam a fiecărui călător). în contextul şi cu sensul arătat. ne propunem să analizăm în continuare cele trei valori semantice şi combinatorii ale cuvântului majoritate. trebuie să admitem că acordul după înţeles nu este o abatere de la acordul gramatical. subînţeles din context. de exemplu. Datorită caracterului general al informaţiei conţinute. exprimat sau subînţeles. cât şi elementele care compun acea pluralitate (ex. însoţit de un atribut la singular. de asememnea. prin acord pur formal. O parte au coborât. . la fel de legitim. tineretului etc. b) Majoritate. ci un alt tip de acord. care să arate natura "indivizilor" care alcătuiesc această pluralitate. sfert. ca antonim al substantivului minoritate. pătrime etc. Revenind la întrebarea din titlu. c) Majoritate. dar din raţiuni stilistice.Aşadar. a) Majoritate. Apariţia predicatului la singular. ele impun acordul predicatului la plural: O parte dintre călători au coborât. era posibilă apariţia unei sintagme explicite (majoritatea călătorilor). lucru şi mai important. recomandabilă. reprezentând peste 75% din atestările cuvântului majoritate. este forţată. Observaţii. Să se mai observe. Acordul predicatului cu subiectul majoritate. varianta optimă este cea cu predicatul la plural. singur. o pluralitate. majoritatea relativă. studenţimii.) reclamă şi ele un predicat la plural când exprimă o pluralitate . indiferent de prezenţa explicită sau implicită a atributului care 47 "explicitează" pluralitatea. renunţând la anumite prejudecăţi lingvistice. poate fi utilizat. o idee cantitativă. contrazice logica mesajului. poporului. acest atribut la plural poate avea o existenţă concretă. Ezitările de acord apar numai în situaţia de la a). doime. Pentru a ordona puţin lucrurile. ca entitate". Varianta corectă. 2. 1. iar uneori singurul posibil. nu s-a mai repetat substantivul călători. sau una subînţeleasă. considerăm că trebuie să inversăm "raportul de forţe" dintre cele două posibilităţi de formulare. de regulă. Numeralele fracţionare propriu-zise (Jumătate. Cu atribut la plural. Repetăm. cu un atribut genitival. ca subiect. cu un asemenea subiect. în poziţia care ne interesează aici. cu sens generic. aspectul comic al exprimării dacă. Se cuvine să precizăm însă că aceasta este ipostaza cea mai frecventă. în ipostaza de subiect. Dar. Majoritatea intelectualităţii (oştirii. se face numai gramatical. după cum se vede. exprimată. care indică. al doile se utilizează cu articol hotărât (restul) şi se combină. cu sensul "cei mai mulţi/cele mai multe". în raport cu astfel de subiecte.) este de partea reformei. atât trăsătura "pluralitate". exprimă. după precizările de mai sus. cu regent încorporant. Cealaltă poate fi tolerată în anumite condiţii. armată = "pluralitate" + "militar"). cu sensul "partea cea mai mare dintr-o mulţime privită ca unitate. denaturează realitatea evocată. Acordul după înţeles înlătură orice ambiguitate: O parte a călătorilor erau îngheţaţi. Restul au coborât. Primul se foloseşte cu articol nehotărât (o parte). 48 3. majoritatea liberală etc. majoritate este un fel de numeral fracţionar nehotărât. apare.

acordul predicatului se face la plural: O mulţime de dificultăţi s-au ivit pe parcurs. cele două variante ale cuvântului mulţime provoacă reacţii diferite la verbul-predicat. Prima valoare. . ci o concretizează. In subsidiar."explicitată" de un atribut (exprimat sau subînţeles): Jumătate dintre călători au coborât. b) Cu sensul de "masă compactă de elemente. după formă: O mulţime gălăgioasă de tineri se îndrepta spre stadion.mulţimi) şi caz (o mulţime. El nu se mai comportă ca un substantiv. O mulţime de tineri se îndrepta spre stadion sau O mulţime de tineri se îndreptau spre stadion? 0. cu predicatul la plural.nu primeşte determinări adjectivale. Un sfert au coborât.nu mai poate realiza nici una dintre opoziţiile articulării (nearticulat/articulat hotărât. unor mulţimi). pentru cei care văd "mulţimea de tineri" ca o masă compactă.realizează cele trei opoziţii ale articulării (mulţime/o mulţime/mulţimea).are o structură invariabilă (o mulţime). care nu contrazice pluralitatea exprimată de o mulţime. contează excusiv înţelesul ("mulţi/multe"). notăm că este discutabilă aici chiar calitatea de subiect a lui o mulţime. nu este precedat de primul numeral din clasa unităţilor (0). refuzând flexiunea după număr şi caz. mulţime îşi păstrează trăsăturile caracteristice ale substantivului: . în calitatea pe care o discutăm aici. în ipostaza menţionată la b). cea de substantiv. Un sfert dintre călători au coborât. Mulţimile se îndreptau spre stadion. are o formă omonimă cu varianta nonsubstantivală a cuvântului respectiv. aşa cum se întâmplă la un sfert sau la o treime. Ca subiect. forma de singular {o mulţime) fiind nerclevantă. 18. 1. considerată ca unitate".acceptă determinări adjectivale (această mulţime. aşa cum am arătat mai sus. de regulă. deoarece: . Termenul dominant al sintagmei subiective devine. Există însă o situaţie mai delicată. Această mulţime se îndrepta spre stadion. o mulţime gălăgioasă. semantic şi gramatical: să apelăm la o exprimare marcată a substantivului sau să rezolvăm "litigiul" în favoarea interpretării nonsubstantivale. . Mulţimea se îndrepta spre stadion. când substantivul mulţime. Jumătate au coborât. . Concret. nişte mulţimi. O treime au coborât. o explicitează. mulţime are o valoare nonsubstantivală. în felul acesta. variabilitate după număr şi caz. realizarea opoziţiilor de articulare). propoziţia din titlu. fără determinanţi. pluralul predicatului este singura formă adecvată. articulat hotărât/articulat nehotărât). în consecinţă. Cele două valori ale cuvântului mulţime (substantiv . el impune predicatului un acord gramatical. după cum se poate observa şi în exemplele de mai sus. unei mulţimi. a) Cu sensul de "mulţi/multe". Există două soluţii care pot clarifica lucrurile. mulţime are un comportament substantival obişnuit. Ca subiect. uşor de identificat. Observaţie. mulţimea revoltată). exprimată deci substantival. nearticulat/articulat nehotărât. ci ca un fel de adjectiv cantitativ nehotărât sau ca o locuţiune cu această valoare (o mulţime de). Cuvântul mulţime are în limba română două valori. 49 în situaţia de la a).se supune flexiunii obişnuite de număr (mulţime . Această omonimie creează echivocuri semantice şi ezitări în realizarea acordului verbal. . O treime dintre călători au coborât. utilizat la singular. se reco- . Cuvântul jumătate.nonsubstantiv) sunt. este marcată în enunţ prin mijloacele arătate (determinanţi adjectivali. substantivul dificultăţi. Dincolo însă de orice interpretare sintactică în interiorul grupului (o mulţime de dificultăţi). articulat nedefinit (o mulţime).

corelat cu două care presupune pluralul grămezi). compactă. imensă. serie au cuvintele colective morman. Ca substantive. o serie) şi varianta nonsubstantivală (o grămadă. în plus. număr. Este greu de stabilit o listă completă a cuvintelor colective (= formă de singular. seamă nu mai admite nici o determinare adjectivală. 51 în toate celelalte situaţii nemarcate.3. eventual "câţiva/câteva".mandă una din formulările "substantivale": O mulţime (veselă. două s-au păstrat bine {grămadă . Trebuie să spunem: O grupă de elevi a p-lecat (nu au plecat). Formulări substantivale ca această seamă de cuvinte. fiind echivalent cu "mulţi/multe". în limba română actuală. din păcate. cu valoare substantivală sau nonsubstantivală. Substantivele grupă şi echipă. în prezenţa unor grămezi de cartofi. cu articol nehotărât (o grămadă. prin sensul lor colectiv. grămadă. în primul rând. "desubstantivizarea" lor se află în stadii diferite. şir. Categoria cuvintelor colective "desubstantivizate" complet poate fi ilustrată. O echipă de specialişti a lucrat aici (nu au lucrai). adică un cuvânt care exprimă o pluralitate şi care are capacitatea de a include în . altele au ajuns la o distribuţie egală a celor două valori. 2. grămadă şi serie. cu predicatul propoziţional la plural. ca subiecte la singular. corelat cu alta. au totuşi mai multă concreteţe şi un contur noţional mai pronunţat decât mulţime. seama menţionată de cuvinte etc. gălăgioasă. nu cunoaşte flexiune de număr sau caz şi nu realizează opoziţii de articulare. 19. soluţia recomandabilă este acordarea predicatului la plural: O mulţime de tineri se îndreptau spre stadion. pereche. este recomandabil să rezolvăm această omonimie în favoarea variantei nonsubstantivale. un rol dezambiguizant important: O grămadă de cartofi s-a stricat. iar câteva sunt foarte avansate în tendinţa de abandonare a clasei substantivului. neexistând nici un indiciu al valorii substantivale pen50 tru o mulţime. 2. nu sunt atestate decât accidental cu valoare nonsubstantivală. O serie de candidaţi nu s-au mai prezentat la proba orală. în relaţie cu un predicat la plural este considerată ca o greşeală de acord. O serie de candidaţi a intrat acum. deşi prezintă şi ele contradicţia formă-conţinut. ' O grămadă de legume s-au stricat pe câmp.1. dezordonată etc. alta va intra după-masă {serie - substantiv.2. şi contextul situaţional poate constitui un dezambiguizant. fiind atestate. Unii dintre noi vom pleca mâine sau Unii dintre noi vor pleca măinel Pronumele nehotătât unii este un cuvânt încorporant. prin o seamă. se înregistrează aceeaşi buclucaşă omonimie dintre forma substantivală de singular. unele apar doar ocazional cu valoare nonsubstantivală. mai ales însoţită de un gest indicator. grup şi într-o anumită măsură. nu mai sunt posibile astăzi. într-un stadiu avansat al "desubstantivizării" se află puzderie şi sumedenie. Fireşte. ca şi mulţime. în egală măsură. o distribuţie echilibrată. substitutul său). au. contextul lingvistic sau extralingvistic poate juca. cum sunt grămadă sau serie. este lipsită de orice echivoc: O grămadă de cartofi s-a stricat. Altfel. utilizarea substantivală nemarcată a lui o grămadă. De aceea. o serie). în cazul lor. înţeles de plural) care realizează o dublă încadrare lexico-gramaticală. mai ales când sunt utilizate cu sens propriu. 2. El exprimă în permanenţă o pluralitate. Şi la acestea. Apariţia lor. 2. Un comportament aproximativ similar cu mulţime.) de tineri se îndrepta spre stadion.substantiv. Alte cuvinte colective. ca subiect sau constituent al unei sintagme subiective: O seamă de cuvinte ale limbii române au fost împrumutate din franceză. în lipsa indiciilor obişnuite ale valorii substantivale. De aici decurge şi obligativitatea pluralului la predicatul cu care se află în relaţie o seamă.

) reclamă forma de plural a predicatului. Explicaţia este aceea că. Libertatea de selecţie a persoanei predicatului poate fi însă limitată de unii determinanţi care apar pe lângă asemenea subiecte. prin noi. mulţi. câţi). III) rămâne la latitudinea vorbitorului. în cazul exemplelor noastre. întrucât includ constant în pluralitatea lor vorbitorul (noi) sau ascultătorul (voi). conţinutul lor este neîncorporant: Unii vor pleca mâine. în mod obişnuit.). încorporantele facultative reprezintă în limba română o clasă destul de numeroasă: . în opoziţie cu cele obl igatorii. alţii. mai nuanţată. trebuie să se ţină seama. încorporântele facultative (unii) se definesc. Pronumele personale noi şi voi sunt încorporante obligatorii. prin utilizarea lui noi pe lângă subiect. 1. ci şi siguranţa participării la acţiune. pe când în Unii dintre noi vom pleca mâine este dat ca un participant sigur. din punctul de vedere al semanticii generale a enunţului. într-o exprimare mai 53 exactă. ceilalţi. prin persoana verbului-predicat. dv.pronume nehotărâte (unii. regula de acord cu încorporântele facultative (unii. voi.I şi a Ii-a) în pluralitatea evocată de ele apare ca o posibilitate. în consecinţă. întrucât încorporântele facultative nu marchează formal includerea emiţătorului sau a receptorului. . deci printr-un acord după înţeles. ca mijloc foarte economicos de exprimare a includerii sau nonincluderii sale (sau a ascultătorului) în pluralitatea subiectului. câţiva etc). ascultătorul) sau chiar pe amândoi. prin aceea că includerea protagoniştilor comunicării (pers. . şansele de apariţie la predicat a formei de persoana a III-a plural. Includerea vorbitorului sau ascultătorului trebuie privită ca o situaţie de excepţie: 52 Unii vom pleca mâine. zece etc. dar reduce concomitent şi probabilitatea de apariţie a persoanei I plural. în asemenea situaţii. voi exclude persoana I: Unii dintre noi Unii dintre voi vom pleca • *veţi pleca (exclus) vor pleca "vom pleca (excpus) veţi pleca vor pleca. intenţionează să exprime nu numai încorporarea sa probabilă în ansamblul subiectului. Alegerea acesteia (I. iar repetarea ei la predicat nu mai este considerată absolut necesară. de regulă. II. ca în ultimul exemplu. Totuşi. veţi pleca mâine. este constrâns la utilizarea persoanei I plural a predicatului. Observaţii. amândoi. această informaţie se exprimă numai sintagmatic. vorbitorul se include în subiect. dar nu impune restricţii de persoană. între Unii dintre noi vom pleca şi Unii dintre noi vor pleca există diferenţe de care. O discuţie paralelă ar putea avea loc în legătură cu întrebuinţarea ca atribut a pronumelui voi. sporeşte. ideea că vorbitorul s-ar putea include în pluralitatea acestuia este deja exprimată. ca atribute partitive ale încorporantelor facultative (unii. toţi. voi. dv.) şi constă în faptul că noi exclude persoana a Ii-a. dar în Unii dintre noi vor pleca mâine el apare numai ca un participant potenţial la acţiune. Un astfel de rol restrictiv au atributele pronominale partitive exprimate prin încorporântele obligatorii (noi. Ataşarea încorporantelor obligatorii (noi.această pluralitate pe unul dintre protagoniştii comunicării (vorbitorul. noi nu numai că exclude persoana a Ii-a de la predicat.pronume interogative şi relative (care. în ambele formulări. când emiţătorul. toţi. Prin urmare. alţii. nu ca o necesitate. câţiva etc).

2. Pogoanele. este influenţat şi de prezenţa articolului. Toponimele prezintă un tablou mai complex. prezentă la foarte multe nume proprii româneşti. opoziţia de conţinut singular/plural. la plural: Popeştii au fost anunţaţi. are şi aici rol restrictiv în selecţia persoanei. aceia. Bucureşti este capitala ţării. de aceea.substantive (însoţite. cât şi în număr: Lupu a fost anunţată. cu referire la o pluralitate reală. primii. . Prezentăm. Bucureştiul este capitala ţării sau Bucureştii sunt capitala ţării? Contradicţia conţinut-formă. Vălenii de Munte etc. predicatul se acordă după înţeles. şi răspunsul la întrebarea din titlu. b) Complementul indirect (reluat prin persoanele I. aceştia). Acelaşi număr se impune când antroponimul este însoţit de alde: AldePopescu n-au mai venit. explicabile stilistic. Regula acordului în gen respectă criteriul formal: Craiova a fost modernizată. Acordul cu încorporantele facultative urmează aceleaşi reguli şi în situaţia formelor atone ale pronumelui personal în acuzativ şi dativ. în general. jumătate. Timişoara este aşezat pe malurile Begăi) nu a avut sorţi de reuşită şi nici nu trebuie încurajate. formă de plural) se comportă diferit. de obicei. pe categorii de nume proprii. toponimele care prezintă contradicţia conţinut-formă (= conţinut de singular. Clujul a fost vizitat de mulţi turişti. . inserând. Vălenii de Munte este situat în judeţul Prahova ("oraşul"). cu termenul generic "oraş" (ex.. atât în gen. care dublează complementul direct sau indirect. ex. de unul din cuvintele menţionate la celelalte clase.pronume demonstartive (ceilalţi. a II-a sau a IlI-a): Unora ne-a dat curaj \-a dat curaj Ie-a dat curaj. Ele sunt singularia tantum. a) Forma-tip a antroponimului este articulată: Izvoarele. Intervenţia încorporantelor obligatorii. în realizarea acordului. Văduva a fost sancţionat. 2. a) Complementul direct (reluat prin persoanele I. 54 20. 55 încercările de "masculinizare" generalizată.numerale (amândoi. prin acord după înţeles. întrucât jocul priorităţilor conţinut-formă. Ochialbi a venit mai devreme. reclamă numai predicat la singular. doi etc). Toţi românii eram de partea lui). adică la singular: Izvoarele este mai mic decât Aiudul ("satul"). Acestea provoacă o permanentă oscilaţie a predicatului între acordul gramatical şi acordul după înţeles. în ceea ce priveşte numărul. antroponimele nu cunosc. care are aici alte justificări şi alte efecte decât la substantivele comune. la locul potrivit. în continuare. cum ar fi prezenţa/absenţa articolului definit. similar cu cel constatat la predicat. l. La acordul în număr. Regulile existente variază în funcţie şi de alţi factori. Cu acestea. . în funcţie de prezenţa/absenţa articolului definit în forma-tip a acestor nume proprii. predicatul se acordă gramatical. Există şi câteva situaţii. câteva dintre aceste reguli. a II-a sau a IlI-a): Pe unii • ne-a lăudat ■ y-a lăudat \-a lăudat. ca atribute partitive. Pătărlagele. complică efectiv utilizarea lor în funcţia de subiect. în aceste cazuri. când numele de familie se pot folosi la plural. ca subiect. Videle.Antroponimele impun predicatului un acord după înţeles.

în plus. Rapid. Galaţiul. impune acordul gramatical: "Convorbirile literare" au apărut la Iaşi. b) Forma-tip este nearticulată (ex. Observaţie. Sintagma toponimică Bucureştii Noi suferă de acelaşi neajuns. Aceeaşi soartă va avea acest plural şi în alte poziţii sintactice (ex. de obicei. Avem în vedere. Numele proprii care depăşesc sfera antroponimelor şi a toponimelor (titlurile de opere literare. O tendiţă foarte puternică în limba română actuală priveşte toponimele masculine menţionate la b). dar ele nu ni se par recomandabile. Costineştiul. Este vorba de articularea lor la singular: Humuleştiul. a) Forma-tip este articulată . Piteşti. un apelativ. Ca subiecte. dar s-a impus ca nume al unui cartier şi va fi greu de evitat. Bucureştiul etc. Şi aici trebuie să distingem cele două situaţii. formularea a doua este cea recomandabilă: Bucureştiul este capitala ţării. tot aşa cum refuzăm formulări ca Oraş este frumos şi Cluj este mare. 56 Fără a fi greşită gramatical. dintre cele trei variante prezentate în titlu. în care termenul generic are doar o existenţă subînţeleasă: 57 Romanul "Moromeţii" a apărut în 1955 > "Moromeţii" a apărut în 1955 ("romanul"). Lazuri. din motive pe care le vom explica ceva mai jos (punctul 3). în consecinţă. Galaţi. Acest proces este în plină ofensivă şi trebuie intens încurajat. de aceea. Bucureşti. Antena Bucureştilor are un pronunţat iz arhaic). Flori de mucigai etc). potrivit regulilor sintaxei româneşti. se face exclusiv gramatical: Şipotele sunt ceva mai departe. uzul o abandonează. Humuleştii sunt în Moldova. filme. Videle sunt mai mici decât Alexandria). Ploieştiul. echipa Corvinul etc). "Rapidul" a fost învins la scor. date fiind avantajele menţionate. sportive etc. b) Forma-tip a toponimului este nearticulată: Călăţele. Şipote. Humuleşti. în varianta eliptică. în felul acesta se elimină contradicţia conţinut-formă. "Moromeţii" au apărut/a apărut în 1955. Orice nume propriu se asociază cu un termen generic. Costineşti. administrative. . "Corvinul" a fost învins/a fost învinsă la scor. ea reflectă deformat realitatea (nu sunt "mai mulţi Bucureşti"). aceste substantive se articulează {Şipotele. având subiectul nearticulat. reviste. articularea acestora. lpoteşti. Ploieşti etc. Vâlcele. iar acordul predicatului. ea nu respectă o regulă importantă a sintaxei noastre şi trebuie respinsă. Echipa "Corvinul" a fost înfrântă > "Corvinul" a fost înfrântă ("echipa"). care denumeşte clasa din care face parte "obiectul" indicat (romanul Moromeţii. Observaţie. în ceea ce priveşte prima variantă din titlu (Bucureşti este capitala ţării). acele nume care se caracterizează prin contradicţia conţinut-formă. muzicale. titlurile de ziare. varianta cu articolul şi acordul la plural (Bucureştii sunt capitala ţării) este învechită.) prezintă o oscilaţie şi mai mare în privinţa acordului pe care îl impun predicatului.Manifestări ale acordului gramatical nu lipsesc la aceste toponime (ex. dându-se şi o justificare logică acordului gramatical (de data aceasta. culturale. ca subiecte. din nou. Diferenţa articulat/nearticulat în acordul predicatului cu nume proprii ţine de statul gramatical-semantic cu totul special al acestora. întrucât accentuează discrepanţa dintre realitate şi reflexul ei lingvistic. la singular): Humuleştiul este în Moldova. treptat.ambele modele de acord sunt posibile (gramatical/după înţeles): "Craii de Curtea Veche " sunt/este un poem al metaforei. "Florile de mucigai" excelau prin culoare şi pitoresc. ştiinţifice. Convorbiri literare. Această sintagmă apare. 3. Botoşani. numele unor instituţii politice. Botoşanii etc). Lespezi.

la plural: Acest fel (gen. un. Meritul unor astfe 1 de oameni este mare. municipiul Bucureşti. nici. trebuie să admitem că fel {soi etc. Realul a fost învins. Rapida fost învins/învinsă. Real Madrid a fost învins/învinsă. revista Bilete de papagal etc). Ca o recomandare generală. un fel de. semantică şi gramaticală. Ca simplu element constitutiv al locuţiunii. b) Sub aspect sintactic. substantivul oameni este subiect în nominativ. nu mai permit inserarea apelativului. în sensul că nu mai impune cazul acuzativ substantivului din dreapta lui. cuprins în conţinutul informaţional al numelui propriu. genul (tipul. pornind de la criteriul semantic. apare frecvent asociat cu un adjectiv pronominal: acest/ăst. uşor de sesizat. Articularea eliberează aceste nume proprii de sub tutela termenului generic. echivalenţa dintre astfel de. Substantivul fel. este reală. substantivul fel apare într-o îmbinare liberă. Apariţia predicatului la plural {Felul acesta de oameni 59 . nominativ {o idee) sau genitiv {unor oameni). acordul gramatical impune un predicat la singular: Felul {tipul etc. cu funcţie atributivă. această categorie (de oameni). nici subînţelegerea lui ca termen regent. Să se examineze. acest gen de etc. comuna/satul Hîrtoapele. acest tip (de oameni). pe de o parte. spre edificare. Ar fi vorba de un atribut de tip adjectival. dar Rapidul a fost învins. realizează un acord gramatical. nici un fel de etc). soi. sortul etc. mijlocind o subordonare inversă. ce etc. Substantivele din dreapta lui de sunt în dativ {unei studente). O astfel de idee va avea succes. Într-o propoziţie ca Astfel de oameni reuşesc în viaţă. Faptul are importanţă în luarea unei decizii corecte în acordul predicatului. ca un ansamblu unitar. indiferent de poziţia faţă de regent: acest fel de oameni/oameni de acest fel. acest ansamblu cuprinde şi prepoziţia de {astfel de. iar de a devenit o postpoziţie. de nu mai are aici statutul de cuvânt 58 cu regim. romanul Risipitorii. cefei de. Consecinţa este constituirea unei structuri fixe. impunând de fiecare dată un acord gramatical.Numele proprii care sunt nearticulate în varianta-tip.) nu şi-a pierdut aicilotal calităţile combinatorii. folosite ca subiecte articulate. 21.) acesta de oameni reuşeşte în viaţă. soiul. categorie (cu acordul adjectival de rigoare): acest fel (de oameni). Locuţiunile care precedă substantivele menţionate sunt atributele acestora. pe de altă parte. El încă mai păstrează capacitatea de a-şi subordona substantivul din dreapta {oameni). lucrurile sunt doar parţial identice. fapt subliniat prin articulare: felul acesta de oameni. la plural. iar predicatul reuşesc. în care poate fi substituit cu soi. de aceea în acord îşi impune categoriile proprii. în ambele variante.) poate fi interpretat. întrebarea este cât de libere sunt aceste structuri şi în ce măsură pot fi asimilate cu astfel de (oameni). Acest fel de oameni reuşesc în viaţă sau Acest fel de oameni reuşeşte în ■ viaţă? 1. în asemenea condiţii. 2. soiul) acesta de oameni. şi acest fel de. ori de câte ori avem nesiguranţă în acordul cu astfel de nume proprii. situaţia din următoarele enunţuri: Unei a s t f e 1 de studente îi acord nota zece. în care fel îşi pierde identitatea lexico-gramaticală. este bine să apelăm la sintagme explicite (termen generic + nume propriu: echipa Rapid.C. a fostului regent. altfel de. Pur şi simplu el este încorporat. alt. Evităm în felul acesta un hăţiş de reguli destul de complicate. care semantic desemnează varietatea. Acest fel de {acest gen de etc. acest gen (de oameni). tip. De regulă. Prin urmare: F. a) Din punct de vedere semantic. îi acordă independenţă deplină. tip) de oameni reuşesc în viaţă sau Oamenii de acest fel reuşesc în viaţă. genul. Pe de altă parte însă. în enunţurile din titlu însă. Această interpretare ar justifica tratarea substantivului oameni ca subiect. gen.

Pluralul persoanei a IlI-a este exclus. în care să nu mai existe nici un dubiu de interpretare. tip. Cele două posibilităţi se manifestă diferit în următoarele împrejurări: 1 Fiecare. nici una nu au determinanţi. cum s-a văzut. Oricare dintre liderii noştri politici pot fi contestaţi sau Oricare dintre liderii noştri politici poate fi contestat? Pronumele nehotărâte fiecare. 60 a) Predicatul apare la singular. prin conţinutul lor generalizant. Nici unul dintre noi/voi nu va pleca. persoana a Hl-a: Fiecare dintre noi/voi va pleca. dar numai la persoana coincidentă cu cea a pronumelui personal (noi. 3. Fiecare dintre voi aveţi un ideal.. 3.): Fiecare dintre noi avem un ideal. Fiecare. este bine să apelăm la alte scheme sintactice. fel (soi. 2. oricare. Consecinţa. în rest. cele de respingere sunt de ordin morfologic şi. este că fiecare dintre cele două variante prezentate în titlu poate fi contestată (gramaticalitate îndoielnică prima. nici unul. când cu un predicat la singular (după criteriul formal).reuşesc în viaţă) s-ar datora numai atracţiei. Atributul partitiv pronominal (dintre noi/voi) marchează aici includerea vorbitorului/ascultătorului în pluralitatea subiectului. gen. dv. Fiecare. sintactic. ideea de pluralitate. combinată eventual cu aprecierea semantică menţionată la a). voi. voi. oricare. nici unul. totalitatea). b) Predicatul poate sta la plural. nici unul. gen. aceste pronume pot funcţiona şi ca lexeme încorporante (adică pot include în această pluralitate vorbitorul sau ascultătorul). care. gen. recomandabile ar fi următoarele două soluţii: a) Să folosim modelul substantiv la plural + de + acest fel (soi. în felul lor specific. o formă ca Fiecare au un ideal nefiind atestată în limba română. când cu un predicat la plural (după criteriul criteriul semantic). a) Predicatul stă la singular. în această situaţie. dv. ca subiecte. gramaticalitate forţată. articulare (felul acesta de oameni). tip) de cu locuţiunea astfel de întruneşte argumente pro şi contra. parţial. de aceea trebuie acceptată în condiţii de excepţie (vezi subcapitolul 17). tip etc): Oamenii de acest fel reuşesc în viaţă. b) Să recurgem la locuţiunea astfel de. artificială . prin parte. dar. proiectează calitatea unui singur exemplar asupra întregii clase (exprimă. nu pune în discuţie calitatea de subiect a substantivului la plural şi deci nu impietează asupra acordului gramatical: Astfel de oameni reuşesc în viaţă. Punând în balanţă constatările de la 2. Aceasta le permite să se combine. ca atribute partitive. în planul acordului verbal. rigidă. Excepţiile de la persoanele I şi Ii-a au următoarea explicaţie: exprimând. persoana a IlI-a: Fiecare ştie ce vrea. putem conchide că ideea echivalării lexico-gramaticale a lui acest fel (soi. dar numai la persoanele I şi a Ii-a: Fiecare avem un ideal în viaţă. nici una sunt determinate de un atribut par- . opoziţie de număr (aceste feluri de oameni). Oricare puteţi încerca. Prezenţa unei mărci suplimentare (persoana I/II la plural) dă acestei exprimări un aspect tautologic. c) Din punct de vedere morfologic.a doua). Nici unul n-a venit. iar faptul este marcat prin persoana predicatului. Pe baza echivalenţei semantice dintre construcţiile comparate. Nici unul n-am uitat ororile războiului. b) Predicatul poate să apară la plural. cu predicatul la singular. 22. Cele de susţinere sunt mai ales de natură semantică. recomandabilă este soluţia de la a). nici una (de aspect negativ) au următoarea particularitate: sunt pronume la singular. oricare (de aspect pozitiv) şi nici unul. oricare. nici una sunt determinate de pronumele personale noi. categorie) îşi păstrează integral trăsăturile substantivale: flexiune cazuală (felului acestuia de oameni).

Avram Iancu. utilizate mai ales cu articol definit. în care pronumele controversate să apară cu valoare adjectivală. partiţie. recomandăm o formulare mai simplă şi mai sigură. punându-se şi predicatul la persoana a Hl-a: Subsemnatul nu a făcut parte din comisie.). preluată de care.titiv la plural (altul decât noi. Totuşi. rog să binevoiţi . şi folosirea substantivului subsemnatul. Ion Popescu. desemnează locutorul (vorbitorul) în calitate de autor al unui act oficial (cerere. în aprecierea normativă a acestui fapt. Unele substantive ca subsemnat. De exemplu: Subsemnatul. trebuie să ţinem seama de următoarele aspecte speciale: . favorizând acordul după înţeles. Predicatul se pune numai la persoana a IlI-a.forma de plural a predicatului este necesară numai în împrejurările excepţionale menţionate la 1b. dv. Subsemnatul n-am făcut parte din comisie sau Subsemnatul n-a făcut parte din comisiei 1. domiciliat în municipiul Cluj-Napoca. ca apoziţie. . care sporesc distanţa subiectpredicat. în situaţia discutată aici (la 3). se 63 . uşor forţat. totuşi. în celelalte stiluri. în plus. vorbind la persoana a IlI-a despre ei înşişi. Sensul totalitar al pronumelui şi atracţia atributului la plural estompează forma. Ezitările se produc însă la număr (singular/plural): Oricare dintre părţile de propoziţie pot fi omise/poate fi omisă. Aceasta a fost una dintre ideile care s-a impus după revoluţie sau Aceasta a fost una din ideile care s-au impus după revoluţiei în aceste fraze. subscris. nu au nevoie de o exprimare formală a pluralităţii. Pentru cei care vor să evite şovăielile acestui acord. 23.. 149. între subiect şi predicat apar şi alţi termeni explicativi. ca apoziţie. Având în vedere inutilitatea lingvistică a unui acord la plural. predicatul subordonatelor atributive {s-a impus/s-au impus) trebuie acordat cu subiectul care. caracterul contextual încorporant al pronumelor respective. a numelui şi prenumelui celui care semnează. proiectând calitatea unui exemplar asupra întregii clase. printr-un artificiu gramatical. 24. voi. face improprie chiar utilizarea termenului subsemnatul. contract etc). semnatarul acestor rânduri (în scris) etc. Formularea aceasta are un grad sporit de acceptabilitate în comparaţie cu prima {Subsemnatul n-am făcut parte din comisie). favorizând acordul nongramatical. unde lipseşte numele propriu al semnatarului. pe lângă un subiect la singular: Oricare parte de propoziţie poate fi omisă. student în anul IV al Facultăţii de Litere. în ultimă instanţă. Acest pronume relativ are ca antecedent substantivul ideile. Informaţia de plural. declaraţie. apariţia predicatului la persoana I nu se mai justifică. nr. Cei care au. Această identitate referenţială a cuvintelor amintite cu 62 pronumele eu (noi) a impus acordul predicatului la persoana I ca formulă consacrată în stilul administrativ. contestaţie. indiferent de context. pot recurge la perifraze: cel care vă vorbeşte (oral). 2. semnatar. Această soluţie este valabilă şi pentru întrebarea din titlu: Oricare dintre liderii noştri politici poate fi contestat.pronumele în discuţie. str.. pentru a semnala. Oricare lider politic poate fi contestat. chitanţă. Raportată însă la exprimarea obişnuită {Eu n-am făcut parte din comisie) şi această variantă are un caracter artificial. Exprimarea orală. ambiţia unei relatări "obiectivate". Echivalarea substantivelor amintite cu persoana I este facilitată şi de alăturarea obligatorie. Se poate tolera. uneori destul de numeroşi. mulţi vorbitori folosesc pluralul. 61 Acordul strict gramatical reclamă un predicat la singular. prin semantica lor specifică. contractant. cu condiţia ca "obiectivarea" să fie dusă până la capăt. forma recomandabilă este cea de singular: Oricare dintre părţile de propoziţie poate fi omisă.

este pus în umbră de importanţa subiectului din propoziţia regentă. nu înţeleg să. ştii că nu-i adevărat. circulă intens mai ales varianta greşită. Fenomenul semnalat la b) şi frecvenţa manifestării sale se pot datora mai multor cauze. facem următoarele precizări: a) apare foarte frecvent în limba română actuală (unul dintre scriitorii care .. întrucât care nu mai trebuie raportat.. recomandăm vorbitorilor care vor să evite această capcană să apeleze la formularea mai simplă. în care predicatul apare întotdeauna la singular: Aceasta a fost o idee care s-a impus după revoluţie.. ("S-a impus numai una dintre ideile bune"/"S-au impus toate ideile bune". diferenţa singular/plural se reflectă şi în deosebirea de înţeles. Pronumele nehotărât (unul). care domină în acest fel semantica întregului enunţ. la substantivul/pronumele aflat la plural.. dezaprob aceste măsurii în enunţurile de acest tip. una dintre sportivele care . Ca unii care aţi fost aleşi de popor. Cu toate acestea. cu acelaşi conţinut. predicatul atributivei poate să apară în egală măsură la singular (Aceasta a fost una dintre ideile bune. Desigur. Discuţia noastră are în vedere situaţia în care atributiva este neizolată (ca şi în enunţurile din titlu). I. pot să confirm că. în româna actuală. când acesta este vorbitorul (persoana I) sau ascultătorul (persoana a Ii-a). aveţi obligaţia să. întrucât antecedentul lui care. Acest cuvânt exprimă foarte pregnant ideea de singularitate. Am putea spune că ultimul. In legătură cu structura unul/una dintre + substantiv/pronume la plural + care. Observaţii. atât afixal (-1... Utilizarea predicatului din atributiva la persoana I sau a Ii-a nu contrazice logica mesajului. -a). în al doilea rând nu trebuie exclusă contaminarea cu o altă formulare. predicatul atributivei este în mod curent utilizat la persoana I sau a Ii-a: Ca unul care vorbesc această limbă. care s-au şi impus ulterior). care conţin construcţia ca unul (una. o construcţie relaţională fără importanţă pentru predicatul din dreapta ei (ca unul care cunosc situaţia = întrucât cunosc situaţia).. ar trebui să stea întotdeauna la persoana a IlI-a.) 2. predicatul atributivei. Ca unul care ai fost acolo. doar că o dată "obiectul" este caracterizat direct (procedeul simplu).. în consecinţă. 64 25. şi aici. cea cu predicatul atributivei la singular. are avantajul de a reliefa subiectul regentei.transmite predicatului din subordonată. întrucât utilitatea structurii unul/una dintre + substantiv/pronume la plural + care necesită o concentrare mai mare în realizarea acordului verbal.. b) din păcate. Ca unul care cunosc situaţia. (Aceasta a fost o idee care s-a impus după revoluţie). care S-A şi impus ulterior) sau la plural (Aceasta a fost una dintre ideile bune. ca antecedent.. cât şi tematic (unu este numeralul cardinal care numeşte unitatea. exemplarul unic.. mesajul este identic. în ciuda incorectitudinii acestei analize. cu substantivul la singular.. în primul rând. consecinţele ei asupra acordului trebuie luate în seamă şi chiar acceptate. Când subordonata este izolată (prin virgulă/pauză). dar diferită structural. în acest caz. potrivit acordului gramatical. Abandonarea acordului gramatical are. lucrurile se schimbă. mulţi vorbitori simt construcţia ca unul care drept un fel de locuţiune conjuncţională cauzală. nu are persoana I sau a Ii-a. Cum se vede. unul dintre edificiile care . pronumele unul.. unii. în mod obligatoriu. etc). semnalăm atracţia puternică exercitată de unul/una. nonpluralitatea). dezaprob aceste măsuri sau Ca unul care cunoaşte situaţia. unele) care.. Aşa se explică probabil faptul că acest acord nongramatical (logic + atracţie) este mai natural şi mai larg acceptat aici decât cel gramatical. unul dintre aceia care. singura variantă corectă este cea cu s-au impus. care nu poate . iar altă dată prin includerea sa într-o pluralitate care prezintă aceeaşi caracteristică (procedeul mai complicat). Dimpotrivă. în plus. cauze complexe.. Ca una care nu fac politică...

Ana sau Măria? Care este mai gustoasă. 1. are caracter livresc.feminin. o gramaticalitate rigidă.masculin. Corectă este prima formulare: Cine are de pierdut. iar subiectul regentei este de persoana I sau a Ii-a. Observaţii. patronii sau salariaţii? 2. Eu nu sunt omul care să creadă în minuni. 1. patronii sau salariaţii! Alte exemple: Cine e mai bine pregătit. ciorba sau friptura! (nu Ce este mai gustoasă!) Cine este mai emoţionat. 2.fi respins total. mai consistentă.nume predicativ). nu sunt acceptabile. Deci: Care e mai bine pregătită. situaţia se schimbă în favoarea acordului gramatical: Ca om care a văzut multe. iar subiectul este substantiv sau un pronume la plural. la o persoană identică cu cea a subiectului: Cine sunt oamenii aceştia? Cine sunteţi voi? Ce sunteţi voi? 3. când răspunsul aşteptat este la plural sau la feminin. exact ca în varianta a doua din titlu. în cazul în care se anticipează un răspuns la plural sau singular . nu cu interogativul . Eu nu sunt omul care să cred în minuni. 26. Structurile de tipul celor din titlu nu trebuie confundate cu cele în care cine/ce sunt nume predicative. în interogaţiile de tipul Ce-i cu voi! pronumele ce este subiect. O situaţie similară apare când antecedentul este un nume predicativ de identitate. înţeleg ce s-a întâmplat. Acordul cu adevăratul antecedent (substantivul în poziţie de nume predicativ) este însă reclamat de normă: Tu ai fost scriitorul care a semnalat primul acest lucru. iar acordul se face la singular. Datorită identităţii amintite (subiect . Se evită astfel condiţiile restrictive impuse de cine/ce. Acordul nongramatical devine acum nerecomandabil. 27. Celor care nu au siguranţă în utilizarea interogativelor cine/ce. unii vorbitori orientează relativul-subiect şi predicatul său după subiectul regentei: Tu ai fost scriitorul care ai semnalat primul acest lucru. Când apare un substantiv în locul pronumelui nehotărât. 65 M Substantivul are o semintică mai exactă. permiţând un acord al predicatului la categoriile menţionate. A na sau Măria! (nu Cine e mai bine pregătită!) Ce este mai gustos. -i este predicat verbal (="se întâmplă"). de aceea predicatul cu care intră în relaţie de acord trebuie să se afle la persoana a IlI-a singular (masculin): Cine e mai bun? Ce este mai frumos? Unii vorbitori. şi genul feminin. patronii sau salariaţii! Pronumele interogative cine şi ce au în permanenţă valoare de singular . Acesta exprimă şi numărul plural. explicabile prin atracţia complementului la plural. nu mai favorizează interpretarea construcţiei de început ca o locuţiune relaţională. patronii sau salariaţii! sau Cine au de pierdut. Formulări ca Ce-s cu astea!. candidaţii sau părinţii! (nu Cine sunt mai emoţionaţi!) 66 Observaţii. în asemenea situaţii este firesc ca verbul copulativ să apară la plural. ciorba sau friptura? Care sunt mai emoţionaţi. acordă predicatul cu răspunsul scontat.subiect. Cine are de pierdut. candidaţii sau părinţii? Care au de pierdut. ca antecedent al relativului. Cauza plecării mele a fost intrigile colegilor sau Cauza plecării mele au fost intrigile colegilor? Răspunsul la această întrebare depinde de identificarea corectă a subiec- . le recomandăm să folosească relativul care. Aceasta este o greşeală de acord.

Ei au un statut de egalitate potenţială. Cauza plecării mele au fost intrigile colegilor. pluralul predicatului nu se mai justifică. în practica vorbirii însă trebuie să avem în vedere şi regulile speciale. a reprezenta. Impunându-se un autor unic. pentru varianta a doua.subiect. Rezistenţa acordului gramatical şi în topica obiectivă şi în cea inversată. în ultimă instanţă. reluat de o. 3. Din acest punct de vedere. Chiar şi în situaţia numelui predicativ de identitate. nici tata n-a plecat sau Nici mama. dar fac precizarea că în acest caz avem de-a face cu un acord prin atracţie. prin substituire. indiferent de poziţie. indiferent de topica existentă în propoziţie (ex.) 28. în formularea Intrigile colegilor au fost cauza plecării mele? 2.complement direct. Specialiştii care au propus o asemenea interpretare nu resping exprimarea cu verbul copulativ la plural {au fost). deoarece. intrigile . Sportul e pasiunea lui. numai unul este admis ca agent efectiv. dublat prin pronumele în acuzativ . singularul verbului copulativ {a fost) reprezintă forma impusă de regula acordului gramatical. care rămâne acelaşi: Cauza plecării mele au constituit-o intrigile colegilor. care este echivalentul logic al subiectului. pot să apară următoarele situaţii: 1. Este cazul subiectelor Ion şi Măria din enunţul: Sau Ion. cuvinte relaţionale etc. Argumente: t.nume predicativ. ca în matematică: intrigile = cauza. dar. Se poate invoca. Explicaţia "acordului prin atracţie". cauza . este raportul logico-sintactic dintre constituenţii subiectului multiplu. care nuanţează regula generală. Observaţii. foarte numeroase. Această demonstraţie este utilă mai ales pentru situaţiile.P în P . este cea cu verbul a fi la plural: Cauza plecării mele au fost intrigile colegilor. în care nu apare diferenţa de număr între subiect şi nume predicativ. în urma acestei transformări. indiferent de topică. Un asemenea factor. întrucât dispune de suficiente mijloace de a marca funcţiile sintactice. a) Raportul disjunctiv propriu-zis (de excludere) este ori mar- . Pentru cei care consideră substantivul cauza drept subiect.S) nu produce confuzie de funcţii. evitând confuziile: flexiune. şi diferenţa de accent sintactic dintre cele două substantive: cel accentuat este întotdeauna substantivulsubiect. Limba română are o topică destul de liberă.subiect. nici tata n-au plecat? Regula generală precizează că un subiect multiplu reclamă un predicat la plural. 67 Considerăm că analiza corectă este următoarea: intrigile . Nici mama. numele predicativ devine complement direct. Această echivalenţă se poate exprima chiar prin semnul egalităţii. putem spune: Pasiunea lui o constituie sportul (cu pasiunea . astfel încât uşurează misiunea identificării subiectului.tului. Singura variantă corectă. cu numele predicativ intrigile. acceptabilitatea enunţurilor produse în ambele alcătuiri demonstrează că adevăratul subiect este intrigile. Cauza . In enunţurile de acest tip apare aşa-numitul nume predicativ de identitate. numai substantivul-subiect îşi impune forma prin acordul cu verbul copulativ: Intrigile colegilor au fost cauza plecării mele. deoarece. De ce un asemenea "acord prin atracţie" nu este acceptat şi pentru cauza. de excludere reciprocă.o). acord. Pasiunea lui e sportul. iar proba acordului nu mai funcţionează: Pasiunea lui e sportul. în toate aceste cazuri. care este mai apropiat. sau Măria va veni. în sensul că oricare poate face acţiunea verbului-predicat. nu rezistă. 68 Sportul este subiectul propoziţiei. O altă probă concludentă se poate produce prin substituirea verbului a fi cu un sinonim tranzitiv: a constitui. Componenţii subiectului multiplu sunt în raport disjunctiv. schimbarea ordinii (S .complement direct. care ţin seama de anumiţi factori suplimentari. din punctul de vedere al acordului.

în situaţia analizată este de preferat transferul disjuncţiei exclusive la nivelul frazei. III). c) Situaţia se complică atunci când subiectele aflate în raport disjunctiv propriu-zis (de excludere) sunt de persoane diferite sau de genuri diferite.. sau tu vei pleca. autonomie (marcată de o pauză în vorbire). de aceea regula predicatului. Sau Ion. ci Ion a plecat. încât fiecare pare . ci Ion. cu predicatul al doilea subînţeles: Nu Măria a plecat.. în enunţurile interogative dublarea conjuncţiei nu este posibilă. ci Măria a fost invitată. Acordul cu ultimul subiect (atracţie) compromite egalitatea potenţială. adică întărirea ideii de asociere între componenţii subiectului multiplu. sau tu vom merge. în sensul că unul face. altul nu. situaţie în care. nu cu cel negat prin nu. sau tu.cat de perechile conjuncţionale: sau . şi Măria au plecat. şi. la plural. clar exprimată. dar estompează realitatea subiectului exclus. unul are o calitate. nici Măria n-au mai plecat.fie. din prima fază. Ion şi Măria n-au mai plecat. ori. nu doar potenţială.. Desigur. nici) nu este cel aşteptat.. ca în cazul de faţă): Sau eu. formulată mai exact.. Măria. de asociere. ar suna astfel: predicatul se acordă cu subiectul pozitiv. Nici Ion. celălalt nu face acţiunea verbului. Sau Ion va fi invitat. iar celelalte elemente ale enunţului nu aduc precizări de natură să anuleze unitatea subiectului multiplu. 69 iar aceste categorii trebuie marcate la predicat. între ei există o propoziţie fermă. Nici Ion şi nici Măria n-au mai plecat.. din faza a doua. predicatul apare la plural: Ion şi Măria au plecat.. între două propoziţii coordonate. nici aceasta nu este o rezolvare ideală. Predicatul se pune la plural: Ion sau Măria pot veni cu trenul. discriminatorie: Sau eu. nici. sau Măria va fi invitată. pluralul predicatului este exclus (când ambele subiecte sunt la singular): Nu Măria. sau Măria. la persoana cea mai puternică dintre cele prezente (în ordine: I. Varianta emfatică a acestui tip de enunţ nu schimbă raportul logic şi gramatical dintre componenţii subiectului multiplu. Componenţii subiectului multiplu sunt în raport adversativ. sau Măria vor fi invitaţi. Desigur. respectiv unul există. în sensul că ambele subiecte pot fi considerate agenţi ai acţiunii. a fost evidenţiată. ori. în acest caz. Menţionăm că efectul inserării adverbelor de întărire {şi. ca în coordonarea copulativă. dar nu este nici necesară. Dimpotrivă. deoarece este suplinită de intonaţie: Steaua sau Dinamo va câştiga campionatul? b) Când raportul disjunctiv este nonexclusiv. respectiv la genul masculin (dacă este vorba de fiinţe umane. egalitatea subiectelor devine reală. Constituenţii subiectului multiplu se află în raport copulativ. şi nu Ion. II. Şi Ion. Nu Ion. şi aici predicatul poate să apară intercalat între foştii componenţi ai subiectului multiplu. ca şi în cazul de la Ic. totală.. Din această cauză. aceste adverbe dau fiecărui constituent mai multă individualitate. Regula. fie . Egalitatea potenţială dintre subiecte se poate salva aici numai prin acordul la plural. Sau Ion. Date fiind aceste complicaţii. deoarece salvează egalitatea potenţială. raportul adversativ se transferă la nivelul frazei. sau. cu predicatul subînţeles la cea de a adoua propoziţie: Sau eu voi merge. 70 3. se menţine: Şi Ion şi şi Măria au plecat... Situaţia ideală pentru această ipostază este aceea în care subiectele sunt coordonate prin şi (sau sunt juxtapuse). 2. celălalt nu o are etc.

Iniţiatorul şi conducătorul revistei a prezentat programul acesteia. La fel se întâmplă când predicatul este nominal sau este exprimat prin verb la diateza pasivă. în special. ci şi Măria. Prezentăm două dintre cazurile cele mai importante. îndrăzneala. nici tu nu vom pleca. având în vedere. Este clar că aici avem de-a face. cât şi tata au venit deja. nici. Exprimarea cu predicatul la plural {Nici mama. de aceea apariţia predicatului la plural este o cerinţă fermă: Atât mama. Un alt model. Presupunând că un asemenea subiect este constituit din substantive la singular. criteriul amintit (relaţiile semantice). nici tata n-aplecat. predicatul se acordă cu subiectul de la stânga lui ci şi/dar şi: A fost invitat nu numai Ion. îl reprezintă propoziţia următoare: Managementul sau ştiinţa conducerii este acum în mare vogă. în exprimarea emfatică. în topica inversă. . utilizarea singularului fiind doar tolerată. ci şi/dar şi. între altele. b) Unul dintre subiecte este considerat de către vorbitor ca adăugat. fiind implicat şi acordul în gen: . nici mama n-au fost invitaţi. cumulat. acelaşi lucru etc). Norma literară rămâne şi aici cea cu pluralul. Pentru a exprima acest raport se utilizează corelativele nu numai. şi. Diferenţa este că această pereche. întăreşte unitatea subiectului multiplu. în exprimarea nepretenţioasă. Observaţii.. nu sunt nici ele întotdeauna pe plan de egalitate absolută în raportul lor cu predicatul. mai ales. în topica obiectivă.. mai puţin aşteptat. predicatele se pun la plural. mai ales când este plasat în imediata apropiere a predicatului: Ion şi. subliniat şi în acest fel dă tonul în acord.. ci şi Măria a fost invitată. mai cu seamă. mai întâi. cel din dreapta lui ci şi/dar şi: Nu numai Ion. fireşte. exprimat sau subînţeles. în timp ce formularea cu nici. se pot da următoarele soluţii. unul dintre componenţii subiectului multiplu este scos în relief. în primul rând. dar cu acelaşi efect în planul acordului (= predicat la singular)..a avea un predicat propriu. nici mama nu erau bine dispuşi. 1. bineînţeles. subliniem încă o dată că varianta cu predicatul la singular este doar tolerată. îndrăzneala. Răspunzând întrebării din titlu.. Când termenii subiectului multiplu au un referent comun (indică aceeaşi persoană.. Dacă este vorba de persoane diferite. cu o singură persoană. 29. când apar subiecte de persoane diferite. ca o greşeală de acord.71 Nici tata. a) Enunţul conţine elemente a căror informaţie dă prioritate unuia dintre subiecte. de egalitate absolută între constituenţii subiectului multiplu. Subiectele coordonate copulativ. Aşa se explică de ce un enunţ ca Mama şi tata n-a plecat este respins de uz. Cu ajutorul unor expresii ca: mai ales.. Mc. respectiv "iniţiator şi conducător de revistă"). aplombul lui s-au transmis întregii echipei Acordul verbului predicat cu subiectul multiplu trebuie să ţină seama.. prin semantica sa pronunţat asociativă. româna actuală mai foloseşte pe atât. acordul la plural este singurul posibil: Nici eu. nici tata n-au plecat) este recomandabilă. cu consecinţe asupra realizării acordului verbal. De altfel.. îndeosebi etc. predicatul se pune la singular: Regizorul şi scenaristul filmului a lipsit de la premieră. cât şi. nici este tolerată şi cu predicatul la singular: Nici mama. Diferite elemente ale enunţului pot să aducă precizări de natură să spargă unitatea ansamblului. şi de raportul logico-semantic dintre termenii care compun ansamblul subiectului multiplu. Paralel cu şi. nici . Curajul. de fiecare dată. Măria a fost frenetic aplaudată. predicatul se acordă cu subiectul adăugat.. prezentată în dublă ipostază ("regizor şi scenarist". aplombul lui s-a transmis întregii echipe sau Curajul. Mai ales varianta negativă lasă această impresie. deoarece marchează şi gramatical un raport logic de asociere. tata. asociate la o acţiune comună.

Praf şi pulbere seva alege de ei. pentru aceeaşi noţiune. cu gust sărat. deşi la un nivel mai puţin concret. Când componenţii subiectului multiplu formează un bloc semantic unitar. Existenţa. numele şi prenumele se referă la aceeaşi persoană. Vorbitorii trebuie să facă însă disticţie între aceste apariţii ale termenilor discutaţi. de data aceasta. îndoiala.Cele două subiecte sunt aici sinonime perfecte ("management" = "ştiinţa conducerii"). Este vorba. introduşi prin această modalitate. la celelalte grupuri citate aici. la asemenea enunţuri. fie ca o expresie fixă. 72 73 2. un predicat la plural: Punctul şi virgula sunt semne de punctuaţie importante. Acest procedeu stilistic de insistenţă prin repetare se numeşte juxtapunere sinonimică. prin utilizarea repetată a unor sinonime parţiale care se completează reciproc. Nimeni şi nimic sunt pronume negative. nesiguranţa. zâzania a cuprins/au cuprins toată ţara. în consecinţă. Situaţia se prezintă la fel. Acelaşi tratament se aplică şi unor îmbinări ca: numele şi prenumele. mai ales că sunt predate de acelaşi profesor. Nimeni şi nimic nu-/ poate opri. Tulburarea. a două sau mai multe nume diferite îi dă vorbitorului posibilitatea (uneori îi creează chiar obligaţia) de a recurge la această denominaţie alternativă. Numele şi prenumele sunt componente ale unui substantiv propriu . nuanţare şi întregire a unei idei. limba şi literatura. Observaţie. unde termenii tehnici sunt. pacea şi securitatea. în actele oficiale ocupă o rubrică comună. printr-un cuvânt sinonim sau printr-o perifrază echivalentă. Secere şi ciocanul au devenit unelte-simbol. Ambele variante (singular/plural) sunt posibile. elanul tinereţii /-a dat/V-au dat aripi. Procedeul este des folosit în manualele şcolare. Există. ambele se pot justifica: însufleţirea. semantica individuală este anulată de cea a ansamblului. şi utilizarea lor în enunţuri care degajă clar ideea de diferenţiere semantică şi care au. iar în liste. Pacea şi securitatea în regiunea Balcanilor va fi consolidată. de raţiuni stilistice. Ştiinţa şi tehnica a avansat enorm. sfada. care trece notele în aceeaşi rubrică. Această realitate semantica impune un predicat la singular: Punctul şi virgula este mai mult un mijloc stilistic. Numărul predicatului. Este o tehnică de explicare a unui termen necunoscut (sau considerat astfel de vorbitor). Limba şi literatura nu se consideră în şcoală ca două discipline independente. Clorura de sodiu sau sarea de bucătărie este o substanţă solidă. desigur. avântul. formând o medie unică. Limba şi literatura română se predă la nivel corespunzător. dar nu identice. utilizarea lor coordonată nu mai are un scop explicativ. Când componenţii subiectului multiplu denumesc noţiuni foarte apropiate. Situaţia este ilustrată de propoziţiile din titlu. de intrepretare subiectivă a sinonimiei contextuale şi de intenţie stilistică. De pildă. este o problemă de opţiune personală. Exemple: Hidroxidul de calciu sau varul stins se foloseşte şi ca dezinfectant. Secera şi ciocanul a dispărut de pe drapelul ţării. Pentru a răspunde la întrebarea privind acordul. caracteristic. ştiinţa şi tehnica etc: Numele şi prenumele se va scrie cu litere mari. probabilitatea este exprimată/sunt exprimate cu ajutorul modului prezumtiv. precizăm că o regulă fermă nu există aici. în contexte speciale. suficiente date care justifică considerarea acestor îmbinări ca un bloc semantic unitar. 3. de regulă. de reliefare. care este interpretat de vorbitor fie ca un cuvânt compus.

fiind admisă doar când este vorba de atribute adjectivale. Limbile franceză şi română sunt înrudite = economicos.compus. cea din faţa adjectivelor {omul cel bun > omul buri). 30. această formulă are şi avantajul clarităţii şi al gramaticalităţii. Această variantă. dar neeconomicos (= repetare). întrucât accentuează o absurditate conţinută (= o limbă care este în acelaşi timp şi franceză. este avantajoasă nu numai sub aspect eufonic. Soluţia punerii predicatului la singular {Limba română şi franceză este înrudită) se exclude. ci şi sub cel al economiei de efort. Limba franceză şi limba română sunt înrudite sau Limbile franceză şi română sunt înrudite? Un caz aparte de subiect multiplu îl reprezintă cel format din acelaşi substantiv repetat. Exemplu: Domnul Ionescu şi domnul Popescu au plecat. a generat aici o formulare inacceptabilă: Limba română şi franceză sunt înrudite. O tendinţă foarte activă în limba română actuală. de asemenea. Faptul este posibil numai dacă substantivul are. formă veche. A. Ea se poate realiza fie lexical. astfel de asocieri {limba . Rămâne. Limba franceză şi română sunt înrudite = economicos. doar la plural (limbile franceză şi română). de fiecare dată. Chiar şi fără acest "accident". 1. ea este alterată de tendinţa actuală de abandonare a articolului-pronume cel. pe o cale mai ocolită. Aceasta înseamnă că pluralitatea subiectului rămâne obligatorie. Formula s-a dovedit însă foarte avantajoasă. cum avem în primul enunţ din titlu {limba . Secolele // şi III au fost decisive pentru populaţia daco-romană. Observaţii. deoarece articolul-pronume cea este monosilabic şi neaccentuat. varianta cu apariţia substantivului o singură dată. se ajunge la aceeaşi formă agramată menţionată anterior {limba română şi cea franceză > limba română şi franceză). logic. cât şi gramaticalitatea enunţului sunt păstrate integral. deşi cel de al doilea termen al subiectului multiplu se poate subînţelege. întrucât. care evită repetarea substantivului. Câteva exemple: 76 Studenţii Ion Munteanu şi Măria Ionescu vor fi reexaminaţi. prin 74 75 repetare {limba .. fie gramatical.. prin apariţia substantivului-subiect o singură dată la plural: Limbile franceză şi română sunt înrudite... aceea de a nu repeta termenul comun în structurile coordonate. nu este uşor de acceptat pentru o ureche românească. autoreglarea sa prin acţiunea concomitentă şi contrarie a celor două mari principii care guvernează dinamica limbii: economicitate şi claritatea. dar neclar. B. Din păcate. Limba şi literatura sunt discipline distincte în învăţământul superior. Limba franceză şi limba română sunt înrudite = clar.. ca o rezolvare optimă. Păstrând economia de material lingvistic (= nerepetarea).sunt înrudite). C. unde soluţia cu cel {domnul Ionescu şi cel Popescu) nu este posibilă.. în felul acesta. Evoluţia acestei îmbinări ilustrează cât se poate de convingător caracterul homeostatic al sistemului limbii. logic (= progres în limbă). . şi română şi care este "înrudită" cu ea însăşi). Substantivul repetat poate avea însă şi altfel de atribute. şi limba). în general. varianta cu cel. s-a răspândit rapid şi a creat/va crea cu timpul şi obişnuinţa vorbitorilor. Adăugând că atât claritatea. alt determinant {limba franceză şi limba română).şi limba). Asocierea unui plural {limbile) cu nişte atribute la singular. cea prezintă un mare neajuns: ea nu poate fi generalizată. clar. legea acordului nu tolerează. Rezerva limbii literare este de înţeles. Judeţele Cluj şi Sălaj sunt învecinate. Ar mai exista o soluţie: Limba română şi cea franceză sunt înrudite. mai puţin economicoasă. putem spune că formularea cu cea este de o corectitudine maximă şi poate cea mai conformă cu spiritul limbii române. agramat. plasate în imediata vecinătate a acestuia.

. numărul predicatului trebuie motivat ulterior (= elaborare pe parcurs). în dezacord cu singularul predicatului exprimat anterior. este foarte uşor tolerată. cu subiect utilizat o singură dată. şi spiritul de dreptate. în faţa sau în urma subiectului multiplu. faptul este marcat prin singularul predicatului: Camera lui Ion şi a lui Gheorghe este frumoasă. O situaţie specială apare atunci când substantivul-subiect. dar nu se foloseşte decât accidental.Camera lui Ion şi a lui Gheorghe sunt frumoase = formulare corectă. 31. s-a extins şi la alte categorii de vorbitori şi acest lucru trebuie încurajat. 3. S-ar putea ca soluţia cu pluralul să fi fost inspirată de un model străin (vezi Ies langues roumaine etfrancaise). are atribute substantivale genitivale sau posesive. sunt curate). Exprimarea prescurtată. Ca şi la a). cu atributul multiplu izolat (Camerele. cum am arătat. la plural. a) Camera lui Ion şi camera lui Gheorghe sunt frumoase. egală cu suma atributelor sale. în funcţie de poziţia sa faţă de subiectul multiplu. de aceea pluralul acestuia din urmă decurge logic dintr-o informaţie deja formulată: • Primarul şi soţia acestuia vin mai târziu. A fost preţuită operativitatea şi priceperea publicistică a redactorilor. este clar că locul de lansare al acestei inovaţii. Aşa cere şi legea. dar poate fi privită. A fost odată un moş şi o babă sau Au fost odată un moş şi o babă? Poziţia predicatului. Dacă nu este vorba de un subiect multiplu. dacă este vorba de un subiect multiplu (= cei doi au o cameră 77 comună). . cu predicatul la singular. O exprimare şi mai clară a acestei realităţi se realizează prin renunţarea la a + lui din faţa celui de al doilea atribut: Camera lui Ion şi Gheorghe este frumoasă. adică cei doi (Ion şi Gheorghe) au o cameră comună. enumerarea în prealabil a constituenţilor subiectului multiplu impune ideea de pluralitate în mintea vorbitorului. Ar exista o variantă. se poate vedea uneori chiar în interiorul aceleiaşi fraze. devenind multiplu. nici gramaticalitatea. 78 Această dublă reacţie a predicatului. Pluralul {camerele) nu mai exprimă o cantitate precisă. precisă. în ordinea S-P (subiect-predicat). gramaticalitatea este asigurată de prezenţa articolului . Popoarele francez şi român au origine comună.Camerele lui Ion şi (a lui) Gheorghe sunt frumoase = exprimare imprecisă. şi ca rezultat al dinamicii interne a limbii române. nu compromite nici claritatea. repetat. Se întâmplă adesea ca un subiect conceput ca unic să fie amplificat pe parcurs. Vine doamna şi domnul general. Variantele care evită repetarea au următoarele particularităţi: . o asemenea exprimare. a fost limba oamenilor instruiţi. predicatul se pune la singular (Camera mea şi a ta este curată). ambiguă.pronume a. dacă . pentru română. mai ales în exprimarea orală: Mai târziu va veni primarul şi nevastă-sa. într-un moment anterior emiterii predicatului. evitând repetarea substantivului. în ordinea P-S (predicat-subiect). a mea şi a ta. nu este posibilă {camerele ta şi mea). 2. receptarea urmează aceeaşi ordine ca şi elaborarea. Procedeul. întrucât şi decodarea. b) Camera ta şi camera mea sunt curate. vorbitorul este de multe ori în situaţia de a lua o decizie în legătură cu predicatul înainte de a avea toate datele despre subiect.Camera mea şi a ta sunt curate = singura formulare care. Nu se exclude nici asocierea celor doi factori cauzali: rezolvarea unor căutări interne după un model extern.Categoriile de gen şi număr se întâlnesc şi la pronume. influenţează în mare măsură realizarea acordului. fiind logic şi economicos. cum se întâmplă în exemplele de până aici. Oricum. Aici nu mai este permisă renunţarea la a în faţa celui de al doilea atribut (camera mea şi ta). adică faptul că acesta va fi unic sau multiplu. recomandabilă.

şi formele. indiferent de poziţia predicatului în enunţ. Se ştie că frecvenţa poate impune uneori forme discutabile din punct de vedere gramatical. generând reguli noi. In româna actuală. poezia sunt naţionalitatea unui popor (Garabet Ibrăileanu. dar ea răspunde în mai mare măsură exigenţelor gramaticale şi logice ale limbii. de singular. ci şi efectul lor asupra predicatului. tinde spre o normă unică. unele doar tolerate. De arat şi de semănat încă nu s-a terminat. I . spontană. Repetăm. Româna actuală. Din această cauză. în această formă. Răspunse Laban şi Betuel şi ziseră (Palia de la Orăştie). de aspectul oral sau scris al comunicării. Fără îndoială. iar apariţia predicatului la singular este destul de frecventă: Cunoaşterea şi respectarea legilor va fi asigurată în mai mare măsură. în exprimarea orală. în mintea vorbitorului. abaterile de la regulă (= acord la singular în topica P-S) vor fi în continuare tolerate. surprinde larga utilizare a subiectelor multiple formate din substantive de provenienţă verbală (infinitive lungi şi foste supine). 1. Din motivele arătate la început. ele nu deranjează deocamdată prea mult simţul lingvistic al majorităţii vorbitorilor de limbă română. te scuze nu mai sunt valabile. în limba scrisă însă. A lucra şi a te gândi la toate e mai greu. Iată câteva exemple: Se crucea mama şi tata când mă vedeau (Ion Creangă. aceste noi substantive sunt defective de plural. Substantivarea infinitivuLui sau supinului schimbă nu numai statutul morfologic al cuvintelor respective. de bine consolidată. menţionăm că ea vizează o situaţie cu totul specială. . unde e materialul. de asemenea. în exprimarea îngrijită a oamenilor instruiţi. 1. în general. în ambele poziţii. aces-..( la popor. Culesul şi căratul porumbului s-a terminat sau Culesul şi căratul porumbului s-au terminat? Anumite trăsături morfologice ale subiectelor multiple favorizează abateri de la regula generală de acord (= predicat la plural). idei abstracte etc. dar consacrate prin uz. propoziţiile cu asemenea subiecte multiple au predicatul la singular. Este cel mai elocvent exemplu în acest sens. Termenii subiectului multiplu sunt verbe la infinitiv sau supin: De băut şi de mâncate uşor. Decolarea şi aterizarea în asemenea condiţii sunt foarte dificile. şi limba. în publicaţiile de prestigiu. pe rând. se poate corecta.). Respectarea acestei reguli necesită mai multă atenţie şi concentrare în exprimare. fapt care şi explică atitudinea receptivă a vorbitorilor din zilele noastre faţă de această normă. încât un acord gramatical (Au fost odată un moş şi o babă) ar suna destul de straniu aici. şi stilul.. Este vorba de o formulă consacrată cu care încep foarte multe din basmele noastre populare (A fost odată. După cum se vede.. Aratul şi semănatul încă nu s-au terminat. aparţin limbii vorbite. asocierea lor nu impune cu pregnanţă. 79 32. căci limba. ideea de pluralitate. excepţii admise. că basmele populare sunt creaţii orale. iar altele plasate categoric în seria greşelilor de acord. Acesta apare la plural: A decola şi a ateriza în asemenea condiţii este foarte dificil. în legătură cu întrebarea formulată în titlu. 2. respectul pentru această normă este cât se poate de evident. Să nu uităm. asemenea celor care denumesc materii. supusă tot mai mult unor reevaluări logico-raţionale. speciale. Observaţii. astfel încât păstrarea singularului aduce o notă de naturaleţe şi autenticitate. Privind viaţa). vorbitorul poate reveni asupra textului.predicatul apare. Ea este atât de cunoscută.. literatura. mai fermă. Amintiri din copilărie).

Sare şi piper nu se mai găseşte. au. ca a plăcea. . Exemple: Vin şi bere nu mai este. Scrisul şi cititul se însuşeşte mai uşor la această vârstă. Aceasta sporeşte câmpul verbal al predicatului şi provoacă revenirea la regula generală de acord: Piperul şi sarea s-au terminat. 81 33. date fiind circumstanţele amintite. amândouă cu acelaşi efect pentru acord: nonidentitatea subiectului logic cu cel gramatical şi ordinea P-S (predicat . ci şi anumite trăsături specifice ale verbuhii-predicat. a conveni. sperare. ca predicat. cu subiectul cel mai apropiat). putem constata. încurajând o evoluţie pozitivă (= un acord gramatical. în relaţia de acord. care estompează pluralitatea subiectului): Cunoaşterea şi respectarea legilor vor fi asigurate în mai mare măsură. îmi place sportul şi muzica. nu numai caracteristicile gramaticale şi semantice ale subiectului multiplu ne întind capcane în realizarea acordului. şi subiectul format din substantive comune la singular. Slăninăşi făină este în pod deavalna (Ion Creangă). 2. la singular: Mă doarecapul şi stomacul. în primul rând cu cele ale existenţei. de care nu se deosebeşte formal şi cu care poate fi uşor confundat. Nu mă interesa fizica şi chimia pe vremea aceea. Alecsandri). de aceea predicatul apare. în schimb. şi de data aceasta. pe locul subiectului gramatical. îşi impune cu greu pluralitatea. că presa (vorbită sau scrisă) şi foarte mulţi dintre vorbitorii instruiţi se supun acestei rigori. a interesa etc. viaţă (V. un control logic şi gramatical mai sever. în faţa verbului. eclipsat deja de cel logic. înlume-'i veselie. Datarea şi localizarea evenimentelor nu se mai pot face. a durea. Unele verbe. obligatoriu. adevăratul subiect gramatical. şi putere? (M.subiect). este plasat dezavantajos. de regulă. Ca şi în alte împrejurări. aceasta cere un efort suplimentar din partea vorbitorului. Mi-e drag cântecul şi jocul. de cele mai multe ori vorbitorul sau ascultătorul. Un subiect multiplu. Cu aceasta răspundem şi întrebării din titlu. impus de logica enunţului. 80 Norma pretinde însă şi aici un acord la plural. Subiectul logic al acestor vorbe este de obicei o persoană. Culesul şi căratul porumbului s-a terminat. Fier şi cupru se extrage aici de câteva secole. Un comportament ciudat are. De ce uitaţică-n voie şi număr. Nu-mi convenea forma şi culoarea maşinii.Datarea şi localizarea evenimentelor nu se mai poate face. Din fericire. după verb. substantivele intră în raport predicativ cu puţine verbe. Fag şi stejar nu s-a tăiat anul acesta. două particularităţi. reprezentată printr-un pronume neaccentuat care apare. fermă. Scrisul şi cititul se însuşesc mai uşor la această vârstă. în condiţiile arătate. în această ipostază. nearticulate. Slănina şi făina sunt în podeţe. prin atracţie. îmi place sportul şi muzica sau îmi plac sportul şi muzica? Din păcate. cere punerea predicatului la singular (= acord prin atracţie. recomandând varianta a doua: Culesul şi căratul porumbului s-au terminat. înlocuieşte un acord comod. pe locul complementului direct. Regula. Vinul şi berea nu s-au distribuit încă. Eminescu). îmi revine cinstea şi plăcuta îndatorire de a anunţa câştigătorul. amor. Desigur. remarcăm rolul decisiv al articulării. fără determinanţi.

Prea multă ură şi dezbinare s-a manifestat în ultima perioadă sau Prea multă ură şi dezbinarea s-au manifestat în ultima perioadă? Existenţa unui adjectiv la singular. nu ar fi schimbat tipul de acord: Prea multă ură.Aceasta nu înseamnă că singularul este aici regula obligatorie. iar consecinţele se văd în acordul incorect al predicatului. curente. determinant comun. verbele amintite au o formă unică. este pus de multe ori la singular şi când are subiect la plural sau subiect multiplu. în asemenea construcţii. oricare. convine ce faci tu. decât cu preţul unei contradicţii de o acceptabilitate discutabilă. Adjectivul apare o singură dată. prin atracţie. în sensul că acordul prin atracţie. Repetarea adjectivului prea multă. acordul prin atracţie. nici un. nici un dramaturg nu se poate sustrage obligaţiilor cetăţeneşti şi pasiunilor politice. nici o). cum este diateza reflexivă. mai ales în ocaziile care impun utilizarea limbii literare (îmi plac sportul şi muzica etc). cele două (trei etc. 1. în faţa unor subordonate subiective.persoana a IlI-a singular. la primul constituent. Acordul gramatical rămâne nu numai posibil. la singular. a falsului subiect multiplu. fixă . predominantă în cazul acestor construcţii: Se va semnala lapoviţă şi ninsoare. nici un prozator. nu pot primi la dreapta un plural al predicatului. este preferat acordul la singular. ca regulă. în aceste situaţii. Aşa se întâmplă şi cu enunţul din titlu. multe situaţii în care subiectul multiplu nu este recunoscut şi tratat ca atare. Orice om de cultură. în relaţie cu un adjectiv la singular. Nu mă interesează dacă vine sau nu. 83 2. totalitar (fiecare. înregistrăm şi situaţia inversă. Observaţii. intrând. orice. impunând. 82 2. ceea ce nu înseamnă că sunt gramaticale şi acceptabile din punctul de vedere al normei literare. fiecare cântec era însoţit de aplauze. dar el se subînţelege şi la ceilalţi componenţi ai subiectului multiplu: Marea lor complex itate şi diversitate face evenimentele actuale greu de înţeles. orice artist are ambiţia originalităţii. subordonat tuturor constituenţilor subiectului multiplu. unde varianta recomandabilă este prima: Prea multă ură şi dezbinare s-a manifestat în ultima perioadă. ambiţie şi rea-credinţă s-a manifestat şi în paginile ziarului său. NU-OT. devine regulă fermă (pentru comportarea acestor cuvinte ca subiect-pronume. Câtă plăcere şi cât interes intra în viaţa lui de societate? Mai ales adjectivele pronominale au această apariţie repetată în enunţ. a subiectului . Pe de altă parte. 34. Utilizarea frecventă a singularului poate fi pusă şi pe seama desei apariţii a acestor verbe ca regente impersonale ale unor propoziţii subiective: îmi place să cânt. efectul asupra predicatului este şi mai categoric. 35. au refuzat premiul acordaţi Există în limba română. Aceeaşi prostie. utilizat şi el în sens impersonal. Există şi categorii gramaticale verbale care favorizează singularul.) subiecte. Nici un poet. Din această cauză. favorizează acordul nongramatical al predicatului. a refuzat premiul acordat sau Ion. ci şi recomandabil. prea multă dezbinare s-a manifestat în ultima perioadă. la stânga. Când ele fac parte din seria singularelor cu sens generalizant. ci doar că gradul de acceptabilitate/toleranţă pentru această "abatere" este destul de mare. Ion. 1. ca în cazurile discutate la punctul 7. vezi subcapitolul 22): Fiecare joc. Sunt formulări obişnuite. după cum s-a văzut în subcapitolele anterioare. Mai ales reflexivul pasiv. ca şi Măria. Mi-e drag să-l ascult. Adjectivul se repetă în faţa fiecărui membru al subiectului multiplu: Toată curtea şi toată împărăţia era plină de jale. ca şi Măria. Faptul este facilitat şi de ordinea P-S (predicat-subiect). /s-a recomandat odihnă şi tratament medicamentos. Mă doare că nu asculţi sfatul meu.

ca şi/ la fel ca Măria. semn că nu este al doilea subiect."inventat". şi aici. Observaţii. cu sens cumulativ-coordonator. Eroarea este favorizată şi de faptul că. predicat la singular). sinonim cu \afel ca. Considerăm însă că. prin perechea de virgule. doi componenţi ai subiectului multiplu. pentru a da lucrurilor o clară expresie lingvistică. Un fals subiect multiplu îl reprezintă structura subiect + complement comparativ introdus prin ca şi. mai există un ca şi nr. semantică. ca şi Măria. predicat la plural). 1. situaţie în care izolarea elementului al doilea. sinonim cu precum şi. ca şi Măria au refuzat premiul acordat (= Ion. împreună cu Măria. a refuzat premiul acordat. a plecat în excursie. premiul acordat. 1. Tu. împreună cu Măria = Ion şi Măria). Deosebirea de funcţie şi de caz a cuvântului de la dreapta celor doi ca şi iese mai bine în evidenţă atunci când în aceste poziţii apar pronumele personale de persoana I sau a Ii-a: Tu. nu se mai justifică. cele două construcţii se analizează diferit şi au un reflex diferit în planul acordului gramatical: Ion şi Măria au plecat în excursie (subiect multiplu. drept al doilea component al subiectului multiplu se explică şi aici printr-o echivalenţă logică. 85 Interpretarea complementului sociativ. ca şi Mari a. Ion şi cu Măria vor pleca mâine. iar comparaţia {ca şi/la fel ca) exprimă aici un raport de egalitate cu acesta. Acesta din urmă leagă. prin coordonare copulativă clasică {şi). pluralul predicatului este obligatoriu: Ion şi cu mine plecăm astăzi. poate fi tolerat în anumite limite. O altă combinaţie derutantă este subiect + complement sociativ: Ion.complement {Ion a plecat în excursie împreună cu Măria). ca şi mine de altfel. De asemenea. Aşa cum arată şi numele ("sociativ"). contribuind în mod egal la acţiune. varianta corectă este cea cu predicatul la singular. conectiv comparativ-subordonator. a) în cazul utilizării lui şi cu în faţa complementului sociativ. predicatul la plural: Ion. Cei care pun predicatul la plural şi când exprimă ideea de asociere prin complement {Ion împreună cu Măria au plecat în excursie) fac un acord logic (non gramatical). ca şi Măria. unii vorbitori interpretează complementul {Măria) ca al doilea component al unui subiect multiplu {Ion. care. ci complement comparativ. a refuzat premiul acordat. iar predicatul se pune la plural: Ion. acolo unde este de fapt locul lui obişnuit: Ion a refuzat premiul acordat. împreună cu Măria. Din punct de vedere gramatical însă. poziţia postpredicativă apare ca forţată {Ion va pleca . potrivit este. Ion. Este cazul exemplificat în titlu: Ion. Ion a refuzat. în limba română. Ion. Pentru a evita însă asemenea situaţii delicate. acest complement se poate "asocia" cu subiectul propoziţiei.predicat . ca şi Măria. 84 întrucât primul termen al comparaţiei este subiectul propoziţiei {Ion). unde segmentul ca şi Măria este izolat prin perechea de virgule. într-adevăr. recomandabil este să plasăm complementul comparativ după predicat. La fel de clară este şi prezentarea "asocierii" celor doi în ipostază de subiecte. a plecat în excursie (subiect + complement sociativ. în mod eronat. 2. {Ion. acordând. să recurgem la topica dreaptă. ca şi eu de altfel am refuzat premiul acordat (= precum şi). au refuzat premiul acordat.2. dată fiind echivalenţa semantică amintită. ca şi Măria = Ion şi Măria). obiectivă: subiect (atribut) . precum şi Măria au refuzat premiul acordat). în afara de ca şi nr. cu implicaţiile de rigoare în acord. Revenind la formularea din titlu. ai refuzat premiul acordat (= la fel ca). de către unii vorbitori.

directoare. ARTICOLUL. Măria este avocat sau Măria este avocată? 0. 87 CAPITOLUL II SUBSTANTIVUL. [+Uman]: atletă. au plecat) este mult mai frecvent decât cel gramatical {Ion. Izolarea complementului prin perechea de virgule exclude însă şi aici pluralul. Cu atât mai mult se impune această soluţie când articolul posesiv nu apare: Eliminarea lui Dobrotă şi pojar a redus mult din forţa echipei. . b) punerea subiectului . Soluţia de la b) nu se potriveşte la toate felurile de atribute (vezi subcapitolul 30). Eliminarea lui Dobrotă şi cea a lui Pojar au redus mult forţa echipei. a plecat) şi. Ideeade economie de piaţă. bobinatoare. Limba română a dispus şi dispune de suficiente mijloace interne pentru a face faţă situaţiei. limba oferă soluţii pentru o exprimare corectă. -easă/-esă. fiziciană. de stat de drept. plasat după predicat. ca în cazul locuţiunii împreună cu. în consecinţă. cu condiţia punerii predicatului la singular: Eliminarea lui Dobrotă şi a lui Pojar a redus mult din forţa echipei. cea de libertate nu sunt corect înţelese la noi.mâine şi cu Măria) şi. Acordul logic {Ion. la predicat. Existenţa unor atribute coordonate pe lângă un subiect unic produce uneori confuzii. -oaică. Ideea de economie de piaţă. Acuzativul cuvântului din dreapta {şi cu mine) pune însă sub semnul întrebării justeţea acestei analize. bineînţeles. dacă ideea nu este alterată (cazul primului exemplu). Sistemul &ău derivativ este activ şi bine reprezentat la capitolul sufixelor moţionale: -ă. -că. fie prin renunţarea la plural. ADJECTIVUL 36. prin schimbarea accentului sintactic. lucrurile se complică datorită echivalenţei semnatice dintre prepoziţia cu şi conjuncţia şi (ambele exprimă o asociere: prin subordonare . de libertate nu sunt corect înţelese la noi.pronume cel/cea în faţa celui de al doilea (al treilea etc. în consecinţă. Subiect + două sau mai multe atribute. prin coordonare a doua). predicatul apare la plural: Pregătirea fizică şi psihologică a concurenţilor au fost bine făcute. multe profesii. funcţii politice şi administrative au încetat să mai constituie apanajul exclusiv al bărbaţilor. fiind asumate şi exercitate şi de către femei. cercetătoare.prima. numeroşii termeni atestaţi în uz şi consemnaţi în dicţionare dovedesc vitalitatea şi productivitatea acestor mijloace de formare a variantelor feminine pentru clasa de substantive cu trăsăturile [+Agent]. în sensul că aceste atribute sunt identificate cu un subiect multiplu şi. exprimă o altă nuanţă semantică. are mai 86 multă naturaleţe. mai ales la substantivele abstracte. cu Măria. fie prin păstrarea pluralului. deputată. situaţie în care pot fi utilizate două procedee: a) inserarea articolului . -iţă. 3. în societăţile moderne. cu Măria.regent la plural: Ideile de economie de piaţă. de liber tate nu sunt corect înţelese la noi. ingineră. de stat de drept. cea de stat de drept. ar pleda aici pentru interpretarea lui şi cu ca un conectiv coordonator în interiorul unui subiect multiplu.) atribut: Pregătirea fizică şi cea psihologică a concurenţilor au fost bine făcute. Eliminarea lui Dobrotă şi Pojar au redus mult din forţa echipei. Topica fixă şi obligativitatea pluralului. trebuie să acceptăm. nu ridică plobleme: Ion aplecat cu Măria. doctoriţă. nici nu este necesar. Uneori pluralul regentului. -(toar)e. De altfel. limbile naţionale care cunosc categoria genului au fost puse în faţa necesităţii de a furniza termeni feminini corespunzători şi o gramatică a utilizării lor. b) Complementul sociativ introdus prin prepoziţia cu. Aşa cum am arătat şi în altă parte (vezi subcapitolul 30). în topică inversă.

fără nici un fel de reticenţă. chiar o tendinţă de evitare a multora dintre formele feminine nou erate. Măria este un bun sculptor etc). femininul esterestrictiv. Din acest rol de subordonat sau din specializarea pentru meserii de altitudine socială limitată. în comparaţie cu conferenţiar-conferenţiară. psihologice). dar în cadrul Ministerului învăţământului este director sau secretar de stat. presiunea sistemului. se folosesc extrem de rar. când este vorba de profesii. ci le confirmă prin frecvenţa lor redusă în raport cu varianta "masculin pentru feminin" (doamna doctor. Vorbitorii care vehiculează curent aceşti termeni (învăţător-învăţătoare). O uşoară devalorizare cunoaşte şi -iţă. dar au. perechea învăţător-învăţătoare. pot fi interpretate şi ca "soţia celui care. profesoară. unele aproape deloc. în consecinţă. profesoară. secretară. nu se reduce la opoziţia semantică dintre cele două sexe. Femeia care îi învaţă pe alţii este învăţătoare. orientat nu spre funcţie. După crearea acestui bogat inventar de terminologie feminină. băciţă. nivelul socio-cultural. conferenţiară. există un raport de proporţionalitate inversă. De exemplu. care indică ocupaţii mai uşor accesibile.inspectoare. la termeni ca generăleasă. sensul agentiv lipseşte. croitoreasă. complicaţii psihologice (vezi punctele 3 şi 4. Elocventă în acest sens este situaţia unor cuvinte ca asistentă. Opoziţia masculin/feminin. poate funcţiona ca asistentă medicală.").. lăptăreasă. grad. atât prin impreciziune semantică (hangiţă. Ea poate fi directoarea sau secretara şcolii. De pildă. s-a produs un fenomen curios: reticenţa vorbitorilor faţă de aceste cuvinte. după modelul muncitoare88 89 muncitor. în timp . existente în dicţionarele noastre. învăţătoare. pictoriţă. De asemenea. Evitarea femininului. ca în poetesă. trimiţând mai degrabă la meserii "populare" (casieriţă. dar Măria este profesor universitar. decană. trebuie raportată neapărat şi la statutul semantic al acestuia. Această reacţie de respingere a variantelor feminine. ministereasă/ministresă. are un "public" diferit. La nivelul reprezentat de conferenţiarconferenţiară. lingvistice. -easă exprimă trăsătura [+Agent] la derivate ca bucătăreasă. profesie. pe măsură ce ne îndepărtăm de baza amintitei piramide. Varianta feminină circulă tot mai puţin. existente în limba română. sociale etc. De exemplu. în plus. care au un tratament diferit.şi cota de altitudine într-o imaginară piramidă a poziţiilor profesionale. şofer iţă).. apar scrupule lingvistice. directoare. chelneriţă. în funcţie de mediul profesional. funcţie etc. regularizarea prin analogie se efectuează cu mai multă uşurinţă. la substantivele mobile. dar nu este atestată la profesiile care reclamă o instrucţie mai înaltă. 3. La nivelul primei perechi. preşedintă. ci spre persoana care le exercită. cuvinte ca avocată. preoteasă. funcţii. titluri. morăriţă etc. cât şi prin sensul diminutival pe care îl sugerează. a putut apărea conotaţia minimalizatoare. de pildă. are cauze multiple ţi se manifestă diferenţiat. după importanţă socială a funcţiei la care se referă: Măria este profesoară de gimnaziu. contextul lingvistic etc. ceea ce înseamnă un alt destin. 1. inspectoare. Apelative ca doctoriţă. ambele cu referire la vorbitori: unul cantitativ (reducerea treptată spre vârf) şi unul calitativ (particularităţi culturale. un simţ al genului mai direct. redactoare. uşor peiorativă a sufixului -easă/-esă. sportivă. Diferenţa de nivel amintită aici are în vedere două aspecte. ca sufix moţional de agent. între productivitatea sufixelor moţionale feminine. ' 2. majoritatea. în anumite situaţii. mult mai numeroşi. lectoră. aceste cuvinte indicând pe soţia celui care deţine un titlu. nu numai că nu au motive extralingvistice să evite femininul. în opoziţie cu învăţător. ci la posibilitatea de a denumi exclusiv persoane de un singur sex (femininul) şi la absenţa acestei specializări excesive. în continuare). nu contrazic constatările noastre. în comparaţie cu masculinul. sculptoriţă. O cauză a reticenţei amintite ar putea-o constitui devalorizarea unor sufixe moţionale. tractor istă etc. dar la facultate este asistent universitar.

de exemplu. (Măria este avocat). poziţia de regent al unui nume propriu feminin impune utilizarea femininului. destul de rar utilizat în română. 6. utilizând ambele posibilităţi (masculin/feminin) sau apelând la modelul analitic (femeie-pilot. Aceasta are prestigiul variantei generice. în schema posturilor etc. restrângând sfera termenilor de comparaţie la persoanele feminine care posedă această calificare. Păstrând forma masculină a denumirii profesiei. Preferinţa pentru masculin se poate explica şi prin motive de ordin psihologic. atribut pe lângă substantivele domană şi domnişoară (doamna avocat. mai elevată. acoperă pentru moment o lacună a limbii. alta este situaţia în cazul formulei domnilor şi doamnelor (sau invers). contestate adesea în privinţa disponibilităţilor pentru profesii. un enunţ ca: Măria este cea mai bună ingineră din uzină are sens limitativ. titlului. 5. de exemplu) vizează ambele sexe. nonexclusiv al masculinului face ca în nomenclatorul meseriilor. gradului. Acest ultim procedeu. Cum s-a văzut. în prima categorie. rectoră etc). înseşi femeile. pentru ocupaţii exclusiv feminine. Acest "acord" obligatoriu (regent . Trebuie precizat însă că utilizarea masculinului în locul femininului. adică un gen identic cu al determinantului: avocata Măria Popescu (nu avocatul Măria Popescu). în general. varianta cu masculinul este mai modernă. ceea ce presupune o adecvare la context. Oricât ar părea de straniu. favorizantă. în anumite condiţii. femeie-chirurg). doctoriţa Aurelia Ionescu (nu doctorul Aurelia lonescu). femininul fiind mulţimea inclusă. inginera Ana Petrescu (nu inginerul Ana Petrescu). ea reprezintă o tendinţă actuală destul de puternică. domnişoara avocat). Comunicarea orală atenuează 90 această suspiciune fată de derivatele feminine existente şi nu şovăie să creeze forme noi (chirurgă. are anumite limite sintactice. este nonrestrictivă şi suficientă.atribut) este impus de articolul definit. în asemenea situaţii. . putem spune că ambele formulări sunt corecte. Adăugarea femininului (şi telespectatoare) este superfluă. politiciană. funcţii şi demnităţi înalte. preferă forma masculină a denumirii. Un post indicat în statele de funcţii ale unei catedre universitare prin denumirea conferenţiar este disponibil pentru ambele sexe. superlativul are o altă valoare apreciativă. Din această cauză. HbrăriţăJlibrăreasă. în care opoziţia de sex este anulată lingvistic. dezambiguizează mesajul prin partea iniţială a cuvântului compus (femeie). renunţarea la feminin este în avantajul femeilor şi satisface aspiraţia acestora de a fi tratate nediscriminatoriu. pe când varianta conferenţiară ar exclude angajarea unui bărbat. dar sunt şi funcţii care nu-1 acceptă.femei. funcţiilor. Apelând la masculin (Măria este cel mai bun inginer din uzină). trădează un rafinament motivaţional (lingvistic. Cel gazetăresc. trebuie să facem deosebire între diferitele stiluri funcţionale. pentru a face accesibil masculinul. se poate observa. rezolvă o dificultate a acesteia. Din acelaşi motiv. adresarea cu masculinul (stimaţi telespectatori.ce masculinul poate avea şi un sens generic încorporam (masculin + feminin). Chiar şi în varianta scrisă a limbii. aceea de abandonare a femininului. când este vorba de indicarea funcţiei. putem include numele predicativ. în schimb. exact ca la perechea bărbaţi . psihologic) specific unui anumit mediu socio-cultural. întrucât la aceste substantive specializarea semantică este exclusivă. o diferenţiere între exprimarea scrisă şi cea orală. Există poziţii sintactice care favorizează procedeul "masculin pentru feminin". 4. Revenind la întrebarea din titlu. profesiei. exprimă o supremaţie extinsă la întregul personal ingineresc al uzinei. rezervându-i-se femininului un rol secundar. Desigur. Caracterul încorporam. Soluţia eliminării articolului. manifestă un spirit de conciliere în fata acestor oscilaţii ale limbii. elementul predicativ suplimentar (Măria a venit ca avocat al apărării). cu precizarea că fiecare are anumite conotaţii stilistice. acesta să fie genul preferat. Raportul dintre cele două genuri este de incluziune. referitor la fenomenul discutat.

Faza I a acestui fenomen de "mixtare" se caracterizează deci prin variaţia liberă a celor două forme de singular (A/B). rândunelele se duc sugerează să ne oprim la a doua soluţie (rândunea . un proverb. în marea majoritate a cazurilor. la câteva fiind chiar încheiat.cumnăţici B. ca şi soluţia de viitor a unui hibrid de tipul C.rămurele Faza a doua înseamnă eliminarea singularului B. La singular.găurele . Adevărul este că cele două perechi (răndunea/răndunele şi răndunică/rândunici) au. Substantivele care se află în faza I (A/B . 1. în continuare. avocat.cumnatele —>■ C. Din păcate. în zona vocabularului activ.B): b ucăţică/b ucăţea florie ică/floricea găurică/găurea lingurică/lingurea minciunică/minciunea purcică/purcea scândurică/scândurea surcică/surcea ulcică/ulcea vitică/vitea . în limba literară. Există însă în limba română multe alte perechi de cuvinte.rândunele în cazul prezentat. cu precizarea că. pe insamblu. rămurea . în timp ce la plural este preferată forma rândunele (revenind variantei răndunici rolul de termen popular. un fel de paradigmă mixtă. 91 37. deşi reprezintă o formulă uzuală. singularul şi pluralul au un statut distribuţional diferit. crearea hibridului simplu de tipul C (A singular . corelate însă cu un plural unic (B): A.răndunici este prezentă.scăndurele .cumnatele Prezentăm. de aceea este privită cu rezervă. rândunică .purcele . Mai inspirată este sintagma inversată. o circulaţie aproximativ egală în româna actuală. câteva dintre substantivele româneşti antrenate în procesul amintit. în care apelativul apare ca opoziţie veritabilă şi nu trebuie articulat: Măria Ionescu. Vin rândunicile sau Vin rândunelele? Cunoscutul vers eminescian Vezi. Se conturează astfel. rândunea . interpretarea pare a fi uşor forţată. nu respectă regimul de articulare al substantivelor româneşti. Soluţia cea mai frecventă.există şi se apelează la ea mai ales în prezentări: avocat Măria Ionescu.minciunele . de la B se ia pluralul. arată că perechea rândunică . arhaic).bucăţele -floricele . nu mai puţin celebru (Cu o rândunică nu se face primăvară).rândunele).lingurele . la care procesul de constituire a paradigmei mixte este mult mai avansat. cumnăţică . uşor desuet).rândunele —~> C. rămurică .B plural): 92 A. rândunică . mai ales diminutive aflate în relaţie sinonimică. rămurică/rămurea . cumnăţea . rândunică domină clar în concurenţa cu răndunea (s imţit ca dialectal.răndunici B. rezultată din dominanţa distribuţională a celor două numere: A. cumnăţică . de asemenea.rămurici B. Pe de altă parte. este pluralul de la A.rămurele C. Primul abandonat. este cea sugerată de schema prezentată mai sus: din paradigma A este reţinut singularul. obişnuită. în interiorul fiecărei paradigme.

este contrazis de foarte puţine excepţii. e) Fenomenul flexiunii mixte. surcea. Acest lucru se întâmplă şi la câteva neutre: A.surcele . în această fază de variaţie liberă a singularului.ulcele . ulcea .Exemple pentru faza I: bunic ic ă/b unic . oricum.plânsuri C. Una dintre acestea este următoarea: păsărică . plâns .) mai pot fi atestate în graiurile locale sau în limbajul familiar. viţea. Ele sunt.puţintele singurică/s .bonetele măturică . plânset .cumintele -frumuşele .subţirele .B„i) boneţică . se manifestă şi la adjective.viţele 2.Exemple pentru faza a Ii-a: cuminţică frumuşică niţică urâţică . b) La substantivele aflate în faza I. sunt cazuri în care cei mai mulţi vorbitori preferă varianta în -ea: purcea.păsăriciJpăsărele cu formă unică de singular (A) şi două de plural (A/B). aşa cum le-am prezentat mai sus. evitând soluţia paradigmei mixte.ţăndărele zărzărică .urâtele.păpuşele ţăndărică . pentru a realiza opoziţia singular/plural (-ică/-ele): nepoţică/nepoţele. N-ar fi exclus ca până la urmă aceste forme să se impună în exclus ivi93 tate. râs . .singurele ingurea subţirică/subţirea . foarte slab reprezentată în limbă.zarzărele Observaţii.maturele nepoţică . Un sufix derivativ (-ete) devine desinenţă de plural (în opoziţia (|)(zero) -ete).nepoţele păpuşică . pluralul măturici etc. în afara normei literare. singularul zărzărea.harnicele ea mărunţică/mărunţ i ec mărunţele mititică/mititea . plâns . hibridă..râsete. concurenţa dintre singularul de tipul A (-ică) şi cel de tipul B (-ea) nu dă automat câştig de cauză formei de la A. Formele abandonate (ex.bunicele ea curăţică/curăţea . a). ramurea.niţele . d) Fenomenul flexiunii mixte. în faza a Ii-a. cu forma unică de plural. .capete. prin eliminare totală a perechii de la A (ex. sub forma descrisă aici. ulcea.mititele puţintică/puţintea . produce inovaţii în sistemul morfematic românesc: unele morfeme lexicale (sufixele derivative -ică şi -ele) devin morfeme gramaticale. Substantivele care se află în faza a Ii-a (As„ . întărind clasa cap .planşete La fel.ulcele): c) Modelul ilustrat de exemplele date până aici.curăţele hărn ic ică/hărn ic . Cuvintele aflate în faza a Ii-a sunt acceptate de limba literară numai în varianta mixtă.planşete —^ C.

lucrările normative actuale consideră corecte formele neutre: adaptoare amortizoare amplificatoare comutatoare condensatoare conductoare elemente nuclee robinete suporturi transductoare vagonete ete. robineţi. recomandată de normă este. Totuşi. de adaptare la sistemul morfologic românesc.94 38. Acceptarea ambelor forme se justifică la acest substantiv prin diferenţierea semantică. aparatele de radio). substantivele enumerate aici ar fi trebuit să se încadreze la genul neutru. specialiştii din domeniile tehnice au preferat formele masculine (conductori. suporţi. elemenţi. Avem nevoie de acumulatori sau Avem nevoie de acumulatoare? Vocabularul limbii române s-a îmbogăţit în ultima perioadă cu o mulţime de termeni tehnici. Masculinul (tranzistori) se utilizează ca tremen strict tehnic. Cu toate acestea. pentru un anumit dispozitiv care amplifică tensiuni sau curenţi electrici. în cazul substantivului din titlu (acumulator). Pătrunderea treptată a acestor termeni în limbajul comun. deci: Avem nevoie de acumulatoare. şi aici. avându-se în vedere intensa lui circulaţie. 95 O situaţie aparte ire şi cuvântul tranzistor. Aceste neologisme au cunoscut o fază de căutare a modelului flexionar. Luând în considerare uzul general. atât la masculin (acumulator . varianta preferată. Câteva exemple: butoni (la cămaşă) .neutru) este o regulă fermă. multe dintre substantivele nou apărute şi-au creat forme paralele de plural: acum ulatori/acum ulatoare adaptori/adaptoare amortizori/amortizoare amplificatori/amplificatoare conductori/conductoare elem enţi/elemente nuclei/nuclee robineţi'robinete suporţi/suporturi transductori/transductoare vagoneţi/xagonete ete. cele două forme sunt admise în variaţie liberă. Oscilând între masculin şi neutru. instrumente ete. vagoneţi ete). Neutrul (tranzistoare) se referă mai ales la aparatele construite cu asemenea dispozitive (ex. Este o confirmare a ideii susţinute de unii lingvişti că românii posedă încă un puternic simţ al inanimatului. în utilizarea lor trebuie să ţinem seama de domeniul pentru care s-a specializat fiecare formă şi să facem o selecţie adecvată. de aceea dubla încadrare morfologică a acestora (masculin . strict lingvistice. 1. dar şi alte aspecte.acumulatori). "lucruri" în exclusivitate). având în vedere faptul că ele denumesc inanimate (aparate. cea de neutru. Observaţii. datorită întrebuinţării largi a "obiectelor" denumite. Specializarea semantică apare mult mai evident în cazul altor neologisme substantivale. în mod normal.acumulatoare). a schimbat simţitor raportul în favoarea neutrului. cât şi la neutru (acumulator .

curente (politice. între principalele desinenţe de plural ale acestui gen: -e/-uri. In această fază se produc confuzii. Dificultăţi apar la termenii mai noi (ca cei de la obs.termene (de realizare) etc. oscilaţii. Substantivele la care sunt admise ambele forme de plural. filosofice. dar nu sunt puţine nici neutrele care circulă şi astăzi cu forme duble de plural.compuse (în lexic) . Din punctul de vedere al normei literare. cu precizarea că una este prioritară.derivate (în lexic) -finisoare (aparate) . Şi-a construit o casă cu trei nivele sau Şi-a construit o casă cu trei niveluri? Neologismele substantivale încadrate la genul neutru au fost şi sunt supuse unei concurenţe interne. aşa cum rezultă aceasta din lucrările de profil. Specializarea semantică dublată de o diferenţiere morfologică nu este un fenomen care se manifestă numai la termenii neologici.cu precizarea că opoziţia corni/coarne este etimologică. ezitări. 1). aer) derivaţi (în chimie) finisori (persoane) globi (la ochi) membri (ai unui grup) reductori (chimie) termeni (tehnici) . capi/capete/capuri. utilizarea corectă a acestor vechi forme specializate nu ridică probleme pentru vorbitorii nativi ai limbii române. 2. 2. reprezintă pluralul a două cuvinte cu origine diferită). avem următoarele situaţii: 1. Cele mai multe s-au fixat până la urmă la unul din morfemele amintite. Neutre la care este corect pluralul în -e: burghie relee ghişee refrene tabele planşee etc. Fireşte. menţionând că limba literară a reţinut varianta a doua: Şi-a construit o casă cu trei niveluri.reductoare (tehnică) .membre (ale corpului) . literare) . 3. Prin aceasta am răspuns şi la întrebarea din titlu. recomandabilă (cea care apare prima în dubletele următoare): anacolute/anaco luturi debuşeuri/debuşee chipie/chipiuri hamacuri/hamace madrigale/madrigaluri .colectori (persoane) compuşi (în chimie) curenţi (de apă. Faptul este atestat şi la substantive foarte vechi (zmei/zmeie).butoane (la un aparat) colectoare (aparate) . de aceea discutarea lor sub aspect normativ este necesară. unele moştenite din latină (ochi/ochiuri. mai ales la aceia la care procesul specializării semantice este neîncheiat. corni/coarne/cornuri . Substantivele la care forma în -uri este cea corectă: aerodromuri hoteluri aragazuri moteluri cabluri niveluri chibrituri pasteluri creneluri profiluri dueluri Variantele în -e ale acestor substantive trebuie evitate.globuri (pentru ornament) . 96 39.

neologismele amintite au fost supuse de la început unui curs dezavantajos. pentru următoarele substantive neutre: auditoriu . cuptoriu.ghiveciuri (mâncare) ciubucuri ("bacşiş") . 1. o diferenţă lexicală reală. în unele cazuri. ştiinţifice. sanatoriu.seminarii Varianta C: seminar . prin renunţarea la vechiul plural. cu unele excepţii. unanim acceptată. păcurar etc. visuri pentru sensul figurat ("iluzie. raportându-le la normele limbii literare. Este corectă numai varianta A (-iu/-ii).seminarii Varianta B: seminar . învăţător iu. mărgăritar iu (neutre) sau boieriu. atunci când limba refuză inovaţia de la singular (fără -iu). Cele care circulă în medii închise (tehnice. prin importanţa noţiunii denumite. servici. Iată câteva exemple de asemenea dublete (doar prima formă este corectă): albuşuri/albuşe blesteme/blestemuri coteţe/'cofeturi morminte/mormânturi în perechea visuri/vise. 98 atât la substantivele masculine. cărora li s-a adăugat ulterior omonime împrumutate sau care au dezvoltat sensuri noi: gheme (de aţă . boier. călător iu. fantezie. substantive ca cele menţionate îşi creează două paradigme paralele. rechizitoriu etc. ambele variante sunt admise. iar unele chiar trei. Forme ca ajutoriu. Prezentăm situaţia câtorva dintre cele mai cunoscute neologisme care aparţin acestei categorii. hibridă. cedând locul variantei C. juridice etc. Un exemplu ilustrativ: Varianta A: seminariu . a nu se confunda cu . călător. a) Concurenţa -e/-uri.cornuri (de mâncat) 40. cuptor. manifestată puternic în procesul de adaptare morfologică a neologismelor. 97 Observaţii. în perioada de încadrare la noul tip flexionar. cât şi la cele neutre.resoarte ("sectoare") Procedeul este mai frecvent la cuvintele vechi. Este adevărat că fenomenul are aici alte dimensiuni.) şi-au păstrat forma iniţială. fiind înlocuite cu ajutor. Cele care. b) Cele două morfeme (-e/-uri) pot marca. împrumutate sau refăcute după latină. nu ocoleşte nici cuvintele vechi sau derivate de la acestea.auditorii ("sală.) au un destin aparte în limba română. resort") . ele au reactualizat o terminaţie care devenise neproductivă. situaţie în care fiecare formă este corectă numai când este utilizată cu sensul pentru care s-a specializat: raporturi ("relaţii") .neologism) arcuri ("armă. Unii vorbitori le folosesc specializat: vise pentru sensul propriu. Prin aceasta.ciubuce ("pipe orientale") coarne (la animale) . plan").moştenit) . închipuire. sau variantei A. mădular iu.seminare Varianta B este'o formă mixtă. în general. seminar. ea nu rezistă prea mult. Intrând în limbă pe acest fond de abandonare a lui -iu terminal. de tranziţie. vatră. itinerar etc. purgatoriu. au fost supuse tendinţei de eliminare a lui -iit. horn") .arce (la geometrie) căminuri ("sobă. Au fost propuse noi itinerarii europene sau Au fost propuse noi itinerare europenei Neologismele culte terminate în -iu (acvariu. Aşa au apărut forme ca salar.rapoarte ("documente") resorturi ("arce") . idee.monoloage/monologuri rastele/rasteluri tuneluri/Hunele turnire/turniruri etc. au primit o întrebuinţare mai largă.ghemuri (la tenis . public". păcurariu (masculine) erau de mult timp simţite ca arhaice.cămine (instituţie) ghivece (de flori) .

salarii . b) Concurenţa formelor cu -iul fără -iu este prezentă şi la adjective. Este vorba de unele împrumuturi romanice. deocamdată variante (B): seminar . sacrilegiu etc.executoriu ("care trebuie executat"). sanator. cu sensul de "publicaţie cu apariţie zilnică. dar cu diferenţieri semantice: executor ("care execută") . echipaj (fr.echipaje în acest caz s-a impu& varianta "franceză' (B) echipaj . omagiu.personaje pasaj . obligator. are două valori în română: 1.peisaje avantaj .servicii purgatoriu . frecvente în limbajul colocvial. tranzitor) este neliterară. 2.echipaje. având avantajul "demixtării" şi al modernităţii. aparţine unei faze depăşite.sanctuare Formularea cu itinerarii europene.substantiv neutru (cotidian/cotidiene).solarii rechizitoriu .seminare (C) să se impună tot mai mult în viitor.itinerare . preferată fiind. cu circulaţie mai ales în limba cultă. echipagiu (it. a) Un tratament similar s-a aplicat şi altor neologisme neutre în -iu. Au apărut două cotidiene de mare tiraj sau Au apărut două cotidiane de mare tirajl Neologismul cotidian.laboratoare . este învechită. este admisă şi variaţia liberă {compensator/compensatoriu) sau utilizarea ambelor forme. Corect: Au fost propuse noi itinerare europene. 3. servici. 41. Limba literară a reţinut forma cu -iu la următoarele adjective: ambulatoriu meritoriu obligatoriu oscilatoriu provizoriu tranzitoriu 100 Utilizarea lor fără -iu (ambulator.seminar ii N-ar fi exclus ca perechea seminar . solar. Cotidian . din titlu."persoană care asistă". privilegiu. Este corectă numai cu varianta C (cu -e la plural): 99 laborator itinerar sanctuar .echipagii B.planetarii (a nu se confunda cu adjectivul planetar). ^ Observaţii. ziar".rechizitorii planetariu . sunt refuzate deocamdată de exprimarea normată. purgator. . Acelaşi lucru s-a întâmplat cu: personaj . îngrijită.pasaje peisaj . substantiv masculin) salariu serviciu . equipage) . oscilator. echipaggio) .purgatorii solariu .avantaje în câteva situaţii a avut câştig de cauză varianta "italiană" (A): naufragiu. Sunt corecte două-variante (B şi C).auditor . intrate de regulă prin dublă filieră (franceză şi italiană). Forme ca salar. Mai rar. Un exemplu ilustrativ: A.

(biserici. care s-a impus treptat la tot mai multe substantive din categoria menţionată (barbă .sau -c. băuturi. dar din aceeaşi cauză. exclude orice interpretare adjectivală a lui cotidiene. Ele fac parte din clase lexico-gramaticale diferite (substantiv-adjectiv).2. în sitagma grijile cotidiene. Dincolo de inutilitatea ei. bacoviană/bacoviene). de pildă. cu numeralul două ca atribut acordat. Forma cotidiene este rezervată excusiv pluralului pentru feminin/neutru al adjectivului: Facem faţă tot mai greu grijilor cotidiene. Cauza reală pare să fi fost dorinţa vorbitorilor de a marca mai clar. în consecinţă. (tur)ă(adunături. mamă .roate/roţi etc). diferenţierea morfologică (cu -esc/fără -esc: eu mă îndoiesc/eu mă îndoi) evită o confuzie semantică. roată . confuzia este posibilă. a apărut şi o variantă de plural în -/. dar numai în interiorul aceleiaşi părţi de vorbire. cotidieni/cotidiene). rugi etc). măiastră/măiestre. Este vorba mai ales de cele terminate în -(ur)ă.tematic (guri. într-adevăr.case. Din păcate pentru iniţiatori. Aceasta funcţionează şi la neologisme. Pe de altă parte. Sintagma două cotidiene. cu forme adaptate deja la noul model.a se îndoi2). vaci. încât orice context ne poate edifica asupra identităţii lor morfologice şi a conţinutului informaţional. originară. utilizând pluralul cotidiane când este vorba de substantiv: Au apărut două cotidiane de mare tiraj.mame etc). întrebarea care se pune este dacă inovaţia a fost necesară şi. poiană/poieni. procedeul diferenţierii morfologice pentru a marca o specializare semantică. unii vorbitori fac o diferenţiere formală între cele două valori. la a se îndoi. reflex în rlmba literară. Desinenţa -i este însoţită de obicei de alternanţe fonetice la radical. în toate cazurile însă este vorba de cuvinte care fac parte din aceeaşi clasă lexico-gramaticală: verb {a se îndoij 101 . substantiv (zmeuj . ţări). dacă trebuie sprijinită. pe lângă cea substantivală: dalmaţian/dalmaţieni. dezambiguizarea morfologică este un procedeu necesar şi eficient. implicaţii sociolingvistice. care înseamnă "de fiecare zi. încurajată. admitea o singură posibilitate de realizare a pluralului pentru substantivele feminine terminate în -ă. Altele s-au . Concurenţa dintre cele două forme s-a manifestat şi se manifestă ca un fenomen foarte complex prin durată. grobiană/grobiene etc. Unele substantive feminine sunt atestate. a contextului. Este o situaţie similară cu a cuvântului frumos. Mai nou. Repetăm. zilnic. mai ales când ele au şi o valoare adjectivală. ceea ce duce la o diferenţiere mai netă a formei de plural (compară coadă/coade cu coadă/cozi. răspunsul este negativ. forma nou creată (cotidiane) este greu tolerabilă şi pentru că sacrifică o alternanţă fonetică tradiţională: a/e. austriac/austrieci. în limba română există. Această desinenţă unică era vocala -e {casă . De exemplu. Unele dicţionare au acceptat "inovaţia" şi i-au acordat girul. necesară. Cotidian .barbe/bărbi. 42. unde. coarne/cornuri etc. scări. marţian/marţieni.vulpi). Inovaţia a apărut şi s-a impus probabil după modelul femininelor cu singularul în -e (vulpe . iar diferenţierea morfologică apare ca utilă. ori un -g. într-adevăr.zmeu2'. Nimeni nu confundă adjectivul frumos din El era un om frumos cu adverbul frumos din El scrie frumos. după un / vocalic sau semivocalic (băiat/băieţi. prima formulare din titlu: Au apărut două cotidiene de mare tiraj. valoarea adjectivală a cuvântului în discuţie este indubitabilă. Scopul este realizarea clarităţii în comunicare. Să examinăm. Cu timpul. Mâncăm tarte cu căpşune sau Mâncăm tarte cu căpşuni? Norma veche. între acestea confuzia este posibilă. lunci. chiar în primele noastre texte scrise (secolul al XVI-lea). scripturi) sau care prezentau un -r. ceea ce este obişnuit". La cotidiani şi cotidiati2 nu se pune problema confuziei. la fel ca la substantivele zmei/zmeie. unde opoziţia desinenţială -ăJ-i este însoţită de alternanţele oa/o şi d/z). mai tranşant opoziţia singular/plural. iar valenţele lor combinatorii sunt atât de diferite.corri2). cornj .adjectiv cu patru forme (cotidian/cotidiană. răspândire geografică.

la următoarele substantive. şi un lot important de feminine în -ă care au rămas neafectate de acest curent al modificărilor (vezi mamă . cu precizarea că cel în -e este prioritar. coaie.) sunt nişte arhaisme gramaticale (ca şi genitiv-dativul lor. Fireşte. în afară de asta. se cuvine să menţionăm diferenţa de reacţie faţă de această tendinţă. prin decizia uzului general. fabrici. a pune pe roate. o variantă va fi abandonată.încadrat mai târziu în această tendinţă. companii (nu staţii. casă case. de la un grai la altul.) De asemenea. şcoalei. fabrici. Sunt literare formele de plural în -i: aripi oglinzi bărbi ogrăzi bălţi piersici boli porţi cozi roţi gropi reguli inimi răni izbăni i scoli laer im i tălpi maici tocmeli omizi vămi etc Dubletele lor în -e {boabe.mame. Prezentăm în continuare câteva dintre aceste cuvinte cu forme duble de plural. Limba literară actuală este pusă nu o dată în încurcătură de substantivele feminine la care cele două forme de plural coexistă încă. precizând variantele recomandate de lucrările normative. atât pe orizontală. Sunt admise ambele plurale (-e/-i). limbajul popular. familiar s-a dovedit mai receptiv. derutantă pentru mulţi vorbitori. în general. dar şi variaţia contextului situaţional în care are loc comunicarea. Deci: staţii. treptat. suliţi. faţă -feţe etc. cât şi pe verticală. cape roate. oglinde. favorizând forma în -i. să nu uităm că multe dintre aceste variante au fost doar de curând abandonate. Există. acestei boale. prelungind ezitările flexionare până în zilele noastre. desigur. îngheţaţi. recomandabil: ţărance/ţărănci ţigance/ţigănci râpe/râpi poiene/poieni coarde/corzi . uzini etc). acestei scoale. companii). sălâţi. De asemenea. regule. Ele pot avea în operele literare un rol caracterizant. marcând mai ales nivelul de instrucţie al vorbitorilor. coade. dar faza variaţiei libere rămâne incomodă. Faptul că la unii scriitori contemporani apar aceste forme nu trebuie să ne deruteze. Sunt corecte formele de plural în -e: beregate găluşte cârje plase colinde salate coperte suliţe cratiţe uliţe îngheţate uzine etc jalbe 102 103 Se înţelege că variantele în -i ale acestor plurale aparţin exprimării neîngrijite şi trebuie evitate (beregăţi. găluşti. iar persoanele în vârstă mai au încă deprinderea de a le utiliza. unele plurale în -e sunt conservate ca atare în expresii şi locuţiuni consacrate. masă .mese. Tot aici se impune precizarea că la unele neologisme desinenţa -i nu mai este dublată de o alternanţă vocalică în radical. 2. cu structură fixă: a pune beţe-n roate. nu mai aparţin normei actuale. crătiţi. articulat sau nu : boalei. 3. coalei. roate. 1. a băga în boale etc. scoale etc. acestei coaie etc).

căpşună: căpşun . Situaţia ar fi absolut identică la perechea căpşun . asemenea apariţii hibride nu se justifică aici şi nu trabuie încu-* rajate. oară"). box mai ales). domenii. Considerăm că această prudenţă este exagerată. Variaţia liberă coarde/corzi este acceptată numai pentru unul din sensurile acestui cuvânt ("strună"). Pentru sensul figurat ("minciuni") s-a specializat pluralul în -i (gogoşi).gogoaşe/gogoşi Ultimele două cuvinte au o situaţie specială.doi gogoşi. b) în cazul substantivului căpşună . nu fructul.pluralul masculin): o căpşună.copee (săritură). Avem chiar un exemplu.căpşuni Să mai adăugăm că majoritatea vorbitorilor nici nu cunosc planta (căpşunul) şi nu utilizează decât cuvântul care desemnează fructul. Limba română cunoaşte şi alte exemple de feminine terminate în -ă care marchează prin cele două plurale (-e/-i) existenţa a două cuvinte diferite (omonime) sau a două sensuri ale aceluiaşi cuvânt. copcă . şi dată . Trebuie să observăm însă că pluralul în -/ (căpşuni) este cel puţin la fel de frecvent. nu dorim să provocăm indisciplină lingvistică prin subminarea autorităţii normei.căpşune/căpşuni poate fi sesizat şi un alt fapt interesant. acceptând ambele forme sau chiar recomandând varianta în -i (căpşuni) şi când este vorba de fructele respective. Reţinerea specialiştilor faţă de această formă se explică prin dorinţa de a evita omonimia cu pluralul de la perechea căpşun . Este vorba de perechile: frag . 105 Aşa cum am precizat şi cu alte ocazii.căpşuni. dar şi din altele.daţi ("moment. fragii aceştia . avem deja forme specializate: corzi (în sport. o singură decodificare ("fructe"). 104 Pentru celelalte sensuri. Exemple: bandă .) Fireşte. de la desagă . care arată că pericolul de confuzie nu există. apreciem că.) gogoş . fragile acestea). şi din motivul arătat.benzi ("fâşie"). Aceiaşi vorbitori însă întrebuinţează la singular femininul căpşună. a) Substantivul din titlu (căpşună) este recomandat de lucrările normative cu pluralul în -e (căpşune). Se ajunge astfel la un fel de "neutru invers" (singular feminin . matematică. de la o gogoaşă . formularea corectă este prima: Mâncăm tarte cu căpşune.aceste fragi. botanică. raportând întrebarea la prevederile normei.desagi (m. aşa că un enunţ ca Piaţa este plină de căpşuni ar avea. în viitor. rezultat al unei "mixtări" de paradigme paralele.date ("repere calendaristice") Observaţii. "agrafa") şi copcă .gogoşi (f. Era încovoiat ca o secere sau Era încovoiat ca o seceră? . este sesizabilă şi la alte câteva substantive: o desagă .) desag .căpşuni căpşună .doi căpşuni Această curiozitate lingvistică.) gogoaşă . dată .fragi (planta) fragă . Se înţelege. Perechea gogoaşe/gogoşi se foloseşte în variaţie liberă când cuvântul apare cu sens propriu.gogoşi (m. 43.doi desagi.copci ("gaură".fragi (fructul) Prin articulare (fragă -fragile) sau prin determinanţii adjectivali (aceşti fragi. pentru fructe. la masculin: Căpşunii aceştia sunt cam scumpi (în loc de Căpşunele/căpşunile acestea sunt cam scumpe). Unii vorbitori folosesc pluralul căpşuni. construcţii). lucrările normative ar putea face aici o concesie uzului. la o plantă înrudită. orice ambiguitate dispare. Pe de altă parte.bande ("grup") şi bandă .desagi (f. care denumeşte planta. coarde (în anatomie.

tumoră trebuie evitate. Oricum. . au abandonat acest curs. grije. 107 44. pledează pentru formularea a doua. cu poezia Balada unui greier mic. ca model foarte productiv. după toate regulile foneticii istorice. deoarece limba română dispune de mai multe substantive masculine care prezintă la singular cele două variante (cu sau fără desinenţa -e). care apar. cu reflex în exprimarea scrisă. este vorba de o rostire dialectală. "secera şi ciocanul". Astăzi norma literară a abandonat singularul etimologic (secere). mătuşe. a apărut singularul refăcut seceră. cu singularul marcat prin -e: cârje. inovaţia cu -ă la singular (în locul lui -e) şi. păpuşe. Iată câteva dintre cele mai cunoscute: arbore/arbor berbece/berbec brusture/brustur bulgăre/bulgăr ciucure/ciucur fagure/fagur fluture/flutur genunche/genunch i graure/graur greiere/greier mugure/mugur nasture/nastur pieptene/piepten plasture/plastur sâmbure/sămbur strugure/strugur şoarece/şoarec tutore/tutor etc. straje. în schimb.margini origine . secere. Alte substantive feminine cu opoziţia -e/-i pentru singular/plural. Nu este un caz izolat. George Topârceanu.imagini margine . pentru a marca 106 opoziţia singular/plural şi la substantivele feminine. Greierele şi furnica azi devenit personaje de fabulă sau Greierul şi furnica au devenit personaje de fabulă? Celebra fabulă a lui La Fontaine este cunoscută la noi sub un titlu care ar da câştig de cauză primei variante (Greierele şi furnica).în consecinţă. literară este forma ţigară (nu ţigare).tumori Norma a respins. margină. titlurile amintite atestă existenţa celor două forme de singular (greiere/greier) ale unui substantiv cu plural unic {greieri). unde articularea se făcea pe varianta seceră. aşa cum apare în formularea a doua din întrebarea de mai sus: Era încovoiat ca o seceră. în cazul acestor cuvinte. origină. formele menţionate mai sus nu sunt corecte. In realitate. pe care limba literară nu a acceptat-o. formele: imagină. O modificare în sens invers pare a se manifesta la unele substantive feminine terminate în -ă (precedat de / sau s). uşe etc. formă conservată şi astăzi în multe zone ale ţării.origini tumoare . ca atare. O dată cu impunerea perechii desinenţiale -ă/-i. adoptând exclusiv forma nouă (seceră). Este vorba de substantive ca: imagine . El s-a consacrat şi prin simbolul des vehiculat până nu demult. la unii vorbitori. care păreau a urma aceeaşi modificare desinenţială ca secere/seceri > seceră/seceri. De asemenea.Latinescul sicilis a dat în româneşte. recomandabile fiind cele terminate în -ă: cârjă păpuşă grijă strajă mătuşă uşă etc.

Limba literară a reţinut. înainte însă. ţărmure/ţărmur . din cauze diverse (în principal. 45. Fabula lui La Fontaine. Deci: Greierul şi furnica au devenit personaje de fabulă. de regulă. Există şi o a treia formă 109 (Păcurariu). Ambele variante sunt acceptate: bulgăre/bulgăr tutore/tutor Observaţii. deşi mult mai reduse ca număr {pântec/pântece . Traducerile efectuate mai târziu au păstrat această variantă iniţială. înclusiv în literatura şcolară. altele probabil chiar elemente ale substratului dacic. b) Formele paralele (cu şi fără -e la singular) apar şi la substantive neutre.ambele abandonate în favoarea variantei scurte ţărm). De această ultimă variantă ne vom ocupa în continuare. a) Răspunsul la întrebarea din titlu este dat prin încadrarea substantivului respectiv la subclasa de la punctul 2. enumerăm câteva dintre numele de familie cele mai obişnuite. care au corespondent în categoria substantivelor comune în -ar. consacrată prin intensa circulaţie a fabulei. Din acest punct de vedere. unele moştenite din latină.a doua este corectă. Sunt cuvinte vechi. influenţa modelului flexionar care realizează opoziţia singular/plural prin perechea desinenţială -e/-i). prin urmare. a răspândit forma greiere.Cu câteva excepţii. de oscilaţia unor neologisme în perioada de adaptare morfologică. Acest lucru nu a influenţat decisiv destinul variantei în -e. nerecomandabilă. A şutat Rotâriu sau A şutat Rotariu? Multe nume româneşti de familie provin din apelative terminate în -ar. provocând ezitări în pronunţare. Nu este vorba. ci mai degrabă de nişte modificări apărute în timp. Coexistenţa celor două forme nu înseamnă automat plasarea lor sub semnul egalităţii. Varianta corectă este cea terminată în -e: arbore brusture pieptene plasture 108 ciucure sâmbure fagure strugure fluture şoarece 2. Varianta corectă este cea terminată în consoană: berbec genunchi graur greier mugur 3. regională. tradusă la noi încă din secolul trecut. dar cu funcţia articolului preluată de vocala -u {Păcuraru). Acestea pot să apară nearticulate {Păcurar) sau articulate. care deruteazi pe unii vorbitori. marea majoritate. Le prezentăm în varianta articulată. ea fiind respinsă ulterior de limba literară. o singură variantă. aceste substantive au rădăcina terminată în consoana -r. pentru că este cea mai frecvent adoptată de către purtătorii acestor nume: Berbecaru Cojocarii Morarii Podaru Bivolarii Dogaru Olaru Prunaru Bouaru Dohotaru Păcurarii Puşcaru Căldăraru Fieraru Păduraru Rotaru Căpraru Gozaru Pescaru Sticlaru Cismaru Jitaru Pânzaru Şoimoru Ciurdaru Lemnaru Văcaru Ciubotarii Pâslaru Vitelaru . cealaltă fiind considerată astăzi învechită. substantivele menţionate mai sus se repartizează astfel: 1. al variaţiei libere.

în acest fel. -iu a devenit o terminaţie neproductivă la substantivele româneşti. mădulariu > mădular. derivate cu sufixul -ar. din Atanasiu. Păcurariu etc. Consecinţa este 110 că ei deplasează accentul pe ultima silabă şi la cuvintele vechi româneşti. Nume cunos- . întâlnindu-se. Morariu. ollarius > olariu > olar.prenume. Antoniu. Vereş. căprâriuyăcăriu etc. Pentru ceilalţi însă. a) Faptul că unii români din Transilvania. au adoptat formula cu numele. care se întrec în a "greciza" aceste nume. ievoluţie istorică etc.40). Ţurcăşiu etc). mai ales din mediul rural. Vorbitorii din sudul ţarii asimilează adeseori această desinenţă arhaică (-iu) cu sufixul -iu.După cum se vede. diftongul ascendent (semivocală + vocală) devine descendent (vocală + semivocală). modificarea discutată aici apare ca un abuz. Câteva sunt moştenite direct din latină. Jeleriu etc. iar Rotăriu ajunge Rotariu. Modelul predominant este însă celălalt: numele de botez + 111 numele de familie. care indică anumite ocupaţii. ceea ce justifică prezenţa elementului de compunere pre ("înainte") la termenul care indică numele de botez . Olăriu. Treptat. Copăciu. nici măcar la cele din Europa. în mai mică măsură. creând o adevărată modă. a unui nume ca Hoţiu. mărgăritar iu > mărgăritar. iepocă istorică. Este vorba de foarte numeroasele neologisme care încep cu e şi care tot mai mult sunt pronunţate cu ie (i asilabic + e): Ieuropa. atât pentru neutre. partea de iest a ţării. ieveniment. treziţi peste noapte că-i cheamă Boroş. accentuat. Mai ales emisiunile sportive şi programele de muzică uşoară. (vezi întrebarea nr. Puşcăriu. desigur. păcurariu. ieconomie de piaţă. în limba veche sufixul -ar avea forma -ăriu. pescariu. iexprimare corectă. Pescariu. fiind conservată apoi mai ales în numele proprii care au avut la bază apelativele menţionate: Bouăriu. cum am precizat. bouăriu. Olăriu se transformă în Olariu etc. O contribuţie nefastă în acest sens au crainicii de radio şi televiziune. olăriu. alţii chiar au provocat-o. este vorba de cuvinte vechi. ambele cu foarte largă audienţă la public. numele amintite sunt îndepărtate de transparenţa şi motivaţia lor iniţială. Ele depăşesc de fapt sfera numelor formate cu -ar (-ariu). Aceste variante vechi sunt atestate mai ales în zonele mai conservatoare din Transilvania şi Moldova. cuvintele din lista de mai sus prezintă o particularitate care ţine de istoria lor formală: în româna veche ele se terminau în -iu. de exemplu. b) Mai nou. Moţiu. radioul şi televiziunea participă intens şi la răspândirea unor abateri lingvistice cu consecinţe care nu mai privesc doar o persoană sau alta. boieriu > boier etc. Cu alte cuvinte. Chedveş etc. Accentul nu cădea pe acest diftong terminal. Nu este cazul. Maghiarii. Oprişiu s-ar putea găsi argumente. Este adevărat că unii purtători ai acestor nume "bucureştenizate" au acceptat rapid "dezetimologizarea". ienergie ielectrică. Vereşiu. şi la substantive proprii ca Boieriu. pecorarius > păcurariu > păcurar. 46. cu cele de tipul Rotariu. ci pe vocala a din silaba anterioară: morăriu. fiind abandonată: ajutoriu > ajutor. Ţurcăşiu. Observaţii. Forma arhaică (cea cu -iu) se mai păstrează o vreme în graiurile locale. de familie în poziţie iniţială (Petofi Săndor). Vasiliu etc. Răspunde elevul Ionescii Radu sau Răspunde elevul Radu Ionescu? Ordinea de succesiune a celor două nume ("de familie" şi "de botez") nu este identică la toate popoarele. răspândesc cu insistenţă variantele deformate (Boieriu. indiferent de provenienţă (moştenite sau derivate). prin sufixul amintit. Manoliu. Dar. (2) înstrăinează aceste neologisme de etimonul lor internaţional. sunt deposedate de farmecul şi parfumul lor istoric. Este de înţeles şi "dezetimologizarea". Chiar şi pentru Creţiu. ierou al revoluţiei. Rotariu. Morăriu. în această formă derivată: molarius > morariu > morar. nume proprii de provenienţă sau doar cu rezonanţă grecească. piscarius > pescariu > pescar. Abaterile de la normele ortoepice sunt aici de două ori nefaste: (1) îndepărtează forma pronunţată de cea scrisă. cât şi pentru masculine. Chedveşiu) are o noimă şi o justificare. şi-au adăugat sufixul -iu (Boroşiu.

înregimentare. oamenii şcolii în primul rând ar trebui să evite abuzul în utilizarea sintagmei administrative. utilitatea acestei inversiuni topice în administraţie. nu lonescu Radu sau lonescu. de utilizarea abuzivă a variantei A {nume + prenume). Mihai Eminescu etc. Cu alte cuvinte. în discursurile politice etc. în esenţă. Din păcate. din raţiunile administrativ-organizatorice arătate: stabilirea unei ordini obiective. starea normală a acestei sintagme antroponimice este prenume + nume. două variante de succesiune: una pentru interior şi alta pentru circulaţia internaţională {Petofi Săndor . De asemenea. cetăţeanului i se fixează mereu în memorie că el este lonescu Radu (nu Radu lonescu). cataloage. în schimb. înseriere. Celelalte limbi. Este vorba. nu este bine să neglijăm asemenea nuanţe psiholingvistice. cât mai devreme. un nume oarecare. dincolo de acestea şi înaintea tuturor. prin inadecvare la context. la un abuz care poate avea efecte negative asupra individului. lucrări de evidenţă etc.Sândor Petofi). presa scrisă şi cea vorbită ar putea acorda un plus de atenţie acestui aspect. salariat. pe criterii alfabetice. Pentru aceasta. familia este datoare să-1 obişnuiască pe copil cu numele său adevărat. în ordine naturală. că este Radu lonescu. Prin contrast. Abaterea frecventă se produce în raport cu norma funcţional-stilistică. în cataloage. în sine. prezintă avantajul că. Fabrica "Clujana" este renumită sau Fabrica "Clujeana" este renumită! Răspunsul la această întrebare depăşeşte sfera ortografiei. evitând discriminările involuntare dintre academicianul Radu lonescu şi tractoristul lonescu Radu. Popescu Ion etc. 47. marile personalităţi ale neamului său sunt Dimitrie Cantemir (nu Cantemir Dimitrie). Miguel de Cervantes. în circulaţia internă. dezavantajul modelului prim constă în faptul că el prezintă un fel de excepţie de la regula generală. Tânărul trebuie să ştie. Repoziţionarea celor două elemente componente reprezintă un artificiu lingvistic acceptat ocazoiital. între care şi româna. operează. evitată chiar şi în listele bibliografice. Poate exemplul cel mai concludent este acela al soţilor Ceauşescu. alegător. acte oficiale de identitate. elevul este "strigat" ca la catalog (nume + prenume) şi este învăţat sau lăsat să se prezinte astfel. 112 în disputele parlamentare. s-a ajuns la o suprasolicitare a variantei administrative. Nicolae Iorga (nu lorga Nicolae) etc. în anumite contexte. în schimb. militar. depăşinduşi destinaţia pur ordonatoare. pur şi simplu. testele. au fost sesizate şi valorificate cu subtilitate în presă. Numai sub această rezervă un pre-nume poate fi acceptat în poziţie de post-nume. un unicat. la antroponimele autohtone. pentru o identificare rapidă şi exactă. ucenic. nume + prenume . numind copiii în ordinea firească (prenume-nume) şi cerându-le să semneze ei înşişi în acest fel lucrările de control. Nu se poate nega. care după revoluţie au devenit Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena. ordinea de asociere nume prenume. prin urmare. acela de depersonalizare. în interior. inserat la litera I. tezele etc. nu cu cea practicată la tribunal. concursuri. ordine antroponimică imposibilă înainte. Această variantă trebuie văzută ca o formulă de excepţie pentru ocazii speciale. dar mai ales la gimnaziu şi liceu. varianta A. Aceasta impune. că el este o individualitate distinctă. liste.pentru liste alfabetice. vreo regulă gramaticală.pentru celelalte situaţii {Radu lonescu). Chiar la grădiniţă. aşa cum am arătat. Jean-Jaques Rousseau. Bineînţeles. într-o perioadă în care se încearcă reabilitarea personalităţii umane. ocultate atâta vreme de colectivism şi egalitarism păgubos. Persoanele căzute în dizgraţie publică sau care sunt dorite ca atare nu mai sunt numite Gheorghe Munteanu sau Ion Popescu. Carlo Goldoni. Mihai Eminescu (nu Eminescu Mihai). are efectul neagativ amintit mai sus. se păstrează în orice condiţii. alte documente administrative {lonescu Radu). Ca elev. student. implicând şi . Lev Tolstoi. în acest context. ci Munteanu Gheorghe.cute ale civilizaţiei şi ale culturii unor popoare europene ilustrează această aserţiune: William Shakespeare. Conotaţiile peiorative ale acestei sintagme. s-ar cuveni să se exerseze acelaşi mod de autoprezentare. în armată. B. Se înţelege de aici că nici una dintre cele două combinări nu încalcă. contribuabil etc. prenume + nume . cu două variante funcţionale: A.

casă de cultură {odihnă. formulări discutabile. atât ca îmbinare liberă {casa din deal). cum este normal şi logic). floare-de-colţ. acest determinant {înăbuşită) poate fi analizat şi ca un "atribut al atributului". Comandăm friptură de vită înăbuşită sau Comandăm friptură înăbuşită de vită? Grupul substantiv + prepoziţie + substantiv este foarte bine reprezentat în limba română. unde poate fi invocată scuza că este vorba de un antroponim transferat ca atare în alt sector onomastic. . adică tot ca nişte cuvinte compuse: certificat de naştere {deces. ca în varianta a doua din titlu: Comandăm friptură înăbuşită de vită. în cuvinte compuse {cal-de-mare. Trebuie precizat că acest artificiu de topică este necesar numai când cele două substantive care încadrează prepoziţia au aceleaşi categorii gramaticale (= acelaşi gen. Există şi numeroase îmbinări după modelul amintit. proprietate. oaspeţi). voinţei purtătorului etc. producţie etc). Ce se întâmplă când aceste apelative devin nume proprii? a) Ca nume de familie. aşadar. Plasat după "cuvântul compus". Este vorba de situaţii ca aceea din titlu. formele: huşean clujean ieşean dejean mureşean doljean orăşean gorjean 113 oşean etc. Puţin diferită este situaţia unui titlu ca "Ana Lugojana". ele nu se supun regulii generale. copii). cu/fără e în sufix). care au un statut intermediar. Cunoscutele fabrici de încălţăminte din Cluj-Napoca şi Huşi ar trebui numite. magazin de prezentare {desfacere. Această denaturare a relaţiilor sintactice (şi a mesajului) se poate evita prin schimbarea ordinii de succesiune a celor două atribute. indestructibil. friptură de vită {viţel. cât şi ca structură fixă. tradiţiei de familie. pasăre etc). în general. boli profesionale etc). 48. acelaşi număr): ulei de motor uzat > ulei uzat de motor. în care intervine un al doilea atribut: [substantiv + prepoziţie + substantiv] + atribut. membru al sintagmei vită înăbuşită (nu friptură înăbuşită. Sub aspect strict ortografic. căsătorie. porc. Clujeana şi Huşeana. corect. ci uzului local. dar care sunt tratate de către mulţi vorbitori ca un bloc lexico-gramatical unitar.raportul dintre numele proprii şi apelativele de la care provin (când acestea au asemenea provenienţă). Există însă o împrejurare în care interpretarea amintită poate produce confuzii. 114 spital de copii {boli infecţioase. mai ales că în multe cazuri nici nu este prea departe de adevăr. confecţii. pantofi pentru bărbaţi {femei. lugojean sălajean etc. iarbă- de-mare. lapte-de-pasăre. nu cum figurează în denumirea actuală. încălţăminte etc). ca un bloc inseparabil nu deranjează. Interpretarea lor ca structură fixă. viţă-de-vie etc). Sunt corecte. aşa cum sunt acestea consemnate în actele oficiale: Mureşean Gorjean Mureşan Gorjan Mureşeanu Gorjeanu Mureşanu Gorjanu etc b) La celelalte nume proprii nu mai sunt admise asemenea licenţe gramatical-ortografice (cu/fără vocala-articol u. lucrurile sunt clare: sufixul -ean îşi păstrează integritatea fonetică/grafică şi după consoanele ş şi /.

nici succesiunea din varianta iniţială nu trebuie cu orice preţ abandonată. măsura luată a reprezentat un eşec. prezenţa articolului definit la termenul determinat este obligatorie. friptură de porc înăbuşită. măsura luată a reprezentat un eşecl Expresia substantivală punct de vedere este. este mai degrabă un fel de "nod în papură" decât un viciu real de construcţie. Soluţia modificării de topică este valabilă şi atunci când pe poziţia a treia apare un atribut substantival. în cele mai multe situaţii vorbitorul poate opta pentru oricare dintre cele două scheme sintactice. de aceea trebuie făcută inversarea de 115 ordine: pantofi de import pentru bărbaţi. un spital de copii foarte modern. Important este. Există şi soluţia adjectivării primului atribut substantival din varianta iniţială: pantofi bărbăteşti de import. el înţelege că respectiva instituţie este "numai pentru copiii din Baia-Mare". Rezolvările date (repoziţionarea. Scrupule trebuie să ne facem mai ales acolo unde denaturarea relaţiilor sintactice şi a mesajului este reală şi adeseori dublată de efecte comice. Simplificând regula. în acest caz. ca în prima vâri antă din titlu sau ca în alte îmbinări devenite celebre: jucării pentru copii din plastic. stăm bine (b). în segmentul Spitalul de/pentru copii din Baia-Mare. adjectivizarea) nu sunt însă posibile întotdeauna. mănuşi pentru bărbaţi de lână. formularea inversată (Spitalul din Baia-Mare de/pentru copii) este stângace. în propoziţiile de mai sus. cizme pentru dame de piele. deoarece se produce o dezambiguizare prin acord: un certificat de căsătorie nou. De exemplu. paturi pentru copii de fier. repetăm. întrucât doar un cusurgiu obstinat poate pretinde că. De pildă.atribut poate sta foarte bine şi pe poziţia a treia. în sintagma casa de odihnă a sindicatelor. stăm bine (a). în ultimă instanţă. lipsită de naturaleţe. chipie pentru ceferişti cu fundul roşu etc. adjectivul . Din punct de vedere teoretic. eliminând tentaţia unor false conexiuni. am putea prezenta cele două scheme sintactice astfel: a) din punctul de vedere + al + substantiv în genitiv = cu articol.în rest. ca în cazul acestei soluţii (= schema ă) să nu . Exemplu: Din punctul de vedere al partidului nostru. Facem din nou precizarea că acest artificiu de repoziţionare este necesar numai când conexiunile logico-sintactice sunt ambigue. 49. asocierea odihna sindicatelor. formularea pantofi pentru bărbaţi de import admite şi asocierea sintactică bărbaţi de import. La fel. involuntare. cu condiţia respectării regulii de articulare: Din punctul de vedere al teoriei. Din punct de vedere ai efectelor economice. măsura luată a reprezen tat un eşec sau Din punctul de vedere al efectelor economice. b) din punct de vedere + adjectiv = fără articol. Construcţia corectă este cea de pe locul doi: 116 Din punctul de vedere al efectelor economice. acest tratat a fost o eroare. într-o formulare mai puţin teoretică. suntem constrânşi la utilizarea unei singure variante. Uneori însă nu avem de ales. în această poziţie sintactică. posibilă teoretic. Când atributul are caracter calificativ. roţi de maşină uzate. regentul unui atribut determinativ (al efectelor). stăm prost. lucrurile se schimbă: Din punct de vedere economic. Eventual o exprimare ca Spitalul de copii al municipiului Baia-Mare ar putea împăca lucrurile.

pentru a marca una dintre cele trei opoziţii ale categoriei determinării (determinat hotărât/determinat nehotărât. denumirea Feleac sau Feleacu. Vişeu.neglijăm obligativitatea articolului. -u nu este un morfem al determinării. . Numele proprii nu au categoria morfologică a determinării. Având tocmai rolul de a individualiza şi a identifica un anumit "obiect". Puţinele toponime feminine care în forma-tip sunt fără -a (Tărgovişte.) este frumos. 1. Articularea unui substantiv este motivată (l)morfo logic. Feleacu). în particular. în genera]. în prealabil. din motive fonetice. determinat hotărât/nedeterminat. Articularea motivată sintactic este altceva şi diferenţiază net cele două categorii de nume proprii.în poziţia de complement circumstanţial nu reclamă articol: Merg la Cluj {Paris. a) Antroponimele nu cunosc nici această articulare.în funcţia de subiect. un alt statut. Mergem la Vişeu de Sus sau Mergem la Vişeul de Sus? Răspunsul la această întrebare presupune lămurirea. Am vizitat Luxemburgul. faptul că o persoană se numeşte Ardelean sau Ardeleanu nu are absolut nici o relevanţă. Alte exemple: Am fost în Luxemburg. aşa cum s-a întâmplat în exemplele anterioare cu toponimul Paris. se utilizează ca apoziţii pe lângă un termen generic: Am vizitat statul Chile (statul Peru. Sighet etc). Oricum. 117 50. direct). indiferent de natura determinantului. invariabilă. Vişeul. Luxemburgul e mic. determinat nehotărât/nedeterminat) sau (2) s i n t a c t i c (sunt funcţii. Mă simt ca în Luxemburgul de altădată. Sighetul etc). ele au întotdeauna un caracter determinat şi nu intră în jocul celor trei opoziţii menţionate mai sus. Din perspectiva morfologică. sau fără -u): Merg până la Ardelean/Ardeleanu (c. în cea de complement direct sau ca regent al unui atribut determinativ. o construcţie fixă. dar Târgoviştea (Orăştia) este frumoasă. . chiar dacă această îmbinare tinde să primească. şi cea a numelor proprii. regula articulării se aplică obligatoriu: 118 Clujul (Parisul. Din Clujul cel v e c h i se mai păstrează doar centrul. b) Toponimele se comportă diferit sub aspectul articulării. este un fapt frecvent reperabil astăzi. Tendinţa unor vorbitori de a folosi varianta nearticulată. ele îşi păstrează forma iniţială (care poate fi cu -«. Orăştie etc. Ardelean/Ardeleanu este bolnav (subiect). ci o simplă terminaţie nesemnificativă. în faza actuală suntem obligaţi să-i aplicăm regulile specifice unei îmbinări libere. 2. Indiferent de funcţia lor sintactică.) se conformează şi ele "articulării sintactice": Mergem la Târgovişte (Orăştie). . Sighetul etc. nu este expresia unei opoziţii de conţinut. cu alte cuvinte. în ambele situaţii (Ardeleanu. Ei tratează sintagma din punct de vedere ca pe o locuţiune prepoziţională limitativă. a unor aspecte teoretice care privesx articularea substantivelor româneşti. la fel. nu admit articularea. pentru comuna din vecinătatea Clujului. Mergem la Vişeul de Jos. Observaţie. republica San Marino. Această interpretare nu este lipsită de un anumit suport logico-gramatical şi de o anumită şansă de confirmare în viitor. Am vizitat Târgoviştea (Orăştia) în anul acesta. circumstanţial). poziţii sintactice care reclamă prezenţa articolului). este o problemă exclusiv formală. Toponimele străine sunt supuse şi ele aceleiaşi reguli. nu este un articoL propriu-zis. Am vizitat Clujul (Parisul Vişeul. Cele care. L-am vizitat pe Ardelean/Ardeleanu (c. în perspectivă.

In special primul este des folosit fără articol: A fost cazat la hotel Napoca.Cluju trebuie vizitat (varianta pronunţată). manifestate şi în desele inversări de topică (Napoca Hotel. bar. indiferent dacă atributul este adverbial (Vişeul de Sus. prof. Vălenii de Munte etc. cu vădite influenţe străine. la normele ortoepice. Toţi pronunţăm. Varianta din stânga o raportăm la normele ortografice. dar numai pentru exprimarea orală. grade militare.principatul Monaco. cu cât. marchează prin linioară absenţa lui -/. similar compuselor care se scriu deja într-un singur cuvânt (Câmpulung). în ultima vreme.. cum este Ion Popescu în propoziţiile din titlu.. Aceasta cu atât mai mult. Exemplu: 120 Au participat academician Victor Popescu. Aserţiunea este valabilă şi când substantivul-regent este la plural: Roşiorii de Vede. pronunţarea lui -/. etc. TărguOcna. Considerăm că se impune o adecvare a acestor denumiri la rigorile gramaticale şi ortografice ale limbii scrise {Vişeul de Sus. Râmnicu-Vâlcea etc. colonel Tiberiu Stan. profesii. Cristuru Secuiesc etc. Unele au o flexiune terminală (Târgu-Mureşului). de la formulele utilizate în semnături. putem avea: Clujul trebuie vizitat (varianta scrisă) . Timişul de Jos). reclamă ca apelativul-regent să fie articulat (direct sau indirect): oraşul Cluj-Napoca. Şimleu Silvaniei. Panourile indicatoare de la intrarea şi ieşirea din aceste localităţi popularizează şi ele. Ardeleanu. Mai nou. Intim Bar etc). romanul "Moromeţii" etc. din păcate. nici în scris. Râul de Mori) sau adjectival (Ceanul Mare. Rotam). Vişeu de Sus/de Jos. cea din dreapta.Vişeu de Sus trebuie vizitat (oral). oraşul Tokio etc). Deveselu. constituirea unei forme articulate (Peru-ul. Toponimele simple terminate în -u (Malu. compuse pe principiul nominativ + nominativ. Vişeul de Sus trebuie vizitat (scris) . Cristurul Secuiesc etc). Feleacu etc.) sau la substantive întregi. se manifestă o frecventă abatere de la această normă. restaurant. unde se apelează. funcţii. chiar şi în aceste condiţii fonetice. Ion Pop. Sighetul Marmaţiei. ca o excepţie. mai ales în următoarele situaţii: a) Când este vorba de titluri. Observaţii. doctor. Olaru. c) Nomenclatorul localităţilor din ţară "oficializează" varianta "pronunţată" a toponimelor cu structura substantiv + atribut determinativ. 119 b) Ideea că vocala -w poate prelua funcţia articolului hotărât este corectă {Arpaşul de Sus > Arpaşu de Sus). Bragadiru. a) Toponimele româneşti cu structura substantiv + atribut determinativ se supun regulii "articulării sintactice" a termenului regent. forme ca: Izvoru Crişului. Turnu-Severin. Sudura lor internă este mult mai mare. la prescurtări (dr. Prin urmare. 51. dar fără articol. Omu. Vorbeşte inginer Ion Popescu sau Vorbeşte inginerul Ion Popescul Atributele de identificare.. de pildă. Sighetul Marmaţiei. prezenţa lui -/. Pentru situaţia de la b. Postăvaru. substantivul (Izvorul Crişului.. cel puţin în cazul substantivelor de la a. de aceea nu reclamă. Omu nu-i maşină. economist Măria Ionescu etc. dar scriem Omul nu-i maşină. utilizarea atributelor de identificare în propoziţii şi fraze impune respectarea exigenţelor de articulare. prin statutul lor special. renumitul doctor Ionescu. de regulă. col. Tokio-ul). Arpaşul de Jos. un rol hotărâtor a avut alcătuirea firmelor şi reclamelor. Tărgu-Neamţ.) au un regim asemănător cu cel al antroponimelor (Munteanu. ing. La unele se încercă. Târgul Secuiesc). Toponimele de tipul: Târgu-Mureş. se observă o extindere periculoasă a . Este de presupus că răspândirea acestor forme greşite a pornit. acad. Dacă semnăturile şi firmele comerciale pot fi exceptate oarecum de la regulă. Fenomenul are o manifestare identică şi la substantivele comune. Tărgu-Jiu. Numai stilul solemn impune. b) în îmbinări cu substantivele hotel.

A apărut o nouă statuie în cartier Andrei Mureşanu. televiziune. pentru că este un termen necesar. a avut câştig de cauză aspectul grafic [mass-media] şi nu pronunţarea din engleza americană [maes-midie]. Se înţelege că prima variantă din titlu intră în aceasta categorie. în engleza americană a fost vorba de o structură mai amplă.. Câteva exemple: Mass-media româneşti n-au destul impact asupra factorilor de decizie (= substantiv neutru. în continuă expansiune şi diversificare. 52. care s-a impus şi care va rămâne în limba română. (= substantiv feminin. singular). funcţia. Al doilea component (media) este important. mass-communication media. apare legitim interesul pentru adaptarea lui. plural). Sub aspect gramatical. Ca termen iradiant în acord. fr. (= substantiv feminin. singular. Dificultatea adaptării este cauzată de câteva caracteristici ale elementelor care alcătuiesc acest cuvânt compus. etaj VII. cu genitivul marcat sintagmatic. astfel încât trebuie să avem grija articulării substantivului care indică profesia. mass-media este tratat când ca un substantiv neutru la plural. pentru că de la el pleacă ezitările de încadrare . engl. Din punct de vedere fonetic. titlul. în limbajul gazetăresc. Obligaţiile morale ale mass-mediei de la noi. Din păcate. Locuiesc în bloc A. Mass-media românească n-a reflectat corect acest important eveniment (= substantiv feminin. în prezentările care se fac unor persoane la radio.. cu genitivul marcat desinenţial şi prin articol). lucrurile par a se fi clarificat definitiv. Asemenea exprimări sunt incorecte şi trebuie evitate. încercările sporadice ale unor români anglofoni jde a schimba cursul lucrurilor nu credem că mai pot modifica această direcţie. a dobândit o circulaţie remarcabilă: în discursurile politice. Mulţumim mass-media locale pentru ajutor sau Mulţumim mass-mediei locale pentru ajutori Substantivul mass-media este un anglicism apărut relativ recent în limba română. iar gestul lor este privit ca o manifestare de snobism lingvistic.. pune sub o uriaşă cupolă semantică o realitate relativ nouă. singular. O vedetă a mass-media americană . face puţină ordine. adaptarea merge mult mai încet. La început. cu genitivul nemarcat desinenţial). care s-a şi impus ca atare. impune verbului sau adjectivului fie singularul. singular. politice etc..la a şi b: Vântul bate din sector nordic. cu dativul marcat prin desinenţă şi articol). la cele două adjective care îl încadrează). După cum se vede. Termenul prim (mass) . Apariţia substantivelor domn sau doamnă în faţa apelativului care indică gradul.. a devenit un cuvânt la modă. dar şi dincolo de aceste zone. Sunt inginerul Ion Popescu. singular. la sistemul limbii române. 122 S-a alăturat mass-mediei din opoziţie (■» substantiv feminin. Prin sensul său generic. Mai ales după revoluţie. invariabil sau flexionat. massa.nearticulării apelativului-regent la structuri care depăşesc condiţiile menţionate. înregistrânduse mari oscilaţii..şi el un cuvânt internaţional (lat. mass) .nu are importanţă pentru discuţia noastră. iar acordul cazual se realizează cu inconsecvenţă. determină deplasarea articolului la substantivele menţionate: Vorbeşte domnul inginer Ion Popescu. gradul etc. prin evitare. invariabil. fie pluralul. Aceasta simplifică puţin lucrurile. Reacţia întregii mass-media maghiare .(= substantiv feminin. cât mai naturală şi mai rapidă. în autoprezentări nu putem recurge la domn şi doamnă (exceptând unele 121 situaţii speciale). masse. întruniri profesionale. când ca un feminin singular. Corect: Vorbeşte inginerul Ion Popescu. Recunoscând importanţa acestui neologism. redusă apoi la un cuvânt compus mass-media) formă mai economicoasă. funcţia. Altfel spus.

ca un substantiv feminin. „Reprezentanţii mass-mediei româneşti" etc. ci din seria celor dintâi (agendă. Grafic. nu şi în pronunţare. Fireşte. pentru genitiv-dativ. parţial. Intrând în limbajul general aceşti termeni tehnici s-au dezetimologizat parţial (semantic şi gramatical). care n-au simţit nevoia să-i „românizeze". nici păstrarea grafică a formei latineşti. păstrându-şi statutul de termeni tehnici. de la errata (pluralul lui erratum). Nu respingem. trebuie respinsă la timp devierea semantică spre un concret excesiv. (respectiv. unei agende. este pluralul latinescului medium {„mijloc"). după cum s-a văzut). în care substantivul amintit este tratat ca un feminin obişnuit. se pot menţine. exprimarea cea mai firească ni se pare cea în care este utilizată varianta „românizată": Mulţumim mass-mediei locale pentru ajutor. Există. El este tot mai mult simţit astăzi. ci. ca în următorul enunţ. singular. ca şi acceptarea unei forme cazuale invariabile. dar tot sub unica formă a pluralului în -a. ci ca substantive feminine obişnuite. prea specializat ca marcă a categoriilor de „feminin. în cercul specialiştilor. agendelor etc. studenţime. cum arătam la început. întâlnit într-un cotidian de mare tiraj: I-a dat cu mass-media în cap („aparat de filmat"). care nu mai este atestat doar de vârful piramidei lingvistice. nu pe cea de pluralitate. Media. în acest caz. mult spre baza acesteia. mass-media nu face parte din categoria ultimelor două exemple. au o circulaţie mai redusă. Ce se va întâmpla. cu sens colectiv. Iar faptul că ne gândim la un asememnea vorbitor este justificat de circulaţia cuvântului mass-media. în încheiere. având în vedere nevoia de adaptare cât mai rapidă a acestui neologism. în lucrările noastre lexicografice şi normative. erată). îl avem în vedere pe vorbitorul mediu. agendei. cu desinenţa -a pentru plural (în scriere. iar cel verbal are câmp limitat de manifestare şi este marcat destul de discret. în schimb. înregistrarea substantivului mass-media. 124 . de pildă. Nu mai sunt percepuţi ca plurale ale unor neutre latineşti. acordul adjectivului este inexistent. ca un neutru plural. addenda (pluralul lui addendum). de tipul armată. asocieri ca ale mass-media româneşti sau mass-media au reflectat sună foarte straniu. despărţit prin cratimă (media-ei). de ansamblu. când e vorba de cazul dativ. Păstrarea lui massmedia în formă invariabilă este simplu de realizat într-o limbă în care cazurile se exprimă prepoziţional. erată. Şi totuşi. la singular. are o justificare solidă. eratele etc). atât dublul s. direct sau prin altă filieră. Nu este însă o fază absolut necesară. în română. Pentru vorbitorul român însă. în orice caz. adaptarea latinescului agen123 da (pluralul lui agendum). la care să se adauge flectivul românesc. cu opoziţii flexionare specifice acestei subclase: o agendă. sau erată. într-o primă fază de adaptare. obligatoriu. Aşa stând lucrurile. deocamdată. dat fiind statutul său de cuvânt internaţional. în speranţa evitării ei în exprimare. de românii care-1 utilizează. după cum se ştie. cu substantivul în discuţie? O prognoză plauzibilă s-ar putea da observând soarta altor substantive neutre latineşti. păstrat de engleză în varianta latinească. încât să poată fi admis ca semn al pluralului sau al genitiv-dativului. eratei. nomenclatură etc. Morfemul -a este. agendele. Cu atât mai mult. atragem şi noi atenţia asupra asocierii pleonastice mijloace mass-media. Este vorba de un colectiv complet. trebuie să admitem că sunt situaţii diferite: ceea ce a mers foarte bine pentru engleză nu se prea potriveşte pentru română. noi credem că viitorul va fi al formelor de tipul: „întreaga mass-medie românească a protestat. nominativ-acuzativ. articulat definit". nu pe cel capabil de etimologie gramaticală sau de transfer interlingvistic. care au pătruns în limba română.gramaticală şi tot el poate oferi soluţia optimă pentru „românizare". şi cu care acordul adjectival şi cel verbal se fac. cuvântul agendă. la care accentul cade pe ideea de unitate. cât şi cratima. coriggenda (pluralul lui coriggendum) şi. Prin urmare. spre înţelesul îngust de „aparat". De asemenea.

FIFA. care nu au decât varianta (1). abrevierea respectivă migrează spre tipul B (citire unică). îl constituie exprimarea cazurilor. CDR etc). în sensul că vorbitorii ştiu semnificaţia fiecărei litere. cazuri care.varianta (2) -. pu „ceece". OMS. tehnicoştiinţific. Pronunţarea poate fi alfabetică (se citesc literele ca în alfabet: CDR = „cedere". pe măsură ce aceasta se estompează. UNESCO. . l NATO sau a organizaţiei NATO ? l înainte de a da răspuns la întrebările din titlu. cât şi cele formate din fragmente de cuvinte (silabe iniţiale. de cultura fiecărui vorbitor. 1RSOP etc). Putem spune. USA. După cum se vede. BNR. au caracter analizabil. . dativ). în funcţie de anumite particularităţi ale abrevierilor. aceste abrevieri au pătruns treptat în vorbirea curentă. ortografic şi ortoepic al limbii române prezintă astăzi un interes real.Tipul B . de aceea adaptarea lor la sistemul gramatical. OJT. Spre deosebire de dv. integrală (C. reclamă o marcă formală concretă. prescurtată: Tarom = „tarom". Rompres. UEFA. asociaţii. pentru alţii. se transformă destul de rapid în abrevieri reale . CFR = „cefere") sau silabică (literele iniţiale se citesc cursiv. Producţia internă a cuvintelor de acest tip este substanţial îmbogăţită de abrevierile internaţionale: BBC. l a NATO-ului. pentru „dumneavoastră" sau dl.53. SUA. ele sunt simple abrevieri grafice (exact ca dv. Tarom. Bancorex.abrevieri cu citire (pronunţare) unică. Cum se procedează cu substantivele rezultate din abrevieri? Răspunsul comportă nuanţări. devenit foarte productiv în româna actuală şi chiar excesiv de prolific după 1989. preluate de limba vorbită. administrativ). PDSR. CEC. PNL. CIA = „siaiei". de vârsta şi experienţa sa.. Rompres = „rompres". în varianta (1). Un aspect delicat. de vechimea prescurtării etc. ONU = „onu". CIA. SNCFR. avem de a face cu nume de instituţii la diferite niveluri. de aceea prezentăm următoarea clasificare: . această deplasare depinde de cunoştiinţele.abrevieri cu două citiri (pronunţări) posibile: (1) Varianta cu citire extinsă. FBI = „efbiai") Variantele (1) şi (2) ale tipului A circulă paralel atâta vreme cât vorbitorii cunosc semnificaţia fiecărei litere. (2) Varianta cu citire prescurtată (CDR = „cedere"). Segmentul un reprezentant al CDR. Utilizate la început în limbajul oficial (economico-social. se impun câteva precizări în legătură cu procedeul compunerii prin abreviere. SRI. cu dublă prescurtare: scrisă şi pronunţată. nu admit morfem cazual zero. se citeşte „un reprezentant al Convenţiei Democrate Române". ONT.R. Pentru a doua structură trebuie să apelăm la articolul lui {Mă adresez lui Ion). Renel. ţări etc. organizaţii. spre deosebire de nominativ şi acuzativ. Este vorba mai ales de genitiv şi dativ. CEC. Romgaz etc.Tipul A . aşa cum. substantivele formate din iniţiale (CFR. secvenţe nesilabice etc): Astra. = „Convenţia Democrată Română"). Avem în vedere atât compusele alcătuite din litere iniţiale (CFR. evidenţiat şi de întrebările din titlu. de pildă. . Fireşte. UFO ş. 125 Abrevierile de tipul A sunt compuse din iniţiale. pentru unii CEC nu mai este o abreviere analizabilă („Casa de Economii şi Consemnaţiuni"). Renel = „renel". . dar nu şi Mă adresez Ion. CDR.a. şi nu „oneu") La unele abrevieri împrumutate se mai păstrează citirea alfabetică din limba de origine (BBC = „bibisi". firme. AFP. dl. ca într-un cuvânt obişnuit: CEC = „cec". ONU. Agromec. ci pur şi simplu ca marcă obligatorie pentru caz (aici. De pildă. NATO. FBI. pentru „domnul"). Ion citeşte. dar nu ca morfem al determinării (numele proprii nici nu au nevoie de aşa ceva).D. A A A A veni t veni t veni t veni t u n u n u n u n reprezentan t reprezentan t reprezentan t reprezentan t a NATO.

A venit un reprezentant al postului BBC. autorul textului scris nu mai poate conta pe o desinenţă cazuală încorporată. este. „al peceuse" (PCUS). reprezentate de varianta (2). el anunţă apariţia acestui caz la dreapta sa. fără a mai lăsa impresia unui genitiv marcat. Revenind la problema celor două cazuri (genitiv şi dativ). . De aceea. Şi totuşi.de prezenţa articolului al {a. Reţinem. la abrevieri. Excluzându-se. în sintagma „un reprezentant al cedere" nu apare un veritabil morfem al genitivului. A venit un reprezentant al BBC-ului. „al redege" (RDG). Pentru aceştia. dar vocala e. în primul rând) ar trebui să ţină seama de câteva din aspectele semnalate până aici. CEC şi NATO aparţin tipului B. citită „un reprezentant al cedere". nu are şi nu a avut niciodată o variantă (1). O citire ca „Am acordat cedere încrederea noastră" nu este recomandabilă. . în ciuda prezenţei lui al. şi anume: . obligativitatea exprimării explicite a cazurilor genitiv şi dativ. d) Cei care scriu (gazetarii. nici nu poate fi vorba. din finalul abrevierii. ale). „al onu" (ONU). din cauza necunoaşterii englezei. Cât despre acceptarea unui dativ nemarcat. De exemplu. de regulă. prin: . prin urmare. cea cu reală abreviere. Probabil aşa se explică toleranţa faţă de o asemenea citire din partea unor cer126 curi tot mai largi de vorbitori. ale) în faţa abrevierii. Asemănarea aproximativă cu o veritabilă desinenţă a dus la acceptarea acestui fals genitiv şi pentru alte abrevieri care se termină în vocală: „un reprezentant al femei" (FMI). se spunea curent: „cece al pecere" (CC al PCR). o formulare ca un reprezentant al Bancorex trebuie respinsă. chiar dacă cel care citeşte ştie că înseamnă „Transporturile Aeriene Române". Sunt evitate însă citirile „un reprezentant al cec" (CEC). în primul rând. Faptul nu e străin . această exprimare a prins şi se răspândeşte tot mai mult. în care termenul regent devine purtătorul mărcii genitivale sau dativale: Am acordat alianţei CDR încrederea noastră. Perceput de vorbitori ca un fel de marcă suplimentară a genitivului (se şi numeşte „articol genitival"). în scris. atunci când scriem.NATO („North Atlantic Treaty Organisation").credem noi . au marca de caz inclusă. prin aceleaşi mijloace menţionate şi la tipul A.construcţii de tip apozitiv. Să ne amintim că. „al irsop" (IRSOP).Aşa stând lucrurile. pentru publicul larg. genitivul. e bine să avem în vedere varianta (2).articolul hotărât: Am acordat CDR-ului încrederea noastră.Nu putem conta prea mult pe varianta (1) atunci când apelăm. . Structura un reprezentant al CDR. „un reprezentant al refege" (RFG). abrevieri care se pronunţă silabic şi se termină în consoană. în al doilea rând. din motivul arătat. integrală. şi înainte de 1989. Abrevierile de tipul B (formate. putem formula următoarele constatări. nu acceptă varianta (2) cu falsă desinenţă. c) Cazul dativ. indiferent dacă pentru emiţător/receptor sunt analizabile sau nu. seamănă cu o desinenţă de genitiv. Aceasta înseamnă o exprimare explicită a raporturilor cazuale de care ne ocupăm. din silabe sau fragmente nesilabice) au citire unică. ai. Acesta însă. de o gramaticalitate cel puţin îndoielnică. trebuie marcat şi desinenţial. „al sua" (SUA) etc.articolul definit: un reprezentant al Tarom-ului. multe abrevieri nu mai au caracter analizabil. duble (grafică + pronunţată). ai. pentru tipul A: a) Abrevierile care aparţin variantei (1). a. feminin. cu citire extinsă. „al uresese" (URSS) etc. b) Abrevierile reale. în pronunţare. fiindcă preferinţa pentru brevilocvenţă este în spiritul vremurilor moderne. singular (ca în unei eleve). ca în Am comunicat Bancorex decizia noastră. încorporată. Tarom = „tarom". Exemplu: un reprezentant al CDR = „un reprezentant al Convenţiei Democrate Române". nu mai au un morfem cazual încorporat. există suficiente motive să credem că. varianta (2): . varianta extinsă. trebuie să recunoaştem. care nu mai dispune de o marcă suplimentară anticipativă (al.

SRI. Rompres. societate etc).: alianţa NATO. la declinare. dativ).A venit un repezentant al Nato-ului . companie.. . el creează. măsurile Bancorex etc. Peco-ului. nu Am avertizat Renel. o organizaţie internaţională etc. A doua problemă este cea a cratimei care desparte abrevierea de articolul definit. mai ales cu regent articulat: conducerea NATO.structuri de tip apozitiv: un reprezentant al companiei Tarom. Femininele. dar Am avertzat CDRul că. unele abrevieri acceptă cu greu ataşarea articolului. reprezentantul UNESCO. sentimentul unei exprimări tautologice.citire silabică). aproximativ).. Internet-ul etc. avem de stabilit şi nu e uşor . forme care suportă cu greu ataşarea articolului. toponimul Cluj. pentru că abrevierea {NATO) nu este ataşată unui termen generic (ex.. de tipul Tokio-ului. Renel. în ceea ce priveşte apariţia punctului după fiecare iniţială. dar greoaie. în cazul în care autorul scrierii doreşte să precizeze că are în vedere citirea extinsă. dez- . din motive fonetice. deşi este nume propriu: Am vizitat Clujul (nu Am vizitat Cluj). De exemplu.cu pronunţare prescurtată în engleză (aprox. trebuie să ne ferim de sintagme tautologice: al băncii Bancorex. că . (b) Punctuaţia abrevierilor literale (tipul A) este liberă. dar şi nearticulat: hotărâre FIFA. pentru cunoscători. acţionari Bankcoop etc.. este obligatoriu articulat. „neitău") şi preluată ca atare în română („nato" . Altele ne pun în încurcătură atunci când încercăm să găsim un termen generic potrivit pentru asocierea de tip apozitiv. De pildă. Una ar fi cea a scrierii cu majuscule. . al companiei Peco etc. Deci: SNCFR. al reţelei Internet. Tarom-ul. reporter AFP. fapt care şi explică.formulare tolerabilă. instituţie. Reamintim că româna reclamă uneori şi o articulare cu motivare exclusiv sintactică. genul proxim pentru marea majoritate a abrevierilor {firmă. Bancorex-ul.A venit un reprezentant NATO .A venit un reprezentant al alianţei NATO. în poziţie de complement direct. Există.exprimare gramaticală.R. . ca model structural. de aceea formularea ideală ar Tr. din motive fonetice (ex. La tipul A (abrevierile literale) utilizarea cratimei nu admite excepţie. Abrevierile de tipul B au un tratament diferit. un set de 15-20 de substantive care pot acoperi.dacă abrevierea respectivă indică o regie autonomă. Stilul gazetăresc a impus aceste false apoziţii. Cele două soluţii recomandate aici prezintă uneori dificultăţi. în linii mari. prin analogie cu cele veritabile. operând doar o abreviere grafică. formula se impune prin uz. Considerăm că scrierea marcată cu puncte ar putea fi un semnal pentru cititor. Din perspectiva celor discutate aici. dar nejustificată la tipul B. se ridică două probleme. Tot aşa: Am avertizat Renel-ul. varianta (2) . rar folosită). capcane. în funcţie de gen. Monaco-ului. UNESCO etc.A venit un reprezentant al organizaţiei NATO .falsă construcţie de tip apozitiv. al Peco-ului formulă greoaie. Astra. Substantivul organizaţie este încoiporat în forma extinsă a abrevierii {North Atlantic Treaty Organisation). .. o societate comercială. cu observaţia că. un institut. Bancorex etc. .. Bankcoop etc. devine acceptabilă mai ales că are virtutea de a simplifica puţin lucrurile într-o zonă cu destule dificultăţi. totuşi. cu excepţia literei iniţiale.127 . Romgaz. în parte. comunicatul Rompres. secretarul ONU. nu înainte însă de a preciza că NATO este o abreviere de tipul A. în situaţia dată. firească pentru abrevierile literale (tipul A).varianta cea mai bună.. Discutabilă sub aspect gramatical. încercăm să afăm răspuns la întrebările din titlu.A venit un reprezentant al NATO . Exemplu: Am avertizat C. datorită finalului vocalic şi prezenţei lui al (genitivul asimilat. Pe de o parte. alianţei NATO). evitarea lor în anumite condiţii.). ci unui regent care reclamă o determinare genitivală {un reprezentant al. Chiar dacă apare într-o limbă străină. termenul generic nu a fost inspirat ales. Pe de altă parte. care. între altele. dar Tarom. 128 Alte observaţii: (a) Ne-am ocupat aici.. dându-le o utilizare foarte largă.D. de articularea abrevierilor ca mijloc de exprimare a unor cazuri (genitiv. (c) Sub aspect ortografic.

ale. La nominativ şi acuzativ însă. Nivelul de pregătire a elevilor este bun. Planurile de restructurare ale guvernului nu s-au aplicat sau Planurile de restructurare a guvernului nu s-au aplicat! Articolul posesiv (al. urmată de al. la oricare dintre aceste substantive. Există însă în limba română câteva adjective incompatibile cu articularea formală. sau se ataşează primului constituent al grupului. având în vedere că. articolul este unica marcă a cazului. Sunt în asemenea situaţii: a) Unele adjective invariabile (ditamai lunganul. ale) este ataşat de regulă unui genitiv sau unui posesiv (meu. Uneori intervin şi alte elemente care complică acest acord. Cele mai multe probleme le ridică structura substantiv + prepoziţie + substantiv. şi o declinare sintagmatică. înşişi profesorii). 54. întrucât atributul elevilor poate fi raportat. dar forma lui este controlată de alt termen. oricare dintre cele două soluţii este bună. articolul vizează. Utilizarea lui al sau a vizează aici doar raporturile sintactice interne. încadrându-se în regula generală a articulării primului constituent (întregului stadion/stadionului întreg). după modelul lui tot. în topica adjectiv + substantiv. el formează sintagma cu substantivul numai la nominativ şi acuzativ şi nu acceptă articol definit. de aceea este preferabilă scrierea continuă. întreg stadionul aplaudă sau întregul stadion aplaudă! Grupul substantiv + adjectiv/adjectiv + substantiv are în limba română o articulare sintagmatică: articolul este plasat în faţa sintagmei. sunt cam greu de separat în abreviere plus articol. ele transferă articolul definit la termenul al doilea. Formula este acceptată de toată lumea. 55. La sintagmele masculine şi neutre. tustrei fraţii). în orice împrejurare. indiferent de locul ocupat în sintagmă (tot stadionul/stadionul tot). fără cratimă: Astrei. tău. Lar cealaltă acoperă toată paradigma flexionară (întregul stadion/întregului stadion). 129 încât putem spune că are loc. cogeamite bărbatul). în ambele poziţii. Ambele forme (al/a) se pot justifica. ca prim termen al sintagmei. Un caz aparte îl reprezintă cuvântul tot. ai. pe lângă flexiunea articolului. Acesta acceptă articolul definit. a. Exemple: Nivelul de pregătire al elevilor este bun. La genitiv şi dativ este utilizat un sinonim. ca adjectiv. pentru ambele cuvinte {bunului prieten/prietenului bun). a. adjectivul întreg poate să apară şi nearticulat. ca subordonat. care este acelaşi în ambele variante. de aceea. c) Numeralele colective cu valoare adjectivală (amândoipărinţii. b) Adjectivele pronominale de întărire (însuşi directorul. Sub aspectul conţinutului. la asemenea structuri.voltă şi o desinenţă internă. care 130 nu o dată se află la distanţă mare în enunţ. după cum se vede şi în enunţurile din titlu. . Vorbitorul poateîntâlni trei situaţii distincte. nu şi înţelesul propoziţiei. dintre cele două forme paralele. considerăm că opţiunea pentru această variantă ar trebui încurajată: întregul stadion aplaudă. cel puţin la aceste două genuri. numai substantivul. său etc). dacă este vorba de articolul hotărât {prietenul bun/bunul prieten). prima (întreg stadionul) are o aplicabilitate limitată Ia nominativ/acuzativ (nu se spune întreg stadionului). Dificultatea este generată de faptul că atributul din dreapta articolului posesiv poate fi raportat. când cele două substantive sunt de genuri sau numere diferite. atât la nivelul (= nivelul elevilor). ai. teoretic cel puţin. N-am dori să se tragă de aici concluzia că. La singular. dacă este nehotărât (un prieten bun/un bun prieten). cât şi la pregătire (= pregătirea elevilor). Totuşi. contrar regulii generale. nu se pune problema incorectitudinii. adjectivul întreg.

cuvinte compuse.lta. Gradul de civilizaţie a unui popor este uşor de constatat.a) Ambele variante sunt acceptabile gramatical şi sunt echivalente din punct de vedere semantic. de fiecare dată. în mod obligatoriu. Aceasta simplifică foarte mult acomodarea articolului: punctul de vedere al şefului. ai. Atributele nivelului şi disciplinei nu pot fi raportate la substantivele aflate la plural. uneori total opus. Poliţiştii apar în ipostaze diferite (agent sau pacient al acţiunii). Acţiunile de calmare a poliţiştilor au avut efect. ale. intenţiilor sale de comunicare. Să se examineze. dacă forma articolului posesiv pentru care optează răspunde exigenţelor gramaticale şi. sperăm. a. Diferenţe de sens apar şi în formulările: 132 Muzeul de istorie a Transilvaniei (= istoria Transilvaniei). copil de trupă etc). Aici se impune. certificat de naştere. Varianta a doua. casele de odihnă ale sindicatelor etc. cele două formulări ale următorului enunţ: încercările de respingere a inamicului au reuşit. El trebuie să verifice. încercările de substituire ale disciplinei cu tirania au eşuat. spre edificare. construcţii fixe sau simţite ca atare (cal de mare. în unele cazuri. Eforturile de ridicare a nivelului calitativ sunt insuficiente. încercările de substituire a disciplinei cu tirania au eşuat. dar au un conţinut diferit. b) Numai o variantă este corectă din punct de vedere gramaticalsemantic: Eforturile de ridicare ale nivelului calitativ sunt insuficiente. Multe dintre structurile substantiv + prepoziţie + substantiv sunt locuţiuni. că structura discutată aici (substantiv + prepoziţie + substantiv). prin pluralul ale. Direcţiile de evoluţie a societăţii nu sunt bine conturate. merită să fie tratată cu atenţie sporită. punct de vedere. în orice caz. urmată de al. depinde în ce postură vrem să prezentăm guvernul (ca obiect sau ca subiect al restructurării). în exclusivitate. cititorul s-a convins. în orice caz. încercările de respingere ale inamicului au reuşit. Muzeul de istorie al Transilvaniei (= muzeul Transilvaniei). substantivul de pe poziţia a două se impune cu regularitate în acordul articolului posesiv. Omul de casă al directorului n-a venit. deoarece singurele asocieri posibile sunt ridicarea nivelului şi substituirea disciplinei. 56. din cauza unor restricţii combinatorii: eforturile nivelului şi încercările disciplinei 131 sunt îmbinări improprii. inamicul ca învingător. c) Ambele variante sunt corecte din punct de vedere gramatical. Un coleg şi o colegă a fiului meu au plecat în excursie sau Un coleg şi o colegă ai fiului meu au plecat în excursiei Atributul genitival fiului are regent multiplu (un coleg şi o colegă). La fel se prezintă lucrurile când este vorba de enunţul din titlu: oricum este corect. impune asocierea încercările inamicului şi prezintă. adăugăm: Direcţiile de evoluţie ale societăţii nu sunt bine conturate. Gradul de civilizaţie al unui popor este uşor de constatat. de substantivul de pe poziţia întâi: Caii de cursă ai fermei au fost vânduţi. care devin ale întregului ansamblu. sub aspect gramatical. în situaţia de la b. există chiar o condiţie favorizantă pentru acest model de acord. Cele două exemple date mai sus nu trebuie să conducă la ideea că. utilizarea lui a. cal de bătaie. Prima variantă sugerează sintagma respingerea inamicului şi prezintă inamicul ca învins. de data aceasta. în . Iată două exemple în care articolul este controlat formal. concomitent. La exemplul de mai sus. In asemenea îmbinări. Alt exemplu: Acţiunile de calmare ale poliţiştilor au avut efect. certificatul de naştere al soţiei. după cum utilizăm o formă sau a. deoarece şi eforturile şi încercările reclamă un genitiv cu alte trăsături semantice. termenul prim îşi împune categoriile gramaticale. Constatăm că.

Deocamdată. Româna actuală cunoaşte o puternică tendinţă de extindere a acordului gramatical. infinitivele lungi. Partizanatul şi radicalismul evident al tinerilor nu trebuie să ne surprindă. la ambii termeni. realizat în cruce: r o acţiune al cărei efect I________________________l Dificultatea acestui acord determină la mulţi vorbitori o tendinţă de simplificare. Regentul atributului pronominal nu este plasat în stânga articolului. admite aici un acord prin atracţie. exact ca în colegul şi colega mea (sau colega şi colegul meu).pronume) cu substantivul cel mai apropiat de fiecare: o acţiune a cărui efect Limba literară nu acceptă această "inovaţie". Substantivele abstracte. în ciuda logicii şi gramaticalităţii sale. masculinul are prioritate). fostele supine etc. ambele norme funcţionează. când este vorba de un regent multiplu. Afirmaţia este numai pe jumătate adevărată. 133 Observaţii. care se va rezolva cu timpul. în realizarea cu pregnanţă şi impunerea ideii de pluralitate. 2. Ar rezulta că forma corectă este a doua (Un coleg şi o colegă ai fiului meu au plecat în excursie). defective de plural. Aşa se explică şi aici apariţia pluralului (ai). Alte exemple: Corul şi orchestra de muzică populară ale Casei de cultură a studenţilor au oferit un spectacol agreabil. sugerează mai greu pluralitatea prin asocierea lor. sărind peste articol: acţiune al cărei 134 Altfel spus. este o problemă de obişnuinţă. Noul acord se impune tot mai mult. 57.consecinţă. prin punerea lui la plural masculin (când ambii regenţi denumesc fiinţe de gen diferit. cer doi constituenţi ai grupului sunt angajaţi într-un foarte complicat şi paradoxal "acord divergent". apelează la forma de plural: Un coleg şi o colegă ai fiului meu au plecat în excursie. încă în uz. Totuşi. ca de obicei (vezi un coleg al fiului meu). Parterul şi etajul I ale acestei clădiri vor fi evacuate. Ca şi la subiectul multiplu. dintre cele două for- . le creează chiar impresia unui dezacord. de aceea articolul posesiv trebuie să facă acordul sărind peste pronume: al cărei efect I I La rândul său. Vecinătatea imediată a singularului de la ultimul regent şi a pluralului de articol (o colegă ai) deranjează deocamdată urechea multor vorbitori. de aceea ea trebuie evitată printr-un efort suplimentar de concentrare. Aşa cum am precizat şi în altă parte. de aceea ele favorizează norma veche (singularul): Observarea şi anunţarea la timp a acestor reguli contează foarte mult în statul de drept. întrucât sporeşte gramaticalitatea şi claritatea relaţională a unei structuri sintactică. cu ultimul constituent al regentului multiplu (un coleg şi o colegă a fiului meu). în dauna acordului prin atracţie. ci în dreapta acestuia. Prin urmare. cu ambiţia modernităţii şi a gramaticalităţii maxime. singularul şi pluralul fiind aici în raport de variaţie liberă. Norma veche. articolul posesiv trebuie raportat. o exprimare riguros controlată. Aceasta este o acţiune a cărui efect nu se cunoaşte încă sau Aceasta este o acţiune al cărei efect nu se cunoaşte încă? Când articolul posesiv însoţeşte relativul care. în sensul că potrivesc forma celor două elemente (articol . 1. un dublu acord. contează şi aici particularităţile semantico-gramaticale ale termenilor coordonaţi. în genitiv. pronumele relativ se orientează după categoriile gramaticale ale substantivului pe care îl determină atributiva. pentru acord.

se cuvine să precizăm că ea nu mai reprezintă un model productiv în româna actuală. mai ales în exprimarea oamenilor instruiţi.acord gramatical. 58. corectă este a doua. norma gramaticală cere ca articolul adjectival {cel. dispare o sursă de ezitări şi erori. Varianta întâi. la singular. In felul acesta. cu întregul ansamblu (plural). în care cazul sintagmei este marcat o singură dată. Ştefan cel Mare etc. 59. cea mai incomodă: Aceasta este o acţiune al cărei efect nu se cunoaşte încă. atribut cu regent multiplu.56). Cum s-a văzut deja în subcapitolul anterior (întrebarea nr. 136 . Mulţi vorbitori consideră suficient acordul în gen şi număr. întrucât la aceste antroponime masculine articolul demonstrativ este invariabil după caz (ex. Desigur. asigurând claritatea mesajului. numai cu ultimul constituent al grupului determinat (singular). sintagmele consacrate. ca Mircea cel Bătrân. într-un enunţ ca Avea o maşină şi o locuinţă splendidă. ministrului nou (în loc de ministrului celui nou) etc. cei. este o inovaţie în comportamentul adjectivului-atribut. este o explicaţie a frecvenţei erorii. lui Mircea cel Bătrân). care se impune cu vigoare. nicidecum o invitaţie la a persevera într-un act de indisciplină lingvistică. Apariţia adjectivului la plural {Avea o maşină şi o locuinţă splendide) elimină această îndoială. în acest caz. Forma dezacordată nu este simţită ca o abatere stridentă. vor circula în continuare. In legătură cu perspectiva acestei structuri (substantiv + articol adjectival + adjectiv). prin urmare.acord prin atracţie. Aceasta. Articolul adjectival face de data aceasta parte din afixul care marchează gradul de comparaţie respectiv şi nu poate fi abandonat. O situaţie diferită are cel/cea în structura superlativului relativ al adjectivului. fără articol: elevul bun (în loc de elevul cel bun). Este preferată sintagma simplă.mulări din titlu. Lucrurile se complică şi mai mult când atributul pronominal are regent multiplu. Ne adresăm ministrului cel mai tânăr (forma greşită). acela al numelui predicativ raportat la un subiect multiplu {Maşina şi locuinţa erau splendide) şi al elementului predicativ suplimentar cu regent . Ne adresăm ministrului cel nou sau Ne adresăm ministrului celui noul în asemenea structuri. întrucât apare pe fondul unei tendinţe generale de slăbire a acordului 135 cazual în limba română. Corectă este. tendinţa este de a marca acest fapt prin pluralul articolului. ezitări. reprezintă norma tradiţională. Acordul gramatical. realizează în propoziţiile de mai sus tipuri diferite de subordonare formală: . cele) să se acorde cu substantivul regent în gen. varianta a doua: Ne adresăm ministrului celui nou. neglijând cazul (ca în prima formulare). Soluţia simplificatoare. Nu există alternative. Varianta a doua. tocmai la articol. 1. înlătură orice echivoc interpretativ. ceea ce reclamă atenţie maximă. la plural. nimic nu indică raportarea calificativului splendidă la ambele substantive. marcând formal subordonarea multiplă a adjectivului-atribut. aliniază adjectivul-atribut la un model unitar. Superioritatea ei este evidentă sub cel puţin trei aspecte. 3. constă în inversarea topicii: Ne adresăm celui mai tânăr ministru. număr şi caz. întrucât intră în calcul şi categoria genului: Aceasta este o acţiune ale cărei efect şi durată nu se cunosc încă. de aceea formula se impune cu tot mai mare frecvenţă şi autoritate. dar ele nu creează probleme. fireşte. deci şi la maşină. Din păcate. şi aici generează aceleaşi oscilaţii: Ne adresăm ministrului celui mai tânăr (forma corectă). 2. la plural. Avea o memorie şi o inteligenţă remarcabilă sau Avea o memorie şi o inteligenţă remarcabile? Adjectivul remarcabil. cea. Este o structură modernă. Asigură propoziţiei un spor de gramaticalitate.

Un rol important îl au. în cadrul domeniului mai larg al atributului adjectival cu regent multiplu.. are întâietate femininul plural). ca atribut al substantivului acţiunii. sintagmele atributive cu legătură internă mai slabă: .nominal plurimembru {Maşina şi locuinţa le consider splendide). Ţinând seama de aceste restricţii.atributele separate de ultimul regent prin unul sau mai multe cuvinte: Avea o voce şi o ţinută scenică. la celelalte. având fiecare câte o zonă specifică. . se pune în mod firesc întrebarea ce şanse de supravieţuirea mai are norma veche. număr şi caz cu acesta. în această fază de familiarizare. Excepţie face. limba şi literatura română (nu române) etc. greu de acceptat pentru un vorbitor nativ al limbii române. cea inversată exclude pluralul. ea trebuie încurajată. la structurile de acest tip. plus calcularea unor eventuale priorităţi de gen. Răspunsul clar la întrebarea din titlu ar fi următorul: ambele variante sunt corecte. prin atracţie. cât mai ales pentru sporul de gramaticalitate şi claritate. a) Deocamdată. 60. prioritar este masculinul. sensibili la fiorul artei). date fiind avantajele noii norme. c) în concluzie. locuinţă splendide). adjectivul pronominal de întărire. dar recomandăm formularea a doua. Este nevoie de o perioadă de acomodare cu vecinătatea singular-plural. determinanţi de tip verbal: o concepţie şi o metodologie respinse de către toţi specialiştii). mai cu seamă în cazul în care acest participiu are. claritate. încadrare în sistem). cu totul şi cu totul remarcabile. Se spune numai memoria şi inteligenţa sa (nu sale). Opţiunea pentru plural presupune cunoaşterea regulii priorităţilor de gen şi aplicarea acesteia (la fiinţe. (2) Este incompatibilă cu adjectivele pronominale. înseşi Ioana şi Măria. Din fericire. putem afirma că norma modernă în acordul adjectivului (ca atribut calificativ) cu regentul său multiplu cere un dublu efort din partea vorbitorului: rezistenţă în faţa tentaţiei unui acord comod. unde acordul la plural este în plină ofensivă. 137 Observaţii. Date fiind cele trei mari avantaje (gramaticalitate.atributele izolate (u n actor şi o poetă. Răspunsul trebuie să ţină seama de limitele inovaţiei: (1) Se aplică numai la topica obiectivă. tot mai mulţi vorbitori de limbă română se supun acestei dificile probe de performanţă lingvistică. cu singularul. o diferenţiere formală între adjectivul-atribut (la plural) şi ultimul constituent al regentului multiplu (La singular) apare ca un dezacord strident (.. nu neapărat pentru modernitatea ei. adjectivul plin. cu avantajele arătate. Nu se poate spune remarcabile memorie şi inteligenţă. Potrivit regulilor de acord. chiar şi în sectorul amintit (al atributului adjectival calificativ). putem afirma că cele două variante de acord (singular-plural) nu se află în raport de variaţie liberă decât la atributul adjectival de calificare (în topică obiectivă). Deci: Avea o memorie şi o inteligenţă remarcabile. După cum se . după părerea mea. Filmul îşi datorează succesul acţiunii sale pline de neprevăzut sau Filmul îşi datorează succesul acţiunii sale plină de neprevăzut! 1. se manifestă o anumită reticenţă din partea multor vorbitori. nici splendide maşină şi locuinţă. arta şi cultura franceză (nu franceze). totuşi. care contrazice şi cele afirmate la (1): înşişi mama şi tata. neglijând raportarea la ansamblu. Oricum. (3) Nu se aplică la atributele de identificare: limba şi poporul român (nu române). Când acordul gramatical (plural) va deveni exclusiv. b) în afară de dificultatea amintită la a. trebuie să aibă acelaşi gen. la rândul său. . vom putea spune că cele două modele/norme (singular-plural) nu se află în raport de complementaritate. Pentru aceştia. notăm şi complicaţiile care intervin când substantivele regente sunt de genuri diferite.atributele exprimate prin participii (caracterul verbal al participiului îi dă acestuia o anumită independenţă faţă de ultimul regent.

pline/plină de neprevăzut. A eşuat d a t o r i t ă unei erori com isă de critica literară. acceptată aici ca excepţie.s. 2. permiţând şi interpretarea că sindicatele sunt susţinute (permanent) de unele partide politice. complement. exclusiv în seama acordului în gen şi număr. este simţit mai degrabă cu numele predicativ al unei foste atributive ("care este plină de neprevăzut"). în rest. răspunsul la întrebarea din titlu este că numai prima formulare îndeplineşte condiţia corectitudinii gramaticale: Filmul îşi datorează succesul acţiunii sale pline de neprevăzut. şi la atribut. dar important este că "inovaţia" s-a extins şi la adjectivul propriu-zis. în felul acesta. se conformează unei tendinţe care se manifestă tot mai activ în limba română actuală: slăbirea acordului cazual al adjectivului. Desigur. o marcă specială a acordului cazual există doar la genitiv-dativul singular al femininului. Forma a doua. clare. lucru marcat prin pauză şi intonaţie. apare un sincretism al cazurilor care maschează fenomenul amintit (= noniteraţia cazuală). adjectivul nu cunoaşte variabilitate de caz. limba 138 139 literară nu o tolerează. Putem conchide. fără pagube în planul comunicării exacte. prin urmare. Exprimarea raportului de dependenţă dintre adjectiv şi substantiv (substituit) rămâne. marcând formal elasticitatea acestei relaţii. că atributele izolate se bucură de o reală toleranţă normativă. exprimă o nuanţă suplimentară a raportului atribut-regent. de nucleu al unui nou grup sintactic. Varianta neacordată. De data aceasta. autoritatea conferită de apartenenţa la o regulă generală ("atributul adjectival se acordă în gen. b) cea care marchează caracterul izolat al atributului prin absenţa acordului în caz {Filmul îşi datorează succesul acţiunii sale. Forma acordată {susţinute) ar fi creat confuzie. neacordată. Enunţul din titlu poate fi rescris. S-a accidentat din cauza zăpezii. cu o mare frecvenţă. variabilitatea sudurii sale interne. Uneori ea poate avea un rol dezambiguizant. conferindu-i prestigiu de regent. tolerată. Ca nume predicativ. aşa cum dovedeşte varianta a doua a enunţului din titlu. cele două forme ale atributului (pline/plină) sunt acceptate în variaţie liberă. M-a bucurat succesul echipei antrenată de Lucescu. iar în scris prin virgulă. ca în următorul enunţ: în cazul cererii sindicatelor. în ciuda faptului că "abaterea" discutată aici (= dezacordul cazual) se încadrează într-o tendinţă mai amplă. Un exemplu: El este promotorul unei critici considerate constructivă (e.vede. Alt exemplu: Era modelul unei culturi inaccesibilă nouă. susţinută şi de unele partide politice. de simplificare a morfosintaxei adjectivului. număr şi caz cu regentul său"). atributul capătă o anumită autonomie. De alfel. în consecinţă. Dezacordul cazual al atributului adjectival (feminin) este reperat. în sensul că limba literară permite două variante: a) cea care se supune regulii generale. De notat că. Formularea din text. dezacordată {susţinuta) admite o interpretare neechivocă: . ca în cazul de faţă. o explicaţie a acestei "priorităţi" a participiului. deocamdată. cu următoarea modificare a punctuaţiei: Filmul îşi datorează succesul acţiunii sale. mai ales când are şi compliniri care îi întăresc această independenţă ("de neprevăzut"). Există. desigur. cu acordul cazual realizat {Filmul îşi datorează succesul acţiunii sale. adjectivul-atribut este izolat de regentul său. pline de neprevăzut). element predicativ suplimentar.). forma neacordată (nominativ) este preferată de foarte mulţi vorbitori. varianta acordată are. favorizându-1 totodată. plină de neprevăzut). numai prima variantă corespunde exigenţelor acestei norme. De aceea. trebuie precizat că acordul cazual se manifestă numai la adjectivul-atribut. mai ales la participii: Acesta este titlul cărţii comandată de mine. necurăţată la timp. Prin această "dezlipire" de regent. în situaţia specială analizată aici. nu s-a procedat corect. benefică.p.

corecte sunt la sfârşitul acestor ani sau la sfârşitul anilor acestora (nu la sfârşitul anilor aceştia). 140 CAPITOLUL III PRONUMELE. Adjectivele pronominale demonstrative. dem. Prin urmare. Sintagma feminină S + Aj. Această desinenţă specifică se păstrează şi în forma nearticulată. Este vorba de genitiv şi dativ în enunţuri ca: Dau mingea copilului acestuia sau l-am adus e carte copilului acestuia. 62. cazul substantivelor masculine şi neutre se exprimă mai ales prin articol. dem. la sfârşitul lunilor acestora (nu lunilor acestea). Genitiv/dativul feminin a dezvoltat. Observaţii. b) în topica inversată (Aj. aşa cum s-a văzut. este motivată. 2. + S: la sfârşitul acestei luni (vs această lună). nesupusă unor tentaţii ale dezacordului. reprezentând o variantă mai comodă. principiul de flexiune este acela al mărcii cazuale unice. Numai contextul mai larg ne poate edifica în legătură cu natura pronominală sau adjectivală a demonstrativului. Cu toate acestea. la topica S + Aj. + S reprezintă o greşeală care. lucru firesc dacă avem în vedere slăbirea iteraţiei cazuale (vezi întrebarea 60) şi existenţa unui model productiv şi economicos care a devenit regulă la adjectivele propriu-zise. + S). 3. a) în topica obiectivă (S + Aj. în limba română.. dem. Abaterea de la normă {omului acesta) este foarte frecvent atestată. în egală măsură. Aşa stând lucrurile.) apare în limba română actuală aproape în exclusivitate cu valoare adjectivală (însoţeşte obligatoriu . însuţi. am putea formula următoarea recomandare: cei care doresc să scape de capcana unui dezacord cazual pot să apeleze la varianta comodă şi modernă de la b {Ne întâlnim la sfârşitul acestui an). De asemenea. Constatările noastre sunt valabile şi pentru plural. la sfârşitul anilor acelora (nu anilor aceia). au un comportament aparte. în favoarea variantei moderne Aj. pe lângă cele arătate până aici. Ne întâlnim la sfârşitul anului acesta sau Ne întâlnim la sfârşitul anului acestuia? Sintagmele masculine şi cele neutre. cele afirmate nu se limitează la demonstrativul de apropiere. diferită de cea de nominativ/acuzativ. NUMERALUL 61. la primul termen al grupului {acestui om). ele nu urmează modelul amintit: cazul este marcat la ambii constituenţi ai sintagmei {omului acestuia). precizăm că sunt obligaţi. dem. Aplicarea.. de aceea faptul discutat aici se leagă strâns de fenomenul articulării sintagmatice (vezi întrebarea 54). la sfârşitul anului aceluia (nu anului acela). dem. Pentru vorbitorii care ţin totuşi la ordinea obiectivă a determinării adjectivale. 1. sunt organizate pe principiul "declinării sintagmatice": cazul este marcat o singură dată. Spre deosebire de sintagmele masculine/neutre. poate fi explicată. a regulii de la Aj. prin normă.numai cererea respectivă a fost susţinută de unele partide. în româna actuală. însuşi etc. am utilizat exemple la singular. ci vizează. topica Aj. în grupul substantiv + adjectiv demonstrativ. adjectivul demonstrativ de depărtare: la sfârşitul acelui an. dem. şi de ambir guitatea pe care o întreţine la anumite cazuri. dar nu este tolerată. formate din substantiv + adjectiv. anulând astfel importanţa ordinii în sintagmă. o desinenţă proprie. cât şi în text. se supune şi ea regulii dublei mărci cazuale: la sfârşitul lunii acesteia (nu lunii aceasta). + S. la sfârşitul acelor ani.). Atât în titlu. să marcheze categoria cazului la ambii termeni ai sintagmei: 141 Ne întâlnim la sfârşitul anului acestuia. Aj. + S este preferată şi la grupul feminin (acestei luni vs lunii acesteia). dem. Abandonarea treptată a structurii S + Aj. Am greşit însăşi prin atitudinea noastră sau/4/w greşit prin însăşi atitudinea noastră? Pronumele de întărire (însumi. dem. dem. la primul termen al sintagmei {omului bun/bunului om). cea faminină nu renunţă la iteraţia cazuală nici în topica inversată. pentru decodificarea exactă a mesajului lingvistic.

în contexte de tipul a.chiar + adverb (A mers chiar acolo). înregistrând patru variante: însu-. dar şi această excepţie este admisă numai în topica inversă: însuşi bunul meu prieten. Acest dublu acord (unul intern. a unei repoziţionări în cadrul grupului nominal: El însuşi > Chiar el. cu mare frecvenţă. număr şi caz cu substantivul (pronumele) regent. A venit chiar când plecam eu. după cum se vede. însuşi el a respins proiectul = Chiar el a respins proiectul. .însuşi este şi tocmai . b) Contexte specifice lui însuşi (însăşi etc): . în poziţie de prim constituent: 143 A venit chiar prese dintele = A venit însuşi preşedintele. personal ş. Au venit chiar patru.Se încalcă. rel.chiar + cuvinte relaţionale (prepoziţii. incorectă. care se înfăţişează astfel: Persoana Singular Plural . A spus chiar ce trebuia. este o eroare. (1) Dintre formele adjectivului pronominal de întărire. Regula reclamă ferm utilizarea adjectivului de întărire numai în vecinătatea imediată a substantivului (pronumelui) determinat.chiar + adjectiv sau numeral: Este chiar frumoasă. -vă. (2) Similar raportului distribuţional chiar . In prima formulare din titlu avem un asemenea caz de utilizare incorectă a lui însuşi (însăşi). ceea ce înseamnă că ele se aseamănă semantic . înse-. extinzându-se variaţia liberă cu adverbul chiar la toate contextele acestuia. în faţa unei prepoziţii.a.substantiv + însuşi (Directorul însuşi a hotărât). -ţi. Orice substituire a lai chiar cu însuşi etc. Acolo se impunea apariţia lui chiar: Am greşit chiar prin atitudinea noastră sau plasarea adjectivului de întărire lângă substantiv: Am greşitprin însăşi atitudinea noastră. Observaţii. pron. a) Contexte care îl admit numai pe chiar: .). -şi. în care apariţia celuilalt nu este admisă sau este' considerată forţată. Două sunt greşelile mari care se produc în utilizarea acestui adjectiv pronominal: -1 se acordă un statut adverbial. . dar nu sunt identice. directorul însuşi > chiar directorul. număr. mai ales însuşi şi însăşi sunt implicate în eroarea utilizării adverbiale (în locul lui chiar). cu care se acordă în gen.însuşi (parţial şi exact. Primul element al compunerii (îns-) se acordă în gen. Adjectivul pronominal de întărire este un cuvânt compus. caz şi persoană. altul terminal. atunci când ea se produce totuşi. înşi-. . -şi). conjuncţii): Vorbeau chiar despre mine. care poate fi reprezentat astfel: Rezultă că fiecare are şi contexte specifice. regulile de acord. . Raportul distribuţional dintre ele este unul defectiv de intersecţie. 2. A vrut chiar să plece. care. Cele două cuvinte (chiar-însuşi) sunt substituibile numai când fac sintagmă cu un substantiv (sau pronume). de tip adjectival. însă-. din motive care vor fi arătate la punctul următor.) şi adverbul chiar sunt sinonime parţiale. adverbe relative. îndeplinind funcţia de atribut pe lângă acesta). Adjectivul pronominal de întărire (însuşi etc. 1. -ne.funcţional. Vom analiza pe rând cauzele erorilor menţionate şi soluţiile care se impun.142 un substantiv/pronume. Al doilea component este forma neaccentuată de dativ a pronumelui reflexiv (-mi. de tip pronominal) generează un tablou complex de forme. Structurile de tipul celor menţionate la b permit substituirea numai cu condiţia unei transformări.pronume + însuşi (El însuşi aplecat). variază şi ea în funcţie de persoana şi numărul substantivului (pronumelui) regent. Singura intercalare admisă este aceea a altor atribute adjectivale subordonate aceluiaşi regent..

la genitivdativ singular feminin. respectarea poziţiei faţă de regent şi a contextelor specifice). -ţi. producând grave dezacorduri (eu însuşi. personal) care prezintă avantajul că sunt invariabile: chiar eu. -ne. Cartea care o citesc acum este excelentă sau Cartea pe care o citesc acum este excelentă! Complementul direct poate fi construit în română cu prepoziţia pe (O văd pe mama) sau fără această prepoziţie (îmi văd mama). 145 63. în măsura în care sunt -mi. mai ales că şi apare în română cu mai multe valori (adverb. (2) Preferinţa (greşită. (1) Adjectivul pronominal de întărire aparţine vocabularului oamenilor instruiţi. Vorbitorul are aici două soluţii: a) Să evite aceste forme complicate. Regula este fermă. . -vă. Cele mai frecvente semne de nesiguranţă se constată în utilizarea unor pronume. se pare că însăşi începe să aibă câştig de cauză în concurenţă cu însuşi. presupune concentrare maximă şi efort. desinenţa internă este diferită de cea de nominativacuzativ (e în loc de a): (mie) însemi. Acest tablou variat. o greşeală compromiţătoare. nu mai este vorba de competenţă. la feminin.) sau la adjectivul singur (tu singură ai spus = tu însăţi ai spus). în acest caz. de anumite trăsături semantice ale acestuia. Dincolo de toate aceste explicaţii. element de compunere . cât şi cea interogativă. limbii culte. Prin . obligatoriu. precedat de prepoziţia pe. adverbială) reprezintă o gravă abatere de la normă. Această normă are în vedere atât valoarea relativă a pronumelui menţionat. Pronumele -şi nu este caracteristic pentru o anumită persoană. persoană. Aceste reguli ţin seama de natura morfologică a complementului direct. vorbitorii intuiesc destul de exact situaţiile care reclamă sau resping prepoziţia. caz. invariabilă.Masculin/Feminin I II III (eu) însumi/însămi (tu) însuţi/însăţi (el/ea) însuşi/însăşi Masculin/Feminin (noi) înşine/însene (voi) înşivă/însevă (ei/ele) înşişi/înseşi 144 La acestea se adaugă însele. b) Să-şi însuşească paradigma completă a acestui adjectiv pronominal. iar abaterile nu apar într-o proporţie alarmantă. însăşi primarul etc). număr. în care fiecare formă reclamă un acord complicat. dăunător deopotrivă limbii naţionale şi prestigiului cultural (şi nu numai) al individului. tocmai eu. (ei) înseşi. facem încă o dată precizarea că "forma unică" (invariabilă. capacitatea de a utiliza cele 15/16 forme recomandate de normă este o probă de orgoliu cultural. în ultimul timp. de aceea sunt destul de complicate. pentru mulţi români. care este. Cauza este aceeaşi: însăşi este mai "neutral". tocmai. Unii operează doar cu însuşi sau cu însăşi. totuşi. pentru cei care folosesc (în mod greşit. cum s-a văzut) pentru însuşi/însăşi se explică prin gradul mai pronunţat de "neutralitate" în raport ce celelalte forme. Desigur. categorică: pronumele care. în propoziţia sintactică de complement direct. care stabilesc condiţiile în care utilizarea lui pe este absolut obligatorie sau. deoarece -ă de la însă. (ţie) înseţi. persoana a IlI-a plural. cu condiţia ca vorbitorii care o adoptă să ducă lucrurile până la capăt. Nu trebuie uitat nici faptul că. caracteristic pentru singular (masculin/neutru). în special a celui subliniat în întrebarea din titlu. repetăm) o singură formă. există reguli precise. din această cauză.este mai "nespecific" decât -u din însu-. însăşi părinţii copiilor. de calitatea determinanţilor săi etc. (în loc de eu însumi/însămi etc. apare. totuşi etc). Atitudinea în sine este lăudabilă. de cunoaştere şi stăpânire a limbii. ' Observaţii. precum şi regulile de utilizare (acord obligatoriu în gen. eu personal etc. unul dintre cele mai complicate din limba română. ci de veleitarism lingvistic. dimpotrivă. apelând la sinonimele adverbiale menţionate la punctul I (chiar. conjuncţie. este nerecomandabilă. care poate fi utilizată în locul formei înseşi.iarăşi. Din fericire.

ele îndeplinesc funcţie atributivă. articolul posesiv apare şi el sub forma de feminin singular (a). l-am scris unei nepoate a mele sau I-am scris unei nepoate ale mele? I-am scris unei nepoate de-a mele sau I-am scris unei nepoate de-ale mele? 1. fiecare: Pe oricare o poţi citi. Ţi-am dat două cărţi. Pe fiecare vecin trebuie să-l saluţi. acordat cu substantivul regent {unei nepoate) în gen. dativ).) c) Pronume nehotărâte oricare. apariţia lui pe este 146 condiţionată de trăsăturile semantice ale substantivului-regent. cu care se acordă în gen. Poţi cumpăra oricare maşină.urmare. care diferenţiază nominativ-acuzativul (ai. Nu-l cunosc pe acest artist. (Nu Celelalte le citesc mâine. Care creion mi-l dai mie? Celelalte ziare le citesc mâine. Să se compare: Le-am scris alor mei (pronume posesiv).) b) Pronume posesive: Pe al meu l-am ascuţit înainte. 64. ai. (Nu Fiecare o numerotezi. ale) de genitiv-dativ (alor). ale tale doruri multe etc.Pronumele posesiv românesc are în structura sa.feminin. număr şi caz {mele .(Nu Oricare o poţi citi. număr şi caz) se deosebeşte de pronume. regent al respectivelor adjective pronominale. (Nu Asta am citit-o. a. un articol posesiv. Le-am scris acestor prieteni ai mei (adjectiv posesiv). a) Pronume demonstrative: Pe celelalte le citesc mâine. prezenţa unor determinanţi. In prima pereche din titlu avem de-a face cu un adjectiv posesiv. în aceste condiţii. în această situaţie. este un substantiv care denumeşte inanimate . obligatoriu. în funcţie de anumite condiţii contextuale (articularea substantivului regent. Pe care o citeşti mai întâi! Regula cu pe trebuie avută în vedere şi la alte câteva pronume.) Când pronumele menţionate aici apar cu valoare adjectivală. dar variabilitatea lui cazuală este exclusă. regent al adjectivelor pronominale amintite. Adjectivul posesiv (a cărui apariţie este dependentă de prezenţa unui substantiv. întrucât el este acum complementul direct. a unor intercalări etc. La plural a apărut şi o formă cazuală. topică. în ceea ce priveşte articolul posesiv. singular. corecte sunt formulările: Cartea pe care o citesc acum este excelentă. Acest articol variază după genul şi numărul obiectului posedat.apariţia lui pe în faţa sintagmei este obligatorie: Nu ştiu pe care elev să-l ascult. b) Articolul care însoţeşte un adjectiv posesiv nu cunoaşte variabilitatea cazuală.): cartea mea. Această revistă am mai citit-o. // anunţi pe oricare ministru. (Nu Al meu l-am ascuţit înainte. Pe care student îl inviţi? Pe ceilalţi profesori nu i-am văzut. Numerotează fiecare pagină. prin următoarele particularităţi: 147 a) Poate să apară cu sau fără articol. b) Complementul direct. chiar dacă la acestea frecvenţa abaterilor este mai redusă. Prin . această carte a mea. a) Complementul direct. ale. este un substantiv nume de persoană .apariţia lui pe nu este permisă: Nu ştiu care carte am s-o citesc mai întâi.) Pe fiecare o numerotezi.) Pe asta am citit-o. de aceea are patru forme: al.

fiind. în enunţurile care constituie întrebarea a doua din titlu. morfologic şi fonetic. prin urmare incorectă. 148 Observaţie. nu 149 îndeplinesc această condiţia fonetică. dedicându-v-o. cu prepoziţiile de sau dintre. riguros determinate sintactic. b) vă (cu variantele vă-. limba apelează la vă (şi variantele sale): v-o dedic. de pildă. şi aici. respinse de limba literară. Aici eroarea este şi mai puţin scuzabilă. 2. cum apare în varianta a doua din titlu. ele caracterizează exprimarea neîngrijită. o carte din asta/dintr-asta. Condiţia sintactică . soluţia salvatoare este. personal sau reflexiv (vi le ofer. Cum aceste formulări cu pluralul. v-am dedicat-o etc. O situaţie similară (construcţii partitive cu singularul) apare şi la pronumele demonstrative: un caiet din ăsta/dintr-ăsta. renunţarea la varianta pronominală {un prieten de-ai mei) şi exprimarea aceluiaşi conţinut prin varianta adjectivală {un prieten al meu/ unui prieten al meu). are şi cea mai largă circulaţie.vecinătate obligatorie. datu-x-a ceva?). căruia i se subordonează în calitate de complement indirect (vi-/ ofer). x-am dat. şi -v-: vă dau. vi s-a oferit. dăndu-xile). vi-/ dau. vă rog. se înţelege că nici sintagma masculină un prieten de-al meu nu întruneşte condiţiile gramaticalităţii. cea din varianta de pe locul doi: l-am scris unei nepoate de-ale mele. Vi. în cazul de faţă este vorba de dativul persoanei a doua plural. A doua. întrucât pronumele reflexiv nu are în . In toate situaţiile în care este reclamată prezenţa dativului plural. cu prepoziţia de/dintre. în ciuda faptului că asemenea formulări sunt frecvent atestate în comunicarea cotidiană. cele cu pluralul: Daţi-mi. din fericire. care.asociere obligatorie cu un verb. v-. poate fi semivocalică (vi-i dau) sau consonantică (vi le dau). amintiţi-vi-o etc). Utilizarea greşită a dativului plural vi este atestată şi la pronumele reflexiv (vi-o închipuiţi. exclusive. de cele două forme neaccentuate ale acestuia: a) vi (cu variantele poziţionale vi. Condiţia fonetică . Această melodie v-o dedic dumneavoastră sau Această melodie vi-o dedic dumneavoastră! Dintre cele două formulări. Structuri ca vi-o dau. 2. Construcţia corectă este. vă-ncredinţez ceva. a unui al doilea pronume. în dreapta. răspunsul la prima întrebare este că numai varianta de pe locul întâi este corectă: l-am scris unei nepoate a mele. li se par multora stranii. Această regulă impune ca atributul partitiv să stea la plural: un prieten dintr-ai mei sau un prieten de-ai mei. -vă.urmare. Sensul este "unei nepoate dintre ale mele" (= una dintre mai multe). lucrurile se prezintă cu totul diferit. atestată mai ales la vorbitorii din sudul ţării. în acest caz. fiind. reclamă următoarele condiţii contextuale: 1. de data aceasta. corectă este prima. oferitu-\\-\-am). dânduvă ceva. Observaţie. Aici este vorba de un pronume posesiv. o structură ca xi-am oferit-o nu îndeplineşte această condiţie. obligă la utilizarea pluralului. singurele corecte. o carte dintr-astea. Condiţia morfologică . aşa cum am precizat de la început. Fiecare dintre cele două forme {vi şi vă) are contexte specifice. Această construcţie partitivă. dedicându-vi-o sau vi-o dedic. Reţinând cele arătate mai sus. 65. vi-aţi amintit-o. vorbitorul trebuie să respecte regula construcţiilor partitive în care sunt implicate substantive care realizează opoziţia de număr. Formele recomandabile sunt. reprezintă o încălcare a unor reguli care privesc distribuţia formelor neaccentuate ale pronumelui personal. Dacă optează pentru exprimarea pronominală. 3.iniţiala pronumelui din dreapta să nu fie vocalică. dar nu sunt întrunite condiţiile apariţiei lui vi.şi -vi: vi le dau. mai exact.

să edifice cititorul asupra particularităţilor gramaticale şi funcţional-semantice ale numeralului de identificare. cum arată şi numele. Să se compare: Ei ocupă zece camere (cantitativ). identificarea unui obiect dintr-o serie). c) numeralul ordinal (care indică ordinea obiectelor prin numărare: La română am luat a patra notă). eliminând ezitările şi reţinerile nejustificate în utilizarea acestuia. Statutul numeralului de identificare nu este lămurit nicăieri în gramaticile noastre descriptive. Răspunsul la această întrebare reclamă o discuţie mai amplă. Corecte sunt structurile: v-o închipuiţi. 1. v-aţi imaginat-o. Locuim la etajul trei sau Locuim la etajul al treilea? 0. . în vederea delimitării următoarelor tipuri de numeral: a) numeralul cardinal cantitativ (care exprimă numeric cantitatea obiectelor: La română am deja patru note). camera douăzeci şi unu. Numeralul de identificare este întotdeauna termenul adjunct al unui apelativ 1 a singular (pagina şapte. 1. amintiţi-v-o. în ceea ce priveşte genul. După cum s-a putut constata deja. La aceasta se adaugă şi câteva importante deosebiri morfologice şi distribuţionale. celor două grupuri nominale au. numeral de identificare . va fi în măsură. două programe).paradigma sa decât varianta vă (v-. după cum se va vedea în continuare. numeralele preiau informaţia regentului. Exemplele de mai sus evidenţiază însă o diferenţă netă între numeralul de identificare patru şi variantele cantitative şi ordinale ale aceluiaşi numeral. La începutul anului 1992/lui 1992. b)numeralui de identificare (utilizat. inclusiv pe cea de număr. O prezentare paralelă.3. programul doi). Numeralul de identificare are numai valoare de singular. Numeralul cantitativ. Ei ocupă camera zece (identificare). Deosebiri nete apar şi în felul în care numeralele în discuţie realizează categoria cazului. Zece este ocupată ("camera"). -v-). lucru firesc dacă avem în vedere rolul său de individualizare/identificare. mai amănunţită. structuri diametral opuse: A + B (substantiv + numeral de identificare): notapatru. Numeralul cantitativ. formează grup nominal cu un substantiv la plural (şapte pagini. 150 1. 1. există şi o diferenţă de topică între numeralul de identificare şi cel cantitativ. Această specie este inclusă la numeralul cardinal propriu-zis (cu care se aseamănă formal) sau este tratată ca variantă discutabilă a numeralului ordinal (cu care se aseamănă semantic-funcţional).2. Să se compare: Echivalentul celor 1992 de lei/a 1992 de lei.4.numeral cantitativ Analiza comparativă a sintagmelor patru note şi nota patru arată că diferenţa funcţional-semantică dintre cele două specii de numeral este categorică (cantitatea exactă a unor obiecte vs. douăzeci şi una de camere. din acest punct de vedere. în varianta eliptică a acestor grupuri nominale. Numeralul cantitativ are valoare de plural (cu excepţia lui unu/una). Diferenţa de valoare (singular/plural) rezultă din diferenţa de număr gramatical de la substantivele cu care cele două numerale fac grup nominal în varianta-tip. de unde şi comportamentul diferit ca termen iradiant în relaţia de acord: Zece sunt ocupate ("camere"). Variantele-tip (cu substantiv) ale 151 .numeral cantitativ şi numeral de identificare . numeralul de identificare nu cunoaşte flexiunea după această categorie gramaticală: nota doi. sperăm. cu excepţia capului de serie.numeral ordinal. Numeral de identificare . marchează formal opoziţia de gen la primele două unităţi şi la toate construcţiile care le încorporează pe acestea: două note. 66. pentru identificarea obiectelor pe baze numerice: (La română am luat nota patru).1. în schimb. 1.

a patra nota). Desigur. Pe de altă parte însă. Cam în acelaşi fel se pune problema conţinută în titlu: etajul trei sau etajul al treilea? Etajul trei este unul singul: cel ce reprezintă.numeral ordinal Funcţional-semantic. deoarece patru este numele unei note din sistemul nostru de apreciere a performanţelor şcolare. sectoare. Ordinea spaţială. iar numeralul de identificare realizează o individualizare/identificare bazată tot pe ordinea matematică (a patra notă . camere. în nota patru. în nota a patra (respectiv. aproximativă a semanticii numeralului pot duce la concurenţa celor două specii discutate la 2: Am citit pagina şapte/ Am citit pagina a şaptea. străzi (în unele ţări): sectorul III. de aceea. cea temporală pot fi schimbate. Liceul (nr. încadrarea formală la un tip sau altul este decisă de trăsătura dominantă. permanente. potrivit accepţiei comune. Ea era a treia din dreapta. iar identificarea. etajul VII etc Numeralul ordinal apare. al doilea etaj de deasupra mea etc. Ordinea numerică absolută nu se schimbă. Pagina şapte asigură o interpretare univocă. contează ordinea absolută de pe axa numerelor. Organizarea internă a unor volume: capitolul trei. Etajul al treilea se referă la acelaşi etaj. 3. decretul 616. a fost plasată la mijlocul volumului. identificând pagina respectivă pe baza unui criteriu absolut. 2. se limitează la locul ocupat de această notă. exactă. paragrafe. acceptate. Mobilitatea accentului semantic-funcţional (ordine-identificare) sau percepţia nediferenţiată. autobuzul 17. anul 1948. dacă ţinem seama că numeralul ordinal exprimă ordinea numerică a obiectelor. cu repere sigure. cele două numarale se apropie mai mult decât perechea examinată anterior. pagina a şaptea din ultimul capitol). Pagina şapte este una singură în orice carte. Sistemul unităţilor temporale: minutul opt. în general. primul tip de numeral este utilizat astăzi cu prioritate pentru a identifica unităţile unor sisteme cunoscute. specificate în context. Mijloace de transport în comun: troleibuzul 26. Numeral de identificare . Câteva exemple: Sistemul numerelor abstracte: numărul şapte. Chiar dacă. Instituţii de învăţământ: Şcoala Generală 14. în general. Faptul apare ca normal. de obicei. raportat la diferite repere convenţionale (ex. pentru identificare. secundară aici. după criteriul amintit.)10. De exemplu: etajul al treilea de sus în jos. al patrulea nivel al unei construcţii. după criteriul succesiunii în timp. Legi. dar poate indica.B + A (numeral cantitativ + substantiv): patru note.nota patru). din greşeală. subcapitolul doisprezece. dar nu este exclusă nici diversitatea referenţială. camera 405. acolo unde prioritară este ordinea sau poziţia fixată pe baza unor repere spaţiale sau temporale conjuncturale. în baza căreia a fost numerotată şi cu ajutorul căreia o identificăm. trenul 405. pagina 325. numeralul este un fel de nume propriu. telefonul 334316. alineate: legea 18. stabilite ad-hoc: 152 El a ieşit al doilea din sală. Etaje. este mai . De pildă. S-a întâmplat într-al cincilea an al şederii sale acolo. articole de lege. nu putem neglija faptul că funcţia de identificare a acestui "nume propriu" se bazează pe ordinea matematică (ascendentă/descendentă). A pierdut al treilea autobuz. Pagina a şaptea reflectă locul unei pagini în volum. Al patrulea secol de dominaţie otomană începea atunci. Putem afirma chiar că cele două componente semantice (ordinea numerică şi identificarea numerică) sunt implicate concomitent în sensul fiecăruia dintre numeralele menţionate. secolul XX. ambele formulări vizează aceeaşi pagină. foarte riguros determinată. al telefoanelor: codul poştal 3432. Sistemul codurilor poştale. accentul cade pe ordine. şi un alt nivel al edificiului. decrete. în anumite situaţii.

într-o asemenea situaţie. în exclusivitate. de domeniul la care se referă etc. un numeral cardinal folosit impropriu în locul unui numeral ordinal.. trenuri. Această specie de numeral îndeplineşte în 154 limbă rolul unui nume propriu: individualizează şi identifică un "obiect" dintr-o pluralitate de obiecte identice. pe cale de dispariţie. Este doar mai puţin economicoasă. Se constată stadi i diferite de evoluţie. având legitimitatea şi prestigiul normei literare. clasa a doua etc. apartamente. (3) Acest proces al deplasării dinspre ordinal spre numeralul de identificare este în plină desfăşurare. este firesc ca în conştiinţa lingvistică a vorbitorilor să se impună tot mai pregnant numeralul de identificare. 17 este "numele" unei ore dintre cele 24 care alcătuiesc durata unei zile. Fenomenul este an reflex lingvistic al modernizării societăţii. legi. . Se spune şi compania unu. batalionul trei {unu.. El are rolul său bine precizat în limbă. pagina douăzeci şi unu). Observaţii. trei. a . Ea trebuie respinsă nu numai din raţiuni strict gramaticale. uneori. semantic. din păcate. Are şi avantajul simplităţii morfologice. destul de răspândită. ambiguă. Ne întâlnim la ora 17 sau Ne întâlnim la orele 77? Repetăm. astăzi identificăm rapid. patru etc). folosit exact cum şi unde trebuie. 153 (2) Faptul că. 67. variantele ordinale nu sunt greşite.a (al treilea. sectoare. amintim: a) Este indiferent la genul substantivului regent {nota doi. lucrurile se mişcă mai încet. sintagmele masculine şi neutre sunt mai avamate pe calea abandonării ordinalului. corectă. regimentul unu {doi. considerăm că nu e bine nici să întreţinem în continuare ideea că etajul trei este o variantă "tolerată". în cazul de faţă. numeralul de identificare este tot mai mult preferat celui ordinal nu înseamnă că acesta din urmă este în pericol. autobuze. Se spune astfel. 66). între particularităţile flexionare şi combinatorii ale numeralului de identificare. patru) de studii. Raportând întrebarea din titlu la caracteristicile menţionate aici. în propoziţiile din titlu avem de-a face cu un numeral de identificare (vezi întrebarea nr. a treia). c) Formează sintagmă numai cu substantive la singular {sectorul patru. zone poştale. articole. imprecisă. paragrafe etc. telefeoane. legea optsprezece). Aşa cum s-a văzut. este necesar şi bine consolidat morfologic. este o formă exactă. într-o oarecare măsură. sintactic. camera nouăsprezece). linia unu (la CFR). renunţându-se la el acolo unde ordinea se subordonează scopului de identificare. etajul trei.lea. tramvaie. în concluzie. compania a doua etc. Formularea cu substantivul la plural {orele 17) este. Etajul III (trei) este un numeral de identificare. care trebuie marcat printr-un complex de morfeme specifice: al . îşi restrânge doar sfera de utilizare. rezultă că-recomandabilă este prima variantă: Ne întâlnim la ora 17.. uşor desuetă şi. trei.. cum . în asemenea situaţii. Pe de altă parte. cu avantajele amintite (precizie. b) Ocupă poziţia a doua în grupul nominal substantiv + numeral {sala unu. în funcţie de genul substantivului determinat. camere de hotel. De pildă. La feminin. Este adevărat că au apărut: casa de filme unu (doi. dar mai des se folosesc ordinalele: compania întâi. în mod curent: anul unu {doi. de aceea uzul are numeroase puncte de ezitare. pe baze numerice: autoturisme. dar nici nu trebuie absolutizate ca singurele corecte. dar în sistemul şcolar se utilizează clasa întâi.potrivită aceasta. economicitate). neinterpretabilă. spre deosebire de numeralul ordinal. troleibuze. doi). în schimb. (1) Nu trebuie să se înţeleagă din cele spuse mai sus că etajul al treilea ar fi o formulare greşită. trei).

s-a arătat, ci şi pentru că intră în contradicţie cu realitatea evocată: nu sunt mai multe "ore 17" într-o zi. De alfel, când sintagma respectivă apare în poziţia sintactică de subiect, varianta cu pluralul devine imposibilă: nu se spune Sunt orele 17, ci Este ora 17. Sublinierea ideii de plural, prin acordul predicatului, scoate şi mai mult în evidenţă contradicţia dintre realitate (= singularitate) şi expresia ei lingvistică (= plural). Pluralul substantivului regent se justifică numai atunci când apar mai multe numerale de identificare coordonate: Magazinul este deschis între orele 9 şi 17. Observaţii. 1. Potrivit regulii că numeralul de identificare nu cunoaşte flexiunea după gen (are formă unică, de masculin), se spune: ora unu (nu ora una) şi ora douăzeci şi unu (nu douăzeci şi una). Consecvenţi în respectarea acestei reguli, ar trebui să zicem ora doi. După cum se ştie însă, se întrebuinţează forma de feminin: ora două, ora douăsprezece, ora douăzeci şi două. Această abatere de la sistem este atât de bine consolidată în limba română, încât a devenit normă. Desigur, se aud şi formulări ca ora doi şi mai ales ora doisprezece, dar acestea reprezintă apariţii izolate, regionale, opuse uzului general. 155 în impunerea excepţiei amintite (numeral de identificare feminin, pentru doi şi compusele sale, la indicarea orei), un rol hotărâtor a avut tradiţia ordinalului (ora a doua - ora doua - ora două). Exprimarea orei prin numeral de identificare este de dată relativ recentă. însuşi substantivul oră este un neologism. Limba veche utiliza numeralul cantitativ, ataşat altui substantiv (ceas), la plural (zece ceasuri din ziuă), sau pe cel ordinal, acordat (al zecelea ceas al zilei). 2. O oscilaţie similară (masculin - feminin) prezintă şi numeralul care indică zilele de început ale fiecărei luni. Prima zi este indicată prin masculin: unu martie (alternativ cu exprimarea prin ordinal: întâi martie). Pentru ziua • a doua a lunii, apar deja două variante de gen, iar formularea cu ordinalul este exclusă. în sudul ţării predomină femininul: două martie, douăsprezece martie, douăzeci şi două martie. în restul ţării, cu precădere în Transilvania, se foloseşte mai ales varianta masculină: doi martie, doisprezece martie, douăzeci şi doi martie. Având în vedere încadrarea în sistem, considerăm că masculinul trebuie să aibă câştig de cauză, ca formă invariabilă a numeralului de identificare. 68. Cele patru milioane de lei nu ajung sau Cei patru milioane de lei nu ajungi 1. Enunţurile de mai sus actualizează următoarea structură: articol demonstrativ + numeral + substantiv. Regula reclamă acordarea articolului demonstrativ, în gen, număr şi caz, cu substantivul regent: Cei patru elevi au plecat. Cele patru eleve au plecat Celor patru eleve le-am dat nota zece. Acordul se realizează indiferent de locul numeralului în sistem şi de felul în care este legat de substantivul regent: 156 Cei douăzeci de elevi au plecat. Cele douăzeci d e eleve au plecat. Numeralul îndeplineşte constant aceeaşi funcţie: atribut al substantivului din dreapta sa. Gramaticile susţin că această subordonare este valabilă numai până la 19 (nouăsprezece -> eleve) iar de la 20 în sus raporturile se inversează {douăzeci <- de eleve), în sensul că substantivul se subordonează de data aceasta numeralului, ca atribut. Argumentul - cheie îl constituie prezenţa lui de. în ceea ce ne priveşte, considerăm că substantivul îşi menţine calitatea de regent şi de la 19 sus, pentru că de nu mai este o prepoziţie,ci "o fostă prepoziţie", mai exact o postpoziţie.Aicis-aprodus o inversiune sintactică în diacronie, exact ca la astfel de. De la ăst +fel+ de + oameni, în care oameni

era atributul substantivului fel, s-a ajuns la astfel de oameni, în care oameni este regent, iar astfel de o locuţiuneadjectivală cu funcţie atributivă. Prepoziţia de îşi modifică şi ea statutul, devine un simplu element constitutiv al locuţiunii sau un fel de postpoziţie. în acest rol nou, regimul său acuzatival este anulat, după cum se vede din următorul enunţ: Unei astfel de eleve îi dau nota zece. O inversiune similară s-a înregistrat şi la numeralul ordinal de la 19 în sus, în relaţia cu substantivul din dreapta lui. Româna, spre deosebire de celelalte limbi romanice, a acordat numeralului care încheie clasa unităţilor (zece) şi o valoare substantivală, creând pluralul zeci. Multă vreme sintagmele două + zeci, trei + zeci etc. vor fi fost simţite ca îmbinări libere, în care substantivul zeci îşi păstra identitatea lexico-gramaticală. în această calitate, putea fi şi regentul unui atribut substantival prepoziţional, plasat în dreapta lui: două -> zeci <- de oameni. Treptat, sistemul numeralului s-a consolidat, iar zeci a devenit un simplu element constitutiv în structura fixă douăzeci, conservând şi fosta prepoziţie (de) în faţa substantivului din dreapta, dar cu regimul cazual atrofiat (ca la astfel de, alfel de, cefei de etc). Raporturile sintactice s-au inversat, exact ca în cazul locuţiunilor de mai sus: fostul atribut prepoziţional a devenit regent, iar construcţia numerală nou formată este atributul acesteia:
douăzeci de —» oameni

157
Am inserat această discuţie pentru a arăta că este perfect justificată o interpretare uniformă a relaţiei numaral + substantiv, indiferent de mărimea şi structura numaralului. Aşa stând lucrurile, acordul lui cei/cele cu substantivul din dreapta lui de nu trebuie privit ca o anomalie sintactică, ci ca un fapt obişnuit, dat fiind noul statut al lui de. Prin urmare, singura variantă corectă, dintre cele prezentate în titlu, este a doua: Cei patru milioane de lei nu ajung. Observaţie. într-un enunţ ca Cei p#tru sute de elevi au fost cazaţi, cei se acordă cu elevi (nu cusute, care este feminin). Tot aşa, în Celor patru

sute de elevi le-am asigurat cazarea, celor se acordă cu elevi, substantiv care este în cazul dativ, nu în acuzativ, cum ar sugera prezenţa lui de. 2. Structura ce i/c ele + numeral (cu absenţa substantivului regent) merită o prezentare separată, deoarece acordul lui cei/cele cunoaşte aici unele nuanţări. a) Până la 199, regula amintită la punctul 1 se aplică fără ezitări, în sensul că, fiind o sintagmă implicită, acordul se face cu substantivul subînţeles: Cei 48 au fost trecuţi pe altă listă ("elevi"). Cele 199 au fost cazate în altă parte ("eleve"). b) De la 200 în sus se ivesc complicaţii, mai ales la numeralele rotunde (200, 300, 2.000, 3.000, 2.000.000 etc): Cei două sute au.fost cheltuiţi ("lei").
Cele două sute au fost cheltuite.

Oscilaţia articolului demonstrativ {cei/cele) se datorează statutului ambiguu al cuvintelor sută, mie, milion, miliard. Ele pot avea în limba română două valori: Substantiv, cu opoziţii de număr {sută - sute), de articulare şi caz {sute - sutele - sutelor), cu determinări adjectivale {aceste sute, sutele încasate). - Partea componentă în structura unui numeral compus {două sute treizeci şi cinci). în a doua ipostază, ele îşi pierd autonomia gramaticală, integrându-se în ansamblu, în construcţia numeralului respectiv. Acest numeral, aşa cum s-a văzut, face sintagmă explicită cu substantivul din dreapta, căruia i se subordonează sintactic: 158 Ce/două sute treizeci şi cinci de bolnavi au fost externaţi. Cei două sute treizeci şi cinci au fost externaţi (bolnavi). în sintagmele implicite, când substantivul regent are o prezenţă doar subînţeleasă, poate să apară următoarea situaţia: sută, mie, milion, miliard îşi actualizează valenţa substantivală şi formează un fel de sintagmă liberă cu

numeralul-unitate din faţa lor. Ele eclipsează astfel fostul regent şi îşi subordonează formal şi pe cei/cele. Să se compare: Cei două sute au fost deja cheltuiţi ("lei").

Cele două sute au fost deja cheltuite.
Repetăm, această alternativă este posibilă numai la numeralele "rotunde", căci îndată ce sute, mii, milioane, miliarde sunt încadrate în construcţii mai ample, caracterul lor substantival este tot mai estompat şi acordul de mai sus, cu femininul, nu mai este posibil. Deci: dar
Cele două sute au fost cheltuitei Cei două sute au fost cheltuiţi,

Cei două sute nouăzeci şi opt au fost cheltuiţi. Să mai notăm, de asemenea, că aceste "sintagme libere" care impun femininul cele apar în câteva ocazii speciale, mai ales cu referire la bani, unde sută, mie etc. se echivalează uneori cu bancnotele care au aceste valori. Observaţie. Zece, la singular-feminin, nu poate să apară astăzi cu valoare substantivală. în schimb, la plural, acest lucru este posibil: zecile de participanţi. Cum am arătat deja, sută, mie, milion, miliard apar frecvent în limbă ca substantive, şi la singular, şi la plural. Este important ca valoarea lor morfologică să fie identificată cu exactitate. Pentru a fi numerale (constituenţi ai unor construcţii numerale) ele trebuie să fie precedate de un numeral-unitate sau de un numeral mai complex, care să permită o cuantificare exactă, o identificare precisă pe axa numerelor. De exemplu, în sintagma câteva sute, nu avem de-a face cu un numeral; în schimb, în trei sute, treisprezece mii, avem numerale compuse. Ţinând cont de această precizare, următorul acord al articolului demonstrativ trebuie considerat corect: Cele câteva milioane de lei au fost deja cheltuite. 159 Milioane este aici substantiv veritabil, are funcţia sintactică de subiect şi îşi subordonează formal toate cuvintele cu care intră în relaţie de acord (inclusiv predicatul). 69. Călătorim în vagoane de clasa întâi sau Călătorim în vagoane de clasa întâia? 1. Numeralul întâi reprezintă o excepţie în sistemul numeralului ordinal românesc, din mai multe puncte de vedere. a) Sub aspect etimologic, este moştenit direct din latină (antaneits > întâi). Celelalte sunt formate de la numeralul cardinal, cu ajutorul unui flectiv discontinuu (al ...lea, a ...a): al treilea, a treia. b) Flexionar-combinatoriu, întâi se comportă ca un adjectiv veritabil. în sintagmele substantivale se articulează sau nu, în funcţie de poziţia ocupată faţă de substantiv: locul întâi - întâiul loc; banca întâi - întâia bancă. Ordinalele de la doi în sus au aceeaşi formă, indiferent de topică: locul al doilea - al doilea loc; banca a doua - a doua bancă. De remarcat, de asemenea, omonimia masculin-feminin la întâi, varianta nearticulată, în timp ce la toate celelalte ordinale diferenţa de gen este puternic marcată (al doilea/ a doua.) Analizele comparative de mai sus impun următoarele concluzii în legătură cu întâi: - Funcţional-semantic face parte dintr-un sistem foarte riguros, matematic determinat, acela al numeralului ordinal, fiind chiar cap de serie. - Flexionar-combinatoriu urmează alt model, comportându-se ca un adjectiv: respectă regula articulării sintagmatice şi, în varianta articulată, are patru forme (întăiul-întăia, întăii-întâile). 2. Singularul feminin al lui întâi tinde să se alinieze la modelul comportamental al numeralului, adoptând aceeaşi formă şi în topica A - B, şi în topica B - A: Clasa întâia - întâia clasă. în felul acesta se completează un sistem, dar, din păcate, se dereglează altul. întâia, cu articolul, face parte dintr-o paradigmă cu mai mulţi termeni 160

prim-pretor. clasa a întâia sau clasa a-ntâia). care. sintagma primul plan este o îmbinare liberă. Corectă este. la formele "nealterate" {patrusprezece. (2) Sinonimul neologic prim se foloseşte mai ales în poziţia iniţială a grupului nominal: primul om. Altele. unele cu reflex în limba literară. prim-ajutor. numeralul-unitate. prim-plan. nu un cuvânt compus.procuror. . prima femeie. Ca parte constitutivă a unui cuvânt compus (prim-ministm. Cei care apelează. dincolo de faptul că sugerează o bună intenţie din partea celui care o comite. cuvintele compuse rezultate au fost supuse unor modificări continue. au numai articulare terminală: prim-planul. în schimb. încât aceasta să devină cândva normă sau măcar să fie acceptată în variaţie liberă cu cealaltă variantă. în funcţie de locul ocupat în sintagmă (întâiul premiu -premiul întâi). prin aceea că ea apare mai ales în poziţia a doua. devenite paisprezece şi şaisprezece. Observaţii. este precedată de cel/cea. păstrându-şi forma unică. Reticenţa lucrărilor normative în omologarea inovaţiei este. articolul demonstrativ fiind cel care marchează genul. Este vorba de segmentele II şi III {spre + zece) în forme cu unşpe/ unspce/ unspece. Vizate. primul . celor dintâi flutur i/rândunele). Când este distribuită în prima poziţie. Mai sunt paisprezece zile până la vacanţă sau Mai sunt patrusprezece zile până la vacanţă0. cel mult. şi variante nearticulate. lucrătorii din telecomunicaţii. limba literară nu şi-a însuşit aceste forme. şasesprezece) comit o greşeală numită hiperurbanism (hipercorectitudine). prima formulare din titlu: Mai sunt pais prezece zile până la vacanţă. Acestea recomandă păstrarea modelului flexionar iniţial: clasa întâi . Avem în vedere segmentul I.întâia clasă. în nici un caz. Desigur. Evident. recurg la patrusprezece. Deocamdată exigenţele normative ale limbii literare sunt cele arătate şi considerăm că într-o exprimare îngrijită ele trebuie respectate. trei + 161 spre + zece = treisprezece). justificată. de data aceasta. cele dintâi flori. prin urmare. care vor avea. prim-procuror etc). nu-1 absolvă pe acesta de vina necunoaşterii normei şi nici de riscul unui pedantism gratuit. sunt doar numeralele patrusprezece şi şasesprezece. Aşadar. dar şi prim-procurorul. după următorul model: u n itate + spre + zece (ex. (1) Numeralul întâi apare şi sub forma dintâi. în condiţii speciale. a) Modificări care afectează partea terminală a numeralelor amintite. cei/cele. Ambele articulări sunt corecte. şasesprezece {ca şi la şepte. Denumirea erorii. 1. doişpe/ doispce/ doispece etc. şeptesprezece) pentru evitarea unor confuzii în transmiterea informaţiilor numerice.ministru dar şi prim-ministrul. deşi ele circulă intens tn exprimarea neîngrijită. nu este exclus ca presiunea sistemului amintit să impună tot mai mult formula întâia. în limba română. în ambele topici. totuşi. Din cauza lungimii şi a structurii lor fonetice. după substantiv (nevasta dintâi). scurtat uneori cu o silabă. Aceste modificări s-au generalizat. invariabilă. Numeralele cuprinse între zece şi douăzeci se formează. probabil. b) Modificări în partea iniţială a compuselor. prim-vicepreşedinte. întâile-întâii). în locul căreia apare un i semivocalic. prim-pretorul. reprezentând astăzi variantele literare. Această variantă nu este supusă presiunilor amintite mai sus. cel puţin în următoarele cazuri: primul . Călătorim în vagoane de clasa întâi (nu clasa întâia şi. în continuare. numărul şi cazul (cei dintâi ghiocei.L (întâia-întâhd. 70. prin urmare. se comportă oscilant în articulare. Au scuze. Faptul se explică.

163 71. Se impune pregătirea a cât mai mulţi specialişti. mai ales când se vorbeşte în tempo rapid. Dar. cincizeci şi optzeci rămân singurele forme corecte. căci patruzeci. prepoziţională (cărţile a doi elevi). patruzeci şi una de miliarde. singura formă literară. prenumele. într-adevăr. care reclamă o structură nealterată în scris {cincisprezece. cum ar fi dislocarea blocului consonantic prin introducerea unei vocale {optusprezece. Fiind neutre. 25 kgr. în general. Exemple: treizeci şi una de milioane. miliarde). "douăzeci şi cinci de kilograme". în scris însă.68). Răspunsurile a 3/4 din concurenţi erau eronate. milard realizează un acord interior. "Inovaţia" s-a extins şi la limbajul comun şi tinde să depăşească zona substantivelor prescurtate. . treizeci şi una de mii). cu substantivele amintite (ex. apelează la prepoziţia-morfem a. Observaţii.ortoepică). (1) Structurile complexe care au în componenţa lor pe unu/una şi substantivele mie. mai ales cele semnalate la b şi c. Caietele a câte trei elevi din fiecare clasă au fost corectate. ceea ce înseamnă că 1 a citire este obligatorie apariţia lui de ("douăzeci de metri". milion. nu sunt acceptate. este specifică numeralului (Şi sintagmelor nominale în care numeralul este un constituent subordonat): Notele a trei dintre elevii noştri au fost cele mai bune. (2) O ezitare a limbiii se constată şi în utilizarea lui de pentru legarea numeralelor compuse de substantivele din dreapta lor. indiferent de interpretarea dată lui de. Regula ortografică permite omiterea lui de numai când substantivul din dreapta este prescurtat: 20 m. Aşa cum am arătat (vezi întrebarea nr. deşi el reprezintă singularul neutrului. o fostă prepoziţie (ca în unei astfel de f e t e). Clasa zecilor. obzeci). Paralelismul se opreşte aici. optăsprezece. acestea au la plural forme identice cu femininul {milioane. adjectivul. Norma ortoepică nu admite excepţii nici în asemenea cazuri. Limbajul comercial şi cel matematic uniformizează adeseori cele două norme (ortografică . patruzeci şi unu de m i 1 i a r d e. şi-a păstrat forma nemodificată. Din neglijenţă. în loc de treizeci £z unu d e minute). în exprimarea normală. Este vorba de numeralele de la nouăsprezece în sus {douăzeci de elevi). care tolerează şi forme cu o pronunţare mai comodă {cinsprezece. 2. eroarea amintită se întâlneşte şi la îmbinările libere dintre numeralele compuse cu unu şi unele substantive neutre (ex. spre deosebire de patrusprezece. Aici trebuie să facem deosebire între norma ortografică. Corecte sunt formele: treizeci şi unu de milioane. „optzeci şi trei de pagini"). Greşeli de acord se produc numai când apar milion şi miliard. care reprezintă un alt model structural.c) Prezenţa prepoziţiei spre. Din păcate. Alte soluţii. de este aici o postpoziţie. asemănător cu masculinul. din faza în care zece încă mai era simţit ca substantiv {două + zeci + de case). optisprezece). Varianta a doua. opsprezece). Este cazul lui cincisprezece (ncspr) şi optsprezece (ptspr). şasezeci a devenit şaizeci. treizeci şi una de m i n u t e. 162 Dificultăţile de articulare se rezolvă şi la această clasă prin tolerarea şi a unor variante mai comode {cinzeci. 83 p. literară. atunci când acesta este urinat de un substantiv. acest lucru reprezintă o greşeală. Se impune pregătirea a cât mai multor specialişti sau Se impune pregătirea cât mai multor specialiştii Cazul genitiv are în limba română două posibilităţi principale de exprimare: una flexionară (cărţile acestor elevi) şi alta analitică. cunoaşte şi ea fenomenele fonetice amintite. al numeralului-unitate. forma feminină este impusă uneori şi lui unu. produce dificultăţi în pronunţare atunci când numeralul-unitate din stânga are un final consonantic. optsprezece) şi norma ortoepică. el intră în structura numeralului de la nouăsprezece în sus. care după cum se vede. Realizarea desinenţială a genitivului vizează substantivul. cu cele trei consoane ale sale (spr).

şeful acestei serii etc. CONJUNCŢIA 72. deoarece la acest număr se înregistrează exprimări genitivale pleonastice. mii. unii vorbitori combină cele două procedee. sute. puţini. se observă aici şi o diferenţă de sens între cărţile a doi copii şi cărţile celor doi copii. din perspectiva celor arătate până aici. "cu preţul a cât timp" etc). feluriţi. Ca substantive veritabile. mai ales la genitivul următoarelor cuvinte: mulţi. şeful seriei. milioane etc. cu condiţia de a folosi. Grafic. există o declinare „articulată" a numeralului (cărţile celor doi). aceea că genitivul marcat prepoziţional este specific numeralului. exprimând o cantitate nedefinită (cu sens de „mulţi/multe") aceste cuvinte realizează un genitiv pepoziţional: Cărţile a o mulţime (a o grămadă. grămadă etc. fie cel negativ. iar cele negative. ambilor). Face excepţie de la regula amintită capul de serie. 2. folosind o formă hibridă. dorinţa acestei mulţimi. Cea de pe locul doi (se impune pregătirea a cât mai multor specialişti). diverşi. lucrurile sunt tranşante. care nu angajează diferenţieri semantice. care are genitiv desinenţial (unuia/uneia). dar şi flexionar): (3) Cărţile a câtorva dintre elevii noştri sunt noi. destui. ele exprimă genitivul flexionar: murmurul mulţimii. „a toată ţara Moldovei". Când au valoarea nonsubstantivală. PREPOZIŢIA. în exprimarea intenţiei restrictive. Unele cuvinte cu sens cantitativ (mulţime. „diversului program" sau nu se folosesc la genitiv singular decât cu totul izolat {felurit). numeroşi. fie modelul sintactic afirmativ. toţi. . Din păcate. altele îl au numai 164 pe cel desinenţial {numeros. colective) utilizează cele două variante genitivale (desinenţială . rezultatul contaminării amintite prezintă un caz de redundanţă morfologică. Afirmaţia de la început. Intrarea nu este permisă decât cu invitaţie specială sau Intrarea nu este permisă decât numai cu invitaţie specială! Adverbele restrictive numai şi decât se află în raport de complementaritate: contextele pozitive îl admit. Vorbitorul poate opta aici pentru formularea de tipul (1).semantic. cât: „a tot omul". a o serie) de elevi sunt deja rupte. sintetică.prepoziţională) pentru a marca diferenţa de statut gramatical . divers: „numerosului public". analitică.Există însă în limba română o clasă de cuvinte care poate marca genitivul în ambele feluri. desinenţială sau pentru cea de tipul (2). (2) Cărţile a câţiva dintre elevii ndştri sunt noi. Unele au numai genitivul prepoziţional {tot. La singular. 3. pe numai. trebuie completată cu unele observaţii. Cuvintele de mai sus sunt date la plural. 1. pe decât. Examinând variantele din titlu. zeci. Acest pleonasm gramatical este atestat destul de frecvent astăzi. putem reprezenta acest raport prin două cercuri care nu au nici un punct comun: Mulţimea contextelor pozitive ( numai ] Mulţimea contextelor negative Vorbitorul are libertatea de a alege. tot în exclusivitate. serie. câţiva. adverbul corespunzător: Casa de bilete este deschisă numai dimineaţa. numai variantele morfologice sinonime. Este vorba de unele dintre lexemele care exprimă cantitatea nedefinită sau diversitatea. în exclusivitate. Precizări. De asemenea. 165 CAPITOLUL IV ADVERBUL. pentru această discuţie normativă. câtva. în care genitivul este marcat de două ori (prepoziţional. De exemplu: (1) Cărţile câtorva dintre elevii noştri sunt noi. de fiecare dată. constatăm că numai prima şi a treia sunt corecte. Dincolo de calitatea discutabilă a demonstrativului din asemenea structuri. dar şi alte numerale (amândurora. mai ales celui cardinal. noi am avut în vedere. Or. Casa de bilete nu este deschisă decât dimineaţa. câţi.

oriunde. Cele pozitive. realizându-se. nicicând. Cele două serii de antonime au în comun ideea de totalitate. formulări. niciodată. se aplică şi la structurile comparative cum sunt cele din titlu. 2. enunţurile construite cu asemenea formule relaţionale sunt. nimic) şi adverbe {nicăieri. Aşa se face că întâlnim la unii vorbitori. în orice poziţie sintactică.) 73. sunt admise de contextele afirmative: Vine oricine (oricare. Cuvintele totalitare apar aici în poziţia sintactică de circumstanţial modal comparativ (de inegalitate). Cine ţine cu tot dinadinsul să utilizeze adverbul negativ (niciodată). nicicum etc). oricum etc). N-a luat nimic. condiţie obligatorie pentru realizarea aprecierii comparative. afară decât. Greşeala semnalată aici apare frecvent la circumstanţialul de excepţie şi subordonata corespunzătoare care cunosc. raportate la exigenţele limbii literare. reprezentând termenul cu care se face comparaţia. cele două condiţii ale unei exprimări corecte: . respinse de limba literară. Desigur. indiferent de aspectul negativ sau afirmativ al contextului. în sud. dimpotrivă. s-a generalizat decât. Dintre cele două formulări. se asociază cu verbe care au aceeaşi trăsătură. Am dat în felul acesta răspuns la întrebarea din titlu. prin acesta. Formularea este sinonimă cu Acum suntem mai tari ca oricând. el trebuie. realizând ceea ce se cheamă dublă negaţie: 167 Nu vine nimeni (nici unul. afară decât o valiză de haine. dar sunt puternic diferenţiate prin opoziţia negativ/afirmativ. oricare. pronumele şi adverbele respective trebuie să ofere un reper pozitiv. Indiferent de cauza acestui paradoxal pleonasm adverbial. de aceea o semnalăm aici. nimeni. nicăieri. Această opoziţie are consecinţe importante în plan distribuţional. Aici este mai bine ca/decât oriunde. Observaţie. Acum suntem mai tari ca niciodată sau Acum suntem mai tari ca oricând? 1. în mod categoric. Cuvântul niciodată face parte din sfera mai largă a totalitarelor negative. a tratamentului uniform. oriunde. şi alte câteva asocieri pleonasice cu iz regional-arhaic: afară numai de. oricum. Totalitarele negative. afară numai de cine a fost invitat. oricât. niciunde. nici una. de pildă. incorecte (ex. în afară numai de. poate să se exprime astfel: Niciodată n-am fost mai tari ca acum. N-a intrat nimeni. evitat de către cei care ţin la corectitudinea exprimării lor. în sensul că este valabil pentru fiecare constituent al celor două categorii de cuvinte totalitare. pe lângă decât numai. nicicum etc). considerând corectă numai prima variantă: Intrarea nu este permisă decât cu invitaţie specială. Regula mai sus enunţată. oricând. regionalisme sintactice de tipul: Am decât 10 lei (muntenism) sau N-am numai 10 lei (ardelenism). nicicât. în Transilvania. fireşte. oricând etc. Construcţia cu niciodată (Acum suntem mai tari ca niciodată) o concurează însă foarte serios pe cea corectă (cu oricând). Adverbul acum şi-a schimbat locul şi rolul sintactic cu niciodată. Singura oscilaţie este cea semnalată în titlu.Această repartizare specifică a celor două adverbe reprezintă o regulă obligatorie în limba literară. dar tiparul sintactic este altul. pentru aceeaşi idee. Acestora le corespunde seria totalitarelor pozitive: oricine. orice. în schimb. Este o restricţie semantic-combinatorie care se respectă cu stricteţe: El este mai bun ca/decât oricine. în această calitate. întrunind condiţiile unei exprimări corecte: Acum suntem mai tari ca oricând. Acest algoritm distribuţional se aplică unitar. există practica utilizării exclusive a lui numai. numai a doua respectă regula. Din păcate. neavând încredere în specializarea sintactico-semantică a celor două adverbe. Este de presupus că asemenea vorbitori au creat şi asocierea pleonastică decât numai pentru a întări ideea de restricţie negativă. autoritatea normei amintite este 166 subminată de situaţia diferită existentă în unele graiuri locale. care cuprinde pronume (nici unul. cu recomandarea de a fi evitată. în afară decât. proveniţi mai ales din zonele menţionate.

Infinitiv: E greu a mai obţine ceva. Aşa trebuie să apreciem şi varianta din titlu. (= "în loc de nimic") Decât nimeni. astăzi a venit la timp. nu se justifică însă. 168 Observaţii. Nu mai s e vede nimic (cu pronumele reflexiv intercalat).Condiţional-optativ: L-aş mai vedea o dată. asociat unui verb. b) Stă în vecinătatea imediată a radicalului verbal. dintre care numai prima are o topică corectă: Nu mă mai doare capul. Exemple: -Perfectul compus: Am mai vorbit. nemaiauzit etc. . Mai bine el decât nimeni. de aceea. normată. Decât niciodată. trebuie evitate. Ultimele două au aceeaşi valoare semantică (aproximaţia).pentru . Mai bine aici decât nicăieri.Viitorul: Vom'mai vedea. . 169 Regula de la b se aplică şi la formele analitice (compuse) ale verbului. Acestea sunt exprimări regionale. a) N-ar fi exclus ca varianta hibridă (Acum suntem mai tari ca niciodată) să fie rezultatul unei contaminări între cele două structuri corecte. în sensul că afixul mobil (auxiliarul) nu poate disloca grupul mai + r a d i c a 1. Aici avem de-a face cu o contragere a unei subordonate negative ("Cum nu s-a întâmplat niciodată") şi. iar termenul de comparaţie are o realizare pozitivă (acum). ca auxiliar morfologic. O să-l mai vedem. se supune următoarelor rigori de topică: a) Este întotdeauna proclitic (stă numai în faţa verbului: mai vorbeşte). nemaiauzind. a mai fost discutat. care. Blocul mai + radicalul verbal este atât de sudat. .adverbul niciodată apare în context negativ (niciodată nu am fost). cam/prea. b) în expresia Mai bine mai târziu decât niciodată avem un alt model sintactic. fiind vorba de un raport opoziţional ("în loc de"). Plasarea lui în poziţia rezervată unui reper pozitiv. ar mai fi vorbit.Conjunctiv: I-a spus să nu mai vină. nemaivăzut. mai bine (să vină) el. adverbul mai fiind plasat după verbul a fi {nu-i + mai. în această ipostază. ca în enunţul din titlu. L-am mai văzut. dar în alt context şi cu alt sens: Ca niciodată. . Nu mă mai doare capul sau Nu mai mă doare capul? Adverbul mai. Observaţie. încât a făcut posibilă apariţia unor derivate negative (cu prefixul ne) care încorporează şi adverbul mai în structura lor. Mai a venit o dată (cu auxiliar interpus). Construcţiile care nu respectă normele de plasament ale lui mai sunt respinse de limba literară. ca niciodată nu poate fi contestat. şi. mai bine (iau) mai puţin. dar funcţionează complementar: cam . corect: El nu mai e/este director de anul trecut). Singura excepţie de la b o reprezintă a fi. realizată în condiţiile sinonimiei sintactice amintite. Natura opoziţională (= complement opoziţioanal) a acestui raport este mai evidentă dacă inversăm topica: Decât nimic. în comunicarea literară. Regulile de la a şi b sunt valabile şi pentru adverbele tot. în graiul muntenesc apar frecvente abateri de la regula b: Nu mai mă ajută puterile (cu pronumele personal intercalat).mai bine mai târziu. Este vorba de gerunzii şi participii: nemaivăzănd.pentru construcţii pozitive. poate disloca blocul mai + radicalul verbului de bază: să mai fi vorbit. compatibil şi cu celelalte totalitare negative: Mai bine mai puţin decât nimic. prea . Formularea ardelenească El nu-i mai director de anul trecut încalcă regula de la a. utilizat corect. Eroarea a putut fi favorizată şi de existenţa unui circumstanţial de mod ca niciodată. 74.

Mergând pe această linie. dar şi această 171 neclaritate dispare prin lărgirea contextului lingvistic. Baia pentru/cu aramă. De pildă. Bem un pahar de lapte sau Bem un pahar cu laptel Prepoziţia de. Cerbul din Aur. Observaţii.atribut identic: de sticlă Opoziţia "destinaţie'V'materie". verbul utilizat {a bea) exclude sensul prim al sintagmei ("destinaţia") şi oricine înţelege că ne referim la "conţinutul" ceştii. De exemplu. este interpretată corect. Livada de vişini. Nerespectarea acestei reguli duce la enunţuri incorecte (ex. ceaşcă cu cafea etc. extralingvistic. ar putea prezenta anumite ambiguităţi: a) Regent identic = atribute diferite: pahar în acest caz. în primul rând. Ceea ce vrem să demonstrăm este că sunt extrem de rare ocaziile în care contextul lingvistic. deloc ambiguă. o renunţare nejustificată la nişte sintagme naturale. ca să nu încurajăm nici construcţii de tipul: haină din piele. în sintagme atributive.construcţii negative (Se cam ceartă/Nu se prea ceartă). călcat etc). determină interpreatrea diferită a celor doi de ("pentru'V'din"). specifice. Nu se cam înţeleg bine. coroborat cu cel situaţional.atribut identic: ceaşcă . sală pentru aşteptare etc. prezentă la cele două sintagme. lapte exprimă "conţinutul". putem conta pe un element suplimentar foarte important: contextul situaţional. Să analizăm câteva situaţii care. să nu poată preciza sensul unor sintagme omonime de tipul celor de la c. c) Regent identic . cu sensul al doilea. O situaţie specială ar fi şi cea în care conţinutul reprezintă doar o parte din capacitatea recipientului. Presupunând că nici contextul lingvistic mai larg nu dezambiguizează sintagma de la c. teoretic cel puţin. iar de semnifică "plin cu". Numai în asemenea cazuri s-ar justifica utilizarea unui sinonim specializat în locul lui de {ceaşcă pentru ceai sau ceaşcă cu ceai). ca element joncţional atributiv. contextul lingvistic cel mai restrâns: regent + prepoziţie + substantiv (substantiv + de + substantiv). Lăsând la o parte aceste excepţii. putem afirma că înlocuirea lui de. nici la nivelul sintagmei şi cu atât mai puţin la nivelul ansamblului (prin apariţia Lui bem). exprimă o cerinţă foarte clară. tocat. b) Regente diferite . Sunt motive suficiente. Acest lucru nu împietează asupra clarităţii comunicării. în acest caz. "cu". a fost cunos- . nu este deloc ambiguă. 170 75. din. halbă cu bere. a "reinterpretării" semantice a prepoziţiilor. prepoziţia din titlu. spusă într-un magazin specializat în articole de menaj. 1. utilizarea lui cu este. până la nuanţă. maşină pentru cusut {spălat. Uzinele pentru tractoare. Aceeaşi propoziţie. Avem în vedere. pentru) este un moft lingvistic. Bem un pahar de lapte. deoarece contextul precizează de fiecare dată. Când spunem: Bem o ceaşcă de ceai. prin conţinutul său. determină semantica prepoziţiei: sticlă exprimă "materia".conţinut diferit). cu prepoziţii specializate semantic {cu. vom ajunge să spunem Porţile din Fier. prin urmare. în loc de Nu se prea înţeleg bine. Celebra piesă a lui Cehov. are o semantică variabilă. semnificaţia prepoziţiei. casă pentru odihnă. propoziţia Vreau o ceaşcă de ceai. "din". Iancu de la Hunedoara. Arcul pentru Triumf. obligatorie: Adu-mi o ceaşcă cu (puţin) ceai. singura care prezintă o ambiguitate reală. rostită într-o cofetărie. iar de are sensul "făcut din". forma corectă). atributul. tradiţionale.de ceai destinaţie ("pentru") conţinut ("cu") în sintagma aceasta avem de-a face cu o omonimie sintactică (formă identică .

înlocuirea lui de cu despre este o eroare (ex. mai ales că unii vorbitori. a se convinge. 76. Am ales intenţionat această asociere {ca + coleg). pentru că prezintă interes şi sub aspectul eufoniei. a) Caj . De exemplu: L-am apărat în calitate de coleg. prin denumire. greşit construită. de pildă. la televiziune. schimbări de topică. Ca şi remediu. ca şi deputat. în asemenea situaţii. la radio. cu o asemenea soluţie. 2. indiferent de provenienţa lor geografică. şi în exprimarea orală {ca virgulă coleg). a-şi aminti. Construcţii greşite. Nu pot fi de acord. cum se vede şi în enunţul din titlu (varianta a doua). foarte răspândită în anumite zone ale ţării (mai ales în Transilvania) câştigă teren. Lucrurile se vor aranja în funcţie de posibilităţi sau Lucrurile se vor aranja funcţie de posibilităţii Locuţiunea prepoziţională în funcţie de este o achiziţie mai nouă a limbii române (vezi fr. . care. prima variantă: L-am apărat ca coleg. care spun. Din păcate. L-am apărat ca coleg sau L-am apărat ca şi colegi 1. fiind semnalată şi în exprimarea unor oameni instruiţi. O greşeală extrem de frecventă în româna actuală este utilizarea locuţiunii comparative ca şi în locul lui caj. dar. „în acord cu"). 11. cum este firesc.echivalent cu în calitate de. 2. Cuvântul ca are în limba română două valori de bază. încearcă să le evite. mai nou. inserează acest semn de punctuaţie. 173 3. Ca pedeapsă. Este cazul verbelor care "cer" prepoziţia de: a se interesa. Românii sunt destul de sensibili la asemenea vecinătăţi cacofonice. şi în relatările unor crainici sportivi. intercalări etc.cută mult timp sub titlul Livada cu vişini. frizând comicul. sau corner. "en fonction de"). M-am interesat despre situaţia lui). echivalent cu locuţiunea ca şi: Se comportă ca maică-sa = Se comportă ca şi maică-sa. ca bun coleg şi prieten etc. de aceea. ca prieten şi coleg. vei reface lucrarea = Drept pedeapsă. coleg). cu neologismul care s-a impus în terminologia fotbalistică). pe baza unei false sinonimii. Doar în ultimul timp a fost adoptată formularea naturală. 172 3. în parlament etc: Vorbesc ca şi reprezentant al miilor de alegători. nu are sens comparativ. ca fost coleg. Dintre cele două formulări prezentate în titlu. după cum s-a văzut. Intenţia nu este rea. care pleacă probabil de la situaţii în care de şi despre sunt substituibile {a vorbi de/despre ceva). potrivit celor arătate mai sus.cu sens comparativ. această echivalare forţată {caj = ca şi). în care mijloceşte o relaţie completivă. lovitură de Ia colţ (nu lovitură de colţ. înlocuirea improprie a lui caj prin ca şi se explică de multe ori şi prin dorinţa de a evita un efect sonor neplăcut. b) Ca2 . în orice caz. Prepoziţia de este supusă unui tratament ingrat şi în unele sintagme verbale. Ea aparţine limbajului cult şi se foloseşte cu sensul ilustrat de prima propoziţie din titlu ("după". ca următoarele. există soluţii care pot împăca şi fonetica. vei reface lucrarea. a-şi aduce aminte etc. drept: L-am invitat ca preşedinte = L-am invitat în calitate de preşedinte. "costul" este prea mare. drept). şi gramatica: substituirea lui caj prin sinonimele sale veritabile {în calitate de. L-am considerat ca prieten = L-am considerat drept prieten. se pot întâlni astăzi în presa scrisă. propun modificarea acestei legi. trebuie evitată soluţia virgulei dintre ca şi termenul din dreapta {ca. Aceste substituiri artificiale ale prepoziţiei de apar. cu de. Se evită o cacofonie cu preţul unei grave erori gramaticale. Este cazul variantei a doua din titlu {L-am apărat ca şi coleg). corectă este.

în concluzie. întrebarea din titlu are un răspuns ferm. înaintea. Altfel spus.tocmai.totdeauna.Unii vorbitori. Locuţiunea prepoziţională în funcţie de anulează autonomia funcţionalsemantică a substantivului funcţie. întocmai . îşi păstrează identitatea semantică şi gramaticală.paralel. îmbinarea funcţie de este corectă numai în "citirea" unor simboluri matematice: y=f(x)— "y este o funcţie de x" sau. Utilizarea în variaţie liberă a celor două construcţii trebuie însă respinsă. singura marcă distinctivă constituind-o articolul genitival (al.continuu. marcă a genitivului. pentru.curând. regimul cazual trebuie respectat la fiecare membru al coordonării. a. datorită ţie). mulţumită. de asemenea. Cu alte cuvinte. ceea ce. aparţinând mai ales intelectualităţii tehnice. Faptul este favorizat şi de identitatea formală a celor două cazuri (genitiv-dativ). asupra. spre. "y funcţie de x". din. fireşte. la Le). apare articolul a. graţie. {împotriva corupţiei. Ele nu se încadrează în serii paralele echivalente (cu /«/fără în) de tipul în curând . împrejurul etc. pe etc {la gară. se disting trei categorii de prepoziţii. reprezintă o greşeală. apelează mai nou la o variantă fără în. dar nu justifică eroarea semnalată. cu rol conectiv. împotriva. Formal. a) Prepoziţii care cer acuzativul (cele mai multe): de. fraţilor. în sensul că este corectă numai prima formulare: Lucrurile se vor aranja în funcţie de posibilităţi. acesta fiind un simplu element constitutiv al unei construcţii fixe. în funcţie de formează un bloc bine sudat. structura coordonată arată astfel: datorită + dativ + genitiv. Apariţia unor determinanţi atributiri după primul termen al coordonării măreşte distanţa dintre prepoziţie şi al doilea termen. cu. la. conform. Din acest punct de vedere. O greşeală inversă apare la coordonarea genitivelor prepoziţionale (omiterea articolului genitival): împotriva părinţilor. la "uitarea"regimului datival al conectivului utilizat. eclipsând construcţiile similare cu dativul. şi structurile coordonate genitivale reprezintă un model mult mai productiv. b) Prepoziţii care impun genitivul: contra. 78. în comparaţie cu cele care reclamă un genitiv. Observaţie. ale). Prepoziţiile româneşti sunt cuvinte cu regim cazual (impun un anumit caz substantivelor/pronumelor pe care le precedă). în situaţia unor structuri prepoziţionale coordonate. în exprimarea eliptică. toate acestea explică. între. Substantivul funcţie denumeşte aici o noţiune matematică ("mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile"). c) Prepoziţii care reclamă cazul dativ: datorită. contrar. ca în propoziţia a doua {funcţie de). Desigur. constatăm că numai varianta a doua este corect construită (datorită + dativ + dativ): A reuşit datorită talentului excepţional şi muncii sale perseverente. ai. . Prima variantă respectă regimul datival al lui datorită doar la întâiul termen coordonat (talentului). care nu poate fi pus în relaţie sinonimică cu expresia matematică amintită. chiar dacă prepoziţia nu se 175 repetă: S-apronunţat împotriva demagogiei şi a corupţiei (împotriva + genitiv + genitiv) ■ 2. în consecinţă. Prepoziţiile care cer dativul sunt foarte puţine (mai importante sunt cele 6 menţionate mai sus. după criteriul respectării regimului cazual al prepoziţiei datorită. Inovaţia 174 reprezintă un transfer al unei expresii din limbajul matematic în cel general. deoarece le lipseşte identitatea semantică. la mine). împotriva lui). încontinuu . contribuind. se poate articula şi se asociază liber cu prepoziţia de. 3. A reuşit datorită talentului excepţional şi a muncii sale perseverente sau A reuşit datorită talentului excepţional şi muncii sale perseverentei 1. întotdeauna . în paralel . potrivit {datorită părinţilor. Examinând enunţul din titlu. la al doilea (a muncii).

fireşte. Nici circulaţia locuţiunii dincolo de sfera stilului administrativ nu trebuie condamnată. formate prin asociere cu un pronume: drept aceasta = pentru aceasta. Ea funcţionează ca un conectiv semantic (nu gramatical. Indiferent însă de mecanismul care a generat această îmbinare hibridă. Varianta corectă. într-un moment în care varianta a doua încă nu se impusese definitiv. Ca şi în situaţia prezentată anterior. ea are un caracter pleonastic şi trebuie respinsă. E decis să-şi ia toate examenele. Regula reclamă ca. drept este. care apar frecvent în stilul administrativ. în locul lui ca poate să apară drept: Drept urmare a solicitării dumneavoastră.a. Cuvântul drept are în româna actuală mai multe valori: adjectiv. este. echivalent cu pentru. a variantelor cu pentru. Aşadar: împotriva părinţilor. drept care > pentru care ş. subordonator). echivalentă cu de aceea/pentru aceea. Are un pronunţat iz arhaic. fiind consacrată ca o formulă de încheiere a unor acte oficiale (Drept pentru care am încheiat prezentul proces-verbal. valabilă. drept care. drept care = pentru care. veţi fi pensionat. în această ultimă ipostază. prepoziţie cu o semnatică mai bine conturată: drept aceea > pentru aceea. în afara primului termen. şi-a extins utilizarea şi în limbajul general: A venit târziu acasă. drept pentru care şi-a întocmit un program de lucru foarte riguros.surorilor şi a bunicilor lui s-a dezlănţuit o adevărată campanie. Ea a putut să apară din dorinţa vorbitorilor de a fortifica semantic această locuţiune. adverb. erori de circulaţie generală. 176 79. în funcţie de context. drept pentru care am hotărât să-l pedepsesc exemplar. alături de alte construcţii similare. o locuţiune adverbială. Urinare solicitării dumneavoastră. 80. veţi fi pensionat. în româna actuală. drept pentru care are o intensă circulaţie în stilul administrativ. Deci: Nu sunt un bun politician. rezultatul contaminării a două variante paralele: drept care şi pentru care. Urmare a solicitării dumneavoastră. drept ce = pentru ce etc. în cele din urmă. probabil. veţi fi pensionaţi 1. De aici. drept aceea = pentru aceea. drept care am hotărât să-mi anunţ retragerea. iar prima nu mai prezenta claritatea necesară. prepoziţie. aici. dă frazei un uşor parfum de epocă. Construcţia drept pentru care este. Drept pentru care am încheiat prezentul proces-verbal sau Drept care am încheiat prezentul proces-verbal? 1. care. drept ce > pentru ce. dar acest lucru nu deranjează în stilul administrativ. prin definiţie este mai conservator. Vrea să devină un bun orator. acceptul normativ este condiţionat de renunţarea la dublajul prepoziţional: Drept care am încheiat prezentul proces-verba!. 2. şi aici. este vorba de formulări greşite. sensul final-cauzal al prepoziţiei drept a devenit tot mai palid.) Din păcate. uzând 177 de anumite formule stereotipe consacrate. contract etc). 3. Treptat. Construcţiile circumstanţiale de tipul celei din titlu rectemă prezenţa . Sinonimia lor era mai evidentă în limba veche şi funcţiona mai ales în construcţii relaţionale sau interogative. fapt care a dus la impunerea. Bineînţeles. drept care a început să studieze toate discursurile celebre. cu dublare sinonimică (dar însă. şi-apoi pe urmă etc. decât numai. devenind apoi. 2. Varianta nepleonastică. veţi fi pensionat sau Ca urmare a solicitării dumneavoastră. substantiv. este ultima: Ca urmare a solicitării dumneavoastră. cu sens cauzal sau final. a surorilor şi a bunicilor lui. veţi fi pensionat. Ea co lorează stilistic exprimarea. prin extindere. Condiţia evitării pleonasmului prepoziţonal rămâne. toţi ceilalţi să poarte marca suplimentară a genitivului (nu numai ultimul substantiv). a fraţilor. s-a dezlănţuit o adevărată campanie. în unele contexte.

or.b). iar complementul devine atribut: Avansarea sa. este . Are un rol argumentativ.i sau. diferenţiate doar de prezenţa/absenţa lui i şoptit). Exemple: Ca răsplată pentru munca depusă.. întrucât ele se aseamănă şi formal (sunt paronime. dar poate conecta şi la nivelul intemunţial (două fraze. în care verbul apare substantivizat. Ca o consecinţă a acestei intervenţii. în vreme ce or este un neologism de origine franceză. a fost acceptat. excude variante fără ca: Acceptarea sa ca director . or. Prezenţa opţională a lui ca o întâlnim şi la unele elemente predicative suplimentare: L-am acceptat ca director. au mâncat. prin substantivizarea verbului. Faţă de cele arătate la construcţiile circumstanţiale. 178 Utilizarea opţională a lui ca (pentru) este posibilă. Diferenţe distribuţionale Conjuncţia ori poate fi distribuită atât la nivelul propoziţiei (Vine azi ori mâine?). Variantele menţionate trebuie evitate. dar în altă schemă sintactică. modificări morfosintactice esenţiale: genitivul devine dativ {urmare a solicitării > urmare solicitării). dar cu un grad diminuat al ideii de opoziţie.. 3.. mie nu-mi convine acest lucru./L-am acceptat director. Avansarea sa. vă rugăm să. lucrările se amână. mie îmi repugnă orice exces sau Am fost acuzat de extremism. i s-a retras acreditarea.G. a fost avansat. menit să justifice sau să corecteze ceva: M-a invitat la film. Ea leagă două propoziţii (vezi exemplul de la l. 3. Absenţa mărcii relaţionale ca (drept) la construcţia circumstanţială din titlu a generat apoi. Ion ori Gheorghe? Este sinonimul lu. 192/1994. este . ca răsplată pentru munca depusă. dar şi fiincţional-semantic (amândouă sunt conjuncţii coordona179 toare).. într-o altă fază. după modelul structurii verb + substantiv în dativ. Ca reacţie faţă de cele afirmate. 1. dar nu justifică apariţia unor formulări ca cele de pe poziţiile 1 şi 2 din titlu.. două texte mai ample): A venit cu prietenii.. Diferenţe semantic-funcţionale a) Ori exprimă un raport disjunctiv (alternativ): Pleci ori rămâi? Cine vine. Or. Considerăm că precizările făcute până aici sunt suficiente pentru a conchide că. Ca mulţumire pentru devotamentul său. Am fost acuzat de extremism. (incorect). numai prima este . Diferenţe etimologice Ori este un cuvânt moştenit din latină. cu care poate fi substituit în orice context. iar atributul genitival devine datival. de tipul însă. 2. la ora aceea. nr. apare la nivelul intrapropoziţional. au băut. Aceste contaminări ale unor structuri sintactice explică.lui ca (drept). b) Or realizează un raport adversativ. aici se întâmplă fenomenul invers: transformarea elementului predicativ în atribut. 81. (corect). Acceptarea sa director .. Pentru a fi identificate corect.. nu permit variaţia liberă ca/0. au făcut deranj şi au plecat. Conjuncţia or nu. în situaţia în care mă aflu. apelându-se la structurile corecte: Ca urmare a cererii dumneavoastră Ca urmare a H. insistăm aici asupra deosebirilor dintre cele două cuvinte.. Ca rezultat al negocierilor anterioare. va fi recompensat. dintre cele două formulări apărute în titlu. răsplată pentru munca depusă.. eu aveam o migrenă insuportabilă. ori mie îmi repugnă orice exces! Conjuncţiile ori şi or sunt confundate de către mulţi vorbitori. cât şi la cel al frazei (Va ninge mâine ori va fi vreme frumoasă?).

Pentru întrebarea din titlu. în orice context. 82. de aceea este evitată. zonă interzisă pentru ca să.Subordonata consecutivă: Era prea bine pregătit ca să nu reuşească. tot nu se duce). Notăm şi un amănunt de punctuaţie: după acest or argumentativ. Ţelul nostru este casă reuşim cu orice preţ.. interzise . De fapt. . aşa cum arătam. Şi-a exprimat dorinţa casă nu fie reales. La subordonata consecutivă. 180 181 Greşeala amintită la început se produce aici. ca să se împotmolească apoi la cele uşoare. în realitate. Din păcate. regula pe care o discutăm ar putea fi formulată astfel: înlocuirea lui să cu ca să (şi invers) este recomandabilă numai când cele două conjuncţii exprimă ideea de scop (Muncim să/ca să câştigăm). care. şi asupra subordonatelor necircumstanţiale. în plus. putându-se substitui reciproc.Completive indirecte: Mă gândesc să nu mai plec.Predicative: Ţelul nostru este să reuşim cu orice preţ.corectă: Am fost acuzat de extremism. nu şi pentru varianta dislocată a acesteia (ca . în afară de cele comune cu ca să. în mai mică măsură. are un caracter livresc. poate introduce şi concesive (Să-/1 dai oricât.să). Ca .. Ţi-am spus ca s ă nu mai vii.. varianta cu să creează ambiguităţi. cam acelaşi este motivul preferinţei pentru ca să şi la subordonata opoziţională. marcată în scris prin virgulă. Cele arătate mai sus sunt valabile pentru ca să. . Este încă un element diferenţiativ faţă de ori. alte propoziţii secundare. . fiind puţin utilizată de marea masă a vorbitorilor. urmează o pauză. Mă gândesc ca s ă nu mai plec etc. să. 1. 3.Subordonata opoziţională (falsă finală): A răspuns foarte bine la întrebările grele. în perimetrul subordonatelor circumstanţiale. la subordonatele necircumstanţiale. Eroarea la care ne referim porneşte de la convingerea multor vorbitori că această conjuncţie compusă (ca să) şi conjuncţia simplă să cunosc o sinonimie totală. de o reală sinonimie. care să permită o substituire reciprocă. unde avem o subordonată subiectivă. şi aici. Ca să funcţionează numai în zona relaţională asubordonatelor circumstanţiale. de la subordonatele menţionate la 1. . aş răsufla uşurată) şi. care nu este urmat de acest semn de punctuaţie. Sinonimia să = ca să este valabilă numai pentru aceste contexte. mulţi vorbitori extind sinonimia reală să = ca să. .Completive directe: Ţi-am spus să nu mai vii. care are un statut distribuţional cu totul diferit.Atributive: Şi-a exprimat dorinţa să nu fie reales. răspunsul este de respingere categorică a primei formulări şi de acceptare a variantei cu să: Nu e bine să ascundem adevărul. după cum vom arăta în continuare. Ea poate să introducă şi subordonate necircumstanţiale. în principal. pentru cei care se descurcă ceva mai greu în hăţişul subordonatelor de tot felul. Chiar şi aici. Simplificând puţin lucrurile. .. Această falsă sinonimie generează construcţii greşite ca următoarele: Trebuie ca să reuşim. Nu e bine ca să ascundem adevărul sau Nu e bine să ascundem adevărul? 0. Să are o distribuţie mult mai largă. între cele două conective există alte raporturi distribuţionale.Subordonata de scop (finală): Merge la şcoală ca să înveţe. mie îmi repugnă orice exces..Subiective: Trebuie să reuşim. la următoarele specii de subordonate: . 2. O normă foarte des încălcată astăzi este cea care priveşte corecta utilizare a conjuncţiei ca să. or. condiţionale (Să-/ văd plecat. sfera de utilizare se mărgineşte. poate fi vorba doar la circumstanţiala de scop: Merge la şcoală ca să înveţe/ Merge la şcoală să înveţe. Conjuncţia să acoperă apoi întrega reţea asubordonatelor necircumstanţiale: .

nr. 8 martie 1995 „Cele 77 de întrebări şi răspunsuri acoperă o bună parte dintre „dilemele" de azi ale vorbitorilor de limbă română.. o reuşită ilustrare a ideilor coşeriene despre etica şi deontologia limbajului. la Radio România Cultural. în „Lingvistica normativă şi deontologia actului cultural"." Mioara Avram. pe care îl felicităm încă o dată cu prilejul originalei şi deosebit de utilei lucrări. „Odă limbii române". în general. om politic. dar este neliterară formularea cu ca să (Merge fără ca să vrea). mai ." Andra Şerbănescu.care vor găsi sugestii pentru orele teoretice de gramatică şi pentru cele practice de cultivare a limbii . în „Limbă şi literatură".ca instrument de studiu individual. sau nu numai prin creativitate. ca în cazul de faţă. ea este cu atât mai mult necesară vorbitorului de limba română din republică. în „Limba Română". începând de la limbajul stradal până la cel academic! Ce bine ar fi ca astfel de lucrări să fie intens popularizate şi să se găsească în mâinile fiecărui parlamentar. vom relua la prezenta rubrică unele dintre cele mai reprezentative subcapitole ale cărţii D-sale. Exemple: Trebuie ca imediat să plecăm (Subiectivă).. Autorul merită să fie felicitat îndeosebi pentru modul în care a reuşit să îmbine rigoarea ştiinţifică şi accesibilitatea. a) Raportul distribuţional dintre să. Mă gândesc ca el să nu mai ia cuvântul (Completivă indirectă). 182 ECOURI CRITICE LA EDIŢIA I „ Aşa cum se prezintă.. în perimetrul respectiv. prin rigoarea argumentelor lingvistice şi prin claritatea expunerii. Cartea este. ci. desigur. patron.lui ca să. (. şi celei gramaticale. Nu atât prin creativitate. Gruiţă este imens. comunicare ţinută la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu". în special pentru seriozitatea şi bogăţia informaţiei. dacă este necesară vorbitorilor de limba română din Ţară. cât.(..) Nu pentru că face parte din colecţia „Bibliografie şcolară".) Meritul cărţii profesorului G. 1994. înainte să etc. 1995. Prin ţinuta ei ştiinţifică. Că este superfluu şi în îmbinări ca M-am întrebat că unde mă duc. Chişinău „Ce bine ar fi să se ţină seama de astfel de cărţi. cartea merită atenţia profesorilor de limbă română . a lui ca să. sunt corecte construcţiile: Merge fără să vrea." Nicolae Mătcaş. „sensul său adevărat şi nobleţea originară".de la vlădică până la opincă -. Intenţia lui era ca după aceea să revină (Predicativă). ivând ferma convingere că. Observaţii. cartea profesorului Gligor Gruiţă se înscrie în linia lucrărilor destinate să redea normativităţii lingvistice.şi a elevilor . o carte de cultivare a limbii este cu adevărat utilă când este scrisă cu competenţă şi seriozitate. în loc să. ziarist etc. Merge fără ca el să vrea. în speţă. cartea este foarte utilă şi o recomand cu toată căldura. chiar dacă există amănunte care ar comporta unele observaţii critice.să rămâne acelaşi şi când este vorba de locuţiunile conjuncţionale subordonatoare în structura cărora intră să (fără să. iunie 1995 „Oricând binevenită.3-4 183 „Cu încuviinţarea autorului.. într-un instrument de cultivare a limbii eficient şi atractiv. ce va servi drept instrument serios de lucru pentru cele mai diferite categorii de cititori . l-am spus ca de mâine să nu mai vină (Completivă directă).l(19). mai ales că unele dintre problemele prezentate aici au constituit subiecte la diferite examene. ca să şi ca . de extinderea abuzivă (şi eronată). b) Conjuncţia că să este neliterară (Mi-a spus că să stau acasă)..) De pildă." Carmen Vlad. tocmai de aceea. cu indicaţii normative. nr.. Şi-a exprimat dorinţa ca de data aceasta să plece el (Atributivă)..să în zona necircumstanţialelor nu este străină. Cluj-Napoca. Frecventa utilizare a lui ca . Pentru publicul larg este o carte-test privind corectitudinea exprimării cotidiene sau în cadru solemn.

tuturor vorbitorilor de limbă română. Mai adăugăm că stilul este captivant. constă în puterea lui specială de a plasticiza în imagini clare. în faptul că face dintr-o ştiinţă aridă." Viorel Hodiş. (gramatica) un domeniu de o nebănuită şi surprinzătoare atractivitate. recomandările făcute cu autoritatea specialistului. care răspunde interesului profesorilor de limba română dar şi al elevilor. precum şi gradul înalt de mediatizare de care se bucură fac din cartea d-lui G. din care e invitat să aleagă una. Comanda nr. Performanţa autorului constă. şi în sistemul gramatical al limbii române. profesorul Gligor Gruiţă. 1994. alteori nu e. atât de necesar. 3798. în general. 77 de răspunsuri). Hârtie velină: 70 g/mp. impactul pe care îl are asupra cititorului.3-4 „Cartea d-lui G. cum sunt dinamismul evoluţiei normelor lingvistice. în „Studia UBB". Este darul cel mai frumos pe care-1 poate face cineva tineretului şcolar. Cracovia. ROMÂNIA Cartea profesorului G. gramatica normativă între disciplinele limbii. Gruiţă una dintre cele mai valoroase apariţii editoriale ale anului.02. în „Litterae". Coli de tipar: 11. în „Studia UBB". Prima ediţie (1994) s-a bucurat de un mare succes. Canada „Gligor Gruiţă modifică accepţia normei şi a disciplinei aferente. Mulţumim în numele revistei noastre de literatură pentru ajutorul acordat.75. Bun de tipar: 23. Gruiţă nu ar trabui să lipsească din nici o casă românească şi mai ales din casele noastre. în „Studia UBB". Format: 61x86/16 Tiparul executat la Imprimeria „ARDEALUL" Cluj-Napoca B-dul 21 Decembrie nr. lupta dintre vechi şi nou în sistemele limbii. a cunoscutului lingvist clujean G. în „Bjuletzn Polskiego Towarzystwa jezykoznawczego (BPTJ).1-2 „Marele talent al autorului acestei cărţi.1998. Romanian Literary Magazine.ales. Ediţia de faţă. de a şti expune şi argumenta simplu şi clar chestiuni gramaticale abstracte.Gruiţă are ca subiect scrierea şi exprimarea corectă în limba română. 1996. 1995. în special. 1995. nr. însoţite de o argumentaţie coerentă şi avizată. 146." Eugen Giurgiu. Ştefan Gencărău.3-4 „Editura „Dacia" ne-a oferit în această toamnă o lucrare cu totul remarcabilă: Gramatica normativă (77 de întrebări. 1996 184 185 Lector VIORICA MĂRII Tehnoredactor GHEORGHE SANDU Culegere şi tehnoredactare computerizată MONICA CREMENE Apărut: 1998. .9-10 „Alegerea exemplelor. sub aspectul ei oral şi scris. ale românilor din străinătate. Vinţeler. 1995. martie-aprilie. prin grija de a conştientiza varianta corectă a limbii române. Nicolae Goga. aduce la zi 82 de "probleme gramaticale". în „Limba Română". pentru prima dată. Polonia. comentarea şi analiza acestora. dialectica tendinţelor. fiind epuizată în câteva săptămâni. Uneori e destul de uşor." . înseşi limbii române. autorul supune adesea cititorului două alternative." Ştefan Vişovan. nr. Gruiţă. Ontario. nr. înlocuieşte un metalimbaj normativ restrictiv cu unul argumentativ. nr. în primul rând." O. deplasează interesul ştiinţei normei din planul constatării unei tendinţe în cel al investigării efective a faptelor de limbă în dinamica lor şi plasează.

Acestea sunt "rezolvate" simplu. ISBN 973-35-0720-2 . Gramatica normativă e un instrument indispensabil şi în şcoală dar şi în afara ei. într-un limbaj accesibil şi într-o abordare clară şi sistematică.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->