Pliga Nicuor-Claudiu Lucrare practica

1

Cuprins
Introducere ................................................................................................................................. 2
Caracterizare fizico-geografica a regiunii ................................................................................ 2
Localizare ................................................................................................................................. 2
Tundrele arctice ..................................................................................................................... 2
Flora ....................................................................................................................................... 4
Tundrele euroasiatice ............................................................................................................. 4
Fauna. .................................................................................................................................... 6
Tundrele antarctice ................................................................................................................ 7
Valorificarea tundrelor .............................................................................................................. 8
Silvotundra ............................................................................................................................. 9
Taigaua (sau padurile de conifere boreale) ............................................................................... 9
Clima ........................................................................................................................................ 10
Padurea de conifere boreala din Eurasiatica .......................................................................... 10
Padurea boreala Nord-Americana ........................................................................................... 12
Padurile de conifere din jurul Marilor Lacuri ......................................................................... 13
Padurea de conifere de pe litoralul pacific .............................................................................. 13
Concluzie .................................................................................................................................. 14
Bibliografie ............................................................................................................................... 16





Pliga Nicuor-Claudiu Lucrare practica
2

I ntroducere

Tundrele sunt formatiuni ierboase, subarbustive si arbustive scunde, deschise, formate
sub inflenta climatului aspru polar, situate la limita padurilor de conifere, intre silvotundre si
deserturile nivoglaciare.
Denumirea de tundra a fost data att regiunilor situate dincolo de limita naturala a
padurilor, catre poli, considernd pozitia ei in latitudine- ct si zonelor inalte ale muntilor
aflate dincolo de limita de extensiune a arborilor, tinnd seama de limita acestora in altitudine.
Astfel in desfasurarea sa latitudinala exista o zona de tundra subarctica, iar cea altitudinala,
de o zona a tundrei alpine.

Caracterizare fizico-geografica a regiunii

Localizare

Dupa pozitia lor pe glob, tundrele se impart in arctice si antarctice:
Tundrele arctice
Delimitata pe-alocuri catre sud de Cercul Polar de Nord sau de paralele a caror valoare nu
depaseste 53 de grade latitudine nordica, tundra se desfasoara oarecum circumpolar pe mai
bine de 20 de grade latitudine si ocupa 3
milioane de km patrati, in partile
septentrionale ale Americii, Europei si
Asiei, constituind a doua zona biogeografica
de la suprafata globului cu extensiune
continua. In zonele muntoase tundra ocupa
Pliga Nicuor-Claudiu Lucrare practica
3

portiuni restrnse din inaltimile Alpilor, Caucazului, Himalaiei etc.
In tundra iarna tine 8-10 luni, temperaturile sunt foarte scazute, zapada este putina,
nebulozitatea e mare, vnturile inghetate stnjenesc dezvoltarea in bune conditii a
vietuitoarelor. Verile sunt scurte, 2-4 luni, media lunii celei mai calde mentinandu-se sub 10
grade Celsius. Precipitatiile cad mai ales vara. Desi cantitatea de precipitatii este mica,
plantele se dezvolta deoarece evaporarea este si a foarte scazuta, iar infiltrarea apei in sol
slaba, data fiind faptul ca subsolul este vesnic inghetat. Din aceasta cauza apar in mod
frecvent mlastini. Solurile sunt gleice si turbogleice, iar in regiunile muntoase sau stancoase
sunt soluri scheletice poligonale. Relieful.Tundrele acopera terenurile plane, movilele,
dolinele cat si versantele muntilor Arctici.
Vegetatia ce se formeaza in zona tundrei cu greu se poate fixa de substrat, datorita,
in primul rand, solului de natura scheletica care ocupa cele mai intinse portiuni si in al doilea
rnd datorita vnturilor puternice care dezradacineaza vegetatia in mod continuu. Locurile
propice pentru fixarea vegetatiei il formeaza morenele si argilele fine rezultate din praful adus
de vant care adesea se depune in micile depresiuni de pe intinsele zone plane specifice
tundrei.
Perioada vegetativa scurta (iunie-septembrie), ierne lungi si geroase, vnturile puternice
si solurile inghetate vesnic in profunzime fac imposibila dezvoltarea padurilor in zona arctica
datorita acelorasi cauze, plantele din tundra prezinta numeroase criomorfoze si xeromorfoze
crescnd putin in inaltime, cele ierboase si semilemnoase luand forme de perinite, iar cele
lemnoase, de arbusti si subarbusti cu tulpinele taratoare si cu sistemul radicular superficial.
Ca o adaptare la vnturile puternice majoritatea plantelor sunt pitice lund forme trtoare
cum sunt mestecenii pitici (Betula nana) sau specii mici de Salix,Eriophorum, Carex sau
forme de perinita ca la Draba, Eritrichium villosum.
Pliga Nicuor-Claudiu Lucrare practica
4

Flora tundrelor este saraca si relativ uniforma. Numarul speciilor fiind de circa 500,
majoritatea dintre ele perene deoarece pentru cele anuale perioada de vegetatie este prea
scurta si prea rece pentru a putea ajunge la maturitate. Inaltimea plantelor este mica pentru a
putea fi acoperite de zapada in timpul iernii si ferite de gerurile naprasnice. Radacinile
plantelor ce vegeteaza aici sunt rasfirate doar in stratul neinghetat iar tulpinile la majoritatea
speciilor sunt taratoare pentru a putea folosi din plin caldura soarelui in timpul zilei polare.
De la sud spre nord paralel cu inrautatirea conditiilor de viata, se succed urmatoarele
biocenoze mai representative: tundra cu arbusti, tundra cu subarbusti, tundra cu muschi si
licheni si tundra rara cu un grad de acoperire mic sub 50% (fell-field si barren) populand cele
mai nordice regiuni ct si coastele
muntilor Arctici, unde intra in contact
cu zapezile vesnice.

Tundrele euroasiaticeocupa
in buna parte Islanda, nordul
Peninsulei Scandinave si extremul
nord al Rusiei pna in Peninsula
Kamceatka.
Tundra cu arbsuti este frecventa in
Peninsula Kola pna la
fluvial Lena caracteriznd depresiunile cu soluri
umede si impermeabile, tarmurile cursurilor de apa
si a lacurilor adapostite de vnturile puternice din
regiunile inferioare ale Arcticii.
In aceste formatiuni lemnoase predomina mestecinii
mici (Betula nana-Betula tortuosa, Betula
glandulosa), arinii pitici (Alnus crispa, Alnus
fructicosa) si salciile pitce (Salix arctica, S.glauca,
S.lapponum). Stratul inferior este alcatuit din ierburi marunte, muschi si licheni.
Pliga Nicuor-Claudiu Lucrare practica
5

Lacurile arctice din cmpiile si depresiuni meridionale invecinate cu tufarisurile de mai
sus mentionate sunt populate de rogozuri (Carex aquatilis), bumbacarita (Eriphorum
angustifolium)sapte-degete (Comarum palustre), piciorul-cocosului arctic (Ranunculus
pallasii), muschi acvatici si numeroase alge.
Tundrele cu subarbusti situate la nordul tundrelor cu arbusti edificate de ericacee
marunte ca afinul (Vaccinium uliginosum), merisorul (V. vitis-idaea), Ledum palustre,
Cassiope tetragona la care se mai alatura salciile (Salix herbacea) si mestecenii pitici.
Tundra mezofila cu ciuperci si grimanee se dezvolta pe solurile permeabile, bine drenate
si care se dezgheata pe o grosime de aproximativ un metru. Pajistele unistratificate de 15-30
de cm dominate de ciperacee (Carex rigida, C.pedata, C.nardina) si de graminee
(Deschampsia arctica, Poa alpina) sunt associate cu tufe marunte, muschi si licheni.
Tundrele xerofilese dezvolta pe terenurile mai ridicate acoperite cu depozite grosiere sau
nisipoase cu substrat calcaros. Vegetatia acestor tundre este saracacioasa alcatuite din salcii-
pitice arctice, ericacee scunde alaturi de care vegeteaza argintica (Dryas octopetala), iarba-
soprlelor (Polygonum vivi parum), rogozuri (Carex, Luzula) s.a.
Tundrele cu muschi si licheni ocupa regiunile mai nordice cu climat aspru si uscat unde
arbustrii si subarbusti nu pot supravietui. Vegetatia este scunda si unistratificata alcatuita
majoritar din muschi (Aulacomnium turgidum, Camptothecium trichoides) si licheni
(Cladonia islandica, C. cucullata, C. nivalis). Printre acestia mai cresc unele ciperacee si
poacee.
Formatiunea vegetala numita fell-field (in engleza=cmp pustiu) este alcatuita din
mai multe populatii formnd comunitati mixte de argintica (Dryas integrifolia) cu roguzuri
arctice (Carex nardina, C.misandra).
Formatiunea vegetala barren (in engleza=sterp) spre deosebire de precedenta se
caracterizeaza prin monotonie si uniformitate. Datorita instabilitttii substratului plantele se
grupeaza in comunitati mici de argintica (Dryas) cu indivizi izolati de ochii-
soricelului. (Saxifraga nivalis) s.a.

Pliga Nicuor-Claudiu Lucrare practica
6

Tundrele din America de Nord sunt asemanatoare cu cele din nordul Eurasiei. In estul
Canadei tundrele mezohigrofile populeaza depresiunile umede. Ele sunt dominate
de ciperacee , higrofile (Carex aquatili, Eriophorum) associate cu ochii-soricelului (Saxifraga
hirculus), iarba soparlelor (Polygonum viviparum) si cu diferite specii de muschi.
In insulele nordice tundra este sarac n specii dominnd formatiunile barren si mac-
arctic, (Papaver radicatum) si cu ochii-soricelului.
Fauna tundrelor arctice este saraca si omogena pe tot cuprinsul Eurasiei si Americii de
Nord datorita climei deosebit de aspre si a hranei putine.
Mamiferele arctice pot infrunta gerurile din lunga iarna polara datorita att stratului gros
adipos subcutanat rau conducator de caldura (grasimea ursului polar cantareste
aproximativ unsfert din greutatea sa), ct si a prezentei unei blani lungi si dese care protejeaza
organismul. Iarna, corpul boului-moscat este invelit in doua straturi suprapuse: peste primul
gros de 20 cm format dintr-o lana moale si deasa ca vata creste o blana mitoasa cu fire lungi
de 60-80 cm. La pasarile polare sedentare att puful cat si penele sunt dese si mai lungi decat
cele din zona temperata.
Dimensiunea corpului mamiferelor sedentare poate deveni un factor hotarator in
rezistenta in fata frigului. Cu ct organismul este mai mare cu atat pierderile de caldura vor fi
mai reduse. De aceea se explica de ce mamifere ca balena si ursul polar au talie mai
impunatoare decat cele din zona temperata.
Cele mai multe animale homeoterme migreaza in timpul iernii.
Corpul animalelor polare este, in general, de culoare deschisa pna la alb cel putin in
anotimpul de iarna. Insectele (fluturii si bondarii) dintre nevertebrate si boul-moscat dintre
vertebrate fac exceptie.
Majoritatea animalelor polare sunt eurifage. Hrana animalelor fitofage din
tundra este alcatuita din licheni, muschi, ierburi si din muguri, frunzele si fructele arbustilor.
Ursul polar este omnivor hranindu-se deopotriva atat cu carne(de foci, de pesti) cat si
vegetale.
Pliga Nicuor-Claudiu Lucrare practica
7

In timpul iernii majoritatea speciilor de animale din tundra nu cad in hibernare, deoarece
in scurtul timp ct dureaza vara nu-si pot face reserve de garsimii in corp, de hrana in vizuini,
pentru lunga perioada a iernii.Datorita acestui fapt mamiferele ramn in activitate, pasarile
migreaza, iar insectele mor.

Animalele spre deosebire de plante, sunt
favorizate fata de conditiile vitrege din tundra prin
posibilitatea de a se deplasa si prin prezenta blanii si
a tesutului adipos care la protejeaza impotriva
frigului.
Dintre animalele care populeaza tundrele, amintim: boul-moscat (Ovibos moschatus) din
America de Nord azi pe cale de disparitie, renii de tundra deosebiti de cei care traiesc si in
padurile de conifere (avnd un cap mai scurt cu doua coarne lungi si zvelte), renul-groelandez
(Rangifer platyrhyncus) si renul european (Rangifer tarandus) . Iepurele polar (Lepus
timidus), lemingii (Lemmus lemdulatus), vulpea-polara (Vulpes lagopus), hermelina (Mustela
erminea), lupul-de-tundra (Canis lupus laniger), ursul polar sau ursul alb
(Thalassarctos maritimus ) s.a.
Pasarile care cuibaresc in tundra sunt: potarnichea-alba sau ptarmiganul
(Lagopus lagopus), ciuful-alb (Nyctea scandiaca), sorecarul-incaltat (Buteo lagopus),
pescarusul-cu-capul-negru (Sterna macrura) care in anotimpul nefavorabil migreaza n
Antarctica strabatnd in zbor de doua ori pe an aproximativ 17.000 km, gste, rate, lebede,
alcide, ciocarlia urecheata s.a.
Tundrele antarctice
Extensiunea ghetarilor limiteaza foarte mult tundra din emisfera austarala, care cuprinde
doar tarmurile Antarctidei si insulele invechinate mult indepartate unelel de altele.
Tundrele insulelor subantarctice sunt mult mai sarace dect a celor din emisfera boreala,
fiind limitate att climatic ct si teritorial. Aici stapnesc plantele in forma de perinita.
Pliga Nicuor-Claudiu Lucrare practica
8

Insulele Kerguelen poseda o vegetatie mai variata. Pe versantele estice adapostite se
intlnesc populatii mixte alcatuite din tufe emisferice (Azorella, Acaena), asociate cu poacee
(Agrostos Antarctica) si pteridofite (Lycopodium saururus).
Tundrele Antarcticei sunt foarte sarace, distribuite numai pe tarmuri. Interiorul
continentului Antarctic este acoperit cu o calota de gheata permanenta (desert rece). Pe
tarmuri, in sezonul cald zapada si gheata se topesc pentru o scurta perioada
de timp permitand vegetatiei sa se dezvolte. Aici domina tundrele cu muschi si licheni
fruticulosi, printre care vegeteaza izolat si cateva plante cu flori (Deschampsia Antarctica,
Acaena, Azorella)
Fauna tundrelor antarctice este foarte saraca, lipsind mamiferele. Cele mai numeroase
sunt pasarile, dar si dintre acestea numai doua specii sunt caracteristice
uscatului (Anthus antarcticus, Chionis minor o pasare alba de marimea unui porumbel care se
hraneste cu moluste, crustacee si oua de penguin) majoritatea fiind reprezentate de penguin
(Pygoscelis Antarctica), albatross (Diomedea exulans) si pescarus (Megalestris Antarctica),
sunt mai multe pasari marine, care folosesc uscatul numai ca loc de cuibarit si de popas.

Valorificarea tundrelor
Au o importanta economica redusa: datorita climei nefavorabile in tundra agricultura
lipseste. Singurele animale ce reprezinta interes economic sunt reprezentate de: vulpea polara
si renul, acesta din urma fiind utilizat att ca animal de tractiune fiindu-i valorifcat si laptele
impreuna cu carnea acestuia. Din blana sa se
confec'ioneaza haine, incaltaminte si acoperisuri
provizorii pentru locinte.
Pentru populatia din tundra prezinta interes si
pasarile migratoare, deoarece acestea naparlesc in
timpul verii polare si sunt usor de vnat.
Omul acolo unde a patruns in tundra, fie direct, fie
Pliga Nicuor-Claudiu Lucrare practica
9

indirect, a rupt echilibrul existent.Boul moscat este pe acle de distaritie datorita vanatului. Tot
datorita vanatului s-au redus semnificativ numarul de reni din Canada.
Silvotundra
Reprezinta o zona de trenzitie intre padurile de conifere boreale la tundra propriu-
zisa. Pe cuprinsul silvotundrei arborii au o inaltime mai mica, gasindu-se la o distanta de 8-10
m departare unii de altii, alcatuind paduri rare cu trei straturi. Stratul arbustiv este format din
mesteceni pitici (Betula tortuosa, B. nana), ierburile si tufele marunte de salcii pitice (Salix
lapponum). Spre nord, arborii devin din ce in ce mai mici si mai distantati, apoi dispar
ramnnd doar stratul arbustiv si criptogamic care alcatuieste tundra cu arbusti.
Taigaua (sau padurile de conifere boreale)
Padurile de conifere (denumite astfel dupa forma conica a organului care grupeaza florile
femeisti-conul), de rasinoasa (producator de rasina) sau de
cetinoase (cetina = numele popular al frunzelor aciculare de conifere) sunt caracteristice zonei
temperate a emisferei boreale, ocupnd ntinsele s esuri, podisuri si dealuri din nordul Eurasiei
si Americii de Nord.
Aceste paduri sunt caracteristice zonei temperate din emisfera boreala, ocupnd suprafete
intinse la altitudini mai joase ori pe versantii muntilor.
In regiunile sudice, padurile de conifere (Aciculisilvae) vegeteaza numai pe versantele
muntilor inalti, intre fagete si pajistele alpine.
Solurile unde se dezvolta padurile de rasinoasa sunt, in general, podzolice pe vasta
intindere aacestei zone se mai gasesc soluri turboase de mlastina si soluri scheletice.
Pliga Nicuor-Claudiu Lucrare practica
10

Clima favorabila dezvoltarii molidisurilor este racoroasa - media anuala a
temperaturilor situandu-se sub 7,5 grade Celsius, iar precipitatiile oscileaza intre 400-700mm.
Unele specii de conifere suporta geruri de pna la -52 de garde Celsius si perioada de
vegetatie foarte scurta(3-5 luni /an)
Plantele si in special rasinoasele, in conditiile vitrege de temperatura si umiditate
prezinta o serie de adaptari, printre care se numara sempervirescenta si capacitatea de a rezista
la temperature scazute. Un exemplu in acest sens este : Larix deciduas, care rezista la -40 de
grade Celsius si Larix dahurica, care rezista la -50 de garde Celsius.
Copozitia floristica a padurilor de rasionasa este simpla, numarul genurilor fiind redus,
iar speciile sunt de asemenea putine la numar.
O caracteristica a padurilor de rasionasa este aceea ca pe intinderi foarte mari
domina cte o singura specie. De exemplu in Canada, in nordul insulei Cap Bretau, 80% din
indivizii padurilor sunt reprezentati prin bradul de balsam (Abies balsamea).
Padurea de conifere boreala din Eurasiatica se intinde pe o suprafata
foarte mare in forma de fsie, din partea de nord-vest a Europei pna la Oceanul Pacific. In
functie de compozitia floristica, se diferentiaza mai multe tipuri de paduri:
-molidisurile europene nord-occidentale- din Scandinavia pna la fluviul Onega - sunt
edificate de conifere in amestec cu foiase : molidul european (Piceea excelsa), molidul
finlandez (Piceea fennica), pinul european (Pinus silvestris), pinul laponic (Pinus laponica),
mesteacanul si plopul tremurator dintre, foiase.
-taigaua rara europeana- se intinde intre fluviile Onega si Peciora, fiind alcatuite din
paduri pure de molid-siberian (Piceea obovata) , sau amestec de molid cu mesteacan (Betula
verrucosa) si pinete pure (Pinus silvestris)-pe soluri nisipoase;
-taigaua Siberiei occidentale se ntinde intre Peciora si Enisei, avnd compozitia
floristica si conditii de inmlastinare neuniforme in teritoriu; in nord, pe soluri nisipoase, sunt
prezente molidisuri siberiene in amestec cu pinul-siberian (Pinus
Pliga Nicuor-Claudiu Lucrare practica
11

sibirica); in partea mijlocie vegeteaza specii siberiene de molid, brad si pin, inmlastinirile
fiind frecvente; in sud, molidisurile si bradeto-molidisurile siberiene se gasesc in amestec cu
unele foiase caracteristice padurilor caducifoliate mai sudice, iar inmlastinirile sunt mai slabe.
-taigaua Siberiei centrale este cea mai nordica padure de conifere, larita-siberiana
(Larix sibirica) si larita-dahurica (Larix dahurica), uneori in amestec cu
pinul siberian (Pinus sibirica) si unele specii de foiase, alcatuind paduri rare la tranzitia spre
tundre;
-taigaua extremului nord dominata
de pini (Pinus Jezoensis) si brazi (Abies
nephrolepis) in amestec cu diferite foiase
(Acer, Evonymus, Lonicera).
Majoritatea animalelor din taiga isi
pasatreaza culoarea inchisa a corpului si in
timpul iernii.Albesc numai animalele care
sunt comune atat taigalei cat si tundrei (iepurele alb, nevastuica, potarnichea alba).
Iarna padurea de conifere ofera animalelor un bun adapost mpotriva frigului. Animalele
specifice padurilor de conifere sunt sedentare. O buna parte din ele sunt active tot timpul
anului. Se limiteaza la cateva deplasari pentru harana (cerbii,iepurele alb) sau folosesc
proviziile adunate in vizuini (soarecii,veveritele). Alte animale sedentare ( Ursul-brun,
Burunducul) hiberneaza in vizunini acoperite de zapada.
Fauna padurilor de conifere eurasiatice este foarte diversa cuprinznd
animale caracteristice numai taigalei eurasiatice si animale provenite din formatiunile vecine
(paduri de foiase, tundra, stepa). Unele animale migreaza vara in tundrele nordice unde gasesc
hrana, iar iarna se adapostesc in taiga. Mentionam cteva specii: renii de padure (Rangifer
sibiricus, R. fennicus), caprioara (Capreolus caprelous), moscul (, Moschus sibiricus), elanul
siberian (Cervus elaphus sibiricus), ursul-brun (Ursus arctos), hermelina (Mustela erminea),
rsul, vulpea, jderul, etc. Dintre pasari sunt Loxia curvirostra , Picoides tridactylus ,
Bombicilla garrulus ,cocosul de munte (Tetrao urogallus) , Tetrastes bonasia, Nucifraga
caryocatactes.
Pliga Nicuor-Claudiu Lucrare practica
12

Reptilele sunt putine la numar, o raspndire mai larga, avnd vipera comuna (Vipera berus) si
osoprla vivapara (Lacerta vivipara).
Dintre amfiebieni este prezent
trintonul siberian (Hynobius
Keyserlingi).





Padurea boreala Nord-Americana ocupa teritorii in nord (Labrador
si Alaska), ce se invecineaza cu tundra, in centrul continentului in jurul Marilor Lacuri si pe
cele doua litoraluri.-atlantic si pacific. Intinderea mare a acestor paduri, heterogenitatea
conditiilor de relief si sol, si a formatiunilor cu care se invecineaza , precum si lipsa
barierilor naturale din timpul Cuaternarului explic diversitatea floristica mai mare,
comparativ cu formatiunile similare eurasiatice, pastarea a numeroase endemisme (Tsuga,
Pseudotsiga, Sequoia etc) Teritoriile enumerate mai sus prezint anumite particularitati si
anume:
-la limita cu tundrele nordice vegeteaza molidul-alb (Picea glauca), si
larita americana(Larix america);
-in Alaska padurea este alcatuita din molizi (Picea nigra), tuga (Tsuga
heterophyla), pini ,chiparosi de Alaska (Chamaecyparis nutkaensis).
-padurile din Canada padurile sunt alcatuite din Piceea canadensis , Piceea alba
,Piceea murrayana ,Abies balsamea la care se adauga si foiase ca Populus balsamifera ,
Betula papyrifera s.a.
Pliga Nicuor-Claudiu Lucrare practica
13


Padurile de conifere din jurul Marilor Lacuri sunt cuprinse ntre boreale de
conifere si padurile de foiase meridionale. n aceste paduri vegeteaza speciile: pinul-strob
(Pinus Strobus), Tuga (tsuga canadensis), molizi si brazi in amestec cu numeroase foioase.
Fauna din aceste regiune nu difera cu mult fata de cea eurosiberiana caracterizant fiind
nsa: elanul-american ( Alces americanus), renul-de-padure (Rangifer caribou), veverita-
zburatoare (Glaucomys volans), jderul-mare (Martes Pennathi), zibeline-americana (Martes
Americana) etc.
Padurea de conifere de pe litoralul pacific numite si paduri de
coasta pluviale (datorita precipitatiilor abundente) ocupa fsia de tarm incepand din Alaska de
sud pna in centrul Californiei. Aceste originale paduri de conifere se invechineaza la nord cu
tundrele, iar la sud cu padurile xerofile cu frunze dure si mate.
Clima oceanica, deosebita fata de celelalte paduri de conifere, este foarte
umeda cu vegetatie lunga si exuberanta.
Sunt cele mai dense si mai luxuriante paduri de conifere de pe Pamant fiind foarte greu
de strabatut datorita vegetatiei luxurinate si din cauza numeroselor trunchiuri de copac
doborti de furtunile putrnice. Aceste paduri nu isi datoreaza existenta climatului blnd si
uniform ci si datorita dezvoltarii istorice. Pe teritoriile nord-americane, spre deosebire de cele
din continental eurasiatic, padurile tretiere, bogate in confiere nu au fost distrue integral de
ghetarii canadieni, iar reconstituirea lor s-a putut
realiza rapid datorita lipsei de opozitie din partea Muntilor Stancosi orientate longitudinal.
Aceste paduri se caracterizeaza printr-o remarcabila omogenitate fiind constituite din
putine specii. Predomina molidul (pincea Sitchensis), si tsuga (tsuga heterophylla) Alaturi de
aceste specii dominante mai cresc : Thuja plicata, Abies nobilis etc.
De asemenea in aceste paduri vegeteaza in bune conditii relictele Sequoia
Sempervirens si Sequoia gigantea, ajungnd la o altituidine cuprinaa intre 1500-2400 m.
Pliga Nicuor-Claudiu Lucrare practica
14

Exemplare din cadrul acestei specii ating o inaltime cuprina intre 100-150 m si o grosime de
15 m. Speciile din genul Sequoia au populat in tretiar vaste tinuturi din Europa si Asia.
Fauna padurilor de conifere nu este prea bogata si are multe animale care traiesc si in alte
tipuri de paduri. Se remarca Capra de zapada (Oreamnos americanus), ursul grizzly (Ursus
nelsoni) iar dintre pasari Cathortes aura.

Valorificarea padurilor de conifere
din zona boreala (taiga) .Din punct
de vedere economic padurile de conifere sunt
valorificate intens, fiind utila omului prin:
produsele sale vegetale si animale, pe care le
valorifica ca materii prime in: industria
alimentara, industria constructiilor edilitare
(cherestea), industria chimica (celuloza,
colofoniu, taninuri, vopsele), industria
farmaceutica (rasini si esente volatile),
fabricile de instrumente musicale plus o serie
de alte intrebuintari.



Concluzie

Omul a distrus echilibrul din aceste paduri. Defisarea irationala a dus la reducerea
semnificativa a suprafetei cu paduri de conifere din zona boreala.
Pliga Nicuor-Claudiu Lucrare practica
15

Importanta stiintifica a celor doua zone prezentate in referatul de mai sus este una
insemnata deoarece spre desebire de alte regiuni biogegrafice acestea doua (tundra si taigaua)
pot fi studite mai profound si cu rezultate neinflunetate de factorul antropic negativ. Omul cu
greu a patruns in aceste zone, amprenta sa mai vizibila se remarca in taigaua deoarece este
situata mai aproape de zonele populate intens de catre om.
Aceste doua regiuni biogeografice sunt amenintate la transformari vizibile, stiut fiind
faptul de perspectiva incalzirii globale care ar duce la modificari importante in structura si
echlibru tundrei si padurilor de conifere boreale.


















Pliga Nicuor-Claudiu Lucrare practica
16


Bibliografie


Mihai Mititiuc, Biogeografie, vol I , Ed Universitatii 1974
Ioan Pop, Biogeografie, 1987
Ioan Donisa, Geografie fizica generala , Ed Al. I. Cuza
Angela Lupascu, Biogeografie , Universitatea Spiru Haret , Ed
Fundatia de maine, Buc.2001
Angela Lupascu, ,,Biogeografie cu elemente de ocrotirea si
conservarea biodiversitatii, editura TERRA NOVA, Iasi 2004