ECUA TII DIFEREN TIALE

Exercitii si Probleme
Adriana Balan Radu F. Constantin
2008
Introducere
Este unanim recunoscut faptul c a nu se poate ntelege, asimila si justica matematica numai
prin nsusirea unor cunostinte teoretice, f ar a aplicatii ale acestora. Teoria se xeaz a si se aprofun-
deaz a printr-un num ar mare de probleme, exercitii, exemple si contraexemple care pun n evident a
importanta rezultatelor matematice.
n acest sens, lucrarea se adreseaz a studentilor din universit atile tehnice. Scopul s au este de a
le oferi un real ajutor n ntelegerea si xarea cunostintelor de Ecuatii Diferentiale.
Aceast a culegere este structurat a n dou a p arti. Fiecare capitol din prima parte este precedat de
o prezentare sumar a a notiunilor si formulelor de baz a necesare rezolv arii problemelor din capitolul
respectiv. Urmeaz a apoi enunturile problemelor, unele dintre ele ind simple ilustr ari numerice ale
teoriei, altele sunt mai elaborate si solicit a imaginatia si spiritul matematic al cititorului; multe
dintre acestea au fost selectionate n ultimii ani n activitatea de seminar cu studentii.
A doua parte cuprinde solutii si indicatii pentru rezolvarea acestora.
n ncheiere, mention am c a vom recunosc atori pentru orice observatie sau sugestie menite s a
mbun at ateasc a continutul prezentei lucr ari.
Autorii
2
Cuprins
I Enunturi 4
1 Ecuatii diferentiale de ordinul I 5
2 Ecuatii diferentiale de ordin superior 12
3 Sisteme de ecuatii diferentiale liniare de ordinul I 18
4 Sisteme autonome. Ecuatii cu derivate partiale de ordinul I 22
5 Stabilitatea solutiilor ecuatiilor diferentiale 27
II Solutii 31
1 Ecuatii diferentiale de ordinul I 32
2 Ecuatii diferentiale de ordin superior 39
3 Sisteme de ecuatii diferentiale liniare de ordinul I 46
4 Sisteme autonome. Ecuatii cu derivate partiale de ordinul I 55
5 Stabilitatea solutiilor ecuatiilor diferentiale 62
3
Partea I
Enunturi
4
Capitolul 1
Ecuatii diferentiale de ordinul I
Teorie
Denitia 1.1 Fie 1 _ R un interval, 1 _ R
2
un domeniu si 1 : 1 1 R o func tie continua.
O ecua tie de forma
1(r, j, j
t
) = 0, r 1 (1.1)
unde j : 1 R este o func tie necunoscuta, se nume ste ecua tie diferen tiala de ordinul n-
ti. O func tie j : 1
1
_ 1 R derivabila se nume ste solu tie a ecua tiei diferen tiale (1.1) daca
1(r, j(r), j
t
(r)) = 0, pentru orice r 1
1
.
Gracul functiei r j(r) se numeste curb a integral a pentru ecuatia dat a. Solutia general a a
ecuatiei diferentiale (1.1) poate scris a sub una din formele: j = j(r, C) (explicit a), (r, j, C) = 0
(implicit a), sau r = r(j, C), j = j(j, C) (parametric a).
Uneori ecuatia diferential a poate pus a sub forma
j
t
= )(r, j) (1.2)
numit a si forma normal a a ecuatiei date, unde ) : 1 _ R
2
R. Problema determin arii solutiei
ecuatiei diferentiale (1.2), mpreun a cu conditia initial a j(r
0
) = j
0
, se numeste problem a Cauchy.
Teorema 1.2 Fie ecua tia diferen tiala j
t
= )(r, j). Daca ) : 1 R este continua, unde 1 =
_
(r, j) R
2
[ [r r
0
[ _ a, [j j
0
[ _ /
_
si a, / 0, si local lipschitziana (cu constanta 1) n
raport cu j, atunci problema Cauchy j
t
= )(r, j), j(r
0
) = j
0
are solu tie unica pe intervalul
(r
0
/, r
0
+ /), unde / = min(a,
b
A
) si ' = sup
(a,j)1
[)(r, j)[. n aceste condi tii, sirul de func tii
denit prin j
0
(r) = j
0
, j
1
(r) = j
0
+
_
a
a
0
)(t, j
0
)dt, j
a
(r) =j
0
+
_
a
a
0
)(t, j
a1
(t))dt, : _ 1, este
uniform convergent la solu tia problemei Cauchy j
t
= )(r, j), j(r
0
) = j
0
. Eroarea de aproximare
este data de [j(r) j
a
(r)[ _
A1
n+1
(a+1)!
[r r
0
[
a+1
, pentru orice r (r
0
/, r
0
+/).
Ecuatii diferentiale de ordinul I rezolvabile prin cuadraturi:
Ecuatia diferential a j
t
= )(r), unde ) : 1 _ R R este o functie continu a, are solutia
general a j(r) =
_
)(r)dr.
Ecuatia cu variabile separabile j
t
= )(r)q(j), unde ) : 1 _ R R, q : J _ R R
sunt functii continue, q(j) ,= 0, \j J, admite solutia general a sub forma implicit a
_
oj
j(j)
=
_
)(r)dr +C.
Ecuatia omogen a j
t
= )(
j
a
), unde ) : 1 _ R R este o functie continu a si r ,= 0. Prin
substitutia . =
j
a
se obtine o ecuatie cu variabile separabile.
5
Ecuatia diferential a reductibil a la o ecuatie omogen a j
t
= )(
oa+bj+c
oa+cj+)
), unde a, /, c, d, c,
) R si ) C
0
(1). Dac a sistemul algebric
_
oa+bj+c=0
oa+cj+)=0
admite solutia unic a (r
0
, j
0
), atunci
translatia n = r r
0
, = j j
0
conduce la o ecuatie diferential a omogen a. n cazul n care
o
o
=
b
c
,=
c
)
, prin schimbarea de functie . = ar +/j ecuatia se reduce la o ecuatie cu variabile
separabile.
Ecuatia de tip Pfa 1(r, j)dr + Q(r, j)dj = 0, unde 1,Q C
1
(1) cu 1 _ R
2
dome-
niu simplu conex. Dac a
01
0j
=
0Q
0a
atunci solutia sa general a este 1(r, j) = C, unde
d1(r, j) = 1(r, j)dr + Q(r, j)dj. Pentru (r
0
, j
0
) 1 xat, putem determina primitiva
formei diferentiale cu formula 1(r, j) =
_
a
a
0
1(t, j
0
)dt +
_
j
j
0
Q(r, :)d:. Dac a
01
0j
,=
0Q
0a
, dar
exist a un factor integrant j(r, j) astfel nct
0(j1)
0j
=
0(jQ)
0a
, atunci problema se reduce la
situatia precedent a, dar pentru ecuatia j(r, j)1(r, j)dr+j(r, j)Q(r, j)dj = 0. n cazul par-
ticular n care
@P
@y

@Q
@x
Q
depinde doar de variabila r, atunci exist a un factor integrant j = j(r).
Analog, n cazul n care
@P
@y

@Q
@x
1
depinde doar de j, atunci se poate determina j = j(j).
Ecuatia diferential a liniar a de ordinul nti j
t
= )(r)j + q(r), unde ), q C
0
(1), admite
solutia general a j(r) = c
R
)(a)oa
(C +
_
q(r)c

R
)(a)oa
dr).
Ecuatia de tip Bernoulli j
t
= )(r)j + q(r)j
c
, j 0, c R 0, 1. Se integreaz a prin
schimbarea de functie . = j
1c
, care conduce la o ecuatie liniar a.
Ecuatia de tip Riccati j
t
= )(r)j
2
+q(r)j +/(r), ), q, / C
0
(1). Pentru integrarea acesteia
este necesar a cunoasterea a cel putin o solutie particular a j
j
; se efectueaz a schimbarea de
functie j = j
j
+
1
:
. Se ajunge la o ecuatie liniar a. Dac a se cunosc dou a solutii particulare
independente j
j1
si j
j2
, schimbarea de functie . =
jj
p1
jj
p2
conduce la ecuatia cu variabile
separabile .
t
= .)(r)(j
j1
j
j2
). Cunoasterea a trei solutii particulare independente permite
determinarea solutiei generale din relatia
jj
p1
jj
p2
:
j
p3
j
p1
j
p3
j
p2
= C.
Ecuatii diferentiale integrabile parametric 1(r, j, j
t
) = 0, 1 C
1
(1 1) si
01
0:
,= 0. Se
determin a o parametrizare r = r(n, ), j = j(n, ), . = .(n, ), (n, ) _ R
2
, a suprafetei
1(r, j, .) = 0 si se impune conditia dj = .dr, care conduce la o ecuatie diferential a sub
forma normal a
o
o&
= )(n, ), cu solutia general a = (n, C), unde C R. Se obtine solutia
sub form a parametric a r = r(n, (n, C)), j = j(n, (n, C)).
Ecuatia diferential a de tip Lagrange j = r)(j
t
) + q(j
t
), unde ), q C
1
(1), ) ,= I, se rezolv a
prin derivare si notnd j
t
= j. Se obtine o ecuatie liniar a
oa
oj
=
)
0
(j)
j)(j)
r +
j
0
(j)
j)(j)
, cu solutia
sub form a parametric a r = r(j), j = j(j). Ecuatia )(j) = j conduce la traiectoriile rectilinii
j = jr +q(j), care pot solutii singulare ale ecuatiei Lagrange.
Ecuatia diferential a de tip Clairaut j = rj
t
+ q(j
t
) este un caz particular al precedentei.
Rezult a solutia general a j = Cr + q(C) si solutia singular a r = q
t
(j), j = jq
t
(j) + q(j)
(nf asur atoarea familiei de drepte care formeaz a solutia general a).
Ecuatia diferential a a unei familii de curbe plane. Traiectorii izogonale si ortogo-
nale.
Solutia general a a ecuatiei (1.1) este o familie de curbe plane (
C
)
CR
, cu ecuatia implicit a
(r, j, C) = 0. Reciproc, oric arei familii de curbe plane (
C
)
CR
avnd ecuatia precedent a, unde
C
1
, i corespunde o ecuatie diferential a de forma (1.1). Aceasta se determin a prin derivare n
raport cu r si prin eliminarea parametrului din relatiile (r, j, C) = 0 si
o
oa
(r, j(r), C) = 0.
Fie familia de curbe plane (
C
)
CR
: (r, j, C) = 0. Curba plan a care intersecteaz a orice
curb a a familiei (
C
)
CR
sub acelasi unghi 0 se numeste traiectorie izogonal a a familiei (
C
)
CR
;
6
dac a 0 =

2
, curba este o traiectorie ortogonal a familiei (
C
)
CR
. Dac a 1(r, j, j
t
) = 0 este
ecuatia diferential a a familiei de curbe (
C
)
CR
, atunci traiectoriile izogonale sub un unghi 0 se
obtin din ecuatia diferential a 1(r, j,
j
0
tan 0
1+j
0
tan 0
) = 0. n particular, traiectoriile ortogonale vor
solutiile ecuatiei 1(r, j,
1
j
0
) = 0.
Probleme
S a se integreze ecuatiile diferentiale cu variabile separabile:
1.1. j
t
= (sinr + cos r + 1)j.
1.2. j
t
j(1 +r
2
) = r(1 +j
2
).
1.3. j
t
=
j(1+a)
a(j1)
.
1.4. (1 +r
2
)dj
_
1 j
2
dr = 0.
1.5. (r rj
2
)dr + (j r
2
j)dj = 0.
1.6. (1 +c
a
)jj
t
= 1.
1.7. j
t
= j(1 j).
1.8. rj
t
= j +j
3
.
1.9. j
t
tanj + 2 sinrsin(

2
+r) + lnr = 0.
1.10. j
t
cos j cos r + sinrsinj = 0.
S a se integreze ecuatiile diferentiale omogene si reductibile la acestea:
1.11. j
2
dr + (r
2
rj)dj = 0.
1.12. j
2
dr (r
2
rj)dj = 0.
1.13. j
t
=
j
a+
_
a
2
+j
2
.
1.14. j
t
=
a
2
j+j
3
2a
3
.
1.15. j
t
=
a+j1
aj+3
.
1.16. j
t
=
a+j+1
a+j1
.
1.17. j
t
=
2a+4j2
5aj4
.
1.18. j
t
=
j
a
+
_
a
2
+j
2
a
.
1.19. j
t
=
a2j+1
2a4j+3
.
1.20. j
t
=
a+2j4
2a+j+3
.
S a se integreze ecuatiile diferentiale de tip Pfa (exacte sau care admit factor integrant):
1.21. (3r
2
+jc
a
)dr + (3j
2
+c
a
+ 1)dj = 0.
1.22. (r
2
+j)dr + (r 2j)dj = 0.
1.23. 3r
2
(1 + lnj)dr + (
a
3
j
2j)dj = 0.
7
1.24. (r
3
j
2
+j)dr + (r
2
j
3
+r)dj = 0, stiind c a admite un factor integrant de forma j = j(rj).
1.25. (r
2
+j)dr rdj = 0.
1.26. (r
2
3j
2
)dr + 2rjdj = 0.
1.27. (j +rj
2
)dr rdj = 0.
1.28. (j
2
+r
2
_
r
2
+ 1)dr + 2rj lnrdj = 0.
1.29. (rj
2
j
3
)dr + (1 rj
2
)dj = 0.
1.30. (r
2
+j
2
+ 2r)dr + 2jdj = 0.
1.31. (4r
2
+5rj +3j
2
)dr+(3r
2
+5rj +4j
2
)dj = 0, stiind c a admite un factor integrant de forma
j = j(r +j)
S a se determine solutiile generale ale urm atoarelor probleme liniare:
1.32. j
t
=
1
a
j +r, r 0.
1.33. j
t
= c
a
j +c
2a
.
1.34. (1 +r
2
)j
t
2rj = r.
1.35. j
t
2
j
a
= r
2
c
a
, r 0.
1.36. j
t
cos r j sinr = 1.
1.37. (r r
3
)j
t
+ (2r
2
1)j r
3
= 0.
1.38. j
t
+ 2rj = 2rc
a
2
.
1.39. j
t
sinr j = 1 cos r, r (0, ).
1.40. rj
t
+ (r + 1)j = 3r
2
c
a
, r 0.
1.41. j
t
+j cot r = c
a
, r (0, ).
S a se integreze ecuatiile diferentiale de tip Bernoulli:
1.42. rj
t
+j +r
2
j
2
= 0.
1.43. rj
t
= j 2r
2
j
2
, r, j 0.
1.44. 2rj
t
+j + 2r
3
j
3
= 0.
1.45. rj
t
= j +
j
2
_
a
, r 0.
1.46. j
t
+rj r
3
j
3
= 0.
1.47. rj
2
j
t
= j
3
+ 2r.
1.48. j
t
+j
4
cos r j tanr = 0, r (0,

2
).
1.49. rj
t
+j = j
2
lnr, r 0.
1.50. j
t
+rj rj
3
= 0.
1.51. rj
t
4j = r
2
_
j, j 0
8
1.52. 2rjj
t
j
2
+r = 0
S a se determine solutia general a a urm atoarelor ecuatii de tip Riccati, utiliznd solutiile
particulare indicate:
1.53. j
t
= j
2
+
1
a
j +
1
a
2
, r 0, j
j
(r) =
1
a
.
1.54. r
2
j
t
= j
2
+r
2
j r
3
, j
j
(r) = r.
1.55. rj
t
+j
2
4j + 3 = 0, stiind c a admite ca solutie particular a o functie constant a.
1.56. (1 +r
3
)j
t
+ 2rj
2
+r
2
j + 1 = 0, stiind c a admite o solutie particular a de forma j
j
(r) = ar
a
,
: Z.
1.57. (1r
3
)j
t
j
2
+r
2
j+2r = 0, stiind c a admite solutiile particulare j
j
(r) = ar+/, j
j
(r) = ar
2
.
1.58. r(1 rlnr)j
t
= (2rlnr r + 1)j 2rj
2
+ 1 lnr, r 0, j
j
(r) = lnr.
1.59. 4r
2
j
t
+ 4r
2
j
2
+ 1 = 0, j
j
(r) =
1
2a
.
1.60. j
t
+j
2
= 2j sinr sin
2
r cos r, j
j
(r) = sinr.
1.61. rj
t
2j +r
4
j
2
= 0, j
j
(r) = r
2
.
1.62. j
t

j
2
a
2
+
j
a
= 1, j
j
(r) = r.
1.63. rj
t
= c
3a
j
2
j + 3rc
3a
, r 0, j
j
(r) = c
3a
.
S a se integreze ecuatiile diferentiale de tip Lagrange sau Clairaut:
1.64. j = 2rj
t
+ (j
t
)
2
.
1.65. j = rj
t
+ (j
t
)
2
.
1.66. j =
aj
0
2
+
2a
j
0
.
1.67. jj
t
= 2r(j
t
)
2
+ 1.
1.68. (j
t
)
3
= 3(rj
t
j).
1.69. j =
aj
0
2
+
2
j
0
1.70. j =
aj
0
2
lnj
t
.
1.71. j = rj
t
+
1
j
0
.
1.72. j = rj
t

(j
0
)
2
4
.
1.73. rj
t2
2jj
t
+r = 0.
1.74. j = rj
t
+
_
1 + (j
t
)
2
.
1.75. j = rj
t
+
j
0
_
1+(j
0
)
2
.
1.76. (r + 1)(j
t
)
2
+ (r j)j
t
j = 0.
S a se determine ecuatiile diferentiale ale urm atoarelor familii de curbe:
1.77. rj = C (hiperbole echilatere).
9
1.78. (C sinr)j = cos r.
1.79. j = (r C)
3
.
1.80. (r C)
2
+j
2
= C
2
(cercuri cu centrul pe Or si tangente axei Oj).
1.81. j = Cr +
1
C
.
1.82. rcos C +j sinC = 1.
1.83. (r
2
+j
2
)
2
= C
2
(r
2
j
2
) (lemniscate).
1.84. j = Cr +
_
1 +C
2
.
S a se ae traiectoriile ortogonale urm atoarelor familii de curbe:
1.85. rj = C (hiperbole echilatere avnd drept asimptote axele de coordonate).
1.86. j = Cc
a
r 1.
1.87. r
2
3
+j
2
3
= C
2
3
(astroide).
1.88. r
2
j
2
= C (hiperbole echilatere).
1.89. r
2
+j
2
= C
2
(cercuri cu centrul n origine).
1.90. (r C)
2
+j
2
= C
2
(cercuri cu centrul pe Or, tangente axei Oj).
1.91. (r
2
+j
2
)
2
= C
2
(r
2
j
2
) (lemniscate cu axa de simetrie Or).
1.92. j = Cr
2
(parabole).
S a se integreze diversele tipuri de ecuatii diferentiale:
1.93. ln(j
t
) +rj
t
+j + 1 = 0.
1.94. j
t
=
3
_
r j + 1.
1.95. r j
t
sin(j
t
) = 0.
1.96.
j
2
(j
0
)
2
+j
2
= a
2
, a 0.
1.97. j = ln(1 + (j
t
)
2
).
1.98. j
t
=
_
1 +
j1
2a
_
2
, r ,= 0.
1.99. j
t
= (r +j)
2
.
1.100. j = (2r +j
3
)j
t
.
1.101. r(2r
2
j lnj + 1)j
t
= 2j.
S a se construiasc a primele trei aproximatii succesive pentru solutia problemei Cauchy:
1.102. j
t
= r
2
j, j(0) = 2.
1.103. j
t
= r
j
2
a
, j(1) = 0.
1.104. j
t
= 1 rcos j, j(

2
) = 0.
1.105. j
t
=
_
r +j
2
, j(0) = 0.
10
1.106. j
t
= r
2
+j
2
, j(0) = 0.
S a se determine cu ajutorul metodei aproximatiilor succesive solutia problemei Cauchy:
1.107. j
t
= 2r(j + 1), j(0) = 0.
1.108. j
t
= 1 +rj, j(0) = 0.
1.109. j
t
= 1 j
2
+r
2
, j(0) = 0.
1.110. j
t
= 1 +j, j(0) = 0.
11
Capitolul 2
Ecuatii diferentiale de ordin superior
Teorie
Denitia 2.1 Se nume ste o ecua tie diferen tiala de ordinul : o ecua tie de forma
1(r, j, j
t
, ..., j
(a)
) = 0
unde 1 : 1 _ R
a+2
R. Problema Cauchy pentru ecua tia diferen tiala de mai sus consta n
determinarea solu tiei j : 1 _ R R, j = j(r) care verica j(r
0
) = j
0
, j
t
(r
0
) = j
1
, ...,
j
(a1)
(r
0
) = j
a1
, unde r
0
1.
I. Ecuatii de ordin superior rezolvabile prin cuadraturi
Ecuatia j
(a)
= )(r) este rezolvabil a prin integr ari succesive.
Ecuatia 1(r, j
(I)
, j
(I+1)
, ..., j
(a)
) = 0 si reduce ordinul cu / unit ati prin schimbarea de functie
. = j
(I)
.
Ecuatia autonom a 1(j, j
t
, j
tt
, ..., j
(a)
) = 0 permite coborrea ordinului cu o unitate dac a se
face schimbarea de variabile j
t
= j(j).
Ecuatia diferential a de forma 1(r,
j
0
j
,
j
00
j
, ...,
j
(n)
j
) = 0, si reduce ordinul cu o unitate dac a se
face schimbarea de functie . =
j
0
j
.
Ecuatia diferential a de forma 1(j, rj
t
, r
2
j
tt
, ..., r
a
j
(a)
) = 0, prin schimbarea de variabil a
[r[ = c
t
, si reduce ordinul cu o unitate si se transform a ntr-o ecuatie autonom a.
Ecuatia 1(
j
a
, j
t
, rj
tt
, ..., r
a1
j
(a)
) = 0, se transform a prin schimbarea
j
a
= . ntr-o ecuatie de
tipul precedent, si permite coborrea ordinului cu o unitate.
II. Ecuatii diferentiale liniare
Ecuatia diferential a liniar a omogen a de ordinul : este
a
a
(r)j
(a)
+a
a1
(r)j
(a1)
+... +a
1
(r)j
t
+a
0
(r)j = 0. (2.1)
unde a
0
, ..., a
a
: 1 _ R R sunt functii continue si a
a
(r) ,= 0, \r 1. Multimea solu-
tiilor acestei ecuatii formeaz a un spatiu vectorial de dimensiune :. O baz a j
1
(r), ..., j
a
(r) se
va numi sistem fundamental de solutii. Solutia general a a ecuatiei liniare omogene va deci
j(r) = C
1
j
1
(r) + ... + C
a
j
a
(r), unde C
1
, C
2
, ..., C
a
R. n particular, cunoasterea unei solutii
particulare j
j
(r) permite reducerea ordinului ecuatiei cu o unitate, prin schimbarea de functie
j(a)
j
p
(a)
= .(r).
12
Fie j
1
, ..., j
a
C
a
(1 _ R). Determinantul
\(r) =

j
1
(r) j
2
(r) ... j
a
(r)
j
t
1
(r) j
t
2
(r) ... j
t
a
(r)
... ... ... ...
j
(a1)
1
(r) j
(a1)
2
(r) ... j
(a1)
a
(r)

(2.2)
se numeste wronskianul functiilor j
1
, ..., j
a
. Functiile j
1
, ..., j
a
sunt liniar independente dac a si
numai dac a \ ,= 0.
Teorema 2.2 (Abel-Liouville) Daca j
1
, ..., j
a
sunt solu tii ale ecua tiei (2.1), atunci \(r) =
\(r
0
)c

R
x
x
0
a
n1
(t)
a
n
(t)
ot
.
Ecuatia diferential a liniar a de ordinul : neomogen a este
a
a
(r)j
(a)
+a
a1
(r)j
(a1)
+... +a
1
(r)j
t
+a
0
(r)j = /(r) (2.3)
unde a
0
, ..., a
a
, / : 1 _ R R sunt functii continue si a
a
(r) ,= 0, \r 1. Pentru rezolvarea
ecuatiei diferentiale liniare neomogene (2.3), se aplic a metoda variatiei constantelor: se caut a solutii
de forma j(r) = C
1
(r)j
1
(r) + ... + C
a
(r)j
a
(r), unde j
1
(r), ..., j
a
(r) formeaz a un sistem funda-
mental de solutii pentru ecuatia omogen a asociat a, iar functiile C
1
(r),..., C
a
(r) veric a sistemul
C
t
1
(r)j
1
(r) +... +C
t
a
(r)j
a
(r) = 0
C
t
1
(r)j
t
1
(r) +... +C
t
a
(r)j
t
a
(r) = 0
. . .
C
t
1
(r)j
(a1)
1
(r) +... +C
t
a
(r)j
(a1)
a
(r) = /(r)
III. Ecuatia diferential a cu coecienti constanti.
Ecuatia diferential a liniar a omogen a cu coecienti constanti este
a
a
j
(a)
+a
a1
j
(a1)
+... +a
1
j
t
+a
0
j = 0
Pentru integrarea acesteia se determin a mai nti r ad acinile polinomului caracteristic 1(`) = a
a
`
a
+
a
a1
r`
a1
+... +a
1
` +a
0
.
Dac a ` este r ad acin a simpl a real a a polinomului caracteristic, acesteia i corespunde functia
j(r) = c
Aa
solutie a ecuatiei diferentiale.
Dac a ` este r ad acin a cu multiplicitatea / a polinomului caracteristic, atunci functiile j
1
(r) =
c
Aa
, j
2
(r) = rc
Aa
, ..., j
I
(r) = r
I1
c
Aa
vor solutii liniar independente ale ecuatiei difer-
entiale.
Dac a ` = c i, sunt r ad acini complexe simple pentru polinomul caracteristic, functiile
j
1
(r) = c
ca
cos ,r, j
2
(r) = c
ca
sin,r sunt solutii liniar independente pentru ecuatia a
a
j
(a)
+
a
a1
j
(a1)
+... +a
1
j
t
+a
0
j = 0.
Dac a ` = c i, sunt r ad acini complexe cu multiplicitatea / ale polinomului caracteristic,
atunci functiile
j
1
(r) = c
ca
cos ,r, j
2
(r) = c
ca
sin,r,
j
3
(r) = rc
ca
cos ,r, j
4
(r) = rc
ca
sin,r,
...
j
2I1
(r) = r
I1
c
ca
cos ,r, j
2I
(r) = r
I1
c
ca
sin,r
vor solutii liniar independente pentru ecuatia diferential a.
13
Solutia general a a ecuatiei a
a
j
(a)
+ a
a1
j
(a1)
+ ... + a
1
j
t
+ a
0
j = 0 va atunci o combinatie
liniar a a tuturor solutiilor determinate pe baza r ad acinilor polinomului caracteristic.
Solutia ecuatiei diferentiale liniare neomogene a
a
j
(a)
+ a
a1
j
(a1)
+ ... + a
1
j
t
+ a
0
j = /(r)
se determin a prin metoda variatiei constantelor, pornind de la solutia general a j
c
(r) a ecuatiei
diferentiale omogene asociate. n cazul n care /(r) este un cvasipolinom, este de preferat g asirea
unei solutii particulare j
j
(r) prin metoda coecientilor nedeterminati. Atunci solutia general a va
j(r) = j
c
(r) +j
j
(r).
/(r) = Q(r), unde Q este un polinom cu coecienti reali. Dac a 1(0) ,= 0, unde 1 este
polinomul caracteristic pentru ecuatia omogen a, atunci o solutie particular a este j
j
(r) = (r),
unde este un polinom cu qrad(Q) = qrad().
/(r) = Q(r) si 1(0) = 0. In acest caz se a a o solutie particular a de forma j
j
(r) = r
I
(r),
unde / este multiplicitatea algebric a a r ad acinii ` = 0 pentru polinomul caracteristic, si
este un polinom cu qrad(Q) = qrad().
/(r) = c
Aa
Q(r) iar 1(`) ,= 0, atunci o solutie particular a este j
j
(r) = c
Aa
(r), unde este
un polinom cu qrad(Q) = qrad().
/(r) = c
Aa
Q(r) si ` este r ad acin a a polinomului caracteristic de multiplicitate /, exist a o
solutie j
j
(r) = r
I
c
Aa
(r), unde este un polinom cu qrad(Q) = qrad().
/(r) = c
ca
_
Q(r) cos ,r +

Q(r) sin,r
_
, unde Qsi

Q sunt polinoame cu coecienti reali. Dac a
1(c + i,) ,= 0, atunci o solutie particular a este j
j
(r) = c
ca
[(r) cos ,r + (r) sin,r], unde
, sunt polinoame cu qrad(), qrad( ) _ max(qrad(Q), qrad(

Q).
/(r) = c
ca
_
Q(r) cos ,r +

Q(r) sin,r
_
si 1(c+i,) = 0, cu multiplicitatea /, atunci o solutie
particular a este de forma j
j
(r) = r
I
c
ca
[(r) cos ,r + (r) sin,r], unde qrad(), qrad( ) _
max(qrad(Q), qrad(

Q).
IV. Ecuatii diferentiale de tip Euler
Ecuatia diferential a de tip Euler a
a
r
a
j
(a)
+a
a1
r
a1
j
(a1)
+... +a
1
rj
t
+a
0
j = 0 se transform a
ntr-o ecuatie diferential a liniar a cu coecienti constanti prin schimbarea de variabil a [r[ = c
t
.
Atunci functia j(r) trece n .(t) = j(c
t
). Prin deriv ari succesive avem:
j
t
(r) =
d.
dt
dt
dr
=
d.
dt
c
t
j
tt
(r) =
d
dr
(
d.
dt
c
t
) =
d
dr
(
d.
dt
)c
t

d.
dt
c
2t
=
d
2
.
dt
2
c
2t

d.
dt
c
2t
= (
d
2
.
dt
2

d.
dt
)c
2t
j
ttt
(r) =
d
dr
_
(
d
2
.
dt
2

d.
dt
)c
2t
_
=
d
dr
(
d
2
.
dt
2

d.
dt
)c
2t
2(
d
2
.
dt
2

d.
dt
)c
3t
= (
d
3
.
dt
3

d
2
.
dt
2
)c
3t
2(
d
2
.
dt
2

d.
dt
)c
3t
= (
d
3
.
dt
3
3
d
2
.
dt
2
+ 2
d.
dt
)c
3t
, etc.
Probleme
S a se integreze ecuatiile diferentiale de ordin superior, prin reducerea ordinului:
2.1. j
tt
= r + sinr.
2.2. j
tt
2j
t
cot r = sin
3
r.
14
2.3. jj
tt
(j
t
)
2
= j
2
lnj, j 0.
2.4. jj
tt
= (j
t
)
2
.
2.5. jj
tt
+ (j
t
)
2
+ 1 = 0.
2.6. rjj
tt
+r(j
t
)
2
jj
t
= 0.
2.7. r
2
jj
tt
= (j rj
t
)
2
.
2.8. rjj
tt
r(j
t
)
2
jj
t
= 0.
2.9. jj
tt
(j
t
)
2
= 6rj
2
.
2.10. r
2
jj
tt
+r
2
(j
t
)
2
rjj
t
= 0.
2.11. r
2
jj
tt
2r
2
(j
t
)
2
+rjj
t
+j
2
= 0.
2.12. (1 + (j
t
)
2
)j
ttt
= 3j
t
(j
tt
)
2
.
2.13. r
2
jj
tt
+r
2
(j
t
)
2
5rjj
t
+ 4j
2
= 0.
2.14. r
4
j
tt
= (j rj
t
)
3
.
2.15. (r
2
+j
2
)j
tt
(1 + (j
t
)
2
)(rj
t
j) = 0.
Utiliznd solutia particular a indicat a, s a se integreze urm atoarele ecuatii diferentiale liniare:
2.16. rj
tt
(r + 1)j
t
2(r 1)j = 0, j
j
(r) = c
2a
.
2.17. rj
tt
(r + 1)j
t
+j = r, stiind c a j
j
(r) = c
a
este o solutie a ecuatiei omogene asociate.
2.18. (r
2
+ 1)j
tt
+ 4rj
t
+ 2j = 0, j
j
(r) =
1
a
2
+1
.
2.19. rj
tt
+ 2j
t
rj =
2
a
, stiind c a j
j
(r) =
c
x
a
este o solutie a ecuatiei omogene asociate.
2.20. (r
3
+ 1)j
tt
3r
2
j
t
+ 3rj = 4(r
3
+ 1), stiind c a j
j
(r) = r este o solutie a ecuatiei omogene
asociate.
2.21. r
2
(r 1)j
tt
r(5r 4)j
t
+ (9r 6)j = r
2
(r 1), r 0, stiind c a j
j
(r) = r
3
este o solutie
a ecuatiei omogene asociate.
2.22. (2r + 1)j
tt
+ 4rj
t
4j = (2r + 1)
2
, stiind c a j
j
(r) = r este o solutie a ecuatiei omogene
asociate.
2.23. (r
2
+ 1)j
tt
2rj
t
+ 2j = 2(r
2
+ 1)
2
c
a
, stiind c a j
j
(r) = r este o solutie a ecuatiei omogene
asociate.
2.24. rj
tt
2rj
t
+ (2 r
2
)j = 2(1 r)c
a
, stiind c a j
j
(r) = rc
a
este o solutie a ecuatiei omogene
asociate.
2.25. r
2
j
tt
+rj
t
+(r
2

1
4
)j = r
_
r, r 0, stiind c a j
j
(r) =
cos a
_
a
este o solutie a ecuatiei omogene
asociate.
S a se integreze ecuatiile urm atoare, prin schimbarea de variabil a indicat a:
2.26. (1 r
2
)j
tt
rj
t
a
2
j = 0, a 0, r = sint.
2.27. (1 r
2
)j
tt
rj
t
+a
2
j = 0, a 0, r = sint.
15
2.28. (1 +r
2
)j
tt
+rj
t
a
2
j = 0, a 0, r = sinht.
2.29. (1 +r
2
)
2
j
tt
+ 2r(1 +r
2
)j
t
+ 4j = r, r = tant, t (

2
,

2
).
S a se formeze ecuatiile diferentiale care admit solutiile particulare indicate:
2.30. j
1
(r) = cos
2
r, j
2
(r) = sin
2
r.
2.31. j
1
(r) = r
2
, j
2
(r) = r
3
.
2.32. j
1
(r) = sinr, j
2
(r) =
1
a
.
2.33. j
1
(r) =
_
rsinr, j
2
(r) =
_
rcos r.
2.34. j
1
(r) = lnr, j
2
(r) = rlnr.
S a se integreze urm atoarele ecuatii diferentiale liniare cu coecienti constanti:
2.35. j
ttt
j
tt
4j
t
+ 4j = 0, j (0) = 3, j
t
(0) = 1, j
tt
(0) = 9.
2.36. j
tttt
4j
ttt
+ 7j
tt
6j
t
+ 2j = 0, j (0) = 1, j
t
(0) = 0, j
tt
(0) = 2, j
ttt
(0) = 3.
2.37. j
tttt
+ 4j
ttt
+ 14j
tt
+ 20j
t
+ 25j = 0.
2.38. j
tt
7j
t
8j = 8r 1.
2.39. j
ttt
6j
tt
+ 12j
t
8j = 4rc
2a
.
2.40. j
ttt
j
tt
j
t
+j = 4c
a
.
2.41. j
tt
+j
t
2j = 8 sin 2r.
2.42. j
tt
+ 2j
t
+ 2j = c
a
sinr.
2.43. j
tttt
+ 4j
ttt
+ 7j
tt
+ 6j
t
+ 2j = 2.
2.44. j
ttt
+ 4j
tt
+ 7j
t
+ 6j = 3c
2a
.
2.45. j
tt
+ 2j
t
+j = c
a
cos r +rc
a
.
2.46. j
ttt
j
tt
j
t
+j = 24r(r + 1)c
a
+ 1.
2.47. j
tt
+ 2j
t
+ 2j = (5r + 4)c
a
+c
a
.
2.48. j
tttt
j = r
2
+ 4c
a
4 cos r.
2.49. j
tt
2j
t
+j = 6rc
a
+ 3.
Folosind metoda variatiei constantelor, s a se determine solutia general a pentru urm atoarele
ecuatii diferentiale:
2.50. j
tt
+ 3j
t
+ 2j =
1
c
x
+1
.
2.51. j
tt
+j =
1
cos a
, j(0) = 0, j
t
(0) = 2.
2.52. j
tt
3j
t
+ 2j =
c
3x
1+c
2x
.
2.53. j
tt
2j = 4r
2
c
a
2
.
2.54. j
ttt
+j
tt
=
a1
a
2
.
16
2.55. j
tt
2j
t
+j =
c
x
_
4a
2
.
2.56. j
tt
j =
a
2
3
a
3
.
2.57. j
tt
6j
t
+ 9j =
9a
2
+6a+2
a
3
.
2.58. j
tt
+ 2j
t
+j = 3c
a
_
r + 1.
2.59. j
tt
+ 4j = tanr.
S a se determine solutiile generale ale urm atoarelor ecuatii Euler (r 0):
2.60. r
2
j
tt
rj
t
3j = 0.
2.61. r
2
j
tt
2rj
t
+ 2j = r.
2.62. r
3
j
tt
+ 4r
2
j
t
+ 2rj = 1.
2.63. r
2
j
tt
+ 4rj
t
+ 2j = cos r.
2.64. r
3
j
ttt
+ 2rj
t
2j = rlnr.
2.65. r
2
j
ttt
+ 5rj
tt
+ 4j
t
= lnr.
2.66. r
3
j
ttt
+ 3r
2
j
tt
+rj
t
j = 0, j(1) = 0, j
t
(1) = 0, j
tt
(1) = 1.
2.67. r
3
j
ttt
3r
2
j
tt
+ 6rj
t
6j = 0.
2.68. r
3
j
tt
2rj = 6 lnr.
2.69. r
2
j
ttt
3rj
tt
+ 3j
t
= 8.
2.70. r
3
j
ttt
+ 2rj
t
2j = rsinlnr.
17
Capitolul 3
Sisteme de ecuatii diferentiale liniare
de ordinul I
Teorie
Denitia 3.1 Sistemul
r
t
i
=
a

)=1
a
i)
(t)r
)
, i = 1, : (3.1)
unde a
i)
C
0
(1 _ R), \i, , = 1, :, se nume ste sistem diferen tial liniar omogen.
Fie A(t) =
_
_
_
r
1
(t)
.
.
.
r
a
(t)
_
_
_
, = (a
i)
)
i,)=1,a
. Atunci sistemul este echivalent cu ecuatia matricial a
A
t
= A. Spatiul vectorial al solutiilor sistemului (3.1) are dimensiunea :. Dac a A
1
, A
2
, ..., A
a

este o baz a (sistem fundamental de solutii), atunci A(t) =

a
i=1
C
i
A
i
(t) este solutia general a a
sistemului (3.1), unde C
1
, ..., C
a
R. Dac a not am vectorul constantelor ( =
_
_
_
C
1
.
.
.
C
a
_
_
_
, si =
(A
1
, A
2
, ..., A
a
) matricea rezolvent a, atunci solutia general a se scrie matricial A(t) = (t)(.
Teorema 3.2 (Abel-Liouville) Daca t
0
1 si A
1
, A
2
, ..., A
a
sunt solu tii ale sistemului (3.1), atunci
det (t) = det (t
0
)c
R
t
t
0
Tv(c)oc
, \t 1.
Sistemul diferential liniar neomogen este de forma
r
t
i
=
a

)=1
a
i)
(t)r
)
+/
i
(t), i = 1, : (3.2)
unde a
i)
, /
i
C
0
(1 _ R), \i, , = 1, :. Solutia general a a acestui sistem este de forma A(t) =

a
i=1
C
i
A
i
(t) + A
j
(t), unde A
1
, A
2
, ..., A
a
este un sistem fundamental de solutii pentru sistemul
omogen asociat, iar A
j
este o solutie particular a a sistemului neomogen. Solutia particular a se poate
determina cu metoda variatiei constantelor: A
j
(t) = (t)
_
t
t
0

1
(:)E(:)d:, unde t
0
1, E(t) =
_
_
_
/
1
(t)
.
.
.
/
a
(t)
_
_
_
este vectorul termenilor liberi, iar (t) = (A
1
(t), A
2
(t), ..., A
a
(t)) matricea rezolvent a.
Rezult a solutia general a A(t) = (t)((+
_
t
t
0

1
(:)E(:)d:).
18
Dac a sistemul diferential (3.1) are coecienti constanti r
t
i
=
a

)=1
a
i)
r
)
, i = 1, :, atunci o matrice
fundamental a de solutii este (t) = c
t
, iar solutia general a va A(t) = c
t
(. Dac a este diago-
nalizabil a, atunci c
t
= Tc
1t
T
1
, unde T este matricea vectorilor proprii, iar 1 = diaq(`
1
, ..., `
a
)
este matricea diagonal a a valorilor proprii. Dac a este reductibil a la forma Jordan, atunci
c
t
= Tc
Jt
T
1
, unde T este matricea vectorilor proprii si principali, iar J este forma Jordan
asociat a matricei .
Probleme
S a se determine solutia general a pentru sistemele diferentiale urm atoare, aplicnd metoda elim-
in arii:
3.1.
_
r
t
= j
j
t
=
1
t
2
r
1
t
j +
1
t
, t 0.
3.2.
_
tr
t
= r +tj
t
2
j
t
= 2r +tj
.
3.3.
_
tr
t
= j
tj
t
= r
, t 0.
3.4.
_
tr
t
= r + 2j
tj
t
= 3r + 4j
, t 0.
3.5. S a se construiasc a sistemul liniar diferential care admite sistemul fundamental de solutii
A
1
(t) =
_
1 + 2t
t
_
c
t
, A
2
(t) =
_
4t
1 2t
_
c
t
.
S a se determine solutia urm atoarelor probleme Cauchy:
3.6.
_
r
t
= 5r + 2j
j
t
= r 6j
, r(0) = 3, j(0) = 0.
3.7.
_
r
t
= 5r j
j
t
= r + 3j
, r(0) = 0, j(0) = 1.
3.8.
_
r
t
= r j
j
t
= 4r +j
, r(0) = 1, j(0) = 2.
3.9.
_
r
t
= 4r +j
j
t
= r 2j +c
3t
, r(0) = 1, j(0) = 1.
3.10.
_
r
t
= r +j cos t
j
t
= 2r j + sint + cos t
, r(0) = 1, j(0) = 2.
3.11.
_
r
t
= 2r +j + 9t
j
t
= r + 4j
, r(0) = 0, j(0) = 1.
3.12.
_
r
t
= 2r j + sint
j
t
= 4r + 2j + cos t
, r(0) = 1, j(0) = 4.
3.13.
_
r
t
= 2r +j + 4c
t
j
t
= 3r + 4j
, r(0) = 0, j(0) = 1.
3.14.
_
r
t
= r + 2j + 3
j
t
= 2r +j
, r(0) = 3, j(0) = 2.
19
3.15.
_
r
t
= 3r j
j
t
= r j + 4c
2t
,r(0) = 2, j(0) = 1.
3.16.
_
r
t
= r +j +c
2t
sint
j
t
= 2r + 3j c
2t
cos t
, r(0) = 1, j(0) =
1
2
.
3.17.
_
r
t
= 2r j + 4t
j
t
= r + 2j 5t
2
, r(0) = 0, j(0) = 1.
3.18.
_
r
t
= 4r 2j +
2
c
t
+1
j
t
= 6r + 3j
3
c
t
+1
, r(0) = ln2, j(0) = ln2.
S a se determine solutia urm atoarelor probleme Cauchy:
3.19.
_
_
_
r
t
= r j +.
j
t
= r +j .
.
t
= 2r j
, r(0) = 7, j(0) = 2, .(0) = 1.
3.20.
_
_
_
r
t
= 7r + 2j 2.
j
t
= 2r + 4j .
.
t
= 2r j + 4.
, r(0) = 1, j(0) = 0, .(0) = 4.
3.21.
_
_
_
r
t
= r j .
j
t
= r +j
.
t
= 3r +.
, r(0) =j(0) = .(0) = 2.
3.22.
_
_
_
r
t
= 2r .
j
t
= r +j .
.
t
= j
, r(0) = 2, j(0) = 2, .(0) = 1.
3.23.
_
_
_
r
t
= j
j
t
= 4r + 4j
.
t
= 2r +j + 2.
, r(0) = 3, j(0) = 0, .(0) = 1.
3.24.
_
_
_
r
t
= 2r j +c
t
j
t
= r + 2. 1
.
t
= j + 2.
, r(0) = 1, j(0) = 0, .(0) = 0.
3.25.
_
_
_
r
t
= j +.
j
t
= r +. 10 sint
.
t
= r +j + 2
, r(0) = 1, j(0) = 4, .(0) = 1.
3.26.
_
_
_
r
t
= .
j
t
= r +. + 1
.
t
= r + 2 sint
, r(0) = 1, j(0) = 1, .(0) = 1.
3.27.
_
_
_
r
t
= r j +.
j
t
= r +t
.
t
= j + 1
, r(0) = 1, j(0) = 0, .(0) = 1.
3.28.
_
_
_
r
t
= 2r 5j 3. 54
j
t
= r 2j 3.
.
t
= 3r + 15j + 12.
, r(0) = 24, j(0) = 0, .(0) = 8.
20
3.29.
_
_
_
r
t
= 4r +j +. +tc
3t
j
t
= 2r +j 2.
.
t
= r +j + 4.
, r(0) = 0, j(0) = 1, .(0) = 1.
3.30.
_
_
_
r
t
= 2r j +c
2t
j
t
= r + 2. t
.
t
= j + 2.
, r(0) = 2, j(0) = 3, .(0) = 1.
21
Capitolul 4
Sisteme autonome. Ecuatii cu
derivate partiale de ordinul I
Teorie
Fie sistemul autonom
oa
ot
= )(r), unde ) : 1 _ R
a
R este un cmp vectorial de clas a C
I
,
/ _ 1. n coordonate carteziene, acesta este echivalent cu
oa
i
ot
= )
i
(r), i = 1, :, unde ) = ()
1
,...,)
a
).
Sistemul se mai poate scrie sub form a simetric a astfel:
dr
1
)
1
(r
1
, ...r
a
)
= ... =
dr
a
)
a
(r
1
, ..., r
a
)
(4.1)
O solutie a sistemului (4.1) se numeste linie de cmp pentru cmpul vectorial ).
Functia diferentiabil a 1 : 1 R se numeste integral a prim a pentru sistemul (4.1) dac a
1 , = constant n lungul oric arei solutii , : 1 _ R R a sistemului (4.1).
Teorema 4.1 Daca ) : 1 _ R
a
R este un cmp vectorial de clasa C
I
, / _ 1, atunci pentru
orice r
0
1 cu proprietatea ca )(r
0
) ,= 0, sistemul diferen tial (4.1) admite : 1 integrale prime
1
1
,..., 1
a1
func tional independente, denite pe o vecinatate a punctului r
0
inclusa n 1. n
aceste condi tii, solu tia generala a sistemului (4.1) poate scrisa sub forma 1
1
(r
1
, ..., r
a
) = C
1
, ...,
1
a1
(r
1
, ..., r
a
) = C
a1
, unde C
1
, ..., C
a1
sunt constante.
Pentru determinarea integralelor prime, n unele cazuri particulare, se foloseste metoda com-
binatiilor integrabile: dac a exist a functiile c
i
: 1 R, i = 1, :, de clas a C
1
, astfel nct

a
i=1
c
i
dr
i
= d1 si

a
i=1
c
i
)
i
= 0, atunci d1 = 0, deci 1(r
1
, ..., r
a
) = C este o integral a prim a a
sistemului.
Denitia 4.2 O ecua tie cu derivate par tiale de ordinul I liniara omogena este o ecua tie de forma
a

i=1
)
i
(r
1
, ..., r
a
)
0n
0r
i
= 0 (4.2)
unde )
i
: 1 _ R
a
R sunt func tii de clasa C
1
pe deschisul 1, nu toate identic nule pe 1.
Teorema 4.3 O func tie n : 1
1
_ 1 R este solu tie a ecua tiei (4.2) daca si numai daca este
integrala prima pentru sistemul (4.1).
Dac a 1
1
(r
1
, ..., r
a
) = C
1
, ..., 1
a1
(r
1
, ..., r
a
) = C
a1
sunt : 1 integrale prime independente
pentru sistemul caracteristic asociat (4.1), atunci solutia general a a ecuatiei cu derivate partiale
este
n(r
1
..., r
a
) = (1
1
(r
1
, ..., r
a
), ..., 1
a1
(r
1
, ..., r
a
))
22
unde C
1
este o functie arbitrar a. Problema Cauchy pentru ecuatia (4.2) const a determinarea
acelei solutii n = (1
1
, ..., 1
a1
) cu proprietatea c a n [
a
n
=a
n0
(r
1
, ..., r
a
) = q(r
1
, ..., r
a1
), unde q
este o functie de clas a C
1
. Practic, aceasta revine la eliminarea variabilelor r
1
, ..., r
a
din sistemul
1
1
(r
1
, ..., r
a
) = C
1
, ..., 1
a1
(r
1
, ..., r
a
) = C
a1
, q(r
1
, ...r
a1
) = 0, r
a
= r
a0
si determinarea unei
relatii ntre C
1
, ..., C
a1
de forma (C
1
, ..., C
a1
) = 0. Solutia problemei Cauchy va atunci
(1
1
(r
1
, ..., r
a
), ..., 1
a1
(r
1
, ..., r
a
)) = 0.
Denitia 4.4 O ecua tie cu derivate par tiale de ordinul I cvasiliniara este o ecua tie de forma
a

i=1
)
i
(r
1
, ..., r
a
, n)
0n
0r
i
= )
a+1
(r
1
, ..., r
a
, n) (4.3)
unde )
i
: 1 _ R
a+1
R sunt func tii de clasa C
1
pe deschisul 1, nu toate identic nule pe 1.
Solutia acestei ecuatii este dat a implicit sub forma
(1
1
(r
1
, ..., r
a
, n), ..., 1
a
(r
1
, ..., r
a
, n)) = 0
unde 1
1
(r
1
, ..., r
a
, n) = C
1
, ..., 1
a
(r
1
, ..., r
a
, n) = C
a
sunt : integrale prime independente pentru
sistemul caracteristic asociat
oa
1
)
1
(a
1
,...a
n
,&)
= ... =
oa
n
)
n
(a
1
,...,a
n
,&)
=
o&
)
n+1
(a
1
,...,a
n
,&)
, iar C
1
este o
functie arbitrar a.
Interpretare geometric a.
Fie = 1i +Q, +1/ : 1 _ R
3
R
3
un cmp continuu de vectori. Se numeste linie de cmp
pentru o curb a din deschisul 1 cu propietatea c a n ecare punct (r, j, .) al curbei, (r, j, .)
este tangent la . Aceasta revine la dr = 0, unde r este vectorul de pozitie al punctului curent
de pe curb a. Echivalent, relatia precedent a se mai scrie
oa
1
=
oj
Q
=
o:
1
. Deci determinarea liniilor
de cmp se reduce la aarea a dou a integrale prime independente 1
1
(r, j, .) = C
1
, 1
2
(r, j, .) = C
2
pentru sistemul autonom precedent.
O suprafat a de cmp pentru cmpul de vectori este o suprafat a nesingular a cu proprietatea
c a este tangent la n ecare punct al suprafetei. Dac a 1(r, j, .) = 0 este ecuatia implicit a a
suprafetei, atunci este tangent la == qrad1 = 0, sau echivalent 1
01
0a
+ Q
01
0j
+ 1
01
0:
= 0.
Rezult a c a ecuatia suprafetei de cmp va de forma (1
1
(r, j, .),1
2
(r, j, .)) = 0, unde 1
1
(r, j, .) =
C
1
, 1
2
(r, j, .) = C
2
sunt dou a integrale prime functional independente pentru sistemul caracteristic
asociat
oa
1
=
oj
Q
=
o:
1
iar este o functie arbitrar a de clas a C
1
.
Probleme
Aplicnd metoda combinatiilor integrabile, s a se determine solutiile urm atoarelor sisteme de
ecuatii diferentiale autonome:
4.1.
oa
:j
=
oj
a:
=
o:
ja
.
4.2.
oa
a
=
oj
j
=
o:
a+j
.
4.3.
oa
a(:j)
=
oj
j(a:)
=
o:
:(ja)
.
4.4.
oa
a+1
=
oj
a+2j
=
o:
a2a:
.
4.5.
oa
a
3
+3aj
2
=
oj
2j
3
=
o:
2j
2
:
.
4.6.
oa
2j(2a)
=
oj
a
2
+:
2
j
2
4a
=
o:
2j:
.
4.7.
oa
:+c
x
=
oj
:+c
y
=
o:
:
2
c
x+y
.
4.8.
oa
a
2
j:
=
oj
j
2
a:
=
o:
:
2
aj
.
23
4.9.
oa
a+j+:
=
oj
aj+:
=
o:
a+j:
.
4.10.
oa
a+j
=
oj
aj+:
=
o:
aj
.
S a se determine solutiile generale ale urm atoarelor ecuatii cu derivate partiale liniare omogene
si, acolo unde este indicat, s a se rezolve problema Cauchy corespunz atoare:
4.11. .
0&
0a
+ 2r.
0&
0j
2rj
0&
0:
= 0.
4.12. .(r +.)
0&
0a
+ (j. + 1)
0&
0j
+.
2 0&
0:
= 0.
4.13. (r j +.)
0&
0a
+ (2j .)
0&
0j
+.
0&
0:
= 0.
4.14. (4j 2rj)
0&
0a
+ (r
2
j
2
+.
2
4r)
0&
0j
2j.
0&
0:
= 0.
4.15. (j + 3.)
0&
0a
+ (r 3.)
0&
0j
3(r j)
0&
0:
= 0.
4.16. (. j)
2 0&
0a
+.
0&
0j
+j
0&
0:
= 0, n[
a=0
= 3j
2
.
2
2j..
4.17. rj
0&
0a
j
_
1 j
2
0&
0j
+ (.
_
1 j
2
2rj)
0&
0:
= 0, n[
j=0
= r +..
4.18. r
0&
0a
+j
0&
0j
+rj
0&
0:
= 0, n[
:=0
= r
2
+j
2
.
4.19.
0&
0a
+
0&
0j
+ 2
0&
0:
= 0, n[
a=1
= j..
4.20.
_
r
0&
0a
+
_
j
0&
0j
+
_
.
0&
0:
= 0, n[
:=1
= r j.
S a se determine solutia general a a urm atoarelor ecuatii cvasiliniare, precum si suprafata
integral a ce trece prin curba indicat a:
4.21. r
0:
0a
+j
0:
0j
= ., :
_
. = 2
r
2
+j
2
= 1
.
4.22. 2 cosh(r)
0:
0a
+ 2j sinh(r)
0:
0j
= . sinh(r), : r = j = ..
4.23. r.
0:
0a
j.
0:
0j
= r
2
+j
2
, :
_
. = 0
r
2
j
2
2rj = 1
.
4.24. r.
0:
0a
+j.
0:
0j
= rj, :
_
rj = 9
. = 3
.
4.25. rj
2 0:
0a
+r
2
j
0:
0j
= .(r
2
+j
2
), :
_
j = .
r
2
+j
2
= 1
.
4.26. (j + 2.
2
)
0:
0a
2r
2 0:
0j
= r
2
., :
_
j = 0
r
3
= .
2
.
4.27. r
0:
0a
+ (rj +.)
0:
0j
= ., :
_
rj = .
. = 1
.
4.28. rj
0:
0a
r
2 0:
0j
= j., :
_
r
2
j
2
= 1
. = 1
.
4.29. sin
2
r
0:
0a
+ tan.
0:
0j
= cos
2
., :
_
cot r = j
. = 0
.
24
4.30. (r
2
+j
2
+.
2
)
0:
0a
2rj
0:
0j
= 2r., :
_
r = 1
j
2
+.
2
= 2
.
S a se determine liniile de cmp pentru urm atoarele cmpuri de vectori, precum si suprafetele
de cmp ce trec prin curbele date:
4.31. = r.i j., + (r
2
+j
2
)/, :
_
. = 1
r
2
j
2
2rj = 1
.
4.32. = r(j
2
.
2
)i j(r
2
+.
2
), +.(r
2
+j
2
)/, : r = j = ..
4.33. = qrad(rj.), :
_
. = 0
r
2
+j
2
= 1
.
4.34. = 2r.i + 2j., + (r
2
j
2
+.
2
)/, :
_
r = 1
j
2
+.
2
= 1
.
4.35. = r a ,= 0, unde r este vectorul de pozitie si a este un vector constant.
4.36. = qrad()) qrad(q) ,= 0, unde ), q : 1 _ R
3
R, ), q C
1
(1). Pentru )(r, j, .) =
r+j+. si q(r, j, .) = rj+j.+r., s a se determine suprafata ce trece prin curba :
_
. = 0
rj = 1
.
4.37. = (r a) a, unde r este vectorul de pozitie si a este un vector constant, r a ,= 0.
4.38. = 2ji + 3r
2
, 6r
2
j/, :
_
r = 0
j
2
= 2.
.
4.39. = r.i +.(2r j), r
2
/, :
_
rj = 1
r. = 1
.
4.40. = (r +j)i + (r j), + (j
2
2rj r
2
)/, :
_
. = 1
rj = 1
.
S a se determine traiectoriile ortogonale ale urm atoarelor familii de suprafete:
4.41. r
2
+j
2
+.
2
= C
2
.
4.42. (r
2
+j
2
)
2
= C..
4.43. r
2
+j
2
.
2
= C.
4.44. rj. = C.
4.45. r
2
+j
2
+.
2
= Cr.
4.46. . = Crj(r
2
j
2
).
4.47. S a se determine suprafetele de clas a C
1
cu proprietatea c a normala n punctul curent '
intersecteaz a planul rOj n punctul , astfel nct m asura unghiului
\
'O este

2
. S a se
precizeze apoi suprafata care trece prin curba : r = 1, r
2
j
2
+.
2
= 0.
4.48. S a se ae suprafetele de clas a C
1
cu proprietatea c a normala n punctul curent ' taie planul
rOj n punctul , astfel nct segmentele ' si O s a e congruente.
4.49. S a se g aseasc a suprafetele de clas a C
1
, dac a planul tangent la suprafat a n punctul oarecare
' taie axa O. n punctul , astfel nct segmentele ' si O s a e congruente.
25
4.50. Fie o curb a de clas a C
1
avnd ecuatiile )(r, j, .) = 0, q(r, j, .) = 0, unde qrad())
qrad(q) ,= 0. S a se determine si s a se integreze ecuatiile cu derivate partiale de ordinul nti,
care caracterizeaz a:
(a) O suprafat a conic a cu vrful \ (r
0
, j
0
, .
0
), si avnd curba directoare ; aplicatie: \ (0, 0, 0)
si : r
2
+j
2
= r, . = 1.
(b) O suprafat a cilindric a avnd generatoarele paralele cu vectorul = |i +:, +:/ si curba
directoare ; aplicatie: = i +, /, : r
2
+j
2
= 1, . = 1.
(c) O suprafat a de rotatie, obtinut a prin rotirea curbei n jurul unei drepte xe d de
ecuatie
aa
0
|
=
jj
0
n
=
::
0
a
, cu precizarea c a nu se a a ntr-un plan perpendicular pe
d; aplicatie d este axa O., iar : j
2
= 2. + 1, r = 0.
26
Capitolul 5
Stabilitatea solutiilor ecuatiilor
diferentiale
Teorie
Fie ecuatia diferential a
j
t
= )(r, j) (5.1)
unde ) : 1 1 R
a
este o functie continu a pe deschisul 1 _ R
a
si lipschitzian a n raport cu j.
Not am j = c(r) solutia care veric a conditia j(r
0
) = j
0
.
Denitia 5.1 Solu tia j = c(r), r _ r
0
, se nume ste stabila n sensul Poincar-Liapunov, daca
pentru orice - 0, exista c(-) 0 astfel nct orice alta solu tie j = j(r) a ecua tiei (5.1), j :
[r
0
, ) R, cu proprietatea |j(r
0
) j
0
| < c(-), se verica rela tia |j(r) c(r)| < -, pentru
orice r r
0
.
Solu tia j = c(r), r _ r
0
, se nume ste asimptotic stabila daca este stabila si
lim
ao
|j(r) c(r)| = 0
Translatia Poicar-Liapunov. Investigarea stabilit atii solutiei j = c(r) pentru ecuatia (5.1)
este echivalent a cu investigarea stabilit atii solutiei banale pentru ecuatia .
t
= q(r, .), obtinut a din
ecuatia initial a n urma translatiei .(r) = j(r) c(r).
Stabilitatea pozitiilor de echilibru pentru sisteme diferentiale autonome
Fie ) : 1 _ R
a
R
a
) = ()
1
, ..., )
a
) un cmp vectorial autonom de clas a C
1
si sistemul
dr
i
dt
= )
i
(r
1
, ..., r
a
), i = 1, : (5.2)
Punctul r
0
1 pentru care )(r
0
) = 0 se numeste punct de echilibru pentru sistemul (5.2).
Atunci functia constant a r(t) = r
0
este solutie a sistemului (5.2).
Consider am cazul )(r) = r, unde /
a
(R). Dac a orice valoare proprie a matricei are
partea real a strict negativ a, atunci solutia banal a este stabil a asimptotic. Dac a exist a o valoare
proprie cu partea real a strict pozitiv a, atunci solutia banal a este instabil a. Dac a orice valoare
proprie are partea real a negativ a sau nul a, iar valorile proprii cu partea real a zero sunt simple,
atunci solutia banal a este stabil a, dar nu asimptotic stabil a.
Pentru studiul stabilit atii solutiei unui sistem liniar neomogen se efectueaz a translatia Poincar-
Liapunov, utiliznd n translatie solutia a c arei stabilitate se investigheaz a si astfel se reduce prob-
lema la studiul stabilit atii solutiei banale pentru sistemul omogen asociat.
Fie acum ecuatia diferential a liniar a omogen a de ordin : cu coecienti constanti a
a
j
(a)
+
a
a1
j
(a1)
+...+a
1
j
t
+a
0
j = 0, cu polinomul caracteristic 1(`) = a
a
`
a
+a
a1
r`
a1
+...+a
1
`+a
0
.
Dac a toate r ad acinile polinomului caracteristic au partea real a strict negativ a, atunci solutia banal a
27
este stabil a. Dac a exist a o r ad acin a cu partea real a strict pozitiv a, atunci solutia banal a este
instabil a. Dac a toate r ad acinile polinomului caracteristic au partea real a negativ a sau zero iar
r ad acinile cu partea real a zero sunt simple, atunci solutia banal a este stabil a, f ar a s a e asimptotic
stabil a.
La ecuatii diferentiale liniare de ordin : neomogene cu coecientie constanti se efectueaz a
translatia Poincar-Liapunov, utiliznd n translatie solutia a c arei stabilitate se investigheaz a si
astfel se reduce problema la studiul stabilit atii solutiei banale pentru ecuatia omogen a asociat a.
Teorema 5.2 (Hurwitz) Condi tia necesara si sucienta ca ecua tia algebrica de grad :, cu coe-
cien ti reali `
a
+c
1
`
a1
+... +c
a1
`+c
a
= 0 sa aiba toate radacinile cu partea reala strict negativa
este ca matricea H =
_
_
_
_
_
_
c
1
1 0 0 0 0 ... 0
c
3
c
2
c
1
1 0 0 ... 0
c
5
c
4
c
3
c
2
c
1
1 ... 0
... ... ... ... ... ... ... ...
0 0 0 0 0 0 ... c
a
_
_
_
_
_
_
, n care c
i
= 0, pentru i :, sa aiba
to ti minorii principali (care con tin diagonala principala) strict pozitivi.
Stabilitatea solutiilor pentru sisteme diferentiale liniare cu coecienti variabili.
Fie sistemul
oa
ot
= (t)r, unde r = (r
1
, ..., r
a
), (t) = (a
i)
(t))
i,)=1,a
si a
i)
: [a, ) R sunt
functii continue (a < 0). Dac a (t) = (A
1
(t), A
2
(t), ..., A
a
(t)) este matricea rezolvent a asociat a
unui sistem fundamental de solutii A
1
, A
2
, ..., A
a
, unde A
i
: [a, ) R, i = 1, :, atunci
solutia banal a a sistemului
oa
ot
= (t)r este stabil a dac a si numai dac a exist a ' 0 astfel nct
|(t)| < ', \t _ t
0
0. Dac a n plus lim
to
|(t)| = 0, atunci solutia banal a este asimptotic
stabil a.
Metoda Liapunov.
Fie sistemul
oa
ot
= )(t, r), unde r = (r
1
, ..., r
a
), si ) : [t
0
, ) 1 R
a
este functie vectorial a
) = ()
1
, ..., )
a
) de clas a C
1
pe [t
0
, ) 1, unde t
0
_ 0 si 1 = r R
a
[ |r| < r, r 0.
Presupunem c a sistemul admite solutia banal a r(t) = 0. Se numeste functie Liapunov pentru
sistemul dat o functie pozitiv a de clas a C
1
, notat a : [a, ) 1 R, cu propriet atile:
a) (t, 0) = 0, \t _ t
0
;
b) (t, r) 0, \t _ t
0
, \r ,= 0 ( are n 0 R
a
un minim strict);
c)
o
ot
=
0
0t
+
a

i=1
)
i
0
0a
i
_ 0 (derivata lui n lungul oric arei curbe integrale este nenegativ a)
Dac a exist a o functie Liapunov pentru sistemul dat, atunci solutia banal a este stabil a. Dac a
n plus
o
ot
(t, r(t)) < / < 0 n afara unei vecin at ati a originii 0 R
a
, atunci solutia banal a este
asimptotic stabil a.
Stabilitatea bazat a pe prima aproximare.
Fie sistemul r
t
= )(t, r), cu ) : [t
0
, ) 1 R
a
(unde r
0
_ 0) functie de clas a C
1
, care
admite solutia banal a r(t) = 0. Presupunem c a )(t, r) = r + r(t, r), unde lim
|a|0
|v(t,a)|
|a|
= 0
uniform n raport cu t, atunci:
a) dac a toate valorile proprii ale matricei au partea real a strict negativ a, solutia banal a este
asimptotic stabil a.
b) dac a exist a o valoare proprie cu partea real a strict pozitiv a, solutia banal a este instabil a.
c) dac a toate valorile proprii ale matricei au partea real a negativ a sau nul a, iar pentru cele
cu partea real a zero multiplicitatea algebric a coincide cu multiplicitatea geometric a, solutia banal a
este stabil a si nu asimptotic stabil a.
n practic a se ia = (
0)
i
0a
j
(t, 0))
i,)=1,a
, dac a aceasta nu depinde de t (sistemul este stationar n
prima aproximare).
Probleme
28
5.1. S a se studieze stabilitatea solutiei ecuatiei diferentiale j
t
= r j, j(0) = 1 cu ajutorul
denitiei.
S a se cerceteze stabilitatea solutiei banale pentru urm atoarele ecuatii diferentiale:
5.2. j
tttt
13j
tt
+ 36j = 0
5.3. j
tt
+ 5j
t
= 0
5.4. j
tt
+ 6j
t
+ 5j = 0
5.5. j
tttt
+ 5j
tt
+ 4j = 0
5.6. j
ttt
+ 4j
tt
+ 7j
t
+ 5j = 0
5.7. j
tttt
+j
ttt
5j
tt
15j
t
+ 4j = 0
5.8. j
tttt
+j
ttt
+aj
tt
+/j
t
+aj = 0, a, / R
S a se cerceteze stabilitatea pozitiilor de echilibru pentru urm atoarele sisteme diferentiale
liniare cu coecienti constanti:
5.9.
_
_
_
r
t
= r +.
j
t
= 2j .
.
t
= j .
5.10.
_
_
_
r
t
= 2r j
j
t
= r 2j
.
t
= r + 3j .
5.11.
_
_
_
r
t
= r
j
t
= 2r j
.
t
= r +j .
5.12.
_
_
_
r
t
= r +aj
j
t
= /r j +a.
.
t
= /j .
, a, / R
5.13.
_
_
_
r
t
= r +aj +/.
j
t
= ar j +a.
.
t
= /r aj .
, a, / R
S a se studieze stabilitatea solutiei banale pentru sistemele urm atoare, xnd drept functii
Liapunov polinoame convenabile:
5.14.
_
r
t
= 4r
5
3j
j
t
= 3r 4j
5
5.15.
_
r
t
= r
3
4j
j
t
= 3r j
3
5.16.
_
r
t
= r
5
+ 2j
3
j
t
= r j
3
+j
5
5.17.
_
r
t
= r
3
+j
j
t
= r 3j
3
29
5.18.
_
r
t
= r
5
+j
3
j
t
= r
3
j
5
Utiliznd metoda primei aproxim ari, s a se testeze stabilitatea solutiei banale pentru urm a-
toarele sisteme diferentiale:
5.19.
_
r
t
= 3r + 15j +c
j
1
j
t
= r 2j + 2c
a
2
5.20.
_
r
t
= rcos j +c
j
1
j
t
= r sinj j
5.21.
_
r
t
= 2r + 8 sinhj
j
t
= 2 c
a
3j coshj
5.22.
_
r
t
= sin(r +j)
j
t
= c
a
1
5.23.
_
r
t
= 2rj r +j
j
t
= 5r
4
+j
3
+ 2r 3j
5.24.
_
r
t
= r +aj +j
2
j
t
= /r 3j r
2
, a, / R
S a se determine pozitiile de echilibru si s a se verice dac a sunt stabile:
5.25. j
t
= j
2
3j + 2
5.26.
_
r
t
= r j
j
t
= j
3
4j
5.27.
_
r
t
= (r 2)(j + 1)
j
t
= r
2
+j
2
4
S a se studieze stabilitatea solutiiilor urm atoarelor sisteme diferentiale, efectund mai nti
translatia Liapunov cu o solutie particular a:
5.28.
_
r
t
= j +t
2
j
t
= r + 3t
5.29.
_
r
t
= 2j + sint
j
t
= r 3j
5.30.
_
r
t
= r + 2j +t
j
t
= 2r +j + 1 t
30
Partea II
Solutii
31
Capitolul 1
Ecuatii diferentiale de ordinul I
1.1. Pentru j ,= 0, ecuatia se scrie sub forma
j
0
j
= sinr+cos r+1, adic a
oj
j
= (sinr+cos r+1)dr.
Integrnd vom obtine j (r) = Cc
cos a+sin a+a
. Dreapta j = 0 este solutie singular a a ecuatiei
date.
1.2. Separ am variabilele scriind ecuatia sub forma
2joj
1+j
2
=
2aoa
1+a
2
, care prin integrare conduce la
ln(1 + j
2
) = ln(1 + r
2
) + lnC, C 0. Solutia generala va familia de hiperbole de ecuatie
1 +j
2
= C(1 +r
2
), pentru 0 < C ,= 1. Pentru C = 1, obtinem perechea de drepte r j = 0,
r +j = 0.
1.3. ln[rj[ +r j = C, j = 0.
1.4. arcsinj arctanr = C, j = 1.
1.5. (1 r
2
)(1 j
2
) = C.
1.6. j
2
2r + ln(1 +c
a
) = C.
1.7. j =
Cc
x
Cc
x
1
, j = 0, j = 1.
1.8. j = Cr
_
1 +j
2
.
1.9. cos j = Cc
cos
2
a+a(ln a1)
.
1.10. sinj = C cos r.
1.11. Ecuatia se mai scrie j
t
=
j
2
aja
2
. Cu notatia . =
j
a
rezult a j
t
= . + r.
t
; ecuatia devine
r.
t
=
:
:1
. Obtinem solutia sub forma implicit a r. = Cc
:
, adic a j = Cc
j
r
.
1.12. Rescriem ecuatia sub forma j
t
=
j
2
a
2
aj
si facem substitutia . =
j
a
. Atunci . + r.
t
=
:
2
1:
,
de unde
1:
2:
2
:
d. =
oa
a
. Prin integrare rezult a
1
2
ln[2. 1[ ln[.[ = ln[r[ + ln[C[, ceea ce
conduce la
2:1
:
2
= C
2
r
2
, de unde obtinem 2j r = C
2
rj
2
.
1.13. Cu substitutia
j
a
= ., ecuatia se transform a n
1+
_
:
2
+1
:
_
:
2
+1
d. =
oa
a
, care conduce la ln

_
:
2
+11
:

+
ln[.[ = ln[r[ + ln[C[, care se mai scrie
_
.
2
+ 1 1 =
C
a
, sau
_
r
2
+j
2
r = C.
1.14. j
2
r
2
= Crj
2
.
32
1.15. Dreptele de ecuatii r + j 1 = 0, r j + 3 = 0 se intersecteaz a n (1, 2). Efectund
translatia n = r + 1, = j 2, avem
o
o&
=
oj
oa
si ecuatia se mai scrie
o
o&
=
&+
&
, o ecuatie
omogen a. Not am acum . =

&
. Ecuatia devine .+n.
t
=
1+:
1:
. Rezult a arctan.
1
2
ln(.
2
+1) =
ln[n[ + ln[C[ sau c
arctan :
= Cn
_
.
2
+ 1. Revenind n coordonatele initiale, solutia se scrie
c
arctan
y2
x+1
= C(r + 1)
_
(
j2
a+1
)
2
+ 1.
1.16. Dreptele de ecuatii r+j +1 = 0, r+j 1 = 0 sunt paralele. Not am n acest caz . = r+j, de
unde j
t
= .
t
1 si se obtine .
t
1 =
:+1
:1
, o ecuatie cu variabile separabile. Deci
:1
2:
d. = dr
care conduce la . ln[.[ = 2r +C, sau . = c
:2aC
. Solutia problemei este familia de curbe
de ecuatie r +j = c
jaC
.
1.17. Punctul de intersectie al dreptelor 2r + 4j 2 = 0, 5r j 4 = 0 este (1, 1). Efectu am
substitutia n = r 1, = j 1 si ajungem la
o
o&
=
2&+4
5&
, o ecuatie omogen a. Deci
not am

&
= .; rezult a
5:
:
2
:2
d. =
o&
&
care prin integrare conduce la ln[. 2[ 2 ln[. + 1[ =
ln[n[ + ln[C[, sau . 2 = Cn(. + 1)
2
. Rezult a j 2r + 1 = C(j + r 2)
2
, o familie de
parabole.ce trec prin punctul (1, 1).
1.18. j +
_
j
2
+r
2
= Cr
2
.
1.19. r
2
4rj + 6r + 4j
2
2j 6 = C.
1.20.
a
2
j
2
2
+ 2rj 4r 3j = C.
1.21. Avem 1(r, j) = r
2
+jc
a
, Q(r, j) = j
2
+c
a
+1. Se veric a imediat c a
01
0j
=
0Q
0a
= c
a
. Fix am
(r
0,
j
0
) R
2
si obtinem 1(r, j) =
a
_
a
0
(3r
2
+ j
0
c
a
)dr+
j
_
j
0
(3j
2
+ c
a
+ 1)dj. Rezult a solutia
general a: r
3
+ j
3
+ j(c
a
+ 1) = C. S a remarc am c a functia 1 se poate aa din conditiile
01
0a
= 1,
01
0j
= Q, adic a
01
0a
= 3r
2
+ jc
a
,
01
0j
= 3j
2
+ c
a
+ 1. Prin integrare n raport cu
r obtinem: 1(r, j) =
_
(3r
2
+ jc
a
)dr + 1(j) = 1(r, j) = r
3
+ jc
a
+ 1(j). Din ecuatia a
doua rezult a: c
a
+1
t
(j) = 3j
2
+c
a
+1 = 1
t
(j) = 3j
2
+1. Rezult a 1(j) = j
3
+j, de unde
1(r, j) = r
3
+jc
a
+j
3
+j.
1.22.
a
3
3
+rj j
2
= C.
1.23. r
3
+r
3
lnj j
2
= C.
1.24. Conditia
01
0j
=
0Q
0a
revine la 2jr
3
+ 1 = 2rj
3
+ 1 = rj(r
2
j
2
) = 0. Deci, n orice
domeniu simplu conex 1 din R
2
, care nu contine axele de coordonate si nici prima si a doua
bisectoare, ecuatia Pfa nu satisface conditia de nchidere. Pentru a aa factorul integrant
j impunem conditia
0(j1)
0j
=
0(jQ)
0a
de unde rezult a: j
_
01
0j

0Q
0a
_
+ 1
0j
0j
Q
0j
0a
= 0,adic a
2j(rj)rj(r
2
j
2
) + j
t
(rj)r
2
j
2
(r
2
j
2
) = 0. Notnd t = rj, rezult a ecuatia diferential a
tj
t
(t)+2j(t) = 0, cu solutia j(t) =
C
t
2
. Lund C = 1, obtinem factorul integrant j(rj) =
1
a
2
j
2
.
Atunci solutia general a a ecuatiei initiale va :
a
2
+j
2
2

1
aj
= C.
1.25. Cum 1 =
01
0j
,=
0Q
0a
= 1, c aut am un factor integrant. Dar
@P
@y

@Q
@x
Q
=
2
a
deci putem lua
j doar functie de r. Din conditia
0
0j
((r
2
+ j)j) =
0
0a
(rj) rezult a ecuatia diferential a
2j = rj
t
, cu solutia j(r) =
1
a
2
. Conditiile
01
0a
= 1 +
j
a
2
,
01
0j
=
1
a
, ne dau 1(r, j) = r
j
a
.
Solutia problemei este r
j
a
= C.
1.26. Analog rezult a c a factorul integrant depinde doar de r, j(r) =
1
a
4
, si solutia este
j
2
a
2
a
3
= C.
33
1.27.
@P
@y

@Q
@x
1
=
2
j
, deci j = j(j). Conditia
0
0j
((j + rj
2
)j) =
0
0a
(rj) ne d a 2j + jj
t
= 0, cu
solutia j(j) =
1
j
2
. Curba integral a va
a
j
+
a
2
2
= C.
1.28.
@P
@y

@Q
@x
Q
=
1
a
. C aut am j = j(r). Conditia de nchidere ne conduce la ecuatia diferential a
j + rj
t
= 0. Factorul integrant va j(r) =
1
a
. Relatia
01
0j
= 2j lnr integrat a n raport
cu j ne d a 1(r, j) = j
2
lnr + 1(r). Dar
01
0a
=
j
2
+a
2
_
a
2
+1
a
, de unde 1
t
(r) = r
_
r
2
+ 1 si
1(r) =
1
3
_
(r
2
+ 1)
3
. Obtinem solutia general a j
2
lnr +
1
3
_
(r
2
+ 1)
3
= C.
1.29. j = j(j) =
1
j
2
,
a
2
2
rj
1
j
= C.
1.30. j = j(r) = c
a
, c
a
(r
2
+j
2
) = C.
1.31. j = j(r +j) =
1
a+j
, r
4
+j
4
+ 4r
2
j
2
+ 3rj
3
+ 3r
3
j = C .
1.32. Solutia general a este j(r) = c
R
1
x
oa
(C +
_
rc

R
1
x
oa
dr) = r(C +r) (o familie de parabole care
trec prin origine).
1.33. j (r) = c
a
1 +c
c
x
C.
1.34. j (r) = Cr
2
+C
1
2
.
1.35. j (r) = r
2
c
a
+r
2
C.
1.36. Este o ecuatie liniar a, dar se poate rezolva observnd c a putem scrie (j cos r)
t
= 1, ceea ce
conduce la j cos r = r +C, de unde j =
a+C
cos a
.
1.37. j(r) = Cr
_
r
2
+ 1 +r.
1.38. j(r) = c
a
2
(C +r).
1.39. j(r) = tan
a
2
(C +r).
1.40. j(r) =
c
x
a
(C +r
3
).
1.41. j(r) =
1
sin a
(C +
1
2
c
a
(sinr cos r)).
1.42. Facem substitutia j
1
= . si obtinem j
t
j
2
= .
t
. nlocuind n ecuatia dat a avem: .
t
=

1
a
. r adic a .
t
=
1
a
. +r cu solutia .(r) = r(C +r) si deci j(r) =
1
a(C+a)
.
1.43. Substitutia j
1
= . conduce la j(r) =
3a
2a
3
+3C
.
1.44. Not am
1
j
2
= . si obtinem j
2
(r) =
1
a(C+a
2
)
.
1.45. Prin substitutia j
1
= . se obtine j (r) =
a
_
a
2aC
_
a
.
1.46. j
2
(r) =
1
Cc
x
2
+a
2
+1
.
1.47. j
3
(r) = Cr
3
3r.
1.48. j(r) =
1
cos a
3
_
3 tan a+C
, j(r) = 0.
1.49. j (r) =
1
1+ln a+Ca
, j(r) = 0.
1.50. j
2
(r) =
1
1+Cc
x
2
, j(r) = 0.
34
1.51. j (r) = r
4
(
1
2
ln[r[ +C)
2
, j(r) = 0.
1.52. j
2
(r) = r(C lnr).
1.53. Cu substitutia j =
1
a
+
1
:
rezult a j
t
=
1
a
2

:
0
:
2
, de unde obtinem ecuatia liniar a .
t
=
1
a
. 1,
cu solutia .(r) = r(C lnr). Rezult a j(r) =
1
a
+
1
a(Cln a)
.
1.54. Facem schimbarea j = r +
1
:
. Ecuatia devine r
2
(1
:
0
:
2
) = (r +
1
:
)
2
+r
2
(r +
1
:
) r
3
. Dup a
simplic ari ajungem la .
t
= .(1+
2
a
)
1
a
2
, cu solutia .(r) =
Cc
x
c
x
a
2
. Obtinem j(r) = r+
c
x
a
2
Cc
x
.
1.55. C aut am solutii constante. Rezult a j = 1 sau j = 3. Cum acestea nu sunt liniar independente,
vom putea utiliza doar una dintre ele. Efectu am substitutia j = 1+
1
:
. Ecuatia se transform a
n .
t
+
2
a
.
1
a
= 0, liniar a cu .(r) =
2C+a
2
2a
2
. Solutia general a a ecuatiei date este j = 1+
2a
2
2C+a
2
.
Se observ a c a pentru C = 0 obtinem a doua solutie constant a j = 3.
1.56. C aut am solutia de grad minim de forma j
j
(r) = ar
a
. Rezult a a:r
a1
+ (a: + a)r
a+2
+
2a
2
r
2a+1
+ 1 = 0. Cum termenul liber trebuie s a se anuleze, avem variantele : = 1 sau
: = 2. n primul caz relatia precedent a se mai scrie a + 2ar
3
+ 2a
2
r
3
+ 1 = 0, de unde
a = 1 si solutia particular a va j
j1
(r) = r. Dac a : = 2, rezult a analog a = 1. Am
obtinut astfel j
j2
(r) =
1
a
2
. Cum cele dou a solutii sunt independente, facem schimbarea de
functie . =
jj
p2
jj
p1
=
j
1
x
2
j+a
. Deriv am n raport cu r, tinnd cont c a j, j
j1
, j
j2
satisfac ecuatia
initial a si rezult a .
t
= .
2a
1+a
3
(
1
a
2
+ r) =
2:
a
, cu solutia .(r) =
1
Ca
2
. Obtinem n nal
j(r) =
a+C
Ca
2
1
.
1.57. j
j1
(r) = r + 1, j
j2
(r) = r
2
. Cu schimbarea . =
ja1
j+a
2
se obtine ecuatia .
t
=
:
1a
, cu
solutia .(r) = C(r 1). Rezult a j(r) =
Ca
2
(a1)+a+1
C(a1)1
.
1.58. j (r) =
Ca+ln a
1+Ca
2
.
1.59. j (r) =
1
2a
+
1
a(C+ln[a[)
.
1.60. j (r) = sinr +
1
a+C
.
1.61. j(r) = r
2
+
a
2
Cc
x
2
+
1
2
1.62. j (r) = r +
a
Cln a
.
1.63. j(r) = c
3a
+
a
C+
1
3
ac
3x
+
1
9
c
3x
.
1.64. Cu notatia j
t
= j, ecuatia se scrie j = 2rj + j
2
. Derivnd n raport cu r rezult a j =
2j + 2rj
t
+ 2jj
t
, de unde j
t
=
j
2(a+j)
. Invers am rolul variabilelor. Atunci j
t
=
1
a
0
si
obtinem ecuatia liniar a r
t
=
2
j
r 2 cu solutia r =
1
j
2
(C
2
3
j
3
). Solutia general a sub form a
parametric a este r =
1
j
2
(C
2
3
j
3
), j =
2C
j

1
3
j
2
.
1.65. Substitutia j
t
= j conduce la j = rj + j
2
, de unde prin derivare rezult a j = j + rj
t
+ 2jj
t
.
Asadar j
t
= 0 sau r = 2j. Obtinem j = C si solutia general a j = rC + C
2
(familie de
drepte). Solutia singular a are ecuatiile parametrice r = 2j, j = j
2
si reprezint a parabola
j =
a
2
4
.
35
1.66. Ecuatia se scrie j =
aj
2
+
2a
j
. Prin derivare rezult a j =
j+aj
0
2
+2
jaj
0
j
2
, sau rj
t
(j
2
4) = j
3
4j.
Rezult a j = 2 sau rj
t
= j. n primul caz, nlocuind pe j n ecuatia initial a, rezult a curbele
singulare j(r) = 2r. Ecuatia rj
t
= j conduce la j = Cr, de unde j(r) = C
a
2
2
+ 1. Dar
j =
aj
2
+
2a
j
, de unde solutia general a va j(r) =
Ca
2
2
+
2
C
.
1.67. r(j) =
C+ln[j[
j
2
, j(j) =
2C+2 ln[j[+1
j
.
1.68. 3(Cr j) = C
3
, 9j
2
= 4r
3
.
1.69. r(j) = j(C +
4
3j
3
), j(j) =
1
2
Cj
2
+
8
3j
1.70. r(j) = j(C +
1
j
2
), j(j) =
1
2
Cj
2
+
1
1
lnj.
1.71. Este ecuatie de tip Clairaut. Deriv am n raport cu r si not am j
t
= j; rezult a j = j+rj
t

j
0
j
2
,
de unde solutia particular a va r(j) =
1
j
2
, j(j) =
2
j
, adic a parabola de ecuatia j
2
= 4r.
Solutia general a e dat a de j
t
= 0, care conduce la j(r) = Cr + 1. nlocuind n ecuatia
initial a, se obtine j(r) = Cr +
1
C
.
1.72. Solutia singular a j(r) = r
2
si solutia general a j (r) = Cr
1
4
C
2
.
1.73. Solutiile singulare j(r) = r si solutia general a j (r) =
Ca
2
2
+
1
2C
.
1.74. j(r) = Cr +
_
C
2
+ 1, r
2
+j
2
= 1.
1.75. j(r) = Cr +
C
_
C
2
+1
, r
2
3
+j
2
3
= 1.
1.76. j(r) = Cr +
C
2
C+1
, r
2
+j
2
+ 2rj + 4j = 0.
1.77. Prin derivare implicit a n raport cu r rezult a j +rj
t
= 0 si deci obtinem j
t
=
j
a
.
1.78. Derivnd, obtinemj cos r+(Csinr)j
t
= sinr, de unde C =
j
0
sin asin a+j cos a
j
0
. nlocuind
n ecuatia initial a, rezult a j
t
= j
2
j tanr.
1.79. j
t
= 3j
2
3
.
1.80. Ecuatia se mai scrie r
2
+j
2
= 2Cr, de unde prin derivare n raport cu r se obtine r+jj
t
= C.
Rezult a r
2
+j
2
= 2r(r +jj
t
), sau echivalent j
2
= r
2
+ 2rjj
t
.
1.81. j = rj
t
+
1
j
0
.
1.82. (j
t
)
2
+ 1 = (rj
t
j)
2
.
1.83. j
3
j
t
3r
2
jj
t
+ 3rj
2
r
3
= 0.
1.84. j = rj
t
+
_
1 + (j
t
)
2
1.85. Ecuatia diferentiala a familiei de hiperbole este j
t
=
j
a
. Deci curbele ortogonale vor avea
ecuatia diferential a
1
j
0
=
j
a
, adic a j
t
=
a
j
cu solutia r
2
j
2
= C (o familie de hiperbole
echilatere).
1.86. Derivnd si eliminnd parametrul C, obtinem j
t
j = r. Rezult a ecuatia curbelor ortogonale

1
j
0
j = r, cu solutia r +j = 1 +Cc
j
.
36
1.87. Prin derivare rezult a r

1
3
+ j

1
3
j
t
= 0. Dac a nlocuim pe j
t
cu
1
j
0
, obtinem ecuatia difer-
ential a a traiectoriilor ortogonale si anume j
t
j
1
3
= r

1
3
, care este o ecuatie cu variabile
separabile, cu solutia general a j
4
3
=
4
3
(r
2
3
+C).
1.88. Este duala problemei 1.85.
1.89. Ecuatia diferential a a familiei de cercuri este r + jj
t
= 0.Substituind j
t
cu
1
j
0
, aceasta se
transform a n r
j
j
0
= 0, cu solutia j = Cr, o familie de drepte ce trece prin origine.
1.90. r
2
+j
2
= Cj, o familie de cercuri cu centrul pe Oj si tangente axei Or.
1.91. Se utilizeaz a ecuatia diferential a a familiei de lemniscate de la exercitiul precedent j
3
j
t

3r
2
jj
t
+ 3rj
2
r
3
= 0. nlocuind j
t
cu
1
j
0
, se obtine ecuatia omogen a j
3
3r
2
j +j
t
(r
3

3rj
2
) = 0, cu solutia (r
2
+ j
2
)
2
= Crj, o familie de lemniscate cu axa de simetrie prima
bisectoare.
1.92. r
2
+ 2j
2
= C, o familie de elipse.
1.93. Suprafata de ecuatie ln. + r. + j + 1 = 0, . 0, se parametrizeaz a astfel: r = n, j =
ln n 1, . = , 0, n R. Relatia dj = . dr conduce la ecuatia diferential a liniar a:
o&
o
=
1
2
n
1
2
2
, cu solutia n =
C
_

+
1

, 0. Solutia ecuatiei date se reprezint a parametric

astfel: r =
C
_

+
1

, j = ln
_
C
_

+
1

_
1, 0.
1.94. Prin substitutia r j = ., . = .(r) obtinem j
t
= 1 + .
t
. Substituind n ecuatie, rezult a
.
t
=
3
_
.. Pentru . ,= 0, prin integrare rezult a solutia general a j = r +
_
2
3
(r +C)
3
. Cazul
. = 0 ne d a solutia singular a j(r) = r.
1.95. Ecuatia este de forma 1(r, j
t
) = 0. Suprafata cilindric a r . sin. = 0 are ecuatiile
parametrice r = n + sinn, j = , . = n, n, R. Relatia dj = .dr conduce la ecuatia
o
o&
= n(1 + cos n), cu solutia =
&
2
2
+ nsinn + cos n + C. Solutia general a a ecuatiei date
este: r = n + sinn, j =
&
2
2
+nsinn + cos n +C.
1.96. Ecuatia diferential a este de forma 1(j, j
t
) = 0. Suprafata cilindric a
j
2
:
2
+ j
2
a
2
= 0 are
reprezentarea parametric a: r = n, j = a sin, . = rtan, n R,
_
0,

2
_
. Conditia
dj = .dr conduce la ecuatia diferential a a cos d = rtandn, cu solutia general a: n =
a
_
lntan(

2
) + cos
_
+C. Deci ecuatia dat a initial are solutia general a reprezentat a parametric
astfel : r = a
_
lntan

2
+ cos
_
+ C, j = a sin,
_
0,

2
_
. Pentru C = 0 se obtine curba
numit a tractrice.
1.97. Parametrizarea suprafatei cilindrice j = ln(1+.
2
) este r = n, j = ln(1+
2
), . = . Din relatia
dj = .dr rezult a
2
1+
2
d = dn. O solutie particular a este = 0, iar solutia general a e dat a
de 2 arctan = n+C. Deci ecuatia initial a are solutia general a r = n, j = ln(1 +tan
2
(
&+C
2
))
si solutia singular a j = 0.
1.98. Facem substitutia . =
j1
2a
. Rezult a j
t
= 2(r.
t
+.), care prin nlocuire conduce la o ecuatie cu
variabile separabile 2r.
t
= 1 +.
2
, cu solutia 2 arctan(.) = ln[r[ +C. Rezult a curba integral a
sub form a implicit a 2 arctan(
j1
2a
) = ln[r[ +C.
1.99. Substitutia r + j = . conduce la o ecuatie cu variabile separabile .
t
= .
2
1, de unde
:1
:+1
= Cc
2a
si j(r) =
Cc
2x
+1
Cc
2x
1
r.
1.100. Prin schimbarea variabilelor se obtine o ecuatie liniar a cu solutia r(j) = j
2
(C +j).
37
1.101. Schimbnd rolul variabilelor, se obtine o ecuatie de tip Bernoulli, cu solutia r
2
(C j
2
(lnj
1
2
)) = j.
1.102. Metoda aproximatiilor succesive pentru problema Cauchy j
t
=)(r, j), j(r
0
) = j
0
, con-
st a n construirea sirului de functii (j
a
)
a0
cu formula de recurent a j
0
(r) = j
0
, j
a
(r) =
j
0
+
_
a
a
0
)(t, j
a1
(t))dt. n cazul de fat a, obtinem j
0
= 2, j
1
(r) =
a
3
3
2r + 2, j
2
(r) =

a
4
12
+
a
3
3
+r
2
2r + 2.
1.103. j
0
= 0, j
1
(r) =
1
2
r
2

1
2
, j
2
(r) =
a
5
16
+
3
4
r
2

1
4
lnr
11
16
1.104. j
0
= 0, j
1
(r) = r

2
, j
2
(r) = r

2
+rcos r sinr + 1
1.105. j
0
= 0, j
1
(r) =
2
3
r
_
r, j
2
(r) =
1
9
r
4
+
2
3
r
_
r
1.106. j
0
= 0, j
1
(r) =
1
3
r
3
, j
2
(r) =
1
7
r
7
+
1
3
r
3
1.107. Functia ) :R
2
R, )(r, j) = 2r(j + 1) satisface conditiile teoremei de existent a si unic-
itate pentru problema Cauchy pentru [r[ _ a, [j[ _ /: este continu a si lipschitzian a n j:
[)(r, j
1
) )(r, j
2
)[ _ 2a [j
1
j
2
[. Rezult a ' = sup
[a[o,[j[b
[)(r, j)[= 2a(/ + 1). Sirul aproxi-
matiilor succesive pe intervalul [/; /] cu / = min(a,
b
A
) este j
0
= 0, j
a
(r) =
_
a
0
2t(j
a1
(t) +
1)dt, : _ 1. Atunci j
1
(r) = r
2
, j
2
(r) =
a
4
2
+ r
2
si prin inductie rezult a j
a
(r) =
a
2n
a!
+
... +
a
6
3!
+
a
4
2!
+ r
2
. Stim c a sirul aproximatiilor succesive este uniform convergent la solutia
problemei Cauchy, de unde obtinem j(r) = lim
ao
j
a
(r) = c
a
2
1, pentru r [/; /].
1.108. Pentru [r[ _ a, [j[ _ /, rezult a c a problema Cauchy are solutie unic a n intervalul [/; /]
cu / = min(a,
b
1+ob
). Sirul aproximatiilor succesive este j
0
= 0, j
a
(r) =
_
a
0
(1 + tj
a1
(t))dt,
: _ 1. Atunci j
1
(r) = r, j
2
(r) =
a
3
3
+r
2
si prin inductie rezult a j
a
(r) =
a
2n1
135...(2a1)
+... +
a
5
135
+
a
3
13
+r. Rezult a c a solutia problemei Cauchy va j(r) =

a1
a
2n1
135...(2a1)
.
1.109. Fie [r[ _ a, [j[ _ /. Atunci )(r, j) = 1 j
2
+r
2
este continu a, lipschitzian a n j si m arginit a
de ' = sup
[a[o,[j[b
[)(r, j)[= 1+a
2
+/
2
. Conform teoremei de existent a si unicitate, problema
Cauchy va avea solutie unic a pentru [r[ _ / =min(a,
b
1+o
2
+b
2
) < 1, dat a de limita sirului
j
0
= 0, j
a
(r) =
_
a
0
(j
2
a1
(t) + t
2
)dt, : _ 1. Se obtin j
1
(r) = r +
a
3
3
, j
2
(r) = r
2a
5
15

a
7
63
si inductiv j
a
(r) = r + cr
2a+1
((c + /r
2
) + ..). Cum [r[ _ /< 1, iar sirul aproximatiilor
succesive este uniform convergent, rezult a j(r) = lim
ao
j
a
(r) = r.
1.110. Analog rezult a j
a
(r) =
a
1!
+..... +
a
n
a!
si j(r) = lim
ao
j
a
(r) = c
a
1.
38
Capitolul 2
Ecuatii diferentiale de ordin superior
2.1. Integr am de dou a ori succesiv si obtinem j
t
=
a
2
2
cos r +C
1
, j =
a
3
6
sinr +C
1
r +C
2
.
2.2. Not am . = j
t
. Rezult a ecuatia liniar a .
t
= 2. cot r + sin
3
r, cu solutia .(r) = C
1
sin
2
r
sin
2
rcos r. Deci j (r) =
C
1
4
(2r sin2r)
1
3
sin
3
r +C
2
.
2.3. Este o ecuatie autonom a. Not am j
t
= j(j), atunci j
tt
= j
t
(j)j
t
= j
t
j si ecuatia se scrie
j
t
=
j
j
+
j ln j
j
, de tip Bernoulli. Facem schimbarea j
2
= . si ajungem la ecuatia liniar a
.
t
=
2
j
. +2j lnj cu solutia .(j) = j
2
(C
1
+ln
2
j). Rezult a j(j) = j
_
C
1
+ ln
2
j care conduce
la ecuatia cu variabile separabile j
t
= j
_
C
1
+ ln
2
j. Prin integrare, aceasta conduce la
ln(lnj +
_
C
1
+ ln
2
j) = r +C
2
, sau lnj =
1
2
_
c
a+C
2
C
1
c
(a+C
2
)
_
.
2.4. Din nou j
t
= j(j) conduce la jj
t
j = j
2
. Se obtin solutia particular a j = 0, care ne d a j = C,
si ecuatia jj
t
= j, cu solutia j = C
1
j. Aceasta din urm a conduce la j
t
= C
1
j, de unde
j(r) = C
2
c
C
1
a
.
2.5. Substitutia j
t
= j(j) conduce la ecuatia cu variabile separabile
jj
0
j
2
+1
=
1
j
, cu solutia j
2
+1 =
C
1
j
2
, de unde j
t
=
_
C
1
j
2
j
. Integrnd, rezult a
_
C
1
j
2
= ((r + C
2
). Solutia problemei
este familia de cercuri (r +C
2
)
2
+j
2
= C
1
.
2.6. Este o ecuatie de forma 1(r,
j
0
j
,
j
00
j
) = 0, Curba j = 0 este o solutie singular a. Pentru j ,= 0,
schimbarea de functie . =
j
0
j
ne conduce la j
tt
= .
t
j + .
2
j si nlocuind n ecuatie obtinem
.
t
=
:
a
2.
2
, o ecuatie de tip Bernoulli. Not am
1
:
= n si obtinem ecuatia liniar a n
t
=
1
a
n+2,
cu solutia n(r) =
C
1
+a
2
a
. Deci .(r) =
a
C
1
+a
2
si
j
0
j
=
a
C
1
+a
2
,de unde solutia general a va
j(r) = C
2
_
C
1
+r
2
. Se observ a c a solutia j = 0 se reg aseste pentru C
2
= 0.
2.7. Ca n exercitiul precedent, substitutia j
t
= j. transform a ecuatia n .
t
=
12a:
a
2
. Este o
ecuatie liniar a cu solutia .(r) =
C
1
+a
a
2
. Revenind, obtinem ecuatia cu variabile separabile
j
0
j
=
C
1
+a
a
2
. Solutia general a va j(r) = C
2
rc

C
1
x
.
2.8. Not am j
t
= j.; rezult a j = C
2
c
C
1
x
2
2
.
2.9. Substitutia j
t
= j. conduce la j (r) = c
a
3
+C
1
a+C
2
.
2.10. Este o ecuatie de tip 1(j, rj
t
, r
2
j
tt
) = 0. Not am r = c
t
. Atunci
oj
oa
=
oj
ot

ot
oa
=
1
a
oj
ot
si
o
2
j
oa
2
=
1
a
2
oj
ot
+
1
a
o
2
j
ot
2
1
a
=
1
a
2
(
o
2
j
ot
2

o:
ot
). nlocuind, ajungem la j
o
2
j
ot
2
2j
oj
ot
+ (
oj
ot
)
2
= 0, o
ecuatie autonom a. Facem schimbarea de functie
oj
ot
= j(j). Rezult a jjj
t
2jj + j
2
= 0
39
liniar a cu solutia j(j) =
C
1
+j
2
j
, de unde
joj
C
1
+j
2
= dt. Integrnd, obtinem C
1
+ j
2
= C
2
c
2t
.
Solutia va famila de conice C
1
+j
2
= C
2
r
2
.
2.11. Substitutia r = c
t
conduce la j
o
2
j
ot
2
2(
oj
ot
)
2
+j
oj
ot
= 0. Punem
oj
ot
= j(j) si obtinem j
t
=
2
j
j1,
cu solutia j(j) = C
1
j
2
+ j. Deci
oj
C
1
j
2
+j
= dt si ln[j[ ln[C
1
j + 1[ = t + ln[C
2
[. Solutia
poate scris a atunci
j
C
1
j+1
= C
2
r.
2.12. Not am j
t
= . si obtinem ecuatia autonom a.(1 +.
2
).
tt
= 3.(.
t
)
2
. Acum .
t
= j(.) conduce la
(1 +.
2
)j
t
j = 3.j
2
, cu solutia singular a j = 0, j(r) = C
1
r +C
2
, sau j
t
=
3:
1+:
2
j. Aceasta din
urm a admite solutia j(.) = C
3
_
(1 +.
2
)
3
. Rezult a .
t
= C
3
_
(1 +.
2
)
3
,
:
_
1+:
2
= C
3
r + C
4
,
de unde j
t
=
C
3
a+C
4
_
1(C
3
a+C
4
)
2
si j(r) = (
_
1(C
3
a+C
4
)
2
C
3
+ C
5
(pentru C
3
= 0 se reg aseste ca
solutie familia dreptelor din plan neparalele cu Oj, j(r) = C
1
r + C
2
). Aceasta din urm a se
mai poate scrie (r +
C
3
C
4
)
2
+ (j C
5
)
2
=
1
C
2
3
, ecuatia general a a unei familii de cercuri.
2.13. r = c
t
, rezult a j
2
(r) = r
2
(C
1
r
2
+C
2
).
2.14. Cu substitutia
j
a
= ., obtinem ecuatia r
2
.
tt
+2r.
t
+(r.
t
)
3
= 0. Not am acum r = c
t
si rezult a
o
2
:
ot
2
+
o:
ot
+ (
o:
ot
)
3
= 0, de unde
o:
ot
=
C
1
_
c
2t
C
2
1
. Atunci .(r) = arcsin
C
1
a
+ C
2
, care conduce
la solutia j(r) = r(C
2
arcsin
C
1
a
).
2.15. mp artind ecuatia la r
2
, mai putem scrie (1 + (
j
a
)
2
)j
tt
= (1 + (j
t
)
2
)(
j
a
)
t
, sau echivalent
j
00
1+(j
0
)
2
=
(
y
x
)
0
(1+(
y
x
)
2
)
. Prin integrare ajungem la arctan(j
t
) = arctan(
j
a
)+C
1
, o ecuatie omogen a.
Efectund acum substitutia
j
a
= ., rezult a .
t
=
tan C
1
(1+:
2
)
a(1: tan C
1
)
. Obtinem n nal 2 arctan(
j
a
) =
tanC
1
ln(r
2
+j
2
) +C
2
.
2.16. Not am
j
c
2x
= . == j = c
2a
., j
t
= 2c
2a
. + c
2a
.
t
, j
tt
= 4c
2a
. + 4c
2a
.
t
+ c
2a
.
tt
. nlocuind n
ecuatie obtinem r.
tt
+ .
t
(3r 1) = 0, de unde
:
00
:
0
= 3 +
1
a
. Prin integrare rezult a ln[.
t
[ =
3r +ln[r[ +ln[C
1
[, .
t
= C
1
rc
3a
. Atunci .(r) =
_
C
1
rc
3a
dr =
C
1
9
c
3a
(3r + 1) +C
2
si
j(r) = c
2a
.(r) =
C
1
9
c
a
(3r + 1) +C
2
c
2a
.
2.17. Determin am mai nti solutia general a pentru ecuatia omogen a rj
tt
(r + 1)j
t
+j = 0. Cu
substitutia . =
j
c
x
obtinem j = c
a
., j
t
= c
a
. + c
a
.
t
, j
tt
= c
a
. + 2c
a
.
t
+ c
a
.
tt
, iar ecuatia
devine r.
tt
+(r1).
t
= 0 ==
:
00
:
0
=
1
a
1. Solutia acesteia va .
t
= C
1
rc
a
, de unde .(r) =
_
C
1
rc
a
dr = C
1
c
a
(r + 1)+C
2
. Solutia general a e dat a de j(r) = c
a
.(r) = C
1
(r + 1)+
C
2
c
a
. Aplic am acum metoda variatiei constantelor: c aut am j(r) = C
1
(r) (r + 1)+C
2
(r)c
a
,
unde functiile C
1
si C
2
satisfac sistemul: C
t
1
(r) (r + 1)+C
t
2
(r)c
a
= 0, C
t
1
(r)+C
t
2
(r)c
a
= r.
Rezult a C
t
1
(r) = 1, C
t
2
(r) = (r+1)c
a
, de unde C
1
(r) = r+1
1
, C
2
(r) = (r+2)c
a
+1
2
.
Deci j(r) = (r +1
1
)(r + 1) + ((r + 2)c
a
+1
2
)c
a
= 1
1
(r + 1) +1
2
c
a
r
2
2r + 2.
2.18. Prin substitutia j(r) =
:(a)
a
2
+1
, ecuatia devine .
tt
= 0, cu solutia .(r) = C
1
r + C
2
. Rezult a
j (r) =
C
1
+C
2
a
1+a
2
.
2.19. Proced am ca la exercitiul 2.17. C aut am mai nti solutia ecuatiei omogene, prin substitutia
j(r) =
:(a)c
x
a
. nlocuind n rj
tt
+ 2j
t
rj = 0, se obtine .
tt
+ 2.
t
= 0, de unde
:
00
:
0
=
2, cu solutia .(r) = C
1
c
2a
+ C
2
. Deci j(r) =
C
1
c
x
+C
2
c
x
a
este solutie pentru ecuatia
omogen a. Aplic am acum metoda variatiei constantelor si c aut am o solutie de forma j(r) =
C
1
(r)
c
x
a
+ C
2
(r)
c
x
a
, unde functiile C
1
si C
2
satisfac sistemul: C
t
1
(r)
c
x
a
+ C
t
2
(r)
c
x
a
= 0,
C
t
1
(r)
c
x
(a1)
a
2
+C
t
2
(r)
c
x
(a1)
a
2
=
2
a
. Rezolvnd sistemul, obtinem C
t
1
(r) = c
a
, C
t
2
(r) = c
a
,
40
de unde C
1
(r) = c
a
+1
1
, C
2
(r) = c
a
+1
2
. Deci j(r) = (c
a
+1
1
)
c
x
a
+(c
a
+1
2
)
c
x
a
=
1
1
c
x
+1
2
c
x
a

2
a
.
2.20. j(r) = 1
1
r +1
2
(r
3
2)
a
7
2
+r
4
+ 4r
3
8r.
2.21. j (r) = 1
1
r
3
+1
2
_
r
2
+r
3
lnr
_
+r
4

a
5
2
lnr +
a
5
4
+
a
2
2
(r
2
+r
3
lnr).
2.22. j(r) = C
1
r +C
2
c
2a
+r
2
+
1
4
.
2.23. j(r) = C
1
r +C
2
(r
2
1) +c
a
(r 1)
2
.
2.24. j(r) = C
1
rc
a
+C
2
rc
a
+c
a
.
2.25. Substitutia
j
_
a
cos a
= . conduce la .
tt
cos r 2.
t
sinr = 1, de unde .(r) = C
1
tanr +C
2
+
1
cos a
.
Rezult a j(r) =
1
_
a
(C
1
sinr +C
2
cos r + 1).
2.26. Cu notatia r = sint avem
oj
ot
= j
t
cos t,
o
2
j
ot
2
= j
tt
cos
2
t j
t
sint si ecuatia se transform a n
o
2
j
ot
2
a
2
j = 0, o ecuatie liniar a cu coecienti constanti, cu solutia j(t) = C
1
c
ot
+C
2
c
ot
. Se
obtine n nal j(r) = C
1
c
o arcsin a
+C
2
c
o arcsin a
.
2.27. r = sint,
o
2
j
ot
2
+a
2
j = 0, j(r) = C
1
cos(a arcsinr) +C
2
sin(a arcsinr).
2.28. Cu notatia r = sinht avem
oj
ot
= j
t
cosht,
o
2
j
ot
2
= j
tt
cosh
2
t +j
t
sinht si ecuatia se transform a
n
o
2
j
ot
2
a
2
j = 0, cu solutia j(t) = C
1
c
ot
+C
2
c
ot
. Se obtine n nal j(r) = C
1
(r+
_
r
2
+ 1)
o
+
C
2
(r +
_
r
2
+ 1)
o
.
2.29. Din r = tant rezult a
oj
ot
= j
t
(1 + tan
2
t),
o
2
j
ot
2
= j
tt
(1 + tan
2
t)
2
+ 2j
t
tant(1 + tan
2
t) si
ecuatia devine
o
2
j
ot
2
+ 4j = tant, care admite solutia (vezi ex. 2.59) j(t) = C
1
cos 2t +
C
2
sin2t
1
2
t cos 2t +
1
2
sin2t ln[cos t[. Revenind la notatiile initiale, solutia va j(r) =
1
1+a
2
(C
1
(1 r
2
) + 2C
2
r)
1
2(1+a
2
)
(arctanr(1 r
2
) rln(1 +r
2
)).
2.30. Scriem c a wronskianul functiilor j, j
1
, j
2
este nul, adic a

j cos
2
r sin
2
r
j
t
sin2r sin2r
j
tt
2 cos 2r 2 cos 2r

= 0. Din
dezvotlarea determinantului se obtine ecuatia j
tt
sin2r 2j
t
cos 2r = 0.
2.31. r
4
j
tt
4r
3
j
t
+ 6r
2
j = 0
2.32. rj
tt
(sinr +rcos r) + sinr(2 +r
2
)j
t
j(2 cos r rsinr) = 0.
2.33. 4r
2
j
tt
4rj
t
+ (4r
2
+ 3)j = 0
2.34. ln
2
r j
tt
2rlnr j
t
+ (2 +r
2
lnr)j = 0.
2.35. Ecuatia caracteristic a este `
3
`
2
4`+4 = 0, cu r ad acinile `
1
= 1, `
2
= 2, `
3
= 2. Atunci
solutia general a a ecuatiei va j(r) = C
1
c
a
+ C
2
c
2a
+ C
3
c
2a
. Punnd conditiile j (0) = 3,
j
t
(0) = 1, j
tt
(0) = 9 rezult a C
1
= C
2
= C
3
= 1, de unde j(r) = c
a
+c
2a
+c
2a
.
2.36. Ecuatia caracteristic a `
4
4`
3
+ 7`
2
6` + 2 = 0, cu r ad acinile `
1
= 1 dubl a si `
2,3
= 1 i
complexe simple. Se obtine j (r) = C
1
c
a
+ C
2
c
a
r + C
3
c
a
sinr + C
4
c
a
cos r. Din conditiile
initiale j (0) = 1, j
t
(0) = 0, j
tt
(0) = 2, j
ttt
(0) = 3 rezult a C
1
= 0, C
2
= 1, C
3
= 2,
C
4
= 1, deci j (r) = c
a
r + 2c
a
sinr c
a
cos r.
2.37. Din `
4
+4`
3
+14`
2
+20`+25 = 0, rezult a r ad acinile duble `
1
= 1+2i, `
2
= 12i. Solutia
ecuatiei diferentiale va j(r) = C
1
c
a
cos 2r+C
2
c
a
sin2r+C
3
rc
a
cos 2r+C
4
rc
a
sin2r.
41
2.38. Ecuatia caracteristic a este `
2
7` 8 = 0, cu r ad acinile `
1
= 8, `
2
= 1. Atunci solutia
ecuatiei omogene va j
c
(r) = C
1
c
8a
+ C
2
c
a
. Cum ` = 0 nu este r ad acin a a ecuatiei
caracteristice, c aut am pentru ecuatia neomogen a o solutie particular a de forma j
j
(r) = ar+/,
j
t
j
(r) = a, j
tt
j
(r) = 0. Punnd conditia ca j
j
s a verice ecuatia neomogen a obtinem a = 1,
/ = 1. Solutia ecuatiei initiale este j (r) = 1 r +C
1
c
a
+C
2
c
8a
.
2.39. Ecuatia caracteristic a este `
3
6`
2
+ 12` 8 = 0, cu r ad acina ` = 2 tripl a. Atunci
j
c
(r) = C
1
c
2a
+ C
2
rc
2a
+ C
3
r
2
c
2a
este solutia general a a ecuatiei omogene. C aut am o
solutie particulare de forma j
j
(r) = r
3
c
2a
(ar +/) (deoarece ` = 2 este r ad acin a tripl a). Din
conditia ca j
j
s a verice ecuatia neomogen a obtinem a =
1
6
si / = 0. Solutia general a a
ecuatiei date va j (r) =
1
6
r
4
c
2a
+C
1
c
2a
+C
2
c
2a
r
2
+C
3
rc
2a
.
2.40. Din `
3
`
2
` + 1 = 0 rezult a `
1
= 1 r ad acin a dubl a si `
2
= 1. Atunci j
c
(r) =
C
1
c
a
++C
2
c
a
r+C
3
c
a
. Deoarece ` = 1 este r ad acin a dubl a, c aut am o solutie particular a de
forma j
j
(r) = Cr
2
c
a
, Se obtine C = 1 si j (r) = j
j
(r)+j
c
(r) = r
2
c
a
+C
1
c
a
+C
2
c
a
+C
3
c
a
r.
2.41. `
2
+ ` 2 = 0, `
1
= 1, `
2
= 2, j
c
(r) = C
1
c
a
+ C
2
c
2a
. C aut am solutia particular a
de forma j
j
(r) = 1
1
cos 2r + 1
2
sin2r. Rezult a 1
1
=
2
5
, 1
2
=
6
5
, si solutia general a
j (r) =
2
5
cos 2r
6
5
sin2r +C
1
c
a
+C
2
c
2a
.
2.42. `
2
+ 2` + 2 = 0, `
1,2
= 1 i, j
c
(r) = c
a
(C
1
cos r +C
2
sinr). C aut am solutia particular a
de forma j
j
(r) = rc
a
(1
1
cos r + 1
2
sinr). Rezult a 1
1
=
1
2
, 1
2
= 0, si solutia general a
j (r) =
1
2
rc
a
cos r +C
1
c
a
cos r +C
2
c
a
sinr.
2.43. j (r) = 1 +C
1
c
a
+C
2
c
a
r +C
3
c
a
sinr +C
4
c
a
cos r.
2.44. j (r) = rc
2a
+C
1
c
2a
+C
2
c
a
cos
_
2r +C
3
c
a
sin
_
2r.
2.45. Solutia ecuatiei omogene este j
c
(r) = C
1
c
a
+C
2
rc
a
. Pentru determinarea solutiei partic-
ulare, aplic am principiul superpozitiei: determin am solutia particular a ca o sum a de solutii,
corespunz atoare ecuatiilor neomogene n care membrul drept are doar un singur termen. n
cazul de fat a, descompunem problema n j
tt
+ 2j
t
+ j = c
a
cos r si j
tt
+ 2j
t
+ j = rc
a
.
Pentru prima ecuatie c aut am o solutie de forma j
1
(r) = c
a
(a cos r + / sinr) si rezult a
j
1
(r) = c
a
cos r. Pentru cea de-a doua, lu am j
2
(r) = r
2
c
a
(ar + /) si determin am
j
2
(r) =
1
6
c
a
r
3
. Rezult a n nal j (r) = c
a
cos r +
1
6
c
a
r
3
+C
1
c
a
+C
2
rc
a
.
2.46. j (r) = 1 +r
4
c
a
+C
1
c
a
+C
2
rc
a
+C
3
c
a
.
2.47. j (r) = c
a
+rc
a
+C
1
c
a
cos r +C
2
c
a
sinr.
2.48. j (r) = r
2
+rsinr +rc
a
+C
1
sinr +C
2
cos r +C
3
c
a
+C
4
c
a
.
2.49. j(r) = r
3
c
a
+C
2
c
a
+C
3
rc
a
+ 3.
2.50. Ecuatia caracteristic a `
2
+3` +2 = 0 are r ad acinile `
1
= 1, `
2
= 2, deci solutia general a
a ecuatiei liniare omogene este j
c
(r) = C
1
c
a
+C
2
c
2a
. C aut am solutia ecuatiei neomogene
de forma j(r) = C
1
(r)c
a
+ C
2
(r)c
2a
, si determin am pe C
1
, C
2
punnd conditia ca j
s a verice ecuatia neomogen a. Aceasta revine la C
t
1
(r)c
a
+ C
t
2
(r)c
2a
= 0, C
t
1
(r)c
a

2C
t
2
(r)c
2a
=
1
c
x
+1
. Rezult a C
t
2
(r) =
c
2x
c
x
+1
si C
t
2
(r) =
c
x
c
x
+1
, de unde C
1
(r) = ln(c
a
+1)+1
1
,
C
2
(r) = c
a
ln(c
a
+ 1) + 1
2
. Solutia general a va j(r) = c
a
ln(c
a
+ 1) + 1
1
c
a
+ c
a

c
2a
ln(c
a
+ 1) +1
2
c
2a
.
2.51. `
2
+ 1 = 0, `
1,2
= i si solutia general a a ecuatiei omogene este j
c
(r) = C
1
cos r + C
2
sinr.
C aut am solutia general a a ecuatiei date sub forma j(r) = C
1
(r) cos r +C
2
(r) sinr, unde C
1
si C
2
se obtin din sistemul algebric C
t
1
(r) cos r+C
t
2
(r) sinr = 0, C
t
1
(r) sinr+C
t
2
(r) cos r =
42
1
cos a
. Se obtine C
t
1
(r) = tanr, C
t
2
(r) = 1, de unde C
1
(r) = ln[cos r[ +1
1
, C
2
(r) = r+1
2
.
Solutia general a a ecuatiei neomogene va j(r) = cos rln[cos r[+1
1
cos r+rsinr+1
2
sinr.
Dar j(0) = 0, j
t
(0) = 2, de unde rezult a 1
1
= 0, 1
2
= 2 si j(r) = rsinr + ln[cos r[ cos r +
2 sinr.
2.52. j(r) =
1
2
c
a
ln
_
1 +c
2a
_
+c
2a
arctan(c
a
) +1
1
c
a
+1
2
c
2a
.
2.53. Solutia ecuatiei omogene este j
c
(r) = C
1
c
a
_
2
+ C
2
c
a
_
2
. Pentru determinarea solutiei gen-
erale, aplic am metoda variatiei constantelor si c aut am j(r) de forma C
1
(r)c
a
_
2
+C
2
(r)c
a
_
2
,
unde C
1
si C
2
sunt functii derivabile ce veric a relatiile C
t
1
(r)c
a
_
2
+ C
t
2
(r)c
a
_
2
= 0,
_
2C
t
1
(r)c
a
_
2

_
2C
t
2
(r)c
a
_
2
= 4r
2
c
a
2
. Prin rezolvarea sistemului, rezult a C
t
1
(r) =
_
2r
2
c
a
2
a
_
2
si C
t
2
(r) =
_
2r
2
c
a
2
+a
_
2
. Atunci
C
1
(r) =
_
2
_
r
2
c
a
2
a
_
2
dr =
_
r(r
_
2 1)c
a
2
a
_
2
dr +
_
rc
a
2
a
_
2
dr
=
1
_
2
rc
a
2
a
_
2

1
_
2
_
c
a
2
a
_
2
dr +
_
rc
a
2
a
_
2
dr
=
1
_
2
rc
a
2
a
_
2
+
1
_
2
_
(
_
2r 1)c
a
2
a
_
2
dr
=
1
_
2
rc
a
2
a
_
2
+
1
2
c
a
2
a
_
2
+1
1
si analog C
2
(r) =
1
_
2
rc
a
2
+a
_
2
+
1
2
c
a
2
+a
_
2
+1
2
. Deci
j(r) = (
1
_
2
rc
a
2
a
_
2
+
1
2
c
a
2
a
_
2
+1
1
)c
a
_
2
+ (
1
_
2
rc
a
2
+a
_
2
+
1
2
c
a
2
+a
_
2
+1
2
)c
a
_
2
= c
a
2
+1
1
c
a
_
2
+1
2
c
a
_
2
2.54. `
3
+ `
2
= 0, `
1,2
= 0, `
3
= 1, deci vom c auta solutia de forma j(r) = C
1
(r) + C
2
(r)r +
C
3
(r)c
a
, unde C
1
, C
2
si C
3
sunt solutii pentru sistemul C
t
1
(r) + C
t
2
(r)r + C
t
3
(r)c
a
= 0,
C
t
2
(r) C
t
3
(r)c
a
= 0, C
t
3
(r)c
a
=
a1
a
2
. Obtinem C
t
3
(r) =
a1
a
2
c
a
, C
t
2
(r) =
a1
a
2
, C
t
1
(r) =
1a
2
a
2
. Atunci C
1
(r) =
1
a
r + 1
1
, C
2
(r) = lnr +
1
a
+ 1
2
si C
3
(r) =
_
a1
a
2
c
a
dr =
_
c
x
a
dr
_
c
x
a
2
dr =
c
x
a
+
_
c
x
a
2
dr
_
c
x
a
2
dr =
c
x
a
+ 1
3
. Deci solutia general a va j(r) =

1
a
r +1
1
+ (lnr +
1
a
+1
2
)r + (
c
x
a
+1
3
)c
a
= 1
1
+1
2
r +1
3
c
a
+rlnr + 1 r.
2.55. j (r) = c
a
_
4 r
2
+rc
a
arcsin
a
2
+1
1
c
a
+1
2
rc
a
.
2.56. j(r) = C
1
c
a
+C
2
c
a
+
1
a
.
2.57. j(r) = C
1
c
3a
+C
2
rc
3a
+
1
a
.
2.58. j(r) = C
1
c
a
+C
2
rc
a
+
4
5
c
a
(
_
r + 1)
5
.
2.59. j(r) = C
1
cos 2r +C
2
sin2r
1
2
rcos 2r +
1
2
sin2rln[cos r[.
2.60. Prin substitutia r = c
t
, functia j(r) trece n .(t) = j(c
t
). Prin deriv ari succesive avem:
j
t
(r) =
o:
ot
ot
oa
=
o:
ot
c
t
,
j
tt
(r) =
d
dr
(
d.
dt
c
t
) =
d
dr
(
d.
dt
)c
t

d.
dt
c
2t
=
d
2
.
dt
2
c
2t

d.
dt
c
2t
= (
d
2
.
dt
2

d.
dt
)c
2t
43
care prin nlocuire n ecuatia dat a conduc la
o
2
:
ot
2
2
o:
ot
3. = 0, o ecuatie liniar a omogen a.
Cum ecuatia caracteristic a asociat a `
2
2` 3 = 0 are r ad acinile `
1
= 3, `
2
= 1, solutia
general a a ecuatiei diferentiale liniare va .(t) = C
1
c
3t
+C
2
c
t
, adic a j(r) = C
1
r
3
+
C
2
a
.
2.61. Schimbarea de variabil a r = c
t
conduce la ecuatia diferential a liniar a neomogen a
o
2
:
ot
2
3
o:
ot
+
2. = c
t
. Ecuatia caracteristic a `
2
3` +2 = 0 are r ad acinile `
1
= 1, `
2
= 2 si atunci solutia
general a a ecuatiei liniare omogene asociate este .
c
(t) = C
1
c
t
+ C
2
c
2t
. C aut am o solutie
particular a pentru ecuatia liniar a neomogen a de forma .
j
(t) = Ctc
t
. nlocuind n ecuatie,
obtinemC = 1, adic a solutia ecuatiei neomogene este .(t) = .
c
(t)+.
j
(t) = C
1
c
t
+C
2
c
2t
2tc
t
si solutia ecuatiei initiale va j (r) = C
1
r +C
2
r
2
rlnr.
2.62. Prin mp artirea cu r se obtine o ecuatie de tip Euler, deci efectu am schimbarea de variabil a
r = c
t
; atunci j(c
t
) = .(t) si ajungem la ecuatia diferential a liniar a neomogen a
o
2
:
ot
2
+3
o:
ot
+2. =
c
t
. R ad acinile ecuatiei caracteristice sunt `
1
= 1, `
2
= 2, iar .
c
(t) = C
1
c
t
+C
2
c
2t
este
solutia ecuatiei omogene asociate.Pentru determinarea unei solutii particulare pentru ecuatia
omogen a, tinem cont c a ` = 1 este r ad acin a a ecuatiei caracteristice; atunci .
j
(t) = Ctc
t
si prin nlocuire n ecuatia neomogen a obtinem C = 1. Rezult a c a solutia ecuatiei neomogene
este .(t) = .
c
(t) + .
j
(t) = C
1
c
t
+ C
2
c
2t
+ tc
t
, iar solutia ecuatiei initiale va j (r) =
C
1
a
+
C
2
a
2
+
ln a
a
.
2.63. j (r) =
C
1
a
+
C
2
a
2

cos a
a
2
.
2.64. Facem schimbarea de variabil a r = c
t
, functia j(r) trece n .(t) = j(c
t
) si obtinem j
t
(r) =
o:
ot
ot
oa
=
o:
ot
c
t
, j
tt
(r) = (
o
2
:
ot
2

o:
ot
)c
2t
si
j
ttt
(r) =
d
dr
_
(
d
2
.
dt
2

d.
dt
)c
2t
_
=
d
dr
(
d
2
.
dt
2

d.
dt
)c
2t
2(
d
2
.
dt
2

d.
dt
)c
3t
= (
d
3
.
dt
3

d
2
.
dt
2
)c
3t
2(
d
2
.
dt
2

d.
dt
)c
3t
= (
d
3
.
dt
3
3
d
2
.
dt
2
+ 2
d.
dt
)c
3t
Ecuatia se transform a n .
ttt
3.
tt
+4.
t
2. = tc
t
. Ecuatia caracteristic a `
3
3`
2
+4`2 = 0
are r ad acinile `
1
= 1, `
2,3
= 1 i. Prin urmare, solutia general a a ecuatiei omogene este
.
c
(t) = C
1
c
t
+ C
2
c
t
cos t + C
3
c
t
sint. O solutie particular a pentru ecuatia neomogen a este
de forma .
j
(t) = tc
t
(at + /), si obtinem a =
1
2
, / = 0. Deci solutia ecuatiei neomogene
va .(t) = .
c
(t) + .
j
(t) = C
1
c
t
+ C
2
c
t
cos t + C
3
c
t
sint +
1
2
t
2
c
t
, sau revenind la r, avem
j (r) = C
1
r +C
2
rcos (lnr) +C
3
rsin(lnr) +
1
2
rln
2
r.
2.65. nmultim ecuatia cu r si efectu am substitutia r = c
t
; ecuatia devine .
ttt
+ 2.
tt
+ .
t
= tc
t
.
Ecuatia caracteristic a `
3
+ 2`
2
+ ` = 0 are r ad acinile `
1
= 0, `
2
= 1 dubl a. Rezult a
solutia .(t) = C
1
+ C
2
c
t
+ C
3
tc
t
+ .
j
(t), unde .
j
(t) este o solutie particular a de forma
c
t
(at + /). Se obtine a =
1
4
, / =
1
2
si .(t) = C
1
+ C
2
c
t
+ C
3
tc
t
+
1
4
tc
t

1
2
c
t
, de unde
j (r) = C
1
+
C
2
a
+
C
3
a
lnr +
1
4
rlnr
a
2
.
2.66. Prin schimbarea r = c
t
, se ajunge la ecuatia liniar a omogen a .
ttt
. = 0, cu ecuatia
caracteristic a `
3
1 = 0. Rezult a `
1
= 1, `
2,3
=
1
2
i
_
3
2
si solutia general a .(t) =
C
1
c
t
+ C
2
c

t
2
cos
t
_
3
2
+ C
3
c

t
2
sin
t
_
3
2
. Revenind la ecuatia initial a, obtinem j (r) = C
1
r +
C
2
_
a
cos
_
1
2
_
3 lnr
_
+
C
3
_
a
sin
_
1
2
_
3 lnr
_
. Dar , j(1) = 0, j
t
(1) = 0, j
tt
(1) = 1, de unde C
1
=
1
3
,
C
2
=
1
3
, C
3
=
_
3
3
si j (r) =
1
3
r
1
3
_
a
cos
_
1
2
_
3 lnr
_

1
3
_
3
_
a
sin
_
1
2
_
3 lnr
_
.
2.67. j (r) = C
1
r +C
2
r
2
+C
3
r
3
.
2.68. j (r) =
1
a
ln
2
r
2
3a
lnr
2
9a
+
C
1
a
+C
2
r
2
.
44
2.69. j (r) =
8
3
r +C
1
+C
2
r
2
+C
3
r
4
.
2.70. j (r) = rcos (lnr)
1
2
rlnrsin(lnr) +C
1
r +C
2
rsin(lnr) +C
3
rcos (lnr).
45
Capitolul 3
Sisteme de ecuatii diferentiale liniare
de ordinul I
3.1. Din prima ecuatie, prin derivare, se obtine r
tt
= j
t
Dar j
t
=
1
t
2
r
1
t
j +
1
t
si j = r
t
, de unde
r
tt
=
1
t
2
r
1
t
r
t
+
1
t
, sau t
2
r
tt
+ tr
t
r = t, o ecuatie de tip Euler. Prin substitutia t = c
c
,
ecuatia se transform a n
o
2
a
oc
2
r = c
c
, cu solutia r = C
1
c
c
+ C
2
c
c
+
1
2
:c
c

1
4
c
c
. Rezult a
r(t) = C
1
t +C
2
1
t
+
1
2
t lnt
1
4
t, j(t) = C
1

C
2
t
2
+
1
2
lnt +
1
4
.
3.2. Derivnd prima ecuatie se obtine: r
t
+tr
tt
= r
t
+j+tj
t
. Dar din ecuatiile sistemului rezult a
j = r
t
+
1
t
r, j
t
=
2
t
2
r +
1
t
(r
t
+
1
t
r), de unde obtinem ecuatia diferential a r
tt
= 0, cu solutia
r(t) = C
1
t +C
2
. Atunci j(t) = 2C
1
+
C
2
t
, t ,= 0.
3.3. Din prima ecuatie, prin derivare, se obtine r
t
+ tr
tt
= j
t
. Tinnd cont si de a doua ecuatie,
rezult a t
2
r
tt
+ tr
t
+ r = 0, o ecuatie de tip Euler. Vom efectua deci substitutia t = c
c
,
care conduce la
o
2
a
oc
2
+ r = 0. Ecuatia caracteristic a asociat a este `
2
+ 1 = 0, deci obtinem
r(t) = C
1
cos lnt +C
2
sinlnt. Atunci j(t) = C
1
sinlnt +C
2
cos lnt.
3.4. Prin derivare si eliminare se ajunge la t
2
r
tt
2tr
t
+ 2r = 0, de unde r(t) = C
1
t + C
2
t
2
,
j(t) = C
1
t +
3
2
C
2
t
2
.
3.5. Deoarece wronskianul asociat c
2t

1 + 2t 4t
t 1 2t

= c
2t
,= 0 este nenul, rezult a c a A
1
(t),
A
2
(t) sunt liniar independente. Not am r
1
(t) = c
t
(1 + 2t), j
1
(t) = tc
t
si r
2
(t) = 4tc
t
,
j
2
(t) = c
t
(1 2t). Atunci sistemul diferential rezult a din

r r
1
r
2
j j
1
j
2
r
t
r
t
1
r
t
2

= 0,

r r
1
r
2
j j
1
j
2
j
t
j
t
1
j
t
2

= 0.
Se obtin n nal r
t
= 3r + 4j, j
t
= r j.
3.6. Metoda I. (doar pentru cazul n care matricea sistemului este diagonalizabil a) Fie matricea
=
_
5 2
1 6
_
. Valorile proprii sunt `
1
= 4, `
2
= 7, iar subspatiile proprii asociate \
1
=
oj
_
2
1
_
, \
2
= oj
_
1
1
_
. Matricea este diagonalizabil a. Rezult a c a un sistem fundamental de
solutii va
_
c
4t
_
2
1
_
, c
7t
_
1
1
__
, iar solutia general a e dat a de
_
r(t)
j(t)
_
= C
1
c
4t
_
2
1
_
+
C
2
c
7t
_
1
1
_
, sau r(t) = 2C
1
c
4t
C
2
c
7t
, j(t) = C
1
c
4t
+C
2
c
7t
. Punnd conditia r(0) = 3,
j(0) = 0, obtinem C
1
= 1, C
2
= 1, de unde r(t) = 2c
4t
+c
7t
, j (t) = c
4t
c
7t
.
46
Metoda II. (cu exponentiala matricii sistemului) Proced am ca la Metoda I pentru de-
terminarea vectorilor si valorilor proprii. Fie T =
_
2 1
1 1
_
matricea vectorilor proprii si
1 =
_
4 0
0 7
_
; atunci = T1T
1
. Cum un sistem fundamental de solutii pentru sistemul
dat este c
t
, folosim descompunerea lui pentru calculul exponentialei: c
t
= Tc
1t
T
1
=
_
2
3
c
4t
+
1
3
c
7t 2
3
c
4t

2
3
c
7t
1
3
c
4t

1
3
c
7t 1
3
c
4t
+
2
3
c
7t
_
. Deci solutia general a va
_
r(t)
j(t)
_
= C
1
_
2
3
c
4t
+
1
3
c
7t
1
3
c
4t

1
3
c
7t
_
+
C
2
_
2
3
c
4t

2
3
c
7t
1
3
c
4t
+
2
3
c
7t
_
, adic a r(t) =
2
3
C
1
c
4t
+
1
3
C
1
c
7t
+
2
3
C
2
c
4t

2
3
C
2
c
7t
si j(t) =
1
3
C
1
c
4t

1
3
C
1
c
7t
+
1
3
C
2
c
4t
+
2
3
C
2
c
7t
. Relatiile r(0) = 3, j(0) = 0 ne dau C
1
= 3, C
2
= 0 si nlocuind
obtinem r(t) = 2c
4t
+c
7t
si j (t) = c
4t
c
7t
.
Metoda III. (f ar a exponential a) Repet am pasii de la Metoda I pentru determinarea vec-
torilor si a valorilor proprii. Sistemul poate scris matricial astfel:
_
r
t
(t)
j
t
(t)
_
=
_
r(t)
j(t)
_
.
Dar = T1T
1
implic a T
1
_
r
t
(t)
j
t
(t)
_
= 1T
1
_
r(t)
j(t)
_
. Dac a not am
_
n(t)
(t)
_
= T
1
_
r(t)
j(t)
_
,
atunci
_
n
t
= 4n

t
= 7
cu solutia n(t) = C
1
c
4t
, (t) = C
2
c
7t
. Rezult a
_
r(t)
j(t)
_
= T
_
n(t)
(t)
_
=
_
2C
1
c
4t
C
2
c
7t
C
1
c
4t
+C
2
c
7t
_
si am reg asim solutia de la Metoda I. Avantajul acestei metode este
c a nu mai necesit a calculul inversei lui T.
Metoda IV. (prin derivare si eliminare) Derivnd prima ecuatie, obtinem r
tt
= 5r
t
+2j
t
si
nlocuim j
t
; rezult a r
tt
= 5r
t
+2r 6j. Din prima ecuatie scoatem j si nlocuim. Obtinem
r
tt
+11r
t
+28r = 0 (vezi Capitolul 2) o ecuatie diferential a liniar a de ordinul 2 cu coecienti
constanti. Ecuatia caracteristic a asociat a `
2
+11`+28 = 0 are r ad acinile `
1
= 4, `
2
= 7.
Rezult a r(t) = C
1
c
4t
+ C
2
c
7t
. Dar r(0) = 3, r
t
(0) = 5r(0) + 2j(0) = 15, de unde
C
1
= 2, C
2
= 1, adic a r(t) = 2c
4t
+ c
7t
. nlocuind n ecuatia r
t
= 5r + 2j, obtinem si
j(t) =
C
1
2
c
4t
C
2
c
7t
= c
4t
c
7t
. Aceast a metod a este mult mai rapid a de obicei si evit a
calculul vectorilor proprii, a formei diagonale (sau Jordan), a matricei de trecere si a inversei
acesteia.
Observatie. Solutia problemei Cauchy este unic a. Indiferent de metoda aplicat a, rezultatul
este mereu acelasi.
3.7. Fie =
_
5 1
1 3
_
matricea asociat a sistemului, cu valorile proprii `
1
= `
2
= 4 si vectorii
proprii \
1,2
= oj
_
1
1
_
. Rezult a c a nu este diagonalizabil a, deci Metoda I nu se mai
poate aplica. Totusi, putem determina forma Jordan J =
_
4 1
0 4
_
si o matrice de trecere
T =
_
1 1
1 0
_
. Atunci = TJT
1
.
Metoda II. Se stie c a c
t
este o matrice fundamental a de solutii. n acest caz, c
t
= Tc
Jt
T
1
.
Dar J =
_
4 1
0 4
_
, de unde c
Jt
=
_
c
4t
tc
4t
0 c
4t
_
. Rezult a c
t
=
_
c
4t
(t + 1) tc
4t
tc
4t
c
4t
(t + 1)
_
si
solutia general a
_
r(t)
j(t)
_
= C
1
_
c
4t
(t + 1)
tc
4t
_
+ C
2
_
tc
4t
c
4t
tc
4t
_
, adic a r(t) = C
1
c
4t
+ C
1
tc
4t

C
2
tc
4t
, j(t) = C
1
tc
4t
+C
2
c
4t
C
2
tc
4t
. Punnd si conditia r(0) = 0, j(0) = 1 rezult a C
1
= 0,
C
2
= 1, deci r(t) = tc
4t
, j (t) = (t 1) c
4t
.
47
Altfel: Matricea veric a ecuatia caracteristic a, deci (41
2
)
2
= 0
2
. Atunci
c
t
= c
41
2
t+(41
2
)t
= c
41
2
t
c
(41
2
)t
= c
4t
(1
2
+
(41
2
)t
1!
) = c
4t
_
1 +t t
t 1 t
_
Metoda III. Repet am pasii precedenti pentru determinarea vectorilor si a valorilor pro-
prii. Sistemul poate scris matricial astfel:
_
r
t
(t)
j
t
(t)
_
= TJT
1
_
r(t)
j(t)
_
. Atunci schimbarea
_
n(t)
(t)
_
= T
1
_
r(t)
j(t)
_
conduce la
_
n
t
= 4n +

t
= 4
. A doua ecuatie ne d a (t) = C
2
c
4t
, care
nlocuit a n prima conduce la o ecuatie liniar a de ordinul nti n
t
= 4n + C
2
c
4t
, cu solutia
n(t) = c
4t
(C
1
+ C
2
t). Rezult a
_
r(t)
j(t)
_
= T
_
n(t)
(t)
_
=
_
c
4t
(C
1
+C
2
+C
2
t)
c
4t
(C
1
+C
2
t)
_
. Conditiile
initiale ne dau C
1
= 1, C
2
= 1, de unde r(t) = tc
4t
, j (t) = (t 1) c
4t
.
Metoda IV. Derivnd prima ecuatie, rezult a r
tt
= 5r
t
j
t
. Din ecuatia a doua avem
j
t
= r + 3j si din prima j = 5r r
t
. Asadar se obtine r
tt
= 8r
t
16r. Rezult a ecuatia
caracteristic a `
2
8` + 16 = 0, cu `
1
= `
2
= 4. Atunci r(t) = C
1
c
4t
+ C
2
tc
4t
si j(t) =
5r(t) r
t
(t) = c
4t
(C
1
+C
2
t C
2
) sunt solutiile generale ale sistemului.
3.8. r(t) = c
3t
, j (t) = 2c
3t
.
3.9. Cu oricare dintre metodele I-III prezentate n exercitiile precedente, determin am o matrice
fundamental a de solutii pentru sistemul omogen asociat; de exemplu utiliz am exponentiala
matricei sistemului, c
t
=
_
c
3t
tc
3t
tc
3t
tc
3t
c
3t
+tc
3t
_
. Atunci pentru determinarea solutiei
sistemului neomogen aplic am metoda variatiei constantelor, unde vectorul initial este
_
r
0
j
0
_
=
_
1
1
_
, iar cel al termenilor liberi /(t) =
_
0
c
3t
_
. Rezult a
_
r(t)
j(t)
_
= c
t
_
1
1
_
+
t
_
0
c
(tc)
_
0
c
3c
_
d: =
_
c
3t
+
1
2
c
3t
t
2
c
3t
+
1
2
t (2 +t) c
3t
_
Metoda IV. Prin derivarea primei ecuatii si eliminarea functiei j, se ajunge la ecuatia r
tt
+
6r
t
+ 9r = c
3t
. Rezolvarea ecuatiei omogene asociate conduce la r
c
(t) = C
1
c
3t
+ C
2
tc
3t
.
Cum termenul liber este )(t) = c
3t
si ` = 3 este r ad acin a dubl a a ecuatiei caracteristice,
rezult a c a vom c auta o solutie particular a de forma r
j
(t) = Ct
2
c
3t
. nlocuind n r
tt
+
6r
t
+ 9r = c
3t
, rezult a r
j
(t) =
1
2
t
2
c
3t
si solutia general a a ecuatiei va r(t) = r
c
(t) +
r
j
(t) = C
1
c
3t
+ C
2
tc
3t
+
1
2
t
2
c
3t
. Din r(0) = 1, j(0) = 1 rezult a r
t
(0) = 3 si C
1
= 1,
C
2
= 0. Deci r(t) = c
3t
+
1
2
c
3t
t
2
. Atunci din prima ecuatie a sistemului obtinem si
j(t) = c
3t
+
1
2
t (2 +t) c
3t
.
3.10. Metoda I. Matricea asociat a sistemului este =
_
1 1
2 1
_
, cu valorile proprii `
1,2
=
i si vectorii proprii \
1
= oj
_
1
1 +i
_
, \
2
= oj
_
1
1 i
_
. Cum este diagonalizabil a,
rezult a c a solutiile fundamentale pot obtinute din relatia A
1
(t) + iA
2
(t) = c
it
_
1
1 +i
_
,
de unde A
1
(t) =
_
cos t
cos t sint
_
, A
2
(t) =
_
sint
cos t sint
_
. Deci matricea fundamental a de
48
solutii pentru sistemul omogen va (t) =
_
cos t sint
cos t sint cos t sint
_
. Aplic am acum
metoda variatiei constantelor, pentru vectorul initial
_
r
0
j
0
_
=
_
1
2
_
, iar cel al termenilor
liberi /(t) =
_
cos t
sint + cos t
_
. Rezult a
_
r(t)
j(t)
_
= (t)
_
1
2
_
+
_
t
0
(t :)
_
cos t
sint + cos t
_
d: =
_
sint + cos t t cos t
2 cos t +t cos t + (sint) t
_
.
Metoda II. Stiind vectorii si valorile proprii, putem scrie = T1T
1
, unde 1 =
_
i 0
0 i
_
si T =
_
1 1
1 +i 1 i
_
. Atunci
c
t
= Tc
1t
T
1
= T
_
c
it
0
0 c
it
_
T
1
=
_
cos t + sint sint
2 sint cos t sint
_
De aici rezolvarea decurge ca la metoda precedent a.
3.11. r(t) =
5
3
c
3t
4t
5
3
, j (t) =
5
3
c
3t
t
2
3
.
3.12. r(t) = 1 + 2 sint, j (t) = 2 3 sint 2 cos t.
3.13. r(t) = 3tc
t
, j (t) = c
t
3tc
t
.
3.14. r(t) = c
t
+ 3c
3t
+ 1, j(t) = 3c
3t
+c
t
2.
3.15. r(t) = c
2t
_
2t
2
+t 2
_
, j (t) = c
2t
_
2t
2
+ 5t 1
_
.
3.16. r(t) =
1
2
c
2t
(2 cos t 4 sint +t cos t), j (t) =
1
2
c
2t
(8 sint cos t t sint +t cos t).
3.17. r(t) =
2
5
c
2t
cos t
1
5
c
2t
sint +
2
5
+t
2
, j (t) =
2
5
c
2t
sint +
1
5
c
2t
cos t +
4
5
+ 2t + 2t
2
.
3.18. Solutia sistemului omogen asociat este r(t) = C
1
+ 2C
2
c
t
, j(t) = 2C
1
3C
2
c
t
. Pre-
supunnd acum c a C
1
si C
2
sunt functii de t si nlocuind n sistemul initial, rezult a C
t
1
(t) +
8C
t
2
(t)c
t
=
2
c
t
+1
, 2C
t
1
(t) 3C
t
2
(t)c
t
=
3
c
t
+1
. Prin rezolvarea sistemului si prin integrare
ne dau solutia general a a sistemului neomogen initial r(t) = 2C
1
+2C
1
c
t
3C
2
+4C
2
c
t
+
2c
t
ln
_
c
t
+ 1
_
, j (t) = 4C
1
3C
1
c
t
+ 6C
2
6C
2
c
t
3c
t
ln
_
c
t
+ 1
_
. Dar r(0) = ln 2,
j(0) = ln2, de unde C
1
= 4 ln2, C
2
= 3 ln 2.
3.19. Metoda I. Fie matricea =
_
_
1 1 1
1 1 1
2 1 0
_
_
. Valorile proprii sunt `
1
= 1, `
2
= 1, `
3
= 2,
iar subspatiile proprii asociate \
1
= oj
_
_
1
1
1
_
_
, \
2
= oj
_
_
1
3
5
_
_
, \
3
= oj
_
_
1
0
1
_
_
. Matricea
este diagonalizabil a. Rezult a c a un sistem fundamental de solutii va c
t
_
_
1
1
1
_
_
, c
t
_
_
1
3
5
_
_
,
c
2t
_
_
1
0
1
_
_
, iar solutia general a e dat a de
_
_
r(t)
j(t)
.(t)
_
_
= C
1
c
t
_
_
1
1
1
_
_
+ C
2
c
t
_
_
1
3
5
_
_
+ C
3
c
2t
_
_
1
0
1
_
_
,
sau r(t) = C
1
c
t
+ C
2
c
t
+ C
3
c
2t
, j(t) = C
1
c
t
3C
2
c
t
, .(t) = C
1
c
t
5C
2
c
t
+ C
3
c
2t
.
Punnd conditiile r(0) = 7, j(0) = 2, .(0) = 1, obtinem C
1
= 5, C
2
= C
3
= 1, de unde
r(t) = 5c
t
+c
t
+c
2t
, j (t) = 5c
t
3c
t
, .(t) = 5c
t
5c
t
+c
2t
.
49
Metoda II. Proced am ca la Metoda I pentru determinarea vectorilor si valorilor proprii.
Fie T =
_
_
1 1 1
1 3 0
1 5 1
_
_
matricea vectorilor proprii si 1 =
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 2
_
_
; atunci = T1T
1
.
Cum un sistem fundamental de solutii pentru sistemul dat este c
t
, folosim descompunerea
lui pentru calculul exponentialei:
c
t
= Tc
1t
T
1
=
_
_
1
2
c
t
+
1
6
c
t
+
1
3
c
2t
c
t
c
2t

1
2
c
t

1
6
c
t
+
2
3
c
2t
1
2
c
t

1
2
c
t
c
t

1
2
c
t
+
1
2
c
t
1
2
c
t

5
6
c
t
+
1
3
c
2t
c
t
c
2t

1
2
c
t
+
5
6
c
t
+
2
3
c
2t
_
_
Deci solutia general a va
_
_
r(t)
j(t)
.(t)
_
_
= C
1
_
_
1
2
c
t
+
1
6
c
t
+
1
3
c
2t
1
2
c
t

1
2
c
t
1
2
c
t

5
6
c
t
+
1
3
c
2t
_
_
+C
2
_
_
c
t
c
2t
c
t
c
t
c
2t
_
_
+C
3
_
_

1
2
c
t

1
6
c
t
+
2
3
c
2t

1
2
c
t
+
1
2
c
t

1
2
c
t
+
5
6
c
t
+
2
3
c
2t
_
_
adic a r(t) =
1
2
c
t
(C
1
+2C
2
C
3
)+
1
6
c
t
(C
1
C
3
)+
1
3
c
2t
(C
1
3C
2
+2C
3
), j(t) =
1
2
c
t
(C
1
+2C
2

C
3
) +
1
2
c
t
(C
1
C
3
), .(t) =
1
2
c
t
(C
1
+2C
2
C
3
) +
1
6
c
t
(5C
1
+5C
3
) +
1
3
c
2t
(C
1
3C
2
+2C
3
).
Relatiile r(0) = 7, j(0) = 2, .(0) = 1 ne dau C
1
= 7, C
2
= 2, C
3
= 1, si nlocuind obtinem
r(t) = 5c
t
+c
t
+c
2t
, j (t) = 5c
t
3c
t
, .(t) = 5c
t
5c
t
+c
2t
.
Metoda III. Repet am pasii de la Metoda I pentru determinarea vectorilor si a valorilor pro-
prii. Sistemul poate scris matricial astfel:
_
_
r
t
(t)
j
t
(t)
.
t
(t)
_
_
=
_
_
r(t)
j(t)
.(t)
_
_
. Dar = T1T
1
implic a
T
1
_
_
r
t
(t)
j
t
(t)
.
t
(t)
_
_
= 1T
1
_
_
r(t)
j(t)
.(t)
_
_
. Dac a not am
_
_
n(t)
(t)
n(t)
_
_
= T
1
_
_
r(t)
j(t)
.(t)
_
_
, atunci
_
_
_
n
t
= n

t
=
n
t
= 2n
,
cu solutia n(t) = C
1
c
t
, (t) = C
2
c
t
, n(t) = C
3
c
2t
. Rezult a
_
_
r(t)
j(t)
.(t)
_
_
= T
_
_
n(t)
(t)
n(t)
_
_
=
_
_
c
t
C
1
+C
2
c
t
+C
3
c
2t
c
t
C
1
3C
2
c
t
c
t
C
1
5C
2
c
t
+C
3
c
2t
_
_
si am reg asim solutia de la Metoda I.
Metoda IV. Derivnd prima ecuatie, obtinem r
tt
= r
t
j
t
+.
t
si nlocuim j
t
si .
t
; rezult a r
tt
=
r
t
+r2j+.. Deriv am nc a o dat a si nlocuim din nou j
t
si .
t
; se obtine r
ttt
= r
tt
+r
t
3j+2..
Din prima ecuatie si relatia precedent a form am un sistem
_
r
t
= r j +.
r
tt
= r
t
+r 2j +.
; scoatem
j = 2r
t
r
tt
si . = r
tt
+ 3r
t
r. Obtinem r
ttt
2r
tt
r
t
+ 2r = 0 (vezi Capitolul
2) o ecuatie diferential a liniar a de ordinul 3 cu coecienti constanti. Ecuatia caracteristic a
asociat a `
3
2`
2
` + 2 = 0 are r ad acinile `
1
= 1, `
2
= 1, `
3
= 2. Rezult a r(t) =
C
1
c
t
+C
2
c
t
+C
3
c
2t
. Dar r(0) = 7, r
t
(0) = r(0) j(0) +.(0) = 6, de unde C
1
= 5, C
2
= 1,
C
3
= 1, adic a r(t) = 5c
t
+c
t
+c
2t
. nlocuind n sistemul
_
r
t
= r j +.
r
tt
= r
t
+r 2j +.
, obtinem
si j (t) = 5c
t
3c
t
, .(t) = 5c
t
5c
t
+c
2t
.
3.20. Metoda I. Fie matricea =
_
_
7 2 2
2 4 1
2 1 4
_
_
. Valorile proprii sunt `
1
= `
2
= 3, `
3
= 9, iar
subspatiile proprii asociate \
1
= oj
_
_
_
_
_
1
0
2
_
_
,
_
_
0
1
1
_
_
_
_
_
, \
3
= oj
_
_
2
1
1
_
_
. Matricea este diagonal-
50
izabil a. Rezult a c a un sistem fundamental de solutii va
_
_
_
c
3t
_
_
1
0
2
_
_
, c
3t
_
_
0
1
1
_
_
, c
9t
_
_
2
1
1
_
_
_
_
_
,
iar solutia general a e dat a de
_
_
r(t)
j(t)
.(t)
_
_
= C
1
c
3t
_
_
1
0
2
_
_
+C
2
c
3t
_
_
0
1
1
_
_
+C
3
c
9t
_
_
2
1
1
_
_
, sau r(t) =
C
1
c
3t
2C
3
c
9t
, j(t) = C
2
c
3t
C
3
c
9t
, .(t) = 2C
1
c
3t
+ C
2
c
3t
+ C
3
c
9t
. Punnd conditiile
r(0) = 1, j(0) = 0, .(0) = 4, obtinem C
1
= C
2
= C
3
= 1, de unde r(t) = c
3t
2c
9t
,
j (t) = c
3t
c
9t
, .(t) = 3c
3t
+c
9t
.
Metoda II. Proced am ca la Metoda I pentru determinarea vectorilor si valorilor proprii.
Fie T =
_
_
1 0 2
0 1 1
2 1 1
_
_
matricea vectorilor proprii si 1 =
_
_
3 0 0
0 3 0
0 0 9
_
_
; atunci = T1T
1
.
Cum un sistem fundamental de solutii pentru sistemul dat este c
t
, folosim descompunerea
lui pentru calculul exponentialei:
c
t
= Tc
1t
T
1
=
_
_
1
3
c
3t
+
2
3
c
9t

1
3
c
3t
+
1
3
c
9t 1
3
c
3t

1
3
c
9t

1
3
c
3t
+
1
3
c
9t 5
6
c
3t
+
1
6
c
9t 1
6
c
3t

1
6
c
9t
1
3
c
3t

1
3
c
9t 1
6
c
3t

1
6
c
9t 5
6
c
3t
+
1
6
c
9t
_
_
Deci solutia general a va
_
_
r(t)
j(t)
.(t)
_
_
= C
1
_
_
1
3
c
3t
+
2
3
c
9t

1
3
c
3t
+
1
3
c
9t
1
3
c
3t

1
3
c
9t
_
_
+C
2
_
_

1
3
c
3t
+
1
3
c
9t
5
6
c
3t
+
1
6
c
9t
1
6
c
3t

1
6
c
9t
_
_
+C
3
_
_
1
3
c
3t

1
3
c
9t
1
6
c
3t

1
6
c
9t
5
6
c
3t
+
1
6
c
9t
_
_
adic a r(t) =
1
3
c
3t
(C
1
C
2
+ C
3
) +
1
3
c
9t
(2C
1
+ C
2
C
3
), j(t) =
1
6
c
3t
(2C
1
+ 5C
2
+ C
3
) +
1
6
c
9t
(2C
1
+C
2
C
3
), .(t) =
1
6
c
3t
(2C
1
+C
2
+5C
3
)+
1
6
c
9t
(2C
1
C
2
+C
3
). Relatiile r(0) = 1,
j(0) = 0, .(0) = 4 ne dau C
1
= 1, C
2
= 0, C
3
= 4, si nlocuind obtinem r(t) = c
3t
2c
9t
,
j (t) = c
3t
c
9t
, .(t) = 3c
3t
+c
9t
.
Metoda IV. Derivnd prima ecuatie, obtinem r
tt
= 7r
t
+ 2j
t
2.
t
si nlocuim j
t
si .
t
;
rezult a r
tt
= 7r
t
+ 8r + 10j 10.. Dar 2(j .) = r
t
7r, de unde r
tt
12r
t
+ 27r = 0
. Ecuatia caracteristic a asociat a `
2
12` + 27 = 0 are r ad acinile `
1
= 3, `
2
= 9. Rezult a
r(t) = C
1
c
3t
+C
2
c
9t
. Dar r(0) = 1, r
t
(0) = 7r(0) + 2j(0) 2.(0) = 15, de unde C
1
= 1,
C
2
= 2, adic a r(t) = c
3t
2c
9t
. Dar 2(j .) = r
t
7r, sau j . = 2c
3t
2c
9t
. Atunci
a doua ecuatie se poate scrie j
t
= 2r + 3j + (j .), de unde j
t
= 3j 6c
9t
, cu solutia
j (t) = c
9t
+ Cc
3t
. Cum j(0) = 0, ajungem la C = 1 si j (t) = c
3t
c
9t
. n sfrsit, din
j . = 2c
3t
2c
9t
rezult a si .(t) = 3c
3t
+c
9t
.
3.21. Metoda I. Matricea asociat a sistemului este =
_
_
1 1 1
1 0 0
3 0 1
_
_
, cu valorile proprii `
1
= 1,
`
2,3
= 1 2i si vectorii proprii \
1
= oj
_
_
0
1
1
_
_
, \
2
= oj
_
_
2i
1
3
_
_
, \
3
= oj
_
_
2i
1
3
_
_
. Cum
este diagonalizabil a, rezult a c a solutiile fundamentale sunt A
1
(t) = c
t
_
_
0
1
1
_
_
, A
2
(t) si A
3
(t),
unde A
2
(t) +iA
3
(t) = c
(1+2i)t
_
_
2i
1
3
_
_
, de unde A
2
(t) = c
t
_
_
2 sin2t
cos 2t
3 cos 2t
_
_
, A
3
(t) = c
t
_
_
2 cos 2t
sin2t
3 sin2t
_
_
.
51
Rezult a solutia general a
_
_
r(t)
j(t)
.(t)
_
_
= C
1
A
1
(t) +C
2
A
2
(t) +C
3
A
3
(t) =
_
_
2C
2
c
t
sin2t + 2C
3
c
t
cos 2t
C
1
c
t
+C
2
c
t
cos 2t +C
3
c
t
sin2t
C
1
c
t
+ 3C
2
c
t
cos 2t + 3C
3
c
t
sin2t
_
_
Pentru r(0) =j(0) = .(0) = 2, obtinem C
1
= C
2
= C
3
= 1, de unde solutia problemei Cauchy
va r(t) = 2c
t
(cos 2t sin2t), j(t) = c
t
(1 +cos 2t +sin2t), .(t) = c
t
(1 +3 cos 2t +3 sin2t).
Metoda II. Stiind vectorii si valorile proprii, putem scrie = T1T
1
, unde matricile
diagonal a, respectiv de trecere sunt 1 =
_
_
1 0 0
0 1 + 2i 0
0 0 1 2i
_
_
si T =
_
_
0 2i 2i
1 1 1
1 3 3
_
_
.
Atunci
c
t
= Tc
1t
T
1
= T
_
_
c
t
0 0
0 c
(1+2i)t
0
0 0 c
(12i)t
_
_
T
1
=
_
_
c
t
cos 2t
1
2
c
t
sin2t
1
2
c
t
sin2t
1
2
c
t
sin2t
1
4
c
t
(3 + cos 2t)
1
4
c
t
(1 + cos 2t)
3
2
c
t
sin2t
3
4
c
t
(1 + cos 2t)
1
4
c
t
(1 + 3 cos 2t)
_
_
este o matrice fundamental a de solutii.
Metoda IV. Derivnd prima ecuatie, obtinem r
tt
= r
t
j
t
.
t
si nlocuim j
t
si .
t
; rezult a
r
tt
= r
t
4r j .. Dar j +. = r r
t
, de unde r
tt
2r
t
+ 5r = 0 . Ecuatia caracteristic a
asociat a `
2
2` + 5 = 0 are r ad acinile `
1,2
= 1 2i. Rezult a r(t) = c
t
(C
1
cos 2t +C
2
sin2t).
Dar r(0) = 2, r
t
(0) = r(0) j(0) .(0) = 2, de unde C
1
= 2, C
2
= 2, adic a r(t) =
2c
t
(cos 2t sin2t). Atunci a doua ecuatie se poate scrie j
t
= j +2c
t
(cos 2t sin2t), j(0) = 2,
de unde j(t) = c
t
(1 + cos 2t + sin2t). Analog se obtine din ultima ecuatia a sistemului si
.(t) = c
t
(1 + 3 cos 2t + 3 sin2t).
3.22. Fie =
_
_
2 0 1
1 1 1
0 1 0
_
_
matricea asociat a sistemului, cu valorile proprii `
1
= `
2
= `
3
= 1 si
vectorii proprii \
1,2,3
= oj
_
_
1
1
1
_
_
. Rezult a c a admite forma Jordan J =
_
_
1 1 0
0 1 1
0 0 1
_
_
si o
matrice de trecere T =
_
_
1 1 1
1 1 0
1 0 0
_
_
. Atunci = TJT
1
.
Metoda II. Se stie c a c
t
este o matrice fundamental a de solutii. n acest caz, c
t
= Tc
Jt
T
1
.
Dar c
Jt
=
_
_
c
t
tc
t 1
2
t
2
c
t
0 c
t
tc
t
0 0 c
t
_
_
. Rezult a
c
t
=
_
_
c
t
(1 +t +
1
2
t
2
)
1
2
t
2
c
t
tc
t
tc
t
(1 +
1
2
t) c
t
(1
1
2
t
2
) tc
t
1
2
t
2
c
t
tc
t
(1
1
2
t) c
t
(1 t)
_
_
si solutia general a
_
_
r(t)
j(t)
.(t)
_
_
= C
1
_
_
c
t
(1 +t +
1
2
t
2
)
tc
t
(1 +
1
2
t)
1
2
t
2
c
t
_
_
+C
2
_
_

1
2
t
2
c
t
c
t
(1
1
2
t
2
)
tc
t
(1
1
2
t)
_
_
+C
3
_
_
tc
t
tc
t
c
t
(1 t)
_
_
52
Punnd si conditia r(0) = 2, j(0) = 2, .(0) = 1 rezult a C
1
= 2, C
2
= 2, C
3
= 1, deci
r(t) = c
t
_
t + 2t
2
+ 2
_
, j(t) = c
t
_
t 2 + 2t
2
_
, . (t) = c
t
(1 3t + 2t
2
).
Altfel: Matricea veric a ecuatia caracteristic a, deci ( 1
3
)
3
= 0
3
. Atunci c
t
=
c
1
3
t+(1
3
)t
= c
1
3
t
c
(1
3
)t
= c
t
(1
3
+
(1
3
)t
1!
+
(1
3
)
2
t
2
2!
) si obtinem
c
t
= c
t
_
_
1 +t +
1
2
t
2

1
2
t
2
t
t(1 +
1
2
t) 1
1
2
t
2
t
1
2
t
2
t(1
1
2
t) 1 t
_
_
Metoda III. Repet am pasii precedenti pentru determinarea formei Jordan si a matri-
cei de trecere. Sistemul poate scris matricial astfel:
_
_
r
t
(t)
j
t
(t)
.
t
(t)
_
_
=
_
_
r(t)
j(t)
.(t)
_
_
. Dar =
TJT
1
implic a T
1
_
_
r
t
(t)
j
t
(t)
.
t
(t)
_
_
= JT
1
_
_
r(t)
j(t)
.(t)
_
_
. Dac a not am
_
_
n(t)
(t)
n(t)
_
_
= T
1
_
_
r(t)
j(t)
.(t)
_
_
, atunci
_
_
_
n
t
= n +

t
= +n
n
t
= n
. Pornim s a rezolv am de la ultima ecuatie si obtinem n(t) = C
3
c
t
, (t) =
c
t
(C
2
+C
3
t), n(t) = c
t
(C
1
+C
2
t +
1
2
C
3
t
2
). Rezult a
_
_
r(t)
j(t)
.(t)
_
_
= T
_
_
n(t)
(t)
n(t)
_
_
=
_
_
c
t
_
C
1
+C
2
+C
3
+ (C
2
+C
3
)t +
1
2
C
3
t
2
_
c
t
_
C
1
+C
2
+ (C
2
+C
3
)t +
1
2
C
3
t
2
_
c
t
_
C
1
+C
2
t +
1
2
C
3
t
2
_
_
_
Metoda IV. nlocuim pe j din ultima ecuatie si obtinem
_
r
t
= 2r .
.
tt
= r +.
t
.
. Din prima
ecuatie scoatem .; se obtine r
ttt
3r
tt
+3r
t
r = 0, cu solutia general a r(t) = c
t
(C
1
+C
2
t +
C
3
t
2
). De aici rezolvarea decurge ca n exercitiile precedente.
3.23. Fie =
_
_
0 1 0
4 4 0
2 1 2
_
_
matricea asociat a sistemului, cu valorile proprii `
1
= `
2
= `
3
= 2
si vectorii proprii \
1,2,3
= oj
_
_
_
_
_
0
0
1
_
_
,
_
_
1
2
0
_
_
_
_
_
. Rezult a c a admite forma Jordan J =
_
_
2 1 0
0 2 0
0 0 2
_
_
si o matrice de trecere T =
_
_
1 0 0
2 1 0
1 0 1
_
_
.
Metoda II. Determin am c
t
= Tc
Jt
T
1
. Dar c
Jt
=
_
_
c
2t
tc
2t
0
0 c
2t
0
0 0 c
t
_
_
. Rezult a c
t
=
_
_
c
2t
2tc
2t
tc
2t
0
4tc
2t
2tc
2t
+c
2t
0
2tc
2t
tc
2t
c
2t
_
_
si solutia general a
_
_
r(t)
j(t)
.(t)
_
_
= C
1
_
_
c
2t
2tc
2t
4tc
2t
2tc
2t
_
_
+C
2
_
_
tc
2t
2tc
2t
+c
2t
tc
2t
_
_
+C
3
_
_
0
0
c
2t
_
_
=
_
_
C
1
c
2t
2C
1
tc
2t
+C
2
tc
2t
4C
1
tc
2t
+ 2C
2
tc
2t
+C
2
c
2t
2C
1
tc
2t
+C
2
tc
2t
+C
3
c
2t
_
_
53
adic a r(t) = c
2t
(C
1
2C
1
t +C
2
t), j(t) = c
2t
(C
2
4C
1
t + 2C
2
t), .(t) = c
2t
(C
3
2C
1
t+C
2
t).
Din conditiile initiale rezult a r(t) = 3c
2t
(1 2t), j(t) = 12c
2t
t, .(t) = c
2t
(1 6t).
Altfel: Matricea veric a ( 21
3
)
2
= 0
3
. Atunci c
t
= c
21
3
t+(21
3
)t
= c
21
3
t
c
(21
3
)t
=
c
2t
(1
3
+
(21
3
)t
1!
) = c
2t
_
_
1 2t t 0
4t 1 + 2t 0
2t t 1
_
_
.
3.24. Fie matricea =
_
_
2 1 0
1 0 2
0 1 2
_
_
. Valorile proprii sunt `
1
= `
2
= 1, `
3
= 2, iar subspatiile
proprii asociate \
1,2
= oj
_
_
1
1
1
_
_
, \
3
= oj
_
_
2
0
1
_
_
. Rezult a c a admite forma Jordan J =
_
_
1 1 0
0 1 0
0 0 2
_
_
si o matrice de trecere T =
_
_
1 1 2
1 0 0
1 1 1
_
_
. Atunci = TJT
1
. Rezult a c
Jt
=
_
_
c
t
tc
t
0
0 c
t
0
0 0 c
2t
_
_
si o matrice fundamental a de solutii pentru sistemul omogen asociat este
c
t
=
_
_
2c
2t
c
t
(t + 1) tc
t
2c
t
(t + 1) 2c
2t
tc
t
c
t
(t + 1) 2tc
t
c
t
(t + 1) +c
2t
tc
t
c
2t
+ 2c
t
(t + 1)
_
_
Pentru determinarea solutiei sistemului neomogen aplic am metoda variatiei constantelor, unde
vectorul initial este
_
_
r
0
j
0
.
0
_
_
=
_
_
1
0
0
_
_
, iar cel al termenilor liberi /(t) =
_
_
c
t
1
0
_
_
. Rezult a solutia
_
_
r(t)
j(t)
.(t)
_
_
= c
t
_
_
1
0
0
_
_
+
_
t
0
c
(tc)
_
_
c
c
1
0
_
_
d: =
_
_
4c
2t
c
t
(4 +t +
1
2
t
2
) + 1

1
2
t
2
c
t
+ 2 2c
t
c
t
(t + 3
1
2
t
2
) + 2c
2t
+ 1
_
_
.
3.25. r(t) = c
2t
cos t + 3 sint 1, j (t) = c
2t
+ 4 cos t 2 sint 1, . (t) = c
2t
cos t + 3 sint + 1.
3.26. r(t) = cos t + 2 sint t cos t, j (t) = 3 + 3 sint 2 cos t +t(1 sint cos t), . (t) = sint +
cos t +t sint.
3.27. r(t) =
1
2
c
t
+
1
2
sint
3
2
cos tt, j (t) =
1
2
cos t+
1
2
c
t

3
2
sint, . (t) =
1
2
sint+
3
2
cos t+
1
2
c
t
1+t.
3.28. r(t) = 3c
6t
+ 21, j (t) = 3c
6t
6c
3t
+ 3, . (t) = 9c
6t
+ 10c
3t
9.
3.29. r(t) =
1
6
c
3t
_
t
3
+ 3t
2
_
, j (t) =
1
3
c
3t
_
3 +t
3
_
, . (t) =
1
6
c
3t
_
6 +t
3
_
.
3.30. r(t) = 5tc
t
+t + 2tc
2t
+ 2, j (t) = 5tc
t
5c
t
+ 2t c
2t
+ 3, . (t) = c
2t
+ 5tc
t
+t +tc
2t
+ 2.
54
Capitolul 4
Sisteme autonome. Ecuatii cu
derivate partiale de ordinul I
4.1. Din sirul de rapoarte se obtine
oa
:j
=
oj
a:
=
o:
ja
=
oa+oj+o:
0
, de unde dr + dj + d. = 0 si
obtinem integrala prim a r + j + . = C
1
. Se observ a acum c a dac a nmultim primul raport
cu r, al doilea cu j, respectiv ultimul cu ., ajungem la
oa
:j
=
oj
a:
=
o:
ja
=
aoa+joj+:o:
0
, deci
rdr + jdj + .d. = 0 si r
2
+ j
2
+ .
2
= C
2
este a doua integral a prim a. Solutia sistemului
autonom dat este r +j +. = C
1
, r
2
+j
2
+.
2
= C
2
(o familie de cercuri).
4.2. Primele dou a rapoarte
oa
a
=
oj
j
ne dau prin integrare j = C
1
r. Pentru determinarea celeilalte
integrale prime, observ am c a
oa
a
=
oj
j
=
o:
a+j
=
oa+ojo:
0
, de unde obtinem dr +dj d. = 0,
r +j . = C
2
. Deci solutia general a a sistemului este j = C
1
r, r +j . = C
2
(o familie de
drepte).
4.3. Adunnd num ar atorii, respectiv numitorii celor trei rapoarte obtinem
oa
a(:j)
=
oj
j(a:)
=
o:
:(ja)
=
oa+oj+o:
0
, care implic a dr +dj +d. = 0 si obtinem integrala prim a r +j +. = C
1
.
Se observ a c a sirul de rapoarte poate scris sub forma echivalent a
dx
x
:j
=
dy
y
a:
=
dz
z
ja
=
dx
x
+
dy
y
+
dz
z
0
, deci
oa
a
+
oj
j
+
o:
:
= 0 care prin integrare ne conduce la rj. = C
2
. Rezult a c a
solutia general a este r +j +. = C
1
, rj. = C
2
.
4.4. Primele dou a rapoarte pot scrise echivalent
oj
oa
=
a+2j
a+1
, sau
oj
oa
=
2
a+1
j+
a
a+1
si am obtinut o
ecuatie liniar a cu solutia j = C
1
(r+1)
2
r
1
2
. Deci integrala prim a va j+r+
1
2
= C
1
(r+1)
2
.
Pentru determinarea celeilalte integrale prime, consider am egalitatea dintre primul si ultimul
raport, pe care o scriem astfel:
o:
oa
=
a2a:
a+1
si obtinem nc a o ecuatie liniar a
o:
oa
=
2a
a+1
.+
a
a+1
,
cu solutia general a . = c
2a
(r+1)
2
(C
2
+
c
2x
2(a+1)
2
) ==c
2a
(.
1
2
) = C
2
(r+1)
2
. Solutia general a
a sistemului initial va deci j +r +
1
2
= C
1
(r + 1)
2
, c
2a
(.
1
2
) = C
2
(r + 1)
2
.
4.5. Din primele dou a rapoarte se obtine ecuatia diferential a omogen a
oj
oa
=
2(
y
x
)
3
1+3(
y
x
)
2
, care se
transform a prin substitutia
j
a
= n n r
o&
oa
=
&
3
&
3&
2
+1
, cu solutia r(n
3
+n) = C
1
, sau j
3
+r
2
j =
C
1
r
2
. Apoi, egalitatea ultimelor dou a rapoarte conduce la
oj
j
=
o:
:
, de unde rezult a integrala
prim a j = C
2
.. Am obtinut solutia j
3
+r
2
j = C
1
r
2
, j = C
2
..
4.6. Primul si ultimul raport conduc la
oa
2a
=
o:
:
, echivalent cu r 2 = C
1
.. nmultind
primul raport cu r, al doilea cu j si al treilea cu . si le adun am, obtinem
oa
2j(2a)
=
oj
a
2
+:
2
j
2
4a
=
o:
2j:
=
aoajoj:o:
j(a
2
+j
2
+:
2
)
, de unde rezult a
o:
2:
=
aoa+joj+:o:
a
2
+j
2
+:
2
. Prin integrare
55
obtinem r
2
+ j
2
+ .
2
= C
2
., deci solutia sistemului dat este r 2 = C
1
. (plane paralele cu
Oj), r
2
+j
2
+.
2
= C
2
. (sfere cu centrul pe O. si tangente planului rOj).
4.7. Se observ a c a
c
y
oa+o:
:(c
y
+:)
=
oj
:+c
y
, de unde c
j
dr + d. = .dj, sau dr + c
j
d. = .c
j
dj. Aceasta
din urm a conduce la integrala prim a r +.c
j
= C
1
. Analog se obtine si j +.c
a
= C
2
, si e
usor de v azut c a cele dou a integrale prime sunt independente.
4.8. Avem
oaoj
(aj)(a+j+:)
=
ojo:
(j:)(a+j+:)
, de unde r j = C
1
(j .). Apoi
aoa+joj+:o:
a
3
+j
3
+:
3
3aj:
=
oa+oj+o:
a
2
+j
2
+:
2
ajj:a:
, care se mai scrie
o(a
2
+j
2
+:
2
)
2(a+j+:)(a
2
+j
2
+:
2
aja:j:)
=
o(a+j+:)
a
2
+j
2
+:
2
ajj:a:
, sau
d(r
2
+ j
2
+ .
2
) = 2(r + j + .)d(r + j + .). Rezult a d(r
2
+ j
2
+ .
2
(r + j + .)
2
) = 0, sau
rj +r. +j. = C
2
.
4.9. Sc aderea rapoartelor dou a cte dou a ne d a
oaoj
2(aj)
=
ojo:
2(j:)
, deci obtinem integrala prim a
r j = C
1
(j .). Adunnd primele dou a rapoarte, respectiv toate trei, rezult a
oa+oj+o:
a+j+:
=
oa+oj
2:
. Vom nota acum r + j = n. Atunci
o&+o:
&+:
=
o&
2:
, o ecuatie omogen a cu solutia
(n 2.)(n
2
+.
2
) = C
2
, de unde (r +j 2.)(r
2
+j
2
+.
2
+ 2rj) = C
2
.
4.10. Primul si ultimul raport conduc la dr +d. = 0, r +. = C
1
. Sc aznd primele dou a rapoarte,
obtinem
oaoj
2(aj):
=
o:
aj
. Ca n problema precedent a, notatia n = r j implic a
o:
o&
=
&
2&+:
,
care prin integrare ne d a . +r j = C
2
c
xy
z+xy
.
4.11. Scriem sistemul caracteristic asociat:
oa
:
=
oj
2a:
=
o:
2aj
. C aut am combinatii integrabile:
joj
2aj:
=
:o:
2aj:
=
joj+:o:
0
. Rezult a jdj +.d. = 0, j
2
+.
2
= C
1
. Primele dou a rapoarte se mai
pot scrie
2aoa
2a:
=
oj
2a:
, de unde 2rdr = dj, cu solutia r
2
j = C
2
. Solutia general a a ecuatiei
liniare omogene este n(r, j, .) = (j
2
+.
2
, r
2
j).
4.12. Sistemul simetric atasat este
oa
:(a+:)
=
oj
j:+1
=
o:
:
2
. Egalitatea
oa
:(a+:)
=
o:
:
2
se mai scrie
oa
o:
=
a
:
+ 1, o ecuatie omogen a cu solutia r = .(C
1
+ ln[.[). Aceasta se mai scrie C
1
=
a
:
ln[.[. Din relatia
oj
j:+1
=
o:
:
2
determin a si a doua integral a prim a: scriem
oj
o:
=
j
:
+
1
:
2
,
de unde j = .(C
2

1
2:
2
), sau C
2
=
j
:
+
1
2:
2
. Atunci solutia general a a ecuatiei date va
n(r, j, .) = (
a
:
ln[.[ ,
j
:
+
1
2:
2
).
4.13. Ecuatiile diferentiale ale curbelor caracteristice vor
oa
aj+:
=
oj
2j:
=
o:
:
. Pentru de-
terminarea acestora, c aut am combinatii integrabile:
oa
aj+:
=
oj
2j:
=
o:
:
=
oa+oj
a+j
. Am
obtinut astfel r + j = C
1
.. Egalitatea dintre ultimele dou a rapoarte conduce la ecuatia
omogen a
oj
o:
=
2j
:
1, cu solutia j = . + .
2
C
2
. Atunci solutia general a a ecuatiei date este
n(r, j, .) = (
a+j
:
,
j:
:
2
).
4.14. Din primul si ultimul raport al sistemului caracteristic
oa
4j2aj
=
oj
a
2
j
2
+:
2
4a
=
o:
2j:
obtinem
oa
2a
=
o:
2
, care prin integrare conduce la r 2 = C
1
.. Apoi din
aoa+joj+:o:
j(a
2
+j
2
+:
2
)
=
o:
2j:
rezult a r
2
+ j
2
+ .
2
= C
2
., a doua integral a prim a. Deci solutia general a a ecuatiei este
n(r, j, .) = (
a2
:
,
a
2
+j
2
+:
2
:
) = 0, cu o functie arbitrar a de clas a C
1
.
4.15. Scriem sistemul caracteristic
oa
j+3:
=
oj
a3:
=
o:
3a+3j
si observ am c a 3dr + 3dj d. = 0,
deci 3r + 3j . = C
1
. Pentru a doua integral a, amplic am rapoartele cu r, j, respectiv
. si le adun am. Rezult a rdr + jdj + .d. = 0, care implic a r
2
+ j
2
+ .
2
= C
2
. Atunci
n(r, j, .) = (3r + 3j ., r
2
+j
2
+.
2
).
4.16. Ecuatia admite sistemul caracteristic
oa
(:j)
2
=
oj
:
=
o:
j
. Ultima egalitate se scrie jdj = .d.,
cu solutia j
2
= .
2
+C
1
. C autnd o combinatie integrabil a, observ am c a
oa
(:j)
2
=
oj
:
=
o:
j
=
56
ojo:
:j
, care conduce la dr = (j .)(dj d.), sau r =
1
2
(j .)
2
+ C
2
. Solutia general a a
ecuatiei omogene va n(r, j, .) = (j
2
.
2
, r
1
2
(j .)
2
). Din n[
a=0
= 3j
2
.
2
2j.
obtinem (j
2
.
2
,
1
2
(j .)
2
) = 3j
2
.
2
2j. = (j .)
2
+2j
2
2.
2
, deci (r, :) = 2r 2:
si n(r, j, .) = 3j
2
.
2
2j. 2r.
4.17. Ecuatiile caracteristice asociate sunt
oa
aj
=
oj
j
_
1j
2
=
o:
:
_
1j
2
2aj
. Egalitatea dintre primele
dou a rapoarte se mai scrie
oa
a
=
oj

_
1j
2
, care prin integrare conduce la r = C
1
c
arcsin j
.
nlocuind pe r n egalitatea dintre ultimele dou a rapoarte, obtinem
o:
oj
=
:
j
+ 2
C
1
c
arcsin y
_
1j
2
,
o ecuatie liniar a cu solutia . =
1
j
(C
2
C
1
c
arcsin j
(j +
_
1 j
2
)) =
1
j
(C
2
r(j +
_
1 j
2
)).
Deci integralele prime vor C
1
= rc
arcsin j
, C
2
= j. +r(j +
_
1 j
2
) iar solutia general a a
ecuatiei cu derivate partiale este n(r, j, .) = (rc
arcsin j
, j. +r(j +
_
1 j
2
)). Din conditia
n[
j=0
= r +. rezult a n(r, j, .) = j. +r(j +
_
1 j
2
).
4.18. Din sistemul caracteristic
oa
a
=
oj
j
=
o:
aj
rezult a integralele prime r = C
1
j, rj 2. = C
2
. Din
conditia n[
:=0
= r
2
+j
2
obtinem n(r, j, .) = (rj 2.)(
a
j
+
j
a
).
4.19. Integralele prime r j = C
1
, . 2r = C
2
. Atunci n(r, j, .) = (1 r +j)(2 2r +.).
4.20. Integralele prime
_
r
_
. = C
1
,
_
j
_
. = C
2
. Rezult a n(r, j, .) = (
_
r
_
. +1)
2
(
_
j
_
. + 1)
2
.
4.21. Ecuatia admite sistemul caracteristic
oa
a
=
oj
j
=
o:
:
. Lund pe rnd primele, respectiv
ultimele dou a rapoarte, obtinem prin integrare r = C
1
j, j = C
2
.. Din primele trei ecuatii
ale sistemului r = C
1
j, j = C
2
., . = 2, r
2
+j
2
= 1 obtinem . = 2, j = 2C
2
, r = 2C
1
C
2
, care
nlocuite n a patra ecuatie ne conduce la 4C
2
1
C
2
2
+ 4C
2
2
= 1. nlocuim acum C
1
=
a
j
, C
2
=
j
:
si obtinem 4(r
2
+j
2
) = .
2
(ecuatia unui con cu vrful n origine si axa de rotatie O.).
4.22. Sistemul caracteristic asociat ecuatiei cvasiliniare este
oa
2 cosh a
=
oj
2j sinh a
=
o:
: sinh a
. Din
egalitatea primelor dou a rapoarte obtinem
sinh aoa
cosh a
=
oj
j
, care prin integrare conduce la
j = C
1
coshr. Pentru determinarea celeilalte integrale prime, consider am ultimele dou a
rapoarte care conduc la j = C
2
.
2
. Avem deci sistemul j = C
1
coshr, j = C
2
.
2
, r = j, j = ..
Rezult a j = . =
1
C
2
si coshr =
1
C
1
C
2
. nlocuind n r = j, ajungem la
1
C
1
C
2
= cosh(
1
C
2
). Dar
C
1
=
j
cosh a
, C
2
=
j
:
2
, de unde obtinem solutia problemei Cauchy j
2
cosh(
:
2
j
) = .
2
cosh(r).
4.23. Avem sistemul caracteristic
oa
a:
=
oj
j:
=
o:
a
2
+j
2
. Multiplicnd primul raport cu r, al doilea
cu j, respectiv ultimul cu . si adunndu-le, rezult a rdr jdj .d. = 0, de unde r
2

j
2
.
2
= C
1
. Apoi, s a observ am c a egalitatea primelor dou a rapoarte conduce la rj = C
2
.
Am determinat integralele prime, s a a am acum solutia problemei Cauchy. Din sistemul
r
2
j
2
.
2
= C
1
, rj = C
2
, . = 0 se obtine r
2
j
2
= C
1
, rj = C
2
, . = 0 , care nlocuite n
r
2
j
2
2rj = 1 conduc la C
1
2C
2
= 1. Deci suprafata integral a va r
2
j
2
.
2
2rj = 1
(un con avnd curba generatoare o hiperbol a).
4.24. Ecuatiile diferentiale ale curbelor caracteristice sunt
oa
a:
=
oj
j:
=
o:
aj
. De aici deducem
joa
aj:
=
aoj
aj:
=
2:o:
2aj:
=
joa+aoj+2:o:
0
, deci jdr + rdj + 2.d. = 0 si rj + .
2
= C
1
. Din
oa
a:
=
oj
j:
obtinem
oa
a
=
oj
j
, sau r = C
2
j. Am obtinut deci curbele caracteristice rj +.
2
= C
1
,
r = C
2
j. Dar . = 3 implic a rj = C
1
9 care prin nlocuire n rj = 9 ne d a C
1
= 18. Rezult a
rj +.
2
= 18 (un hiperboloid cu o pnz a).
4.25. Curbele caracteristice vor solutiile sistemului
oa
aj
2
=
oj
a
2
j
=
o:
:(a
2
+j
2
)
. Dar
dx
x
j
2
=
dy
y
a
2
=
dz
z
a
2
+j
2
,
de unde
oa
a
+
oj
j
=
o:
:
. Se obtine rj = C
1
.. Din egalitatea
oa
aj
2
=
oj
a
2
j
rezult a rdr = jdj,
57
cu solutia r
2
j
2
= C
2
. Eliminnd r, j, . din relatiile rj = C
1
., r
2
j
2
= C
2
, j = .,
r
2
+j
2
= 1 rezult a 2C
2
1
C
2
= 1. Suprafata integral a va 2r
2
j
2
.
2
(r
2
j
2
) = .
2
.
4.26. Sistemul caracteristic asociat este
oa
j+2:
2
=
oj
2a
2
=
o:
a
2
:
, si se mai poate scrie
2a
2
oa
2a
2
(j+2:
2
)
=
joj
2a
2
j
=
4:o:
4a
2
:
2
=
2a
2
oa+joj4:o:
0
, de unde rezult a 2r
2
dr + jdj 4.d. = 0, cu solutia
2
3
r
3
+
1
2
j
2
2.
2
= C
1
. Egalitatea ultimelor dou a rapoarte se mai poate scrie
oj
2
=
o:
:
,
care conduce la . = C
2
c

y
2
. Solutia general a a ecuatiei cvasiliniare sub form a implicit a este
(
2
3
r
3
+
1
2
j
2
2.
2
, .c
y
2
) = 0. Pentru rezolvarea problemei Cauchy, consider am sistemul:
2
3
r
3
+
1
2
j
2
2.
2
= C
1
, . = C
2
c

y
2
, j = 0, r
3
= .
2
. din primele trei relatii se obtine
r
3
=
3
2
(C
1
+ 2C
2
2
), j = 0, . = C
2
care nlocuite n r
3
= .
2
conduc la relatia functional a
3C
1
+4C
2
2
= 0. nlocuind cu expresiile integralelor prime, obtinem ecuatia suprafetei c autate:
2r
3
+
3
2
j
2
6.
2
+ 4.
2
c
j
= 0.
4.27. Din sistemul caracteristic
oa
a
=
oj
aj+:
=
o:
:
rezult a imediat integrala prim a r = C
1
.. nlocuind
n ultimele dou a rapoarte, rezult a C
1
j + 1 = C
2
c
C
1
:
, de unde
aj
:
+ 1 = C
2
c
a
. Atunci solutia
general a va n(r, j, .) = (
a
:
, (
aj
:
+ 1)c
a
), iar suprafata care trece prin curba indicat a va
avea ecuatia
aj
:
+ 1 = c
a
x
z
.
4.28. Integralele prime r
2
+j
2
= C
1
, r = C
2
.. Rezult a suprafata (
a
:
)
2
r
2
j
2
= 1.
4.29. Integralele prime tan. +cot r = C
1
, 2j tan
2
. = C
2
. Atunci 2j = tan
2
. +2 tan. +2 cot r.
4.30. Avem integralele prime j = C
1
. si r
2
+j
2
+.
2
= C
2
., iar suprafata ce trece prin curba dat a
este 9(j
2
+.
2
) = 2(r
2
+j
2
+.
2
)
2
.
4.31. Sistemul simetric este
oa
a:
=
oj
j:
=
o:
a
2
+j
2
. Din primele dou a rapoarte obtinem
oa
a
=
oj
j
, care
conduce la rj = C
1
. Pentru a doua integral a prim a , scriem sistemul astfel:
oa
a:
=
oj
j:
=
o:
a
2
+j
2
=
aoajoj:o:
0
. Rezult a rdrjdj .d. = 0, de unde r
2
j
2
.
2
= C
2
. Deci liniile de
cmp se g asesc la intersectia suprafetelor rj = C
1
, r
2
j
2
.
2
= C
2
. Suprafetele de cmp
pentru cmpul de vectori dat sunt de forma (rj,r
2
j
2
.
2
) = 0. Pentru a determina
suprafata care trece prin curba dat a, consider am sistemul: rj = C
1
, r
2
j
2
.
2
= C
2
, . = 1,
r
2
j
2
2rj = 1. De aici rezult a C
2
= 2C
1
, deci .
2
= r
2
j
2
2rj este ecuatia suprafetei
c autate (un con cu vrful n origine).
4.32. Ecuatiile caracteristice sunt
oa
a(j
2
:
2
)
=
oj
j(a
2
+:
2
)
=
o:
:(a
2
+j
2
)
. C autnd combinatii integrabile,
observ am c a
aoa
a
2
j
2
a
2
:
2
=
joj
j
2
a
2
j
2
:
2
=
:o:
:
2
a
2
+:
2
j
2
=
aoa+joj+:o:
0
, deci rdr + jdj + .d. = 0,
r
2
+ j
2
+ .
2
= C
1
. Dar sistemul se mai poate scrie si
oa
a(j
2
:
2
)
=
:oj
j:(a
2
+:
2
)
=
jo:
j:(a
2
+j
2
)
=
:oj+jo:
j:(j
2
:
2
)
, de unde rezult a
oa
a
=
:oj+jo:
j:
, j. = C
2
r. Deci curbele tangente cmpului de
vectori dat sunt r
2
+ j
2
+ .
2
= C
1
, j. = C
2
r. Suprafetele de cmp pentru vor de
forma (r
2
+j
2
+.
2
,
j:
a
) = 0. Suprafata de cmp care contine dreapta dat a se obtine astfel:
eliminnd r,j, . ntre relatiile r
2
+j
2
+.
2
= C
1
, j. = C
2
r, r = j = ., ajungem la C
1
= 3C
2
2
.
Deci suprafata c autat a este r
2
(r
2
+j
2
+.
2
) = 3j
2
.
2
4.33. Avem = qrad(rj.) = j.i + r., + rj/ si sistemul caracteristic este
oa
j:
=
oj
a:
=
o:
aj
. Din
egalitatea primelor, respectiv ultimelor dou a rapoarte obtinem integralele prime r
2
j
2
= C
1
,
j
2
.
2
= C
2
. Deci liniile de cmp se g asesc la intersectia a doi cilindri cu generatoarele
paralele cu O., respectiv Or. Pentru determinarea suprafetei de cmp, consider am sistemul
r
2
j
2
= C
1
, j
2
.
2
= C
2
, . = 0, r
2
+j
2
= 1. Din primele trei relatii obtinem r
2
= C
1
+C
2
,
j
2
= C
2
, . = 0 care nlocuite n ultima ecuatie conduc la relatia C
1
+ 2C
2
= 1. Se obtine
atunci r
2
+j
2
2.
2
= 1, ecuatia unui hiperboloid cu o pnz a.
58
4.34. Liniile de cmp vor solutia sistemului
oa
2a:
=
oj
2j:
=
o:
a
2
j
2
+:
2
. Primele dou a rapoarte
conduc la j = C
1
r. Se observ a c a sistemul se mai poate scrie
aoa
2a
2
:
=
joj
2j
2
:
=
:o:
a
2
:j
2
:+:
3
=
aoa+joj+:o:
a
2
:+j
2
:+:
3
, sau echivalent
oa
2a:
=
aoa+joj+:o:
:(a
2
+j
2
+:
2
)
, de unde rezult a r
2
+j
2
+.
2
= C
2
r. Liniile de
cmp asociate lui se vor g asi la intersectia dintre un plan si o sfer a: j = C
1
r, r
2
+j
2
+.
2
=
C
2
r. Pentru determinarea suprafetei de cmp care trece prin cercul r = 1, j
2
+ .
2
= 1 vom
considera sistemul format din integralele prime si ecuatiile cercului. Din relatiile j = C
1
r,
r
2
+ j
2
+ .
2
= C
2
r, r = 1 obtinem r = 1, j = C
1
, .
2
= C
2
1 C
2
1
care nlocuite n
j
2
+.
2
= 1 conduc la C
2
= 2. Deci suprafata de cmp c autat a este r
2
+j
2
+.
2
= 2r.
4.35. Reamintim c a liniile de cmp pot determinate din relatia dr = 0. Rezult a
0 = dr (r a) = rd(r a) ad(r
2
)
de unde d(r a) = d(r
2
) = 0. Deci linile de cmp vor cercuri obtinute din intersectia planelor
r a = C
1
cu sferele r
2
+j
2
+.
2
= C
2
.
4.36. Proced am ca la exercitiul precedent. Tinnd cont de formula pentru dezvoltarea dublului
produs vectorial, rezult a
0 = dr (qrad()) qrad(q)) = (qrad(q) dr)qrad()) (qrad()) dr)qrad(q)
= dq qrad()) d) qrad(q)
de unde d) = dq = 0 (deoarece qrad()) si qrad(q) sunt cmpuri vectoriale independente),
adic a liniile de cmp sunt date de ) = C
1
, q = C
2
. Pentru cazul particular )(r, j, .) = r+j+.
si q(r, j, .) = rj + j. + r., obtinem integralele prime r + j + . = C
1
, rj + j. + r. = C
2
.
Dar suprafata c autat a contine curba . = 0, rj = 1, iar sistemul format cu integralele prime
si cu ecuatiile curbei conduce la rj +j. +r. = 1.
4.37. Din 0 = dr obtinem 0 = dr [(r a) a] = (r a)(dr a) a(dr (r a)). Dar r a
si a sunt liniar independente, de unde dr a = 0, dr (r a) = 0. Prima relatie se mai scrie
d(r a) = 0 ,de unde r a = C
1
, ecuatia unei familii de plane. Pentru integrarea relatiei
dr (r a) = 0 recurgem la un articiu: scriem a =
1

2
, unde
1
si
2
sunt doi vectori
ortogonali Atunci
0 = dr (r (
1

2
)) = dr (
1
(r
2
)
2
(r
1
))
= d(r
1
)(r
2
) d(r
2
)(r
1
)
care conduce la
o(v
1
)
v
1
=
o(v
2
)
v
2
, cu solutia r
1
= C
2
(r
2
) (o familie de plane). Deci liniile
de cmp vor drepte de ecuatii r a = C
1
, r
1
= C
2
(r
2
), iar suprafetele de cmp vor
avea ecuatiile (r a,
v
1
v
2
) = 0.
4.38. Sistemul caracteristic asociat este
oa
2j
=
oj
3a
2
=
o:
6a
2
j
. Primele dou a rapoarte se pot scrie
echivalent 3r
2
dr = 2jdj, de unde se obtine r
3
= j
2
+ C
1
. Din egalitatea
oj
3a
2
=
o:
6a
2
j
deducem 2jdj = d., cu solutia . + j
2
= C
2
. Suprafata de cmp c autat a este de forma
(r
3
j
2
, j
2
+.) = 0. Din relatiile r
3
j
2
= C
1
, j
2
+. = C
2
, r = 0 rezult a r = 0, j
2
= C
1
,
. = C
1
+ C
2
care nlocuite n j
2
= 2. ne dau 3C
1
+ 2C
2
= 0. Deci suprafata c autat a va
3r
3
j
2
+ 2. = 0.
4.39. Scriem sistemul caracteristic:
oa
a:
=
oj
:(2aj)
=
o:
a
2
. Se observ a c a avem
joa
aj:
=
aoj
a:(2aj)
=
2:o:
2a
2
:
=
joa+aoj+2:o:
0
, deci combinatia integrabil a jdr+rdj +2.d. = 0 conduce la rj +.
2
=
C
1
. Din egalitatea
oa
a:
=
o:
a
2
mai obtinem si r
2
+.
2
= C
2
, deci liniile de cmp se vor g asi la
59
intersectia suprafetelor rj +.
2
= C
1
, r
2
+.
2
= C
2
. Pentru determinarea suprafetei tangente
la care contine curba dat a, consider am sistemul rj + .
2
= C
1
, r
2
+ .
2
= C
2
, rj = 1,
r. = 1. Acesta conduce la (C
1
1)(C
2
C
1
+1) = 1, deci suprafata c autat a va avea ecuatia
(rj +.
2
1)(r
2
rj + 1) = 1.
4.40. Din sistemul caracteristic
oa
a+j
=
oj
aj
=
o:
j
2
2aja
2
rezult a integralele prime r
2
+j
2
+. = C
1
,
r
2
2rj j
2
= C
2
. Suprafata de cmp care contine curba dat a este (r
2
+ j
2
+ . 1)
2

(r
2
2rj j
2
2)
2
= 4.
4.41. Conditia de ortogonalitate a dou a suprafete denite implicit de ecuatiile 1(r, j, .) = 0,
G(r, j, .) = 0 este qrad(1) qrad(G) = 0.
Fie 1(r, j, .) = 0 ecuatia implicit a a suprafetei c autate. Atunci r
01
0a
+ j
01
0j
+ .
01
0:
= 0,
o ecuatie cu derivate partiale omogen a care admite sistemul caracteristic
oa
a
=
oj
j
=
o:
:
, cu
integralele prime (cf. ex. (4.21)) r = C
1
j, j = C
2
.. Deci suprafata c autat a este de forma
1(r, j, .) = (
a
j
,
j
:
), unde C
1
.
4.42. Din 4r.
01
0a
+ 4j.
01
0j
(r
2
+j
2
)
01
0:
= 0 rezult a sistemul caracteristic
oa
4a:
=
oj
4j:
=
o:
a
2
j
2
, cu
solutia r
2
+ j
2
+ 4.
2
= C
1
, r = C
2
j. Obtinem suprafata de forma 1(r, j, .) = (r
2
+ j
2
+
4.
2
,
a
j
).
4.43. Ecuatia suprafetei este r
01
0a
+j
01
0j
.
01
0:
= 0, care conduce la 1(r, j, .) = (
a
j
, j.).
4.44. 1(r, j, .) = (r
2
j
2
, j
2
.
2
).
4.45. 1(r, j, .) = (
j
:
,
a
2
+j
2
+:
2
:
).
4.46. 1(r, j, .) = (r
2
+j
2
+ 4.
2
, r
4
+j
4
+ 6r
2
j
2
).
4.47. Dac a '(r, j, .) este punctul curent de pe suprafata de ecuatie 1(r, j, .) = 0, atunci (r
.
@F
@x
@F
@z
, j .
@F
@y
@F
@z
, 0) si O' O = 0 conduce la ecuatia cu derivate partiale r.
01
0a
+ j.
01
0j

(r
2
+j
2
)
01
0:
= 0. Sistemul caracteristic asociat este
oa
a:
=
oj
j:
=
o:
(a
2
+j
2
)
, cu solutia r = C
1
j,
r
2
+j
2
+.
2
= C
2
. Se obtine suprafata de ecuatie 1(r, j, .) = (
a
j
, r
2
+j
2
+.
2
).
4.48. Din problema precedent a avem1(r, j, .) = 0 ecuatia implicit a a suprafetei, '(r, j, .) punctul
curent de pe suprafat a, (r .
@F
@x
@F
@z
, j .
@F
@y
@F
@z
, 0) punctul de intersectie al normalei cu planul
rOj. Atunci conditia de congruent a ntre cele dou a segmente conduce la 2r.
01
0a
+ 2j.
01
0j

(r
2
+ j
2
.
2
)
01
0:
= 0. Sistemul caracteristic asociat este
oa
2a:
=
oj
2j:
=
o:
(a
2
+j
2
:
2
)
, cu
integralele prime r = C
1
j, r
2
+ j
2
+ .
2
= C
2
r. Rezult a c a suprafata c autat a este de forma
1(r, j, .) = (
a
j
,
a
2
+j
2
+:
2
a
), unde este de clas a C
1
.
4.49. Dac a 1(r, j, .) = 0 este ecuatia implicit a a suprafetei si '(r, j, .) punctul curent de pe
suprafat a, atunci punctul are coordonatele (0, 0, . +
a
@F
@x
+j
@F
@y
@F
@z
). Din egalitatea segmentelor
rezult a 2r.
01
0a
+2j.
01
0j
+(.
2
r
2
+j
2
)
01
0:
= 0. Din ex. (4.34) obtinem suprafata 1(r, j, .) =
(
j
a
,
a
2
+j
2
+:
2
a
), unde este o functie arbitrar a de clas a C
1
.
4.50. n ecare dintre cele trei cazuri, trebuie determinat cmpul vectorial corespunz ator tangent
la suprafat a.
(a) Cmpul vectorial determinat de \ (r
0
, j
0
, .
0
) si '(r, j, .) este = (r r
0
)i + (j
j
0
), +(..
0
)/. Atunci determinarea suprafetei conice se reduce la urm atoarea problem a
60
Cauchy: s a se determine suprafata de cmp a lui care trece prin curba . Suprafetele
de cmp ale lui corespund multimilor de nivel constant asociate solutiilor ecuatiei
(r r
0
)
0:
0a
+ (j j
0
)
0:
0j
+ (. .
0
)
01
0:
= 0. Prin integrarea sistemului caracteristic
oa
aa
0
=
oj
jj
0
=
o:
::
0
se obtin r r
0
= C
1
(. .
0
), j j
0
= C
2
(. .
0
). Atunci
ecuatia implicit a a unei suprafete conice cu vrful \ (r
0
, j
0
, .
0
) si avnd curba directoare
este de forma (
aa
0
::
0
,
jj
0
::
0
) = 0, . ,= .
0
, unde este o functie de clas a C
1
(functia
se determin a n mod unic din conditia ca familia tuturor dreptelor care trec prin \
s a intersecteze curba ). Pentru cazul \ (0, 0, 0) si : r
2
+ j
2
= r, . = 1 se obtine
r
2
+j
2
= r..
(b) Avem de rezolvat urm atoarea problem a Cauchy: s a se determine suprafata de cmp
a lui care contine curba . Ecuatia cu derivate partiale |
0:
0a
+ :
0:
0j
+ :
01
0:
= 0 are
sistemul caracteristic
oa
|
=
oj
n
=
o:
a
, cu solutia general a :r |j = C
1
, :r |. = C
2
.
Atunci ecuatia implicit a a unei suprafete cilindrice cu generatoarele paralele cu si care
se sprijin a pe curba este (:r |j, :r |.) = 0, unde este o functie de clas a C
1
care se determin a din sistemul :r |j = C
1
, :r |. = C
2
, )(r, j, .) = 0, q(r, j, .) = 0
(familia tuturor dreptelor paralele cu s a intersecteze curba ). n situatia = i +, /,
: r
2
+j
2
= 1, . = 1, ecuatia cilindrului este r
2
+j
2
+2.
2
+2r.+2j.2r2j4.+1 = 0.
(c) Suprafata de rotatie este generat a de cercurile cu centrul pe d si perpendiculare pe d.
Acestea se obtin prin intersectia unor sfere cu centrul pe d, n punctul (r
0
, j
0
, .
0
), cu
plane perpendiculare pe d. Rezult a c a cmpul vectorial
=
_
(r r
0
)i + (j j
0
), + (. .
0
)/

(|i +:, +:/)

este tangent suprafetei de rotatie. Deci trebuie rezolvat a urm atoarea problem a Cauchy:
determinarea suprafetei de cmp asociate lui care trece prin curba . Pentru aarea
liniilor de cmp avem de rezolvat ecuatia dr = 0 (ex. 4.35), cu solutia d(r (|i +:, +
:/)) = 0, (r r
0
)dr + (j j
0
)dj + (. .
0
)d. = 0. Deci linile de cmp vor cercuri
obtinute din intersectia planelor |r + :j + :. = C
1
cu sferele (r r
0
)
2
+ (j j
0
)
2
+
(. .
0
)
2
= C
2
. Obtinem solutia (|r +:j +:., (r r
0
)
2
+ (j j
0
)
2
+ (. .
0
)
2
) = 0,
unde este o functie de clas a C
1
care se determin a din sistemul |r + :j + :. = C
1
,
(rr
0
)
2
+(jj
0
)
2
+(..
0
)
2
= C
2
, )(r, j, .) = 0, q(r, j, .) = 0 (familia tuturor cercurilor
care intersecteaz a curba ). Pentru rotatia n jurul axei O. si curba : j
2
= 2. + 1,
r = 0, ecuatia suprafetei de rotatie va r
2
+j
2
2. = 1.
61
Capitolul 5
Stabilitatea solutiilor ecuatiilor
diferentiale
5.1. Solutia ecuatiei diferentiale care satisface conditia j(0) = j
0
este j(r) = c
a
j
0
+ r. n
particular, pentru j
0
= 1, obtinem functia c(r) = c
a
+ r. Fie - 0 arbitrar. C aut am
c(-) 0 astfel nct pentru orice functie j ca mai sus, cu proprietatea [j
0
1[ < c(-), s a
se verice relatia [j(r) (c
a
+r)[ < -, pentru orice r 0. Dar acesta este echivalent a cu
[c
a
(j
0
1)[ < -, deci este sucient s a lu am c(-) = -. Deci solutia problemei Cauchy este
stabil a. Cum lim
ao
[j(r) (c
a
+r)[ = lim
ao
[c
a
(j
0
1)[ = 0, rezult a c a c(r) =
c
a
+r este si asimptotic stabil a.
5.2. Ecuatia caracteristic a `
4
13`
2
+36 = 0 are r ad acinile `
1,2
= 3, `
3,4
= 2. Deoarece exist a
r ad acini reale strict pozitive, solutia banal a j = 0 este instabil a.
5.3. R ad acinile ecuatiei caracteristice `
2
+ 5` = 0 sunt `
1
= 5, `
2
= 0. Cum `
2
= 0 este
r ad acin a simpl a, rezult a c a solutia banal a este stabil a, dar nu asimptotic stabil a.
5.4. Ecuatia caracteristic a `
2
+ 6` + 5 = 0 are r ad acinile `
1
= 1, `
2
= 5. Deoarece acestea
sunt reale strict negative, solutia banal a j = 0 este asimptotic stabil a.
5.5. R ad acinile ecuatiei caracteristice `
4
+ 5`
2
+ 4 = 0 sunt `
1,2
= 2i, `
3,4
= i. Cum toate
r ad acinile au partea real a zero si sunt simple, rezult a c a solutia banal a este stabil a, dar nu
asimptotic stabil a.
5.6. n acest caz sunt dicil de calculat r ad acinile ecuatiei caracteristice `
3
+ 4`
2
+ 7` + 5 = 0,
asa c a vom utiliza teorema lui Hurwitz: minorii principali ai matricei H =
_
_
4 1 0
5 7 4
0 0 4
_
_
sunt

1
= 4 0,
2
= 23 0,
3
= 4
2
0, deci solutia banal a este asimptotic stabil a.
5.7. Si pentru aceast a situatie utiliz am criteriul lui Hurwitz: ecuatia caracteristic a este `
4
+`
3

5`
2
6` 7 = 0, iar matricea atasat a va H =
_
_
_
_
1 1 0 0
6 5 1 1
0 7 6 5
0 0 0 7
_
_
_
_
, cu minorii principali

1
= 1 0,
2
= 1 0,
3
= 1 0,
4
= 7
3
< 0, deci solutia banal a nu este asimptotic
stabil a. Mai mult, se veric a prin calcul direct c a ecuatia caracteristic a nu admite r ad acini
pur imaginare, deci solutia banal a este instabil a.
62
5.8. Ecuatia caracteristic a atasat a ecuatiei va `
4
+`
3
+a`
2
+/` +a = 0, iar matricea Hurwitz
atasat a H =
_
_
_
_
1 1 0 0
/ a 1 1
0 a / a
0 0 0 a
_
_
_
_
va avea minorii
1
= 1 0,
2
= a /,
3
= a/ a /
2
,

4
= a
3
. Rezult a conditiile a / 0, a/ a /
2
0, a 0 pentru stabilitate asimptotic a.
5.9. Din sistemul r +. = 0, 2j . = 0, j . = 0 rezult a c a singura pozitie de echilibru este
(0, 0, 0). Polinomul caracteristic al matricei sistemului este 1

(`) = `
3
+ 4`
2
+ 6` + 3, cu
r ad acinile `
1
= 1, `
2,3
=
3
2

1
2
i
_
3. Rezult a c a toate valorile proprii au partea real a strict
negativ a, deci solutia banal a este asimptotic stabil a.
5.10. Pozitia de echilibru (0, 0, 0); polinomul caracteristic 1

(`) = `
3
+5`
2
+9`+5, valorile proprii
`
1
= 1, `
2,3
= 2 i. Solutia banal a este asimptotic stabil a.
5.11. Singura pozitie de echilibru e cea banal a, dar polinomul caracteristic 1

(`) = `
3
+`
2
`1
admite r ad acina ` = 1, deci solutia este instabil a.
5.12. Pozitiile de echilibru se obtin prin rezolvarea sistemului
_
_
_
r +aj = 0
/r j +a. = 0
/j . = 0
. Matricea aso-
ciat a este =
_
_
1 a 0
/ 1 a
0 / 1
_
_
, cu det = 1 + 2a/. Pentru a/ ,=
1
2
, singura pozitie
de echilibru este (0, 0, 0). Dac a a/ =
1
2
, atunci pozitiile de echilibru se g asesc pe dreapta
r = 2a
2
., j = 2a.. Polinomul caracteristic este 1

(`) = `
3
+ 3`
2
+`(3 2a/) + 1 2a/, cu
r ad acinile `
1
= 1, `
2,3
= 1
_
2a/. Rezult a c a pentru a/ < 0, valorile proprii au toate
partea real a 1, deci solutia banal a este asimptotic stabil a. Dac a 0 < a/ <
1
2
, valorile proprii
sunt reale strict negative, si din nou se veric a stabilitatea asimptotic a. Pentru a/ =
1
2
, val-
oarea proprie nul a are multiplicitate unu, deci pozitiile de echilibru vor doar stabile, nu si
asimptotic stabile. Dac a a/
1
2
, exist a o valoare proprie strict pozitiv a, deci solutia banal a
este instabil a.
5.13. Analog rezult a (0, 0, 0) singura pozitie de echilibru. Valorile proprii ale matricei asociate
sistemului sunt `
1
= 1, `
2,3
= 1 i
_
2a
2
+/
2
, de unde rezult a c a solutia banal a este
asimptotic stabil a, \a, / R.
5.14. Functia Liapunov : R
2
R, (r, j) = r
2
+j
2
satisface conditiile: (r, j) _ 0 si (r, j) = 0
==r = j = 0;
o
ot
= 0(4r
5
3j)
0
0a
+(3rj
5
)
0
0j
= 8r
6
6rj+6rj8j
6
= 8(r
6
+j
6
) _
0, \r, j R. Pentru r
2
+j
2
r 0, avem
o
ot
< 8r
3
< 0, de unde rezult a c a solutia banal a
este asimptotic stabil a.
5.15. C aut am o functie Liapunov de forma (r, j) = ar
2
+ /j
2
, cu a, / 0. Din conditia
o
ot
< 0
obtinem
o
ot
= 2ar
4
8arj+6/rj2/j
4
. Alegem a = 3, / = 4. Atunci
o
ot
= 2(3r
4
+4j
4
) <
8(r
4
+ j
4
) < 8r
2
< 0, pentru orice r
2
+ j
2
r 0. Deci si n acest caz solutia banal a
este asimptotic stabil a.
5.16. Fie : R
2
R, (r, j) = r
2
+j
4
functie pozitiv denit a. Evalu am
o
ot
=
_
r
5
+ 2j
3
_
0
0a
+
(r j
3
+j
5
)
0
0j
= 2r
6
4j
6
(1 j
2
). Pentru r R, [j[ < 1,
o
ot
< 0 si solutia banal a este
stabil a.
5.17. (r, j) = r
2
+j
2
, echilibru asimptotic stabil.
5.18. (r, j) = r
4
j
4
, echilibru instabil.
63
5.19. Sistemul este autonom. Fie )(r, j) = (3r + 15j + c
j
1, r 2j + 2c
a
2). Atunci
= J
)
(0, 0) =
_
3 16
1 2
_
, cu valorile proprii
5
_
65
2
una negativ a si una pozitiv a. Rezult a
c a solutia banal a este instabil a.
5.20. Pentru )(r, j) = (rcos j +c
j
1, r sinj j), evalu am matricea = J
)
(0, 0) =
_
1 1
1 2
_
.
Acesta admite valorile proprii `
1,2
=
1
_
13
2
, deci solutia banal a va instabil a.
5.21. Ca n problemele precedente, not am )(r, j) = (2r + 8 sinhj, 2 c
a
3j coshj) si deter-
min am = J
)
(0, 0) =
_
2 1
8 3
_
. Aceasta admite valorile proprii
5
2

1
2
i
_
31 cu partea
real a strict negativ a, deci solutia banal a este asimptotic stabil a pentru sistemul diferential
considerat.
5.22. Fie )(r, j) = (sin(r+j), c
a
1). Atunci = J
)
(0, 0) =
_
1 1
1 0
_
are valorile proprii
1
2

1
2
_
5,
ambele situate n semiplanul drept, deci solutia banal a este instabil a.
5.23. Asimptotic stabil a.
5.24. Asimptotic stabil a pentru a/ < 3.
5.25. Ecuatia j
2
3j + 2 = 0 are solutiile j
1
= 1, j
2
= 2. Cum ecuatia diferential a dat a este
autonom a, cercet am stabilitatea cu metoda primei aproxim ari. Not am )(j) = j
2
3j + 2;
atunci )
t
(j) = 2j 3 si )
t
(1) = 1 < 0, )(2) = 1 0. Rezult a c a j
1
= 1 este solutie
asimptotic stabil a, iar j
2
= 2 este instabil a.
5.26. Sistemul )(r, j) = (r j, j
3
4j) = 0 admite solutiile (0, 0), (2, 2), (2, 2). Atunci
derivatele partiale de ordinul I conduc la matricea J
)
(r, j) =
_
1 1
0 j
2
4
_
. Pentru pozitia
(0, 0), matricea jacobian a
_
1 1
0 4
_
are valorile proprii 1 si 4, deci (0, 0) este instabil a.
Apoi J
)
(2, 2) =
_
1 1
0 4
_
admite valorile proprii simple 0 si 4, ceea ce ne arat a c a
aceste pozitii de echilibru sunt stabile, dar nu asimptotic stabile.
5.27. Fie )(r, j) = ((r 2)(j + 1), r
2
+j
2
4). Atunci )(r, j) = 0 conduce la solutiile stationare
(2, 0), (
_
3, 1), (
_
3, 1). Matricea Jacobi asociat a va J
)
(r, j) =
_
j + 1 r 2
2r 2j
_
. Pen-
tru a vedea dac a solutia (2, 0) este stabil a determin am r ad acinile polinomului caracteristic
asociat matricei
_
1 0
4 0
_
, si anume `
1
= 0, `
2
= 1. Cum una dintre acestea este pozitiv a,
solutia (2, 0) este instabil a. Apoi det J
)
(
_
3, 1) =

0
_
3 2
2
_
3 2

are r ad acinile reale `

1,2
0,
deci si pozitia de echilibru (
_
3, 1) va instabil a. n sfrsit, analog rezult a c a (
_
3, 1)
este de asemenea instabil a.
5.28. Se veric a usor c a r
0
(t) = t, j
0
(t) = t
2
1 este solutie a sistemului dat. Atunci n = r r
0
,
= j j
0
satisfac sistemul
_
n
t
=

t
= n
. Singura pozitie de echilibru este cea banal a, iar
matricea asociat a sistemului este =
_
0 1
1 0
_
, cu valorile proprii simple complexe i.
64
Rezult a c a solutia banal a, deci si solutia initial a r
0
(t) = t, j
0
(t) = t
2
1, sunt stabile, dar
nu asimptotic stabile.
5.29. Se observ a c a r
0
(t) = sint, j
0
(t) = cos t este solutie a sistemului dat. Efectund translatia
n = r r
0
, = j j
0
, studiul stabilit atii solutiilor sistemului initial se reduce la studiul
sistemului omogen
_
n
t
= 2n

t
= n 3
. Cum matricea asociat a =
_
2 0
1 3
_
are valorile
proprii 1 si 2, ambele situate n semiplanul stng, rezult a c a solutiile sistemului initial vor
asimptotic stabile.
5.30. Instabil a.
65
Bibliograe
[1] Arnold, V., Ecua tii diferen tiale liniare, Ed. Tehnic a, Bucuresti, 1975
[2] Bacalu, I., Ecua tii diferen tiale, Ed. Matrix Rom, Bucuresti, 2002
[3] Brnz anescu,V., St an asil a, O., Matematici speciale, Ed. ALL, Bucuresti, 1994
[4] Constantin, R. F., Ecua tii diferen tiale, Ed. Politehnica Press, Bucuresti, 2004
[5] Demidovitch, B., Recueil dexercises et de problmes danalyse mathematique, Ed. Mir, Moscou,
1972
[6] Donciu, N., Flondor, D., Algebra si analiza matematica. Culegere de probleme, vol. I-II, Ed.
Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti, 1965
[7] Dr agusin, L., Dr agusin, C-tin., Radu, C-tin., Calcul integral & Ecua tii diferen tiale. Exerci tii
& probleme, Ed. Du Style, 1996
[8] Gnther, N., Cuzmin, R., Culegere de probleme de matematici superioare, vol. I-III, Ed.
Tehnic a, Bucuresti, 1950
[9] Micula, Gh., Pavel, P., Ecua tii diferen tiale si integrale prin probleme si exerci tii, Ed. Dacia,
Cluj-Napoca, 1989
[10] Nit a, A., Ecua tii diferen tiale, Ed. Matrix Rom, Bucuresti, 2002
[11] Sabac, I., Matematici speciale, vol. I-II, Ed. Didactic a si Pedagogic a, 1964-1965
[12] St an asil a, O., Matematici speciale, ecua tii diferen tiale si analiza complexa, vol. II, Ed. ALL,
Bucuresti, 2001
[13] Udriste, C., Radu, C., Dicu, C., M al ancioiu, O., Probleme de algebra, geometrie, si ecua tii
diferen tiale Ed. Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti, 1981
66