Vladimir

Beșleagă
Realizat: Stingă Olesea
Vladimir Beșleagă (n. 25 iulie 1931, Mălăiești, raionul
Grigoriopol, Transnistria, URSS) este un eseist,
jurnalist, prozator, scriitor, traducător din Republica
Moldova, fost deputat în Parlamentul Republicii
Moldova între 1990 și 1994,primul legislativ ales în
mod democratic. A fost decorat cu titlul de „Scriitor al
Poporului”.

S-a născut la 25 iulie 1931 în satul Mălăiești, raionul

Grigoriopol, R.A.S.S. Moldovenească, Uniunea
Sovietică. După studiile universitare, a încercat știința
literară, lucrând asupra unei teze despre proza lui
Liviu Rebreanu. A abandonat însă proiectul din cauza
asprei cenzuri comuniste.
După câțiva ani de gazetărie, s-a consacrat muncii
literare. A debutat în 1963 cu culegerea de nuvele La
fîntîna Leahului, după care au urmat alte cărți de
proză.
 Literatură pentru copii
1956: Zbânțuilă Romane
1959: Vacanța mea 1966: Zbor frînt
1962: Buftea 1976: Acasă
1963: Gălușca lui Ilușca Isai
La fîntîna Leahului 1979: Ignat și Ana
1964: Vrei să zbori la lună? Durere
1981: Durere frîntă
1985: Sînge pe zăpadă (primul roman din trilogia
despre Miron Costin)
Alte cărți 1990: Cumplite vremi (volumul al doilea al aceleiași
1971: Patria sovietică trilogii)
1981: Suflul vremii 1988: Viața și moartea nefericitului Filimon sau
1985: Sânge pe zăpadă anevoioasa cale a cunoașterii de sine.
1988: Povară sau tezaur sfânt? 1993: Nepotul
1990: Cumplite vremi... 2017: Cumplite vremi
1992: Pădurea albastră. Cel de-al treilea
dacă ar fi fost acolo ...
 CONTEXTUL ROMANULUI

,,Romanul Zbor frânt de V. Beșleagă e o carte

izbucnită din măduva unui moment-cheie al Marelui
Război pentru apărarea Patriei, concretizat în procesul
de mutilare fizică și, mai ales, sufletească a unui copil,
de pustiire a unui sat de oameni pașnici, Nistrul
devenind, la un moment dat, hotar între sat și oamenii
acestuia, evacuați pe celălalt mal”. Probleme sociale
pe care le ilustrează romanul sunt: „pustiire”, „mutilarea
sufletească”, Nistrul-hotar, dezmembrarea familiilor
Publicat pentru prima dată în anul 1966,
„Zbor frânt” este un roman scris de Vladimir
Beșleagă, cunoscut autor moldovean. Opera
stă sub semnul căutării identității, atât a
celei individuale, cât și a identității naționale
a unui popor tulburat de nenumărate
schimbări la nivel ideologic.
Tema
”Zbor frânt” a lui Vladimir Beșleagă
povestește un destin, la prima vedere, a lui
Isai, care, în urma experienței războiului,
trăite și simțite pe pielea lui de copil, rămâne
cu multe sechele, fiind considerat adesea un
om ciudat. Chiar și fratele său Ile, cu care se
află într-o continua tensiune, nu îl înțelege de
cele mai multe ori. De fapt, prin prisma
acestui personaj, romanul vorbește despre
destinul unei entități etnice, mutilate de
anii de schimbări ideologice. O căutare
lungă și dureroasă a propriei persoane cât și
a identității etnice constituie firele narative ale
romanului, iar prin aceste căutări personajul
încearcă să își justifice deciziile din trecut.
Isai rămâne cu bunicul sau într-un sat de pe malul
Nistrului, in timp ce toți ceilalți membri ai familiei sale
se evacuaseră în altă localitate. Copilul trece înot râul
pentru a-i găsi pe ai săi și în felul acesta nimerește ba
la statul major al armatei sovietice, ba la acela al
armatei hitleriste.
Subiectul
La frageda vârstă de treisprezece ani, pe când războiul
se afla în plină desfășurare, Isai pleacă în căutarea lui
Ile, fratele lui mai mic. Acesta pornise către malul drept
al Nistrului după un cal rechiziționat. În procesul de a
încerca să ajungă în satul natal, de unde familia îi
fusese evacuată, el eșuează, fiind capturat de un ofițer
sovietic care îl va duce la statul-major.
Fratele Ilie rămăsese pe celălalt
mal al Nistrului, drept care Isai e
nevoit sa-i explice soției sale:
Fratele Ilie rămăsese dincolo...
Pentru dânsul am trecut, proasto...
Ai înțeles?
Apoi fratelui însuși: Mai, pentru
tine m-am băgat în foc... sa te
scot...!
Aceste evenimente îl afectează
mult pe protagonist.
Sinceritatea, cinstea, grija de
aproapele, încrederea în om sunt
valorile etice spre care tinde Isai.
Isai (copilul și adultul), personajul central al
romanului, se vede singurul chemat să se
jertfească pentru a-și salva familia, neamul
de iminenta distrugere și pieire: pornește, se
aruncă în foc pentru a-l scoate de acolo pe
fratele său Ile (după ce și-a pierdut tatăl și
sora) de unde și pățaniile și suferințele vieții
lui, el fiind un vinovat fără de vină. Pentru el
Ile era vinovat de toate. Pentru dânsul a
trebuit să treacă prin foc, să-și puie viaţa în
primejdie, pentru Ile s-a nenorocit – și atunci
și mai pe urmă.
La o beție Isai declară: „Eu am fost pe front!
Pe două fronturi am fost – și la ruși, și la
nemți. Și am scăpat. Mă vezi? Am scăpat.
Da amu ce-i de mine? Toți dau cu Picioru-n
mine... Nu trebuise nimărui...”. Morocănos,
supărat și repezit a devenit mai târziu.
Oamenii din sat îl știu de gospodar așezat
și harnic, poate cam zgârcit. Din cauza lui
frate-său are probleme cu nevastă-sa.
Când îi vine vremea să-și facă și el casă,
nu se prea înțelege cu Ile, căci „fiind acesta
mai mic, n-a vrut să-i delie o bucată de loc
unde să-și clădească și el casa lui.
Irascibil, ridică mâna împotriva fratelui, dar
acela se ferește și Isai lovește în mama lor.
La izbucnirile sale furioase, soția își
aduce aminte „cât de cuminte a fost Isai pe
când era băietan...”
Ideea esențială de a fi în lume a lui Isai e
că „...cine-a murit o dată în viață, nu se
mai teme nici de moarte, nici de nimic”.
Mai mult, protagonistul poartă în sine
dispariția tatălui și moartea bunelului.
Ile, fratele mai mic al lui Isai, caracterizat atât direct,
cât și indirect, este omul comun, corect, cu mici
slăbiciuni, maleabil la noile vânturi ale istoriei, e un
adaptat, dar nu și un profitor al sistemului. El se
ceartă cu fratele său și nu vorbește multă vreme cu
acesta. În timp ce mamă-sa îl iertase pe Isai, Ile se
încăpățânează să nu-l ierte nici în ruptul capului, chiar
dacă Isai și-a pus pentru el viaţa în primejdie.

Fire mioritică, Ile, în momentele extreme, e cel care

trădează, care își vinde fratele, îl vinde pe Isai
străinilor, el e fricos și misele. Produs al noului
sistem, cuminte, educat în spiritul colectivității gregare,
beneficiază de statutul unui om de încredere, fată de
care, se pare, oficialitățile nu au bănuieli și pentru care
sentimentul de neam e ușor denaturat. El e malefic
doar în relațiile cu fratele său, un fel de adaptat
dezrădăcinat.
Scufundările în apele Nistrului până la straturile unde nu se mai
vede lumina și se simte apa mâloasa sunt, de fapt, afundările în
propriile gânduri și regrete. Până în cele mai ascunse adâncuri.

”Transpunere artistică a protestului împotriva desfigurării

identitare și morale, poetică a privirii aruncate sistematic îndărăt
către un trecut-reper – un „altădată” și un „altundeva” fără de
care nu e posibil drumul înainte, avertizare asupra faptului că
pierderea memoriei duce la fisurarea identității și periclitează
grav proiectele ei de viitor, regăsire a echilibrului suspendat între
cele două maluri ale râului – acestea și alte „șopârle” ieșite azi la
suprafață confirmă complexitatea romanului lui Vladimir
Beșleagă, care, cu siguranță, ne va mai oferi surprize de
interpretare” scria Aliona Grati despre roman.
Aliona Grati, critic literar, 25 august
1972 (51 ani), Ghidighici, Moldova.