UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA,,LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ”

Caracterizarea personajului
Tema: Personajul Mara din romanul realist ,,Mara”
de Ioan Slavici.

Realizat :Stingă Olesea

Chișinău,2024
 Caracterizarea personajului Mara
Personajul literar este o instanță a textului narativ creată de autor antrenată într-o acțiune prin
intermediul cărora autorul transmite cititorului emoții, concepte, mesaje.

Mara este personajul principal, al romanului, o văduva care se luptă cu sărăcia pentru a-și crește
copiii, pe Trică și Persida.

Mara personajul real poate fi văzută în relațiile cu mediul social în care trăiește. Personajul nu se
află în situații excepționale, ci are o condiție mediocră, dramatică și complexă. Mara are
complicații psihologice, și drame de conștiință.

Mara este un personaj rotund, complex cu un spectru mare de caracteristici, în viața căreia se
produce o schimbare majoră în familie de când Persida îl întâlnește pe Națl și mai târziu când
fuge cu el.

Prin caracterizarea directă făcută de narator se conturează și portretul fizic, al cărui trăsături
detaliate le sugerează pe cele morale ("muiere mare, spătoasă, greoaie cu obrajii bătuți de soare,
de ploi și de vânt"). Mara stă toată ziua, neobosită și energică la tejgheaua plină de poame, de
turtă dulce, de pește, în timp ce copiii se zbenguie "printre picioarele oamenilor".

Mara a rămas văduvă destul de devreme, întrucât, în momentul povestirii, naratorul o descrie ca
fiind încă puternică, tânără și muncitoare („era tânără și voinică și harnică și Dumnezeu a mai
lăsat să aibă și noroc”). Statutul ei social este modest („e săracă și ea, c-a rămas văduvă cu doi
copii”), parțial datorită morții soțului („A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuții de
ei”), dar mai ales din cauză că aparține „clasei de jos”, fiind o femeie simplă de la țară. Cu toate
acestea, ea reușește să se ridice deasupra greutăților prin care trece, datorită inteligenței, a
hărniciei și a perseverenței de care dă dovadă.

Femeia are o dragoste nemărginită pentru cei doi copii, Persida și Trică. Tot ceea ce întreprinde
este pentru binele lor, iar tendința de a economisi până la ultimul bănuț se datorează tot dorinței
de a le asigura celor doi un trai demn și îndestulat. Pentru Mara, cei doi copii sunt o adevărată
bucurie și o motivează să treacă peste toate dificultățile, aducând zâmbetul pe chipul ei ostenit
(„Umblă Mara prin lume, aleargă sprintenă, se târguiește și se ceartă cu oamenii, se mai ia și de
cap câteodată, plânge și se plânge c-a rămas văduvă, și apoi se uită împrejur să-și vadă copiii și
iar râde.”). Banii reprezintă un mijloc pentru ea, și nu un scop, ceea ce evită ca preocuparea
pentru câștigul material s-o dezumanizeze. Altruistă și dedicată copiilor, ea nu strânge banii
pentru sine, ci pentru ei, dorind să-i vadă împliniți și mulțumiți („Tot n-are nimeni copii ca
mine!”).

Protagonista este credincioasă („creștină adevărată”) și ține mult la propriile valori și principii,
aflate în concordanță cu cele tradiționale. Între latura spirituală și cea materialistă a Marei nu
există contradicții, astfel încât personalitatea ei este una echilibrată și armonioasă. Inteligența ei
rămâne una pragmatică, mai ales când este vorba de a inventa noi strategii pentru a-și asigura
traiul de zi cu zi.

În mod indirect, trăsăturile protagonistei reies din vorbele rostite și faptele săvârșite, precum și
din gândurile acesteia, redate de către naratorul omniscient. Înainte de toate, Mara este „prima
femeie capitalist din literatura română”, având un spirit antreprenorial admirabil. Rămasă
văduvă, cu o gospodărie și doi copii de îngrijit, ea învață să-și transforme slăbiciunile în atuuri.
Trăsăturile morale reies în mod indirect din faptele, vorbele și gândurile eroinei. Mara este
precupeață ("prima femeie capitalist din literatura noastră" - N. Manolescu), deoarece își câștigă
existența cu negustoria ("vinde ce poate și cumpără ce găsește"), de marți dimineața și până
sâmbătă noaptea ea aleargă cu marfă de la Radna la Lipova, apoi la târgul cel mare la Arad. Ca o
adevărată femeie de afaceri, Mara are un singur scop, acela de a strânge bani.
Chibzuită până la zgârcenie, în fiecare seară Mara face socotelile, pune de o parte banii pentru
ziua de mâine. La căpătâiul capului ține trei ciorapi. Banii strânși îi împarte în trei ciorapi: unul
pentru Persida, altul pentru Trică și al treilea pentru zile negre. Gesturile Marei, după felul în
care păstrează banii, se subliniază o zgârcenie a ei: “Când poate să spună florinul ea-l sărută,
apoi rămâne așa, singură, cu banii întinși pe masă, stă pe gânduri și începe în cele din urmă să
plângă.”
Mara cunoaște prețul și valoarea banilor “Mai presus de bani nu e nimic decât sănătatea și voia
bună. Banul are mare putere, el deschide toate ușile și strică toate legile”. Pentru Mara, banii
reprezintă siguranța zilei de mâine, stima și aprecierea oamenilor: ”Banul te ridică și în sufletul
tău și în gândul altora.”.
Pe măsură ce-i crește averea, Mara se schimbă, fiind conștientă de noua sa poziție în societate:
vorbește mai apăsat, se ceartă mai puțin și se ține mai drept ca odinioară. Originalitatea
personajului constă într-un amestec dintre sentimentul de dragoste pentru copii și ambiția de a
agonisi tot mai mulți bani, dar nu o dezumanizează, nu-i modifica sentimentele, ea este foarte
calculată.
Fire energică și ambițioasă, Mara ascunde sub masca asprimii o mare sensibilitate și suferă de
fiecare dată când copiii ei trec prin dificultăți, fiind totdeauna de partea lor. Când căsnicia
Perseidei este în declin, Mara îi stă alături, îi dă dreptate și o ajută să treacă peste greutăți. Deși
copii o dezamăgesc, convingerea ei este că: “Tot n-are nimeni copii ca mine !”.
Registrul stilistic în care este prezentată Mara este cel indirect liber, care poate fi considerat o
marcă a implicării. Aici dispar elemente de relație, se reduce distanța dintre narator și personaj
pentru că naratorul își asumă o parte dintre opiniile personajului. Ioan Slavici conturează un
univers în care personajele au trăsături deosebite ce definesc diferite caractere. Mara are astfel,
instinctul vieții și este memorabilă prin tenacitate și prin cultul muncii. Figura precupeței din
Radna domina întregul roman prin forța ei, prin trăsăturile si complexitatea ei. Mara este un
caracter ,, bine determinat, o prezenta dominata de la început si pana la sfârșitul romanului.”
Mara este o eroină demnă de toată prețuirea și față de care Slavici are simpatie și înțelegere.
Mara se conduce numai după legile sociale, pragmatice, ea trăiește conectată la lumea exterioară,
se lupta cu viața și cu împrejurările ivite sau cu necazurile pe care ceilalți i le provoacă. Mara e o
fire puternică de luptătoare, aprigă, inteligentă, cu voința puternică, tenace si cu devotament total
pentru familie. Mara își dorește sa aibă bani pentru a fi respectată și a-și putea crește copiii în
condiții bune, să le poată oferi o instrucție și o educație cât mai aleasă. Mara reprezintă totodată
tipul femeii voluntare reflectat în literatură, alături de personajele masculine puternice - Ilie
Moromete al lui Marin Preda si Ion al lui Liviu Rebreanu.