Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
__________________________________________________________________
2
Influen!e romane "i preromane în limbile slave de sud
Edi!ia a I I - a
Apari!ia lucr"rii s!a bucurat de sprijinul pre!ios al
S.C. ROSAL GRUP S.R.L. – Bucure#ti
Funda!ia Evenimentul
Bucure"ti 2006
Lucrarea, în forma sa actual", a fost elaborat" #i
revizuit" de autor în cursul anului 2003, având la
baz" textul primei edi!ii din anul 1996, c"ruia i s!au
adus unele complet"ri #i corecturi.
O nou" revizuire a materialului a fost f"cut" în
lunile iunie–iulie 2006, înainte de predarea lucr"rii
c"tre tipografie. Cu aceast" ocazie au fost ad"ugate
numeroase note #i clarific"ri, în lumina ultimelor
cercet"ri. În esen!" îns", nu au fost aduse modific"ri
radicale, textul de baz" fiind – în linii generale –
nemodificat.
Ortografia folosit" este cea de dinaintea ultimelor
modific"ri, ocazionate de DOOM2.
Cuvântul autorului la a doua edi!ie
Sorin Paliga
24 ianuarie 2003; septembrie 2003; iulie 2006
Sumar
__________________________________________________________________
Sumar
Abrevieri 9
Introducere 13
Probleme generale 13
Probleme terminologice 16
Structura #i scopul lucr"rii 20
Etnogeneza românilor, slavilor "i albanezilor 21
Probleme #i rezultate 21
Grupul tracic 22
Slavii 32
Problema lui Vlach, Valach 36
Albanezii 37
Alte grupuri etnice 42
Concluzii 44
Plan#a 1. Grupele etnice europene în primele secole p. Ch. 46
Harta 1. Peninsula Balcanic" în perioada romano!bizantin" 48
Termeni referitori la organizarea social# 51
Considera!ii preliminare 51
Termeni referitori la rela!iile social-familiale 54
Termeni referitori la rela!iile de proprietate #i de autoritate statal" 62
__________________________________________________________________
6
Sumar
__________________________________________________________________
Probleme generale 99
Termeni 105
Referin!e 221
__________________________________________________________________
7
Abrevieri
__________________________________________________________________
Abrevieri
__________________________________________________________________
8
Abrevieri
__________________________________________________________________
lat. pop. latin" popular", colocvial" (pentru defini!ie, vezi
Introducerea).
let. leton, limba leton"
lit. lituanian, limba lituanian"
log. logudorez
mac. macedonean, limba macedonean" (slav")1
mag. maghiar(")
mes. messapic
mhd mittelhochdeutsch (germana medie de sus)
mrom. macedo-român
ND nomen dei (nume de divinitate, teonim)
NFl nomen fluminis (nume de râu sau de fluviu, hidronim)
nhd neuhochdeutsch (germana nou" de sus)
ngr. neo-grec, limba greac" modern"
NI nomen insulae (nume de insul", în toponimie)
NL nomen loci (nume de loc sau de localitate, toponim)
NM nomen montis (nume de munte, oronim)
NP nomen personae (nume de persoan", antroponim)
NPp nomen populi (nume de popor, de grup etnic; etnonim)
NR nomen regionis (nume de regiune sau de !inut, în
toponimie)
NSt nomen stagni (nume de lac)
PIE proto-indo-european
1
Macedonia a fost #i este, mai degrab", un termen geografic, mai pu!in un termen
lingvistic. Limba modern" macedonean", a c"rei form" literar" s!a consacrat
începând cu anul 1941, este un idiom slav înrudit cu limba bulgar". Limba
macedonean" antic" nu ne este cunoscut"; unii lingvi#ti o consider" un idiom de tip
ilir sau de tip trac. A se vedea acum Kopi Kyçyku, Istoria Macedoniei, Bucure#ti
2003: ed. Corint.
__________________________________________________________________
9
Abrevieri
__________________________________________________________________
pers. persan(")
pol. polon, limba polon"
plb. polab, limba polab"
preie. pre-indo-european2
protorom. protoromânesc, protoromân" (pentru defini!ie, vezi
Introducerea).
r. rus("), limba rus"
rom. român, limba român"
s. sârb (varianta sârb" a limbii sârbe-croate, cf. cr., s.-cr.)
s.-cr. sârb-croat, limba sârb"-croat"3
Skok Skok 1971-1974
skr. sanskrit(")
slc. slovac, limba slovac"
slv. sloven, limba sloven"
tc. turc" (otoman")
Tomaschek Tomaschek 1893–1894
ucr. ucrainean, limba ucrainean"
v. ... vechi ... (precede abrevierea folosit" pentru un idiom: v.sl.
„vechi slav”; v.slv. „vechi sloven” etc.).
2
Termen generic; se refer" la idiomurile vorbite în neoliticul #i eneoliticul
european, înainte de invazia indo!europenilor. (Paliga 1989 c).
3
La începutul anilor ’90, când elaboram primele pagini ale acestei lucr"ri, am
adoptat formula uzual" înainte de divizarea fostei Iugoslavii: sârbo-croat, limba
sârbo-croat". Ulterior, au devenit uzuale formulele limba sârb" #i limba croat".
Prestigioasa publica!ie Linguistica (Ljubljana), în studiile publicate în limba
englez", folose#te, în ultimul timp, sintagma Serbian-Croatian language = limba
sârb"-croat". Ni se pare, în contextul dat, cea mai bun" formul" #i poate fi
recomandat" ca standard lingvistic, cel pu!in pân" când – printr!un eventual
consens al lingvi#tilor sârbi #i croa!i – s!ar g"si o alt" formul".
__________________________________________________________________
10
Influen!e romane "i preromane
în limbile slave de sud
Introducere
__________________________________________________________________
Introducere
Probleme generale
ilire. A#a cum vom încerca s" ar"t"m în lucrarea noastr", chestiunea influen!ei
substratului asupra limbilor moderne pune unele probleme deosebite. Pe lâng"
dificultatea de a analiza influen!a unor limbi (traca #i ilira) neatestate în texte
antice, cunoscute nou" doar prin analiza mig"loas" a unor relicte, în principal
onomastice, notate întâmpl"tor, inconsecvent #i aproximativ, apare – nu de
pu!ine ori – dificultatea de a alege între ipoteze diverse, unele ireconciliabile.
Astfel, majoritatea covâr#itoare a lingvi#tilor români consider" c" toate
elementele trace din limbile sud!slave s!au transmis prin intermediar romanic
(proto!românesc), pe când unii lingvi#ti bulgari, sârbi, croa!i #i sloveni afirm"
din ce în ce mai des c", cel pu!in uneori, unele cuvinte din substratul trac s!au
putut transmite limbilor slave #i direct, f"r" intermediar romanic. Argumentul
invocat este c", la orizontul secolelor V–VII p. Ch., limba trac" era înc"
vorbit" în zone izolate din Mun!ii Balcani, astfel c" primele grupuri slave
(str"mo#ii bulgarilor #i sârbilor) au putut împrumuta unele cuvinte trace direct.
În ultimii ani, #i unii arheologi români consider" c" grupuri nord!trace, mai
precis carpii de pe versantul estic al Carpa!ilor, înc" î#i practicau rituri specifice
în secolele V–VI p. Ch., posibil chiar mai târziu, pân" prin secolele VIII–IX, ceea
ce ar implica faptul c" ei înc" vorbeau un idiom tracic, fire#te pe cale de
dispari!ie, de romanizare. Fenomenul acultura!iei la orizontul secolelor IV–IX
p. $ Ch. pare mult mai complex decât s!a considerat pân" nu de mult, rela!iile
dintre grupurile trace (inclusiv traco!dace), romanice #i, ulterior, slave fiind mai
îndelungate, cu persisten!a elementului autohton. De altfel, importan!a fondului
autohton în întreaga Romanie a fost subliniat" de mult (Tagliavini 1977: 65 sq.,
în special § 27 #i 28, p. 112 sq., care se refer" la problema substratului trac #i ilir).
Este motivul pentru care am considerat util ca, în prima parte a lucr"rii
noastre, s" trecem în revist" principalele probleme legate de etnogeneza sud!est
european". Am pornit discu!ia de la premisa c" datele arheologice pot sprijini
demersul etimologic!lingvistic, clarificând unele puncte obscure din cercetarea
lingvistic".
__________________________________________________________________
14
Introducere
__________________________________________________________________
Am luat în discu!ie acele cuvinte care, în urma analizei, reflect" cel mai
vechi strat al împrumuturilor romanice sau, într!o formulare mai nuan!at", cel
mai vechi strat al împrumuturilor romanice #i preromanice (trace #i ilire sau
traco!ilire) în limbile slave de sud. Orizontul avut în vedere este cel al
secolelor V–VII p.$Ch., altfel spus intervalul de circa dou" secole în care limba
vorbit" de popula!ia romanizat" sud!est european" a influen!at limba
grupurilor slave ce au intrat în contact cu romanicii r"s"riteni. Este adev"rat c"
uneori, în stadiul actual al cercet"rilor, nu este posibil" o cronologie precis",
fiind a#adar posibil ca unele elemente vechi române#ti s" se fi integrat limbilor
slave mai târziu, dup" cum este posibil ca unele elemente de substrat traco!dac
s" fi fost împrumutate de slavi înc" înainte de expansiune, a#adar înainte de
secolul V p. $ Ch. Acest lucru era posibil, deoarece patria slav" primitiv"
(Urheimat) se învecina la sud cu ramura cea mai nordic" a traco!dacilor, cu
costobocii din teritoriul Bucovinei de azi #i cu grupurile dace din Maramure#.
Apreciem c" adesea a fost exagerat" importan!a influen!ei slave asupra
limbii române. Faptele arat" c", în multe cazuri, sensul de împrumut a fost
invers, din român" (protoromân") spre limbile slave (#i spre maghiar"). Este
un motiv suplimentar pentru a rediscuta problema rela!iilor lingvistice în
sud!estul european. De altfel, înc" din 1966, Giuliano Bonfante atr"gea aten!ia
asupra faptului c" protoromâna (le protoroumain) a influen!at protoslava (le
protoslave). Lingvistul italian invoca, mai ales, argumente din sfera foneticii.
În lucrarea noastr" vom aduce noi argumente care sprijin" aceast" ipotez".
__________________________________________________________________
15
Influen!e romane "i preromane
__________________________________________________________________
Probleme terminologice
exemplu Rosetti 1986: 318) consider" c" influen!a slav" asupra limbii
române este anterioar" secolului X, cele mai vechi împrumuturi române#ti
din slav" (st!pân, jupân, stân!, stânc!, sut! etc.) fiind datate de autor chiar
înainte de sec. VII. Al!i autori (Mih"il" 1971) au ar"tat c" nu exist" nici un
argument care s" sprijine ipoteza c" ar exista cuvinte slave împrumutate de
român" înainte de sec. XI–XII. Înclin"m spre aceast" a doua ipotez". A#a
cum vom încerca s" ar"t"m în continuare, cele câteva cuvinte considerate de
Rosetti (#i de al!i autori) a fi de origine slav" sunt, de fapt, împrumutate de
slavi fie din român" (protoromân"), fie direct din trac". În unele cazuri, este
într!adev"r posibil ca slavii s" fi împrumutat unele cuvinte direct din trac".
Ne!am propus ca, în lucrarea noastr", s" rediscut"m situa!ia acestor cuvinte,
sugerând – atunci când este cazul – noi explica!ii etimologice.
Se consider" (Dimitrescu et al. 1978: 38) c" româna – de fapt, în acord
cu terminologia adoptat", protoromâna – #i!a dobândit caracterul specific
„pân" cel târziu în sec. VIII”, iar mai departe (p. 42) se afirm", mai clar, c"
„latina popular" r"mâne unitar" pân" în sec. IV (în Orient) #i pân" în sec. VI
(în Occident)”. A#adar, se poate admite c", în sec. V p. $ Ch., protoromâna
c"p"tase deja însu#iri specifice. În cuprinsul lucr"rii, vom încerca s" ar"t"m
c" aceast" cronologie este justificat".
În acord cu scopul propus, de a discuta #i rediscuta influen!a romanic"
(proto!româneasc") asupra limbilor slave, am încercat s" ne încadr"m în
orizontul secolelor V–VII p.$Ch. Consider"m (#i vom sublinia acest lucru pe
parcursul lucr"rii) c" protoromâna s!a dezvoltat pe parcursul a circa cinci
secole, având dou" faze principale: (1) incipient", secolele V–VII, analizat"
preponderent de noi; #i (2) tardiv", secolele VIII–X. Ultima faz" a protormânei
face trecerea spre faza românei vechi. Adoptând aici termenul protoromân!,
nu respingem ceilal!i termeni folosi!i în literatura lingvistic". Este o op!iune –
între altele posibile – ce ni se pare adecvat" demersului nostru. De asemenea,
am adoptat sintagma latin! popular!, nu latin! vulgar!.
__________________________________________________________________
18
Introducere
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
19
Influen!e romane "i preromane
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
20
Etnogeneza
__________________________________________________________________
Probleme !i rezultate
__________________________________________________________________
21
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
de Georgiev (1957; vezi !i pozi#ia lui Poghirc 1969; 1976). A fost avansat$
chiar ipoteza existen#ei „a cel pu#in trei idiomuri de tip tracic” (Schütz
1984). Este clar c$ vor fi existat dialecte de tip tracic, dat fiind faptul c$
traca se vorbea pe un areal considerabil, din estul Slovaciei de azi pân$ în
sud, în Balcani. Ast$zi este îns$ greu de trasat isoglose dialectale trace.
Unele diferen#ieri de tratament fonetic sunt depistabile (Paliga 1988 b; 1991
a), altele doar b$nuite. În orice caz, nu rezist$ unei analize de am$nunt
ipoteza conform c$reia limba trac$, în opozi#ie cu limba daco!mesic$, s!ar fi
deosebit net de!a lungul unei isoglose pentru termenul ‘a!ezare urban$,
ora!’; conform acestei ipoteze, ar fi existat un areal nordic (daco!getic) opus
net unui areal sudic (trac propriu!zis; vezi alte discu#ii la Poghirc 1976 !i
Paliga 1987 a).
În ansamblu, discu#iile privind o împ$r#ire dialectal$ cât de cât precis$
a dialectelor trace, ba mai mult, încerc$rile de a vorbi despre o limb$
daco!moesic$ net diferit$ de o limb$ trac$ propriu!zis$ ni se par o#ioase,
atâta timp cât nu s!au luat în considera#ie toate datele de care dispunem la
ora actual$. Acestea nu sunt abundente, dar permit unele concluzii
importante. Una dintre aceste concluzii este c$ nu putem vorbi de mai multe
idiomuri de tip tracic, ci de o limb$ trac$ diferen#iat$ dialectal (alte discu#ii
la Paliga 1988 b; 1989 a; 1989 c; 1991 a).
Relevante, atunci când se abordeaz$ specificul civiliza#iei trace (în
general) !i traco!dace (în special), sunt aspectele legate de religia !i de
credin#ele tracilor (Mu!u 1972, 1973, 1982; autorul utilizeaz$ metoda
comparativ$, lingvistic$ !i mitologic$). În al doilea rând, cercet$rile
arheologice ofer$ un bogat material de care trebuie s$ #in$ seama !i
cercet$rile lingvistice (vezi recent Sîrbu 1993; autorul semnaleaz$ o
bulversare extraordinar$ a vechilor practici funerare începând cu sfâr!itul
secolului III !i începutul secolului II a. Ch., traco!dacii revenind la vechile
ritualuri abia în sec. II p."Ch., a!adar dup$ cucerirea roman$). Consider$m
__________________________________________________________________
23
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
24
Etnogeneza
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
26
Etnogeneza
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
27
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
28
Etnogeneza
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
29
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
30
Etnogeneza
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
32
Etnogeneza
__________________________________________________________________
g$sim în aceea c$, în finlandez$, ru!ii sunt numi#i venäjä, pe când suedezii
sunt numi#i ruotsi. Acest fapt se explic$ printr!un contact timpuriu dintre
grupul finic (protofinlandez) !i grupul slav ce a stat la baza etnogenezei
ruse!ti, înainte s$ apar$ etnonimul ruskij, de origine probabil germanic$. 'i
etnonimul românesc venetíc ‘str$in’, explicat prin turc venedik (DEX, sub
acela!i cuvânt, înregistreaz$ !i sensul ‘moned$ vene#ian$’, care îns$ reflect$
o influen#$ mai nou$ prin filier$ greac$, venétikos), indiferent de felul în care
s!a transmis cuvântul, trebuie s$ fie pus în leg$tur$ cu o veche denumire a
slavilor. (A se compara acest etnonim cu situa#ia lui vân!t < lat. venetus
‘vene#ian’, de culoarea specific$ adus$ de negustorii vene#ieni). Georgiev
(1968) a încercat o solu#ie etimologic$ a etnonimului Veneti, Venedi,
apropiindu!l de Wenden, Venda !i, eventual, de antroponimul vechi ceh
Vence!slaus (modern Václav), rus Vja"e!slav. Problema r$mâne deschis$
discu#iilor, deoarece înse!i componentele etnogenezei slave nu sunt înc$ pe
deplin clare; vezi o aducere la zi a discu#iilor în Paliga 2001 a.
O situa#ie specific$ reflect$ !i rom. #chiau, pl. #chei (din #chiai) ‘slav,
vorbitor al unei limbi slave’. Echivalentul albanez al etnonimului este shqa
‘bulgar, grec schismatic, de rit bizantin’, spre deosebire de albanezi – mai
bine zis, de protoalbanezi – care, atunci, erau de rit roman (alte discu#ii la
Iv$nescu 1980: 280; Rosetti 1986: 264, de asemenea 345 !i 772). $chiau,
#chei este prezent !i în toponimie, în diverse p$r#i ale României, p$strând
amintirea unor zone în care s!au stabilit cândva slavi (Pu!cariu 1976: 300).
Etimonul este lat. sclavus ‘sclav’, ceea ce arat$ c$ în romanitatea r$s$ritean$
a circulat aceast$ denumire la nivel popular, colocvial, nu ca termen cult de
cancelarie, ce s!a generalizat mai târziu sub forma Sclavini, uzual în textele
medievale timpurii (de exemplu la Anonymus). Sclavus trebuie s$ fi fost
folosit în opozi#ie cu Francus > frânc, veche denumire generic$ folosit$ de
români pentru a!i desemna pe vorbitorii occidentali ai unei limbi romanice.
__________________________________________________________________
33
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
'i acest cuvânt arat$ un fonetism vechi, dovad$ existen#a !i folosirea sa înc$
înainte de secolul X. Francii erau ini#ial o popula#ie germanic$, dar sensul
din român$ arat$ c$ s!a folosit dup$ romanizarea francilor. Un reper istoric
relativ sigur este perioada anilor 795–796; francii (str$mo!ii francezilor de
azi, la acea dat$ incomplet romaniza#i), condu!i de Charlemagne (Carol cel
Mare), au întreprins o campanie în Pannonia când i!au învins definitiv pe
avari. R$m$!i#ele acestei popula#ii nimicite de franci s!au refugiat spre
r$s$rit, disp$rând complet din istorie în secolul IX. A!adar, aproximativ în
aceast$ perioad$, !i dup$ aceea, trebuie s$ se fi impus la popula#ia
româneasc$ etnonimul frânc. De altfel, cu pu#ine excep#ii (cum ar fi
etnonimul hellenoi ‘greci’), etnonimele europene medievale s!au format ori
s!au transformat, uneori cu spectaculoase transferuri semantice, în perioada
secolelor V–X; în acest context trebuie în#eleas$ !i analizat$ situa#ia
etnonimului Sclavus, Sclavini (termenul latin medieval), #chiau, pl. #chei
‘slav’ (termenul colocvial românesc), respectiv Slov%nin", pl. Slov%ne,
termenul pe care l!au folosit – la un moment dat – slavii în!i!i2. Atunci,
numele francilor germanici s!a referit ulterior la popula#ia romanizat$ din
Galia, numele volcilor cel#i a c$p$tat gradual sensul de ‘popula#ie romanizat$’
!i s!a aplicat ulterior italienilor !i/sau românilor etc. (vezi mai jos).
Atât #chiau, #chei ‘slav’ cât !i frânc ‘franc’ arat$ c$, în aceast$
perioad$ !i înainte de aceasta, trebuie s$ fi existat constante leg$turi între
popula#ia romanizat$ din Dacia, Moesia !i Tracia, pe de o parte, !i
romanitatea occidental$, altminteri nu s!ar fi putut impune !i p$stra aceste
etnonime cu etimon clar latin, dar desemnând o realitate
postclasic$!medieval$ timpurie. Tabloul tradi#ional, conform c$ruia
popula#ia romanizat$ din Dacia ar fi r$mas izolat$, timp de secole, nu poate
fi real !i, la rigoare, nici nu este confirmat de cercet$rile din ultimii ani.
Asocia#ia sclavus!slav trebuie explicat$ printr!o etimologie popular$, bazat$
2
Vezi alte discu#ii, cu bibliografie, în Paliga 2001 a.
__________________________________________________________________
34
Etnogeneza
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
37
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
38
Etnogeneza
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
40
Etnogeneza
__________________________________________________________________
explicate decât direct din latin$, cum ar fi kryq(ë) ‘cruce’, kjel ‘cer’, kreshmë
‘p$resimi’, rërë ‘arin$, nisip’ (< lat. arena), mik, pl. miq < lat. amicus,
pëlqenj ‘a pl$cea’, qytet (de gen masculin) ‘cetate’, qind ‘sut$’, fruer
‘februarie’, fshat ‘sat’ (< lat. fossatum), kendoj ‘a cânta’ etc. Un tablou
comparativ actualizat al coresponden#elor mo!tenirii latine în român$ !i în
albanez$ se g$se!te acum la V$t$!escu 1997.
Un alt aspect, de care trebuie #inut seama când se discut$ originea
albanezilor, este aportul fondului ilir. Un argument lingvistic clar al
continuit$#ii de habitat, pe lâng$ argumentele arheologice, îl constituie
toponimia !i hidronimia antic$ p$strat$ în albanez$, conform evolu#iei
fonetice specifice: Scupi ! Shkup, #aissus ! #ish, Astibus ! Shtip, Scardus
(mons) ! Shar (cf. %ar în România), Scodra ! Shkodra, Lissus ! Lesh,
Ulcinium ! Ulqin, Dyrrachium ! Durrës, Aulona ! Vlorë etc. (Domi 1983:
32; asupra toponimiei romane !i preromane sud!dun$rene vom reveni
într!un capitol aparte).
În privin#a elementelor autohtone ale românei !i albanezei, faptele !i
argumentele lingvistice !i arheologice, nu în ultimul rând datele semnalate
de Landi, sugereaz$ c$ trebuie identificate atât acele elemente vechi
autohtone din albanez$, de origine ilir$, cât !i acele elemente trace,
transmise albanezei de vorbitorii unui dialect tracic ce au contribuit la
etnogeneza albanez$, al$turi de acele elemente romanice reprezentând un
stadiu foarte vechi al românei (cazul mbret, semnalat de Landi). Cercet$torii
au semnalat deja c$, în cazul formelor evident înrudite din român$ !i din
albanez$, exist$ un tablou derutant de coresponden#e fonetice. Aceste
coresponden#e fonetice, aparent inconsecvente, î!i g$sesc explica#ia în
diversele componente etno!lingvistice ce au contribuit la etnogeneza
albanez$. Coresponden#ele româno!albaneze în cazul elementelor autohtone
au fost reanalizate relativ recent de Brâncu! (1983), care semnaleaz$, în
acord cu argumentele lingvistice !i arheologice, c$ albaneza con#ine
__________________________________________________________________
41
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
fonetisme atât satem, cât !i centum (p. 18), f$când apoi considera#ii privind
fonetica veche româneasc$ !i albanez$ (pp. 19–27; alte discu#ii la Rosetti
1986: 241–244).
Pe scurt, se poate afirma c$ limba albanez$ este o sintez$
multilingvistic$, o stratificare etno!cultural$, aparent derutant$, dar având –
la o analiz$ atent$ – logica sa interioar$. De altfel, tot spre ipoteza unui
idiom multistratificat se pronun#$ !i Huld (1984: 1–14).
__________________________________________________________________
42
Etnogeneza
__________________________________________________________________
3
Cuvântul este de origine latin$ – Caesar – împrumutat de slavi prin intermediar
germanic sau, dup$ cum crede P. Skok, derivat direct din lat. caesarius.
__________________________________________________________________
43
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
Concluzii
decenii ale expansiunii slave spre sud, poate timp de unu!dou$ secole,
grupuri relativ compacte de carpi (!i de al#i daci liberi) precum !i de traci
înc$ vorbeau un dialect trac local !i înc$ practicau ritualuri specifice. Din
punct de vedere arheologic, sunt atestate riturile de înmormântare. Exist$
îns$ în credin#ele populare române!ti !i sud!slave rituri precre!tine, f$r$
îndoial$ de origine traco!dac$. Problema r$mâne înc$ deschis$ discu#iilor !i
cercet$rilor viitoare. În orice caz, cercet$rile din ultimii ani, inclusiv
cercet$rile noastre, unele prezentate în acest volum, arat$ c$ atât tracii/
traco!dacii, cât !i popula#ia romanizat$ (proto!românii) trebuie s$ fi avut un
anume rol în etnogeneza slav$, dup$ cum dovedesc unii termeni prelua#i de
slavi înainte – se pare – de secolul VII p."Ch. Câ#iva dintre ace!ti termeni
vor fi analiza#i !i de noi mai jos.
La orizontul secolelor IV–V, se constat$ a!adar o puternic$ romanizare
a Daciei !i Traciei, dar !i persisten#a unor elemente autohtone. Romanizarea
zonelor necucerite de romani – Moldova, Maramure!ul – nu se poate
explica decât printr!un proces mai îndelungat de romanizare secundar$,
având un puternic focar de iradiere dinspre Transilvania spre est !i spre
nord, prin „desc$lec$ri”, cunoscute ca atare în Evul Mediu.
Expansiunea slavilor a fost ultimul element important al etnogenezei
sud!est europene. Interferen#ele slavo!române sunt clare, atestate atât prin
cercet$rile arheologice, cât !i prin existen#a unei influen#e slave asupra
limbii române. În lucrarea noastr$, vom aborda cel$lalt sens de influen#$: al
popula#iei !i limbii autohtonilor, tracii !i traco!dacii, ulterior romaniza#i,
asupra limbilor slave.
Avem speran#a c$ exemplele analizate !i discutate aici ofer$ suficiente
argumente pentru reconsiderarea radical$ a raporturilor dintre români !i
slavi în orizontul secolelor VI–X p. Ch., iar cercet$rile viitoare vor putea
clarifica unele chestiuni de detaliu.
__________________________________________________________________
45
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
__________
__________________________________________________________________
46
Etnogeneza
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
47
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
Harta 1
Peninsula Balcanic$ în perioada romano!bizantin$4
Praefectura Orientalis
Dioceza Thracia
1. Europa; 2. Rhodopa; 3. Thracia; 4. Haemimontus; 5. Moesia
Secunda; 6. Scythia.
Praefectura Illyrici
Dioceza Macedonia
7. Macedonia Prima; 8. Macedonia Secunda; 9. Thessalia; 10. Epirus
Vetus; 11. Epirus Novum.
Dioceza Dacia
12. Dacia Mediterranea; 13. Dacia Ripensis; 14. Dardania; 15.
Praevalis; 16. Moesia Prima.
Praefectura Italiae
Dioceza Pannonia
17. Pannonia; 18. Dalmatia
4
Aducem mul#umiri dr. Silviu Teodor, Muzeul Na#ional de Istorie !i Arheologie
din Bucure!ti, pentru amabilitatea cu care ne!a pus la dispozi#ie materialul
ilustrativ.
__________________________________________________________________
48
Etnogeneza
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
49
Organizarea social!
__________________________________________________________________
Considera"ii preliminare
__________________________________________________________________
51
Influen"e romane #i preromane
__________________________________________________________________
Valachicum sau lex Olachorum, cu alte cuvinte tradi!ia oral". Acest fapt
excep!ional – oralitatea – a fost relativ recent reanalizat într!un dic!ionar al
institu!iilor feudale române$ti (Sachelarie $i Stoicescu 1988, mai ales pp.
330–332, articol semnat de Dan L"z"rescu). În introducerea aceleia$i
lucr"ri, Val. Al. Georgescu prezint" succint principalele probleme cu care
s!au confruntat autorii în elaborarea dic!ionarului. Câteva idei apar îns" clar
reliefate, sprijinind $i discursul nostru mai departe. Astfel, institu!iile
medievale, precursoare ale celor moderne, au avut un rol ce nu poate fi
neglijat. În ceea ce prive$te concret societatea româneasc" medieval",
autorul amintit subliniaz" amploarea $i importan!a termenilor!cheie deriva!i
din lat. lex $i judex (p. XII); vechimea cuvântului hotar, cu paralel" în
albanez": hátër, hatër1. (În aceast" perspectiv", credem c" ipoteza originii
maghiare a termenului hotar, magh. határ, trebuie reconsiderat", deoarece
în albanez" nu exist" cuvinte de origine maghiar"; cercet"rile viitoare vor
clarifica situa!ia acestui cuvânt). Acela$i autor aminte$te $i de originea
probabil traco!dac" a unor termeni române$ti (ulterior, o dat" cu organizarea
institu!ional" medieval", deveni!i termeni institu!ionali), f"r" a aprofunda
îns" acest drum, larg deschis cercet"rii $i discu!iilor (vezi mai jos). Apoi, nu
trebuie subestimat" importan!a social!institu!ional" a unor termeni din sfera
rela!iilor interumane!familiale, cum este b!trân $i care, pe lâng" sensul
cunoscut, uzual, are $i sensul institu!ional „corp de mo$ie de neam”,
oglindind un proces complex $i îndelungat de continu" privatizare a
st"pânirii (p. XIII).
1
Atragem aten!ia asupra faptului c" alb. hatër îmbin" dou" sensuri cu dou" origini
diferite: 1. ‘margine, hotar’ (probabil de origine!traco dac") $i 2. ‘pl"cere, hatâr’,
evident înrudit cu rom. hatâr. Sensul secund este de origine turc"; avem dubii c" $i
primul sens ar reflecta aceea$i origine, de$i dic!ionarele nu par a diferen!ia cele
dou" sensuri $i origini. Noi credem c" hatër ‘margine, hotar’, rom. a hot!rî, hotar
par a fi de origine autohton", traco!dac". Cercet"rile viitoare vor trebui s" clarifice
aceste detalii.
__________________________________________________________________
52
Organizarea social!
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
53
Influen"e romane #i preromane
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
54
Organizarea social!
__________________________________________________________________
kmotr, kmotra, luz. de sus kmótr, kmótra, luz. de jos kmot", kmot"a) a ar"tat
c", la baza formelor slave, se afl" o form" latin" popular" *kumater (lat.
clasic commater), împrumutat" de slavi, evident la o dat" timpurie, dup"
cum atest" r"spândirea cuvântului. Mih"il" (1974: 93) consider" c" româna
mo$tene$te cuvântul direct din latin", f"r" intermediar slav. Originea latin"
popular" este incontestabil", dup" cum reiese $i din paralelele romanice
occidentale (fr. commère, sp., port. comadre). În stadiul actual al
cercet"rilor, se poate afirma c" româna $i limbile romanice occidentale
concord" întru totul în p"strarea unei forme derivate din lat. (clasic)
commater, acuzativ commatrem, cu observa!ia c" în latina popular" de la
baza românei s!a extins o form" *comátra (nu *kumáter, cum reconstituia
Machek), prin încadrarea cuvântului în categoria declin"rii I, foarte
productiv", deoarece marca de feminin era clar": !a. (Cf. situa!iile
asem"n"toare mân! – manus, sor! – soror, dar surori – sorores, soru!mea).
Existen!a cuvântului în romanitatea sud!est european" a fost semnalat" de
Mih"escu (1978: 241/ par. 230 $i 292/ par. 300). O ampl" discu!ie privind
situa!ia cuvântului românesc în raport cu situa!ia din limbile slave $i ar"tând
c" în român" nu poate fi vorba de o form" transmis" prin intermediar slav, ci
de o transmie direct" de la latina popular" la român", a f"cut!o Pu$cariu
(1943). Demonstra!ia sa se refer", în principal, la motivele pentru care, în
român", întâlnim ! sub accent, explicat printr!un accent ini!ial pe prima
silab" (cúm!tr!). Reamintim c" ! sub accent apare în diverse pozi!ii în
român", de exemplu a vedea!v!d, f%r!, m%tur!, m%lur! (accentuat $i
m!lúr!) etc. Cazul cum%tr! pare apropiat formelor m%tur! $i m%lur!, în
secven!a ! accentuat urmat de r în silaba urm"toare, neanalizat" – din
informa!iile noastre – de cercet"tori. Vom reveni asupra acestei probleme în
capitolul dedicat foneticii. În orice caz, nu poate fi sus!inut" ipoteza originii
slave a formei române$ti cum!tr!, respectiv c" un idiom slav ar fi fost
intermediarul între latina colocvial" $i român". Cuvântul se refer" la rela!iile
__________________________________________________________________
56
Organizarea social!
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
57
Influen"e romane #i preromane
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
58
Organizarea social!
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
59
Influen"e romane #i preromane
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
60
Organizarea social!
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
62
Organizarea social!
__________________________________________________________________
este posibil" originea trac" $i/sau illir"); splai, plai, pl"ie#; r!ze# (< raz!, nu
de origine maghiar"; discu!ii la Iv"nescu 1980); rumân, rumânie7 (vecin în
Moldova $i iobag în Transilvania); sat, s!tean; scaun (cetate de scaun, a
însc!una); schimb (în sensul comercial); scut, a scuti, scutelnic; st"pân, a
st"pâni; stân", stânit; str!in; strung" (datul strungii); sulgear, sluger,
dreg"tor în &ara Româneasc" $i în Moldova îns"rcinat cu aprovizionarea
cur!ii domne$ti $i a armatei (etimologie dificil", vezi Mih"il" 1973: 160);
#erb, #erbie; tâlhar; tr!dare, tr!d!tor; "ar!, "!ran; "inut (< a "ine); uciga#
(< ucide); v"taf, v"tah, v"ta#, v"tav; vinde, vânzare; zestre8.
A$a cum se poate observa din lista selectiv" de mai sus, originile
acestor termeni specifici societ"!ii române$ti medievale sunt diverse: latin"
(majoritatea, cum este $i firesc), autohton" traco!dac" (urmând, ca
importan!" cel pu!in, primei categorii, ceea ce este de asemenea firesc),
slav" (de$i în unele cazuri ar fi vorba, mai degrab", de slav" ca intermediar
între un strat mai vechi, dac" nu cumva trebuie rediscutat" situa!ia în
ansamblu), turc", neo!greac". Vom reveni mai jos asupra unor forme
relevante sau care necesit" discu!ii suplimentare.
Plai, splai (derivat pl"ie#) reflect" forma latin" popular" *plagium
‘coast", !"rm’ < gr. plagios ‘oblic, înclinat’. Cuvântul este frecvent întâlnit
în toponimia sud!slav" (Plaj; alte exemple în capitolul dedicat toponimiei).
Semnal"m aici doar faptul c" paralela din român" plai/splai se reg"se$te în
7
Sens ap"rut în perioada când românii erau sub ocupa!ie str"in" (vezi discu!ia în
partea introductiv" a lucr"rii).
8
De$i nu discut"m aici acest cuvânt, consider"m c" etimologia uzual", lat. dextra,
nu se poate sus!ine. Noi credem c" este un element autohton, derivat de la ie. g( hesr!e
‘mân"’, cu evolu!ia !sr! + vocal" în !str! + vocal". Sensul str"vechi al formei zestre
trebuie s" fi fost ‘ceea ce se aduce în mân"’ = ‘avere’, mai exact ‘averea miresei’.
Preciz"m doar c" nu exist" un cuvânt reconstruibil pentru faza str"veche
indo!european", deoarece mân! era cuvânt tabu; traca se apropie aici de greac": 0+1-.
__________________________________________________________________
64
Organizarea social!
__________________________________________________________________
Ban; cr. ban, b. ban ‘conduc"tor’; pol. ban ‘moned"’ (învechit); mag.
bán ‘conduc"tor de la frontiera Ungariei’ (Croa!ia). Cuvântul este ast"zi
folosit uzual numai în român" cu sensul ‘moned"’; sensul ‘conduc"tor’
apar!ine terminologiei sociale medievale, în toate aceste limbi.
Ban1, cu dou" sensuri: ‘conduc"tor’ $i ‘moned"’. În general, cuvântul
a fost analizat separat pentru cele dou" sensuri, a$adar considerîndu!se c"
este vorba de dou" cuvinte diferite. Astfel, pentru primul sens ‘conduc"tor’
s!au propus explica!iile urm"toare:
(a) Origine slav" (Cihac 1870–1879, II: 8; Macrea 1958: 66; Rosetti
1978: 297, 431). Aceast" ipotez" s!a bazat, probabil, pe faptul c" exist"
forme asem"n"toare în sârb"!croat", bulgar" $i maghiar" (ban, bán).
__________________________________________________________________
65
Influen"e romane #i preromane
__________________________________________________________________
Ban (2) ‘moned"’. În român", form" vie $i mult folosit"; cuvântul mai
este atestat în bulgar" $i polon", dialectal $i învechit.
(a) Unii lingvi$ti consider" c" este vorba de „un element vechi
slav” (Cihac 1870!1879, II: 8). Este dificil de acceptat aceast" ipotez", în
__________________________________________________________________
66
Organizarea social!
__________________________________________________________________
primul rând deoarece sensul ‘moned"’ nu este specific limbilor slave, din
contra. Distribu!ia în teren a termenului ne arat" c" discu!iile nu pot porni de
la teritoriile polon $i bulgar.
(b) Una dintre cele mai interesante explica!ii a fost dat" cu mai bine de
un secol în urm": „Ban este moneda emis" sub autoritatea unui ban, tot a$a
cum la italieni întâlnim forma ducato, iar la englezi forma
sovereign” (Hasdeu 1887–1898: 2448). Aceast" explica!ie a fost acceptat"
de al!i lingvi$ti (Tiktin 1903!1925: 151; %"ineanu 1929: 52; Macrea 1958:
66). O versiune a acestei ipoteze este c" forma româneasc" este de origine
maghiar", idee sus!inut", evident, de lingvi$tii maghiari (Tamás 1967: 91;
ipoteza este acceptat", f"r" o argumenta!ie necesar", de Rosetti 1986: 384).
Dificultatea const" $i aici în faptul c" sensul ‘moned"’ nu este specific
maghiarei.
(c) O ipotez" foarte interesant", rareori discutat", a fost expus" de
S.#Pu$cariu (DA I: 472; Pu$cariu 1923) care consider" c" rom. ban ‘moned"’
trebuie explicat prin apropiere de arom. a b!ná ‘a tr"i’ (cf. Papahagi 1974:
191); aceast" form" ar fi, dup" p"rerea lui Pu$cariu, de origine pre!roman",
reconstituind o form" traco!dac" *bann! ‘via!" – vite – bani’. Conform
acestei ipoteze, nu ar fi nici o leg"tur" între sensurile ‘st"pân’ $i ‘moned"’,
asem"narea fiind – deci – un rezultat al hazardului. Pe de alt" parte îns",
Pu$cariu consider" c" este vorba de un cuvânt str"vechi, traco!dac. Este ceea
ce credem $i noi, dar aducînd argumente de alt" natur". De fapt, o form"
trac" *bann!, cu sensul reconstituit de Pu$cariu, nu este u$or de acceptat;
exist" îns", a$a cum vom ar"ta în continuare, forme trace – atestate de
scriitorii antici – ce sprijin" într!adev"r esen!a ipotezei lui Pu$cariu: un
element autohton, traco!dac.
(d) În sfâr$it, al!i autori consider" cuvântul de origine necunoscut"
(Cioranescu 1960 sq. 65; 2002: 76; Coteanu et al. 1975: 72).
__________________________________________________________________
67
Influen"e romane #i preromane
__________________________________________________________________
Dup" p"rerea noastr", putem explica atît sensul ‘st"pân’ cât $i sensul
‘moned"’. Înainte de a trece la discutarea celorlalte forme, consider"m c"
într!adev"r cuvântul este – a$a cum a sugerat Pu$cariu – de origine
traco!dac", dar dintr!o form" *ban!, înrudit cu persan ban ‘st"pân’, de
asemenea ‘cas"’ (Horn 1893: 40), dar $i pan, cu alternan!a p/b, deja
analizat" de Benveniste (1962: 168) pentru r"d"cina *peH3 > *po! ‘a bea’.
Revenind la formele pe care le discut"m în acest context, r"d"cina ie.
reconstituit" este *pa! ‘a proteja, a hr"ni’, iar pe de alt" parte *poi! ‘a
proteja vitele, a duce la p"scut’. Aceste dou" r"d"cini sunt analizate separat
de Pokorny (1959: 782, 839), de asemenea separat, dar observîndu!se
înrudirea lor ini!ial" probabil", în Morris et al. (1979: 1532, 1535).
În al doilea rând, sensul ‘moned"’ pentru ban pare a avea „rude” în
vechea indian": pana2!‘un fel de moned"’ (Mayrhofer 1953, II: 196), pan
‘a # onora; a cump"ra, a negocia’, pana ‘a juca pentru câ$tig; moned";
cas"’ (Monier 1976: 580).
Consider"m c" asem"narea dintre aceste forme nu este un rezultat al
întâmpl"rii. În acest sens, ipoteza lui Hasdeu c" ,,banul este moneda emis"
sub autoritatea unui Ban” cap"t" astfel un contur mult mai precis, fiind una
dintre numeroasele ipoteze admirabile avansate de Hasdeu. Acum putem
îns" observa c" paralela semantic" $i formal" ‘st"pân’ !!‘moned"’ trebuie
explicat" ca o inova!ie independent" în cele dou" areale lingvistice, nu de
p"strarea unei paralele str"vechi la nivel indo!european, deoarece nu existau
monede la acea dat". Valoarea produselor era dat" prin troc.
$upan", v.sl., ‘conduc"tor al unei regiuni’, $upa ‘regiune, !inut’; slv.
$upan, înv. ‘conduc"tor’, mod. ‘primar’ (singura limb" în care cuvântul este
înc" folosit); s.!cr. $upa ‘regiune’, $upnik ‘preot’; mac. $upan ‘jupân’,
$upnik ‘preot catolic’; c., slc. $upan ‘conduc"tor’; pol. #upnik ‘distribuitor
de sare’. Cuvântul este r"spândit $i în maghiar" (ispán ‘conduc"tor’) precum
__________________________________________________________________
68
Organizarea social!
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
69
Influen"e romane #i preromane
__________________________________________________________________
(d) Revenind la ipoteza sa mai veche, Giuglea consider" c" jupân
trebuie discutat în rela!ie cu st!pân, pentru ambele avansând ipoteza unei
origini autohtone, traco!dace (Giuglea 1988: 32; studiul a fost publicat
ini!ial în anul 1944, în limba german").
Trebuie ar"tat aici c" – indiferent de etymonul cuvîntului – formele
ceh" pan, pán, slovac" pán $i polon" pan sunt derivate din )upan.
Schimb"rile fonetice au avut loc în arealul ceho!slovac: )upan > *"pán >
pán, cu lungirea compensatoare a vocalei, în unele din aceste forme (a > á),
din cauza c"derii lui u (Brückner 1970: 393). Explica!ia dat" de Machek
(1971: 731), care consider" pentru ceh" o derivare de tipul )upy pán
‘st"pânul unui !inut’ > )upan, este neconving"toare, cum tot
neconving"toare este $i alternativa de explicare )upa ‘!inut’ + !an! >
*)upan. Sl. )upa ‘!inut aflat sub autoritatea unui )upan’ trebuie explicat ca
un derivat regresiv: )upa < )upan.
Propunem a$adar reconstituirea unei forme trace *4upan!, posibil $i
*4up8n!, acceptând ideea c" traco!daca avea cel pu!in o vocal" neutr" de
tipul /8/. Vom reveni asupra acestor detalii în capitolul dedicat foneticii.
Cea mai timpurie atestare în epoca medieval" timpurie pare a fi
inscrip!ia de pe un vas datat în secolele IX–X, descoperit la Sânnicolau
Mare. S!au purtat numeroase discu!ii privind provenien!a acestui artefact. El
a fost descoperit în contextul unor obiecte ce au apar!inut unei popula!ii
turcice (Olteanu 1983: 166; Teodor 1981: 65–66 $i pl. 22–24). Nu este de
competen!a noastr" s" ne pronun!"m asupra provenien!ei vasului. Inscrip!ia
este urm"toarea:
!"#$%&.'(&)&*.+&$,-..#/0+"$/-
!"#+&"#%. '(&)&*. +&/1"/-. -+'$/-. +&$,-
Buila zoapan täsi dügätugi
Butaul zoapan ta+ru+i itzigi täsi
__________________________________________________________________
70
Organizarea social!
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
71
Influen"e romane #i preromane
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
72
Organizarea social!
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
73
Influen"e romane #i preromane
__________________________________________________________________
Dorim s" amintim, în treac"t, c" numele teonimului grec Pan nu a fost
înc" satisf"c"tor explicat (Chantraine 1968–1980: 855; Frisk 1960: 470).
Dup" p"rerea noastr", teonimul avea sensul de ‘st"pân (de turme)’ $i este,
din punct de vedere etimologic, înrudit cu formele trace ban, pan analizate
mai sus. Nu este exclus" o origine trac" a acestui teonim grecesc ori o
__________________________________________________________________
74
Organizarea social!
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
76
Organizarea social!
__________________________________________________________________
Ipoteza cea mai plauzibil", acceptat" azi de tot mai mul!i cercet"tori,
este c" formele reflect" un vechi element trac sau traco!ilir, intrat de
timpuriu în romanitatea sud!est european". Exist" numeroase toponime
derivate de la acest cuvânt; pe acestea le analiz"m într!un capitol separat,
unde suger"m $i posibile forme antice trace $i ilire, ce sprijin" $i mai mult
ipoteza originii traco!ilire. Asem"narea cu ban, discutat mai sus, este
probabil întâmpl"toare, de$i nu poate fi exclus un etimon comun.
__________________________________________________________________
78
Organizarea social!
__________________________________________________________________
ostilit"!ilor (Arhivele Na!ionale Bucure$ti, colec!ia Microfilme Anglia, rola
256, c. 483, Public Office, London: Foreign Office 371/2884).
__________________________________________________________________
79
Influen"e romane #i preromane
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
80
Organizarea social!
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
81
Influen"e romane #i preromane
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
82
Organizarea social!
__________________________________________________________________
Tot spre ipoteza unei origini turcice se îndreapt", mai recent, Petar
Skok (1971–1974, 1: 186), care presupune un proto!bulgar (turcic) boila cu
un formans !lar, deci boila!lar > boljar; ipoteza este la fel de
neconving"toare ca $i celelalte.
Dup" p"rerea noastr", ipoteza unei origini turcice (în oricare din
versiunile ar"tate ori altele posibile) nu poate fi sus!inut" cu argumente
plauzibile, dintr!un motiv cât se poate de simplu: boieria (#i termenul
boier) nu exist! la popoarele turcice ca institu"ie, deci nu etniile turcice
puteau impune sud!estului european un termen care lor nu le era specific.
Nu este de mirare c" în turca otoman" boyar are un sens cât se poate de
neechivoc: ‘nobil proprietar de p"mânt în Valahia’ (Redhouse
Turkish!English Dictionary, Istanbul 1968: 193).
În ceea ce prive$te formele în câteva limbi central!europene, situa!ia
este cât se poate de limpede, totu$i insuficient" pentru a clarifica problema
în ansamblul ei. Astfel, maghiara a împrumutat termenul din român", iar în
german" Bojar(e) se refer" la un ‘nobil rus, nobil proprietar de teren’. În
polon", bojar se refer" tot la boierii ru$i. Forma latin" medieval" boierones,
boiarones reflect", fire$te, aceste realit"!i, dar poate fi influen!at" (prin
etimologie popular") de termenul barones (Benk* et al. 1967–1976, 1: 324;
Sadnik $i Aitzetmüller 1955: 217; Mladenov 1941: 40; Vasmer 1953–1958,
1: 114; pentru situa!ia specific" a termenul boier în Ardeal, vezi Pascu
1972–1989, 3: 58–59).
Într!o prim" aproxima!ie, a$adar, situa!ia s!ar putea rezuma astfel:
(a) Institu"ia boieriei este specific! sud!estului european, în special
românilor, sârbilor $i albanezilor, fiind de asemenea r"spândit" la ru$i $i chiar
la lituanieni. În lituanian", cuvântul este considerat de origine rus" $i bielorus"
(Fraenkel 1955–1965: 30). Nu am avut la dispozi!ie vreo lucrare privind
atestarea timpurie a cuvântului în albanez", dar acesta este men!ionat în
dic!ionare, chiar în cele curente cum este Buchholz, Fiedler $i Uhlisch 1977
__________________________________________________________________
83
Influen"e romane #i preromane
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
84
Organizarea social!
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
85
Influen"e romane #i preromane
__________________________________________________________________
În lumina acestor date este clar, înc" o dat", c" boieria a avut ini"ial o
conota"ie rural!, a omului înst!rit de la "ar!. Boieria nu a fost, precum
ne arat! originea termenului, o institu"ie impus!, ci s!a creat din
realitatea specific! a satului tradi"ional al romanit!"ii r!s!ritene.
__________________________________________________________________
86
Organizarea social!
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
87
Influen"e romane #i preromane
__________________________________________________________________
Boil" a f"cut cupa etc. De$i nu este o atestare direct" a lui boier, inscrip!ia
este pre!ioas", c"ci indic" existen!a unui antroponim, f"r" îndoial" românesc
(deloc turcic cum credea Németh) derivat de la bou. Mai mult, este vorba de
numele unui conduc"tor local al românilor din secolele IX–X. Pe de alt"
parte, trebuie observat c" atari antroponime s!au p"strat pân" azi în român",
argument clar al caracterului românesc al numelor: Boil!, Boicescu /
Buicescu etc. Atestarea numelui Boila în secolele IX–X reflect" numele
frecvent întâlnit la români Boil!; cf. $i Boia, Boiarul, Boiceanu, Buiceanu,
Boierescu, Boieru etc.; (vezi Iordan 1983 s.v.). Cât prive$te antroponimul
Butaul, se poate presupune c" acesta ar fi turcic. Cu toate acestea, $i în
contextul respectiv, termina!ia !u tr"deaz", mai degrab", articolul definit
românesc. În ansamblu, grafia este, cum s!a observat, aproximativ", forma
real" reconstruibil" fiind, foarte probabil, derivat" de la o baz"
antroponimic" Bot!: Bot, Botea, Botu(l), nume bine atestate la români. De
altfel, contextul acestei inscrip!ii arat" c" atât termenul jupân/*upân cât $i
alte forme, cum ar numele de persoane, se refer" la realitatea locului,
respectiv la jupanat $i la boierie.
Dac" se accept" ipoteza noastr" (l"sând discu!ia deschis" pentru
turcologi, care trebuie s" aib" ultimul cuvânt), atunci traducerea textului în
ansamblu este:
__________________________________________________________________
88
Organizarea social!
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
89
Influen"e romane #i preromane
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
90
Organizarea social!
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
91
Influen"e romane #i preromane
__________________________________________________________________
Not! final!
Vatr" este r"spândit în toate limbile vecine românei: b., s.!cr. vatra, c.
dial. (Moravia, regiunea Vala#sko11) vatra, slc. vatra, ucr. vatra; de
asemenea, maghiar vatra. În toate aceste limbi, sensul este ‘foc’. Sensul din
român" se reg"se$te în alb. tosc vatrë, gheg votrë ‘vatr"’. Cercet"rile au
ar"tat c" este vorba de un cuvânt str"vechi trac sau traco!ilir cu sensul ‘loc
pentru foc’: ‘vatr"’ sau ‘foc’. Forma trac" reconstruit" a fost *atr!a, *watra,
11
Valahia Morav" (Vala)sko) este situat" la nord! nord!est de Brno, la frontiera
ceho!slovac".
__________________________________________________________________
92
Organizarea social!
__________________________________________________________________
*wotra (BER 1: 123). Skok (3: 569) consider" c" a intrat în latinitatea
balcanic". O trecere în revist" a istoricului cercet"rilor dedicate acestui
cuvânt a f"cut Russu (1981: 414!416); lista sa trebuie completat" cu studiul
Fr. B"lt"ceanu (C II Trac. 23). Numero$i lingvi$ti au considerat cuvântul de
origine trac" (eventual traco!ilir"): Pu$cariu 1976: 171; Poghirc 1969: 353;
Iv"nescu 1980: 256; Rosetti 1986: 255. Noi credem, cu argumente expuse
pe larg în Paliga 2006 b, c" rom. v reflect" aici spiranta velar" *X, ca atare
forma trac" reconstituibil" este *Xatr!' > rom. vatr!, înrudit" cu lat. $trium.
C"tun, alb. tosc katunt, art. katundi, gheg katun, katun(d)ar ‘s"tean’;
b. katun ‘ad"post !ig"nesc, cort’; s.!cr. katun ‘sat mic’. BER (2: 277)
consider" c" originea ar fi lat. cantone(m) (it. cantone). Skok (2: 64) îl
consider" element arhaic, traco!ilir, explicabil prin alb. ka! $i ndejë
‘a$ezare’, înrudit cu lat. pop. *tenda (< tendere) – rom. tind!. Cercet"torii
care au analizat situa!ia în limbile sud!est europene îl consider" element
__________________________________________________________________
93
Influen"e romane #i preromane
__________________________________________________________________
autohton trac sau traco!ilir (Brâncu$ 1983: 58; Russu 1981: 290; Poghirc
1969: 339). R"d"cina ie. *kat!, *kot! este specific" unor termeni referitori la
locuin!a de trib arhaic, respectiv la a$ez"rile de tip arhaic.
__________________________________________________________________
94
Organizarea social!
__________________________________________________________________
Russu 1981: 388; Mih"il" 1973: 16 sq.). Cuvântul este întâlnit în s.!cr. sub
forma stina, unde se interfereaz" cu stan ‘locuin!", apartament’ (în alte limbi
slave, cu sensul ‘cort’). Stân!, sl. stan! sunt coradicale, radical ie. *sta!.
Cuvântul trebuie considerat coradical cu prima parte a compusului st!pân,
discutat mai sus.
__________________________________________________________________
96
Organizarea social!
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
97
Influen"e romane #i preromane
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
98
Termeni mitologici !i religio!i
__________________________________________________________________
Probleme generale1
atare, nu sunt nici u"or de analizat, mai ales c# fiecare dintre aceste
componente lingvistice, religioase "i culturale are istoria sa, influen!ele sale
"i o anume evolu!ie. De exemplu, a"a cum am încercat s# ar#t#m în capitolul
dedicat toponimiei, nu exist# o frontier# net# între elementele latine "i
neolatine (române"ti sau dalmate) din limbile sud!slave, deoarece nu a
existat niciodat# discontinuitate de habitat romanic la sud de Dun#re, dup#
cum nu a existat nici la nord de Dun#re. Desigur, dificult#!i similare apar "i
în cazul analiz#rii vocabularului mitologic "i religios, accentuate aici de
specificul domeniului, unde lingvistul nu propune un raport rezonabil între
cuvinte "i lucruri, ci între cuvinte "i lumea mitului "i/sau a divinului. Cu
toate acestea, !inând seama de unele puncte neclare, analiza este posibil# "i,
pe m#sur# ce datele se constituie într!un corp coerent, neclarit#!ile se reduc
treptat, transformându!se în probabilit#!i ori în certitudini pe care analiza
lingvistic# nu le poate ignora.
Religia "i credin!ele romane au avut o evolu!ie complex# "i
complicat#. Nu este în competen!a noastr# s# intr#m aici în am#nunte. De
altfel, o asemenea abordare ar dep#"i cu mult scopul ce ni l!am propus. Este
cert c# latina a transmis romanit#!ii carpato!danubiene, deci "i românei,
termenii fundamentali ai vocabularului religios cre"tin, fapt ce atest# – f#r#
dubiu – caracterul roman al influen!ei cre"tine între Carpa!i "i Marea Egee.
Influen!a slav#, inclusiv influen!a slav# în lexicul cre"tin, este cu câteva
secole mai târzie.
Sistemul mitologic!religios trac "i ilir (uneori etichetat traco!ilir) pune
probleme specifice de analiz#, în primul rând datorit# caracterului s#u oral.
Ca atare, cercet#torul trebuie s# apeleze fie la datele oferite de analiza
lingvistic# comparat#, fie la datele oferite de alte discipline: arheologia,
folclorul, obiceiurile populare etc., neputând fi ocolite nici informa!iile –
__________________________________________________________________
101
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
103
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
Termeni
(1989: 146) cred c# ar fi figuri mitice asociate cultului lui Perun, asemeni
peperudelor (infra); Ovsec se îndoie"te de o asemenea asociere "i pe bun#
dreptate3. Gieysztor, loc. cit. "i Georgieva, loc. cit., asociaz# forma slav# cu
lit. ND Dundulis, dundulis ‘tunet’, ceea ce este posibil. În orice caz,
dodolele intr# în categoria mitic# a celor ce asigur# controlul magic al ploii
(vezi la Frazer, Creanga de aur, cap. 5, 2).
Textele antice stau m#rturie c# în trac# existau antroponime "i
toponime cu radical doid!, dyd!, doudou! (de exemplu Doidalsos, Doidalses,
Dydalsos, Dudis, Doudoupes etc.; De&ev 1957: 144, 151; alte discu!ii
privind aceste forme în Paliga 1994 a). Nu este clar dac# figura dodolelor
slave "i române"ti are rela!ii mitice ori, în plan lingvistic, etimologic cu
Dordole", înrudit cu durduliu, dial. "i durd (Mu"u 1982: 64 sq.), de
asemenea de origine traco!dac#. O asemenea asociere este posibil# la nivelul
etimologiei populare. Formele dodola "i dordole" pot fi considerate
autohtone. Pentru o asemenea explica!ie pledeaz# atât atest#rile formelor
trace, cât "i faptul c# dodolele sunt specifice numai slavilor sudici, unde
influen!ele trace ("i ilire) sunt importante.
German, b., s.!cr. !erman ("i slv. D#erman, unde pare îns# împrumut
livresc). ‘Divinitate htonian# la sârbi "i la bulgari’ (Gieysztor 1986: 70 "i 261;
autorul consider# c# ar fi echivalent cu Trojan, vezi infra). Mai nuan!at# este
defini!ia la Ovsec (1991: 287!288): „Pe timp de secet#, fetele "i femeile tinere
preg#tesc o p#pu"# mare pe care o îngroap# lâng# un râu sau într!un crâng,
dând drumul pe râu unei l#zi într!un ritual de înmormântare simulat#”. Acest
3
Dodole in prporu#e so dekleta ki prosijo za de'. [...] Ali ima beseda kak%no zvezo
s Perunom, pa je veliko vpra%anje. Dodolele "i prporu&e!le sunt fete care invoc#
ploaia. [...] Este îns# improbabil c# acest cuvânt ar avea vreo leg#tur# cu Perun.
__________________________________________________________________
106
Termeni mitologici !i religio!i
__________________________________________________________________
ritual este dedicat divinit#!ii German sau $erman. Tradi!ia este tracic#
(Kernbach 1989: 202, care apreciaz# îns# c# nu este exclus# o influen!#
german#, prin contaminare cu NP Hermann). Caracterul autohton preslav este
confirmat de oronimul "i de hidronimul trac German (vezi discu!ia în
Lexiconul A, capitolul Toponime 'i antroponime preslave). Consonan!a cu NP
Hermann este, desigur, fortuit#. Cf. ND tr. Germetitha, epitet al Dianei (De&ev
1957: 103, unde se citeaz# "i alte forme trace cu radical ger!). NP rom.
Gherman trebuie considerat înrudit cu aceste forme.
__________________________________________________________________
107
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
interferat cu o form# veche românesc# p#strat# direct din latin#, dup# cum
arat# c!rindar ‘ianuarie’ (conform vechiului calendar, colindatul era în
ianuarie) < *c!rind!, rom. dial. (Ardeal) a corinda, corind!, corind!tori
(Rosetti 1986: 558). Cuvântul a fost împrumutat de la slavi "i în albanez#:
kolendër ‘kleines Weihnachtsgebäck’, nata e kolendrave ‘noaptea de Anul
Nou’; kolendarë f. pl. ‘colind#tori’ (Pu"cariu 1976: 205). Alte discu!ii la
Vlahovi( (1972: 85).
4
Sensul din bulgar# confirm# sensul arhaic al Cr#ciunului: o s#rb#toare a focului
solar.
__________________________________________________________________
108
Termeni mitologici !i religio!i
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
109
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
sensul ‘z#vor’, f#r# îndoial# derivat dintr!un sens vechi ‘bucat# de lemn’). În
plus, în albanez# exist# forma kërcú,!ni ‘butuc, buturug#’, nediscutat# de
adep!ii explica!iei prin calatio ori prin creatio. Iat# de ce, într!un amplu studiu
privind originea Cr#ciunului, Gh. Mu"u (1973: 50 sq. "i 1982: 21 sq.), a ar#tat
c# formele române"ti "i slave nu pot fi discutate separat de sensul ‘butuc,
buturug#’, de fapt esen!a problemei. Discu!iile trebuie s# porneasc#, în ipoteza
lui Gh. Mu"u, de la paralela dintre român# "i albanez#. În primul caz, paralela
‘s#rb#toarea de la 25 decembrie’ – ‘butuc, buturug#’ nu se poate explica nici
prin calatio, nici prin creatio. Sensul ‘butuc’ este p#strat în alb. kërcú ‘butuc,
buturug#’, dar "i în român# la nivel dialectal, sens esen!ial "i în explicarea
credin!elor sârbe"ti. Cuvântul ar fi a"adar de origine trac#, radical ie. *(s)ker!
‘a se curba, îndoi: crac#, bucat# de lemn, butuc, buturug#’, din care deriv# "i
NFl Cri'. De fapt, paralela Cr!ciun!butuc este întâlnit# "i în cazul formei
italiene ceppo ‘Cr#ciun’ "i ‘butuc, buturug#’. Ipoteza originii trace este
sus!inut# "i de Brâncu" (1983: 242).
Cuvântul traco!dac ce st# la baza formelor din român# "i din albanez#
este a"adar un element str#vechi intrat în romanitatea sud!est european#.
S#rb#toarea precre"tin# din perioada solsti!iului de iarn# era, f#r# îndoial#, o
realitate persistent# în credin!ele populare. Era o s#rb#toare a focului de
iarn#, admirabil descris# de James Frazer în Creanga de aur, capitolul
S!rb!torile focului. Astfel se explic# paralela ‘butuc’ – ‘s#rb#toarea
Cr#ciunului’, întâlnit# "i în italian#, de fapt ‘s#rb#toarea butucilor’, în
albanez# nata e buzmit (Brâncu" 1983: 137). Cât prive"te „Cr#ciunul de
var#”, atestat în rusa veche "i în bulgar#, acesta reflect# tot un relict
precre"tin, o s#rb#toare a solsti!iului de var#.
În sfâr"it, ar fi de ad#ugat c# perpetuarea unui cuvânt precre"tin, în
cazul nostru traco!dac, ce se refer# la o mare s#rb#toare cre"tin# nu este un
__________________________________________________________________
110
Termeni mitologici !i religio!i
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
111
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
Rùsalj(e), dialectal "i rusalji, rusàje (cu lj >j), s.!cr. ‘Rusalii’, b. rusal(j)a,
rusalka ‘divinitate feminin#, naiad#’, rusalija ‘planta Levisticum officinale,
leu"tean’ (Skok 3: 175); de aici este derivat# forma rusalka, r#spândit# la to!i
slavii, având sensul general ‘demon al sufletelor femeie"ti ce vat#m# sufletele
muritorilor; la slavii balcanici, este o alt# denumire a zânelor’ (Gieysztor 1986:
263). Forma Rusalka este atestat# târziu, dup# sec. 17. Mult mai vechi sunt
formele sud!slave rusalj(e) (Ovsec 1991: 365 sq.). Originea este lat. rosalia
‘s#rb#toarea trandafirilor’, atestat# în sec. I p.$Ch. Formele slave sunt „leksi&ni
ostatak iz balkansog latiniteta” (Skok 3: 175). Ulterior, dup# r#spândirea
cre"tinismului, devine o s#rb#toare de dinainte de Sf. Treime (Ionescu 1978:
125). Cuvântul este atestat "i în albanez#: rrëshajë, rshajë ‘Rusalii’. Cf. v. valon
rosailhe mois ‘luna rosaliilor, iunie’, ceea ce arat# c#, în latina târzie, s!a dezvolat
un sens asem#n#tor atât în Romania occidental#, cât "i în Romania r#s#ritean#
(Skok loc. cit.).
Forma româneasc# este influen!at# de pronun!ia slav# (cf. colind!,
corind! supra), deoarece forma a"teptat# ar fi trebuit s# fie *rusai.
Trojan. Împ#ratul Traian a fost venerat înc# din timpul vie!ii sale. Nu
este deci surprinz#tor faptul c# figura sa legendar# a fost adaptat# vie!ii
religioase a slavilor, pe atunci – în secolele V–VII p.$Ch. – înc# necre"tina!i.
__________________________________________________________________
112
Termeni mitologici !i religio!i
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
114
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
Probleme generale
__________________________________________________________________
115
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
teritoriile ce corespund Bulgariei, Serbiei (mai pu#in partea sa sudic!) "i estului
Bosniei. Traco!daca reprezint!, de asemenea, substratul limbii române.
Macedonia antic! a fost o regiune de interferen#! lingvistic! traco!ilir!.
Macedoneana antic! nu ne este cunoscut!, fiind dificil de afirmat dac! era un
idiom specific sau unul îndeaproape înrudit cu ilira, cu traca ori, eventual, cu
greaca. Drina este considerat! frontiera natural! dintre grupurile trace (la est)
"i ilire (la vest). De!a lungul acestui curs, în Bosnia de azi, a existat un areal de
interferen#! lingvistic! traco!ilir!. A"a cum vom ar!ta mai departe, toponimia
preslav! din Macedonia nu arat! c! în antichitate ar fi existat un grup etnic
diferit esen#ial de grupul trac sau de cel ilir.
Russu (1969: 100) a ar!tat c! asem!n!rile dintre trac! "i ilir! trebuie s!
fi fost mari. Cit!m în continuare câteva exemple:
Ilir# Trac# (traco!dac#)
__________________________________________________________________
116
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
origine ilir!, pe de alt! parte. Este locul s! preciz!m aici c!, în perioada
antichit!#ii târzii – pân! la venirea slavilor "i alte câteva secole dup! aceea,
– nu exista discontinuitate de popula#ie romanizat! între Romania
r!s!ritean! (spa#iul carpato!balcanic) "i Romania occidental!. La izolarea,
relativ! desigur, a vorbitorilor de român! "i de dalmat! (azi disp!rut!), pe de
o parte, de vorbitorii celorlalte limbi neolatine, pe de alt! parte, s!a ajuns
treptat, în decurs de câteva secole, prin acultura#ie. Fenomenul este
universal, spa#iul sud!est european nefiind decât un caz particular.
(Problema romanit!#ii r!s!ritene în contextul romanit!#ii în general a fost
discutat!, de exemplu, de Carlo Tagliavini în Originile limbilor neolatine
precum "i de numero"i al#i autori ca Al. Rosetti ori Gh. Iv!nescu).
În prima parte a acestui capitol, vom încerca s! discut!m problemele
ridicate de analiza toponimelor preslave din sud!estul european. În partea a
doua, vom discuta situa#ia câtorva antroponime. În acest sens, cercet!torul
are acum la dispozi#ie atât lucr!ri generale de toponimie, unde sunt discutate
mai ales toponimele majore (de exemplu Kiss 1980, un dic#ionar toponimic
general de propor#ii medii, sau Lutterer, Kropá$ek "i Hu%á$ek 1976, un
dic#ionar selectiv). &milauer (1970) a întocmit un dic#ionar toponimic al
limbilor slave, ce prezint! selectiv r!d!cinile slave comune "i reflectarea lor
în toponimie. Aici, autorul propune "i o sofisticat! clasificare toponimic!
general!, în nou! categorii, fiecare având numeroase subcategorii. În Paliga
(1989 c), în acord cu terminologia adoptat! de al#i cercet!tori ai domeniului
(Battisti, Duridanov, Georgiev – vezi referin#ele bibliografice), am propus o
clasificare toponimic! simplificat!, practic! "i, în acela"i timp, suficient de
precis!, pe care o adopt!m în continuare, astfel:
ND nomen dei: nume de divinitate, teonim;
NFl nomen fluminis: nume de fluviu, de râu sau de pârâu, de ap!
curg!toare în general;
NI nomen insulae: nume de insul!;
NL nomen loci: nume de loc sau de localitate, toponim stricto sensu;
NM nomen montis: nume de munte, de deal, de pisc, de în!l#ime în
general, oronim;
__________________________________________________________________
117
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
NP nomen personae, antroponim;
NPp nomen populi, nume de grup etnic, etnonim;
NR nomen regionis, nume de regiune sau de #inut, de „#ar!” în
sensul medieval;
NSt nomen stagni, nume de lac sau de balt!, de ap! st!t!toare în
general.
2
Lucrarea lui Skok este complet necunoscut! speciali"tilor români, astfel c!
prezentarea sa rezumativ!, pe care o încerc!m aici, ni se pare absolut necesar!.
__________________________________________________________________
118
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
asimilate de latina popular! ce a stat la baza dalmatei; în sfâr"it, dup!
venirea slavilor, toate acestea reprezint! substratul toponimic preslav.
Perioada romanic! este împ!r#it!, a"adar, în dou! mari subperioade:
(1) precroat! (preslav!) sau timpurie "i (2) contemporan! cu faza croat!
(nerentian!), împ!r#it!, la rândul s!u, în patru faze ce corespund unor
stratific!ri lingvistice:
(1) cre"tin!romanic!;
(2) veche dalmat!;
(3) a p!storitului valah (românesc);
(4) vene#ian!.
etnogeneza sud!est european! "i în alte capitole ale lucr!rii noastre, Skok (p.
256) consider! c! influen#ele „preslave” (romanice) încep în sec. VI p.'Ch.
Exist! argumente care arat! c!, într!adev!r, intervalul secolelor VI–VII a
fost decisiv în impunerea unor termeni fundamentali de origine romanic!,
latin! popular!, ori autohton!, ilir! "i/sau trac!.
__________________________________________________________________
120
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
provençale. De asemenea, este util! – de"i cu unele erori ce #in, mai ales, de
folosirea unei terminologii inadecvate ori confuze – lucrarea de pionierat a
lui Trombetti (1925). Problema mo"tenirii preie. a devenit un loc comun în
numeroase lucr!ri ce analizeaz! toponimia european! (de exemplu Kiss
1980) sau în cele dedicate toponimiei franceze (Dauzat 1947, 1960).
Toponimia preie. din sud!estul european, mai ales cea din Grecia, a fost
analizat! "i de Mu"u (1981). Alte discu#ii, înso#ite de bibliografie, privind
acest domeniu dificil se g!sesc la Paliga (1989 c).
Revenind la studiul de referin#! al lui Skok (1950: 256 sq.), prezent!m
succint cele "apte principii de analiz! (upore(enja, rapprochements)
propuse de autor pentru discutarea toponimelor preslave.
1. Forma grafic! "i posibilele erori ori aproxima#ii sau, folosind un alt
termen, identitatea tradi#iei (identitet u tradiciji). Exemplu: grafia Orido în
loc de *Drido > Drid; Olentia în loc de *Solent(i)a > Sulet etc.
2. Repetabilitatea toponimelor (opetovanja toponima). Conform
acestui principiu, un toponim apare rareori izolat. Cel mai adesea, sunt
identificabile forme înrudite, asem!n!toare sau chiar identice. Exemple:
Corcyra, Melita (câteva denumiri în sud!estul european); Arba (Adriatica) !
Arva (Hispania Baetica); Cissa ! Cissa (Mauretania Caesariensis); Absorus !
Absaros (Pont); Issa ! Issa (Lesbos) etc.
3. Principiul identit!#ii (princip identi$nosti ili istovetnosti). Ca
exemple, Skok enumer! toponimele ilire în !ona, !este, !esta la vene#i,
carnieni "i iliri sau toponimele ilire în !entia (de exemplu Solentia) fa#! de
elementele grece"ti în !inthos (de exemplu labyrinthos).
4. Identitatea r!d!cinii (identi$nost osnove) este considerat! de Skok
principiul „cel mai delicat” (najdelikatniji). Ca exemplu, el face apropierea
între toponimele cu radical Crep! "i preroman (probabil preie.) crepp, grepp
‘stânc!, piatr!’.
5. Transmiterea neîntrerupt!, oral!, prin „nara#iune”, a toponimelor
din cele mai vechi perioade istorice pân! în zilele noastre (pripovijedanja o
__________________________________________________________________
121
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
starim imenima), de exemplu Absorus > Osor, Olcinium/Ulcinium > Ulcinj
(preie.) etc.
6. Importan#a economic! a locului sau a regiunii respective atrage dup!
sine perpetuarea unei forme peste milenii. De exemplu Brattia > Bra$,
Curicum > Krk (preie.). În general, afirm! Skok, sunt str!vechi,
pre!indo!europene („mediteraneene”) unele toponime majore ce reflect!
importan#a locului ori a regiunii.
7. Determinarea originii prin elemente lexicale comparabile, de exemplu
preroman (probabil preie.) grippa > cr. dial. fripa, hripa ‘piatr!, stânc!’.
Ar fi de ad!ugat faptul c! pot fi vechi (preslave, de origine ie. sau preie.,
„mediteraneean!”) nu numai toponimele ce reflect! o anume importan#!
economic!, ci "i toponimele din zone izolate, în general unele toponime din
zone care, de!a lungul timpului, au fost locuri de refugiu. Importan#a acestora
nu este strict economic!, ci social!, chiar „strategic!”. Propunem deci înc! un
principiu:
8. Caracterul izolat al unei zone ce poate oferi ad!post în vremuri de
r!stri"te (r!zboaie, calamit!#i naturale) poate oferi premisele perpetu!rii unor
forme str!vechi. Numeroase exemple sunt prezentate de Rostaing (1950) în
lucrarea sa dedicat! toponimiei provençale. Pentru alte exemple din arealul
sud!slav a se vedea mai jos, în lexiconul toponimic.
În sfâr"it, Bezlaj (1956–1961, 1961, 1969) a ar!tat c!, uneori, toponimele
vechi sunt supuse unui proces de adaptare prin etimologie popular!. A"adar,
înc! un principiu ce trebuie ad!ugat celor "apte propuse de Skok:
9. Substitu#ia etimologic!, o form! a etimologiei populare. Bezlaj
semnaleaz!, de exemplu, cazul Postojna < (arae) Postumiae ‘altarele lui
Postumius’ asociat formei slv. postojna, o specie de pas!re (vultur). Un caz
asem!n!tor este NFl Vrbas < ill. Urbanus, Urpanus, asociat la nivelul sim#ului
comun cu vrba ‘salcie’. În sfâr"it, semnal!m aici situa#ia deosebit de
interesant! a formelor Bojan, Bojana pe care le vom analiza în lexiconul
toponimic.
__________________________________________________________________
122
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
iepure, Kapriora < c!prioar!, Valelunga < Valea Lung!, Alba!ka$ula <
alba c!ciul! etc. Acestea reprezint! împrumuturi noi, deci nu pot fi incluse
în categoria „relictelor preslave”. În arealul sloven, un statut asem!n!tor îl
au toponimele de origine italian!, de exemplu Izola < it. isola. Acestea nu
intr! în aten#ia noastr!. Uneori îns!, atunci când analiza pune probleme de
detaliu, iar originea româneasc! – respectiv italian!!vene#ian! în insulele
adriatice – este posibil!, am f!cut observa#iile ce se impun.
În arealul adriatic, negustorii vene#ieni au numit un canal din
apropierea insulei Kvarner Canalle della Morlacca, unde întâlnim forma
morlacco < gr. biz. maurovlahos ‘vlahii negri’ (Skok 1950: 17 sq.). Ca "i în
zona balcanic!, câteva elemente dialectale, prezente "i în toponimie, arat!
persisten#a elementului romanic. Un caz tipic este prmantur, NL Prmantùra
< lat. promontorium. Toponimelor de tip Mun"el, r!spândite în insulele
adriatice, le corespunde rom. muncel, muscel, NL Muscel < lat. monticellus,
diminutiv de la mons, montis ‘munte’. Vom prezenta numeroase alte
exemple similare în lexiconul toponimic (vezi mai jos).
O problem! mult dezb!tut!, pe care am prezentat!o în capitolul dedicat
etnogenezei sud!est europene, este dac! – "i în ce m!sur! – grupurile
sud!slave au putut împrumuta elemente lexicale direct din trac! sau din ilir!.
A"a cum am ar!tat în capitolul men#ionat, nu exist! argumente care s!
sus#in! c! ilira se mai vorbea în secolul VI p.'Ch. A"adar, elementele ilire –
în lexic "i în toponimie – s!au transmis vorbitorilor de dialecte sârbo!croate
exclusiv prin intermediar romanic, latin popular, dalmat. Cât prive"te arealul
trac, cercet!rile arheologice din ultimii ani – coroborate cu unele informa#ii
istorice din antichitatea târzie – i!au condus pe cercet!torii bulgari la
concluzia c!, în zonele izolate din mun#ii Balcani, au persistat grupuri
relativ compacte de traci, înc! neromaniza#i, pân! prin sec. VI. *i unii
arheologi români consider! c! grupuri relativ compacte de carpi au persistat
în Moldova cel pu#in pân! în secolul V, poate chiar pân! prin secolele VII–
VIII (vezi discu#iile din capitolul respectiv). Fiind o chestiune de cercetare
arheologic!, problemele vor trebui clarificate de speciali"tii în domeniu. Din
__________________________________________________________________
124
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
punct de vedere lingvistic, nu exist! deocamdat! argumente decisive,
acceptate de majoritatea cercet!torilor, ce permit avansarea ideii c! bulgara
ar perpetua elemente preslave împrumutate direct din trac!, nu prin
intermediar romanic (protoromânesc, Urrumänisch). Cu toate acestea,
Duridanov (1960) consider! c! în bulgar! ar exista câteva antroponime de
origine trac!, f!r! echivalent imediat în român! (vom reveni asupra acestei
probleme în partea a doua a acestui capitol, dedicat! antroponimiei). Într!un
studiu în care analizeaz! toponimul Plovdiv, Duridanov (1986: 27), cu
argumente ce nu pot fi ignorate, sus#ine ferm ipoteza c! acest toponim s!a
transmis limbii bulgare direct din trac!.
Indiferent îns! de rezultatele cercet!rilor viitoare, ce ar putea eventual
identifica forme transmise din trac! direct bulgarei ori sârbo!croatei –
acceptând a"adar ipoteza lui Duridanov c! Plovdiv a fost transmis prin
împrumut direct dintr!o faz! tardiv! a tracei – se poate afirma c! majoritatea
covâr"itoare a elementelor de substrat trac au fost transmise limbilor slave
de sud prin intermediar romanic, vechi românesc. În cazul ilirei,
transmiterea formelor s!a f!cut exclusiv prin intermediar romanic, deoarece
ilirii au fost complet romaniza#i înc! din secolul II p.'Ch. Este greu de admis
c! scriitorii "i istoricii antichit!#ii târzii nu ar fi men#ionat în scrierile lor
persisten#a ilirilor ca grup etnic, dac! ace"tia "i!ar mai fi p!strat limba "i
obiceiurile dup! secolul II p.'Ch.
În general, a"a cum am ar!tat mai sus, limbile vorbite cândva în
sud!estul european au l!sat urme în lexic "i/sau în toponimie. Problema
substraturilor este continu! în evolu#ia istoric!. Pornind de la cel mai vechi
strat lingvistic identificabil, numit generic "i simplificator „mediteraneean”
ori „pre!indo!european” (desigur, în lipsa unui termen mai exact), acesta s!a
transmis prin limbile nou ap!rute în urma invaziilor indo!europene, în cazul
nostru traca "i ilira, fiind a"adar substratul (preie.) al acestor limbi. La
rândul lor, dup! romanizare, traca "i ilira reprezint! substratul romanit!#ii
r!s!ritene, reprezentat! de român! "i de dalmat!. În sfâr"it, dup!
expansiunea slav!, fazele timpurii ale românei "i ale dalmatei reprezint!
__________________________________________________________________
125
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
substratul limbilor slave de sud. Altfel spus, indiferent de originea unui
cuvânt ori a unui toponim preslav, acesta a fost transmis limbilor slave de
sud prin intermediar romanic, #inând totu"i seama de observa#iile de mai sus
privind posibilitatea ca unele forme trace s! fi fost transmise direct bulgarei.
În lumina acestor date, se poate afirma c! româna este idiomul romanic cu
substrat trac sau traco!dac, în timp ce dalmata era un idiom romanic cu
substrat ilir.
O privire de ansamblu
__________________________________________________________________
126
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
În arealul continental, mai ales în Bulgaria "i în Serbia, sunt
numeroase toponime de origine româneasc!. Pe #!rmul adriatic "i în insulele
adriatice exist! numeroase toponime de origine dalmat! "i italian!
(vene#ian!). Acestea nu constituie tema tezei noastre. Le!am amintit pe
alocuri, atunci când referin#a clarific! un anume context al analizei
comparativ!etimologice.
__________________________________________________________________
128
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
Listele toponimice A "i B pe care le!am întocmit nu sunt "i nici nu pot
fi exhaustive. Este totu"i prima încercare de a privi ansamblul toponimiei
preslave din sud!estul european "i poate constitui un punct de plecare pentru
întocmirea unui lexicon toponimic amplu, care s! prezinte ansamblul
elementelor de substrat traco!ilir. Preciz!m de asemenea c! am folosit
sintagmele traco!ilir sau trac "i/sau ilir atunci când toponimul respectiv se
afl! în zona de interferen#! traco!ilir!, în Macedonia "i în Bosnia, în bazinul
Drinei. Posibile influen#e celtice apar în Slovenia5.
Problemele legate de antroponimia preslav! vor fi discutate în ultima
parte a acestui capitol.
5
Problema celtismelor în sud!estul european, inclusiv în limba român!, este
complex! "i, dat fiind faptul c! nu exist! nici o catedr! de celtologie în aceast!
parte a Europei, nu va putea fi analizat! corespunz!tor în anii ce vin.
__________________________________________________________________
129
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
Algunja, NL; Algun$tica, NFl, Macedonia. Preslav tracic, cf. lat. alga, lit.
alksna ‘mla"tin!’, NFl lit. Alga. Forma trac! reconstituit! este *Alg!on
(Duridanov 1975: 131).
Arbe%, de asemenea Rbe%, afluent al râului Nadi+a, Slovenia. Preslav
Arba, Arva, cf. it. Erbezzo < lat. *herbidia < herba. În teritoriul sloven, poate fi
un hidronim illir, mai întâi transmis popula#iei romanizate, fie un hidronim de
origine latin!. Cum radicalul hidronimic ar! apare "i în alte cazuri, înclin!m spre
ipoteza unui hidronim illir (similar la Bezlaj). Cf. Arda, Dunav(a), Rab.
Ar%ar, NL (Moesia Sup., azi în Bulgaria), NFl < Ad Ratiaria(m) (din ratis
‘plut!’).
Arda, NFl, Bulgaria, afluent al Maricei. Tracic, dintr!un radical ie. înrudit
cu v.ind. árdati ‘a curge’, gr. ardo ‘a v!rsa’ sau preie., radical *AR! (analizat de
Chantraine 1950: 56 sq.). Vezi "i Hristov (1964: 123).
Av$%ek, afluent al râului So$a, Slovenia, regiunea Av$e. Frl. Ause, Ausa, it.
Aussa, antic Alsa, numele unui curs în delta râului So$a. Preslav, illir, eventual
celtic.
Ba%, Ba%ka, NR, Serbia < rom. baci, autohton tr!d., eventual prin
intermediar maghiar, bács, care este împrumut din român!. *i în Slovenia
exist! câteva localit!#i Ba%, Ba%a, de asemeni considerate preslave (Bezlaj
1961 "i 1969). Pentru teritoriul sloven, este dificil de admis originea
româneasc! din baci, fiind de presupus perpetuarea unui element autohton ilir,
ceea ce conduce la ipoteza c! acest cuvânt era de larg! r!spândire în substratul
traco!ilir. În acest sens, cf. NP tr. Batsinis, f. (De$ev 1957: 46) "i NP ill. Bato,
m., Batina, f. (Russu 1969: 175). Vezi "i discu#iile din capitolul dedicat
termenilor referitori la rela#iile sociale. Cf. forma urm!toare.
Ba%a, afluent al cursurilor Idrjica!So$a, Slovenia. Cu siguran#! preslav
(Bezlaj). Denumiri asem!n!toare, de asemenea în Slovenia: Ba%ica, un izvor;
Ba%ki Potok, NFl, afluent al Mirnei. Cf. numele precedent "i rom. baci.
Bader, NL, Macedonia, lâng! Skopje. Antic Bederiana, grafie pentru un
toponim tracic (Duridanov 1975: 19; Franck 1932: 6). Cf. NP tr.!d. Bedarus,
Baedarus.
__________________________________________________________________
130
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
Badica, NFl, Slovenia, afluent al râului Rabojesca. Cf. rom. bade,
b!di#!. Considerat neclar de Bezlaj, probabil preslav. Cum leg!tura cu rom.
bade este evident!, se pune întrebarea dac! este vorba de un element
protoromânesc în arealul sloven sau dac! un cuvânt apropiat "i înrudit cu rom.
bade va fi existat "i în illir!. Cf. Ba$, Ba$a, supra.
Baniski Lom, NFl, Bulgaria, afluent al cursului Rusenski Lom. Sens:
‘Lomul Banului’; ban este element autohton traco!dac, discutat în capitolul
dedicat structurii sociale sud!est europene, iar Lom de asemenea relict
toponimic (vezi mai jos, s.v. Lom). Cf. Banja Luka, infra.
Banj, NFl, afluent al Lahinjei, Slovenia. Hidronimele "i toponimele cu
radical ban! sunt neclare, cf. NL Bane "i rela#ia cu ban ‘conduc!tor
local’ (explica#ia lui Bezlaj). Ban a fost analizat de noi în capitolul dedicat
structurii sociale sud!est europene, considerându!l de origine autohton! tr.!d.
Nu este exclus ca "i illira s! fi avut un cuvânt asem!n!tor, înrudit cu formele
române"ti "i sud!slave. Cf. cuvântul urm!tor.
Banja Luka, NL, Bosnia; ‘Lunca Banului’. Luka este element slav; ban
este element preslav, tr.!d., în s.!cr. prin intermediar românesc. Cuvântul îl
discut!m pe larg în capitolul dedicat termenilor privind rela#iile sociale. Vezi
supra Baniski Lom, Banj.
Bar, NL, port în Muntenegru ! lat. Barium. Cf. NL Bari (Italia) ! lat.
Barium. În ambele cazuri, toponimele sunt de origine ilir!.
Barba%ina, NFl, afluent al Vipavei, Slovenia. Preslav, cf. antic
Barbanna > fr. Barbanne. În arealul sloven, este de presupus un element illir,
probabil un radical *barb! ‘noroi, mocirl!’ (Bezlaj).
Baredine, NFl, afluent al cursului superior al Mirnei, Slovenia. Preslav
"i preroman, veneto!illir *barradjo!, cu sens neclar, probabil un radical înrudit
cu cel al formelor Bar, Barba$ina (supra) "i cu forma urm!toare.
Barman, NFl, afluent al cursului Rezijanska Bela, Slovenia. Preslav,
illir *borm! ‘izvor’ (Bezlaj).
__________________________________________________________________
131
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
132
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
133
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
134
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
Cib#r, NFl, NL: Gorni Cib!r, Dolni Cib!r pe râul Cibrica, afluent al
Dun!rii. Antic Cebrus, grafie greac! 123,./. (Vezi "i Papazoglu 1969: 60).
&adra, NFl, afluent al cursului Tolminka, Slovenia. Probabil din lat.
cataracta, cu evolu#ia lat. c > slv. $ "i sonorizarea t > d.
Cuculka, NFl, bazinul Vardarului, Macedonia. NM Cucula, regiunea
Veles, Macedonia. Probabil preslav tracic sau împrumutat din arom. #u#ulc!
‘pisc, vârf’ (Duridanov 1975: 109).
Dalmacija, NR ! lat. Dalmatia (NR), NPp Dalmatae, Delmatae. Alte
discu#ii în Paliga 1988 a. Este un probabil relict preie. Forma modern! este
livresc!. Cf. Duvno "i Glamo$.
Dav%a, Dav$ki potok, NFL, afluent al cursului Sel!ka Sora. Înrudit
probabil cu NL Av$e în So!ka dolina; d! ini#ial se explic! prin derivarea întâlnit!
"i în alte cazuri în friulan!, de exemplu frl. Damar < Ad Amar, Delés < Ad
Alesso, Deveà < Aveaco, Darte < Arte etc. Vezi alte discu#ii s.v. Av)$ek, supra.
Djovlenska ('evinska) reka, NFl, Bulgaria, afluent al cursului V!$a,
lâng! Devin; vechiul nume al acestei localit!#i era 'ovlen (Djovlen). Preslav
tracic, neatestat în antichitate, dintr!un radical ie. *dhewina ‘izvor, curs de
ap!’, cf. gm. Tau, eng. dew ‘condens’.
Dramlje, Dramlja, NFl, Slovenia. Vezi s.v. Drani$a.
Drani%a, NFl, afluent al Bregalnicei, Macedonia. Preslav tracic, cf. NFl
antic Dramatica, NR Drama (Macedonia antic!). Cf. NFl pol. Drama, bazinul
Oderului, radical ie. *drem! ‘a merge, a fugi; drum’, gr. dromos. Cf. NFl slv.
Dramlje, Dramlja (Duridanov 1975: 169). Cf. Drava, Dreta, Drina.
Drava, NFl (s.!cr., slv.), afluent al Dun!rii. Antic: lat. Dravos, Dravus,
gr. 4,5+./, de origine ilir! sau traco!dac!, ie. *drowos ‘ap! curg!toare’. Cf.
Dreta, Drina.
Dreta, NFl, afluent al Savinjei, Slovenia. Neclar, probabil înrudit cu NFl
cr. Dretulja. Formele din sloven! cu sufix !ija (Litija, Medija) sunt preslave.
__________________________________________________________________
135
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
Cf. NFl slc. Drietoma, Drietomica, de asemeni preslave; sufixul !oma este de
asemenea preslav, cf. sufixul celtic !amo, !ama. Asemenea forme topice sunt,
în general, relicte preslave (Bezlaj).
Drina, NFl, la frontiera dintre Bosnia "i Serbia; în antichitate, reprezenta
frontiera dintre traci "i illiri. Lat. Drinus, gr. 4,6789 < ilir "i/sau trac. Un alt
râu Drin, art. Drini curge în Albania, în sens opus Drinei. *i pe acesta din
urm! latinii îl grafiau Drinus. Ambele sunt coradicale cu Drava < ie. *drowos
‘ap!, curs de ap!’.
Drinja%a, NL (confluen#a Drinei "i Zadarului) < Ad Drinum. Cf. Drina.
Dunav (s.!cr), Dunava (b.), Dunaj (în celelalte limbi slave; în sloven! are
sensul ‘Viena’, pentru hidronim folosindu!se forma livresc! Donava); rom.
Dun#re(a), mag. Duna. În antichitate, latinii foloseau grafia Danuvius,
Danubius, iar grecii grafia #$%&'(. Grafia latin! nota, probabil, o form! auzit! la
cel#i. Româna perpetueaz! o form! compus! de tip *D)n!ar!, elementul ar fiind
atestat "i în cazul altor hidronime "i toponime europene, de exemplu NFl Aar,
Aare, NL Aarhus (port în Danemarca), v. dan. aar ‘râu’. În român!, hidronimul
este – f!r! îndoial! – transmis direct din tr.!d., deoarece nici un alt idiom nu
p!streaz! forma compus!. De asemenea, formele pun o interesant! problem! de
evolu#ie fonetic!: tr.!d. : > rom. u. O situa#ie asem!n!toare se întâlne"te în cazul
hidronimului Mure" fa#! de b. Marica (vezi discu#ia sub Marica). Fenomenul
fonetic tr.!d. : > rom. u este specific numai elementelor autohtone. Formele
slave, f!r! excep#ie, reflect! un împrumut din protoromân!, dup! încheierea
tratamentului : > u (alte discu#ii, cu exemple, în capitolul dedicat foneticii), dar
nu forma compus! cu !ar!, specific! românei, ci o alt! form!, dialectal!, *Duna!.
Cf. NP rom. Dun!, probabil un echivalent, ini#ial dialectal, pentru NP
Dun!reanu. Tratamentul fonetic tr. : > rom. u nu poate fi explicat prin
intermediar slav ori maghiar. (Alte discu#ii în capitolul dedicat foneticii).
Duvno, NL, coasta dalmat!. Antic Delminium. Toponimul este probabil
coradical cu Dalmacija "i cu Glamo$ (Skok 1917: 128).
__________________________________________________________________
136
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
Erma, NFl, Bulgaria; dou! cursuri cu acest nume. Tracic, neatestat în
antichitate, dar cu paralele antice, de exemplu NFl Hermos, Ermos (Grecia,
Frigia "i Moesia), posibil ie. *sermo!s, cu evolu#ia s > h, specific! limbii
grece"ti (Georgiev 1960 a: 53) sau un alt etimon, posibil preie., radical *AR!,
*ER!, analizat de Chantraine (1950: 56 sq.). Vezi "i Hristov (1964: 193).
Et#r (numele cursului superior), Jantra (numele cursului inferior), NFl,
Bulgaria. Tracic, antic ;<,+/, =5>,89, Latris, Latron. Etimon neclar
(Georgiev 1960 a: 30!31).
Fru$ka Gora, NM, zona Srem < lat. Franca (villa), v.sl. frog(
‘franc’ (lat. Francus > rom. frânc). Fru)ka Gora înseamn! ‘muntele frâncilor’,
cu traducerea (calchierea) celui de al doilea element. Oronimul trebuie pus în
leg!tur! cu r!zboaiele purtate de Carol cel Mare în Europa Central!. Numele
antic era Almus, de origine ilir!.
Gabernica, NFl, afluent al Savei, Slovenia. Înrudit cu gâber, gáber
‘carpen’. Numai în Slovenia, sunt circa 60 de r!d!cini topice cu acest etimon
de origine preslav!, cf. mac. antic grabion ‘bucat!, lemn de stejar’, neoepirot
grabos, NPp ill. Grabaei, dalmat Gravosium < ill. *grab! ‘stejar’ < ie.
*grebh!, *gerebh!, în denumiri de plante "i de copaci.
Galjevica, NFl, afluent al Ljubljanicei, Slovenia. Probabil din lat. Gallus.
În general, numele cu radical gal! sunt neclare, probabil toate preslave (Bezlaj).
German, NM, Macedonia "i NFl Germanska reka. Preslav tracic
*german! < ie. *gwhermo! ‘cald’, cf. NL Germisara (Geoagiu B!i), NL tr.
Germania etc. (Duridanov 1975: 127!128). Cf. NL tr. Germania, Germanos,
Germas (grafii diferite pentru aceea"i a"ezare), pe cursul superior al râului
Strymon, precum "i un toponim omograf, azi Saparevska banja (De$ev 1957:
102). Exist! "i o divinitate German la slavii de sud (vezi capitolul Termeni
mitologici "i religio"i).
German, NFl, vestul Bulgariei. Preslav tracic, înrudit cu NM German, supra.
Glamo%, NL, NR, Croa#ia. Vechi Dlamo%; atestat în anul 1078 sub
forma Dlanoce < Dalmatia. Trecerea de la dl! la gl! este întâlnit! în dialectele
__________________________________________________________________
137
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
croate, de exemplu dlijeto > glijeto (s. dleto) ‘dalt!’ (Skok 1917: 128–129).
Cf. Dalmacija "i Duvno.
Glana, NFl (Carintia, Slovenia), afluent al cursului Krka!Drava. Forma
literar!, livresc!, este Glina. Atestat în anul 983: iuxta flumen Glana. Preslav,
având numeroase paralele în hidronimia european!: NFl Glan (Salzburg,
Austria; sec. VIII: Glane); NFl Chiana (Etruria, Italia) < Glanis; Glan, numele
unui izvor în Sco#ia; celtic *glano!s ‘luminos, a lic!ri’ < ie. *glan!. Forma
literar! Glina este influen#at!, prin etimologie popular!, de glina ‘lut’, existând
pe întreg arealul slav toponime tip Glina.
Ib#r, NFl, Bulgaria. Denumirea cursului superior al Maricei; cursul
inferior se nume"te Poibrene. Antic *+&'(, Hebrus, numele Maricei de azi.
Exist! alte hidronime asem!n!toare, tot de tip relict: Ibar, afluent al Moravei în
Serbia; Ibr, afluent al cursului Teterev, Ucraina, lîng! Kiev ("i aici, posibil tot
tr.!d.). Radical ie. *eibhro!s ‘a curge, izvor’. Cf. NFl Ibru, România, reanalizat de
Fr!#il! (1987: 118 sq.) tot din perspectiva unui hidronim!relict traco!dac.
Idrijca, NFl, afluent al cursului So$a, Slovenia. Preslav, preroman, cf.
NSt Idrie, NFl Idrica, NFl Itter, Euter (Germania).
Ig, Iga, NFl, NL, Slovenia; câteva exemple. Preslav "i preroman, f!r!
etimon clar (Bezlaj). Cf. NM Igman (Bosnia).
Isk#r, NFl, Bulgaria ! grafie antic! Skios, Oiskos, Iskos, reflectând o
form! trac! < ie. *eis! ‘a curge, râu’. (Vezi "i Papazoglu 1969: 59).
Jadran (s.!cr., slv.) ‘Marea Adriatic!’ < lat. (mare) Adriaticum. Se
consider! c! numele antic al Adriaticii este înrudit cu NFl Adda (Lombardia),
vezi supra s.v. Ada.
Kapela, NM, Croa#ia < lat. capella.
Katun, NL, Istria, Croa#ia < rom. c!tun (cf. alb. katun). Nu este exclus!
perpetuarea unei forme preslave preluate din substratul adriatic ilir, prin
intermediar romanic de tip dalmat. Rom. c!tun "i formele sud!slave katun sunt
analizate în capitolul dedicat terminologiei sociale.
__________________________________________________________________
138
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
Kerbovo, NL, Bulgaria, între Topolnica "i Smole!kata reka, reg.
Pirdopsko. Probabil preslav tracic, cf. tr. 123,./, 1653,./. Explica#ia prin
rom. cerb nu este plauzibil! (Zaimov 1959: 92 "i 184).
Kilia, NL (Bulgaria) < Coelia. Cf. NL Kellai (Grecia) < Cellae. Cf.
Celje, supra "i rom. Chilia, un bra# al Dun!rii.
Klis, NL (în apropiere de Solin, coasta adriatic!) < Clissa.
Klju(ica, NFl, afluent al cursului Ziljica, Slovenia. Din lat. pop. clusus
< claudere. Toponimele derivate de la aceast cuvânt latin sunt foarte frecvente
în limbile neolatine, de exemplu it. Chioso, Chiusa, Chiusaforte. Cf. NL Cluj
(Paliga 1992 a, cu bibliografia problemei).
Knin, NL, Croa#ia; v.cr. *T%nin( < Tininium. Etimon neclar, probabil
grafie pentru un toponim autohton traco!ilir.
Kobarid, NL, Slovenia, reg. Tolmin. Antic Caporetum (Bezlaj 1969: 25).
Kodrjana, NFl, afluent al cursului Kozica!Arbe$, Slovenia. Din NP lat.
Quadratus sau din istroromân kodru ‘munte împ!durit’, rom. codru, alb. kodër
(Bezlaj).
Kokodiva, Kukudiva, NL, Bulgaria, la nord de Varna. Prima parte este
neclar!; partea a doua a compusului reflect! tr.!d. deva, dava
‘cetate’ (Duridanov 1986: 27 sq.). Cf. Plovdiv, infra.
Kokra, NFl, afluent al Savei, Slovenia. Preslav, înrudit cu Krka. Cf. NFl
gr. Korkoras.
Kolpa, slv.; Kupa, s.!cr., NFl, afluent al Savei, Slovenia. Antic Kolapis,
1.75?6/, 1.7.@. Prototip *Kol!ap!is, kol! fiind de origine neclar! (probabil
preie.), iar *ap! având sensul ‘ap!’ (Ramov, 1936: 25; Bezlaj 1956–1961).
Koper, NL, Slovenia, port la Marea Adriatic! (it. Capo d’Istria) < lat.
Capris, din capra.
Koro$ka, Koro$ko, NR, Slovenia, gm. Kärnten. Lat. Carinthia.
R!d!cina kar!, kor! este preslav!, de origine preie. Cf. Carpa#i, alb. karpë
‘stânc!’.
__________________________________________________________________
139
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
140
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
141
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
Lug, NL, Croa#ia. Atestare anul 1331: extra Lugum. Probabil preslav,
etimologie neclar!, probabil latin lucus ‘dumbrav! (sacr!)’ (Skok 1920: 130).
!man. Sufix întâlnit în unele elemente autohtone trace/traco!dace
(Poghirc 1969: 363), cf. Barman, German, Igman etc. Acest sufix trebuie
deosebit de acele elemente turce cu elementul orman ( de exemplu Teleorman,
Caraorman etc.).
Marica, NFl, Bulgaria. Tr. *Marisia < ie. *mor!, ‘mare, ap! st!t!toare’.
Cf. Marisia > rom. Mure". Hidronimul bulgar "i românesc sunt, f!r! îndoial!,
coradicale, ambele de origine trac! (respectiv traco!dac!), dar cu tratament
fonetic diferit: : > a, în bulgar!, dar : > o, u în român!. Vezi "i cazul Dunav,
Dunaj, Dun!re, supra, unde întâlnim aceea"i situa#ie. Tratamentul fonetic : >
u fa#! de : > a reprezint! o opozi#ie nord/sud, respectiv o opozi#ie daco!mesic
v. tracic. Alte discu#ii în capitolul dedicat foneticii.
Medija, Medijski Potok, NFl, afluent al Savei, Slovenia. Preslav, cf. frl.
Medée. Forma actual! nu permite reconstituirea formei ini#iale. Cf. NL rom.
Media".
Medulin, NL, Istria, Croa#ia < lat. Mutila, grafie pentru o form!
autohton! ilir!.
Mesta, NFl, Bulgaria. Tracic. Antic Nessos, teonim acvatic, NFl Nessus,
Nesos, Nestos etc. (Vezi "i Papazoglu 1969: 178). Evolu#ia m > n în toponimia
arhaic! este normal!, cf. antic Mesembria>Neseb!r. Radical ie. *ned!, v.ind.
nádati, red! zgomotul unei ape curg!toare, nada!h ‘râu’. Posibil îns! radical
preie. *N!S!, în toponime ca Nis(s)a (analizat de Chantraine 1950: 222 sq.).
Mirna, NFl, afluent al Savei. Preslav, posibil înrudit cu formele Nera,
Neretva, Ner, antic Naron etc. dac! se admite o alternan#! n/m sau înrudirea cu
formele derivate din ie. *mar!/ *mor! (lat. mare, NFl Morava, Marica etc.).
Origine preslav! cert!. Forma actual! a fost probabil influen#at!, prin
etimologie popular!, de asocia#ia cu sl. mir( ‘pace’.
Modrejce, NL, Slovenia. Antic Matereia (Bezlaj 1969: 25).
__________________________________________________________________
142
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
Mora%, NM, Macedonia. Preslav tracic, derivat din hidronimul Mora%a,
înrudit cu NFl Morava.
Morane, NL, lâng! Skopje. Atestat în anul 1300 sub forma Tmorane (<
*T%mor!) "i sifixul !ane, cf. NM anticTmaros, Tmarus, NM alb. Tomór,
Albania. Cf. Tmor, infra.
Morava, NFl, Serbia. Grafie antic!: gr. A5,-./, lat. Margus, reflectând
o form! autohton! trac!. Hidronime asem!n!toare, coradicale, sunt atestate "i
în alte areale: Morava, curs din bazinul Vardarului "i oronim în Macedonia
(Duridanov 1975: 159); NFl Morava la frontiera natural! dintre Moravia "i
Slovacia, Marica (Bulgaria), Mure" etc. În general, este vorba de relicte
preslave, încadrabile în categoria str!vechii hidronimii europene. (Vezi "i
Papazoglu 1969: 190). Sufixul !ova este slav.
Mo$un, NL, câteva localit!#i cu acest nume în arealul sud!slav. Mo$nje,
NL, Slovenia. Toponimele au fost explicate prin lat. mansionem, indiciu al
pendul!rii transhumante specifice popula#iei romanice (protoromâne"ti)
(Bezlaj 1969: 25). Vezi alte exemple în Lexiconul B.
Mura (s.!cr., slv.), NFl, afluent al Dravei. Preslav, illir "i/sau trac,
coradical cu Morava, Marica, Mure". Vocalismul u este considerat de Bezlaj
substitu#ie, în loc de *o (ca în Morava)(vezi "i Bezlaj 1961: 149, care apropie
hidronimul "i de NFl venet Mare). Totu"i, dac! pornim de la o form! trac! de
tip nordic, atunci vocalismul u este normal; vezi alte discu#ii sub Dunav/Dunaj
"i Marica.
Murva, NFl, Dalma#ia, în apropiere de Omi,. Atestare în anul 1251:
aqua que vocatur Murva. Înrudit cu Mura (Skok 1920: 133).
Muzge, NFl, afluent al cursului Krka, Slovenia. NL Muzge (câteva
denumiri în Slovenia "i Croa#ia); cf. NFl pol. Muzgawa, NL Moskva. În toate
aceste cazuri este vorba, foarte probabil, de relicte preslave (Bezlaj).
Nadi(a, NFl, afluent al cursului Tera!So$a, Slovenia; frl. Nadisòn, it.
Natisone. Antic Natiso. În sloven!, probabil prin intermediar friulan ori
perpetuând direct o form! preslav! romanizat!.
__________________________________________________________________
143
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
Nebula, Nibeljski Potok, NFl, Slovenia, afluent al Nadi"ei. Cf. frl.
Nevolaè, Nuvolàe, poate din lat. Nubilius. Origine preslav! cert!, etimonul este
îns! neclar.
Nera, NFl (rom., s.!cr.). Coradical cu Neretva. Ipoteza unei origini
maghiare, din nyár ‘plop’, ignorând alte hidronime europene asem!n!toare, nu
poate fi admis!. În s.!cr., este reflectat un împrumut din român!. Cf. NFl
N!ruja, România. Vezi formele urm!toare. Acestea arat! c! explica#ia prin
maghiar! nu poate fi admis!.
Nerav, NL, Macedonia; NFl Neravska reka, bazinul Vardarului.
Coradical cu Nera, Neretva etc. (Duridanov 1975: 128).
Neret, NL, Macedonia. Preslav tracic, dintr!un hidronim înrudit cu NFl
Nera, Neretva.
Nèretva, NFl, Serbia. Grafie antic! Naron, B5,89, reflectând o form!
trac! "i/sau ilir!. Cf. NFl Neretva (hidronim omofon din Volhinia), Nera (vezi
"i Skok 1917: 119–120, 132, n. 16 "i 134, n. 28; Skok consider! c! în
antichitate s!a produs o etimologie popular! prin asociere cu NP Nero,
Neronis; hidronimele cu radical ner! se pot explica îns! "i f!r! raportare la
numele împ!ratului Nero).
Neseb#r, NL, Bulgaria. Trac Mesembria. Al doilea element, bria, este
întâlnit "i în alte toponime trace. Primul element, mes!, este neclar, dar întâlnit
în onomastica trac! (De$ev 1957: 296).
Nevlica, NFl, afluent al cursului Kamni!ka Bistrica, Slovenia. Înrudit cu
NFl Nevlja, la frontiera bulgaro!sârb!, cu NFl Nevlja (Rusia), NFl Neva, NFl
Nevajärni (Finlanda). Este vorba de un tip hidronimic paneuropean, ie. *snau!,
*snaw! ‘a curge’ (Bezlaj 1961: 151).
Nevlja, NFl, curs la frontiera bulgaro!sârb!, zona Caribrod; hidronime
omofone se g!sesc "i în Rusia, zona Vitebsk!Pskov. Vezi Nevlica.
Nevlje, NL, Slovenia. Vezi discu#ia sub Nevlica.
Nin (it. Nona), NL, sud de Zadar, litoralul adriatic < Aenona.
__________________________________________________________________
144
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
Ni$, NL, Serbia. Grafii antice; gr. B56C(C)./, lat. Navissum, Navissus,
Naissus, Naessum. Acestea reflect! o form! autohton! trac!, ie. *(s)naw!
‘a'curge’. (Vezi "i Papazoglu 1969: 60, 171 "i 191–192; în antichitate, Naissus
era unul dintre cele mari trei centre dardanice, al!turi de Scupi/Skopje "i
Ulpiana/Lipljan).
Ni$ava, NL, pe Ni!, Serbia. Coradical cu NFl Ni). Sufixul este slav.
Norin, NL, pe Neretva, Croa#ia. Antic Narona; coradical cu Nera,
Neretva (Skok 1917: 120!121).
Ogosta, NL (Bulgaria) < Augusta.
Omi$, NL, coasta dalmat!; it. Almissa, antic Dalmisium. Forma din s.!cr.
se poate explica printr!o disimilare Dalmis! > *almis! > omi), ap!rut! la
vorbitorii dalma#i (iliri) romaniza#i.
Opajska reka (* Opaja), NFl, afluent al P$injei, bazinul Vardarului.
Preslav tracic *Apaja (*Opaja), ie. ap! ‘ap!’. Cf. NFl Opawa, Polonia, de
origine baltic!. Coradicale trebuie considerate NL Opila, regiunea Kratovo,
Macedonia "i Opave, regiunea De+evo, Serbia; acestea trebuie s! fi fost ini#ial
hidronime (Duridanov 1975: 136).
Opave, NL. Vezi discu#ia sub Opajska reka.
Opila, NL. Vezi discu#ia sub Opajska reka.
Orga, NL, Bulgaria, regiunea Tolovica. Preslav, tracic. Cf. toponimele
trace în or!, org!, în De$ev 1957. Radicalul toponimic *or!g! pare preie.
(discu#ii "i alte exemple la Rostaing 1950: 70–71 "i Mu"u 1981, s.v. Orbis,
Orion, Oreste). Vezi alte forme înrudite în Paliga 2006 b, s.v. *or!, *ur!.
Os#m, NFl (Bulgaria) < Asamus. Cf. Samus ‘Some"’.
Otljanska reka (*Otlja), NFl, afluent al cursului Opajska reka. Cursul
superior se afl! în zona satului albanez Strima, iar cursul inferior în zona
satului Otlja. Preslav trac sau ilir *Atula, *Atulas, ie. *ad! ‘ap!, curs’.
Panega, rar Paniga, Paneg, Panig. NFl, Bulgaria, afluent al Isk!rului.
Tracic. Fonetismul ini#ial era cu k > g (*panek, *panik). Evolu#ia i > e este
__________________________________________________________________
145
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
specific! limbii române, ceea ce arat! c! s!a transmis prin intermediar romanic
(protoromânesc). Radical ie. *pani!ko ‘mocirl!, balt!’ (Georgiev 1960 a: 59).
Cf. Pan(n)ysis, Pannisis, Panysus, numele trac al râului Kam$ija, v. prus.
pannean ‘balt!, mocirl!’. Radicalul toponimic pan! poate fi îns! "i preie.
(analize la Chantraine 1950: 232 "i Mu"u 1981: 321!332).
Peneda, NL, Istria, Croa#ia. Din lat. pinetum (Ujevi# 1956: 93).
Pirin, NM, Bulgaria. Explicat dintr!o form! trac! *Pheruna ‘stânc!’;
radicale de tip *p(h)er! sunt atestate în câteva toponime trace (De$ev 1957).
Explica#ia prin ND sl. *Perun( nu este plauzibil!. R!d!cina *p(h)ar!, *p(h)er!
este probabil preie., cf. Parma, Parnassos etc. "i NM rom. Parâng.
Plovdiv, NL, Bulgaria. Tr. Pulpudeva, echivalent (calc) al formei
grece"ti Philippopolis ‘ora"ul lui Filip’. Toponimul a fost recent reanalizat de
Duridanov (1986: 25–34 "i 1989: 19–22). Discutând toponimul în rela#ie cu
Kokodiva, Kukudiva (supra) "i aducând argumente de evolu#ie fonetic!,
Duridanov consider! c! este vorba de o form! daco!moesic!, împrumutat! de
bulgari „direct dintr!o faz! tardiv! a tracei”.
Podkra$%e, izvor în Bohinjska Bistrica, Slovenia. Prefix slav pod! "i un
radical preslav kras ‘lespede, stânc!’. Topo! "i oronimele cu radical kras, cras
sunt foarte frecvente în arealul sud!slav. Ele sunt, în general, preslave,
traco!ilire (Bezlaj).
Pòre%, NL, Istria, it. Parenzo < ill. *Parent!, atestare antic! Parentium.
Radicalul *par!, *per! este probabil de origine preie. (Ramov! 1936: 27; Kiss
1980). Cf. Pirin.
Postojna, NL, Slovenia; aici se afl! una dintre cele mai mari pe"teri din
lume. Lat. Arae Postumiae ‘altarele lui Postumius’. Forma slav! se explic! "i
printr!o adaptare!substitu#ie de tipul etimologiei populare, cf. slv. postojna ‘un
fel de vultur’.
Ptuj, NL, Slovenia. Preslav de origine ilir!, atestat în antichitate în grafie
latin! Poetovio > ill.!rom. *Petojo > sl. *P,tuj- > slv. Ptuj (Ramov! 1936: 34).
__________________________________________________________________
146
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
Pula, v.s.!cr. Pulj, NL, ora"!port în Istria, it. Pola < lat. Pola, grafie
pentru o form! ill. *Pol!.
Raba (gm. Raab), NFl (curs la frontiera dintre Ungaria, Slovenia "i
Austria, afluent al Dun!rii; cursul principal este în Ungaria) < Ar(r)abo, grafie
latin! pentru un hidronim autohton, illir "i/sau celtic < ie. *orobh! ‘ro"ietic,
ro"cat’. Cf. NFl Raba, afluent al Vistulei în Polonia.
Rama, NR, Bosnia "i NFl omofon, afluent al Neretvei. Preslav, probabil
illir, eventual trac, < ie. *rem! ‘a sta’. Radicalul *ram!, *rem! apare "i în
toponimia preie.
Ra!a, NFl (Istria) < Arsia, Arsa. Grafie latin! pentru un hidronim
autohton, illir; cf. NFl Aar, Aare, dan. aar ‘râu’; vezi sub Dunav, Dunaj,
Dun!re (Ramov! 1936: 24; Bezlaj).
Ra(anj, NL, regiunea Knja+evac, valea Timokului. Antic Arsena,
etimon neclar, probabil grafie latin! pentru un toponim autohton trac. (Franck
1932: 6).
Resava, Resovska reka, NFl, Bulgaria, la frontiera cu Turcia. Probabil
tracic, cf. NFl tr. Resos (Troada), ie. *res!, v. nordic ras ‘curs de
ap!’ (Georgiev 1960 a: 39).
Rgotina, NL (valea Timokului) < Argentares (argentum ‘argint’).
Ri(ana, NFl, se vars! în Marea Adriatic! lâng! Koper, Slovenia; it.
Risano. Preslav, illir, cf. alb. rjedh < ie. *reg! ‘a curge, curs de ap!, râu’.
Rodopi, NM, Bulgaria < tr. *Rud!uphe ‘râul ro"u’, numele actualului
curs Dospatska reka, de la care s!a extins asupra oronimului. Vezi "i Hristov
(1964: 123).
Rovinj, NL, Croa#ia, Istria. Antic Ruginium.
Rosica, vechi Rosita, afluent al Jantrei, Bulgaria. Înrudit cu NM Rosita,
Bulgaria "i cu alte forme r!spândite în Europa: v. prus. Rossitten, let. Rasite.
Etimon neclar; sufixul !ica este frecvent în hidronimia slav!, cf. Marica etc.
Rusenski Lom, NFl. Vezi Lom.
__________________________________________________________________
147
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
Sava, NFl, afluent al Dun!rii la Belgrad. Grafii antice: gr. D5.+./, lat.
Savus < ill. *savas ‘râu’ < ie. *sowos ‘curs de ap!’. Cf. NFl Savu, România;
NFl Sava (Rusia, de origine ossetin!).
Savinja, NFl, afluent al Savei. Vezi Sava.
Sefto(v)ite d!be, Seftovi $ukari, NL, Bulgaria, reg. Panagjursko.
Probabil preslav tracic, cf. NP tr. D2+<5/, D2+<./. (Zaimov 1977: 58 "i 161).
Cf. NP rom. Safta, S!ftoiu.
Senj, NL, Croa#ia, coastra adriatic!, it. Segna, gm. Zengg < lat. Senia.
Cf. NL Siena < lat. Saena (Etruria), Sena (Iulia). Vezi "i Skok 1917: 128.
Serava, NFl, afluent al Vardarului. Preslav tracic (eventual ilir), înrudit
cu NFl Saar, baltic Seria, rom Siret etc. Este posibil ca r!d!cina slav! s'r!
‘cenu"iu’ s! fi influen#at forma actual! (Duridanov 1975: 86).
Setole, NL pe cursul Poroj, bazinul Vardarului. Preslav traco!ilir, înrudit
cu lit. sietuva ‘adâncitur! pe fundul unui curs de ap!’. Cf. NL D2>.+65,
Dalma#ia (Duridanov 1975).
Sisak (!tokavian), Sisek (kajkavian), NL, în apropiere de Zagreb. Lat. Siscia,
gr. Siskia < celtic *Se(q)!sq!ya < ie. *se(q)!sq!a ‘rogoz’. Vezi "i Skok 1917: 128.
Skomlja, NFl (afluent al Dun!rii, în Bulgaria), NL (regiunea Lomsko).
Traco!dac *Skambla < ie. *(s)kamb!, *(s)komb! (Duridanov 1952: 13, 94).
Skopje, NL, Macedonia. Preslav, atestare antic! Scupi, Skoupoi, capitala
Dardaniei. Coradicale trebuie considerate NFl Skoplje, Bosnia; NFl, NL Uskoplje,
în apropiere de Dubrovnik; NFl Uskoplje, Her#egovina, regiunea Trebinje
(Duridanov 1975: 19; a se vedea "i Papazoglu 1969: 171; a"ezarea antic! era unul
dintre cele trei mari centre dardanice, al!turi de Naissus/Ni, "i Ulpiana/Lipljan).
Slan, Slano, NL. Câteva localit!#i cu acest nume pe coasta adriatic!.
Explicate prin lat. salinae. Coradical cu aceste toponime este probabil "i NL
Sali, în insula Veli Otok (Skok 1920: 149).
Smèderovo, Smèderevo, v.s.!cr. Smederov grad, NL, Serbia, port la
Dun!re; explicat din v.s.!cr. *Smeder < rom. Sâmedru, S!medru, Sumedru <
__________________________________________________________________
148
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
lat. tardiv San(ctus) Demetrios ‘Sf. Dumitru’. Sufixul !evo, !ovo este slav.
Sens: ‘ora"ul Sf. Dumitru’; cf. .L Sângiorz < San(ctus) Giorgios etc. Cf.
/kocjan, infra.
So%a, NL, Slovenia, la frontiera cu Italia; it. Isonzo < lat. Isontius,
Sontius, reflectând un hidronim autohton illir, de origine ie. sau preie.
Solkan, NL, Slovenia, în apropiere de Nova Gorica. Antic Silicanus
(Bezlaj 1969: 25).
Sotla, slv., Sutla, cr., NFl. Preslav, traco!ilir *Sontula, *Aesontula
(Bezlaj 1961: 149).
Split, NL, litoralul adriatic; it. Spalato. Antic Spalatum, grafie latin!;
;C?E75<./, grafie greac!, având sensul ‘tufi" #epos’, probabil o etimologie
popular!, dup! cum – în latin! – tot etimologie popular! este asocierea de
palatium. Anticii au adaptat, foarte probabil, numele unui toponim autohton
illir. Evolu#ia fonetic!: Spalatum > Speletum > Split. (Ramov! 1936: 26;
Popovi) 1960: 53, 171, 389; Skok 3: 312; Kiss 1980: 583).
Srem, NFl, NR; ora"ul cel mai important al regiunii este Sremska
Mitrovica. Lat. Sirmium, reflectând o form! ilir! din ie. *ser!mo! ‘râu’. (Vezi
"i Papazoglu 1969: 59). Cf. NFl Siret, NFl Siriu, România.
Strima, NL, Bulgaria. Derivat dintr!un hidronim înrudit cu NFl Struma.
Strjama, NFl, Bulgaria, afluent al Maricei. Tracic, cf. NFl lit. Sermas,
NL pol. Frem (gm. Schrimm), v. ind. sárma!h ‘curs de ap!’. Fonetismul ie.
*sr! + vocal! > tr. ("i tr.!d.) str! este firesc. Cf. Struma, Struga "i NFl rom.
Strei, Strem# (vezi "i Papazoglu 1969: 59).
Struga, NFl, afluent al Savinjei, Slovenia; un alt curs omonim, afluent al
cursului Krka, Slovenia. Preslav, tracic, cu evolu#ia fonetic! tipic trac! ie. *sre! >
*stre!. Înrudit cu NFl Struma. Cf. NFl rom. Strei, Strem# "i strugure, strung!.
Cuvintele cu radical str! reflect!, foarte probabil, influen#a autohton! traco!ilir!,
dar r!d!cina ie. trebuie identificat! prin compararea mai multor date, deoarece
atât ie. *str! cât "i ie. *sr! + vocal! au avut ca rezultat în trac! *str!.
__________________________________________________________________
149
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
150
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
(Duridanov 1975: 152). Cf. NFl Timava, supra; NFl Timi" (dou! cursuri cu acest
nume, în Banat "i un pârâu în Bucegi), NFl eng. Thames (grafie hipercorect! cu
th pentru t) etc.
Tmor, NL, coasta Adriatic!, lâng! Dubrovnik. Vezi discu#ia s.v. Morane
(< Tmorane). Cf. NM Tomór, Albania.
Tolmin, NL, Slovenia; NFl Tolminka. Cert preslav, ill. *Tilmon!,
înrudit cu alte topo! "i hidronime, cf. frl. Talm, ligur Talamone, it. Talamona,
sp. Talamon, fr. Talamon etc. Atestare medieval! în anul 1146: Tulminium.
Probabil relict preie. (Bezlaj; Ramov! 1936: 26).
Trakana, NFl, afluent al cursului Stara Reka, bazinul Vardarului;
Trakanska reka, NFl, afluent al Bregalnicei, de asemeni în bazinul
Vardarului; NL Trakanje, în acela"i areal. Toate aceste denumiri sunt
preslave, de origine trac!, dintr!un prototip trac *Trakana, !nja < ie. *trek! ‘a
trage, a fugi, a curge’. Formele sunt probabil înrudite cu NL TrakaniN, Serbia
(Duridanov 1975: 181). Formele acestea par perpetuarea unor cuvinte înrudite
cu etnonimul Thrax, Thraex ‘trac’.
Trògir, NL, Dalma#ia; it. Trau. Grafii antice: lat. Tragurium, gr.
Tragourion, de origine ilir!. Probabil înrudit cu NL Tergeste > Trieste > Trst,
infra.
Trsat, NL, Istria < lat. Tarsatica, reflectând probabil o form! autohton! illir!.
Trst, NL; it. Trieste < lat. Tergeste, grafie pentru un cuvânt illir reflectat
"i în alb. treg "i în v.sl. tr(g( ‘târg’.
Una, NFl, afluent al Savei; v.s.!cr. Un < lat. Oeneus, gr. O6928/,
reflectând un hidronim autohton illir, de origine probabil preie.; cf. gr. .P9./
‘vin’, termen „tehnic” preie. (Chantraine).
Vardar, NFl, cel mai important curs al Macedoniei; se vars! în Marea
Egee, lâng! Salonic. Grafie antic! greac! Q5,H5,6./, reflectând un hidronim
autohton trac din ie. *sword(o)!wori ‘ap! neagr!’. Numele uzual în antichitate
al cursului era Axios (Duridanov 1975: 30!36; autorul analizeaz! întreaga
hidronimie a Vardarului).
__________________________________________________________________
151
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
V#%a, NFl, Bulgaria, afluent al Maricei. Preslav tracic, f!r! etimon clar,
probabil înrudit cu Vin$a "i NL rom. Vin#a, Vin#u (Paliga 2006 b: 206). Cf.
NFl slc. Váh.
Velèbit, NM, Croa#ia. Preslav, reflectând un element autohton illir, cf.
gr. R7635>./ ‘abrupt’. În s.!cr., cuvântul a fost supus unei etimologii populare:
vele!bit ‘ad!post mare’.
Veleka, NFl, Bulgaria, la frontiera cu Turcia. Neclar, posibil preslav
tracic, ie. *welika ‘întors, curb’. Denumirea local! Kriva reka, probabil un
calc, sprijin! aceast! explica#ie (Georgiev 1960 a: 37).
Veles, NL, în apropiere de Skopje. Antic Bylazora. Evolu#ia fonetic! nu
este clar! în detaliu. În orice caz, explica#ia prin ND Veles nu este admisibil!
(Franck 1932: 6).
Ve$ala, NFL, afluent al Vardarului. Preslav (trac "i/sau ilir) *Vesala,
*Vesalus < ie. *wes! ‘ud, umed, ap!’, cf. alb. vesë ‘ploaie m!runt!,
burni#!’ (Duridanov 1975: 49).
Vidbol, Vitbol, NFl, afluent al Dun!rii. Probabil preslav celtic, cf. NL
Vindobona. De la o asemenea form! s!a ajuns la sl. *Vedbola > b. Vidbol, sub
influen#a NL Vidin "i NFl Vit (Georgiev 1960 a: 53!54).
Vídin, NL, Bulgaria. Grafie antic!: lat. Bononia, gr. Q.98965, de
origine probabil celtic!, dup! cum arat! toponimele, cu acela"i radical:
Bologna, antic Bononia; Boulogne, antic Bononia. Cele trei forme, din
Bulgaria, Italia "i Fran#a, par a reflecta marea expansiune celtic! din
antichitate. Cu toate acestea, forma actual! din bulgar! pare a reflecta, mai
degrab!, un cuvânt derivat din tr. *ud! ‘ap!’, cf. NFl Vedea, NL Videle, în
România. Cf. Vit.
Vin%a, NL Serbia. Înrudit cu V!$a.
Vipava, NFl, afluent al cursului So$a, Slovenia; frl. Vipàu, it. Vipacco.
Cert preslav, illir, înrudit cu NP Vippius, lit. ùpe, upis ‘curs de ap!’.
__________________________________________________________________
152
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
Vit, NFl, Bulgaria. Tr. *utus < ie. *ud!os ‘ap!’. Reanalizat recent, din
perspectiva vocalismului paleobalcanic, de Dimitrov (1994: 98). Cf. Vidin.
Vito!a, NR, zona Sofia. Antic Skombros, Scopius. Numele actual este
preslav, explicat fie ca element trac, cf. NP tr. Bit(h)us, cu evolu#ia b>v, fie ca
derivat din rom. vit! cu sufixul !o) (BER 1: 155). Cf. NP pol Witosz, NL pol.
Witoszyn. Probabil este "i aici o interferen#! la nivel colocvial.
Vogljana, NL, Slovenia. Probabil din Aquilania, în orice caz de origine
preslav! (Bezlaj 1961: 149).
Vrbas, NFl, Bosnia. NFl ill. Urpanus, Urbanus, NL Urbate (Russu
1969: 259). Etimonul sugerat de Dickenmann (1939: 28) "i de Kiss (1980) este
ie. *wrbhas ‘salcie’. Cu toate acesea, formele ilire par a se încadra în categoria
relictelor preie. cu radical *OR!/*UR!, analizate de Rostaing (1950: 70–71) "i
de Mu"u (1981: 199 sq. "i 250 sq.). "i în trac! sunt atestate forme cu radical
or!/ur! (vezi la De$ev 1957: 343–345 "i 348). La vorbitorii de sârb!!croat!,
hidronimul a suferit apropierea de vrba ‘salcie’, prin etimologie popular! "i
substitu#ie etimologic!. Pentru r!d!cina *OR!, *UR! în român!, vezi Paliga
2006 b: 147 sq. "i 200 sq).
Vukovar, NL, în apropiere de Osijek. Toponimul are o istorie
complicat!. Partea a doua a compusului reflect! mag. vár ‘cetate’; prima parte
reflect!, foarte probabil, o asociere cu s.!cr. vuk ‘lup’. În apropierea ora"ului
curge râul Vuka, antic Ulca, cf. alb. ujk, ulk ‘lup’. În Evul Mediu, numele era
Castrum Vlcou ‘fort!rea#a lui Lup’, ceea ce este o readaptare (calchiere) a
sensului vechi, de origine traco!illir!, din ie. *wlkwos ‘lup’ > tr. *(v)ulk! ‘lup’.
Zadar, NL, coasta dalmat!. Antic: gr. Iader(a), lat. Iader(a), de origine
illir!. În latina popular!, cuvântul se pronun#a *Zadar, *Zadra. Radical ie.
propus: *yeudh! ‘agitat, impetuos’. Nu este clar! leg!tura – dac! exist! – cu
NFl Iader, azi Idro, în apropiere de Salonic. Vezi "i Skok 1917: 124.
Zletovska reka (< *Zl*tava), NFl, afluent al Bregalnicei, bazinul
Vardarului. Preslav tracic *Zlent!us, *Zlenta < ie.Shlnd(h)! ‘a str!luci’. Din
acela"i radical ie. este explicat "i NFl Glane, Fran#a, de origine celtic!
(Duridanov 1975: 184).
__________________________________________________________________
153
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
Zrin, NL, Croa#ia, la sud de Sisak. Preslav, dar cu etimologie neclar!,
probabil illir *ger! ‘munte’ < ie. *gwer! ‘munte’. Forma tr!deaz! un fonetism
vechi satem ori o palatalizare secundar!. Nu poate fi acceptat! explica#ia prin
sl. *z%r'ti ‘a z!ri’.
__________________________________________________________________
154
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
155
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
Trtu$a < tortuosus ‘încol!cit, întortocheat’.
Val, Vala (mai ales în compuse), Valun, Valunta (cu sufixe
augmentative) < vallis ‘vale’; uneori cu sufixele augmentative !at, !unta.
__________________________________________________________________
156
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
.egrit < niger, în latina popular! dând o form! *nigritus.
Ogrul < lat. pop. *agerullus, dim. de la ager ‘câmp’, aflat în
concuren#! cu forma campus. Localitatea este atestat! în anul 1453: basilica
S. .icolaus de Ogrul(l)o .
Omi!alj < lat. pop. *amusclu = Ad musculum (locus). Recurent.
Plaj < gr. lat. plagium. Recurent.
Punat, gen. Punta < lat. pons, pontis.
Spena < spina, planta Rubus (mur).
Tôrkul < torculum ‘obiect r!sucit’ (torquo ‘a toarce’). Cf. totu"i
torcularium ‘teasc’.
Turnac, diminutiv al formei dialectale turanj < turris ‘turn’.
Valunta < lat. pop. vallata ‘vale’ (lat. clas. vallis), cu sufix
augmentativ. Recurent.
Skok consider! c! NL Vrhure "i Fare$a reflect! fonetism vechi
românesc. În primul caz, este forma de plural vârfuri (de origine slav!), în al
doilea caz reflexul formei latine filex, filix ‘ferig!’, cu rotacizarea specific!
limbii române (p. 25).
2. Cres (pp. 34!44). Antic Crexa, Crexi, Krepsa. Forma din s.!cr. se
explic! printr!o palatalizare secundar!, ca în cazul Cavtat (supra, Lexiconul
A). Toponimul este ilir, de origine „mediteranean!”. (Vezi "i Ramov, 1936:
26). De aceea"i origine este numele unei mici insule din grupul Cres!Lo!inj,
Osor, antic Apsaros, Apsoros, Apsouros (alte discu#ii la Skok 1917: 125–126).
Kormat < corr0mare la forma de participiu (corrimatus), derivat de la
rimor, !ari "i rimo, !are ‘a scormoni’: locul unde marea scormone #!rmul.
Cf. Maskatûr, infra.
Krnjacol (rt) < cornu cu dublu sufix: !aceus "i !olus, lat. pop.
*cornaceolus.
Maskatûr < morsicatorium ! morsico, !are ‘a mu"ca sfâ"iind’: locul
unde marea mu"c! #!rmul. Cf. Kormat, supra.
__________________________________________________________________
157
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
Merag, romanic, de origine neclar!, probabil coradical cu Merek (infra).
Merek, gen. Merga < mergus ‘cufundar’.
Mugranj < malum graneum (granatum) ‘rodie’. Cf. Mogren, lâng! Budva.
Pin (Mali i Veli) < pinus ‘pin’.
Porozina, it. Faresina < gr. pharos ‘far’, intrat în romanitatea
balcanic!, în acest caz cu sufixul !ensis sau !inus. Evolu#ia f > p este
specific!, cf. Flanonae > Plomin etc.
Prantur, Plantur < promontorium. Recurent.
Punta KriTa, cre"tin!romanic, ‘Podul Crucii’ < lat. Pons (ac. pontem)
crucis.
Sis, numele unei în!l#imi pe insul! < lat. pop. *susum = lat. clas.
sursum ‘sus’; cf. rom. sus. Evolu#ia u > i este specific! dalmatei, de
exemplu lat. murus ‘zid’ > s.!cr. mir.
Slana < salis, ac. sale(m) ‘sare’. Recurent, cf. Slan, Slano în
Lexiconul A.
Stivan < Sanctus Jo(h)annes, compus cu sut < sanctus, recurent.
Valun < vallis, cu sufix augmentativ (cf. Galun, I, 1).
Vanula, romanic, etimon neclar, cf. Valun (metatez!).
Câteva toponime sunt considerate cert preslave (precroate), romanice
sau illiro!romanice: Baldarin, Kaldonta, Mezulin (poate diminutiv de la
forma dialectal! mezul < mediolus ‘mijlociu’, ca în Tmulj ‘cea"c!, pahar’;
cf. rom. mijlociu, miez), Ridulje "i Ul. Kru!ija reflect! it. corsia ‘coridor,
trecere’, iar Tarej, cu metatez! (din *Tajer), reflect! it. tagliere. Forma
dialectal! kapartûr reflect! lat. coopertorium ‘acoperitoare’.
3. Lo$inj (pp. 44!54). It. Isola dei Lussini. Numele este cert preslav,
dar cu etimon neclar.
Arbit < prob. lat. pop. *arbutus, arbitus, dim. de la arbor ‘arbore,
copac’.
Kanîtalj, cu alternan#a t/d. Probabil de origine italian!, etimon neclar.
__________________________________________________________________
158
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
Lakunj < prob. lat. lacuna ! lacus.
Levrera < Leporaria ! lepus,!oris ‘iepure’.
Margarina, înrudit cu forma dialectal! mrgar < lat. pop. *mulgare
(mulgeo,!ere).
MaTova < Maius.
Mortar, form! coradical! cu NI Murter. Sufixul !er este
italian!vene#ian < lat. !arius.
.embi, pl. < .eumae < gr. neuma ‘semn, simbol’.
Orjule < Auriola ! aureus ‘de aur, aurit’.
Orser (Veli i Mali), form! coradical! cu NL istr. Vrsar < lat. Ursaria,
probabil prin intermediar vene#ian.
Skopalj < prob. scopulus ‘recif, insuli#!’
Susak, gen. Suska < gr.!rom. sansacus, gr. sámpsychon ‘planta
Origanum, sovârv’.
Sunt considerate cert preslave, romanice, dar f!r! etimon clar,
urm!toarele toponime:
Artatore, Balvanida, Uikat, Uirka, Kambonara, Limaran, Mara$ol,
Samu$el, Sunfarni, TomoTina, Torunza, Unijama. Kavuada, Kavada reflect!
forma vene#ian! cavare ‘a extrage, a s!pa’, iar Sidro < Isidor.
4. Rab (pp. 55–67). Antic Arva, Arba. Ilir. De la numele insulei sunt
derivate adjectivele: ven. arbascio, it. rascia, sp. raja, pg. rasa ‘postav, lân!
de Rab’.
Banjol < Balneolae, derivat din balnea ‘baie, b!i’.
Barbat < barbatus, cf. rom. b!rbat.
Bru!kit < bruscetum ‘planta Ruscus aculeatus: ghimpe, meri"or
ghimpos’.
.ifnata, Uihnata < gr.!rom. siphonata < gr. sipho, !onis ‘conduct!,
#eav!; izvor’.
Frkanj. Preslav, etimon neclar, posibil derivat de la frico, !are sau
înrudit cu sicilian fragaggya, napolitan fragale ‘mul#ime de pe"ti mici’.
__________________________________________________________________
159
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
FuTa < lat. fodio, !ere ‘a s!pa’. Tratamentul fonetic di! > T este firesc.
Grpe. Cert preslav, etimon neclar; coradical cu NL Gripe, în apropiere
de Split.
Kampîna < campanella, dim. de la campus ‘câmp’. Cf. NL rom.
Câmpina.
Kamplaka, Kaplaka < caput + lacus, lat. pop. *cap!lac ‘lacul (balta)
de la cap!tul (insulei etc.)’.
Kâmpor < campus, pl. pop. *campora, dup! modelul tempus, pl.
tempora. Recurent.
Kanîtalj, Kanîkalj, gen. Kanîklja < cannetulum ‘trestioar!’, dim. de la
canna ‘trestie’.
Karara < carraria ‘drum’.
Kom(o)r$âr < commerciarium. „Explica#ia prin Campus Martius
‘câmpul lui Marte’ nu este acceptabil!” adaug! Skok (p. 61).
Ko!ljun < castellione, form! popular! derivat! de la castellum.
Recurent.
Krklant < circinatus ‘rotund, circular’.
Miral, derivat latin popular de la mirare (lat. clasic miror, !ari,
deponent). Sensul toponimului este ‘loc de privit’.
Mo!una. În dialectul local, exist! forma mo!un < lat. pop. mansione
(m) ‘loc de popas’. Recurent.
MunNel < lat. pop. monticellus, dim. de la mons, !tis ‘munte’; recurent.
Palît < paludem ‘mla"tin!’. Coradical este NL Poljud, în apropiere de
Split "i rom. p!dure, cu metatez! (ipotez! neacceptat! de unii lingvi"ti).
Pa!turân, cu sufixul !an din lat. pastor (pastorius, pastoricius).
Plaj < gr.!rom. plagium. Recurent.
Prsur < frixorium, derivat de la frigo, !ere, frixi. Recurent.
Prvorâda < Pulveraria ! pulver ‘pulbere’.
__________________________________________________________________
160
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
Sakarata (Sv. Grgur Sakarata) < siccarius ‘loc unde se usuc! grânele’,
cf. pg. siqueiro ‘id’. Grgur reflect! forma cre"tin!romanic! Gregorius.
Sarakin < Saracenus, pl. Saraceni, popula#ie din Arabia Felix.
Silba, Sirba, NI Silba < silva ‘p!dure’. Recurent.
Sut < sanctus. Recurent.
Suvid < sanctus Vitus. Cf. sut.
Val < vallis ‘vale’, frecvent, recurent.
Valsabâna, Valsalbana < vallis Silvania ‘valea (zeului) Silvanus’.
Vidilaka < lat. pop. *valle de laco ‘valea lacului’.
5. Pag (pp. 67–77).
Bo!ane, pl. < antic Bassiana, ill!rom. Coradical cu NL Bo!ana, în
apropiere de Biograd, pe litoralul continental.
Ua)ka < antic Cissa, illiro!romanic.
Karin (Sv. Karin) < Quirinus.
Lakljan < Liciniana (urbs, civitas) – Licinius. Cf. Lipljan (Lexiconul A)
"i Pov(l)jana, infra.
Lun < leo, leonis ‘leu’.
Makar < antic Muccurum, illiro!romanic.
Maun, preslav "i preilir, probabil preie.
Movra < Maurus.
Mrtva < myrta, pl; recurent.
.ovalja < navalis ! navis ‘nav!, ambarca#iune’.
Povjana "i Povljana < Pauliana (urbs, civitas) – Paulus, nume
cre"tin!romanic. Cf. Lakljan, supra.
Sakrât, Sakarata, de aceea"i origine ca forma omofon! de pe insula
Rab (supra, I. 4).
/krda < antic Skirda, illir.
Tov(e)rnele < lat. pop. *taverna (clas. taberna) ‘colib!’, cu sufixul
diminutival !ella.
__________________________________________________________________
161
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
Vir. Atestat în anul 1345 sub forma Ura. Preie. Evolu#ia fonetic! este
fireasc!: urceus > vr$, hortus > vrt; cf. Vrbas < Urpanus, Urbanus, în
Lexiconul A.
Skok (p. 71) înregistreaz! de asemenea forma dialectal! hripa <
prelatin (preie.) grippus, greppus, crepus ‘stânc!’. De asemenea, forma sut
< lat. sanctus.
__________________________________________________________________
162
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
Bale, probabil înrudit cu NL Bale din Istria < vallis ‘vale’ sau din
italian!.
Krijal < Cyriacus.
Martovna < marta, myrta ‘mirt’.
Omi!, înrudit cu forma omofon! din Veli Otok; preslav ilir.
4. Molat, Ist "i "karda (pp. 94!99). NI Molat, it. Melada este înrudit
cu NI Mljet, preslave, explicate prin lat. mellatus ! mel, melis ‘miere’. NI Ist
este de origine ilir!, cf. Bast (antic Biston), în Croa#ia; Bistue, în Bosnia.
âkarda, antic Skardon (oros), il. skerd!.
Banàostar, Banuàstar < genista ‘ginestr!, grozav!’. Recurent.
Bargùlje, înrudit cu NL Brguli (Kotor), Brgule (Serbia), dial. brgulja
< it. bergolare < verbulare ‘a p!l!vr!gi’. Rom. a bâigui pare înrudit cu
aceste forme.
Funestrala, dim. de la fenestra ‘fereastr!’.
Klunda < columna.
Maknare < machina cu suf. !aria ‘ma"in! = moar!’.
Pendùlj < pendulus ‘atârnat, suspendat’.
Prasùrina, Padruara, înrudit cu Prsur (Rab) < frixorium. Recurent.
Sakatûr < siccatorium . Recurent.
5. Sestrunj "i Rivanj (pp. 100!103). Sestrunj s!ar putea explica prin
extraneus ‘exterior, str!in’; Rivanj este neclar, explica#ia prin Ripanium
(ripa ‘mal’) nu pare plauzibil!. În orice caz, sunt preslave.
Idula, un toponim identic este "i în insula Ugljan. Neclar, preslav.
IT. Neclar, preslav (it. Eso).
Klis, cf. NL Klis în apropiere de Split. Neclare, preslave.
6. Ugljan, Uljan (pp. 103!109). Explicat din Gellianum ( NP Gellius)
cu prefixul u!, ca în cazul Skopje, Skoplje ! Uskoplje (cf. Lex. A, s.v.
Skopje). Cf. Jakljan < Liciniana, lâng! Dubrovnik.
Brga$elj, celto!ilir briga ‘munte’ cu sufixul diminutival latin !cellus,
ca în monticellus.
__________________________________________________________________
163
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
Ueprljana, Ueprljanda, preslav, etimon neclar.
Zgon, asemeni NL Zgon, în Muntenegru. Neclar, preslav.
7. I( Mali i Veli (pp. 110–113). Probabil preroman, „mediteranean” (preie.),
poate înrudit cu gr. nêsos "i cu lat. insula.
Br!anj < versare cu sufixul !an.
Ko!ljin < castellione. Recurent.
MunNel < monticellus.
Parda, neclar, preslav.
Rava, preie. Toponime asem!n!toare sunt r!spândite în sudul Italiei,
iar în limbile romanice occidentale se p!streaz! în lexic cuvinte înrudite cu
sensul ‘piatr!, stânc!’.
/ipnate < siphôn, !ône ‘izvor’ "i suf. lat. !atus. Recurent.
Trtu!a < tortuosus. Recurent.
8. Veli Otok (pag. 114!125). Singura denumire slav!, ce calchiaz! îns!
forma latin! târzie Insula Maior (anul 1289); it. Isola Grande/ Longa/ Grossa.
Birbinj < verbena ‘buruian! sacr!’.
Garmenjak < preslav garma ‘scobitur! în stânc!’.
Krbu!Nak, derivat din krbun < carbone cu sufix slav.
Krknata < circinatus ! circinus < circino ‘a face un cerc’.
Lokajne < lacuna ! lacus.
Magr! în NL ca Magrovica < Megarus, preie. sau din gr. megaron
‘cas! mare, palat’.
MeTanj < medianus, „dar denumirea nu pare a avea motiva#ie logic! în
configura#ia locului” (Skok).
Mostir < monasterium. Recurent.
Mrtovnjak ! mrta < myrta. Recurent.
Omi!. NL similare "i în alte insule; toate sunt preslave, antic Almisium,
grafie pentru forme probabil ilire.
__________________________________________________________________
164
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
Ozdren < consuere ‘a coase’ cu !d! epentetic, ca în francez cozdre, de
aceea"i origine.
Padrare < petraria ‘loc pietros’.
Sakarun, Saharun, Sakaron < siccus cu sufix augmentativ; recurent.
Sali < sal, salis ‘sare’. Recurent.
Savar < gr. sauros ‘gu"ter’.
Stivan, Sustipan < Sanctus Ivan (Johannes).
Sustipanja (Luka) < (vallis) Sancti Stephani; sut, su! este recurent în
toponimia insulelor adriatice.
Tela!Nica < Tilagus, preie.
Utra, neclar, preslav.
Vman, explicabil prin lat. medianus > MTan > Vman, cu metatez! sau
înrudit cu NL Giman, în apropiere de Dubrovnik, ce se poate explica din lat.
(praedium) Geminianum.
9. Grupul Kornat (pp. 125–132). Este reprezentat de insulele Kornat,
Vut "i Sit, toate de origine preslav!. Kornat este explicat de Skok prin lat.
incoronata sau, mai degrab!, prin participiul verbului corrimare ‘a zdrobi’,
(insula) corrimata. Din acela"i etimon ar proveni "i rom. a curma, de$i este
îndoielnic ca rom. a curma s! provin! din etimonul sugerat de Skok; este mai
degrab! un element autohton (Paliga 2006 b: 83). Originea latin! a
toponimului adriatic este probabil!; propunem o form! latin! popular!
cornatus < cornu ‘corn (de animal)’ sau un derivat popular de la cornus ‘corn
(copac)’. Vut este explicat din lat. junctus ‘al!turat, legat’. Sit reflect! lat. situs
‘loc, a"ezare’.
Aba, origine preslav!, etimon incert. Înrudit cu Abatuta?
Balabra, preslav, etimon incert.
Dragunara < draco, !onis ‘drac’ cu sufixul !arius, !a.
Klint, izolat, probabil romanic, etimon neclar. Cf. Klis, supra, II, 5.
Lavdara < lapidaria ‘pietr!rie’.
__________________________________________________________________
165
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
Lavsa, Lavca < celto!ilir lausiae (lapides lausiae) ‘roc! "istoas!, lespede’.
Opat < hospitalis (probabil); ini#ial, era un termen specific vocabularului
cre"tin.
Panitula < pane ‘pâine’ cu sufix diminutival.
Purara (Vela i Mala) < pirus ‘p!r’, cu sufixul !arius, frecvent în latina
popular!.
Trtu!a < tortuosus. Recurent.
Vakanac < Takan < lat. diaconus.
10. Pa!man (pp. 133!139). Din lat. Postumius cu sufixul !anus:
Postumianum praedium. În anul 1067, este atestat ca Flaueyco < Flavi vico,
cu tratamentul fonetic 0 > ey, specific dalmatei. Cf. Postojna, Lex. A.
Banj < balneae.
Jota, neclar, preslav.
Kotul, local "i Uavata, Uavatul. Preslav, etimon neclar. Cf. rom. cot(ul).
Mrljane < (praedium) Marinianum; înrudit cu NL Marjan, lâng! Split.
.evijane, .evidane < .aevidius cu suf. !anus: (praedium)
.aevidianum.
Ri$ul < ericius ‘arici’ cu suf. dim.: lat. pop. *ericiullus.
Taline, înrudit cu NL Tale, insula Olib. Preslav, etimon neclar.
Tkon, dial. Kûn < *Tuconum, prin metatez! de la Cotunum, Cotonum.
11. Vrgada (pp. 139–144). Preslav, dificil de explicat. Forma actual!
pare deformat! ori influen#at! de dialectele vene#iene. În sec. 17, este
atestat! forma Lapkat. În antichitate, era numit! Insula rubricata ‘insula
ro"ie’. Cf. Vrbas în Lex. A.
Sudùjan, Sudùjma < Sanctus Dominus (!na); toponim recurent,
compus cu sut < sanctus.
Skok înregistreaz! "i forma local! gljendura < arom. gl’indur! <
glandula ‘ghinduri’.
__________________________________________________________________
166
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
12. Murter, Morter (pp. 145–149). Cf. Kvarner. Origine italian!:
mortaio < mortarium ‘vas de amestecat, de pisat’.
13. -irje, dial. "i -iràje (pp. 150–154). Probabil din gr. gyros ‘rotund’,
cuvânt ce a intrat "i în romanitatea sud!est european!, cf. rom. giur > jur.
Bavkul, înrudit cu un toponim identic în Molat. Probabil vechi dalmat,
etimon neclar.
Kakan < lat. cygnus ‘leb!d!’. Kak! apare în toponimia traco!ilir!;
asocierea cu lat. cygnus, cycnus ar putea fi o simpl! asem!nare fortuit! "i/
sau o etimologie popular!.
Kopranj < caprula, dim. de la capra. Cf. Koper, Lex. A.
Logorun, cf. NL Logorun în apropiere de Split. Din punct de vedere
formal, pare gr. lagaros ‘blând, delicat’, dar nu este clar! motiva#ia.
Mrtovac < mrta < myrta. Toponim recurent.
Tijat, prob. de origine latin! cu suf. !at; etimon neclar.
14. Grupul Zlarin (pp. 154–156). Insulele Zlarin, Krbela (Vela i
Mala) "i Krapan (Krapanj, Krapjun). Krbela < curvus, cu sufic dimnutival.
Krapan, Krapanj, Krapjun, probabil din gr. kópranon ‘noroi, balt!’, cf. alb.
karpë ‘stânc!’. Zlarin este cert preslav, etimon neclar.
Tmara, neclar, prob. gr. tomárion ‘t!ietur!, bucat!’. Vezi "i sub 15.
15. Kopara (pag. 156–159). Din lat. Capraria < capra.
Movar, gen. Movra < Maurus.
Stùpin < ill. Stelpona, Stolpona, cu suf. !ona ca Albona, Skardona,
Aenona, .arona, Salonae > Labin, Skradin, .in, .orin, Solin, respectiv.
Tmara, înrudit cu forma omofon! de sub nr. 14.
__________________________________________________________________
167
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
168
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
Vukovic < Tuka ‘m!tur!’ < lat. juncus ‘ varg!, nuia’.
Sutivan, Sùpetar, Sumartin < Sanctus Johannes, S. Petrus, S.
Martinus, respectiv. Forme recurente.
/krip, probabil înrudit cu NL gr. Skirphai < skir(r)os ‘teren
necultivat’; skiron ‘crust!’.
Skok înregistreaz! "i forma dialectal! pu$ < puteus ‘groap!, pu#’; rom. pu#.
4. Hvar, dial. Fôr (pp. 181!191). Antic Pharos, Pharia,
greco!romanic; vezi "i Skok 1917: 122.
Marginski < mrgin < marginem.
Moster < monasterium; cf. Mostir. Forme recurente.
Motokit < *monte acutu (mons acutus) ‘munte ascu#it’. Un toponim
similar se afl! în Dalma#ia.
SuNuraj. Prima parte este su(t) < sanctus (recurent în toponimia
adriatic!); partea a doua este neclar!, vezi SuWuraW (mai jos, la nr. IV, 3) "i
NL rom. Sângiorz.
5. Vis (pag. 192!197). Antic Issa, preie. Forme recurente în zona
egean!!mediteranean!.
KomiTa, preslav, etimon incert, posibil .ikomedia, NPp .ikomêdês.
Kostirna < cisterna ‘rezervor de ap!’.
Kumpris < cypressus ‘chiparos’.
.evaja < novalia, pl., sg., novalis (terra) ‘loc necultivat’.
Promentur < promontorium. Recurent.
Seket, Seged < siccus cu sufix. Toponimele derivate de la siccus sunt
recurente.
Skok noteaz! "i forma dialectal! prîtôr ‘recipient’ < *praejectorium !
praejaceo ‘a întinde înainte’, „unicat în limbile romanice”.
__________________________________________________________________
169
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
170
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
Pola$e < palatium. Aici se afla în antichitate o fort!rea#! roman!.
Pôma, dial. "i Pômena, Pomina < palma ‘palm!’ "i ‘palmier’.
Pòmjenta, Podumjenta < fundamentum, cu tratamentul lat. f > dalm. p.
Pôntu (od Lenge) < pons, pontis (ponte).
Prò4ura < rom.!dalm. Proxura < frixorium (frigere). Recurent.
Sovra, Sôbra < prob. gr. sauros ‘un soi de pe"te’.
Skok noteaz! forma dialectal! tinjal < tinellum (cat. tinell, sp. tinelo)
‘sufragerie’ (pentru servitori).
3. Lastovo (pp. 219!229). Antic Ládesta, Ládeston, apoi Lasta. Ven.
Punta di Laesta. Ilir, cu sufixul !est, ca în Bigeste, Ateste (Este), Tergeste
(Trst). Forma actual! din s.!cr. nu se poate explica direct, ci printr!o form!
latinizat! *Lasta, cu sufix slav.
Bi!evo < prob. romanic Busi, dificil de analizat: genitiv!locativ sau plural?
Dô, neclar.
Duvna < domina.
Mr$a, Mr$ara < myrtearia. Recurent.
SoTanj, neclar, preslav.
Stomorine < Sancta Maria, recurent.
Su5ura5 < Sanctus Georgios; de aici "i rom. Sângiorz; vezi $i Su"uraj
(supra, III, 4).
Ubli, neclar, preslav.
Vaplo (dou! alte forme în insulele Pag "i Molat). Preslav, etimon neclar.
4. Lakljan (Jakljan) (pp. 229!233). Insula era numit! de Plinius
Elaphites, pl. Elaphitides < elaphos ‘cerb’. De aici, grupul de insule este
numit Insulele Elafite. Originea toponimului este lat. (insula) Liciniana (<
Licinius), de aici formele croate: Laknjan > Lakljan "i, cu metatez!, Jakljan.
Olipa < lat. alapa ! ala ‘arip!’, dubr.!rom. álepa, rom. arip!.
5. "ipan (pp. 233!238). Cea mai mare insul! din grupul elafit. Cert
preslav. Atest!ri: anul 1222 Juppanae; sec. 13, Cuppana, Zuppana,
Giuppana; 1370: /ipan. Forma ar trebui s! fie *Vipan; este neclar! evolu#ia
T > ). Etimonul sugerat ar putea fi gr. gypanon ‘cuib de vultur’. Consider!m
c! etimonul trebuie s! fie Tupan, rom. giupân, jupân, analizat de noi în
capitolul dedicat organiz!rii sociale.
__________________________________________________________________
171
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
Biga < lat. biga ‘car cu boi’, cf. "i alb. bigë ‘ramur!, creang!’.
Lava < labes ‘coast! abrupt!’
Prtu!a, romanic, etimon neclar, cf. Trtu!a < tortuosus.
Sekanja, preslav, probabil romanic, etimon neclar.
Sutulija < Sanctus Helias ‘Sf. Ilie’.
6. Lopud (pp. 239–242). Din gr. elaphópos, !podos, gr. pop.
*elaphóda ‘cu picior de cerb’.
Igo < gr. aigialós ‘#!rm’.
Mr$ica < mr$a < myrta. Recurent.
Skùpio, gen. Skupjela < scopellus < gr. skópelos ‘insuli#!, recif’.
Sutmiho < Sanctus Michaelis.
/unj, de asemenea P!unja < Apscium, Acscium (*Ap!un, *Ak!un).
7. Kolo%ep, dial. "i Kalamota, it. Calamotta (pp. 242–246). Lat.
Calameta ‘teren cu trestie’ < calametum ! calamus ‘trestie’. Forma a"teptat!
ar fi *Kolope$, cu metatez! Kolo$ep. F!r! îndoial!, toponimul a fost supus
fenomenului de substitu#ie etimologic!, prin asociere cu kolo "i $ep.
Lovret < Lauretum.
/umet < prob. lat. juncetum ‘p!puri"’.
8. Lokrum "i Daksa (pp. 246!249). Cert preslave. Prima form! este
atestat! în anul 1115: Lacromono; 1200: Acrumina, deoarece La! a fost
asimilat cu articolul hot!rât din italian!. Et.: prob. lat. acrumen, it. agrume
‘fruct acru, poam! acr!’, prin intermediar vene#ian. Daksa ar putea reflecta
lat. axis, lat. pop. axa, cu prepozi#ia de.
Bòbara < (insula) barbaria.
Superka < Sancta Petr(onill)a.
Supetar < Sanctus Petrus. Recurent.
__________________________________________________________________
172
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
173
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
badati (p. 11); NP b. Brad nu este explicat prin rom. brad, NP Brad,
Br!dean(u), ci din O!brad sau din Bradi!slav (p. 32); NP b. Ve$in nu este
raportat la rom. vecin, NP Vecinu, ci explicat ca derivat de la Veko, Vetko cu
sufixul !in (p. 49); NP b. Dajna, Dajno, Dojna, Dojno nu sunt raportate la
rom. dain!, doin!, NP Doina (p. 78 "i 91; despre doin! "i bogata sa familie
etimologic! vezi Paliga 1994, cu bibliografia problemei).
Asemenea demersuri etimologice complic! abordarea noastr!, sau
orice abordare de acest tip, deoarece sunt negate coresponden#e etimologice
evidente sau foarte probabile. Totu"i, alte studii sprijin! demersul nostru.
Grkovi) (1983: 88–89) arat! c! exist! câteva relicte antroponimice
traco!ilire în onomastica sârb!!croat!. Din p!cate, autoarea nu citeaz! decât
un exemplu cert: radicalul antroponimic Vata! în Vata!. Acesta trebuie
discutat în rela#ie cu vatah, vatak, rom. v!taf, v!ta" (vezi alte discu#ii în
capitolul Termeni referitori la organizarea social!). Într!o alt! lucrare,
Grkovi) (1986), a analizat câteva antroponime sârbe"ti din sec. al XIV!lea.
Câteva sunt române"ti sau, în orice caz, neslave: Ban (formele derivate de la
ban le analiz!m în capitolul dedicat rela#iilor sociale), Bata), Ba$, Bukur,
Burja („relict ilir”, cf. ill. Burnia), Viganj etc.
Într!o încercare de a analiza antroponimia de tip relict, credem c! – în
stadiul actual al cercet!rilor – un reper sigur este raportarea la acele elemente de
substrat care sunt, în acela"i timp, "i antroponime ori baze antroponimice. În
acest scop, întocmind o list! antroponimic! minim! pe baza formelor deja
analizate de Poghirc (1969), Russu (1981, care înregistreaz! "i antroponimele
corespunz!toare r!d!cinilor analizate) "i Brâncu" (1983), coroborând aceste date
cu rezultatele cercet!rilor datorate lui Duridanov (1960) "i Zaimov (1988, dar
#inând seama de observa#iile de mai sus), punând în paralel câteva antroponime
române"ti cu echivalentele lor bulg!re"ti ori sârbe"ti din Iordan (1983), în sfâr"it,
aducând unele date noi, ce pot oferi un „liant” necesar, putem întocmi o baz!
__________________________________________________________________
174
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
Lexicon antroponimic
Arda, f., Ard’o, Ardju, m. Coradical cu NFl Arda, vezi supra. (Zaimov).
Ba%a, s.!cr., rom. Baciu, în rela#ie cu baci. Vezi mai sus discu#iile sub
NFl, NL Ba$a. Cf. NP tr. Batsinis, NL Q5HM65965.
Bade, Bado, b. Considerat de Zaimov ca derivat din badati. Este vorba,
mai degrab!, de reflexul în bulgar! al formei autohtone trace bade, NP Badea,
B!descu etc.
Balo, Balov, Balaurov, b., rom. Bal#, Balaur, bal!, balaur(e) "i NP tr.
Balas, Bales. *i Zaimov sugereaz! aceea"i raportare.
Ban, b., bano ‘fratele mai mare’. Vezi discu#ia în capitolul dedicat
structurii sociale, s.v. ban "i compusele sale.
Be$o, Be$ko, m, b.; Be$a, s.!cr. Explicat de Duridanov prin raportare la
NP tr. QRCX/, Bessius (De$ev 57), NP alb. Besa, f., besë ‘leg!mânt, credin#!’.
Bico, m., Bica, f., b. Explicat de Duridanov prin raportare la NL tr.
67%87!µ979(, NP Bitimas, Biti!centus, Biti!tralis. În bulgar!, fonetismul c (ts, #)
s!ar explica prin faza tardiv! a tracei, cu evolu#ia t + i/j > ts (c). Cf. NFl, NL
alb. Bica.
Biso, m., NFl Bisov, b.; s.!cr. Bisa, f. „F!r! îndoial! preslav” (Duridanov),
cf. NP tr. Bisa, 67$:;&9(, m., compuse cu Bisi!, Q6CR!M296/, NP ill. Bisena, alb.
NP Bisa, f., NL Bisa.
Boko, m., Boka, Bok’a, f., b. Duridanov respinge apropierea de c. Bok,
Bo$ek, propunând raportarea la tr. NPp Costo!bocae, 1.C>.!3!G.6, Sa!boces,
D5!3XG.6. Cf. NP rom. Boc.
__________________________________________________________________
175
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
Boto, Bot’o, m., Bota, f., b. Discutat de Duridanov în rela#ie cu rom. NL
Boteni, Bote"ti "i prin raportare la tr. NPp Bottiaioi, Bottiaei, NP Q.>26,5/ <
*Q.>5/, *Botas. Cf. alb. NFl Bota. Dac! se accept! ipoteza lui Duridanov,
atunci se respinge explica#ia prin raportare la rom. bot, NP Bot, Botu, Botea,
Botescu. Ar putea fi vorba "i de o interferen#! lingvistic!, caz în care vechimea
trac! a formelor a fost remodelat! dup! rom. bot.
Brad, b. Considerat de Zaimov derivat din O!brad sau din Bradi!slav.
Este mai degrab! reflexul formei române"ti brad, NP Brad.
Brakov, b., rom. Brac#u. Cf. ND tr. Q,5--5/, NP tr. Q,2G+/. Vezi
supra formele cu radical bra! în topo! "i hidronimia sud!slav!.
Bukur, b., s.!cr., rom. Bucur, cf. a se bucura, alb. bukur ‘frumos’.
(Grkovi) 1986: 48).
Buro, b., Burja, s.!cr., rom. Buru. Cf. NP tr. Burus, Q.+,6./, il. Burnia
"i numeroase alte forme trace cu radical bur! (Grkovi) 1986: 49).
Buzo, m., Buza, f. Buzatov, b.; s.!cr. NP Buzo, m., rom. Buzatu, Buzea
(rom. buz!, alb. buzë). Cf. NP tr. Q.+MR/, Q.+M5/, Q+M5/. De la acest
antroponim trac provine "i NL Byzantion. Cf. NFl rom. Buz!u. Duridanov
accept! originea trac! a acestor forme, dar reconstituie sensul primitiv trac
‘#ap’ < ie. *bhug& o!, ceea ce este neconfirmat de formele române"ti. Sensul
prim trebuie s! fi fost ‘margine, buz!’.
Capov, b., rom. .ap, .apu, .ap#u. Cf. rom. #ap. Formele bulgare pot
fi considerate împrumuturi din român!, dar "i reflectând un antroponim
preslav trac.
Dada, Dado, b. "i dada ‘sor! mai mare’, s.!cr. Dade "i dial. dada
‘mam!’. Raportate de Duridanov la tr. NP Dada, Dadas, forme bine atestate în
antroponimia trac!. Cf. mai jos formele în daj!, did!, dod!, dud! "i care au, de
asemenea, paralele bine atestate în antroponimia trac!. Consider!m c! acest
grup, cu radical dad!/did!/dod!/dud!, atestat atât în antroponimia româneasc!,
bulgar! "i sârb!!croat!, cât "i în cea trac! (vezi la De$ev), este coradical cu
dain!, doin! (alte discu#ii, cu bibliografia problemei, în Paliga 1994).
__________________________________________________________________
176
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
Dajna, Dajno, Dojna, Dojno, b. Vezi mai jos s.v. Dajo. Cf. rom. doin!,
dain!, NP Doina (alte discu#ii la Paliga 1994, cu bibliografia problemei).
Dajo, Dae, Daj%o, b.; Daja, Dajko, s.!cr. Considerate de Duridanov ca
înrudite cu NL rom. Daia, D!e"ti, toate de origine trac!, cf. tr. NP Daus, NPp
Daci, Dacisci, în grafie greac! 45.6 (forma mai veche a etnonimului Daci).Vezi
mai sus s.v. Dada, Dade.
Dako, b.; Dako, Daka, s.!cr. Discutat de Duridanov prin raportare la
NPp Dacus, Daci, 45G.6 etc. Cf. alb. NFl Daka. A"adar, cele dou! etnonime
antice, Dacus "i Thrax, Thraex, s!au p!strat pân! în epoca modern!; pentru
acesta din urm!, vezi mai sus s.v. Trakana, în partea toponimic!. (Despre
antroponimele antice "i moderne cu radical dak!/dek!, vezi discu#ii la Paliga
1994). Vezi "i Geto, Geta, infra.
Dardan, m., Dardana, f., b. Din NPp tr. 45,H59.6, pl, Dardanos, sg.;
cf. NP il. Dardana, f., alb. NFl Dardha, dardhë ‘p!r, par!’, dintr!o form!
traco!ilir! *darda.
Deko, m., Deka, f. Cf. NP tr. Dece!balus, Dece!neus. Cf. Dako, supra.
Dida, f., Dido, Didjo, m., b. NP rom. Dida, Didu. Cf. NP tr. Dida,
Didas, Didis, Didila, NP alb. Dido, NFl Didha. Ca "i în alte cazuri discutate
aici, paralelele cu formele trace sunt într!adev!r greu de ignorat. Pentru
român!, face dificult!#i p!strarea nealterat! a secven#ei d + e/i, ce ar fi avut ca
rezultat dz > z. Alte discu#ii în capitolul dedicat foneticii.
Dilo, m., Dila, f., b. Cf. NP tr. 4677R/, 4676YM27Z6/, 4676Y?.,6/, alb.
NP Dilo, m., Dilë, f.
Dio, Dijo, m., NFl Dieva, NL Diovo, b. S!cr. NP Dija, f. Cf. NP tr. Dios,
Deios, Dius, explicate de Duridanov din ie. *diwios ‘ceresc’ > tr. *div!, cu
c!derea lui b/v intervocalic (a"adar prin intermediar românesc), dar p!strat în
NFl alb. Diva.
Dito, m., Dita, f., b. Cf. NP tr. Ditas, Dita "i alb. NP Dito.
Dodo, m., Doda, Dodina, f., b. NP s. Doda (desemnând un român),
__________________________________________________________________
177
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
rom. NP Doda, Dodu, Dodea. Cf. b. doda ‘sor! mai mare’ "i rom. dod!. Cf.
alb. NP Dodë, NFl Doda. (Duridanov). Cf. Dada, Dajo, Dako, Dida, Dudo.
Dudo, m., Duda, Dudeva, f., b. Cf. rom. Dudea, Dudu "i tr NP 4.+HR/,
Dudis, alb. NP Duda. Cf. Dodu.
Dun’o, Duné, m., Duna, Dun’a, f., b. NP s.!cr. Dunja. Cf. tr. NP
Dunas, Dunis, alb. NFl Duna < ie. *dhen! ‘a alerga, a curge’ (Duridanov).
Duro, Durko, Dur%o, m., Dura, f., b., s.!cr. NP Dura, f., Durad, m. Cf.
tr. NP. 4.+,5/, 4.+,5!M2,6/, Durises, Durisses, alb. NP Dura. Probabil
coradicale cu lat. durus (Duridanov).
Eto, m., Eta, f., b. Cf. tr. NP Epta!, de exemplu Epta!poris,
Epta!kenthos, dar "i Eti!centus; de asemenea, alb. NFl Eta, NP Jet, m., Jeta, f.
(Duridanov).
Geko, m., Geka, f. Cf. tr. NP în !gekos, de exemplu [6-76!-RG./ , m.,
alb. NP Gjek, m.
Gera, Geran, b., rom. Ghear#, Gheran < ghear!. Sunt atestate
numeroase forme trace cu radical ger! (De$ev 1957). Vezi supra Germania,
German. Este imposibil de determinat în ce m!sur! formele trace cu radical ger!
atestate în antichitate "i formele moderne pot fi toate subsumate aceluia"i etymon.
Geto, m., Geta, f., b. Cf. tr. NP, NPp [2>5/, [2>R/ etc. "i alb. NP Gjet,
NFl Gjeta (Duridanov). Dac! se accept! aceast! raportare, atunci cele trei
etnonime antice referitoare la grupul trac (Thrax/ Thraex, Dacus, Getas) s!au
transmis pân! ast!zi, vezi supra Trakana (în partea dedicat! toponimiei) "i Dako.
Gigo, m., Giga, f. NR Gigin, Gigina, districtul Burel, Bulgaria. Rom. NL
Ghighiu, Ghigoe"ti. Cf. tr. NP [26-89, [6-89 "i alb. NFl Gjiga (Duridanov).
Giko, m., Gika, f., b. Alb. NP Gika, Gjikë, NFl Gjika. Cf. tr. NP [6G29
Y>6R9./, [26G56Y>6R9./ (Duridanov).
Gilo, m., Gila, f., b. Rom. NL Ghilea, Ghile"ti (< antroponim). Cf. tr.
NP Gil!, !geilos, de exemplu [67!?+,6/, Q.+,!-267./, cf. "i ;!-6775/, Np ill.
[677./, alb. NP Gjile, f. (Duridanov).
__________________________________________________________________
178
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
Gito, m., Gita, f., b. Cf. tr. NP [6>6/, f., alb. NP Gjitë, NFl Gjita
(Duridanov). Vezi mai sus "i Geta, Geto.
Gruia ( < grui) ! b. Gruja, Gruev. Cf. NL tr. Gurbikon.
Gud’o, m., b., s.!cr. Gudan. Cf. tr. NP Gudila, Gudilas, probabil
variant! grafic! pentru Kutilas, 1.+>675/, YR/ < ie. *ghodh, *ghed! ‘a lega, a
prinde’ (Duridanov).
Jata, f., b., a.b. NFl Jata. Cf. tr. NP ;<+/, ;<R/, ;>6/. NFl c. Jate)
pare preslav (Duridanov).
Ka%ul(a), !ov, b., rom. C#ciul#, !escu. Cf. NP tr. Cutiula, 1.<R75/.
Kodo, m., Koda, f., b. Cf. tr. NP 1.H6/, 18H69./, se pare varianta
daco!misian! pentru 1.>6/, Koto (Duridanov). Cu toate acestea, nu poate fi
evitat! raportarea la rom. coad!, radical cod!, de exemplu Codea, Codlea.
Acest fapt nu exclude originea trac! sugerat! de Duridanov, ci asocierea
etimologic! "i substitu#ia.
Koto, Koté, m., Kota, f., b.; s.!cr. NFl KotiN, rom. Coteni, Cote"ti.
Raportat de Duridanov la tr. NP 1.>6/, 1.>>6/, Cotus etc., alb. NP Kotë.
Duridanov a ignorat derivarea posibil! din rom. cot, NP Coteanu, Cotescu, NL
Coteni etc. Vezi mai sus sub Kodo, Koda. Vezi infra Kuto, ce sprijin! totu"i
ipoteza Duridanov.
Kra%un, s.!cr., slv. Rom. Cr#ciun, antroponim "i s!rb!toarea cre"tin!, în
rela#ie cu alb. kërcú ‘butuc’ a fost considerat, în ultimul timp, element autohton
(Mu"u 1973: 50 sq., unde se face istoricul cercet!rilor; Brâncu"i 1983: 137).
Indiferent de etimonul cuvântului, el este r!spândit din român! în toate limbile
vecine. Vezi alte discu#ii în capitolul Termeni mitologici "i religio"i.
Kuto, Kut’o, m., Kuta, f., b., alb. NFl Kuta, NL Kuta (nordul Albaniei).
Raportate de Duridanov la NP tr. 1.+>.+/, Cutius, Cutiula etc. Vezi supra
Koto.
Magul(ev), b., rom. M!gur!, M!gurescu, alb. magullë. Cf. NL tr.
Magaris, în apropiere de Serdica. Dac! apropierea este corect!, atunci forma
bulgar! reflect! mai degrab! fonetism albanez.
__________________________________________________________________
179
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
Melko, b., rom. Melcu, Melcea (< melc). Cf. NP tr. Melgis, Melgidianus
"i alte antroponime trace cu radical mel!.
Moga, Mogo$, b., Moga, s.!cr., rom. NL Mogo", Mogo"e"ti. Comparate
de Duridanov cu NP tr. Mogita, NP celtic Mogitu!maros, respingând totodat!
raportarea la sl. mog0, radical mog! ‘a putea’. Ipoteza sa este sprijinit! de
paralela, probabil coradical!, Muga, infra.
Mo$te, Mo$to, b., rom. Mo!(u), Mo!tea (< mo"). Pentru trac!, avem
atestate numeroase toponime, antroponime "i etnonime cu radical mos!, mus!:
NPp Moesi, NR Mossynos, NP A.+C6/; este dificil de determinat dac! toate
aceste forme au acela"i etimon, dar originea trac! a formelor este probabil!.
Cf. Mu"a, Mu"ea, infra.
Muga, b., rom. Muga (cf. mugur). Pentru trac!, sunt atestate numeroase
forme cu radical muc!, mug!, reanalizate recent din perspectiva mo"tenirii
traco!dace a românei de Stelian Dumistr!cel (Anuarul Institutului de Istorie "i
Arheologie „A.D. Xenopol”, Ia"i, 25, 1/1988: 391–408). Cf. Moga, supra.
Mu$a, b., rom. Mu!a,Mu!ea, Mu!u (cf. mu"at, mu"e#el). Radicalul
autohton mu"! pare a avea sensul ‘frumos’. Nu este clar! rela#ia cu radicalul,
de asemeni autohton, mo" ‘b!trân’. Vezi supra s.v. Mo)te.
Neno, Nenko, Nena, Nenka, b., s.!cr. De asemenea, Nono, Nonko,
Nona. Comparate de Duridanov cu NP tr. BR95/, Nonnus, Nonna, ill.
Nena!lava. Alte discu#ii privind aceste forme, evident înrudite cu nan!, nene,
în capitolul dedicat structurii sociale.
Pato, Pat’o, b. Comparat de Duridanov cu NL cr. Patkovac "i cu NL
rom. P!te"ti (< NP P!tescu), apoi cu tr. NP *5>5/, *5>R/, NP ill. Patulus.
Strugo, b., rom. Strug, Strugaru (cf. strugure). Probabil coradical cu
NFl Struga, supra, în partea dedicat! toponimiei.
Toko, Toké, m., Toka, f., b.; Toko, s.!cr. Comparat de Duridanov cu tr.
NP K.G./, K.G89 "i cu antroponimele în Y>.GR/, Y>.G./.
Tut’o, m., b. Comparat de Duridanov cu NL cr. Tuti), s. Tutin apoi cu tr.
NP Tutius, K.+>292/, K.+>5, ill. Tutia.
V#taf, Vato, V#to, b., Vata$, Vatavala, s.!cr., rom.V#tafu,V#tavu . Cf.
__________________________________________________________________
180
Toponime !i antroponime
__________________________________________________________________
v!taf. Vezi analiza din capitolul dedicat structurii sociale, s.v. v!taf. Grkovi)
(1983: 88!89), referindu!se la antroponimul s.!cr., îl consider! „traco!ilir”.
Vezo, Vezenko, m., b. Comparat de Duridanov cu NFl alb. Veza, Vegja
"i cu NP tr. O+2M695/ (*Vezinas) < ie. *weg& !‘viguros, robust’.
Zajko, m., b. Comparat de Duridanov cu NL rom. Z!ice"ti (< NP Zaicu)
"i cu tr. NP \56G5, \56G2!H29<R/, Zaece!thures.
Zané, Zano, m., Zana, f., b. Comparat de Duridanov cu tr. NP Zanus,
Zania, ;+7.+!M59R/, ;+7.+!M596/, ill. Zanatis, alb. Zana, NFl Zana < ie.
g& en! ‘a na"te’. Alte argumente privind raportul între aceste forme "i rom. zân!,
Sân!ziene la Paliga (1989 b, cu bibliografia problemei). Cf. Zino, Zina, infra.
Zino, m., Zina, f., b. Comparat de Duridanov cu alb. NP Zina, f., NFl
Zina "i cu formele trace NP \695, \269R/, Zines etc. Probabil coradicale cu
Zane, Zano, supra.
Zura, f., b. Comparat de Duridanov cu alb. NP Zura, NFl Zura "i cu tr.
NP Zura, m., \.+,R/, \+,6/, \.+,.!.
__________________________________________________________________
181
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
182
Numeralul *s!to
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
183
Influen!e romane "i preromane
__________________________________________________________________
degete’. Pe de alt! parte, schimbul de m!rfuri a impus, la un moment dat, #i un
multiplu al lui zece, respectiv ‘o sut!’ (o sut! de vase, o sut! de vite etc.). F!r!
îndoial!, treptat, numeralul ‘o sut!’ #i-a consolidat pozi"ia în sistemul de
num!rare. Este #i motivul pentru care limbile vorbite de unele popula"ii aflate - la
un moment dat #i într-un anume context istoric - pe o treapt! inferioar! de
evolu"ie social! au împrumutat numeralul ‘100’. Fin. sata, magh. száz reflect! un
împrumut iranic (Benk% et al. 1967–1976, 3: s.v.). Realitatea extralingvistic! era
c! triburile iranice de la nordul M!rii Negre, învecinate cu grupurile fino-ugrice,
le-au influen"at pe acestea din urm! prin comer", impunând #i numeralul ‘100’.
Nu este un caz izolat. Armeana perpetueaz! din fondul ie. pe ‘10’ (tasn); în
schimb, numeralul ‘100’ este neexplicat (probabil autohton, din substratul
caucazian), iar numeralul ‘1000’ este împrumutat (tabelul 1). În albanez!,
‘10’ (dhjetë) este autohton, în schimb qind ‘100’ reflect! lat. centum, iar mijë
‘1000’ reflect! lat. mille, milia (cf. rom. mie).
Într-un plan comparativ, necesar pentru creionarea tabloului de
ansamblu, #i numeralul ‘1000’ pune unele probleme interesante. Trebuie ar!tat
c! analiza comparativ! nu permite reconstruirea unei forme unice pentru faza
indo-european! str!veche, limbile dezvoltând ulterior forme diferite. De
exemplu, ie. *"heslo- poate explica forma din greac! (*"hesl-yo-) #i din latin!
(*sm%- ‘unu’ + *gzhli-). Pe de alt! parte, grupul indo-iranian a dezvoltat forme
derivate de la sa- ‘unu’ + o form! considerat! a deriva din aceea#i r!d!cin!
primitiv! *"heslo-, de#i este posibil! înrudirea cu skr. sáhas- ‘putere,
for"!’ (Simenschy #i Iv!nescu 1981: 311).
În alte areale lingvistice, situa"ia este similar!. Armeana #i maghiara au
împrumutat din iranic! numeralul ‘1000’ (tabelul 1), în timp ce finlandeza
tr!deaz! un împrumut din germanic!. Pe de alt! parte, în gruzin! ‘1000’ este
‘zece sute’ (tabelul 2). De fapt, situa"ia din gruzin! este asem!n!toare celei
reconstituite pentru faza proto-indo-european! (PIE): baza de numera"ie este
zece, iar ‘100’ #i ‘1000’ sunt derivate dup! principiul „‘100’ este de zece ori
zece, iar ‘1000’ este de zece ori o sut!”. Aceasta confirm! teza unei patrii
indo-europene str!vechi învecinat! Caucazului, conform studiilor Marijei
Gimbutas, dar !i a!a!numitei teorii proto!boreale a lui Andreev (1986).
__________________________________________________________________
184
Numeralul *s!to
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
185
Influen!e romane "i preromane
__________________________________________________________________
Sl. *s!to "i probleme conexe
__________________________________________________________________
186
Numeralul *s!to
__________________________________________________________________
slave, dup! expansiune, str!mo#ii slovenilor #i ai croa"ilor de azi, au putut intra
în contact cu ultimele grupuri ilire, deja romanizate la nivelul secolelor V–VII
p.&Ch. R!mâne de analizat înc! o posibilitate: împrumutul dintr-un idiom nord-
tracic sau dintr-o faz! foarte veche a protoromânei, la nivelul secolelor III–V
p.&Ch., poate chiar din latina meso-dacic!.
Ini"ial, s-a considerat c! rom. sut( este un împrumut din slav! ('!ineanu
1929: 632; Pu#cariu 1976: 275; Schmid 1964: 196; Vasmer 1953–1958, 3: 15;
Rosetti 1986: 135, 280, care încearc! s! încadreze cuvântul în categoria unor
„împrumuturi foarte vechi din slav!”, când tratamentul sl. *! > rom. u ar fi fost
posibil1; Raevski #i Gabinski 1978: 411; Dimitrescu et al. 1978: 243; P!tru"
1971: 1061 sq.). Cercet!rile mai noi au pus sub semnul îndoielii originea slav!
a rom. sut( (Mih!il! 1971: 360; Fischer 1985: 105–106, îl consider! de origine
necunoscut!; DEX: 919) ori se avanseaz! ipoteza unui element de substrat
(Giuglea 1983: 316; 1988: 359; Pârvulescu 1974). O alt! ipotez! a fost
avansat! de Slu#anschi (în Slu#anschi #i Wald 1987: 265, n. 16); autorul
consider! c! atât rom. sut( cât #i sl. *s!to reflect! un împrumut dintr-o surs!
iranic!. A#a cum am ar!tat mai sus, sursa iranic! nu poate fi acceptat! din
cauza evolu"iei fonetice, atât pentru român! cât #i pentru slav!.
Desigur, în cazul în care rom. sut( este explicat ca un element autohton,
ipotez! spre care înclin! explicit sau implicit tot mai mul"i cercet!tori, atunci
rela"ia dintre rom. sut( #i sl. *s!to trebuie rediscutat!. Suntem datori s!
men"ion!m aici c! ipoteza împrumutului din traco-dac! a formei slave *s!to a
fost avansat! pentru prima oar! de C. Daicoviciu (Însemn!ri despre daci, în
Steaua nr. 2/1956: 120). Consider!m c! ipoteza originii slave a formei
române#ti sut( s-a datorat consonan"ei s!to-sut(, care îns! – la o analiz! atent!
a coresponde"elor fonetice – nu duce la concluzia c! rom. sut( reflect! un
1
Afirma"ie nedemonstrat!, nefiind sprijinit! de nici un exemplu, dar acceptat! –
f!r! argumente – de numero#i lingvi#ti.
__________________________________________________________________
187
Influen!e romane "i preromane
__________________________________________________________________
împrumut din slav!. Este #i motivul pentru care, a#a cum am ar!tat, ultimele
cercet!ri au pus la îndoial! ipoteza originii slave a formei române#ti.
Asem!narea dintre forma româneasc! #i slav! a condus la o premis! gre#it!:
rom. sut( este de origine slav!; abia apoi s-a încercat s! se explice evolu"ia
fonetic!. Nu este, de altfel, singurul caz al rela"iilor româno-slave, când
asem!n!ri de acest tip au fost preluate necritic de la autor la autor.
Problema coresponden"elor fonetice în arealul sud-est european în
intervalul secolelor V–VII p.&Ch. va fi abordat! într-un capitol separat (infra).
Anticipând unele chestiuni #i referindu-ne strict la cazul discutat, la rela"ia
dintre rom. sut( (conform ultimelor cercet!ri, de origine traco-dac!) #i sl.
*s!to, analiza evolu"iilor fonetice arat! c!, într-adev!r, sonantele indo-
europene au evoluat în trac! la *ul, *ur, *um, *un, fapt semnalat de mult
(Georgiev 1957: 81, reluat de Poghirc 1969: 316-317). A#adar, ie. !k! "t-óm,
*k! "t-t# ‘100’ ar fi avut în trac! forma *sunta, *sunt&. Atât forma din român!,
cât #i împrumutul din slav! ne arat! c!, cel pu"in în arealul nord-trac, un s-a
denazalizat, evoluând la u.
Este interesant de observat c! rom sut( este prezent #i în antroponimie: Sut(,
Suteanu, Sutescu (Iordan 1983: 431). Dup! informa"iile noastre, aceast! tipologie
antroponimic! este izolat! în sud-estul european. Nu am reu#it s! identific!m alte
limbi în care s! existe antroponime derivate de la numeralul ‘100’. Este vorba,
probabil, de porecle date în trecut negustorilor ori ciobanilor. În acest sens #i
referindu-ne la relictele de limb! trac!, este posibil ca antroponimul trac &')()'*+
ori epitetul pentru Heros (Cavalerul Trac), &'*()'*,*('+, &'*-)'*,*('+ (De(ev
1957: 468, 470) s! fie precursorii antroponimelor române#ti Sut(, Suteanu, Sutescu.
Dac! se accept! observa"ia noastr!, atunci antroponimul trac Suntus, eventual #i
epitetele teonimice (aici probabil cu o eroare de transcriere, - în loc de (), atunci
filiera trac! a lui sut( î#i g!se#te confirmarea o dat! în plus. Desigur, apropierea de
formele trace este bazat! pe o aproximare comparativ! rezonabil!, ce pleac! de la
premisa c!, indiferent de etimonul acestor forme trace, caracterul autohton al lui
sut( este acum admis de tot mai mul"i cercet!tori.
__________________________________________________________________
188
Numeralul *s!to
__________________________________________________________________
Faptele expuse arat! c!, ini"ial, exista în slav! numeralul *s$t" ‘100’,
ulterior înlocuit cu o form! „intrusiv!” ce nu poate fi de origine iranic!, din
cauza unor dificult!"i majore de evolu"ie fonetic!. Singurul idiom din care
slavii puteau împrumuta forma *s!to era un dialect nord-trac (vorbit de
costoboci, de exemplu, afla"i în imediata vecin!tate a patriei primitive slave de
la nord de Carpa"i, sau de un alt grup nord-tracic, dificil de identificat cu
precizie ast!zi, poate de dacii din Maramure#). Este posibil ca slavii s! fi
împrumutat numeralul #i dintr-o faz! timpurie a protoromânei, în secolele IV–
V p. & Ch., înainte de expansiune, sau imediat dup! expansiune, în intervalul
secolelor V–VI. p. & Ch. Numai un împrumut timpuriu, înainte de secolul VI
p.&Ch., poate explica r!spândirea numeralului în toate limbile slave.
Existen"a unei forme str!vechi slave *s$t" ‘100’ este confirmat! de
numeralele ‘10’ #i ‘1000’, unde evolu"ia fonetic! de la indo-european! este
fireasc!. În cazul limbilor slave, s-a produs un fenomen similar altor areale
lingvistice, unde s-au împrumutat numeralele pentru ‘100’ #i/sau ‘1000’, ca în
finlandez!, maghiar!, armean!, în toate aceste limbi sursa fiind un idiom
iranic. Din acest motiv probabil, prin extensie, s-a presupus c! #i slavii trebuie
s! fi împrumutat numeralul tot din iranic!. Aceast! ipotez! nu este confirmat!
îns! de analiza evolu"iei fonetice. Este dificil de avansat un interval precis
când slavii puteau împrumuta forma *s!to. Am ar!tat c! forma k!motra, de
exemplu, ce reflect! tot un împrumut din romanitatea r!s!ritean! #i, ceea ce ni
se pare extrem de important, tot cu tratamentul fonetic u>!, s-a putut integra
limbii slave în intervalul secolelor V–VII p. Ch., a#adar imediat dup!
expansiune. Este posibil ca #i *s!to s! fi fost împrumutat tot în aceast!
perioad! când, de altfel, s-au împrumutat din romanitatea r!s!ritean!
(protoromân!) #i alte cuvinte. Este îns! posibil un împrumut #i mai timpuriu,
direct dintr-un idiom nord-tracic, vorbit de costoboci ori de alt trib nord-tracic
din vecin!tatea slavilor. Indiferent de intervalul când se poate admite acest
__________________________________________________________________
189
Influen!e romane "i preromane
__________________________________________________________________
împrumut, el arat! – f!r! îndoial! – un intens schimb de m!rfuri, când ‘o sut!’
apare frecvent în uzul cotidian (o sut! de vite, o sut! de vase etc.). De altfel,
exemplele discutate în lucrarea noastr! arat! c! rela"ia s!to–sut( nu reprezint!
o excep"ie, ci doar un exemplu între altele deja semnalate.
Situa"ia prezentat! succint mai sus ne arat! c!, în mai multe areale
lingvistice, numeralele pentru ‘100’ #i pentru ‘1000’ reflect! forme
împrumutate #i care, la rândul lor, sunt expresia lingvistic! a unor realit!"i
sociale, politice #i/sau economice. Rela"ia rom. sut( – sl. *s!to este, în acest
context, deosebit de interesant!. Pe de o parte, în român! sut( este un element
„intrusiv”, de origine autohton!, în timp ce toate celelalte numerale sunt de
origine latin!. De asemenea, sut( #i unu, una sunt substantive cu rol de
numeral. Discu"ii au ridicat, pentru limba român!, numeralele de la unsprezece
la nou!sprezece, considerate a reflecta un calc dup! modelul slav. De#i o
asemenea posibilitate nu poate fi exclus!, trebuie observat c! #i alte areale
lingvistice, f!r! contacte cu slavii, au dezvoltat un sistem similar pentru
numeralele de la ‘11’ la ‘19’. Cercet!torii au avansat ipoteze diverse. Astfel,
Rosetti (1986: 135) consider! c! „procedeul num!r!torii prin adi"iune, de la 11
la 19, nu este latin, ci întrebuin"eaz!, numai, elemente de origine latin!. El se
reg!se#te în slav! #i în albanez!”. 'i Pu#cariu (1976: 282) consider! c! ar fi
vorba de calchierea unui model slav. Dimitrescu et al. (1978: 243–244)
consider! c! num!r!toarea prin adi"iune (11–19 dar #i 21 ‘dou!-zeci-#i-unu’
etc.) „poate fi balcanic!, nu neap!rat slav!, deoarece sistemul se întâlne#te #i în
alte limbi”. Poghirc (1969: 325) crede c! num!rarea prin adi"iune este
autohton!, din substratul preroman, în român! #i în albanez!.
Consider!m c! premisa fals!, originea slav! a numeralului sut(, a condus
– prin extrapolare – la ipoteza c! sistemul românesc de numera"ie ar fi calchiat
modelul slav. A#a cum bine a observat Poghirc, sistemul de numera"ie din
român! se aseam!n! cel mai mult cu cel albanez, iar – pe de alt! parte –
num!rarea „prin adi"iune” se întâlne#te în multe alte limbi (în engleza medie,
__________________________________________________________________
190
Numeralul *s!to
__________________________________________________________________
par"ial #i în engleza modern!, par"ial #i în francez!, de la 17 la 19 etc.). În plus,
numeralele române#ti #i sistemul de numera"ie au însu#iri specifice, ce nu pot
fi explicate ca influen"! slav!. Unu/una, zece, o sut(, o mie se comport! ca
substantive, fapt evident prin formele dou(-zeci, dou( sute, dou( mii
echivalente cu dou( case etc., în timp ce – în limbile slave – numai *s!to are
form! de substantiv, ca în român!. Numai c! în român! acesta este modelul
specific, nu împrumutat. Pentru a sublinia o dat! în plus caracterul original al
sistemului românesc de numera"ie, ar fi de ad!ugat faptul c!, de la 20 înainte,
num!rarea se face cu prepozi"ia de, iar pân! la 19 inclusiv f!r! aceast!
prepozi"ie. Acest model vigesimal nu poate fi o influen"! slav!, ci perpetueaz!
– foarte probabil – un model arhaic, preroman.
Situa"ia lui sut( în român! ne arat! c!, într-adev!r, traco-daca a transmis
românei un numeral important. Cu atât mai mult se poate admite ipoteza c!
româna a calchiat modelul trac de num!rare de la 11 la 19 precum #i modelul
zecilor (dou(/trei-zeci etc.). Mai mult chiar, analiza comparativ! ne arat! c! un
dialect traco-dac nordic, vorbit în Bucovina de azi, sau o faz! foarte veche a
protoromânei (sec. IV–V p.&Ch.) trebuie s! fi fost sursa de împrumut a formei
slave *s!to, deoarece:
• Sursa iranic! de posibil împrumut nu explic! satisf!c!tor evolu"ia
fonetic! în slav!.
• Slava atest! o evolu"ie fonetic! normal! de la indo-european! la faza
slav! comun!, atât pentru numeralul ‘10’ cât #i pentru numeralul ‘1000’. Prin
urmare, numeralul ‘100’ trebuie considerat un împrumut, deoarece evolu"ia sa
fonetic! este diferit! de evolu"ia fonetic! normal! a numeralelor ‘10’ #i ‘1000’.
• Numeralul ‘100’ este împrumutat #i în alte limbi, ca atare situa"ia din
slav! se poate încadra într-un fenomen întâlnit #i în alte areale lingvistice;
• Analiza atent! a coresponden"elor fonetice ne arat! c! sursa formei
slave *s!to trebuie s! fi fost fie un dialect traco-dac, caz în care împrumutul
trebuie datat înaintea secolului V p. & Ch., a#adar înainte de expansiune, fie
protoromâna, caz în care împrumutul trebuie datat în intervalul secolelor V–
VI. O dat! mai târzie este imposibil!, dat! fiind r!spândirea formei în toate
limbile slave. În orice caz, râspândirea numeralului *s!to este identic!
__________________________________________________________________
191
Influen!e romane "i preromane
__________________________________________________________________
r!spândirii formei *k!motra, în întreg arealul slav. Detaliile arat! totu#i c!
*s!to putea fi împrumutat mai devreme, chiar dintr-un dialect nord-dacic.
Se poate afirma c!, în cazul de fa"!, dificult!"ile de analiz! etimologic!
s!au datorat #i asem!n!rii dintre rom. sut( #i sl. *s!to. Aceste asem!n!ri se
explic! relativ u#or, având în vedere c! atât slava, cât #i traca (traco-daca) erau
idiomuri satem, a#adar unele cuvinte trebuie s! fi fost asem!n!toare, unele
chiar identice. (Cf. #i rom. balt( - sl. blato, rom. stân( - sl. stan etc. Cuvintele
române#ti amintite sunt de origine traco-dac!, nu slav!). În cazul de fa"! îns!,
nu este acceptabil! ipoteza c! sl. *s!to #i rom. sut( ar reflecta o perpetuare
independent! a unui prototip indo-european. Numai forma româneasc!, de
origine traco-dac!, poate explica forma din slav!, în deplin acord cu
tratamentele fonetice specifice pe care le vom analiza în capitolul final al
lucr!rii. De fapt, atât în român!, cât #i în slav!, numeralul ‘100’ este
„intrusiv”: în primul caz, ca element autohton preroman; în al doilea caz, ca
element împrumutat dintr-un idiom învecinat. Situa"iile din român!, pe de o
parte, #i din limbile slave, pe de alt! parte, sunt similare doar pân! la un punct
îns!. Sarcina analizei lingvistice este tocmai aceea de a delimita generalul de
particular.
__________________________________________________________________
192
Numeralul *s!to
__________________________________________________________________
Tabelul 1
!umeralele ‘10’, ‘100’, ‘1000’ în limbile indo-europene
2
A#a cum arat! formele pentru ‘10’ #i pentru ‘1000’, aceasta ar fi fost forma normal!,
a#teptat!, conform analizei comparative. Este probabil c! ea a existat într-adev!r înainte s!
fie înlocuit! de forma „intrusiv!“ *s!to; vezi #i tabelele 3 #i 4.
3
Element „intrusiv“, împrumutat dintr-o alt! limb! vecin!; cf. tabelul 4 #i discu"iile din
textul principal.
__________________________________________________________________
193
Influen!e romane "i preromane
__________________________________________________________________
Tabelul 2
4
Asem!narea cu formele pentru ‘10’ din arealul indo-european satem este evident!. În
acela#i timp, forma este net diferit! de numeralul ‘10’ din finlandez!: kymmenen.
__________________________________________________________________
194
Numeralul *s!to
__________________________________________________________________
Tabelul 3
5
Analiza comparativ! a formelor confirm! cele ar!tate în tabelul 1: numeralul slav ‘100’
tr!deaz! o evolu"ie fonetic! nefireasc!, spre deosebire de numeralele ‘10’ #i ‘1000’,
indicând faptul c! este vorba de un element „intrusiv“, împrumutat dintr-un idiom
învecinat. Cf. tabelul 4 #i textul principal.
__________________________________________________________________
195
Influen!e romane "i preromane
__________________________________________________________________
Tabelul 4
________________________________________________
________________________________________________
__________________________________________________________________
196
Fonetica
__________________________________________________________________
Latina popular"
Vocalismul
__________________________________________________________________
197
Influen!e romane #i preromane
__________________________________________________________________
Lat. pop. a * e + i o o , u
Protoromanic a * e i o u
_____________________________________________________________
Consonantismul
__________________________________________________________________
198
Fonetica
__________________________________________________________________
X (ks) tinde spre simplificare în ss (s) deja în sec. I p. # Ch. Uneori,
pronun!ia se p"streaz". Româna $i elementele latine din albanez" tr"deaz"
perpetuarea ambelor tendin!e: coxa > coaps!, kofshë, dar dixit > dissit >
zise; maxilla > massilla > m!sea.
O situa!ie aparte au b $i v. În latina postclasic", cele dou" sunete au
avut o puternic" tendin!" spre o pronun!are nediferen!iat", mai exact
anulându-se opozi!ia dintre ele în favoarea unei opozi!ii pozi!ionale: o
pronun!ie bilabial" (!) la început de cuvânt (ca în spaniol") $i ca b în pozi!ie
intern". Betacismul (pronun!ia lui v ca b) este frecvent în inscrip!iile
postclasice $i este confirmat $i de evolu!ia fonetic" în limbile romanice:
verbex = vervex, berbex > rom. berbece, fr. brebis; corvus $i *corbus > rom.
corb, fr. corbeau, dar it. corvo.
O situa!ie special" au b $i v în pozi!ie intervocalic". O tendin!"
postclasic" era ca acestea s" cad": avi- > au- (aw-) ca în avica > auca;
avicellus > aucellus; -avit > -aut etc. Alterarea pronun!iei în latina
postclasic" este confirmat" $i de tratamentul fonetic al împrumuturilor din
germanic". Germanic w (bilabial) era ini!ial echivalent cu v, dar în
împrumuturile postclasice a fost auzit ca gu: werra > it. guerra, fr. guerre.
Situa!ia lui b/v în pozi!ie intervocalic" este deosebit de important" în
explicarea unor tendin!e vechi în romanitatea r"s"ritean" (protoromân"),
deoarece aceast" tendin!" postclasic" nu a func!ionat uniform, nici chiar în
român", dovad" peremptorie a faptului c" aceste oscila!ii $i ezit"ri nu au fost
generale, nici chiar în zone restrânse. În român", de exemplu, lat. uber
evolueaz" spre uger, iar habeo (pronun!at abeo) p"streaz" b/v intervocalic: a
avea, avem. Spre deosebire de situa!ia din latina popular", b/v
intervocalic în elementele autohtone trace nu cunoa#te acest fenomen.
Situa!ia din latina popular" postclasic" a lui b/v intervocalic a fost incorect
presupus" ca fiind specific" $i elementelor autohtone trace în român".
Analiza de am"nunt nu confirm" îns" aceast" ipotez", deoarece câteva
exemple clare, unele acceptate de mult în lista elementelor autohtone ale
românei, o contrazic (vezi mai jos).
__________________________________________________________________
199
Influen!e romane #i preromane
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
201
Influen!e romane #i preromane
__________________________________________________________________
Vocalismul
__________________________________________________________________
202
Fonetica
__________________________________________________________________
arealul sud-trac, dar pare s" fi avut loc în albanez", ceea ce sus!ine ipoteza
originii nord-trace a cel pu!in unui component etno-lingvistic ce a stat la
baza limbii albaneze moderne (vezi similar la Georgiev 1960; alte discu!ii
despre aceste hidronime supra, în Lexiconul toponimic A).
Consonantismul
__________________________________________________________________
203
Influen!e romane #i preromane
__________________________________________________________________
admite deci c" protoromâna avea fonemul h, înt"rit ulterior prin
împrumuturile din slav". Un argument suplimentar este c" h apare în câteva
cuvinte comune românei $i albanezei ce nu pot fi explicate ca împrumuturi.
Un exemplu este rom. h!mesit - alb. hamës, rom. hututui - alb. hutoj, rom.
leh!i - alb. leh. La acestea se poate ad"uga paralela, mult timp neobservat",
rom. hotar - alb. hatër ‘margine, limit!’ (sensul ‘pl!cere, hatâr’ reprezint! o
influen!" turc", reprezentat" în român" de forma hatâr; de fapt, în albanez"
s-au interferat fou" forme: sensul vechi ‘magine, limit"’ – rom. hotar; apoi
sensul ‘hatâr, pl"cere’ – rom. hatâr).
Este posibil, dac" analiza noastr" este corect", ca traca s" fi avut o
laringal" a c"rei realizare în român" s" fi fost h, f sau zero, iar în albanez" h,
f sau zero, posibil $i th. Dat fiind faptul c" acest lucru necesit" o discu!ie
aparte, de am"nunt, ne limit"m aici doar la a nota aceast" posibilitate. De
asemenea, acceptând o asemenea ipotez" (avansat", succint, de Eric P.
Hamp în 1973, dar nediscutat" ulterior), este posibil ca aceast" laringal" s"
fi supravie!uit $i în protoromân" pân" la o dat" dificil de precizat. Aceast"
laringal" trebuie s" fi fost „auzit"” drept c de antici $i, de exemplu, laringala
din *Harsium s" fi fost notat" Carsium. (Vezi alte discu!ii $i exemple în
Paliga 2001; 2006 b).
__________________________________________________________________
206
Fonetica
__________________________________________________________________
În dialectele nord-trace are loc o denazalizare a lui $ la u, dup" cum
arat" cazul sut!, discutat mai sus.
Nu am putut identifica, deocamdat", un exemplu conving"tor al
evolu!iei sonantei %. Dat fiind îns" c" tratamentul sonantelor este simetric, se
poate admite c" evolu!ia din trac" a fost aceea$i ca pentru ie. $.
Un tablou general
Din cele expuse mai sus, rezult" c" traca avea un inventar fonetic
specific limbilor satem, care se poate reconstitui aproximativ, f"r" a fi
posibil" depistarea unor evolu!ii complexe $i complicate de fonetic"
sintactic". Un tablou probabil este urm"torul:
b d g v gh 2 z 0 dz
p t k f kh / s 1 ts(-) (h)
laringala *X1
1
Vezi alte exemple $i discu!ii la Paliga 2006 b: 243 sq.
__________________________________________________________________
207
Influen!e romane #i preromane
__________________________________________________________________
Inventarul fonetic slav
Vocalismul
__________________________________________________________________
208
Fonetica
__________________________________________________________________
puncte divergente de$i ambele se înscriu în sistemele vocalice satem, c"rora
le sunt specifice alternan!ele interne în func!ie de pozi!ia fa!" de accent.
Bonfante (1966 $i, în traducere româneasc", 2001: 175–195) consider" c"
sistemul fonetic al protoromânei a influen!at decisiv inventarul fonetic slav,
aducându-l la situa!ia cunoscut" nou" circa trei secole mai târziu. Datele
prezentate în acest volum sprijin", credem, ipoteza lui Bonfante, prezentat"
în studiul s"u din 1966.
Consonantismul
__________________________________________________________________
209
Influen!e romane #i preromane
__________________________________________________________________
am putut identifica un singur exemplu cert de influen!" slav" anterior
secolului X. În schimb, se poate observa o influen!" apreciabil" a
protoromânei asupra limbilor slave, preponderent asupra grupurilor slave
sudice, dar $i asupra celorlalte grupuri slave. Este, de altfel, ceea ce
sugerase, de mult, $i Giuliano Bonfante. Ne vom opri în continuare asupra
câtorva exemple concludente discutate în capitolele lucr"rii noastre. În
continuare, abrevierea rom. se refer" la faza protoromâneasc".
__________________________________________________________________
210
Fonetica
__________________________________________________________________
cronologic" fie $i aproximativ", deoarece – luând ca punct de reper
toponimia, relevant" în asemenea cazuri – nu se pot trage concluzii.
Cercet"rile viitoare vor trebui s" clarifice asemenea detalii. În orice caz,
evolu!ia tr.-dac Alutus > rom. Olt trebuie analizat" cu aten!ie; este singurul
caz unde apare o asemenea evolu!ie $i care ar sugera o influen!" slav".
Vocala e se p"streaz", în general, nealterat", indiferent de pozi!ia
accentului, cf. Nera, Neseb!r, Senj etc. În Peperuda < rom. P!p!rud!, e
neaccentuat este p"strat în bulgar" $i cu evolu!ia la ! în român".
Vocala i din limbile sud-slave poate reflecta fie un i etimologic, ca în
Drinja/a, fie închiderea vocalei e, ca în *aissus (pronun!at în faza
postclasic" **e'-us), Ib!r < antic Hebrus etc.
Vocala o este p"strat" ca atare, de exemplu în NL Orga, So/a <
Isontius (în ultimul caz, pronun!area postclasic" era, probabil, *Ison/). Nu
am identificat cazuri clare de trecere la u, dar identificarea unor asemenea
situa!ii este dificil", deoarece nu cunoa$tem pronun!ia postclasic".
Vocala u a avut un tratament diferit. S-a p"strat ca atare, de exemplu,
în NL Lug, dar exist" cel pu!in dou" cazuri clare ce atest" trecerea la sl. #,
cf. lat. pop. *kumatra (lat. clasic commatrem) > rom. cum!tr! > sl. k#motra
$i rom. sut! > sl. s#to. În toponimie, u ini!ial este uneori sonorizat la v, de
exemplu Urbanus, Urpanus > Vrba, proces facilitat $i prin etimologia
popular": vrba ‘salcie’.
Tratamentul consoanelor
__________________________________________________________________
211
Influen!e romane #i preromane
__________________________________________________________________
jupân > 0upan), este împrumutat ca ban. Numeroase alte exemple confirm"
aceast" afirma!ie: baci (ba/) > ba/, ba/a, ba/o (de asemenea atestat ca
toponim); colib! > koliba (cu b $i l intervocalice, detaliu ce a împiedicat mult
timp acceptarea acestui cuvânt ca fiind str"vechi în român"); bordei > bordei,
bordel, bordelj; Albona > Labin, cu metateza alb > lab etc.
C (k) $i g sunt p"strate ca atare sau sunt palatalizate în unele situa!ii.
Lat. pop. $i rom. (protoromânesc) *kumatra > k#motra; colib! > koliba; lat.
pop. *calende (calendae) > kol*da, cu tratamentul a > o $i redarea nazalei
en prin *; Cr!ciun > Kra/un; Cebrus > Cib!r, cu palatalizarea c(k) > c(ts),
dar Kebros > Kerbovo, f"r" palatalizare; Cataracta > 4+dra; Clissa > Klis;
tr. $i lat. pop. *German (toponimc, oronim $i antroponim, cf. rom.
Gherman) > b. German, dar s.-cr. (erman, cu palatalizare secundar"
tardiv"; NFl Struga < NFl tr. *Struga (cf. Struma, Strei, Strem-, toate cu
evolu!ia fonetic" specific" tracei de la ie. *sreu- la *str-). C (k) str"vechi
palatalizeaz" în câteva cazuri, de exemplu Celeia > Celje; civitatem >
Cavtat (arealul croat), 4edad (arealul sloven); Crexa, Crexi > Cres.
D $i t se comport" asem"n"tor, respectiv sunt p"strate ca atare sau
palatalizeaz" în anumite situa!ii. Câteva exemple: k#motra, vatah/vatak,
vatra, bordej/bordelj, Dodola, Peperuda, T!0a/Tund0a (cu 0 probabil
originar în trac"), Timok, Timava, Trojan etc. p"streaz" aceste consoane
nealterate. În NFl So/a, fonemul / poate fi originar sau ca rezultat al unei
palataliz"ri. Grafia antic" Isontius nu este relevant", deoarece fonemul /, ca
$i alte foneme specifice trace $i/sau ilire, nu putea fi notat. De asemenea, în
Bra/ < Brattia fonemul / pare originar. O palatalizare secundar" se
întâlne$te în ,kocjan < *Sant (<sanctus) Cantianus; secven!a t + i/j > c(ts).
În Matereia > Modrejce, grupul -ter- s-a închis la -tr-, apoi s-a sonorizat la
-dr-. Un caz interesant este oferit de evolu!ia Dalmatia > Dlamoc >
Glamo/, cu evolu!ia t + i la c(ts)//.
__________________________________________________________________
212
Fonetica
__________________________________________________________________
4
Vezi, în acest sens, Paliga 2002.
__________________________________________________________________
214
Concluzii
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
215
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
de secolele II–IV. Aceasta înseamn" c", pe de o parte, evolu$ia fonetic" trebuie
s" fi fost diferit" în cazul elementelor împrumutate într-o faz" ini$ial" (sec. II–
IV) fa$" de elementele împrumutate mai târziu, începând cu secolul IV pân"
prin secolele VI–VII. În tot acest interval, limba trac" a suferit modific"ri ce au
mers paralel evolu$iei de la latina popular" la protoromân", cu interferen$e !i
influen$e reciproce dificil de identificat azi în detaliu, dar care trebuie luate în
considera$ie, cel pu$in ca ipotez" de lucru.
Tot la acest capitol, nu este lipsit de importan$" ca speciali!tii s" se
decid" dac" albanezii sunt exclusiv continuatorii ilirilor romaniza$i sau dac",
a!a cum înclin" tot mai mul$i cercet"tori, sunt un amestec de elemente locale
ilire romanizate c"rora li s-a ad"ugat un influx de grupuri trace. În aceast" a
doua ipotez", trebuie de asemenea stabilit dac" aceste grupuri trace, ce par s" fi
avut o contribu$ie decisiv" în etnogeneza albanez", au fost doar sud-dun"rene
(a!a cum consider" !coala bulgar" de tracologie), au fost doar nord-dun"rene,
carpice (ipoteza I.I. Russu) sau, împ"când cele dou" puncte de vedere, au fost
atât grupuri trace sud-dun"rene, cât !i grupuri nord-dun"rene, carpice, c"rora li
s-au ad"ugat !i elemente protoromâne!ti. Într-adev"r, unele elemente romanice
ale albanezei, cum este mbret ‘împ"rat’, par a indica o romanizare secundar",
indirect", protoromâneasc", dup" cum, la nord de Dun"re, în Moldova !i în
Maramure!ul de azi, pare s" fi avut loc o romanizare secundar" ce !i-a avut
vatra în Transilvania !i în zonele sud-estice: Muntenia, Dobrogea !i coloniile
romane de la nordul M"rii Negre. Oricum ar fi, româna perpetueaz" trei
etnonime importante în reconstituirea unei realit"$i din secolele V–VII p.#Ch.:
rumân (< Romanus), frânc (<Francus) !i !chiau (< Sclavus). Sunt etnonime
perpetuate la nivel popular, a!a cum arat" evolu$ia fonetic".
__________________________________________________________________
219
Influen"e romane !i preromane
__________________________________________________________________
Not" iulie 2006
__________________________________________________________________
220
Referin!e
__________________________________________________________________
Referin!e1
1
Lucr"rile subliniate au fost ad"ugate ulterior elabor"rii primei edi#ii.
__________________________________________________________________
221
Influen!e romane %i preromane
__________________________________________________________________
Bezlaj, France 1956–1961. Slovenska vodna imena, 2 vol. Ljubljana: Slovenska
Akademija znanosti in umetnosti.
Bezlaj, F. 1961. Die vorslavischen Schichten im slovenischen Namen- und
Wortschatz.VI. Internationaler Kongress für Namenforschung, München 24.–28.
August 1958, hgg. von Karl Puchner, vol. 2: 148–153.
Bezlaj, F. 1976 sq. Etimolo$ki slovar slovenskega jezika. Ljubljana.
Bezlaj, F. 1969. Das vorslawische Substrat im Slowenischen. Alpes Orientales 5.
Acta Quinti Conventus de Ethnographia Alpium Orientalium Tractantis Graecii
Slovenorum 29. III – 1. IV. 1967. Redegit Niko Kuret. Ljubljana.
Bichir, Gheorghe 1973. Cultura carpic". Bucure!ti: Editura Academiei.
Bichir, Gh. 1981. Dacii liberi din Muntenia !i rela#iile lor cu romanii. Thraco-
dacica 2: 73–92.
Bichir, Gh. 1983. Ramura nordic" a dacilor – costobocii. Thraco-dacica 4, 1–2:
59–68.
Bichir, Gh. 1984. Geto-dacii din Muntenia în epoca roman". Bucure!ti: Editura
Academiei.
Bláhová, Marie 1986. Evropská sidli$t% v latinsk&ch pramenech období raného
feudalismu. Praha: Univerzita Karlova.
Blédy, Géza 1942. Influen#a limbii române asupra limbii maghiare. Sibiu.
Bonfante, Giuliano 1966. Influences du protoroumain sur le protoslave? Acta
Philologica 5: 53–69; traducerea în limba român" în Bonfante 2001.
Bonfante, G. 1994. La lingua parlata in Orazio. Venosa: Osanna (reeditare în
limba italian" a lucr"rii ap"rute ini#ial într-un tiraj redus sub titlul Los elementos
populares en la lengua de Horacio, Madrid 1937).
Bonfante, G. 2001. Studii române. Bucure!ti: SAECULUM I.O.
Branga, Nicolae 1980. Urbanismul Daciei romane. Timi!oara: Facla.
Branga, N. 1986. Italicii !i veteranii în Dacia. Timi!oara: Facla.
Brâncu%, Grigore 1983. Vocabularul autohton al limbii române. Bucure!ti:
Editura $tiin#ific" !i Enciclopedic".
Brâncu!, Gr. 1991. Istoria cuvintelor. Bucure!ti: Coresi.
Brückner, Aleksander 1970. S%ownik etymologiczny j'zyka polskiego. Warszawa.
Buzdugan, C. !i V. C&pitanu 1968. Necropola daco-carpic" de la B"rboasa-
Bac"u. Carpica 1: 199–208.
__________________________________________________________________
222
Referin!e
__________________________________________________________________
Candrea, I.-A., Ovid Densusianu 1914. Dic#ionarul etimologic al limbii române.
Elementele latine (a–putea). Bucure!ti: Socec.
Chantraine, Pierre 1968–1980. Dictionnaire étymologique de la langue grecque.
Paris: Klincksieck.
Christol, Michel, Ségolène Demougin, Yvette Duval, Claude Lepelley, Luce
Pietri 1992. Institutions, société et vie politique dans l’Empire Romain au IVe
siècle ap.J.-C. Roma: Ecole Française de Rome.
Cihac, Alexandru de 1870–1879. Dictionnaire étymologique daco-romane, I–II.
Frankfurt.
Cior&nescu, Alejandro 1960 sq. Diccionario etimológico rumano. La Laguna.
Cior"nescu, A. 2002. Dic#ionarul etimologic al limbii române. Bucure!ti:
Saeculum.
Com%a, Maria 1982. Quelques conclusions historiques concernant le I-er
millénaire de n.è. fondées sur l’origine des mots se rapportant à la famille et aux
liens de parenté dans la langue roumaine. Thraco-dacica 3: 76–84.
Condurachi, Emil 1969. Izvoarele greco-latine asupra etnogenezei vechilor
popula#ii balcanice. Studii !i cercet"ri de istorie veche, 20, 3: 369–391.
Condurachi, E. 1971. L’ethnogenèse des peuples balkaniques: les sources écrites.
Studia Balcanica (Sofia) 5: 249–269.
Constantinescu, N.A. 1963. Dic#ionar onomastic românesc. Bucure!ti: Editura
Academiei.
Coteanu, Ion 1981. Originile limbii române. Bucure!ti.
Coteanu, I., L. Seche, M. Seche (ed.) 1975. Dic#ionarul explicativ al limbii
române. (DEX). Bucure!ti: Editura Academiei.
Coteanu, Ion !i Marius Sala 1987. Etimologia !i limba român". Principii,
probleme. Bucure!ti: Editura Academiei.
Cri%an, Ion Hora!iu 1993. Civiliza#ia geto-dacilor. 2 vol. Bucure!ti: Meridiane.
'ajkanovi#, Veselin 1973. Mit i religija u srba. Beograd: Srpska knji&evna
zadruga.
Daicoviciu, Constantin 1956. Însemn"ri despre daci. Steaua nr. 2: 120.
Daicoviciu, Hadrian 1965. Dacii. Bucure!ti: Editura $tiin#ific".
Dan, Ilie 1983. Contribu#ii la istoria limbii române. Ia!i: Junimea.
Dauzat, Albert 1947. Les noms de lieux, ed. a 2-a. Paris: Delagrave.
__________________________________________________________________
223
Influen!e romane %i preromane
__________________________________________________________________
Dauzat, A. 1960. La toponymie française. Paris: Payot.
Davidescu, Mi%u 1989. Cetatea roman" de la Hinova. Bucure!ti: Editura Sport
Turism.
De"ev (Detschew), Dimit&r 1952. Charakteristik der thrakischen Sprache. Sofia.
De'ev, D. 1957. Die thrakischen Sprachreste. Wien: R.M. Rohrer.
Deeters, G., G. R. Solta, V. Inglisian 1963. Armenisch und kaukasische Sprachen.
Leiden-Köln: E.J. Brill.
Densusianu, Ovid 1901–1938. Histoire de la langue roumaine. Paris.
Dhima, Aleksandër 1984. Continuité des traits anthropologiques chez les albanais.
Studia Albanica 21, 2: 199–207.
Dickenmann, Ernst 1939. Studien zur Hydronimie des Savesystems. Budapesta:
Ostmitteleuropäische Bibliothek (Ed. a 2-a, Heidelberg, 1966, inaccesibil" nou").
Diculescu, Constantin 1922. Die Gepiden. Halle.
Diculescu, C. 1927. Elemente vechi grece!ti în limba român". Dacoromania IV:
394–516.
Dimitrescu, Florica (coord.) 1978. Istoria limbii române. Fonetic", morfosintax",
lexic. Bucure!ti: Editura Didactic" !i Pedagogic".
Dimitrov, Pet&r 1994. Paleobalkanskijat vokaliz"m. Sofia: Universitetsko
izdatelstvo „Sv. Kliment Ohridski”.
Dolinescu-Ferche, Suzana 1984. La culture Ipote!ti-Ciurel-Cînde!ti (Ve–VIIe
siècles). La situation en Valachie. Dacia N.S. 28, 1–2: 117–147.
Domi, Mahir 1983. Problèmes de l’histoire de la formation de la langue albanaise.
Résultats et tâches. Iliria: 5–38.
Dondin-Payre, Monique 1993. Exercice du pouvoir et continuité gentilice: les
Acilii Glabriones du IIIe siècle av. J.-C. au Ve siècle ap. J.-C. Roma: Ecole
Française de Rome.
Dragomir, Silviu 1921. Câteva urme ale organiza#iei de stat slavo-române.
Dacoromania 1: 147–161.
Dr&ganu, Nicolae 1928. Toponimie !i istorie. Cluj.
Dr"ganu, N. 1933. Românii în veacurile IX–XIV pe baza toponimiei !i a
onomasticii. Bucure!ti: Academia Român".
Dumistr&cel, Stelian 1980. Lexic românesc. Cuvinte, metafore, expresii.
Bucure!ti: Editura $tiin#ific" !i Enciclopedic".
__________________________________________________________________
224
Referin!e
__________________________________________________________________
Dumitra%cu, C&t&lina 1976. L’oscillation l/r en position intervocalique dans la
langue des Thraco-daces. Thraco-dacica 1: 329–330.
Duridanov, Ivan 1952. Mestnite nazvanija ot Lomsko. Sofia: B"lgarskata
Akademija na Naukite.
Duridanov, Iv. 1960. Der thrakische Einfluss auf die bulgarische Anthroponymie.
Linguistique Balcanique 2: 69–86.
Duridanov, Iv. 1969. Thrakisch-dakische Studien, I. Linguistique Balkanique 13, 2.
Duridanov, Iv. 1975. Die Hydronimie des Vardar-systems als Geschichtsquelle.
Köln-Wien: Böhlau Verlag.
Duridanov, Iv. 1986. Pulpudeva, Plovdiv, Plovdin. Linguistique Balkanique 29, 4:
25–34.
Duridanov, Iv. 1989. Nochmals zum namen PL(PDIV(, PLOVDIV. Linguistique
Balkanique 32, 1: 19–22.
Duridanov, Iv. 1991. Die ältesten slawishen Entlehnungen im Rumänischen.
Linguistique Balkanique 34, 1–2: 3–19.
Duridanov, Iv. 1993. Bulgarian B"dni (ve(er), b"dnik again. Linguistique
Balkanique 36, 2: 101–104.
Durkheim, Émile 1995. Formele elementare ale vie#ii religioase. Ia!i: Polirom.
Eliade, Mircea 1992. Istoria credin#elor !i ideilor religioase. 3 vol. Chi!in"u:
Universitas.
Eliade, M. 1995. De la Zalmoxis la Genghis-han. Studii comparative despre
religiile !i folclorul Daciei !i Europei Orientale. Bucure!ti: Humanitas.
Fassel, Lumini!a 1987. Sprachreste aus vorrömischen Zeit im Rumänischen.
Akten der Theodor Gartner-Tagung in Innsbruck 1985. Innsbruck: 289–296.
Fischer, I. 1985. Latina dun"rean". Bucure!ti: Editura $tiin#ific" !i Enciclopedic".
Flora, Radu 1985. Onomastique des V(a)laques balcaniques et celle des
istroroumains actuels. Linguistica 25, 2: 81–93.
Fraenkel, Ernst 1955–1965. Litauisches etymologisches Wörterbuch. Heidelberg:
Carl Winter.
Franck, Otto 1932. Studien zur serbokroatischen Ortsnamenkunde. Leipzig:
Markert & Petters.
Fr&!il&, Vasile 1987. Lexicologie !i toponimie româneasc". Timi!oara: Facla.
Frisk, Hjalmar 1960 sq. Griechisches etymologisches Wörterbuch. Heidelberg:
Carl Winter.
__________________________________________________________________
225
Influen!e romane %i preromane
__________________________________________________________________
Gamillscheg, Ernst 1935. Romania Germanica. Berlin-Leipzig.
G&mulescu, Dorin 1983. Influen#e române!ti în limbile slave de sud. I.
Sîrbocroata. Bucure!ti: Editura $tiin#ific" !i Enciclopedic".
Georgiev, Vladimir 1957. Trakiiskijat ezik. Sofia.
Georgiev, Vl. 1960 a. B"lgarska etimologija i onomastika. Sofia: B"lgarska
Akademija na Naukite.
Georgiev, Vl. 1960 b. Albanisch, dakisch-mysisch und rumänisch. Die Herkunft
der Albaner. Linguistique balkanique 2: 1–19.
Georgiev, Vl. 1961. La toponymie ancienne de la péninsule balkanique et la thèse
méditerranéenne. Sofia: B"lgarska Akademija na Naukite.
Georgiev, Vl. 1964. Die dakische Glossen und ihre Bedeutung zum Studium der
dakische Sprache. Linguistique balkanique 8: 5–14 (continuare a studiului 1960 b).
Georgiev, Vl. 1968. Illyrier, Veneter und Urslaven. Linguistique Balcanique 13, 1:
5–13.
Georgiev, Vl. 1971. L’ethnogenèse de la péninsule balkanique d’après les données
linguistiques. Studia Balcanica (Sofia) 5: 155–170.
Georgiev, Vl., Iv. G&l&bov, J. Zaimov, St. Il"ev et alii 1971–1979–1986 (3 vol.,
lucrare în curs de apari#ie). B"lgarski Etimologi(en re(nik (BER). Sofia:
B"lgarskata Akademija na Naukite.
Georgieva, Ivani"ka 1993. B"lgarska narodna mitologija. Sofia: Izdatelstvo
nauka i izkustvo.
Ghinoiu, Ion 1988. Vîrstele timpului. Bucure!ti: Meridiane.
Ghinoiu, I. 1995. Le Calendrier populaire. Mort et rennaissance annuelle des
divinites. Ethnologie française 25, 3: 462–472.
Gieysztor, Aleksander 1986. Mitologia S%owian. Warszawa: Wydawnictwa
Artystyczne i Filmowe.
Gimbutas, Marija 1971. The Slavs. London: Thames & Hudson.
Gimbutas, M. 1986. Remarks on the Ethnogenesis of the Indo-Europeans in
Europe. Ethnogenese europäischer Völker ed. de Bernhard Kandler-Pálsson: 5–20.
Stuttgart: Gustav Fischer Verlag.
Giuglea, George. 1922. Cuvinte !i lucruri. Dacoromania II: 327–400.
Giuglea, G. 1923. Crâmpeie de limb" !i via#" str"veche româneasc". Elemente
autohtone (pre-romane), greco-latine, vechi germanice. Dacoromania III: 561–628.
__________________________________________________________________
226
Referin!e
__________________________________________________________________
Giuglea, G. 1983. Cuvinte române!ti !i romanice. Bucure!ti: Editura $tiin#ific" !i
Enciclopedic".
Giuglea, G. 1988. Fapte de limb". M"rturii despre trecutul românesc. Bucure!ti:
Editura !tiin#ific" !i Enciclopedic".
Giurescu, Constantin 1943. Studii de istorie social", ed. a 2-a rev"zut" !i ad"ugit"
de C.C. Giurescu. Bucure!ti: Universul.
Giurescu, C.C. 1992 (ed.). Istoria României în date. Chi!in"u: Crai Nou.
Glodariu, Ioan, Eugen Iaroslavschi, Adriana Rusu 1988. Cet"#i !i a!ez"ri
dacice în Mun#ii Or"!tiei. Bucure!ti: Editura Sport-Turism.
Gluhak, Alemko 1993. Hrvatski etimolo$ki rje(nik. Zagreb: August Cesarec.
Grafenauer, Bogo 1979. Slovani pred prihodom na Balkansi polotok. Zgodovina
Slovencev, ed. de Meta Sluga. Ljubljana: Cankarjeva Zalo&ba.
Greimas, Algirdas Julien 1996. Despre zei !i despre oameni. Bucure!ti:
Meridiane. (Originalul francez: Des dieux et des hommes, Paris, PUF 1985).
Grkovi#, Milica 1983. Imena u de(anskim hrisovuljama. Novi Sad: Filozofski
fakultet.
Grkovi), M. 1986. Re(nik imena banjskog, de(anskog i prizrenskog vlastelinstva u
XIV veku. Beograd: Narodna knjiga.
Gudea, Nicolae 1986. Porolissum. Res Publica Municipii Septimii Porolissensium.
Bucure!ti: Editura Sport-Turism.
Gu!u, G. 1983. Dic#ionar latin-român. Bucure!ti: Editura $tiin#ific" !i
Enciclopedic".
Hänsel, Bernhard !i Walter Althammer ed. 1987. Die Völker Südosteuropas im
6. bis 8. Jahrhundert. Südosteuropa Jahrbuch 17.
Hasdeu, B.P. 1887–1898. Etymologicum magnum Romaniae. Bucure!ti.
Hasdeu, B.P. 1973. Scrieri istorice, I–II, Bucure!ti.
Hasdeu, B.P. 1988. Studii de lingvistic" !i filologie. Ed. îngrijit" de Gr. Brâncu!, 2
vol. Bucure!ti: Minerva.
Hoad, T.F. 1993. The Concise Oxford Dictionary of English Etymology. Oxford:
University Press.
Holub, Josef !i Stanislav Lyer 1978. Stru(n& etymologick& slovník jazyka
(eského, ed. a 2-a. Praha: Státní pedagogicé nakladatelství (prima edi#ie: 1952).
Horn, Paul 1893. Grundriss der neupersischen Etymologie. Strassburg.
__________________________________________________________________
227
Influen!e romane %i preromane
__________________________________________________________________
Hristov, Georgi 1964. Mestnite imena v Madansko. Sofia: B"lgarska Akademija na
Naukite.
Hubschmid, J. 1971. Eléments préromans du roumain. Actele celui de-al XII-lea
congres interna#ional de filologie romanic", ed. de Al. Rosetti, vol. 2: 975–979.
Bucure!ti: Editura Academiei.
Huld, Martin E. 1984. Basic Albanian Etymologies. Columbus (Ohio): Slavica
Publishers.
Iliescu, Maria 1977. Retoromana !i cuvintele române!ti de substrat. Studii !i
cercet"ri lingvistice 28, 2.
Ionescu, Anca Irina 1978. Lingvistic" !i mitologie. Bucure!ti: Litera.
Ioni!&, Ion 1982. Din istoria !i civiliza#ia dacilor liberi, secolele II–IV e.n. Ia!i:
Junimea.
Ioni!&, I. !i Vasile Ursachi 1988. V"leni. O mare necropol" a dacilor liberi. Ia!i:
Junimea.
Ioni!&, Vasile 1982. Nume de locuri din Banat. Timi!oara: Facla.
Iordache, Gh. 1980. M"rturii etno-lingvistice despre vechimea meseriilor
populare române!ti. Craiova: Scrisul Românesc.
Iordan, Iorgu 1960. Lingvistica romanic". Bucure!ti.
Iordan, I. 1963. Toponimia româneasc". Bucure!ti: Editura Academiei.
Iordan, I. 1983. Dic#ionar al numelor de familie române!ti. Bucure!ti: Editura
$tiin#ific" !i Enciclopedic".
Iv&nescu, Gheorghe 1980. Istoria limbii române. Ia!i: Junimea.
Iv"nescu, Gh. 1983. Lingvistic" general" !i româneasc". Timi!oara: Facla.
Kernbach, Victor 1989. Dic#ionar de mitologie general". Bucure!ti: Editura
$tiin#ific" !i Enciclopedic".
Kernbach, V. 1994. Universul mitic al românilor. Bucure!ti: Editura $tiin#ific".
Király, Francisc 1990. Contacte lingvistice. Adaptarea fonetic" a împrumuturilor
române!ti de origine maghiar". Timi!oara: Facla.
Kiss, Lajos 1980. Földrajzi nevek etimológiai szótára. Budapest: Akadémiai
Kiadó.
Kluge, Friedrich 1963. Etymologisches Wörterbuch der deutschen Sprache, 19.
Auflage, bearbeitet von Walther Mitzka. Berlin: W. de Gruyter.
Ködderitzsch, Rolf 1988. Gedanken zur Ethnogenese der Albaner (aus
sprachlicher Sicht). Linguistique Balkanique 31, 3-4: 105-116.
__________________________________________________________________
228
Referin!e
__________________________________________________________________
Komata, Damian 1983. Të dhëna arkeologjike për qytetin arbëror, shek. VII-XI.
Iliria: 209-216.
Krahe, Hans 1925. Die alten balkan-illyrischen geographischen Namen.
Heidelberg: Carl Winter.
Krahe, H. 1942. Germanische Sprachwissenschaft. Berlin: Walter de Gruyter.
Krahe, H. 1955. Die Sprache der Illyrier. Wiesbaden: Otto Harraschowitz.
Kuli(i#, )., P. *. Petrovi#, N. Panteli# 1970. Srpski mitolo$ki re(nik. Beograd:
Nolit.
Landi, Addolorata 1986. Considerazioni sulla nota di Al. Rosetti. Studia Albanica
23, 2: 139-144.
Loma, Aleksandar 1993. Neue Substratnamen aus Dacia Mediterranea.
Linguistique Balkanique 36, 3: 219-240.
Löbel, Theophil 1894. Elemente turce!ti, arabe!ti !i persane în limba român".
Constantinopol & Leipzig: Otto Kiel & Franz Wagner.
Macdonald, A.M. (ed.) 1972. Chambers Twentieth Century Dictionary.
Edinburgh: W & R Chambers.
Machek, Václav 1971. Etymologick& slovník jazyka (eského. Praha: Academia.
Macrea, D. (ed.) 1958. Dic#ionarul limbii române moderne. Bucure!ti.
Macrea, D. 1982. Probleme ale structurii !i evolu#iei limbii române. Bucure!ti:
Editura $tiin#ific" !i Enciclopedic".
Ma+czak, Witold 1971. Evolu#ia fonetic" neregulat" datorat" frecven#ei. Studii !i
cercet"ri lingvistice 22, 6: 579-586.
Mareti#, T. 1886. O narodnim imenima i prezimenima u Hrvata i Srba. Rada
Jugoslovenske akademije znanosti i umetnosti, fil.-hist. razred. I, 81: 81-146; II, 82:
69-154.
Matzenauer, A. 1870. Cizí slova ve slovansk&ch )ecech. Brno.
Mayrhofer, M. 1953. Kurzgefasstes etymologisches Wörterbuch des Altindischen.
Heidelberg: Carl Winter.
M&rghitan, Liviu 1987. Decebal. Bucure!ti: Editura Militar".
Meillet, Antoine 1922. Introduction à l’étude comparative des langues indo-
européennes, ed. a 5-a. Paris.
Meksi, Aleksandër 1989. Données sur l’histoire médiévale ancienne de l’Albanie.
Iliria 19, 1: 109-136.
__________________________________________________________________
229
Influen!e romane %i preromane
__________________________________________________________________
Mettke, Heinz 1978. Mittelhochdeutsche Grammatik. Laut- und Formenlehre. Ed.
a 4-a. Leipzig: VEB Bibliographisches Institut.
Meyer, Gustav 1891. Etymologisches Wörterbuch der albanesischen Sprache.
Strassburg.
Meyer-Lübke, G. 1935. Romanisches etymologisches Wörterbuch, ed. a 3-a.
Heidelberg: Carl Winter.
Mih&escu, Haralambie 1978. La langue latine dans le sud-est de l’Europe.
Bucure!ti-Paris: Editura Academiei-Les Belles Lettres.
Mih&il&, Gheorghe 1971. Criteriile determin"rii împrumuturilor slave în limba
român". Studii !i cercet"ri lingvistice 22, 4: 351-366.
Mih"il", G. 1973. Studii de lexicologie !i istorie a lingvisticii române!ti. Bucure!ti:
Editura Didactic" !i Pedagogic".
Mih"il", G. 1974. Dic#ionar al limbii române vechi (sfîr!itul sec. X - începutul sec.
XVI). Bucure!ti: Editura Enciclopedic" Român".
Mikkola, J.J. 1913-1950. Urslavische Grammatik, 3 vol. Heidelberg: Carl Winter.
Miklosich, Franz 1884. Die türkischen Elemente in den südost- und
osteuropäischen Sprachen, I-II. Wien.
Miklosich, F. 1886. Etymologisches Wörterbuch der slavischen Sprachen. Wien:
Wilhelm Braumüller.
Mitrea, Ioan 1980. Regiunea central" a Moldovei dintre Carpa#i !i Siret în secolele
VI-IX e.n. Carpica 12: 55-190.
Mitrea, I. 1994. A!ezarea din secolele V-VII de la Davideni, jud. Neam#.
Cercet"rile arheologice din anii 1988-1991. Memoria Antiquitatis 19: 279-332.
Mitrea, I., C. Eminovici, V. Momanu 1987. A!ezarea din secolele V-VII de la
$tefan cel Mare, jud. Bac"u. Carpica 18-19: 215-250.
Mladenov, Stefan 194l. Etimologi(eski i pravopisen re(nik na b"lgarski ezik.
Sofia.
Moatti, Claude 1993. Archives et partage de la terre dans le monde romain (IIe
siècle av. J.C.- Ier siècle ap. J.-C.). Roma: Ecole Française de Rome.
Monier-Williams, Sir Monier 1976. A Sanskrit-English Dictionary. Oxford
(prima edi#ie: 1899).
Morris, William (ed.) 1979. The American Heritage Dictionary of the English
Language. Boston: Houghton-Mifflin.
__________________________________________________________________
230
Referin!e
__________________________________________________________________
Mu%u, Gheorghe 1972. Zei, eroi, personaje. Bucure!ti: Editura $tiin#ific".
Mu!u, Gh. 1973. Din formele de cultur" arhaic". Bucure!ti: Editura $tiin#ific".
Mu!u, Gh. 1981. Lumini din dep"rt"ri, Civiliza#ii prehellenice !i microasiatice.
Bucure!ti: Editura !tiin#ific" !i Enciclopedic".
Mu!u, Gh. 1982. Din mitologia tracilor. Bucure!ti: Cartea Româneasc".
Németh, János 1932. Die Inschriften des Schatzes von Nagy-Szent Miklós
(Sânnicolau-Mare). Budapest-Leipzig.
Nica-Câmpeanu, Ioana 1979. Riturile funerare în Transilvania de la sfâr!itul
secolului al III-lea e.n. pîn" în sec. V e.n. Acta Musei Napocensis 16: 157-170.
Ni!u, George 1988. Elemente mitologice în crea#ia popular" româneasc".
Bucure!ti: Albatros.
Olteanu, Pandele (coord.) 1975. Slava veche !i slavona româneasc". Bucure!ti:
Editura Didactic" !i Pedagogic".
Olteanu, ,tefan 1983. Societatea româneasc" la cump"n" de milenii (sec. VIII-
XI). Bucure!ti: Editura $tiin#ific" !i Enciclopedic".
Onions, C.T. (ed.) 1969. The Oxford Dictionary of English Etymology. Oxford.
Oppermann, Manfred 1984. Thraker zwischen Karpatenbogen und "gäis.
Leipzig-Jena-Berlin: Urania.
O(tir, Karel 1921. Beiträge zur alarodischen Sprachwissenschaft, I. Wien-Lepzig:
Beyers Nachfolger.
Ovsec, Damjan J. 1991. Slovanska mitologija in verovanje. Ljubljana: Domus.
Paliga, Sorin 1986. Ardeal, Transilvania. Tribuna (Cluj), nr. 8, 2o feb., pp. 1 !i 6.
Paliga, S. 1987 a. Thracian terms for ’township’ and ’fortress’, and related place-
names. World Archaeology 19, l: 23-29.
Paliga, S. 1987 b. The social structure of the southeast European societies in the
Middle Ages. A linguistic view. Linguistica 27: 111-126.
Paliga, S. 1988 a. A Pre-Indo-European place-name: Dalmatia. Linguistica
28:105-108.
Paliga, S. 1988 b. Slovansko *s*to - izzivalen problem? (În sloven" cu un rezumat
în englez": Slavic *s*to- a challenging problem?). Slavisti(na Revija 36,4:
349-358.
Paliga, S. 1989 a. Zeit"#i feminine ale basmelor române!ti: zîn", Sînziene. Originea
cuvîntului !i a cultului profan. Limba român" 38, 2: 141-149.
__________________________________________________________________
231
Influen!e romane %i preromane
__________________________________________________________________
Paliga, S. 1989 b. Types of mazes. Linguistica 29: 57-70.
Paliga, S. 1989 c. Old European, Pre-Indo-European, Proto-Indo-European.
Archaeological Evidence and Linguistic Investigation. The Journal of Indo-
European Studies 17, 3-4: 309-334.
Paliga, S. 1990. Este boieria o institu#ie împrumutat"# Revista Arhivelor 67, vol.
52,3: 250-260.
Paliga, S. 1991 a. Aperçu de la structure étymologique du roumain. Linguistica 31:
99-106 (Paulo Tekav'i) sexagenario in honorem oblata).
Paliga, S. 1991 b. Civiliza#ia vechilor urbieni. Academica nr. 5: 11-12. (Versiune
abreviat" în limba român" a studiului 1989 c).
Paliga, S. 1992 a. Toponimul Cluj. Academica 2, 5 (17): 8 !i 27.
Paliga, S. 1992 b. Pururi: focuri. Academica 2,8 (20): 14.
Paliga, S. 1992 c. Ali obstajo ’urbske’ prvine v slovanskih jezikih? (În sloven" cu
un rezumat în limba englez": Are there ’Urbian’ elements in Slavic?). Slavisti(na
Revija 40, 3: 309-313.
Paliga, S. 1992 d. Un cuvînt str"vechi - ora!. Academica 2, 10 (22): 25.
Paliga, S. 1992 e. Un cuvînt str"vechi - doin". Euchronia 1, 2: 22-32.
Paliga, S. 1993 a. Slovani, Romunci in Albanci v 1. tiso'letju. Slavisti(na Revija
41, 2: 237-243.
Paliga, S. 1993 b. The Tablets of T"rt"ria - an Enigma? A Reconsideration and
Further Perspectives. Dialogues d’histoire ancienne 19, 1: 9-43.
Paliga, S. 1993 c. Metals, Words and Gods. Archaeometallurgical Skills and
Reflections in Terminology. Linguistica 33: 157-176.
Paliga, S. 1994 a. An Archaic Word: Doin". Relations thraco-illyro-helléniques.
Actes du XIVe symposium national de thracologie (à participation internationale),
B"ile Herculane (14-19 septembre 1992), éd. par Petre Roman et Marius Alexianu.
Bucarest: Institut Roumain de Thracologie.
Paliga, S. 1994 b. La divinité suprême des Thraco-daces. Dialogues d’histoire
ancienne 20, 2: 137-150.
Paliga S. 1996. Two River-names revisited. Linguistique Balkanique (Sofia) 38, 3:
239–243.
Paliga S. 1998. A Pre-Indo-European Lexicon. The Thracian World at the
Crossroads of Civilizations ed. by Petre Roman, Saviana Diamandi and Marius
Alexianu. Bucure*ti: Romanian Institute of Thracology.
__________________________________________________________________
232
Referin!e
__________________________________________________________________
Paliga, S. 1999. Thracian and Pre-Thracian Studies (reune*te studiile de lingvistic"
publicate în perioada 1986–1998). Bucure*ti: Lucretius.
Paliga, S. 2001 a. Oris zgodovine Slovanov. Slavisti(na Revija (Ljubljana):
327-349.
Paliga, S. 2001 b. Ten Theses on Thracian Etymology. Thraco-Dacica, XXII, 1–2:
33–46.
Paliga S. 2002. Pre-Slavic and Pre-Romance Place-Names in Southeast Europe
(South Slavic and Romania). Eighth International Congress of Thracology Thrace
and the Aegean, Sofia - Jambol, 25 – 29 September 2000. Proceedings of the 8th
International Congress of Thracology, Sofia, Bulgarian Institute of Thracology –
Europa Antiqua Foundation.
Paliga, S. 2006 a. Mitologia slavilor. Bucure!ti: Meteor.
Paliga, S. 2006 b. Etymological Lexicon of the Indigenous (Thracian) Elements in
Romanian. Bucure!ti: Funda#ia Evenimentul.
Papahagi, Tache 1924. Cercet"ri în Mun#ii Apuseni. Grai !i suflet 2: 22-88.
Papahagi, T. 1974. Dic#ionarul dialectului aromân, ed. a 2-a. Bucure!ti.
Papahagi, T. 1979. Mic dic#ionar folkloric. Ed. îngrijit" de Valeriu Rusu. Bucure!ti:
Minerva.
Papazoglu, Fanula 1957. Makedonski gradovi u rimsko doba. Skopje: +iva antika,
posebna isdanja, knjiga I.
Papazoglu, F. 1969. Srednjobalkanska plemena u predrimsko doba. Sarajevo:
Akademija nauka i umjetnosti Bosne i Hercegovine.
Pascu, ,tefan 1972-1989. Voievodatul Transilvaniei, 4 vol. Cluj: Dacia.
P&tru!, Ioan 1971. Le roumain sut" ’cent’ et le problème des premières relations
linguistiques slavo-roumaines. Actele celui de-al XII-lea Congres interna#ional de
lingvistic" !i de filologie romanic", vol II: 1061-1068.
P"tru#, I. 1980. Onomastic" româneasc". Bucure!ti: Editura $tiin#ific" !i
Enciclopedic".
P"tru#, I. 1984. Nume de persoane !i nume de locuri române!ti. Bucure!ti: Editura
$tiin#ific" !i Enciclopedic".
Pârvan, Vasile 1923. Considera#ii asupra unor nume de râuri daco-scitice.
Bucure!ti.
Pârvan, V. 1926. Getica. Bucure!ti.
__________________________________________________________________
233
Influen!e romane %i preromane
__________________________________________________________________
Pârvulescu, Adrian 1974. Demètre Cantemir et l’étymologie de roum. stejar.
Dacoromania (N.S.) 2: 278-287.
Perotti, Pier Angelo 1985. Les mots latins désignant les dizaines et les centaines
et le nombre mille. Latomus 44, 2: 603-608.
Petolescu, Constantin 1992. Troianus dans l’épigraphie latine. Symposia
thracologica 9: 173.
Petrovici, Emil 1970. Studii de dialectologie !i toponimie. Bucure!ti: Editura
Academiei.
Philippide, Alexandru 1923-1928. Originea românilor, I-II. Ia!i.
Poghirc, Cicerone 1968. B. P. Hasdeu, lingvist !i filolog. Bucure!ti: Ed.
$tiin#ific".
Poghirc, C. 1969. Influen#a autohton", în Rosetti et alii (ed.) 1965-1969, 2:
313-364.
Poghirc, C. 1976. Thrace et daco-mésien: langues ou dialectes? Thraco-dacica 1:
335-347.
Poghirc, C. 1987. Latin balkanique ou roumain commun? Romanica Aenipontana
14: 341-348.
Pokorny, Julius 1959. Indogermanisches etymologisches Wörterbuch. Bern-
München: Francke Verlag.
Pop, Ioan Aurel 1991. Institu#ii medievale române!ti. Adun"rile cneziale !i
nobiliare (boiere!ti) din Transilvania în secolele XIV-XVI. Cluj: Dacia.
Popilian, G. 1980. Necropola daco-roman" de la Locusteni. Craiova: Scrisul
Românesc.
Popovi#, Ivan 1960. Geschichte der serbokroatischen Sprache. Wiesbaden: Otto
Harrassowitz.
Poruciuc, Adrian 1990. Lexical relics (Rom. teaf"r, Germ. Zauber, Eng. tiver): a
reminder of prehistoric red-dye rituals. The Mankind Quaterly 30, 3: 205-224.
Preda, Constantin, Alexandru Vulpe, Cicerone Poghirc, ed. 1976. Thraco-
dacica. Recueil d’études à l’occasion du IIe Congrès International de thracologie,
Bucarest, 4-10 septembre 1976. Bucure!ti: Editura Academiei.
Protase, Dumitru 1971. Riturile funerare la daci !i daco-romani. Bucure!ti:
Editura Academiei.
Protase, D. 1976. Un cimitir dacic din epoca roman" la Soporu de Cîmpie.
Bucure!ti: Editura Academiei.
__________________________________________________________________
234
Referin!e
__________________________________________________________________
Protase, D. 1980. Autohtonii în Dacia. I. Dacia Roman". Bucure!ti: Editura
$tiin#ific" !i Enciclopedic".
Pu%cariu, Sextil 1905. Etymologisches Wörterbuch der rumänischen Sprache, I.
Heidelberg.
Pu!cariu, S. (ed.) 1913-1948. Dic#ionarul Academiei Române, A-L. Bucure!ti.
Pu!cariu, S. 1923. Contribu#iuni fonologice. Dacoromania 3: 378-397.
Pu!cariu, S. 1943. Biata cum"tr" e departe. Langue et littérature, section littéraire,
2: 5-19.
Pu!cariu, S. 1976. Limba român". Bucure!ti: Minerva (prima edi#ie: Bucure!ti
1940).
Raevski, Nikolaj Dmitrievi" !i Mark Gabinski (ed.) 1978. Scurt dic#ionar
etimologic al limbii moldovene!ti. Chi!in"u: Redac#ia Enciclopediei Sovietice
Moldovene!ti.
Raevski, N.D. 1988. Contactele romanicilor r"s"riteni cu slavii. Chi!in"u: $tiin#a.
Ramov(, Fran 1936. Kratka zgodovina slovenskega jezika. Ljubljana: Akademska
zalo&ba.
R&dulescu, Mircea Mihai 1981. Daco-Romanian-Baltic Common Lexical
Elements. Ponto-Baltica 1 (Editrice Nagard): 15-113.
R"dulescu, M. M. 1984. Illyrian, Thracian, Daco-Mysian, the substratum of
Romanian. The Journal of Indo-European Studies 12, 1-2: 77-131.
Redhouse 1968. New Redhouse Turkish-English Dictionary (cu indica#ii
etimologice). Istanbul.
Reichenkron, Günther 1966. Das Dakische. Heidelberg: Carl Winter.
Rosetti, Al., B. Cazacu, I. Coteanu (ed.) 1965--1969. Istoria limbii române, 2 vol.
Bucure!ti: Editura Academiei.
Rosetti, Alexandru 1986. Istoria limbii române, edi#ie definitiv". Bucure!ti:
Editura $tiin#ific" !i Enciclopedic".
Rostaing, Charles 1950. Essai sur la toponymie de la Provence. Paris: éd.
d’Artrey.
Rostaing, Ch. 1969. Les noms de lieux, ed. a 7-a. Paris.
Russu, Ion I. 1967. Limba traco-dacilor, ed. a 2-a. Bucure!ti.
Russu, I.I. 1969. Illirii. Bucure!ti.
Russu, I.I. 1981. Etnogeneza românilor. Bucure!ti.
__________________________________________________________________
235
Influen!e romane %i preromane
__________________________________________________________________
Rusu, Grigore 1983. Structura fonologic" a graiurilor dacoromâne. Bucure!ti:
Editura $tiin#ific" !i Enciclopedic".
Rusu, Mircea 1979. Aspecte ale rela#iilor dintre romanitatea oriental" !i slavi. Acta
Musei Napocensis 16: 189-200.
Sachelarie, Ovid !i Nicolae Stoicescu 1988. Institu#ii feudale din #"rile române.
Bucure!ti: Editura Academiei.
Sadnik, Linda !i R. Aitzetmüller 1955. Handwörterbuch zu den
altkirchenslavischen Texten. Heidelberg: Carl Winter.
Sala, Marius 1976. Contributions à la phonétique historique du roumain. Paris:
Klincksieck.
Sala, M. (coord.) 1989. Enciclopedia limbilor romanice. Bucure!ti: Editura
$tiin#ific" !i Enciclopedic".
Samsaris, Dimitrios Const. 1993. Les Thraces dans l’Empire Romain d’Orient (le
territoire de la Grèce actuelle). Etude ethno-démographique, sociale,
prosopographique et anthroponymique. Jannina: Ektypose Typographeio
Panepistemion Ioanninon.
Sanie, Silviu 1981. Civiliza#ia roman" la est de Carpa#i !i romanitatea pe
teritoriul Moldovei, secolele II î.e.n. - III e.n. Ia!i: Junimea.
Schmid, Heinrich 1964. Zur Entwicklungsgeschichte der romanischen Zahlwörter.
Vox Romanica 23, 2: 186-238.
Schütz, István 1984. A propos de quelques éléments communs du lexique roumain
et du lexique albanais, in Nagy Béla (ed.), Magyar-román filológiai tanulmányok.
Budapest: Elte román filológiai tanszék: 522-537.
Simenschy, Theofil !i Gheorghe Iv&nescu 1981. Gramatica comparat" a limbilor
indo-europene. Bucure!ti: Editura Didactic" !i Pedagogic".
Sîrbu, Valeriu 1993. Credin#e !i practici funerare, religioase !i magice în lumea
geto-dacilor (pornind de la descoperiri arheologice din Câmpia Br"ilei). Gala#i:
Porto Franco.
Skok, Petar 1917. Studije iz ilirske toponomastike. Glasnika zemeljskog muzeja u
Bosni i Hercegovini (Sarajevo): 29: 117-144.
Skok, P. 1920. Prilozi k ispitivanju srpsko-hrvatskih imena mjesta. Primljeno u
sjednici razreda histori'ko-filologi'koga od 16. junija.
Skok, P. 1936. Ju&ni Sloveni i turski narodi. Jugoslovenski istoriski (asopis 2.
__________________________________________________________________
236
Referin!e
__________________________________________________________________
Skok, P. 1950. Slavenstvo i romanstvo na jadranskim otocima. Toponomasti(ka
ispitivanja. Zagreb: Jadranski institut Jugoslavenske akademije znanosti i
umetnosti.
Skok, P. 1971-1974. Etimologijski rje(nik hrvatskoga ili srpskoga jezika, I-IV.
Zagreb.
Snoj, Marko 1997. Slovenski etimolo$ki slovar. Ljubljana: Zalo&ba Mladinska
knjiga.
Stoicescu, Nicolae. 1971. Dic#ionar al marilor dreg"tori din #ara Româneasc" !i
Moldova, secolele XIV-XVII. Bucure!ti: Editura Enciclopedic".
Suciu, Coriolan 1967. Dic#ionar istoric al localit"#ilor din Transilvania, 2 vol.
Bucure!ti: Editura Academiei.
,&ineanu, Laz&r 1885. Elemente turce!ti în limba român". Bucure!ti.
$"ineanu, L. 1900. Influen#a oriental" asupra limbei !i culturei române, I-II.
Bucure!ti.
$"ineanu, L. 1929 (DU). Dic#ionar universal al limbii române, ed. a 6-a, îngrijit"
de M. St"ureanu. Craiova.
)aur, Vladimír 1975. Etymologie slovansk&ch p)íbuzensk&ch termín+. Praha:
Academia.
)milauer, Vladimír 1970. Handbuch der slavischen Toponomastik. Praga:
Academia.
Tagliavini, Carlo 1977. Originile limbilor neolatine. Introducere în filologia
romanic". Bucure!ti: Editura $tiin#ific" !i Enciclopedic".
Tamás, Lájos 1967. Etymologisches-historisches Wörterbuch der ungarischen
Elemente im Rumänischen. Haga: Mouton. Retip"rit dup" edi#ia ap"rut" în anul
1966 la Budapesta: Adadémiai Kiadó.
T&pkova-Zaimova, V. 1962. Sur les rapports entre la population indigène des
régions balkaniques et les ‹barbares› du VIe-VIIe siècle. Byzantinobulgarica 1: 67-78.
T"pkova-Zaimova, V. 1972. La compétence des sources byzantines sur la
survivance de l’ethnie thrace. Thracia 1: 223-230.
Teodor, Dan Gh. 1981. Romanitatea carpato-dun"rean" !i Bizan#ul, secolele V-XI
e.n. Ia!i: Junimea.
Teodor, D. Gh. 1984. Continuitatea popula#iei autohtone la est de Carpa#i.
A!ez"rile din secolele VI-XI e.n. de la Dode!ti-Vaslui. Ia!i: Junimea.
__________________________________________________________________
237
Influen!e romane %i preromane
__________________________________________________________________
Teodor, D. Gh., Rodica Popovici 1994. A!ezarea medieval" de la Borni!-
„V"r"rie”, jud. Neam#. Memoria Antiquitatis 19: 333-354.
Tiktin, H. 1903-1925. Rumänisch-deutsches Wörterbuch. Bucure!ti.
Todera%cu, Ion 1988. Unitatea româneasc" medieval". Bucure!ti: Editura
$tiin#ific" !i Enciclopedic".
Tomaschek, Wilhelm 1893-1894. Die alten Thraker. Sitzungsberichte der
Akademie der Wissenschaften in Wien. I: 128, 4: 1-130; II, 1: 130, 2: 1-70; II, 2:
131, 1: 1-103.
Topori(i", Jo-e, T. Logar, F. Jakopin (ed.) 1992. Miklo$i(ev Zbornik. Mednarodni
simpozij v Ljubljani od 26. do 28. junija 1991. Ljubljana: Slovenska Akademija.
Toropu, Octavian, Corneliu T&tulea 1987. Sucidava-Celei. Bucure!ti: Editura
Sport-Turism.
Trajanovski, Todor 1979. Vla$kite rodovi vo Stru$ko. Prilog kon istorijata na
narodnostite vo Makedonija. Skopje: Prosveten Rabotnik.
Trautmann, Reinhold 1970. Baltisch-slavisches Wörterbuch. Götingen:
Vandenhoeck & Ruprecht (prima edi#ie: 1923).
Trombetti, Alfredo 1925. Saggio di antica onomastica mediterranea. Arhiv za
arbanasku starinu, jezik i etnologiju 3: 1-116. (Retip"rit în Studi Etruschi 13/1939:
263-310).
Ujevi#, Mate 1956. Toponimika zapadne Istre. Anali, Leksikografski zavod FNRJ.
Vámbéry, Armin (Hermann) 1878. Etymologisches Wörterbuch der
turkotatarischen Sprachen. Leipzig.
Vá+a, Zden.k 1983. Sv%t dávn&ch Slovan+. Praha: Artia.
Vasmer, Max 1924. Iranisches aus Südrussland, în Streitberg Festgabe. Leipzig.
Vasmer, M. 1953-1958. Russisches etymologisches Wörterbuch. Heidelberg: Carl
Winter.
V&t&/escu, C&t&lina 1997. Vocabularul de origine latin" din limba albanez" în
compara,ie cu româna. Bucure*ti: Institutul Român de Tracologie, Bibliotheca
Thracologica XIX.
Vauchez, André 1994. Spiritualitatea Evului Mediu Occidental, sec. VIII-XII.
Bucure!ti: Meridiane.
Velkov, Velizar 1962. Les campagnes et la population rurale en Thrace au IVe-VIe
siècle. Byzantinobulgarica 1: 31-66.
__________________________________________________________________
238
Referin!e
__________________________________________________________________
Velkov, V. 1972. Thrakien in der Spätantike (IV-VI Jhdt.). Thracia 1: 213-222.
Vlahov, Kiril 1963. Nachträge und Berichtungen zu den thrakischen Sprachresten
und Rückwörterbuch. Godi$nik na Sofiskija universitet, ist.-fil. fak. 57, 2: 219-372.
Vlahovi#, Petar 1972. Obi(aji, verovanja i praznovernice naroda Jugoslavije.
Beograd: Izdava'ko-grafi'ki zavod.
Vraciu, Ariton 1972. Studii de lingvistic" general". Ia!i: Junimea.
Vraciu, A. 1976. Sur la méthodologie des recherches dans le domaine des rapports
linguistiques du thraco-dace et des autres langues indo-européennes. Thraco-
dacica 1 (ed. de C. Preda, A. Vulpe, C. Poghirc): 315-326. Bucure!ti.
Vraciu, A. 1980. Limba daco-ge#ilor. Timi!oara: Facla.
Vraciu, A. 1981. Unele probleme ale cercet"rii limbii traco-dace !i ale urmelor ei în
român". Limba român" 30, 1: 27-35.
Vries, Jan de 1962. Altnordisches etymologisches Wörterbuch, ed. a 2-a. Leiden-
Köln: E.J. Brill.
Vulc&nescu, Romulus 1985. Mitologie român". Bucure!ti: Editura Academiei.
Vulpe, Alexandru 1974. The cultural unity of the north-Thracian tribes in the
Balkano-Carpathian Hallstatt. The Journal of Indo-European Studies 2,1: 1-21.
Vulpe, Al., Mihail Zahariade 1987. Geto-dacii în istoria militar" a lumii antice.
Bucure!ti: Editura Militar".
Wald, Lucia !i Dan Slu%anschi 1987. Introducere în studiul limbii !i culturii indo-
europene. Bucure!ti: Editura !tiin#ific" !i Enciclopedic".
Walde, Alois 1938-1954. Leteinisches etymologisches Wörterbuch, ed. a 3-a, 3 vol.
Heidelberg: Carl Winter.
Wasserzieher, Ernst 1979. Kleines etymologisches Wörterbuch der deutschen
Sprache. Leipzig: VEB Bibliographisches Institut.
Zaimov, Jordan 1959. Mestnite imena v Pirdopsko. Sofia: B"lgarska Akademija
na Naukite.
Zaimov, J. 1977. Mestnite imena v Panagjursko. Sofia: B"lgarska Akademija na
Naukite.
Zaimov, J. 1988. B"lgarski imennik. I. Li(ni imena u b"lgarskite ot VI do XX vek;
II. Familni imena ot (u-d proizhod. Sofia: B"lgarska Akademija na Naukite.
Zgusta, Ladislav 1964. Kleinasiatische Personennamen. Praha.
__________________________________________________________________
239
În seria Sorin Paliga, Opere
Au ap"rut:
Vor ap"rea:
În curs de elaborare: