Caracterizarea personajului literar

Personajul literar este o instanță narativă creată pentru a săvârși acțiunile povestirii și pentru a
transmite mesajul textului. În opera epică „Platanos” de Doina Ruști tema este portretizată de
prietenia plantelor din tabără. Protagonistul și personajul eponim al acestei lecturi este Platanos,
Personajul principal este Sisinel, personajele secundare sunt Vio și Năsosu, personajul episodic este
Cati, iar personajele colective sunt reprezentate de mulțimea clienților din cafenea, a prietenilor lui
Sisinel și a cititorilor din bibliotecă.

Instanța va fi caracterizată direct și indirect prin multiple mijloace de caracterizare. Platons este
arborele nou venit in tabără. Acesta are o alură sofisticată și respectabilă , demnă de plantele
provenite din lumea de „dincolo de râu”, tărâmul celor sănătoși tun și a celor acceptați de societate.
Copacul lasă o impresie onorabilă micuțelor plante, dar în special lui Sisinel care a punctat faptul că
„părea cea mai enigmatică ființă”, surprinzând misterul adus de intrus. Dedițelul menționează că
„avea și ceva, un fel de luminiță în ochi, care te făcea să-l iubești” evidențiind căldura cu care
Platanos se adresa florilor și calitatea lui de a menține auditoriul în priză. În timpul povestirilor sale
mărturisește că a locuit într-o bibliotecă și „Citeam orice”, acest lucru descriind iubirea lui pentru
lectură, dar și inteligența simplistică acumulată pe parcursul vieții. Însă arborele nu este definit doar
de calități, ci și de defecte. În primul rând putem observa comportamentul său indiferent față de
prietenia oferită de Sisinel, dar și de criticile aduse de către Vio și Năsosu. Indiferența lui continuă
până în ultimul moment și ne dovedește lipsa sa de experiență emoțională. Este un personaj citit,
cunoscător al orașului, dar nu este dezvoltat la nivel sentimental și nu este în materie de a simți
pentru cineva termenul de „prietenie extremă” pe care Sisinel a încercat să-l înflorească alături de
dânsul.

Mesajul textului face referire la prietenia adevărată pe care nu o poți găsi la orice colț, la prietenia în
care exista reciprocitate și loialitatea, la prietenia bazată pe sentimente reale. Vio și Năsosu definesc
acest termen în ecuația lui Sisinel fiind alături de el pe parcursul schimbărilor din viața sa, „Credeai
c-o să te lăsăm singur?... La ce crezi tu că sunt buni prietenii?” și dovedesc că prietenia de fațadă
formată între Platanos și Sisinel a avut un trecut, un prezent, dar niciodată un viitor.

Platanos caracterizează părțile bune, dar și părțile rele ale unui om, arătând ca nici o persoana nu
este alcătuită doar dintr-o bucată cerească, ci din două. Istețimea plantei este caracteristica pe care
o invidiez cel mai mult și mi-aș dori să putem purta o conversație pentru a face schimb de informații.
Platanos îmi amintește de piticul înțelept, Doc, din povestea „Albă ca Zăpada” de Frații Grimm
datorită superiorității cu care sunt priviți în grupul de prieteni de care aparțin