CERAMICA ÎN GRECIA

ANTICA
Grecia Antica
 Arta
Arta din Grecia Antica a exercitat o mare
influență în domeniul culturilor multor țări, în
special în domeniul sculpturii și arhitecturii.Ea
poate fi împărțită din punct de vedere stilistic în
patru categorii =
- geometrică
- arhaică
- clasică
- elenistică
Spre deosebire de alte popoare antice, grecii,
prin arta lor magnifică, au glorificat umanitatea.
 Pictura grecească s-a păstrat până în zilele noastre
Ceramica doar pe vase care erau fabricate în cantități imense,
cu scopul de a păstra vinul și uleiul pentru uz casnic
sau pentru export.
Scenele de pe vase reprezintă una din sursele
principale de informare desptre felul de viață
grecesc. Acestea au apărut pentru prima dată (
aproximativ 600 î.Hr. ) în stilul ilustrării negre, prin
care obiectele erau pictate cu siluete negre pe
fundalul rosu, natural, al vasului. Detaliile interne (
de exemplu, ochii pe o față neagră ) trebuiau să fie
scobite până la materialul roșu de bază. Cam din 530
î.Hr., pictorii au început să lucreze în așa numita
tehnică a ilustrării în roșu, adică tehnica opusă celei
dinainte, colorând în negru fundalul, lăsând
personajele în culoarea naturală a vasului si pictând
detaliile interene ale acestora. Ambele metode
prezentau avantaje, dar niciuna nu se asemăna cu
picturile realizate liber, pe fundalul alb al „lekythos”,
o urnă elegantă, relativ rară, care era cel mai adesea
utilizată în scopuri funerare.
Fabricarea
vaselor din
ceramică
Procesul de a face o oală și de a o arde este
destul de simplu. Primul lucru de care are nevoie un
olar este lutul . Argila bogată în fier a Atticii a dat
oalelor sale o culoare portocalie.
Levigare
Când lutul este săpat pentru prima dată din
pământ, acesta este plin de roci și scoici și alte
obiecte inutile care trebuie îndepărtate. Pentru a
face acest lucru, olarul amestecă lutul cu apa și lasă
toate impuritățile să se scufunde până la fund.
Aceasta se numește levigare sau elutriere . Acest
proces poate fi realizat de multe ori. Cu cât se face
mai multe ori, cu atât argila devine mai fină.
Roată
• Ceramica făcută pe roată, de Dolon Prova Argila este apoi
frământată de olar și așezată pe o roată . Odată ce lutul este
pe roată, olarul îl poate modela în oricare dintre multele
forme prezentate mai jos sau în orice altceva dorește.
Ceramica fabricată pe roți datează din aproximativ 2500 î.Hr.,
unde înainte a fost folosită metoda bobinei de construire a
pereților oalei. Majoritatea vazelor grecești erau fabricate pe
roți, deși la fel ca în cazul pieselor fabricate din matriță
Rhyton (așa-numitele piese „din plastic”) se găsesc și
elemente decorative fie formate manual, fie prin mucegai, au
fost adăugate ghivecelor aruncate. Piese mai complexe au
fost realizate în părți, apoi asamblate atunci când era tare din
piele, prin îmbinarea cu o alunecare, unde olarul s-a întors la
roată pentru modelarea sau rotirea finală. Uneori, un tânăr a
ajutat la rotirea roții.
Alunecarea de argilă
• După ce oala este făcută, olarul o vopsește cu o alunecare
de lut cu granulație ultra fină; vopseaua a fost aplicată pe
zonele destinate să devină negre după ardere, în
conformitate cu cele două stiluri diferite, adică figura neagră
și figura roșie. Pentru decorare, vopsitorii de vaze foloseau
perii de diferite grosimi, unelte cu vârfuri pentru incizii și
probabil unelte cu un singur păr pentru liniile de relief .
Vase din
ceramică