Sunteți pe pagina 1din 13

SCOALA POSTLICEALA F.E.G. DISCILPINA: NGRIJIRI MEDICALE LA DOMICILIU CURSUL NR.

EXAMINAREA SEMNELOR VITALE

Pulsul si respiratia ne dau indicatii asupra unor procese vitale cum ar fi activitatea inimii si plamanilor. Acestea joaca un rol important in procesul de ingrijire a bolnavului cronic asistat la domiciliu. De aceea, asistentul medical trebuie sa fie capabil sa stabileasca modificari ale circulatiei si respiratiei si sa controleze pulsul si temperatura. Aceste activitati ne informeaza despre functiunile inimii, circulatiei si plamanilor. PERCEPEREA SI NUMARAREA PULSULUI La perceperea pulsului se tine cont de trei caracteristici: frecventa, ritm si calitate. Frecventa pulsului Pulsul ne indica numarul de contractii ale inimii. Numarul de batai ale inimii intr-un minut ne arata frecventa pulsului. La adult frecventa pulsului este de 60-80 batai/minut La varstnici 80-85 batai/minut La copilul scolar 90- 100 batai/minut, iar la sugar si copilul mic 120-140 batai/minut. Activitatea inimii este influentata de efortul fizic (alergari, urcarea scarilor, munca grea), starea de repaus sau starea sufleteasca (bucurie, spaima, enervare etc). corespunzator se modifica si pulsul. Activitatea inimii poate fi influentata si de boala: Puls incetitnit mai putin de 60 batai/min in bolile coradiovasculare si dupa consumarea anumitor medicamente.

Puls marit peste 100 batai/minut cand pacientul are febra, boli cardiovasculare, hemoragii bruste. Calitatea pulsului La omul sanatos bataile pulsului se succed la interval de timp regulate si au aceeasi intensitate. De calitatea pulsului ne dam seama daca la palpare, acesta este perceptibil sau nu are o intensitate regulate. Ritmul pulsului Unda pulsului se propaga, in mod normal, la interval regulate. Un ritm neregulat se numeste artimie si indica o stare patologica a inimii.

SUPRAVEGHEREA RESPIRATIEI Respiratia normala este linistita si nezgomotoasa, iar succesiunea inspiratie expiratie se face cu o mica pauza intre ele. In cadrul procesului de respiratie se supravegheaza frecventa, calitatea si ritmul. Frecventa respiratiei In stare de repaus omul respira de 12-14 ori/minut. La efort sau emotii, frecventa creste, iar in timpul somnului frecventa scade. Calitatea respiratiei Numarul de respiratii este legat de profunzimea ei. Cine inspira adanc are mai putine miscari respiratorii. Exista situatii cand se respira superficial. Zgomotele aparute in timpul respiratiei pot indica o stare de boala. Numarul de respiratii trebuie numerate atunci cand bolnavul nu observa, deoarece el isi poate controla frecventa si ritmul. Durata masuratorii este de 1 minut. Inspiratia si expiratia reprezinta o respiratie.

Ritmul respiratiei Inspiratia, expirata si pauza se succed ritmic, fara zgomot si fara efort. Ritmul respiratiei poate fi perturbat datorita unor stai patologice (boli de circulatie, colaps) sau altor situatii (lesin,soc). ATENTIE!!! Procesul respirator poate fi perturbat si prin saliva, varsatura, sange sau mucus. Acestea pot ingusta caile respiratorii pana la sufocare. MASURAREA TEMPERATURII CORPORALE Prin metabolism, in organism se elibereaza energie (activitate musculara) si caldura (temperatura corporala). Prin respiratie si excretie se pierde din aceasta caldura. Temperatura se mentine constanta, fiind controlata de centrul de termoreglare din creier. Prin acest centru, temperatura se mentine intre 36-37 gr.CELSIUS. Temperatura normala variaza intre 36-37 C. Variatii de pana la 1 C se considera ca fiind normale. Temperature minima intervine de regula in timpul somnului, iar cea maxima dupa amiaza. Temp. sub 36C este subtemperatura; Temp. cuprinsa ntre 37-38C este temperatura marita; Peste 38 este febra moderata Peste 39 este febra ridicata. CONCLUZII: La supravegherea bolnavului trebuie sa se tina cont si de verificarea semnelor vitale: modificari ale circulatiei si respiratiei, controlul pulsului si masurarea temperaturii. La supravegherea respiratiei trebuie sa se tina cont de frecventa, calitate si ritm. Respiratia corecta are efect asupra sanatatii omului.

EVITAREA IMBOLNAVIRILOR SECUNDARE ESCARELE ORIGINE. CARACTERISTICI. PROFILAXIE Originea La bolnavul imobilizat, greutatea corpului se concentreaza pe anumite regiuni. Greutatea corporala si rezistenta saltelei conduc la o slaba irigare cu sange a pielii si musculaturii. O circulatie slaba si o transpiratie abundenta, precum si incontinent si/sau o hrana nerationala pot conduce la formarea unei escare (leziune sau ulcer de decubit). Escarele sunt leziuni tisulare ca urmare a unui deficit de irigatie locala prin leziuni vasculare sau prin compresiune continua, sub actiunea directa a agentilor infectiosi. Formarea escarelor poate avea si alte cauze: posibilitati limitate de miscare (paralizii, imobilizari in ghips); boli speciale (de circulatie si cardiovasculare, diabet); slabire excesiva sau greutate excesiva. Exista anumite regiuni expuse la escare si anume: 1) La bolnavii imobilizati in decubit dorsal: Regiunea occipitala Reg.omoplatilor, a coatelor Regiunea lombo-sacrata la bazin si calcaie; 2) La bolnavii imobilizati in decubit lateral: Regiunea umarului, in zona urechii La bazin zona de deasupra crestei iliace, a marelui trohanter Partea interna si externa a genunchilor in functie de decubitul stang sau drept, regiunea maleolara externa sau interna. 3) La bolnavii imobilizati in decubit ventral: Regiunea pavilionului urechii Regiunea anterioara a umarului, regiunea anterioara a crestelor iliace Regiunea anterioara a genunchilor, la haluce. 4) La bolnavii imobilizati in pozitie sezanda: Regiunea omoplatilor, regiunea fesiera, poplitee, plantar (calcai).

Caracteristici In descrierea unei escare se diferentiaza diferite stadii, care pot fi recunsocute dupa caractersitici precise. Se deosebesc urmatoarele stadii: Stadiul I: Se prezinta sub forma unei pete albe. Regiunea afectata nu este suficient irigata cu sange si hranita. Apare ca o pata alba, care se coloreaza dupa ridicarea bolnavului. In acest stadiu escara nu este perceputa de catre bolnav. Stadiul II: In acest stadiu observam inrosirea pielii si o leziune la nivelul acesteia, care se poate infecta prin patrunderea bacteriilor. Escara apare ca o pata rosie cu inflamarea pielii si dureri. Stadiul III: In acest stadiu se formeaza flictenele. Daca acestea se sparg exista pericolul unei infectii. Chiar daca se aplica in acest stadiu un tratament si ingrijiri meticuloase vindecarea poate dura si cateva saptamani. Stadiul IV: In acest stadiu observam o leziune a pielii rosie-vinetie pana la neagra. Culoarea se datoreaza sangelui inchegat si a tesuturilor cangrenate. Pentru a se obtine o vindecare este necesara inlaturarea tesutului cangrenat, debridarea (curatarea) larga pana la tesutul sanatos, dupa care se panseaza steril locul pana la vindecare. Stadiul V: In acest stadiu vorbim dj despre o infectie. Daca nu se inlatura necroza, corpul va cauta sa respinga tesutul cangreant. Se dezvolta o leziune profunda, purulenta, care paote ajunge pana la os. Ea paote fi insotita de febra, septicemie sau infectii osoase.

Profilaxia: Pericolul formarii unei escare poate fi evitat printr-o serie de masuri si anume: Mijloace pentru scaderea presiunii: Ingrijirea profilactica incepe de la dotarea patului. Asigurarea unui pat comod, lenjerie curata, cearsaf bine intins sunt primele masuri. Putem folosi si mijloacele auxiliare de prevenirea a formarii escareleor: o saltea de calitate, saltea antidecubit pneumatic sau o saltea cu apa. Regiunile expuse la escare se pot proteja cu permute, perne si colaci de protective confectionati din material mtextil moale, spuma de latex sau din cauciuc care vor fi umpluti cu aer. ATENTIE!!! Lo pozitia normala a unui bolnav pot aparea regiuni de presiune. Nasturii, cutele, tivurile sunt factori suplimentari de risc. Un alt factor favorizant sunt frecarile, care duc la iritatii ale pielii. De aceea asistentul medical trebuie sa se asigure inotdeauna la schimbarea lenjeriei patului si a bolnavului ca acesta sta confortabil si ca s-au indepartat resturile alimentare, medicamentoase, nasturi sau alte obiecte din patul bolnavului. Schimbarea pozititei bolnavului: La bolnavii cronici trebuie schimbata pozitia in mod regulat. In functie de starea bolnavului se recomanda schimbarea pozitiei dupa un plan bine stabilit. Aceasta schimbare de pozitie se face in functie de mese si de alte activitati de peste zi. Trebuie sa se tina cont si de obiceiurile de a sta culcat ale bolnavului (de ex. o persoana este obisnuita sa doarma pe burta). Aceste obiceiuri si altele se includ in planul de schimbare a pozititei corpului. In functie de gradul afectiunii, schimbarea pozitiei trebuie sa se faca la intervale regulate, astfel incat perioada de refacere pentru partile neapasate sa fie aproximativ egala. Orarul de schimbare se stabileste impreuna cu doctorul de regula la un interval de 1 sau 2 ore.

Igiena pielii: O ingrijire intensiva a pielii este necesara zilnic, uneori chiar mai des. Astfel, pielea este curatata, se favorizeaza circulatia si rezistenta ei. Pentru ingrijirea zilnica se recomanda: Spalarea partilor vulnerabile Stergerea lor cu grija Masaj local cu buricele degetelor Folosirea unor crme sau lotiuni pentru ingrrijirea pielii.

Stimularea pielii: Prin incetinirea circulatiei tesuturile vor fi hranite cu mai putin oxygen. De aceea se recomanda stimularea circulatiei prin: Miscari ample de respiratie Exercitii izometrice si izotonice Masaj usor cu buricele degetelor a partilor vulnerabile Folosirea unor medicamente corespunzatoare, recomandate de medic.

Hranirea: Printr-o hranire rationala, corpul primeste toate substantele necesare lui. se evita o slabire a organismului si I se stimuleaza fortele de aparare. Se recomanda: o O hrana bogata in vitamine si proteine (carne, lactate, legume). Acestea contin vit.A, protectoare a pielii, vit.B2 necesara metabolismului cellular si vit.C. o O cantitate suficienta de lichide (sucuri de legume si fructe) o O dieta speciala in cazul bolnavilor supraponderali. ATENTIE!!! Ca masuri de prevedere impotriva formarii escarelor se recomanda: Controlul zilnic al regiunilor vulnerabile; Ingrijirea pielii: spalare si uscare atenta; ingrijirea cu atentie a regiunilor vulnerabile;

Schimbarea pozitiei bolnavului, netezirea lenjeriei patului si a lenjeriei de corp, suport uscat; Folosirea unor mijloace auxiliare; Asigurarea unei hrane bogate si variate. PNEUMONIA HIPOSTATICA Cauze In cazul unei imobilizari indelungate la pat se poate ajunge la o respiratie superficial si ulterior la o aerare insuficienta a regiunilor profunde ale poalmanilor. Drept consecinta a unei respiratii insuficente se aduna mucozitati in calile respiratorii si plamani, care produc o infectie a tesutului pulmonar. Durerile toracice sau abdominal conduc la o respiratie de menajare, iar reflexul de tuse este inabusit. De asemenea, din cauza unor tulburari de inghitire (in cazul unei pierderi de cunostinta sau AVC), resturi de hrana pot ajunge prin caile respiratorii in bronhii si pot produce o infectie. Simptome Este foarte important ca asistentul medical sa recunoasca semenele de debut ale pneumoniei hipostatice. Acestea pot fi: Starea de absenta, apatie, buze uscate, respiratie superficiala si accelerata, Senzatie de sufocare Dureri toracice Tuse uscata, expectoratie Cresterea progresiva a pulsului si temperaturii Febra cu frisoane Transpiratie abundenta.

Profilaxie Prin masuri urgente aceasta problema poate fi evitata. Ca masuri de profilaxie se recomanda:

In timpul zilei bolnavul sa fie ridicat de mai multe ori si daca este posibil sa fie ajutat sa faca cativa pasi. Bolnavii care nu pot merge sa fie asezati in pozitie sezanda pentru a favoriza respiratia; se pot face exerciti de gimnastica respiratore (ridicarea si coboratul mainilor etc). Ca variante de stimulare a respiratiei se practica: suflarea unui puf de vata, suflarea in lumanare sau miscarea unui obiect mic suspendat, prin suflare. Prin aceste exercitii se intareste expiratia, se intensifica inspiratia si se imbunatateste aerarea regiunilor profunde ale plamanului. Trebuie asigurata o umiditate a camerei, deoarece mucozitatile uscate agraveaza infectia. De asemenea, se aieriseste camera, evitandu-se insa curentii de aer. Pacientul trebuie sa fie stimulat sa tuseasca cu expectoratii pentru a favoriza eliminarea secretiilor adunate; o ridicare a trunchiului usureaza expectoratia. Expectoratia poate fi insotita si de un masaj efectuat cu batai usoare, tapotajul. Pentru aceasta se bate usor de sub omoplati pana la umar. Nu se bate in regiunea coloanei. Cand bolnavul transpire abundent trebuie schimbata lenjeria. Se recomanda sa fie incalzita usor. TROMBOZA La omul sanatos, in cursul unei zile, intervalele intre odihna si activitate se succed de mai multe ori. Ele au ca efect o incetinire si o activare a circulatiei. Cauze La oamenii bolnavi, care trebuie sa stea mult timp in pat, nu se mai succed intervalele activitate-odihna. Imobilizarea indelungata in pat incetineste circulatia sangelui. Vena indepartata: La un bolnav care zace mult in pat si nu se misca scade musculatura de sustinere a venei. Ea isi pierde punctele de sustinere si isi modifica forma, peretii venei isi pierd tonicitatea; consecinta este o incetinire a fluxului sangvin (supapele

nu mai impiedica intorcerea fluxului, produsii de metabolism (reziduurile) se depoziteaza, irita peretii vasului, producand o infectie care are drept consecinta formarea unui cheag. Vena varicoasa: Daca pe traiectul unei vene exista varice, fluxul sangvin nu va fi numai incetintit, ci condus prin varice in sensuri contrare (formarea de turbioane), adica: o depozitare de reziduuri este posibila, fiind mai mare riscul unei infectii, formarea de cheaguri este mult favorizata. Prin incetinirea fluxului si alte cause se formeaza pe peretele venei un cheag care sta lipit de peretele vasului. Daca acest cheag se dezlipeste si este transportat in fluxul sangvin, apare riscul de embolie. Daca cheagul ajunge in capilare, de ex. in plaman, astupa vasul respectiv si se produce embolia pulmonara. Embolia pulmonara este fatala de multe ori. In procesul de ingrijire la domiciliu a bolnavului asistentul medical si echipa sa trebuie sa faca totul ca aceasta boala sa nu apara. Profilaxie Aparitia unei tromboze poate fi evitata daca asistentul ia la timp masuri profilactice. Bolnavul sta pe spate si respire adanc. Picioarele vor fi alternative intinse si contractate (laba piciorului). Picoarele vor fi apasate alternative, cand calcaiul, cand degetele, de tablia patului. Miscari de gimnastica: Indoirea si intinderea picioarelor, rotirea labei piciorului. Aceste exerciti pacientul le poate face singur sau cu ajutorul asistentului medical sau a apartinatorilor.

Culcat pe spate cu mainile incrucisate pe ceafa, bolnavul ridica un picior si il intinde. Piciorul va fi miscat in sus si in jos. Antrenarea muschilor: Exercitiile de izometrie recomandate pot fi facute de bolnav singur sau cu ajutorul asistentului medical, a apartinatorilor sau a altor membri ai echipei de ingrijiri. Ridicarea picioarelor: prin ridicarea picioarelor se imbunatateste substantial fluxul sangvin de intoarcere. Compresie: suplimentar la ridicarea picioarelor se recomanda aplicarea unor ciorapi elastici sau a unor ciorapi antitrombotici. Ei se aseaza pe picior fara cute, datorita formei lor anatomice si asigura succesul profilaxiei trombozei. Bandajul de protectie: efectul bandajului de protectie este de micsorare a volumului venelor si restabilirea procesului de circulatie. Bandajul de protective reia functia de sustinere a musculaturii. INTEPENIREA ARTICULATIILOR Cauze Miscarea putina sau lipsa de miscare, de exemplu a cei imobilizati la pat sau al bolnavii paralizati duce la o atrofiere a muschilor. Muschii se scurteaza si limiteaza mobilitatea articulatiei. Pericolul unei intepeniri apare daca: Extremitatile bolnavului se gasesc continuu in aceasi pozitie Daca miscarile sunt limitate sau dureroase. Profilaxie Pentru prevenirea intepenirii articulare se iau urmatoarle masuri: Miscarea articulatiilor: indoirea, rotirea, intinderea piciorului, apucarea cu mana etc. Exercitii izometrice Schimbarea pozitiei.

Folosirea mijloacelor auxiliare: Folosirea mijloacelor auxiliare inlatura pericolul intepenirii articulatiilor: Scarita de franghie contra intepenirii umarului, cotului si mainii. Suport activ pentru picioare si/sau genunchi Diferite instrumente de activat miscarea degetelor (mingiute, extensor pentru degete). ATENTIE!!! La introducerea unor mijloace auxiliare se evita o folosire unilaterala si de durata a acestora. De exemplu o rola ptr. genunchi poate ajuta contra unei contractii de intindere, dar paote provoca o contractie de indoire. CONCLUZII: Sarcina unei ingrijiri competente este de a evita aparitita unei boli secundare care poate fi mai periculoasa decat boala primara. Aparitia leziunilor de decubit poate fi dureroasa pentru bolnav si problematica pentru asistentul medical, deoarece tratamentul lor dureaza luni de zile. De aceea trebuie luate rapid si de timpuriu masurile de prevenire a escarelor. Pneumonia hipostatica este cea mai de temut dintre bolile secundare. Ca masuri de preintampinare se recomanda, printre altele: o buna aerare a plamanilor, o degajare prin expectoratie si o buna aerisire a camerei. Imobilizarea indelungata la pat paote produce la multi bolanavi o incetinire a fluxului sangvin si implicit conduce la aparitita trombozei. Prin masuri de prevenire, cum ar fi o alimentative rationala, schimbarea pozitiei si exercitii izometrice si izotone, dar si prin aplicarea unor bandaje protectoare paote fi prevenita aceasta boala secundara grava. Intepenirea articulatiilor poate deteriora calitatea vietii omului bolnav. Asistentul medical trebuie sa aiba grija sa intretina mobilitatea articulatiilor. Ca masuri de profilaxie se recomanda: miscare, schimbarea pozitiei, exercitii izometrice si folosirea mijloacelor auxiliare.