Valeriu Matei

Realizat: Stingă Olesea

Valeriu Matei (n. 31 martie 1959, Cazangic, raionul
Leova) este un poet, istoric, scriitor și om politic din
Republica Moldova, deputat în Parlamentul Republicii
Moldova între 1990 și 2001, membru al Academiei de
Științe a Moldovei, membru de onoare al Academiei
Române din 2011.[1] A candidat la alegerile
prezidențiale din Republica Moldova (1996).

Debut literar matur în 1980 în revista Tineretul Moldovei

din Chișinău, după care cunoaște, până în 1985, în
Basarabia, interdicția de a publica. Din 1981 publică
versuri și în presa literară din România, fiind prezentat
de Grigore Vieru, Ioan Alexandru, Ștefan Augustin
Doinaș, Lucian Avramescu ș.a. al piesei de teatru
Prologul (Teatrul Național „Mihai Eminescu” din
Chișinău (1987 - 1988), al nuvelei istorice Peregrinările
și suferințele spătarului Neculai din Milești (1988), al
unor eseuri, studii de istorie și etnologie (Pactul
Ribbentrop-Moltov și agresiunea sovietică împotriva
României, 2012 ș.a.).
 Traduceri
A tradus din poezia franceză (Arthur Rimbaud
ș.a.), rusă (O.Mandelstam, A. Ahmatova ș.a.), Poezie
spaniolă (Federico Garcia Lorca ș.a.). Versurile Stâlpul de foc, 1988;
sale au fost traduse în engleză, franceză, Somn de lup,1990, 2006;
germană, spaniolă, rusă, greacă, suedeză, Moartea lui Zenon, 1994;
letonă, slovacă, maghiară, macedoneană, turcă Dimineața marelui oraș, 2003;
ș.a. Orpheu și singurătatea, 2003;
Grecia imaginară, 2003;
Proză. Istorie. Critică literară
Ziliada, 2008;
Peregrinările și suferințele Spătarului Neculai din Milești,
101 poeme, 2009; ed. a II-a 2011;
1988;
Somn de lup și alte poeme, 2010;
Pactul Ribbentrop-Molotov și agresiunea sovietică împotriva
Elegiile fiului risipitor. Opera poetică, 2010;
României, 2012;
Cafeaua din paharul iubirii, 2011;
O figură emblematică a culturii române - Mihai Cimpoi, 2012
Cruciada balcanică. Opera poetică, 2013
Ecuațiile disperării, 2015
Teatru Noaptea semnelor, 2019
Prologul (dramă), Teatrul Național Mihai Eminescu,
Chișinău, 1987 - 1989
Vecernie regală, Teatrul Poetic Alexei Mateevici,
Chișinău, 2016 - 2019
 Vestitorul
Peste margini de prăpăstii
trece călărețul dac,
duce-n pumn o pasăre
domnișoarei din iatac.

– Domnişoară-a mea lupoaică,

iată pasărea ce cântă
dinspre morţi a nemurire
şi iubirea ne-o descântă.

Şterge-i de pe-aripi cenuşa

norilor străpunşi de suliţi
şi dă-i drumul să o vază
lupii hăulind pe uliţi.

Leagă-i la picior scrisoare

către zeul de pe creste,
spune-i că sufletu-mi tânăr
va veni curând cu veste.

8 mai 1988
 Necunoscuta
când prin parc spre înserare
singuratică trecea
unda pasului ei moale
frunza toamnei viscolea

ca pe o minune rară
o priveam robit de vrajă –
chip de vis în prag de seară
cu toţi îngerii de strajă

i-aş fi spus în acea clipă

de ce-mi plânge inima,
însă taina cu aripa
coperise gura mea

1984
Petre Manolache: Temele ce-l răscolesc pe Valeriu
Matei sunt cele dintotdeauna: iubirea, neliniștea
întâmplărilor existenței noastre pământești. Valeriu
Matei surprinde printr-o versificație modernă, încărcată
de metafore pregnante…

Poeziile sale aduc adevăruri scăpate ca să ştim cu

maximă claritate cine suntem. Sunt ziduri înălţimii, clanţ
sclipitor de lună şi el prin ele dovedeşte că rămâne a fi
lupul de jertfă şi de sânge, de dragul neamului şi a
valorii.
 Ars poetica

Valeriu Matei „poet cultivat şi modern” (Alex

Stefănescu) „contemplă nemarginea din afara
nemarginii” pentru singurul motiv că „Dumnezeu a
murit”, din această cauză ars poetica sa se
bazează pe mirajul vizionar cu un vag suflu
expresionist. Poetul utilizează o manieră
explozitivă în a (re)vitaliza intertextul, despre
această formulă Mihai Cimpoi sugerând că îi
subsumează programul estetic.
La nici un alt poet basarabean nu descoperim o
atât de unitară viziune asupra existenţei şi o mai
inspirată metodă de a desface „nodul poeziei”
Valeriu Matei utiliza în operele sale un discurs poetic,
metaforizat: ,…zac în lucruri cuvintele/ precum magma
în miezul pământului,/ şi în orbitoarea explozie a
luminii/ întunericul germinează/ ca o sămânţă sub
crusta îngheţului,/ neantul negru din capul meu/ se
scaldă în apele mărilor/ ca un animal preistoric/
necunoscut,/ ne despărţim de noi înşine/ definindu-se
starea,/ facem să crească vidul de idei/ expulzându-le
în vorbe răstălmăcite,/ întemniţându-le/ în pustiul fără
margini…(Tristul cântec al formelor).

,,…mă întâlnesc cu viaţa/ ca nou – născutul ce se

loveşte de aer/ descătuşând primul strigăt// o
accept cu nesat –/ imensă şi nepăsătoare,/ îmi
aduce deznădejdea/ învăţ astfel singurătatea
tumultului/ şi iubirea pentru formele ei/ ce mă
împrejmuie// dezarmant sunt în faţa ta, viaţă,/ ca o
lacrimă a tăcerii/ şi, în miezul tău abrupt –/
iluminat de armonie,/ îmi murmur iubind
disperarea/ ca pe o rugă veche/ a unui clavir
dezacordat” (Impact).
Mihai Cimpoi: Prima și stăruitoarea
impresie pe care o creează poezia lui
Valeriu Matei, concepută barbian la modul
intelectual al Lirei, este aceea de recitire
mitopo(i)etică a Istoriei. Obsesia acesteia,
– răvărșitoare, abisală – produce inerente
rupturi, denevelări, dezamornizări după
principiul autorului Jocului secund, cu care
a dialogat imaginar: „Viața nu procedează
prin alăturare, ci prin implexă și asimetrică
organizare. Ideea trebuie să formeze corp
cu sensibilizarea ei – și numai un act
spontan de simpatie să ne-o dovedească;
în nici un car o rece discriminare”
Theodor Codreanu: Valeriu Matei
este una dintre figurile emblematice
ale mișcării de renaștere națională din
Basarabia. Poetul este dublat de omul
politic în 76 mai mare măsură decât
alți corifei ai direcției naționale. Valeriu
Matei este ceea ce poate fi numit un
luptător viguros, cu verbul tăios, de o
incandescență pragmatică.
Săgeata este unită cu ținta la acest poet,
pentru a folosi un minunat vers al său.
Grigore Vieru