Aceasta carte este dedicata celor trei persoane care mi-au redat curajul de a trai: sotiei mele, fiului meu si unui fost ofiter al armatei britanice, domnul Maurice Michael. Urla, suiera, explodeaza ... Este focul care se pogoara din cer. Mamele striga dupa Dumnezeu si se arunca deasupra copiilor pentru a-i smulge acestui potop ucigas. Soldatii uita ura ce le-a fost inoculata pentru a deveni salvatori. mpuscaturi, frica si panica, oamenii si ucid proprii conducatori. si de ce aceasta nebunie? De ce aceste orori?... Asta-i dictatura, prietene. Capitolul nti NOAPTE DE IAD Cazarma era tacuta, sumbra si pustie, acoperita de mantia trista a toamnei. Singuratici, pasii grei si monotoni ai santinelei rasuna pe beton si se strecoara pe culoare. Adunati n camera 27, jucam carti. - Douazeci si patru, spune Stege. - Eu eram la rnd, mi dai voie? - Douazeci si noua, continua Mller linistit. - Rahat, spuse Porta. - Patruzeci, continua Batrnul. Asta e, pomanagiule. N-ai sa faci mai mult. - Trebuia sa-mi puta smecheria voastra de la nceput, striga Porta. Nu poti sa joci corect cu banditi ca voi! Asculta bine, bortura scrboas, spun patruzeci si sase. Bauer izbucni n rs: - Micutul meu Porta, daca ai ndrazneala sa treci de patruzeci si opt, te crpesc peste bot!