Dupa ce m-am luptat cu mine insumi vreme de un an, intrebandu-ma daca sa lecturez sau nu aceasta carte, iata-ma scriindu-i

recenzia si tot ce pot sa spun este ca daca nu ati citit Jocurile Foamei pana acum, atunci ar fi bine sa o faceti cat mai curand! Ca perioada, actiunea se desfasoara intr-un viitor postapocaliptic in care civilizatia nostra nu mai exista, una noua ridicandu-se pe teritoriul a ceea ce a fost odata America de Nord: Natiunea Panem. Aceasta este formata din doisprezece districte conduse cu o mana de fier de catre Capitoliu, centrul administrativ al Panemului. Pentru a tine populatia districtelor sub control si pentru a le arata cine detine puterea, anual, Capitoliul organizeaza un show televizat numit Jocurile Foamei in care doua tributuri din fiecare district, un baiat si o fata, cu varste cuprinse intre doisprezece si optsprezece ani sunt alesi din fiecaredistrict prin tragere la sorti pentru a lupta pe viata si pe moarte intr-o arena uriasa, luptandu-se nu numai intre ei ci si cu nevoile primare si cu capcanele ce inteasa arena. Acum ca am prezentat ideea de baza, haideti sa vorbim despre personaje, fiindca acestea sunt savoarea cartii la urma urmei. Personajul principal este Katniss Everdeen, o fata de saisprezece ani din Districtul 12. Aceasta se ofera voluntar in locul surorii sale, Prim, in varsta de doisprezece ani, care a fost aleasa sa participe la a 74-a editie a Jocurilor Foamei. De-a lungul cartii, o vedem pe Katniss maturizandu-se, luptandu-se fara voie intr-un show sangeros al carui scop este de a inrobi si legand in acelasi timp relatii cu alti jucatori din arena, relatii ce o vor schimba definitiv atat din punct de vedere social cat si moral. Ca stil, Suzanne Collins prezinta actiunea din punctul de vedere al lui Katniss, pastrand mereu un ritm alert ce te tine la fiecare pagina cu sufletul la gura, dorind sa afli cat mai multe, dar in acelasi timp te face sa simti oarecare tristete la sfarsitul romanului. Pentru fanii genului SF si genului Fantasy deopotriva, Jocurile Foamei reprezinta un must-read ce ii va tine cu sufletul la gura si cu respiratia intretaiata, storcandu-le chiar si cateva lacrimi in anumite momente de-a dreptul emotionante (cartea nu duce lipsa de asa ceva). Personal, le recomand cititorilor sa se apuce de dimineata de carte, pentru ca pana la sfarsitul zilei sa o termine si sa continue cu urmatoarea a doua zi. Credeti-ma cand va spun ca nu veti regreta nicio pagina.